Sunteți pe pagina 1din 58

STUDII, OPINII, INFORMĂRI

"DECONCENTRAREA SERVICIILOR PUBLICE",


UN CONCEPT CONSTITUŢIONAL NOU PENTRU
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

prof.univ.dr. Mircea PREDA


consilier, şef de sector
preşedinte interimar de secţie

1. Doctrina juridică şi legea, actele comunist, dictatorial - la un sistem de drept nou,


normative în general, operează cu noţiuni şi democratic - emanaţie a statului de drept - , care
concepte cărora le conferă un conţinut şi înţeles nu numai că a schimbat fundamental conţinutul şi
unitar pentru a asigura aplicarea corectă a lor, o semnificaţia multor noţiuni şi concepte, dar a şi
percepere corespunzătoare din partea celor cărora creat noţiuni şi concepte noi, pe care vechiul
li se adresează. sistem de drept nu le-a cunoscut.
Creatorul dreptului, legiuitorul, este Mai mult decât atât, s-ar cuveni subliniat
întotdeauna preocupat de a stabili cât mai riguros faptul că dinamica transformărilor economico-
conţinutul şi înţelesul noţiunilor cu care operează, sociale din România din perioada care a trecut de
astfel încât să elimine alte interpretări din partea la Revoluţia din decembrie 1989 a determinat
celor abilitaţi să le pună în executare sau să le mutaţii profunde chiar şi în conţinutul şi
respecte. semnificaţia unor noţiuni şi concepte înscrise în
Precizarea noţiunilor şi conceptelor este şi Constituţie şi preluate de întreaga legislaţie bazată
mai necesară atunci când legiuitorul doreşte să pe aceasta. Între acestea se numără şi conceptele
confere un conţinut nou, mai restrâns sau mai de "descentralizare" (în administraţia publică) şi
larg, noţiunilor cu care operează, altul decât cel de "deconcentrare" (a serviciilor publice).
înţelesul lor "clasic", obişnuit. Este şi motivul În acest sens, se cuvine să amintim, mai
pentru care în numeroase acte normative se întâi, prevederile în materie cuprinse în
precizează, în norme distincte sau într-o anexă a Constituţia adoptată în anul 1991. Dispoziţiile
actului, înţelesul pe care, în materia dată, fostului articol 119 din legea fundamentală a
emitentul lui doreşte să-l confere noţiunilor şi statului statuau că "Administraţia publică din
conceptelor pe care le utilizează. unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe
Din păcate, trebuie să relevăm şi faptul că principiul autonomiei locale şi pe cel al
în prezent, în teoria şi practica din România, se descentralizării serviciilor publice".
întâlnesc noţiuni şi concepte care fie că sunt După 13 ani, în urma revizuirii şi
definite în mod diferit, atât în formă, cât şi în republicării Constituţiei, această normă a căpătat
conţinut, fie că acestea nu sunt deloc definite, un nou conţinut şi o nouă formă. Astfel, în
lăsându-se această sarcină, eventual, pe seama dispoziţiile art.120 alin. (1) din Constituţia
doctrinei, a ştiinţelor juridice de profil. revizuită se prevede că "Administraţia publică din
Existenţa şi persistenţa unei asemenea unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe
situaţii în legislaţia română de după Revoluţia din principiile descentralizării, autonomiei locale şi
decembrie 1989 are o explicaţie obiectivă, care deconcentrării serviciilor publice”.
rezidă în complexitatea procesului de tranziţie de
la un sistem de drept totalitar - emanaţie a statului

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 3


Studii, opinii, informări

2. Pentru a înţelege mai bine constituţională a prevăzut-o cu prioritate), rezultă,


semnificaţiile noii reglementări, este necesar să în principal, din efectele sale democratice, între
facem o analiză comparată a celor două texte, atât care amintim:
în formă, cât şi în conţinut. Din punct de vedere al - alegerea pe un termen limitat a
formei în care sunt exprimate cele două norme autorităţilor administraţiei publice locale
constituţionale, se poate lesne observa, pe de o (consilieri, primari) este de natură să înlăture în
parte, că noul text se referă, mai întâi, la mare măsură fenomenele rutiniere şi birocratice,
principiul descentralizării şi apoi la cel al aducând cu fiecare scrutin un suflu nou în
autonomiei locale, iar, pe de altă parte, alături de întreaga activitate;
aceste principii este prevăzut şi un alt principiu – - participarea colectivităţii locale (prin
acela al deconcentrării serviciilor publice. alegeri) la desemnarea conducătorilor accentuează
Vechiul text constituţional se referea mai întâi la spiritul de iniţiativă şi responsabilitate şi le
principiul autonomiei locale şi apoi la cel al determină să găsească ele însele soluţii la
descentralizării, iar descentralizarea avea în problemele cu care se confruntă;
vedere "serviciile publice". Mai mult decât atât, - într-un regim de descentralizare
textul anterior nu reglementa şi principiul administrativă problemele locale se pot rezolva
deconcentrării, aşa cum o face noul text, legându-l, mai operativ, deoarece autorităţile locale nu mai
de această dată, de serviciile publice. au nevoie de avize şi aprobări de la centru;
Faptul că noua reglementare - într-un astfel de regim, resursele
constituţională prevede mai întâi principiul materiale şi financiare pot fi folosite cu mai mare
descentralizării şi apoi pe cel al autonomiei locale eficienţă şi să răspundă unor nevoi prioritare, pe
este firesc şi logic, deoarece numai promovarea, care autorităţile locale, ca reprezentante ale
cu prioritate, a unui regim de descentralizare în locuitorilor, le cunosc şi "le simt" mai bine decât
administraţia publică poate să asigure şi ar face-o autorităţile de la centru;
autonomia locală, aceasta din urmă fiind efectul - pe planul competenţelor şi al atribuţiilor,
descentralizării. descentralizarea în administraţia publică
Totodată, este de relevat faptul că prin presupune, pe de o parte, transferul unor atribuţii
noua reglementare conceptul de "descentralizare" din competenţa autorităţilor centrale ale statului
a căpătat un nou conţinut, deoarece el nu se mai în cea a autorităţilor administraţiei publice locale
referă la descentralizarea "serviciilor publice" (ca alese în unităţile administrativ-teritoriale, dar şi
în reglementarea anterioară). Aceasta înseamnă că transferul unor atribuţii de la nivelul judeţelor
s-a redat acestui concept conţinutul şi (chiar dacă acestea sunt în competenţa consiliilor
semnificaţia lui clasică, afirmată constant de judeţene) în competenţa consiliilor locale din
doctrină şi de legislaţia română interbelică, comune şi oraşe.
precum şi, în prezent, de legislaţia ţărilor cu S-ar putea avea în vedere chiar şi sporirea
administraţie publică democrată, eficientă. acelor atribuţii pe care autorităţile administraţiei
publice locale alese le exercită în numele statului
3. În esenţă, regimul descentralizării în şi pentru care răspund, în condiţiile legii, de
administraţia publică este specific statului de modul în care le exercită, autorităţile statului
drept şi presupune rezolvarea problemelor locale având un drept de control cu privire la aceste
de către autorităţi alese de colectivităţile locale atribuţii.
(nu numite de la centru), care nu se subordonează Chiar şi numai aceste efecte ale
ierarhic autorităţilor centrale, funcţionând descentralizării sunt de natură să consolideze
autonom, în condiţiile legii, iar actele lor (chiar şi autonomia locală spre care au tins dintotdeauna
cele ilegale) nu pot fi anulate decât de autorităţi colectivităţile locale şi să fundamenteze raţiunea
din sfera altei puteri a statului, respectiv de pentru care legiuitorul constituant român a
instanţele judecătoreşti. În sistemul constituţional reglementat cu prioritate principiul
român, descentralizarea priveşte deci, pe plan descentralizării în administraţia publică.
organizatoric şi instituţional, autorităţile De altfel, sub acest aspect, norma
administraţiei publice locale alese - consiliile constituţională anterioară conţinea şi o
locale, primarii şi consiliile judeţene, inclusiv inadvertenţă, deoarece, pe de o parte,
instituţiile publice care le sunt subordonate - iar descentralizarea privea "serviciile publice", iar, pe
pe plan funcţional, competenţele şi atribuţiile care de altă parte, o altă normă constituţională (fostul
le sunt conferite de lege. art.122 alin. (2)) punea aceste servicii publice sub
Faptul că descentralizarea este de natură conducerea prefectului, ca reprezentant al
să asigure şi realizarea principiului autonomiei Guvernului pe plan local, astfel încât principiul
locale (motiv pentru care noua reglementare
4 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

"descentralizării serviciilor publice" rămânea cu - mijloacele lor financiare şi baza


un conţinut destul de ambiguu. materială se asigură prin ministerul de resort (deci
nu în mod autonom, descentralizat), iar numărul
4. Cu privire la principiul de personal face parte din totalul personalului
deconcentrării serviciilor publice sunt necesare aprobat ministerului. De altfel, şi structura
câteva precizări. organizatorică a serviciului public deconcentrat,
În primul rând, acesta este un concept criteriile de constituire a compartimentelor care îl
nou, întrucât el nu a fost prevăzut nici de compun şi funcţiile de conducere se aprobă prin
Constituţia adoptată în anul 1991 şi nici de vreo ordinul ministrului de resort;
altă normă juridică adoptată ulterior. Chiar şi - conducătorii serviciilor publice
literatura de specialitate mai nouă face sporadic deconcentrate sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie
referire la acest concept. În schimb, el este de către miniştri, cu avizul prefectului, aviz care
frecvent întâlnit în doctrina şi legislaţia română are doar caracter consultativ, iar actele emise de
interbelică, iar în prezent în legislaţia multor ţări aceştia pot fi anulate tot de către miniştrii cărora
europene. li se subordonează ierarhic.
În al doilea rând, din textul constituţional Este de relevat şi faptul că principiul
amintit rezultă că "deconcentrarea" are un alt deconcentrării serviciilor publice este prevăzut de
conţinut decât "descentralizarea", întrucât se norma constituţională după principiul
referă la "serviciile publice ale ministerelor şi ale descentralizării şi cel al autonomiei locale. Acest
celorlalte organe ale administraţiei publice lucru are o semnificaţie proprie, care decurge din
centrale din unităţile administrativ-teritoriale". faptul că serviciile publice deconcentrate ale
În al treilea rând, aceste servicii publice ministerelor şi celorlalte organe centrale sunt
sunt conduse, aşa cum prevăd normele legate structural şi organic de administraţia
constituţionale (fostul art.122 alin. (2) din statului, nu de autorităţile administraţiei publice
Constituţia nerevizuită şi actualul art.123 alin. (2) locale, între ele şi aceste autorităţi publice
după revizuire şi republicare) de către prefect. neexistând, din păcate, nici o legătură, deşi
Dar ce sunt de fapt aceste servicii publice serviciile publice deconcentrate îşi exercită
deconcentrate? Ele sunt structuri organizatorice atribuţiile în domenii care interesează direct
ale ministerelor sau ale altor organe ale colectivităţile locale şi, deci, autorităţile
administraţiei publice centrale de specialitate, administraţiei publice locale.
organizate în unităţile administrativ-teritoriale, Este adevărat că potrivit Legii
prin care acestea îşi exercită atribuţiile în judeţe, administraţiei publice locale în judeţe este
municipii, oraşe şi comune. organizată şi funcţionează Comisia judeţeană
De subliniat că nu toate ministerele îşi consultativă din care fac parte, alături de
organizează în teritoriu astfel de servicii publice, conducătorii serviciilor publice deconcentrate,
întrucât atribuţiile unora se realizează, în concret, preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului
doar la nivelul întregii ţări, nu şi al unităţilor judeţean, primarul municipiul reşedinţă de judeţ,
administrativ-teritoriale (cum este, de pildă, cazul precum şi primarii oraşelor şi comunelor din
Ministerului Afacerilor Externe ş.a.). În schimb, judeţ, iar din Comitetul operativ-consultativ fac
unele ministere îşi organizează astfel de servicii parte preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului
publice nu numai la nivelul judeţelor, ci şi al judeţean, dar aceste structuri organizatorice nu au
municipiilor, oraşelor şi comunelor (cazul şi abilitarea legală de a adopta acte juridice
Ministerului Finanţelor Publice, al Ministerului obligatorii în soluţionarea unor probleme de
Administraţiei şi Internelor ş.a.). interes local (judeţean).
De relevat este faptul că organizarea unor Pe de altă parte, chiar dacă serviciile
servicii publice deconcentrate are, totuşi, pe publice deconcentrate sunt conduse, aşa cum
planul afirmării autonomiei locale, un efect şi o prevăd normele constituţionale, de către prefect,
semnificaţie mai redusă decât descentralizarea. considerăm că, de lege ferenda şi pentru a
Acest lucru rezultă, în principal din următoarele: accentua legătura acestora cu autorităţile
- pe plan organizatoric, aceste servicii administraţiei publice alese în unităţile
publice sunt încorporate organic în structura administrativ-teritoriale, s-ar putea avea în vedere
ministerelor de resort, deci în administraţia ca numirea şi eliberarea din funcţie a
statului, ele desfăşurându-şi, totuşi, activitatea nu conducătorilor serviciilor publice deconcentrate
la centru (ca celelalte compartimente din să se facă de către ministrul de resort la
organigrama ministerului), ci într-o unitate propunerea consiliului judeţean, nu a
administrativ-teritorială, deci "deconcentrat"; prefectului ca în prezent.

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 5


Studii, opinii, informări

O asemenea măsură ar fi de natură să administraţiei publice centrale şi locale, în


amplifice conlucrarea dintre autorităţile ansamblul ei, spre folosul locuitorilor din comune
administraţiei publice alese – consiliile locale, şi oraşe, a celor administraţi, precum şi a statului,
primari şi consiliile judeţene – pe de o parte, şi direct interesat în rezolvarea atât a problemelor
serviciile publice deconcentrate în judeţ, pe de care ţin de administraţia centrală, cât şi a celor ce
altă parte, să sporească operativitatea şi eficienţa ţin de administraţia publică locală.
în rezolvarea problemelor care interesează
colectivităţile locale în toate domeniile de
activitate, să asigure o funcţionare mai bună a

La présente démarche scientifique essaye de jalonner quelques repères qui définissent la notion
de "déconcentration des services publics", notion récemment introduite par les dispositions de l'art. 120,
al.1 de la Constitution révisée et republiée, en étroite corrélation avec les concepts de la
"décentralisation administrative" et de "l'autonomie locale". Sont mis en évidence les éléments qui les
rapprochent, ainsi que ceux qui les différencient, mais qui, en général, assurent l'organisation et le bon
fonctionnement de l'administration publique dans les unités administratives territoriales.

