Existenta incertitudinilor de tot felul atat in plan economic cât si

contabil, in care intreprinderea isi desfasoara activitatea, face ca multe

din elementele situatiilor financiare, sa nu poata fi masurate cu
certitudine, ci doar estimate.
Optiunea managementului intreprinderii pentru una din multiplele
tratamente si politici contabile, creaza implicit posibilitatea alegerii
intentionate a celei care raspunde intereselor sale,care nu intotdeauna
converg spre imaginea fidela, si mai degraba spre o imagine
convenabila. Apare astfel, o distorsionare a calitatii informatiei
financiare, generând incertitudini cu privire la consecventa si
comparabilitatea informatiilor destinate utilizatorilor, situatie in care
avem de a face cu o contabilitate de intentie, altfel spus, se intra in
sfera contabilitatii creative .Conceptul de contabilitate creativa, isi are,
se pare, originea in traducerea expresiei ,,creative accounting’’ utilizat
de multa vreme in Marea Britanie, fiind preluat in mai multe lucrari de
specialitate sub denumirea de ,,contabilitate imaginativa’’sau
,,contabilitate de intentie’’. Diversi autori, definesc destul de divergent,
acest concept ca reprezentând ,,ansamblul tehnicilor, optiunilor si
libertatilor lasate de textele contabile care, fara a se indeparta de
normele si de exigentele contabile, dau conducatorilor de intreprinderi
posibilitatea de a jongla cu rezultatul.
Nu se pot aduce acuze argumentate de nerespectare a normelor
profesionale sau legale, dar in care logica bunului simt sesizeaza
prezenta unei anumite doze de ,,fortare a notei ’’.
In incercarea de a surprinde cât mai exact sensul contabilitatii
creative, din definitiile diversilor autori, rezulta unele caracteristici
comune :
- contabilitatea creativa nu implica incalcari ale prevederilor legale ;
- contabilitatea creativa presupune un exercitiu de creativitate al
contabililor, de a traduce inovatii juridice, economice si financiare,
pentru a oferi solutii in favoarea celor interesati, exploatând bresele si
lacunele legale si profesionale.
- tehnicile si practicile oferite de contabilitatea creativa, au ca rezultat
o cosmetizare a realitatii pana la limita credibilului, in scopul servirii
anumitor interese.
Globalizarea afacerilor, da nastere permanent unei provocari din
partea contabililor, pusi in fata unor noi forme de manifestare a
identitatii firmelor aflate in permanenta competitie, pe o piata mult
amplificata, unde nevoia de informatie este mult diverificata si rapida,
devenind uneori si un instrument de marketing si publicitate. In acest
context, contabilul trebuie sa gaseasca solutii rapide de adaptare la
noile cerinte informationale, uneori fara a mai astepta normalizarea,
impunându-se astfel nevoia de creativitate, in a gasi solutii si
tratamente care sa favorizeze imaginea companiilor si obtinerea unui
avantaj, fara a intra in conflict cu legea.
De asemenea, dezvoltarile economice, juridice si sociale, dar si
presiunea utilizatorilor de informatii au facut necesara inovatia
contabila iar pe aceasta baza dezvoltarea unei contabilitati creative. O
asemenea contabilitate, s-a dezvoltat cu precadere in economiile
anglo-saxone datorita libertatilor profesiei contabile. Ea s-a asezat la
limita dintre forma legala si substanta economica a tranzactiilor si
evenimentelor. Discutata din perspectiva practicienilor contabili,
aparitia contabilitatii creative a fost facilitata de tratamentele de baza
si alternative folosite pentru rezolvarea aceleiasi probleme. In cele mai
multe cazuri o problema contabila are cel putin doua solutii, cu efect
diferit asupra pozitiei financiare si performantelor intreprinderii.
Putem aprecia ca aparitia contabilitatii creative a fost influentata si de
flexibilitatea normelor contabile internationale. Contabilitatea creativa
este tratata in cele mai multe cazuri in mod negativ (creatie negativa),
menita sa conduca la intocmirea unor situatii financiare in masura sa
raspunda la dorintele managerilor privind pozitia financiara si
performanta intreprinderii. In felul acesta, situatiile financiare, nu sunt
ceea ce trebuie sa fie (discursul normativ), ci ceea ce se doreste
(discursul interesat). Tratarea simultana a contabilitatii creative ca un
instrument pentru a realiza interesele contabile dar si ca o inginerie
contabila se sprijina pe politicile contabile adoptate de catre o
intreprindere pentru a produce si comunica informatii.