The present scientific approach attempts to set up some landmarks to define, in its content, the
concept of “deconcentration of public services”, a new concept introduced by the provisions of Art. 120,
par. 1 of the revised and republished Constitution, closely connected with the concepts of “administrative
decentralization”, and “local self-determination”. The paper also highlights elements which they have
in common, as well as elements which are different, but which on the whole ensure the efficient
organization and functioning of public administration in the local administrative units.

6 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


Studii, opinii, informări

INSTITUŢIA PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI ŞI


RAPORTURILE ACESTEIA CU PARLAMENTUL ŞI
GUVERNUL CA URMARE A REVIZUIRII CONSTITUŢIEI

lector univ.drd. Benonica VASILESCU


consilier, şef de sector,

Revizuirea Constituţiei este expresia unei Constituţie şi de Legea nr.69/1992 privind


necesităţi istorice, determinată de schimbările alegerea Preşedintelui României.
esenţiale şi reformele majore în evoluţia politică, O noutate a legii de revizuire a
economică şi socială a ţării, dar şi de asigurarea Constituţiei, în ceea ce priveşte condiţiile de
cadrului constituţional pentru realizarea procesului eligibilitate pentru funcţia de Preşedinte al
de integrare a României în Uniunea Europeană şi României, este aceea înscrisă în articolul referitor
în NATO. la egalitatea în drepturi a cetăţenilor români.
Integrarea României în structurile marilor Astfel, potrivit noului text al art.16 alin.(3)
democraţii europene contemporane este de natură din Constituţie, funcţiile şi demnităţile publice,
să asigure noi perspective de dezvoltare a ţării şi civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile
un viitor nou pentru cetăţenii săi. legii, de persoane care au cetăţenia română şi
Opţiunea pentru forma de guvernământ domiciliul în ţară. În forma sa iniţială, din anul
republicană a fost statuată prin art.1 alin.2 din 1991, norma era mult mai restrictivă, în sensul că
Decretul-Lege nr.2/19891, legiuitorul constituant funcţiile şi demnităţile publice puteau fi ocupate de
din anul 1991 preluând această opţiune şi persoane care aveau numai cetăţenia română şi
consacrând-o în art.1 alin.(2) din Constituţie. În domiciliul în România. În această situaţie,
ceea ce priveşte desemnarea Preşedintelui cetăţeanul străin, persoana cu dublă cetăţenie,
României, s-a optat pentru modelul republicii precum şi cea fără cetăţenie nu puteau candida pentru
prezidenţiale, potrivit căruia şeful satului este ales funcţia de Preşedinte al României.
prin vot direct de către cetăţeni. Dispoziţia actuală este mai permisivă, dând
Potrivit art. 81 alin. (1) din Constituţie şi posibilitatea persoanelor care au cetăţenia română,
art. 1 din Legea nr.69/19922, Preşedintele dar şi altă cetăţenie, şi care domiciliază în România
României se alege prin vot universal, egal, direct, să poată candida pentru această funcţie, interdicţia
secret şi liber exprimat. Sufragiul universal direct funcţionând numai pentru cetăţenii români sau cu
oferă şefului statului o legitimitate populară care îl dublă cetăţenie care au domiciliul în străinătate,
face egal, din punct de vedere reprezentativ, cu pentru străini şi pentru persoanele fără cetăţenie.
Parlamentul. În condiţiile integrării ţării în familia
marilor democraţii moderne, interdicţia ocupării
1. În principiu, accesul la funcţia de acestor funcţii de către cetăţenii români care au şi o
Preşedinte al României aparţine fiecărui cetăţean altă cetăţenie nu mai era justificată.
român care îndeplineşte condiţiile prevăzute de
2. Cu privire la durata mandatului
prezidenţial, iniţial, Constituţia adoptată în anul
1
Decretul-Lege nr.2/1989 privind constituirea, 1991, prevedea o durată a mandatului Preşedintelui
organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării României de 4 ani.
Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Prin revizuirea Constituţiei, durata
Naţionale a fost publicat în Monitorul Oficial al României, mandatului prezidenţial a fost modificată de la 4 la
Partea I, nr.4 din 27 decembrie 1989
2 5 ani, asigurându-se prin aceasta decalarea
Legea nr.69/1992 pentru alegerea Preşedintelui
României a fost publicată în Monitorul Oficial al alegerilor prezidenţiale de alegerile parlamentare şi
României, Partea I, nr.164 din 16 iulie 1992 continuitatea exercitării atribuţiilor de şef al

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 7


Studii, opinii, informări

statului în perioada campaniilor electorale în timp ce, potrivit art.63 alin.(1), mandatul celor
parlamentare, ca o garanţie pentru stabilitatea politică două Camere ale Parlamentului se prelungeşte de
a ţării. drept, în stare de mobilizare, de război, de asediu
În ceea ce priveşte aplicabilitatea noii norme sau de urgenţă, până la încetarea acestora.
constituţionale, Titlul VIII din Constituţie intitulat Pentru a se asigura controlul Parlamentului
„Dispoziţii finale şi tranzitorii” statuează în art.155 cu privire la aceste circumstanţe excepţionale,
alin.(3) că prevederile referitoare la durata gravitatea situaţiei şi necesitatea prelungirii
mandatului Preşedintelui României se aplică mandatului Preşedintelui României este lăsată la
începând cu următorul mandat prezidenţial, respectiv aprecierea Parlamentului, întrucât prelungirea se
pentru mandatul care va începe ca urmare a alegerilor face prin lege organică. Aceeaşi lege trebuie să
din anul 2004. precizeze expres până când se face prelungirea,
Referitor la durata mandatului şefilor de deoarece ea nu poate fi pe timp nelimitat, ci cel
state, amintim că aceasta variază de la 1 an în mult până la încetarea stării de război sau a
Elveţia, până la 7 ani în Franţa, Italia, Irlanda, catastrofei.
Turcia3 sau pe viaţă, în cazul sistemelor
monarhice. 3. Pentru clarificarea raporturilor dintre şeful
Alineatul (2) al art. 83 din Constituţie, statului şi primul-ministru, prin Legea de revizuire a
stabileşte că Preşedintele României îşi exercită Constituţiei a fost instituită în mod expres în
mandatul până la depunerea jurământului de cuprinsul art.107, norma potrivit căreia Preşedintele
Preşedintele nou ales. României nu îl poate revoca pe primul-ministru.
Raţiunea acestor dispoziţii derivă din Considerăm însă că şi din redactarea
necesitatea de a se evita ca pe perioada de la iniţială a Constituţiei se putea deduce că
expirarea celor 5 ani şi până la validarea alegerilor Preşedintele României nu îl putea revoca pe
pentru noul Preşedinte ales, să nu existe nici un primul-ministru.
moment în care statul să nu aibă Preşedinte. Astfel, potrivit art.85 alin.(2) din
Aceasta înseamnă că în situaţia în care perioada Constituţie, text nemodificat, Preşedintele
celor 5 ani a expirat, iar rezultatul alegerilor României putea revoca şi numi, la propunerea
prezidenţiale nu a fost încă validat de Curtea primului-ministru, pe unii membrii ai Guvernului.
Constituţională, Preşedintele României îşi exercită Deci, de vreme ce propunerea venea din partea
în continuare mandatul, până la depunerea primului-ministru, iar textul se referea în mod
jurământului de către noul Preşedinte. expres la unii membri ai Guvernului, era de înţeles
Din raţiuni practice, Constituţia stabileşte, că legiuitorul constituant a exclus posibilitatea
în art.83 alin.(3), că mandatul prezidenţial poate fi demiterii primului-ministru de către şeful statului.
prelungit prin lege organică în caz de război sau de Pentru a marca însă expres că revocarea
catastrofă. Textul precizează deci, în mod limitativ din funcţie trebuie să aibă în vedere numai pe
şi cu titlu de excepţie cele două situaţii în care ceilalţi membri ai Guvernului şi nu pe primul-
mandatul Preşedintelui poate fi prelungit peste ministru, s-a considerat necesară introducerea unui
perioada de 5 ani. nou alineat în cuprinsul art.107, care consacră
Semnalăm însă, că dacă pentru prelungirea faptul că Preşedintele României nu îl poate revoca
mandatului celor două Camere ale Parlamentului, pe primul-ministru.
prin revizuirea Constituţiei s-a asigurat corelarea Aşa cum se afirmă în lucrarea „Revizuirea
textelor constituţionale, din redactarea vechiului Constituţiei României – Explicaţii şi comentarii”4,
art.60 fiind eliminată situaţia de catastrofă, în ceea dispoziţia s-a impus având în vedere că în practică
ce priveşte prelungirea mandatului prezidenţial, a existat un precedent de revocare a primului-
acest lucru nu s-a mai realizat. Astfel, prin Legea ministru de către Preşedintele României, astfel că
de revizuire a Constituţiei s-a procedat numai la pentru evitarea unui asemenea abuz s-a ajuns la
modificarea duratei mandatului Preşedintelui concluzia că este nevoie şi de o consacrare expresă
României, restul normelor din cadrul art.83 în Constituţie.
rămânând neschimbate.
Aşa se explică faptul că, potrivit art.83 4. Sub alt aspect, prin Legea de revizuire a
alin.(3), mandatul prezidenţial poate fi prelungit Constituţiei s-au adus precizări esenţiale cu privire
prin lege organică în caz de război sau catastrofă, la instituţia remanierii guvernamentale, întărindu-se

3 4
Durata mandatului prezidenţial este de 4 ani în Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie
Ungaria, S.U.A., Islanda, Columbia, de 5 ani în Iorgovan - Revizuirea Constituţiei României –
Bulgaria, Grecia, Germania, Portugalia, Israel şi de 6 Explicaţii şi comentarii, Bucureşti, Editura Rosetti,
ani în Austria, Finlanda, Egipt, Argentina, Brazilia 2003, p.86
8 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

astfel controlul Parlamentului asupra Guvernului şi şi revoca membrii Guvernului la propunerea


clarificându-se modalitatea de exercitare a atribuţiei primului-ministru.
Preşedintelui României de revocare şi numire a unor Desigur, în acest ultim caz există riscul
membri ai Guvernului. introducerii unei moţiuni de cenzură împotriva
Noţiunea de „remaniere a Guvernului” întregului Guvern, întrucât modificările în
semnifică modificarea listei Guvernului aprobată componenţa acestuia sunt de esenţă în raport cu
prin votul de încredere al Parlamentului, una sau lista aprobată iniţial de către Parlament prin votul
mai multe funcţii guvernamentale urmând a fi de încredere.
deţinute de către alte persoane decât cele care au
figurat iniţial pe lista aprobată de Parlament. 5. Constituţia României consacră în art.84
Exercitarea acestei atribuţii de către alin.(2) un regim de protecţie de tip parlamentar a
Preşedintele României se face numai la propunerea Preşedintelui României. Astfel, potrivit acestui
primului-ministru, raporturile referitoare la text, Preşedintele României se bucură de imunitate,
remaniere stabilindu-se deci numai între şeful fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile
statului şi şeful Guvernului, cei doi conducători ai art. 72 alin.(1), referitoare la imunitatea
puterii executive. parlamentară. Aceste ultime prevederi au fost
Din practica de până acum a activităţii modificate ca urmare a Legii de revizuire a
executivului a rezultat că, din motive sociale şi Constituţiei, noul text consacrând în cuprinsul său,
politice, la un moment dat se impun şi modificări atât independenţa opiniilor, cât şi imunitatea
de esenţă în structura sau compoziţia politică a parlamentară.
Guvernului, generate fie de mărirea echipei În noua sa formulare, alin.(1) al art.72
guvernamentale peste numărul aprobat de stabileşte pentru parlamentari, şi, implicit, pentru
Parlament, inclusiv ca urmare a înfiinţării de noi Preşedintele României, principiul independenţei
ministere, fie o reducere a numărului membrilor opiniilor, în sensul că nu poate exista temei pentru
Guvernului ca urmare a comasării unor ministere, a antrenarea răspunderii juridice a acestora în raport
desfiinţării altora ori a reducerii numărului de voturile sau opiniile politice exprimate în
miniştrilor fără portofoliu. exercitarea mandatului.
Întrucât votul Parlamentului reprezintă Deci, Preşedintele României nu poate fi
acceptul acestuia pentru o anume structură şi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în
compoziţie politică a Guvernului este firesc, pe judecată penală pentru opiniile politice, declaraţiile
baza principiului simetriei juridice, ca atunci când şi iniţiativele exprimate în exercitarea
primul-ministru doreşte schimbări în structura şi prerogativelor prezidenţiale pe întreaga perioadă a
compoziţia politică a Guvernului, să obţină din nou mandatului.
aprobarea Parlamentului. Imunitatea de care beneficiază Preşedintele
Pentru a răspunde acestor exigenţe României are caracter absolut şi permanent.
practice, prin Legea de revizuire a Constituţiei, Imunitatea este absolută prin faptul că Preşedintele
art.85 a fost completat cu o nouă dispoziţie, României este neresponsabil nu numai politic, dar
potrivit căreia dacă prin propunerea de remaniere chiar civil sau penal pentru modul în care îşi
se schimbă structura sau compoziţia politică a exercită atribuţiile; dacă ar fi altfel, ar însemna că,
Guvernului, Preşedintele României va putea sub pretextul existenţei răspunderii civile sau
exercita atribuţia de numire şi revocare a penale, deciziile sale ar putea fi contestate
membrilor Guvernului numai pe baza aprobării judiciar5. Caracterul permanent al imunităţii se
Parlamentului, acordată la propunerea primului- justifică prin faptul că textul constituţional nu şi-ar
ministru. Textul consacră deci, necesitatea avea sensul dacă, după expirarea mandatului, fostul
aprobării prealabile a Parlamentului, după care preşedinte ar putea fi tras la răspundere pentru
Preşedintele României poate apoi să-şi exercite modul în care l-a îndeplinit. Imunitatea nu
atribuţia de numire a respectivelor persoane ca echivalează cu exonerarea de răspundere pe plan
membri ai Guvernului. politic şi juridic a şefului statului pentru modul în
Această prevedere constituţională vine să care îşi exercită atribuţiile ce îi revin în funcţia pe
precizeze expres cazurile în care remanierea care o ocupă.
trebuie aprobată de Parlament, rezultând că în toate Excepţia de la regula generală a imunităţii
celelalte situaţii, chiar şi atunci când remanierea o constituie instituţia juridică a suspendării
afectează în bună măsură Guvernul, dar nu se Preşedintelui României, potrivit art. 95 din
schimbă structura sau compoziţia politică a
acestuia, nu mai este necesară aprobarea 5
Mihai Constantinesu şi colectivul, Constituţia
Parlamentului, Preşedintele României putând numi României - comentată şi adnotată, Bucureşti, R.A.
Monitorul Oficial, 1992, p. 192-193.
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 9
Studii, opinii, informări

Constituţie, precum şi punerea sub acuzare a alin.(1), referitoare la durata mandatului celor două
acestuia, potrivit art.96 din legea fundamentală a Camere ale Parlamentului. Astfel, potrivit noii
ţării. dispoziţii constituţionale, mandatul de 4 ani al
Parlamentului se prelungeşte de drept în stare de
6. Potrivit art. 96 alin.(1) din Constituţie, mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă,
Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, până la încetarea acestora. În forma sa iniţială,
cu votul a cel puţin două treimi din numărul fostul art.60 alin.(1) avea în vedere numai situaţia
deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub de război sau de catastrofă.
acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă
trădare. 9. Legat de prelungirea mandatului
Această normă s-a regăsit iniţial în cadrul Parlamentului în cazul stării de mobilizare şi de
articolului referitor la incompatibilităţi şi imunităţi. război, pentru corelarea normelor constituţionale a
S-a considerat însă, că reglementarea acestei fost necesară şi completarea art.92 cu un nou
probleme în cadrul articolului consacrat alineat, respectiv, alin.(4), care să consacre
imunităţilor era necorespunzătoare, atât din punctul obligativitatea continuării activităţii Parlamentului
de vedere al concordanţei titlului cu conţinutul pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în
reglementării, cât şi al succesiunii logice a textelor sesiune, acesta să se convoace de drept în 24 de
care reglementau atribuţiile, actele şi răspunderea ore de la declararea lor.
politică a Preşedintelui României. Noua dispoziţie constituţională reprezintă
De aceea, prin legea de revizuire a deci, o derogare de la principiul celor două sesiuni
Constituţiei, acest text a fost, în mod firesc, inserat ale Parlamentului şi de la vacanţa parlamentară, de
ca articol distinct, după cel referitor la suspendarea vreme ce textul obligă organul legiuitor al ţării să
din funcţie, titlul lui fiind „Punerea sub acuzare”. lucreze permanent pe durata celor două stări, iar în
caz că nu se află în sesiune să se convoace de drept
7. În legătură cu exercitarea atribuţiilor de într-un termen foarte scurt.
către Preşedintele României în cazul punerii sub În forma iniţială, când art.92 cuprindea trei
acuzare a acestuia de către cele două Camere ale alineate, numai norma din alin.(3), referitoare la
Parlamentului, trebuie menţionată noutatea agresiunea armată îndreptată împotriva ţării,
introdusă prin legea de revizuire a Constituţiei. prevedea convocarea de drept a Parlamentului, nu
Este vorba despre norma din cuprinsul art.96 însă şi alin.(2), referitor la mobilizarea parţială sau
alin.(3), care reglementează suspendarea de drept generală a forţelor armate. Textul alin.(3) însă, nu
din funcţie a Preşedintelui României. Textul prevedea şi obligativitatea continuării activităţii
consacră astfel faptul că de la data punerii sub Parlamentului.
acuzare şi până la data demiterii, Preşedintele Prin introducerea noului alineat şi
României este suspendat de drept. menţinerea aceleiaşi redactări pentru alin.(3) s-ar
Această soluţie nu a fost consacrată iniţial putea concluziona că în cadrul articolului se repetă
de Constituţia adoptată în anul 1991, ci a fost norma referitoare la convocarea de drept a
introdusă prin legea de revizuire a Constituţiei. În Parlamentului în cazul agresiunii armate.
acest fel s-a reglementat în mod unitar, atât Totodată, pentru asigurarea unui limbaj
răspunderea politică, cât şi răspunderea juridică. În unitar, apreciem că ar fi fost recomandată utilizarea
forma iniţială, era nefiresc ca, în caz de „abateri aceloraşi termeni în cadrul articolului, în sensul că
politice”, Constituţia să prevadă suspendarea din alin.(4) să fi avut în vedere mobilizarea şi
funcţie a Preşedintelui României, iar în cazuri mai agresiunea armată, şi nu cazurile de mobilizare
grave, de „înaltă trădare”, această soluţie să nu se sau de război.
regăsească în legea fundamentală a ţării. Din acest punct de vedere, alin.(2), (3) şi
(4) ale art.92 nu sunt corelate între ele, nefiind
8. Referitor la atribuţia Preşedintelui deci, consecvente în utilizarea termenilor. Astfel,
României de dizolvare a Parlamentului, prin Legea în timp ce alin.(2) şi (3) se referă la mobilizarea
de revizuire a Constituţiei, textul art.89 alin.(3) a parţială sau generală a forţelor armate, respectiv la
fost completat cu încă două situaţii în care organul agresiunea armată, noul alin.(4) are în vedere
legiuitor al ţării nu poate fi dizolvat. Este vorba cazul de mobilizare sau de război, deşi această
despre starea de mobilizare şi de război, care, ultimă stare nu a fost consacrată expres în textele
alături de starea de asediu şi starea de urgenţă, anterioare.
existente iniţial, fac imposibilă dizolvarea
Parlamentului de către Preşedintele României. 10. Cu privire la atribuţiile în domeniul
Această modificare s-a impus pentru politicii externe, textul art. 91 din Constituţie
corelarea textului cu noua redactare a art.63 stabileşte principalele coordonate şi limite ale
10 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

competenţei Preşedintelui României în domeniul modificate în scopul punerii de acord a legislaţiei


politicii externe. Astfel, legiuitorul constituant române cu terminologia din documentele NATO.
circumscrie rolul şi atribuţiile Parlamentului, Totodată, textul, în noua sa redactare, dă
Preşedintelui României şi Guvernului în stabilirea expresie constituţională angajamentelor statului
şi realizarea politicii externe a României, atribuţii român în cadrul structurilor acestei alianţe militare,
care asigură colaborarea celor trei autorităţi ale consacrând participarea armatei române la
statului. menţinerea securităţii internaţionale, la menţinerea
Potrivit alin.(1) al art.91, „Preşedintele sau restabilirea păcii, precum şi la acţiuni de
României încheie tratate internaţionale în numele apărare colectivă în sistemele de alianţă militară.
României, negociate de Guvern, şi le supune spre
ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. 12. În cadrul atribuţiei Preşedintelui
Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se României de a propune numirea unor conducători din
încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii administraţia publică centrală, trebuie menţionate
stabilite prin lege”. dispoziţiile art.65 alin.(2) lit.h) din Constituţia
Textul iniţial, adoptat în anul 1991, revizuită, potrivit cărora cele două Camere ale
prevedea un termen fix, de 60 de zile în care Parlamentului numesc, la propunerea Preşedintelui
Preşedintele României trebuia să supună spre României, directorii serviciilor de informaţii.
ratificare tratatul internaţional semnat. În practică În acest sens statuează şi prevederile în
însă, acest termen s-a dovedit nerealist. Totodată, vigoare ale art.23 din Legea nr.14/19927 privind
din redactarea iniţială rezulta că toate tratatele organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de
internaţionale s-ar fi încheiat numai de Preşedintele Informaţii, potrivit cărora Preşedintele României
României. propune Parlamentului persoana pentru ocuparea
Faţă de aceste inconveniente, prin Legea funcţiei de director al acestui serviciu.
de revizuire a Constituţiei termenul de 60 de zile a Articolul 24 din aceeaşi lege, dă dreptul
fost înlocuit cu o formulă generică, termen Preşedintelui României de a numi în funcţii pe prim-
rezonabil, care este consacrată şi de Convenţia adjunctul directorului Serviciul Român de Informaţii şi
Europeană a Drepturilor Omului. pe cei trei adjuncţi ai acestuia.
De asemenea, prin Legea de revizuire a Noua reglementare constituţională modifică
Constituţiei s-a făcut o delimitare între tratatele însă dispoziţiile Legii nr.1/19988 privind organizarea şi
internaţionale încheiate în numele României de funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe,
către şeful statului şi restul tratatelor, care se conform cărora directorul acestui serviciu special este
încheie la nivel guvernamental sau departamental numit de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la
şi care se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii propunerea Preşedintelui României. Rezultă că,
stabilite de Legea nr. 590/20036 privind tratatele. potrivit noilor dispoziţii constituţionale, asemenea
directorului Serviciului Român de Informaţii, şi
11. Având în vedere că Preşedintele directorul Serviciului de Informaţii Externe va fi numit
României exercită atribuţii în domeniul apărării, de către Parlament.
fiind, conform art.92 alin.(1) din Constituţie,
comandantul forţelor armate şi îndeplinind funcţia 13. Preşedintele României exercită
de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a atribuţii şi în raport cu puterea judecătorească.
Ţării, apreciem că este necesar să menţionăm şi Astfel, şeful statului numeşte, la propunerea
modificarea textului consacrat acestei instituţii a Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii şi
statului, realizată prin Legea de revizuire a procurorii, cu excepţia celor stagiari.
Constituţiei. Cât priveşte inamovibilitatea judecătorilor,
Potrivit noului art.119, „Consiliul Suprem textul consacră expres că în această privinţă,
de Apărare a Ţării organizează şi coordonează autoritatea competentă de a selecta magistraţii din
unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi
securitatea naţională, participarea la menţinerea
7
securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă Legea nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea
în sistemele de alianţă militară, precum şi la Serviciului Român de Informaţii a fost publicată în
acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”. Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.33 din
Ultima parte a textului, ca de altfel şi 3 martie 1992
8
Legea nr.1/1998 privind organizarea şi funcţionarea
art.118 referitor la forţele armate, au fost
Serviciului de Informaţii Externe a fost republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.511 din 18
6
Legea nr.590/2003 privind tratatele a fost publicată în octombrie 2000 şi a fost modificată prin Ordonanţa de
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.23 din urgenţă a Guvernului nr.154/2001, aprobată prin Legea
12 ianuarie 2004 nr.366/2002
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 11
Studii, opinii, informări

punct de vedere profesional este numai Consiliul 14. Referitor la Curtea Constituţională,
Superior al Magistraturii. Acelaşi organ prin revizuirea Constituţiei aceasta a fost
îndeplineşte şi rolul de instanţă de judecată, prin consacrată ca fiind garantul supremaţiei
secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a Constituţiei.
judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii Printre atribuţiile stabilite în mod expres
stabilite prin legea sa organică. de Constituţie se înscrie, ca o noutate, aceea
Constituţia redă în termeni precişi raţiunea potrivit căreia Curtea Constituţională soluţionează
acestei autorităţi, pe care o defineşte ca fiind conflictele juridice de natură constituţională
garantul independenţei justiţiei, independenţa dintre autorităţile publice. Cei care au competenţa
justiţiei reprezentând unul din principiile de bază să ceară Curţii Constituţionale soluţionarea acestor
ale statului de drept. În noua reglementare, conflicte sunt: Preşedintele României, unul dintre
Constituţia menţionează expres componenţa şi preşedinţii celor două Camere, primul-ministru sau
structura Consiliul Superior al Magistraturii, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.
acestea nemaifiind lăsate la aprecierea În acest fel, dispoziţiile art.146 lit.e) din
Parlamentului. Constituţie reglementează o nouă atribuţie a
Ca urmare a revizuirii Constituţiei, art.133 Preşedintelui României în raport cu Curtea
alin.(6) prevede posibilitatea Preşedintelui Constituţională, alături de aceea referitoare la
României de a participa la şedinţele Consiliului sesizarea Curţii cu privire la constituţionalitatea
Superior al Magistraturii. În cazurile în care unei legi înainte de promulgare.
participă la aceste şedinţe, Preşedintele României
prezidează lucrările.

Cet article présente, d’une manière concise, les actualités constitutionnelles concernant
l’institution du Président de la Roumanie. La Constitution révisée clarifie des aspects comme: les
rapports du Président avec le Premier ministre, le remaniement du Gouvernement, établit la durée du
mandat présidentiel et définit avec plus de prégnance les prérogatives du Président en relation avec le
Parlement et les autres autorités de l’Etat.

The paper briefly outlines the constitutional novelties concerning Romania’s institution of the
President. The revised Constitution clarifies the relations of the President with the Prime Minister, the
government reshuffling, and sets a different term of the presidential mandate; it also more clearly defines
the President’s prerogatives in relation to the Parliament and the other state authorities.

12 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


Studii, opinii, informări

DEMOCRAŢIE: VIS ŞI REALITATE

Victor IONESCU Izabella TURZA


consilier colaborator expert

Continuare din nr.4/2003

VI. Statul şi reînnoirea democraţiei în fost supus erodării şi de unde la sfârşitul sec. XIX
era informaţiei atinsese "un vârf de pe care nu se putea decât să
coborâm" (M. Hariou), după cele două războaie
1. Democraţia "electronică" mondiale când a devenit evident că arta de a lua
hotărâri cu privire la modul în care trebuie să
Democraţia „electronică” este o formulă trăiască oamenii este mult mai complexă decât
recentă, o expresie care defineşte ansamblul aceea cum să fie masacraţi2, criza a cuprins şi
tehnologiilor de informare şi comunicare ce această instituţie politică.
afectează în prezent, practicile politice în democraţii. A sosit momentul, spune un cercetător3, ca
Ele anunţă apariţia unui nou tip de deliberare. în pragul anului 2000, să ne gândim mai puţin la
Dezbaterea intelectuală1 asupra noilor stat şi mai mult la societate şi comunităţi, să ne
tehnologii opune în prezent pe tehnofili, concentrăm asupra fidelităţii şi responsabilităţii
tehnofobilor. Astfel, pe de o parte, se face apologia fiecăruia, exercitând dreptul nostru la libertate nu în
noilor mijloace de informare, noile canale de sensul de a face ce vrei, ci de a împărtăşi acţiunile
comunicare între popor şi conducători care au morale întreprinse în comun, în beneficiul tuturor.
capacitatea să atenueze monopolul ierarhiilor Votul universal şi apariţia noilor mijloace
politice, revitalizând democraţia de bază. de difuzare a informaţiilor au transformat condiţiile
Ciberdemocraţia ar genera o hiperdemocraţie prin politice în care pot fi exprimate voinţele
care informatica permite dezvoltarea de noi alegătorilor ca un drept, şi nu simplist prin
dispozitive de cooperare şi creaţie într-o lume în prezentarea o dată la 4 ani la urne, un real drept
care, indivizii se dispensează de reprezentanţi, politic de participare la selectarea temelor admise
putând acţiona ei înşişi. Noua naţiune "numerică" - de agendele politice.
democraţia directă - marchează trecerea de la o Cele două concepţii tradiţionale despre stat:
umanitate la alta, o mutaţie antropologică tot atât de cel realist - ca autoritate politică, putere suverană şi
importantă ca cea din neolitic. deţinător al monopolului constrângerii, şi cel idealist
Pe de altă parte, s-au exprimat puncte de - evidenţiind finalitatea etică a statului în formarea
vedere contrarii în sensul că noile tehnologii ar fi în cetăţeanului, se contopesc. Statul nu se mai
primul rând "tehnologii de război" apte să permită mulţumeşte cu asigurarea bazelor juridice ale
nu numai manipularea şi dezinformarea dar şi noi libertăţii negative - prin suprimarea obstacolelor - ci
forme de acţiuni militare - războaie virtuale. caută să găsească modalităţi de realizare a condiţiilor
Internetul este considerat chiar un risc major de juridice unui exerciţiu efectiv al libertăţilor
distrugere a societăţilor, tot aşa cum pozitive, în special prin crearea de instituţii
radioactivitatea, element constitutiv al materiei o specializate diversificate cu finalităţi concrete4.
poate şi distruge sau interactivitatea care poate Statul conceput mai concret începe să
conduce la o închegare a societăţii poate provoca apară, în consecinţă, mai mult ca un ansamblu de
dezordine şi chiar dezintegrare la scară mondială. servicii publice, gestionate de profesionişti,
Arthur Kroker este foarte tranşant afirmând că noua administraţii permanente apolitice şi competente
societate informativă nu este decât o ideologie care
maschează dominaţia pieţei. 2
Nu numai ideologiile, dar şi statul, astfel G. Clémenceau în Robert Alexander, The voice of the
people: A Constitution for tomorrow, London, 1997, p. 5
cum s-a arătat mai sus, ca formă de guvernare, a 3
David Alton, Citizenship în the new millenium,
London, Harper Collins Publishers, 2001, p. 70
1 4
Patrice Flichy, L’imaginaire d’Internet, Paris, éd. La Jean Marie Ferry, La question de l'Etat européen,
Découverte, 2001, p. 10 Paris, Gallimard, 2000, p. 278
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 13
Studii, opinii, informări

care, în teorie, ar trebui să satisfacă aspiraţiile societăţii cu toată prăpastia numerică, în momentul
guvernaţilor. Această tendinţă transformă lent statul de faţă, între cei care beneficiază de noile avantaje
administrativ în stat birocratic. Termenul de tehnice şi marea majoritate, lipsită de posibilitatea
"birocraţie" a fost folosit de Carlyle în 1848 ca ceva practică de folosire a reţelelor de informaţii, deci
străin vieţii politice engleze, al cărei ideal a fost şi între "ciber-dotaţi" şi "analfabeţi".
este împotriva unei administraţii centralizate cu o Limbajul, spunea Peter Burke în “Arta
structură de personal organizată ierarhic5, birocraţia conversaţiei”9 reflectă locul individului în
fiind considerată ca o formă modernă de despotism. societate. Cuvântul este la originea conştiinţei, a
Într-adevăr, schimbarea statului modern a umanităţii noastre, deci este întotdeauna colectiv,
fost o provocare pentru imaginaţia democratică a fiind un vector al libertăţii, deoarece Eul este o
cetăţenilor6. Măcinat în timp de antinomia abstracţie dacă nu ar exista în reciprocitate cu altul
autoritarismului şi liberalismului, statul de azi nu (G. Gusdorf). Prin proceduri democratice se
mai seamănă cu cel cu care ne-am familiarizat - de încearcă să se asigure fiecăruia "o voce" care să se
dominare şi comandă - ci devine un fel de poată exprima liber, fără presiuni, astfel încât
întreprindere care tratează, sub impulsul opiniei relaţiile de putere să devină simetrice şi nu
publice, problemele politice ca pe nişte afaceri asimetrice ca în societăţile ierarhizate. Dacă
socio-economice. Inflaţia exponenţială a drepturilor incontestabil toţi avem dreptul la cuvânt, nimeni nu
omului, rezultat concret al proliferării normelor dispune însă de dreptul de a fi ascultat. Dialogul
unui drept flexibil pune bazele unei reamenajări a sau discursul în etica comunicării presupune o
statului, într-o nouă arhitectură. înţelegere între speaker şi ascultător, o prezumţie de
Orice cunoaştere, însă, comportă riscul consens, întrucât cel care argumentează încearcă să
inerent al erorii şi iluziei, orbiri ale cunoaşterii de transforme pe ascultător din antagonist în partener,
multe ori subestimate, care au "parazitat" eficace dar prin comunicare ambii protagonişti se schimbă.
spiritul uman, făcându-l să creeze sau să elaboreze Pentru aceasta, însă, se impune folosirea unui
mituri ori concepţii false atât despre sine-însuşi, cât şi limbaj în care să fie imposibil de a minţi, de a
despre lumea care îl înconjoară, despre ceea ce face induce în eroare, întrucât dacă este adevărat că
sau despre ceea ce ar trebui să întreprindă. limbajul este primul catalizator al intimităţii umane
Cunoaşterea, prin urmare, poate fi o aventură dacă o - în sensul că nu ne putem simţi alături de cineva
educaţie corespunzătoare nu-i oferă şansa detectării fără a-i vorbi - tot atât de adevărat este că acesta
surselor de eroare, de iluzii şi chiar de orbire7. poate să o şi distrugă.
Dificultăţile tehnice care au făcut, în trecut, Conversaţia presupune o anumită cultură a
imposibilă, pentru cei mai mulţi, participarea mutualităţii, a dialogului şi în special, o cultură
efectivă la dezbaterea problemelor politice, fiind democratică. Iată de ce este explicabilă insistenţa10
practic înlăturate, mulţi8 şi-au pus întrebarea dacă în demonstrarea faptului că oamenii pentru a putea
computerizarea pe scară largă n-ar fi în măsură să gândi şi acţiona au nevoie, ca între ei, să existe
readucă în actualitate, clasica "democraţie directă". realmente acel spaţiu care să garanteze
Or, din păcate, garantarea dreptului cetăţenilor la particularităţile fiecăruia şi în funcţie de care se
"conectare" este platonică, dacă se ia în considerare poate dialoga. Considerând orice cunoaştere ca o
faptul că în lume se folosesc câteva sute de eliberare, o limitare a ignoranţei, ne putem imagina
milioane de ordinatoare la o populaţie de 6 miliarde la ce rezultate spectaculoase se poate ajunge în era
de oameni. Speranţele legate de noua tehnologie nu circulaţiei electronice a informaţiilor, prin
pot fi realizate pe deplin din cauza acestei noi conectarea instantanee a creierelor, în acest mozaic
forme de inegalitate care, pe lângă altele, împarte omenesc alcătuit din atâtea individualităţi originale
lumea în "info-bogaţi" şi "info-săraci". care le permite conlucrarea, cu o eficienţă nevisată
Cu toate acestea, informatica prin în toate domeniile activităţii sociale.
proliferarea de documente şi informaţii, chiar dacă Exerciţiul eficace al oricărei argumentări11,
justifică îndoieli ce par uneori fanteziste, totuşi prin mijlocirea căilor moderne de comunicare, fie
creează posibilitatea unei mai mari polarizări a cea cu caracter neconstrângător care lasă
auditorului ezitare, dubiu şi libertate de alegere, fie
5
cea vizând aderarea la anumite idei sau acţiuni,
Colin Pilkington, The civil service in Britain today,
Manchester, University Press, 1999, p. 3
6 9
Christopher Pierson, The modern state, London, 1996 S. I. Salamensky, Talk, talk, talk: The cultural life of
7
Edgar Morin, Les sept savoirs nécessaires à everyday conversation, Routledge, 2001, p. 149
10
l'éducation du futur, Paris, Seuil, 2000, p. 11 Pierre Bouretz, Hannah Arendt, Les origines du
8
Christine Bellamy, John A. Taylor, Governing in the totalitarisme, Paris, Gallimard, 2002, p.16
11
information age, Buckingham, Open University Press, Chaim Perelman, Le champ de l'argumentation,
1999, p. 95 Bruxelles, 1970
14 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

sporesc calitatea opiniei publice, care poate rămâne procedeelor prin care se expediază şi circulă
însă sterilă în cazul în care, aceeaşi opinie publică informaţiile, mesajele spre destinatarii lor, Régis
nu acceptă şi responsabilitatea consecinţelor Debray15 analizează interacţiunile dintre tehnică şi
punctelor de vedere dobândite, fie că nu vrea, fie că cultură, punând în evidenţă efectele inovaţiilor
nu este pregătită să şi-o asume12. tehnice asupra condiţiilor de dezvoltare ale culturii.
Este cunoscut că gândirea este legată de În prealabil, se face o distincţie netă între
vorbire şi că cei care nu ştiu să asculte nu ştiu nici "comunicare" şi "transmitere". "Comunicarea" nu
să răspundă. Într-un dialog sau conversaţie orice reprezintă decât momentul incipient al unui proces
interlocutor este capabil să spună adevărul, are mai complex, un fragment dintr-un ansamblu
"capax veritatis", ideea de adevăr implicând în definit "transmitere". Comunicarea constă în
conţinutul ei, ideea de libertate. Toţi suntem egali, "transportul unei informaţii în spaţiu, în interiorul
capabili de a spune adevărul propriu - ca fiinţe însă a unei aceleiaşi sfere spaţio-temporale, în timp
raţionale, dar nimeni nu poate emite pretenţia ce transmiterea consistă în transportul unei
privilegiului adevărului. Raportul omului cu informaţii în timp, în spaţii temporale diferite.
adevărul este un raport de drept13, în sensul că Comunicarea are un orizont sociologic între un
individul poate să expună liber ceea ce gândeşte, emiţător şi un receptor, transmiterea are un orizont
având dreptul de a fi acelaşi în afara lui, precum istoric, deoarece e legată de o performanţă tehnică,
este în intimitatea sa. Interdicţia de a-şi manifesta de utilizarea unui suport de transmitere, cărţi,
acest drept rămâne, indiscutabil în afara dreptului. bibliotecă, monumente comemorative. Cuvântul
Totuşi, dreptul de exprimare se poate comunică, dar maşina logică a scrisului a
autodistruge în situaţia în care se spune orice, transformat fiinţa umană care, prin acumulare a
pentru că a spune orice nedefinit înseamnă a nu făcut ca efemerul să fie fixat în memoria umanităţii.
spune nimic. Tocmai pentru salvgardarea dreptului Scrierea a revoluţionat în primul rând
la exprimare şi pentru a-l merita, este nevoie de a spaţiul în sensul că a facilitat o formă de
judeca în totală independenţă, fără calcul şi pasiuni. teleprezenţă (tele în limba greacă înseamnă departe)
Menţionăm că vechii greci făceau distincţie a unor oameni situaţi la distanţe mari şi în al doilea
între muthos (povestire, naraţiune) şi logos (discurs) rând timpul, prin care sunt fixate puncte precise de
prin care omul se umaniza dialogând cu alţii. Romanii referinţă. Orice acţiune a omului asupra omului
foloseau şi ei două noţiuni: ratio - traducerea logosului (praxis) nu se poate realiza fără acţiunea omului
grecesc - ca vocaţie a cuvântului de a cunoaşte şi asupra lucrului (tecné). Circulaţia ideilor s-a realizat
contempla adevărul şi oratio, retoric, vocaţia în timp, prin anumite tehnici de mediere de
cuvântului de a acţiona, a emoţiona. Termenul de interpunere (medium), oral, în scris, tipografic,
„eloquentia” îngloba atât ratio cât şi oratio impunând electronic, numeric, ce corespunde unui anumit mod
oratorului atât necesitatea de a nu ignora filosofia şi de transmitere (mediasferă), logosferă, grafosferă şi
ştiinţa cât şi poezia, istoria şi artele. Toată această artă a videosferă prin îmbinarea sunetului cu imaginea.
naraţiunii, a discursurilor şi a conversaţiei s-a dezvoltat Mediasfera întruneşte astfel factorii tehnici
sub puternica influenţă a înţeleptului Pericle care cu valorile culturale. Factorii tehnici sunt difuzaţi
atrăgea atenţia că omul care ştie să gândească dar nu cu rapiditate, dar cu o durată de viaţă mai scurtă, în
ştie să exprime ceea ce gândeşte este la nivelul celui timp ce cultura constituie realităţi circumscrise
care nu ştie să gândească. Elocinţa se poate transforma, teritorial şi care sunt de lungă durată. Tehnica nu
din păcate uneori într-o artă de a minţi care permite ţine seama de frontiere, este un factor universal,
modelarea falsului la nivelul de a-l face tot atât de prin adoptarea "ultimului model", pe când cultura,
credibil, ca şi autenticul. mai reticentă, rămâne un factor de etnocentrism.
Chiar dacă unor publicişti nu li se poate Tehnica, în general, oferă tuturor posibilităţi reale,
reproşa că ar avea mâinile pătate cu sânge, ei pot dar, în final, omul este cel care o filtrează şi o
avea, însă, aceste urme de sânge pe stilourile lor14. adoptă sau nu, apetenţa sau rezistenţa mediului,
explicând istoric, variabilitatea efectelor culturale.
2. Tehnica şi cultura Aşa se explică că de multe ori, teama ştirbirii
identităţii colective a fost o frână în calea
Într-un studiu consacrat mediologiei,
modernităţii. De exemplu, imprimeria a modificat
disciplină care are drept obiect examinarea
mentalitatea medievală europeană, dar nu în aceeaşi
12 măsură şi alte culturi. David Landes16 sublinia că
Daniel Yankelevich, Coming to public judgement,
nu orologiul a provocat interesul pentru măsurarea
Syracuse University Press, 1999, p. 24
13
Marcel Conche, Le fondement de la morale, Paris,
15
PUF, 1999, p. 40 Régis Debray, Introduction à la médiologie, Paris,
14
Jean Francois Revel, La grande parade, Paris, Plon, PUF, 2000
16
2000, p. 27. Régis Debray, op. cit., p. 89
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 15
Studii, opinii, informări

timpului, ci interesul pentru măsurarea acestuia a autonomie sustrăgându-se astfel de sub


condus la inventarea orologiului. Instrumentul este suveranitatea culturală, păstrându-şi libertatea de
obiect tehnic, mâna însă care îl foloseşte devine creaţie nealterată. Cultura rămâne, aşadar, cea
subiect cultural iar unirea operativă, sinergia, dintre mai bună cale spre democraţie18.
instrument şi gest constituie tehnocultura. Marile
civilizaţii şi-au fundamentat cultura pe relaţia artei cu 3. Comunicarea şi democraţia
tehnologia, iar după cum spunea Leonardo da Vinci,
arta fiind "una causa mentale". Totdeauna, din păcate, Suntem martorii unei revoluţii radicale în
vor exista oameni care atunci când li se arată o sistemul de informare, comparabilă cu cea a
realizare deosebită nu văd decât mâna care o indică. inventării tiparului. S-a calculat19 că în ultimii 30 de
Importanţa conexiunii dintre comunicare şi ani, s-au difuzat mai multe informaţii decât în 5.000
cultură, mai ales de când cultura a devenit miză de ani precedenţi. Un singur exemplar al ediţiei
politică, a determinat şi adoptarea unei politici duminicale a ziarului New-York Times conţine mai
culturale, unul dintre rarele domenii ale vieţii multe informaţii decât ar fi putut dobândi, într-o
politice în care s-a demonstrat că se pot realiza viaţă întreagă, o persoană cultivată din sec. XVIII.
consensuri asupra valorilor care asigură coeziunea Înainte rară şi oneroasă, informaţia a devenit
unei naţiuni. Astfel, în aparatul de stat se desprinde abundentă şi la îndemâna oricui, astfel încât, în
un sector, un minister, ca de exemplu în Franţa, în mod justificat, comunicarea a fost considerată ca
1988, - Ministerul Culturii şi Comunicaţiei - simbolul cel mai strălucitor al sec. XX20, ca ideal de
controversat în ce priveşte atribuţiile lui17, al cărui apropiere a oamenilor într-o societate democratică
ministru era considerat "ministrul miniştrilor" un în care, fiecare este considerat competent de a avea
"minister al inteligenţei", într-un guvern în care toţi o opinie şi de a o face cunoscută.
miniştri se organizează să sprijine proiectele Istoria presei se confundă cu libertatea
culturale. Cultura devine astfel a 5-a putere în presei, libertate care logic şi cronologic apare ca o
stat. Cei care susţin însă, cu vehemenţă, ideea condiţie a existenţei celorlalte libertăţi civile sau
descentralizării drept o garanţie o modestiei statului politice, personale sau publice. Presa engleză a
sunt mai circumspecţi în legătură cu amploarea obţinut dreptul de imprimare în 1695, iar
atribuţiilor statale întrucât, după cum afirmă elementele libertăţii ei au fost precizate pentru
Jacques Rigaud, Statul nu trebuie să intervină în prima oară într-o lege din Suedia în 1766, printre
materie culturală decât în măsura în care nimeni care interdicţia oricărei cenzuri prealabile, dreptul
altcineva nu este capabil să-şi asume o asemenea de nedivulgare a surselor de informare, precum şi
răspundere. Cultura nu poate fi considerată incriminarea cazurilor de defăimare pentru
"serviciu public", statul trebuind să rămână pe protejarea particularilor.
poziţia de creare a condiţiilor dezvoltării autonome. Prin asumarea misiunii de a anunţa şi relata
Însă, toţi sunt de acord că o adecvată politică "ceea ce s-a petrecut" dar şi "ceea ce se poate
culturală este în măsură să favorizeze accesul întâmpla", ziarul a devenit "rugăciunea laică de
tuturor cetăţenilor la valorile culturale, deşi, se dimineaţă a omului modern", cum spunea Hegel în
subliniază frecvent că nimic nu este mai dificil 1820 sau "menţinea civilizaţia" după părerea lui
decât să încerci ca toată lumea să împărtăşească Tocqueville în 1835 şi a fost salutat de Emile Zola
forme de expresie care aparţin sensibilităţii unui în 1984, ca "începutul erei informaticii.21".
cerc restrâns. Cu alte cuvinte, este sau nu posibil să Dialogul presupune voinţa de a te face
se democratizeze o cultură care, în sine, poate înţeles dar şi de a-i asculta pe alţii, chiar dacă nu
apărea ca "o aristocraţie a limbajului şi a gustului? există întotdeauna şansa înţelegerii. Experienţa
Nu cumva elogiul unei asemenea demarcări devine arată, din păcate, că tocmai cei care doresc cu cea
un fel de alibi al inegalităţii, în virtutea căruia se mai mare ardoare de a fi ascultaţi nu sunt dispuşi în
poate ajunge la o mai mare protecţie a elitelor, un egală măsură să asculte la rândul lor. Mijloacele
rasism al inteligenţei? prin care individului i se creează condiţiile de a se
Or, în cultură, tocmai acesta este rolul ridica la înţelegerea realităţilor politice, economice,
statului, să legitimeze acţiuni care să favorizeze
accesul tuturor la valorile artistice, culturale. 18
Cultura nu devine populară decât în măsura în care Olivier Donnat, Les français face à la culture? Paris,
tuturor li se creează condiţii de a cunoaşte, însăşi éd. La Découverte, 1994, p. 367
19
Ignacio Ramonet, La Tyrannie de la communication,
Arta şi în general creaţia se deconectează de multe
Paris, Galilée, 1999, p. 184
ori de realitatea politică, creându-şi zonele ei de 20
Dominique Wolton, Penser la communication, Paris,
Flammarion, 1997, p. 10, 141
17
Claude Mollard, Le 5e pouvoir: La culture et l’Etat, 21
Francis Balle, Les médias, Paris, Dominos
de Malraux à Lang, Paris, Armand Colin, 1999, p. 379 Flammarion, 2000, p. 13
16 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

sociale, atât de complicate, conturează noua formă dintr-o confortabilă vilă din Spania. Un alt jurnalist
de democraţie. Larga şi corecta comunicare nu de la Washington Post a obţinut premiul Pulitzer
apare ca o "perversiune" a democraţiei ci ca o pentru un reportaj cu un dependent de droguri în
condiţie indispensabilă de funcţionare, de vârstă de 8 ani - care nu a existat niciodată. Tot
transformare într-o "democraţie de opinie" sau astfel, a făcut senzaţie reportajul asupra vieţii
democraţia publicului. Într-un asemenea context al uimitoare a unui hacker în vârstă de 15 ani care a
comunicării în masă, fiinţa umană poate avea reuşit să intre în sistemul informaţional al unei mari
senzaţia că trăieşte ca o fiinţă liberă, deplin firme, prin Internet. Totul s-a dovedit a fi fals, nici
documentată spre a-i permite accesul eficient la copilul şi nici firma neexistând.
dezbaterile democratice. De aici şi posibilul conflict Desigur, în acţiunile de comunicare în
de interpretare, de altfel consecinţă logică a naturii masă, minciunile, a căror influenţă nu a fost
simbolice a limbajului. Sensurile sunt filtrate şi se diminuată de morală, în secole de propagandă,
evidenţiază mai mult decât par la prima vedere. denaturarea adevărului prin prezentarea lui în
Interpretarea ar fi deci, activitatea mentală de a lumină mai frumoasă sau mai rea decât poate
descoperi sensul ascuns, de multe ori, în sensul realitatea să o ofere, au existat întotdeauna.
aparent. Interpretarea se vădeşte posibilă tocmai în Gravitatea actuală este că ele se înmulţesc stimulate
existenţa sensurilor multiple, astfel încât pretenţia de un senzaţionalism exagerat. Chiar şi minciunile
unei cunoaşteri absolute rămâne un mit. Sub acest "sincere" trebuie evitate.
aspect, opinia publică ca expresie colectivă de A vorbi şi a convinge este o experienţă
păreri şi opţiuni reprezintă o agregare de opinii specific umană. A convinge prin cuvânt a
asemănătoare cu privire la unele probleme de reprezentat o alternativă la violenţa care s-a
interes general, un rezultat al gândirii comune, deci transformat treptat, într-o adevărată artă a
o activitate de creaţie socială. conversaţiei, democraţia însăşi identificându-se cu
Comunicarea a devenit un concept "în exerciţiul cuvântului. Plasat deci, în miezul vieţii
explozie"22, dar ca atâtea paradoxuri ale lumii publice cuvântul, din păcate, poate fi folosit uneori
contemporane este izbitor cum, cu cât se încearcă o manipulator astfel încât, prin minciună organizată,
mai bună organizare cu atât aceasta nu se realizează să se reducă libertatea ascultătorului de a discuta
din cauza ridicării de noi bariere de natură să sau rezista la ceea ce i se propune. Manipularea, ca
limiteze consecinţele interacţiunii ei. Un mare actor strategie de a strecura, prin efracţie, în conştiinţa
francez23 mărturisea că acceptă sacrosancta libertate oamenilor o opinie, fără ca aceştia să-şi dea seama
a presei, dar ar dori să i se explice unde începe şi a fost calificată ca un viol26 săvârşit contra
unde sfârşeşte dreptul lui de libertate. Simone mulţimii, dezonorant şi descalificator. De multe ori,
Veil atrăgea atenţia că uneori cuvintele sunt mai chiar mesajul difuzat în scopul reducerii
ucigătoare decât o cameră de gazare24. incertitudinii sau ezitării poate crea iluzia, atât
În încercarea de a realiza coeziunea socială emitentului, că a fost înţeles, cât şi destinatarului,
rolul mass-mediei este covârşitor. O dată cu că l-a înţeles corect, ceea ce generează neînţelegeri
aspectele pozitive au apărut şi cele negative. Astfel, ulterioare, de multe ori mai mari decât cele care ar
a devenit repede evident că tocmai intensa rezulta din lipsa oricărei comunicări.
comunicare - ca element indispensabil pentru "a te Pasiunea pentru actualitate poate conduce,
simţi împreună prin apropiere - scoate mai mult la de multe ori, la crearea însăşi a actualităţii. Oare,
iveală tocmai ceea ce-i îndepărtează pe oameni unii trăim într-o eră a dubiului, se întreabă unii, când nu
de alţii, mesajele oricât de omogene ar fi, neputând mai putem crede ce vedem şi nici chiar ceea ce ni
împiedica eterogenitatea recepţiilor". se povesteşte?
Dintre spectaculoasele prezentări ale Deci, informaţia care iniţial simboliza o
realităţii pe baza imaginaţiei, printre altele25, se modalitate de luptă contra secretomaniei, a
menţionează reportajele de război din Cambodgia, minciunii, a zvonurilor, deşi teoretic triumfătoare,
din 1981, ale unui reporter de teren, publicate în din ideal se apropie de caricatură. Secretul,
New-York Times, dovedite false, ele fiind minciuna, zvonurile s-au dezvoltat în ritmul
redactate, fără ca acesta să fi fost la faţa locului, creşterii vitezei informaţiei, a cărei comunicare pare
să fi favorizat adevărul în aceeaşi măsură, în care a
22
propagat dezinformarea. Poate ar trebui mai bine
Jeanine Beaudichon, La communication, processus, înţeles faptul că, în ansamblu, regulile morale sunt
formes et application, Paris, Armand Colin, 1999, p. 7
23 întotdeauna pentru sine şi nu pentru vecin. Morala
Gilles Durieux, Lino Ventura, Paris, Flammarion,
2001, p. 260 nu este legitimă - spunea Alain - decât la "persoana
24
Gisèle Sapiro, La guerre des écrivains? Paris, Fayard,
26
1999, p. 614 Philippe Breton, La parole manipulée, éd. La Découverte,
25
Ignacio Ramonet, op.cit., p. 89 1997, p. 23
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 17
Studii, opinii, informări

întâi". Cel ce se ocupă de datoriile vecinului nu este judecătorii celor care îşi exprimă punctele de vedere
moral, ci numai moralizator. - nu găsesc în ceea ce citesc, aud sau vizionează
Mass-media, calificată uneori drept decât ceea ce caută şi resping ceea ce în nici un caz
"câinele de pază" a intereselor cetăţeanului, într-o nu vor să cunoască, neputând fi deci convertiţi prin
dezvoltare impetuoasă îşi arogă azi, rolul de mare argumente deja însuşite şi în mod hotărât, nici de
interpret a tot ceea ce se petrece mai interesant în acelea pe care le respinseseră anterior.
lume, micul ecran devenind principala ei vitrină. De Totuşi, individul supus diferitelor forme de
pe această poziţie şi pe baza asimilării libertăţii convingere retorică (prin propagandă, manipulare)
presei cu libertatea de expresie a jurnaliştilor şi sau ştiinţifice (prin seducţie, argumentare sau
comentatorilor, aceştia au sentimentul că reprezintă ştiinţă) face ca "alegerile noastre" să fie mai puţin
publicul şi convingerea că sunt purtătorii de cuvânt libere decât sperăm, atât de mult depinzând de
ai opiniei publice. Or, este o exagerare ca să nu modernii "ghizi de opinie".
subliniem şi riscul inerent de monopol. Este atunci firească întrebarea ce ne
Transmiterea ştirilor prin radio începută de determină să acordăm creditul nostru unor anumite
BBC în 1925, marea cale a sunetelor ca mijloc şi opinii deşi, de mult ne-am convins de labilitatea
artă de comunicare, marcată de nobleţea spiritului opiniilor în general. Aderarea la o opinie sau alta,
ilustrat atât de acurateţea transmisiei, dar şi prin corolar al sentimentului de identitate personală,
protocolul impus speaker-ului care era obligat să autonomă, neconstrânsă, este legată atât de
poarte haine de dineu când se adresa ascultătorilor credibilitatea sursei, (prieten, lider politic, jurnalist)
prin microfon, s-a transformat nu numai prin cât şi de iluzia exactităţii şi obiectivităţii informaţiei.
confiscarea libertăţii de comunicare, dar şi prin Mai este însă nevoie şi de o anumită structură a
alterarea ştirilor mediate, a căror veridicitate începe conştiinţei culturale personale care face ca informaţia
să fie dependentă de modul în care sunt prezentate să devină verosimilă, condiţionată unei voinţe de a
şi nu de ceea ce realmente se prezintă27. Devine tot crede. De multe ori, opinia enunţată stimulează
mai dificil a discerne adevărul de fals, senzaţionalul memoria unui fapt sesizat anterior de receptor dar
de realitate. Slaba preocupare privind transmiterea asupra căruia nu a tras nici o concluzie. În privinţa
informaţiilor necesare, utile, precum şi preferinţa de formării sau confirmării unei opinii, deosebit de
relatare a unor incidente scandaloase implicând sugestivă este fabula chineză care circula cu peste 24
personalităţi cunoscute a fost sesizată şi în Anglia28, de secole în urmă30. Un om, după o zi de muncă nu-şi
care mai mult stimulează imaginaţia decât oferă mai găsea toporul. Imediat l-a bănuit pe fiul vecinului
informaţii. Propaganda şi publicitatea transmit pe care, urmărindu-l cu atenţie a remarcat că acesta
publicului mesaje ce, de puţine ori, se adresează este tipic hoţ de topoare. Alura, atitudinile,
inteligenţei şi mai mult facultăţilor iraţionale, comportamentul, totul trădau pe hoţ. Spre seară
individul, aşa cum aprecia Erasmus, fiind astfel găseşte însă toporul. A doua zi, când l-a privit pe fiul
construit încât ficţiunile exercită asupra lui o vecinului, acesta nu mai prezenta nimic ca alură,
impresie mai puternică decât simplul adevăr. comportament care să evoce pe hoţul de topoare.
Neîndoios, într-o cultură a iluziilor sclavia Obiectivitatea presei a fost şi rămâne
intelectuală este întotdeauna consimţită29. supusă unor interpretări interminabile. Dacă acest
În ultimii 50 de ani, se discută tot mai mit de imparţialitate, integritate, onestitate încă se
insistent în ce măsură media şi jurnaliştii au mai discută în contradictoriu, spunea un
intervenit şi influenţat opinia publică. După 1946, cercetător31, aceasta este dovada recunoaşterii că în
fenomenul de depolitizare s-a accentuat prin realitate nu există obiectivitate. Se constată că presa
transformarea presei de informare, într-una de este mai puţin orientată spre a servi necesitatea de
opinie şi în fine într-una de marfă. În Franţa, de informare a cititorului, cât spre obţinerea unui cât
exemplu, în 1982, Legea liberalizării mai mare profit, libertatea presei reducându-se în
audiovizualului marchează sfârşitul monopolului, consecinţă, la banala libertate a unei acţiuni.
articolul 2 precizând că cetăţeanul are dreptul la o Concurenţa incită jurnalistul să caute senzaţionalul
comunicare liberă şi pluralistă. chiar cu preţul înlocuirii sau deformării realităţii,
Apetitul stimulat de a cunoaşte a redus în prin punerea ei în scenă. Un jurnalist, chiar politic
mod drastic procentul celor care - erijaţi în angajat, rămâne obligat să caute informaţia cea mai
corectă şi să o redea fără adăugiri nici involuntare şi
27 cu atât mai mult voluntare. Puterea de informare
Richard Ericson, Representing order, crime, justice
in the news media, Londra, 1991
28 30
Peter Dahlgren, Colin Sparks, Communication and Jean Marie Seca, Les représentations sociales, Paris,
citizenship, Londra, Routledge, p. 238 Armand Colin, 2001, p. 15
29 31
Vladimir Volkoff, Petite histoire de la Gérard de Selys, Média mensonges, Bruxelles, Ed.
désinformation, Editions du Rocher, 1999, p. 28 EPO, 1991, p. 8, 121
18 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

prin mijlocirea neinformării, subinformării şi, chiar a semnificative evenimente politice devin şi
dezinformării devine o putere exorbitantă la evenimentele mediei, ceea ce a determinat
îndemâna oamenilor de afaceri şi politicienilor, transformarea liderilor politici în personalităţi
manipulând spiritele şi orientând reflexiunile. S-a mediatice33. Aceasta a impus şi un nou stil de
spus că 50 de persoane capabile să monteze o comunicare al liderilor în ce priveşte limbajul şi
întâmplare transmisă timp de 5 minute la televiziune retorica, adaptat situaţiilor (într-un fel la Parlament,
poate avea acelaşi efect politic ca acela ce l-ar în alt fel la Televiziune) cu vădita preocupare
produce 500.000 de manifestanţi. Noam Chomsky asupra expresivităţii şi chiar a modului de mişcare
se întreba chiar, "ce tip de imagine a lumii au creat în faţa camerelor de luat vederi, orice orator devine
aceşti intelectuali şi pentru ce?" El crede că se actor. Partidele încep a fi identificate cu
creează astfel, imaginea unei mase stupide care poate personalităţile care le conduc, ceea ce, de multe ori,
fi cu uşurinţă, dirijată de oameni inteligenţi. poate contribui la o înţelegere greşită a modului în
Jurnalistul nu este un creator, ci numai o oglindă. care se desfăşoară politica în realitate.
Noua eră a informaţiei consacră triumful Dubii asupra funcţionării sistemului s-au
informaţiei instantanee prin Radio şi Televiziune, exprimat şi în Franţa, printre altele subliniindu-se
astfel încât viaţa politică şi acţiunile de anvergură că imaginea privilegiază emoţia în detrimentul
par a fi puse în scenă într-un stat spectacol32. explicării ansamblului. Domnia imaginii devine
Datorită informaţiei, în prezent, o singură tehnică spectacol în lumea informaţiei în care, primatul
combină formele de expresie prin scris, imagine, emoţionalului asupra reflexivului este evident.
sunet, date ştiinţifice, prin World Wide Web care Henry Pigeot atrage atenţia asupra faptului că
devine cel mai mare ziar din lume, biblioteca cu asemenea informaţii vor înceta să fie un instrument
cele mai numeroase cărţi. Multimedia este pe cale critic indispensabil exerciţiului democraţiei, ele
să devină un instrument de învăţământ la distanţă, nemaifiind - stricto sensu - informaţii, ci produse
un nou mod de dobândire a cunoştinţelor, o formă fabricate ce devin potenţial periculoase. Punerea în
nouă de acces la cunoaştere. Noile media deschid, valoare a unor opinii personale printr-o ilustrare
în consecinţă, calea unui alt fel de cunoaştere, o dramatică creează o veridicitate înşelătoare a
explorare aventuroasă într-un univers de acestor opinii, aşa-zisul "efect Hollywood".
comunicaţii din ce în ce mai dens. Aceste noi media Fabricarea industrială a informaţiilor incomplete,
tehnologice sunt considerate ca nişte "proteze" care chiar inexacte poate avea uneori impact la cel mai
ne permit accesul într-un spaţiu şi timp ce ne erau înalt nivel. Philippe Kourilsky34 referindu-se la
inaccesibile. Ca rezultat al electrizării mesajelor, a unele dezbateri din cadrul Parlamentului European
sporirii capacităţii de penetraţie a informaţiei, o asupra unor probleme ştiinţifice remarcă "superba
afacere politică - de corupţie, de moravuri - sau ignoranţă" sau mai exact un nivel al lipsei de
orice eveniment generează efecte diferite ca cultură corespunzător celui furnizat de media35.
intensitate, după cum ele sunt transmise oral, Sunt cazuri când politica este uitată, ca de altfel şi
imprimat sau audiovizual prin satelit, deoarece pot morala, supuse unui veritabil terorism verbal. De
stârni interesul şi reacţia unor opinii locale, altfel, în ce măsură înţelegerea fenomenelor în
naţionale şi chiar planetare. Inconvenientele nu au problemele fundamentale ale ştiinţei şi previziunile
întârziat să apară. Ştirile se transformă în show-uri - oamenilor de ştiinţă cu ale politicienilor pragmatici
pe durata a câteva minute - ce evident sărăcesc pot coincide, reiese cu claritate din conversaţia
dezbaterile politice, mediatizarea politică reducând dintre Gladstone, prim-ministru la sfârşitul sec.
şi timpul de reflecţie şi acţiune. În orice caz, XIX în Anglia şi N. Faraday, fizician. Primul
prezentul ne demonstrează o sporire a puterii ministru l-a întrebat pe Faraday dacă munca sa în
jurnaliştilor în evoluţia societăţii şi mai ales în legătură cu electricitatea va fi de vreun folos, la
încercarea de a asigura, o mai largă transparenţă şi care acesta i-a răspuns: "Da, domnule, într-o zi o
participare activă a cetăţeanului. Lumea politică a veţi impozita".
devenit atât de teatrală, încât a reuşit să pară În acest context se critică36 aşa-zisa "istorie
teatrală ca realitate, realitatea politică şi a prezentului", propunându-se o frontieră între
reprezentările teatrale atingând nivelul la care
realitatea şi aparenţa se pot parodia fără dificultate. 33
Limbajul, mai ales cel de confruntare a fost Norman Fairclough, New Labour, new language,
întotdeauna important în politică. În condiţiile London, Routledge, 2000, p. 43
34
Philippe Kourilsky, La science en partage, Paris, éd.
actuale ale relaţiei între politică şi mass-media s-a
Odile Jacob, 1998, p. 173
produs o veritabilă sinteză, în sensul că cele mai 35
Margaret Thatcher, The path to power, London,
Harper Collins Publishers, 1995, p. 176
32 36
Marc Martin, Médias et journalistes de la Timothy Garton Ash, History of the present, Alben
République, Paris, éd. Odile Jacob, 1997, p. 372 Lane, The Pinguin Press, 1999
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 19
Studii, opinii, informări

jurnalism şi istoria contemporană. Istoria, în mod diametral opuse pe care trebuie să le plaseze într-un
cert prin definiţie, se ocupă de trecut, chiar dacă univers aparent echitabil. În aceste condiţii,
evenimentele sunt dezvăluite aproape instantaneu, dificultatea de a fi imparţial este imensă. Aşa se şi
evident cu excepţia celor ţinute secret de către explică de ce, în multe relatări din viaţa politică,
guvernanţi, astfel încât "istoria prezentului" este sportivă şi chiar culturală sub aparenţa că descriu
totuşi o contradicţie în termeni, deşi suntem în aceeaşi realitate, comentatorii lasă impresia, fiecare
măsură să cunoaştem imediat mai mult despre în parte, că relatează alte evenimente. Realitatea se
evenimente decât se putea cunoaşte în trecut, după transformă, inevitabil, când adaptăm persoana
trecerea unui interval de timp. Analistul prudent noastră la o anumită situaţie, schimbându-ne rolul
conchide că dacă această istorie contemporană este social39. Rolul mediei ca actor angajat într-un spaţiu
adecvată, va fi foarte bine, iar dacă nu, jurnalistul social constă în a aduce la cunoştinţă fapte deja
cu "note de subsol" nu este rău să fie totuşi citit. observate de alţii, pe care le incorporează în
Cu cât sentimentul libertăţii a animat actualitate, ca stadiu actual al realităţii. Transpunerea
spiritele, cu atât interesul de a se informa a crescut, unui fapt într-o ştire de actualitate este o operă de
toată lumea dorind să citească într-o adevărată selectare a cărei valoare rămâne departe de fi
nebunie a lecturii şi mai recent a vizualizării. împărtăşită automat de către public care, de multe ori
Desigur, aceste înclinaţii nu au făcut revoluţie, dar întemeiat, o apreciază ca fiind mai mult sursă de
în mod cert le-a făcut posibile. Trecerea însă de la emoţii, decât de informaţii demne de reţinut.
"a informa", la "a convinge" a alunecat rapid de la Înţelegerea oricărei informaţii, ca mesaj
informare la propagandă politică, o dată cu apariţia audio-vizual presupune şi din partea celor care o
noilor eroi, după 1900, a reporterilor37. recepţionează o activitate de atenţie şi apoi de
Jurnalismul şi vizualizarea adevărului sunt interpretare, o implicare emoţională care să permită
amplu discutate38, arătându-se că, deşi jurnaliştii fac atribuirea unui sens pentru ceea ce s-a perceput.
prezentarea a "ceea ce poate fi văzut" şi propun Poziţia de acceptare ca răspuns la prezentarea
publicului să vadă cu ochii lor proprii, în fond, mediatică nu înseamnă totuşi consens, cât o
această prezentare este numai o versiune a judecată asupra valorii adevărului unei anumite
evenimentului pe care, prezentatorul o apreciază afirmaţii. De aici, exigenţa veracităţii, a
mai verosimilă pentru vizualizare. A vedea credibilităţii de principiu, ce se acordă surselor de
înseamnă, într-adevăr, a crede, dar de multe ori, informaţii, cerinţa legitimă ca orice argumentare
ceea ce se vede nu reprezintă adevărul, ci o sau informare să susţină adevărul sau cel puţin să
simulare, o versiune, nu o realitate, "informaţia conducă spre adevăr.
corectă necesitând o anumită distanţă". De aici şi Pentru difuzarea unor astfel de informaţii,
separarea jurnalismului de ştiinţă, ca discursuri omenirea a purtat o luptă de secole acceptând multe
adresate cunoaşterii, jurnalismul rămânând un sacrificii. În condiţiile libertăţii depline, reporterul
discurs adresat sensului comun, diferenţă ce nu îşi riscă deseori viaţa străduindu-se să fie în miezul
înseamnă separare, ci faţete ale cunoaşterii "cu evenimentelor pe care vrea să le difuzeze,
două feţe". selectează evenimentele purtătoare de sens din
În fond, se neglijează adesea faptul că omul realitatea confuză contribuind la formarea opiniei
politic este regizor sau actor care face istorie, pune în publice.
scenă soluţii şi lansează speranţe, pe când jurnalistul Revoluţia mediatică planetară începută cu
este un martor, un spectator care ascultă, încearcă să apariţia televiziunii a marcat începutul sfârşitului
înţeleagă şi relatează concluziile la care a ajuns. erei cărţii40, a lecturii, renunţării la reflexul nostru
Informaţia în sensul activităţii jurnalistice de dobândire a cunoştinţelor specifice gândirii prin
având ca obiect "actualitatea" este altceva decât lectură, fenomen asemănător apariţiei tiparului care
reflectarea realităţii. Informaţia spune ceva dintr-o a provocat diminuarea influenţei elocinţei.
realitate confuză, verificabilă însă, selecţionată în Civilizarea prin imagine41 devenită rapid industrie
funcţie de anumite criterii profesionale şi prezentată culturală standardizează cultura prin efectul
destinatarilor în forma caracteristică mass-mediei. sufocării raţionamentului, înăbuşit de abundenţa de
Paradoxul jurnalistului constă în faptul că fapte spectacol.
el explică, de exemplu, atât revendicările
greviştilor, cât şi imposibilitatea de a le satisface 39
demonstrată de patron, după puncte de vedere Jean Pierre Esquenazi, L’écriture de l’actualité pour
une sociologie du discours médiatique, Presses
Universitaires de Grénoble, 2002, p.25
37 40
Frédéric Barbier, Histoire du livre, Paris, Armand Robert Fraisse, Jean - Baptiste de Foucauld, La
Colin, 2000, p. 191 France en perspective, Paris, éd. Odile Jacob, 1996, p. 214
38 41
John Harley, The politics of pictures, Londra, Claire Beliste, Jean Bianchi, Robert Jourdan,
Routledge, 1992, p. 140 Pratiques médiatiques, CMRS Editions, 1999, p. 158
20 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

Dominată de concepţia inflaţionistă a văzut. De supreficialitate în informare - ca substitut


audienţei pentru vânzarea spaţiilor publicitare al activităţilor culturale tradiţionale - de emisiunile
mass-media se îndepărtează de la vocaţia ei de marcate de sărăcia bunului simţ ori care incită
instrument de informare şi divertisment, prin instinctele primare nu poate fi învinuit
transmiterea unor ficţiuni mai mult sau mai puţin instrumentul, tehnica prin care se propagă, ci modul
verosimile în dauna evenimentelor serioase, devine în care se foloseşte. Nu trebuie neglijat însă faptul
un vector al temelor ideologice ce poate modifica că o influenţă nu este bună sau rea prin ea însăşi, ci
formele acţiunii umane, abuzând în folosirea în raport cu cine o acceptă. Gh. Péguy spunea chiar
cuvintelor străine - ca democratizare a snobismului că o societate care nu este capabilă să transmită
- dar şi prin folosirea supărătoare de exprimări cunoştinţele demonstrează că ea însăşi nu poate să
neelegante, o propagare a vulgarităţii. S-a pus le dobândească.
întrebarea dacă informaţia prin imagine ne mai face Jean Pierre Dantun este de părere că
să gândim şi dacă imaginea, ca atare, nu este o democraţia spectacol, o cultură specifică ecranului, nu
frână în calea cunoaşterii. reprezintă o eroare a unei democraţii care foloseşte
Dacă mai adăugăm marile controverse neadecvat spectacolul, ci greşeala de a crede că
asupra influenţei benefice sau malefice a imaginilor democraţia poate supravieţui spectacolului pe care
prezentate - devenite emblematice în era îl foloseşte, adică atunci când sunt folosite alte
comunicării - imagini de actualităţi dramatizate, mijloace decât cele care îi sunt specifice.
imagini fictive puse în scenă, imagini politice şi În ceea ce priveşte raporturile dintre presă
publicitare cu mare capacitate de reţinere a atenţiei şi oamenii politici ele sunt complexe, după cum
şi în special pe fondul perceperii acestora ca rezultă din împrejurarea în care Edward Heath,
strategii manipulatoare sau seducătoare, adevărate preşedintele partidului conservator din Anglia a fost
liturghii politice, nu este de mirare poziţia culturii criticat violent într-un mare cotidian. Câteva zile
occidentale care le consideră suspecte, din mai târziu, întâlnindu-se la club, la grupul sanitar
momentul în care se abat de domeniul artistic. cu directorul cotidianului, acesta şi-a exprimat
Mai mult, subordonarea producţiei regretul de a-l fi atacat atât de violent şi şi-a
culturale în raport cu difuzarea ei antrenează prezentat scuze. E. Heath le-a acceptat, spunându-i
micşorarea rolului scriitorului42 faţă de jurnalist, că data viitoare ar prefera să fie insultat în grupul
pune chiar sub semnul întrebării autonomia şi sanitar şi apoi să primească scuzele în ziar44.
prestigiul mediului intelectual, marcând sfârşitul Alteori, însă, presa dă dovadă de o reţinere
supremaţiei erei scrisului şi victoria culturii audio- exemplară, reminiscenţă a "tradiţiei incestuoase"45
vizualului în viaţa socială. între marii jurnalişti şi puterea politică, ilustrând,
Cât priveşte aportul în domeniul culturii astfel, faptul că nu totdeauna oamenii politici se
Televiziunea, prin natura ei, este menită să tem de jurnalişti, ci şi invers.
privilegieze spectaculozitatea, emoţiile, efemerul, Transformarea presei într-un "jurnalism de
creând o "cultură de curiozitate" sau "informativă" investigaţie" a luat amploare după "afacerea
dar nu poate fi apreciată a fi un vector important de Watergate" din SUA şi, mai târziu, în Franţa,
difuzare a culturii "cultivate"43. datorită "afacerii Greenpeace". Astfel, printre altele,
Fără a minimaliza efortul de democratizare presa şi-a arogat dreptul de a dejuca orice "strategie
a culturii, uneori acesta are şi urmări mai puţin a minciunii" pusă la cale de autorităţi, devenind azi
dorite. Astfel, emisiunile audio-vizuale şi presa un mit real al descoperirii adevărului.
scrisă care, în principiu, ar trebui să stimuleze Erijaţi în judecători ai transparenţei, utilizând
dorinţa de aprofundare, pot avea ca rezultat în confidenţe care provin de cele mai multe ori din
rândul destinatarilor, beneficiari de o mare "zonele de discreţie" se văd îndreptăţiţi să revendice
economie de efort intelectual, o suficienţă care îi statutul de "contra putere". Cum însă jurnalismul de
dispensează de a citi, de a cunoaşte mai mult. Mulţi investigaţie este numai un sistem de valorificare a
dintre consumatorii de informaţii culturale îşi unor surse în scopul atingerii unor obiective politice
formează un patrimoniu cultural redus, pe baza de moment, prin folosirea de informaţii obţinute de la
căruia, se încumetă adesea, să discute un autor, fără persoane care-şi depăşesc adesea dreptul lor de
să-l fi citit sau să formuleze judecăţi de valoare comunicare oficială, relaţiile cu oamenii politici, deşi
despre expoziţii sau spectacole pe care nu le-au mutual fascinante, devin ambigue şi de multe ori
dependente de schimbările politice.
42
Pascale Goetschel, Emmamelle Loyer, Histoire
44
culturelle de la France de la Belle Époque à nos jours, Bernadette de Castelbajac, Les mots les plus drôles
Paris, Armand Colin, 2002, p. 197 de l’histoire, Paris, Perrin, 1988, p. 178
43 45
Olivier Donnat, Les francais face à la culture, Paris, Louis - Bernard Robitaille, Et Dieu créa les français,
éd. La Découverte, 1994, p. 368 éd. RD Québec, 1995 p. 146
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 21
Studii, opinii, informări

Problema esenţială în aceste relaţii, în afara fundament cu care nu suntem pregătiţi a opera mai
autenticităţii informaţiilor, rămâne însă aceea dacă ales în ştiinţele sociale, istorice, determinate de
există vreo limită a dreptului la informaţie şi a procese lente, dar vom fi obligaţi de a-l lua în
obligaţiei de transparenţă. Puterea politică a fost considerare, cu atât mai mult cu cât este cunoscut
întotdeauna de acord să tolereze oglinda pe care o că unele particule din corpul nostru circulă cu
prezintă presa, cu singura condiţie ca aceasta să viteza luminii.
redea imaginea pe care o doreşte, dar în jocul Cultura privită ca un complex de norme,
adevărului imaginea poate fi alta. Transparenţa, simboluri, mituri, imagini care pătrund în intimitatea
însă, în domeniul justiţiei, unde se mai petrec cazuri noastră structurându-ne instinctele şi orientările
de transformare a unor inocenţi în vinovaţi, sau de emoţionale, se industrializează, colonizează spiritul
evitare ca adevăraţii vinovaţi să răspundă de faptele uman prin multitudinea şi varietatea informaţiilor şi
lor de teama ca inocenţii prezumaţi vinovaţi să imaginaţiilor răspândite prin tehnica difuzării, în
poată redeveni inocenţi, trebuie să fie totală. Justiţia special prin presă şi televiziune.
trebuie să opereze "în cer deschis" şi nu cu uşile În faţa ecranului participăm vizual şi
închise, întrucât o democraţie care se protejează de spiritual la spectacolul lumii fără a avea vreo relaţie
adevăr nu mai este democraţie46. Informaţia devine concretă. Spectatorul priveşte, de altfel ca şi atunci
o armă strategică şi nu un simplu element de când citeşte un ziar, fiind detaşat fizic de spectacol,
alimentare a dezbaterilor publice într-o societate în într-o poziţie pasivă. De aceea spectacolul modern
care, opinia publică se dovedeşte, de multe ori, mai a fost apreciat49 ca o mare "prezenţă", dar şi o mare
inteligentă şi mai mobilă decât clasa politică. "absenţă". Telespectatorul devine o fiinţă
P. Bourdieu47 pune în evidenţă paradoxul unei abstractă într-un univers abstract.
profesiuni foarte puternice alcătuită din indivizi Nimeni nu mai contestă faptul că cine
foarte vulnerabili. Remarcând marea discordanţă "controlează comunicarea" controlează societatea.
dintre puterea lor colectivă şi fragilitatea statutară a Comunicarea şi politica sunt intim legate între ele.
jurnaliştilor, în poziţie de inferioritate atât faţă de Comunicarea a devenit un instrument de cucerire a
intelectuali cât şi faţă de politicieni totuşi, în puterii astfel încât orice tentativă de preluare a
colectiv, jurnaliştii pot distruge, în timp ce puterii este de neconceput fără sprijinul organelor
individual sunt mereu în pericol. de comunicare orale sau scrise. Pe de o parte,
radioteleviziunea a devenit un instrument al Puterii,
4. "Tirania" comunicării ceea ce îl îndreptăţea pe Alain Peyrefitte să afirme
că "televiziunea este guvernul în sufrageria oricărui
Difuzarea şi recepţionarea informaţiei cu francez"50, iar pe de alta, sub presiunea concurenţei
viteza luminii face ca spaţiul în care trăim să se dar şi stimulată de anumite interese, informaţia se
comprime - toate procesele se accelerează, ştiinţele abate de la menirea ei fundamentală, devine o
nu-şi mai pot anticipa evoluţiile, iar evaluarea simplă marfă, abundentă dar vandabilă, a cărei
acţiunilor este dificilă. Esenţialul nu mai constă în calitate nu mai este aceea de a fi adevărată ca să
maximizarea circulaţiei şi recepţiei informaţiei ci în prezinte interes pentru publicul larg. Preluarea de
viteza de reacţie, de calcul, faţă de situaţiile către televiziune a vârfului de lance al informaţiei
apărute, care pun în evidenţă noi tipuri de cu pretenţia de a prezenta "istoria în mişcare" prin
cauzalitate în relaţiile sociale din ce în ce mai mijlocirea imaginii a produs un puternic impact
mondializate48. Când consecinţele geopolitice şi asupra registrului afectiv şi sentimental al
culturale, ca evenimente planetare, se înlănţuiesc, cetăţenilor, solicitându-le mai mult inima decât
important este de a sesiza sensul acestora. Or, raţiunea. Sesizând fascinaţia produsă de imagine,
abundenţa evenimentelor nu facilitează deloc producătorii acesteia supralicitează o preferinţă, de
sesizarea sensului. Ne-am obişnuit cu o gândire ce altfel foarte îndoielnică a cetăţeanului, deja
avea ca fundament certitudinea, ce are dificultăţi de manifestată pentru presă, concentrându-se cu
a înţelege un proces mondial incert, cu evenimente precădere la prezentarea faptelor de violenţă,
surpriză care ruinează perspectiva viitorului. catastrofe, suferinţe, un veritabil spectacol al
Fundamentul incertitudinii în fizica quantică, mizeriei sociale în detrimentul altor informaţii,
banalitate pentru oamenii de ştiinţă, este un desigur mai importante şi utile, care devin, prin
aceasta, invizibile. Oricât de paradoxal ar părea,
46 tocmai la apogeul liberei circulaţii a informaţiilor
Gilles Ménage, L'oeil du Pouvoir (1981- 1986), vol. I,
Paris, Fayard, 1999, p. 573, 783
47 49
Jean Marie Cotteret, Gouverner, c’est paraître, Edgar Morin, L’esprit du temps, nécrose, Paris,
Paris, PUF, 2002, p. 175 Bernard Grasset, 1962, p. 16
48 50
Zaki Laďdi, Le Temps mondial, Editions Complexe, Jean Jacques Becker, Crises et alternances - 1974 - 1995,
1997 p. 15 Paris, Seuil, 1998, p. 46
22 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

pe fondul excesului, al saturării, se instalează, cercetare specializată în politici de dezinformare53.


inconştient sau nu, o nouă formă de cenzură, mai Eroarea care se instalează în domeniul public nu-l
discretă, dar eficace, aceea a paravanului. Un mai părăseşte niciodată, ea transmiţăndu-se
eveniment este folosit să ascundă un altul prin ereditar, sfârşeşte prin a face istorie.
marginalizare sau ignorare, sfârşind, aberant, ca o Dacă pentru scriitori recomandarea lui
informaţie să ascundă o informaţie. Cu cât se Orson Welles de a nu accepta niciodată ca un
comunică mai mult cu atât se informează mai puţin adevăr să-i împiedice să scrie o bună istorioară este
(Bernard Langlois)51. firească şi nedăunătoare în domeniul creaţiei
Informaţia are menirea să reducă sau să artistice, în domeniul comunicării informaţiilor,
înlăture incertitudinea, prin aportul ei putându-se acest lucru este inadmisibil, iluzia adevărului
alege între alternative sau orienta în anticiparea trebuind exclusă.
unor evenimente. Comunicarea nu poate fi înţeleasă Vladimir Volkoff54 apreciază ca fiind
fără transmiterea unui mesaj, explicit şi univoc, nocivă inacţiunea statului în stăvilirea dezinformării
care să o facă comprehensibilă. Or, experienţa a consumatorilor de informaţii şi nu vede de ce nu
demonstrat că iluzia, de a înţelege sau de a fi procedează în acelaşi chip ca în cazul asigurării
înţeles aceste mesaje a fost şi rămâne la originea alimentării sănătoase sau a farmacopeei netoxice.
neînţelegerilor şi conflictelor - situaţie mai gravă Recomandarea ca adevărul să fie luat în serios ne
decât lipsa oricărei comunicări. Societăţile actuale, aminteşte întâmplarea din trecutul îndepărtat când un
societăţi reale de comunicare, fără bariere, deci om plin de virtuţi a fost imobilizat şi devalizat de
democratice, ridică problema comunicării la nivelul către nişte tâlhari. Asigurându-i că nu mai are nici un
tărâmurilor ştiinţifice, atât de analizate în congrese gologan asupra lui în afară de cei luaţi, acesta a cerut
şi publicaţii. Pentru a înţelege influenţa imensă a să fie eliberat şi astfel a putut să-şi vadă de drum.
invadării comunicării în viaţa tuturor trebuie Depărtându-se, a descoperit în fundul buzunarului
analizat cine şi ce comunică, pentru ce şi cum, încă un gologan. Imediat s-a reîntors la grupul de
aceasta se realizează. Abundenţa informaţiilor duce tâlhari pentru a le preda acest ultim gologan
paradoxal la saturare, la refuz de recepţionare, la o deoarece nu suporta ca "o falsă informaţie să iasă din
situaţie sinonimă cu dezinformarea. gura sa Se non è vero è bene trovato".
În secolul comunicării planetare52, se constată Manipulările confirmate, cât şi cele
că se comunică mai puţin decât înainte, oamenii presupuse, nu puteau rămâne nesesizate şi
izolânduse din ce în ce mai mult. Într-un ziar din nesancţionate de către cetăţeni, ale căror
SUA, în 1998, un articol intitulat "Izolarea creşte prin sentimente de scepticism, neîncredere au deschis
folosirea Internetului" sublinia acest paradox. era bănuielii, a dubiului.
O eroare gravă este şi aceea că se pleacă de Consideraţi ca făcând parte dintr-o aşa-zisă
la ideea că toţi consumatorii de hrană putere în stat, comparaţi cu oamenii politici,
informaţională înţeleg ceea ce li se oferă. Or, pe de jurnaliştii, comentatorii, au fost aureolaţi ca nişte
o parte, imperativul vitezei circulaţiei informaţiilor "cavaleri ai adevărului, eroi pozitivi". Ideologia
face imposibilă funcţionarea democratică a opiniei comunicării pare a fi atins zenitul său, unde toate
publice prin lichidarea judecăţii, în favoarea calităţile se transformă în defecte "virtuţile în
reflexului, iar pe de altă parte, oamenii deşi trăind viciu". Potopul de informaţii sufocante oboseşte şi
în aceeaşi epocă, din punct de vedere intelectual nu obnubilează evaluările corecte, exercitând o
sunt în mod necesar contemporani între ei, pentru a veritabilă şi insuportabilă tiranie şi de aceea nu este
reacţiona relativ unitar, astfel încât opinia publică de mirare nivelul scăzut de credibilitate, rezultat din
se transformă într-un instrument în mâinile unor sondajele publice, la care au ajuns în universul
forţe de multe ori obscure. nostru în care totul este adevărat, ca şi contrariul
Dar ceea ce este şi mai grav este încălcarea său. Totuşi, nu se poate ignora că mijloacele de
uneori a acţiunii profesionale prin trucaje de reportaje comunicare moderne au creat posibilităţi reale
- de anchete prin care se scenarizează "o realitate" pentru "cetăţeanul saturat" de retorica oamenilor
inexistentă în scopul obţinerii unui efect spectacular, politici care jonglează adesea cu idei ce nu le
un rafinament artistic care să compenseze lipsa de aparţin şi pe care le uită după ce le-au formulat, de
sinceritate, Anumite tele revoluţii sunt considerate a-şi dobândi cuvântul politic, cuvânt autentic în
excelente cazuri de şcoală de propagandă reuşită şi au raport cu cel prin reprezentare, indirect, raţionalizat,
făcut obiectul a numeroase studii a unor centre de

51 53
Ignacio Ramonet, op. cit., p. 130 Henri Pigeat, Jean Huteau, Déontologie des médias,
52
Janine Beaudichon, La communication, processus, formes Economica/Editions UNESCO, p. 358
54
et applications, Paris, Armand Colin, 1999, p. 10 şi urm. Vladimir Volkoff, op. cit., p. 284
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 23
Studii, opinii, informări

distant. Cuvântul nu serveşte numai la exprimare ci element perturbator şi o contraputere, uneori


şi la a gândi55. involuntară, alteori conştientă, cu tendinţa de a se
În fine, ar mai trebui subliniat şi că în plasa deasupra statului. Opinia publică nu mai este
dorinţa de captare a preferinţelor oamenilor, în satisfăcută de modul în care jurnalistul se foloseşte
ultimul timp, s-au folosit şi mijloace insidioase de de libertatea sa provocând o criză de încredere, mai
propagandă favorizate de ultimele cuceriri ales când se constată că sub presiunea profitului
ştiinţifice legate de influenţele neperceptibile jurnalismul se perverteşte.
conştiinţei asupra comportamentului. În prezent, În scopul stopării degradării acestei stări
noţiunea de "percepţie fără conştiinţă", percepţie alarmante se încearcă definirea unor valori raportate
subliminală este acceptată şi anumite tehnici au la onestitatea intelectuală, la verificarea exactităţii
deja aplicări ştiinţifice, educative şi terapeutice. relatărilor, la respectul datorat persoanelor şi la mai
Prin percepţie subliminală se înţelege multă moderaţie, toate sub semnul acestei "ştiinţe a
posibilitatea ca stimuli foarte slabi (auditivi sau datoriilor" care este deontologia (termen inventat în
vizuali) pentru a fi detectaţi conştient, să afecteze 1834 de către J. Bentham).
totuşi funcţia perceptivă sau cognitivă. Ca de atâtea În domeniul legislaţiei domină două mari
ori în istoria progresului ştiinţific şi cea referitoare concepte cu privire la deontologia jurnalismului,
la inconştientul cognitiv, aceasta a fost folosită şi una în care aceasta este asumată de către
nepotrivit. Astfel, este cunoscut interesul opiniei profesioniştii înşişi şi cealaltă în care sistemul
publice, în 1990, când Tribunalul corecţional din politic, în anumite limite, are rolul de diriguitor sau
Paris a fost sesizat de către un cetăţean care de judecător. Astfel, în SUA, primul amendament
pretindea că votul său a fost influenţat cu ocazia la Constituţie interzice Congresului, fără excepţii,
alegerilor prezidenţiale din 1988, prin fotografia de a vota vreo lege care ar implica limitarea
preşedintelui-candidat Mitterand "ascunsă" în libertăţii presei. Această concepţie a rămas
genericul postului de televiziune Antena 2. Această singulară întrucât în cvasimajoritatea statelor -
imagine a fost difuzată - la o viteză nesesizabilă influenţate de Montesquieu care admitea limitarea
vizual, dar susceptibilă să influenţeze libertăţii în cazurile prevăzute de lege - se permite
subconştientul - de mai multe ori pe zi, timp de 8 îngrădirea libertăţii de exprimare, dacă se
luni. Acţiunea a fost respinsă de tribunal pe constată un abuz, iar acest abuz este interzis prin
considerentul că în Codul electoral nu există o lege. (De exemplu în Franţa, în 1999, când s-au
prevedere care să incrimineze manevrarea introdus dispoziţii severe cu privire la prezumţia de
frauduloasă în scopul modificării rezultatului nevinovăţie s-a interzis fotografierea sau filmarea
scrutinului decât faptele comise în ziua votării. suspecţilor încătuşaţi).
Posibilitatea, ştiinţificeşte dovedită, de Pentru salvgardarea independenţei
manipulare a unor atitudini şi comportamente, în jurnalistului - a instituţionalizării integrităţii - se
aşa fel încât indivizii să nu fie conştienţi nici de formează consilii de presă, adevărate "tribunale de
sursa de influenţă şi nici dacă sunt realmente onoare" care nu numai că stabilesc anumite reguli
influenţaţi, pune probleme atât juridice cât şi etice. dar fac ca ele să fie respectate. În alte ţări,
Actualmente este unanim recunoscut că folosirea instrumentele de reglementare mediatică se
imaginilor difuzate sub nivelul de percepţie, în scop stabilesc prin legi, dar care garantează o
de propagandă - politică, comercială, frizează independenţă de nimeni contestată. În general,
violarea constituţiei, prejudicierea liberului arbitru codurile şi consiliile de presă constituie două
şi în perspectivă poate genera fenomenul, tot mai mecanisme deontologice legate între ele. În 1998, la
studiat, al percepţiei sociale fără conştiinţă 56. Istanbul, s-a studiat redactarea unui Cod
Susţinută de UNESCO, o anchetă care a internaţional de deontologie şi fezabilitatea unui
durat 18 luni vizând 68 de ţări a fost finalizată în Consiliu de presă mondial, competent să judece
anul 2000, într-o lucrare laborioasă în care sunt litigiile deontologice de informare transnaţională.
expuse practici, soluţii, instituţii, de natură să Un alt aspect controversat este acela dacă
încurajeze o conduită deontologică şi democratică sondarea opiniei publice avantajează sau nu
a jurnalistului. dezvoltarea democraţiei. Unii spun că analiştii
Mass-media este considerată în prezent, numără firele de nisip dintr-o colivie pentru a
atât un instrument de iniţiativă socială, dar şi un încerca să stabilească cât nisip este pe plajă. Ei ar fi
devenit în prezent pentru politicieni ceea ce era
55 oracolul din Delphi pentru vechii greci sau Merlin
Bertrand Buffon, La parole persuasive, Paris, PUF,
2002, p. 71 pentru regele Arthur. Practica sondajelor a fost
56
A. Channouf et M. F. Pichevin, Le pouvoir situată între ştiinţă şi politică, unii contestând-o
subliminal: Influences non conscientes sur le susţinând că "nu se guvernează prin sondaje", alţii
comportement, Lausanne, Delachaux et Niestle, 1998 că ar avea caracter ştiinţific. Cei care le contestă
24 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

afirmă că ele sunt departe de a înregistra o opinie acela, se întreabă Jean Montaldo60- după ce în
publică preexistentă, ci ar contribui la "fabricarea" prealabil scrisese lucrarea „Lettre ouverte d’un
opiniilor, folosind, ca şi în politică, de altfel, „chien” à Fr. Mitterrand au nom de la liberté
deturnările de sens. G. Gallup în cartea sa "The d’aboyer”- care permite judecătorilor să pună
pulse of Democracy" a subliniat însă rolul pozitiv al întrebări pertinente şi legitime, dar nu să le confere
sondajelor în limitarea impactului propagandei prin şi mijloacele de a li se răspunde din cauza
faptul publicării "adevărului" rezultat din slăbiciunilor instituţiilor şi ale dreptului.
investigaţii. Alţii cred că aceste sondaje sunt o Independenţa judecătorilor este o cucerire, dar nu a
tragedie a democraţiei prin faptul că unele democraţiei, ci a moralei.61 De asemenea, se discută
previziuni sau pronosticuri în procesul electoral şi impactul pe care îl are "dreptul de a manifesta"
sunt acceptate ca inevitabile, determinând pe unii care s-a impus ca o piatră unghiulară a democraţiei
electori să renunţe la vot. Toţi sunt însă de acord că cu aceeaşi forţă ca şi votul universal, dar în alte
aprecierea lor trebuie să ţină seama de faptul că circumstanţe. S-a pus întrebarea dacă apariţia
realitatea unei zile nu este aceeaşi cu a zilei acestei practici în scena politică a unui stat în criză
următoare. Cu ocazia altor sondaje, americanii îşi ameninţă întrucâtva legitimitatea votului universal
exprimă nedumerirea atunci când sunt presaţi să sau nu este altceva decât o expresie a consensului şi
răspundă la întrebări la care cei care le pun nu un mijloc de adaptare permanentă a democraţiei
aşteaptă vreun răspuns corespunzător. În general, faţă de contradicţiile pe care le traversează. S-a
electoratul nu crede că opiniile lor înfluenţează arătat62 că în prezent aceste manifestări au aspectul
realmente procesul decizional, încrederea în unei modalităţi consensuale care permit ca anumite
Guvern scăzând de la 75% în 1960, la 44% în crize majore să se rezolve în cadrul instituţiilor
199657. Experţi în sociologia electorală cu ambiţia existente, guvernele, în realitate, sprijinindu-se mai
garantării ştiinţifice a cifrelor pe care le dezvăluie mult pe influenţa străzii.
au invadat viaţa politică devenind, după mass- În prezent, doctrina distinge trei modele de
media, o a 5-a putere în stat. Politicienii care informare:
guvernează obsedaţi de sondaje se încadrează - "strong democracy", în accepţiunea
perfect definiţiei date de Platon demagogului care democraţiei ateniene care se poate realiza numai
studiază pasiunile şi schimbările de opinie în loc să prin accesul general şi ieftin la informaţii,
se ocupe de studierea problemelor obiective şi nu presupunând o comunicare deschisă între politicieni
de reflectarea lor sau să facă să prevaleze interesul şi cetăţeni şi o interacţiune activă; implicarea în
general pe termen lung şi nu să satisfacă dorinţele democraţie devine eficientă prin promovarea unei
grupurilor de presiune sau ale unui electorat, de culturi într-un "spaţiu public virtual";
multe ori necunoscător al propriului interes.58 - "populist democracy" în care informaţia
În Franţa, marile sondaje efectuate de este exploatată de către topul politic pentru
SOFRES59 din anul 2000 dezvăluie multiple asigurarea consensului popular, accesul la
paradoxuri. Opinia publică are încredere în informaţii devenind un expedient politic, ce tinde
instituţiile democratice - o încredere instituţională - mai mult spre controlul comunicării;
dar nu şi faţă de politică, un procent de 70% nu au - "consumer democracy" reprezintă
sentimentul că sunt bine reprezentaţi de partidele răspunsul la problemele legate de managementul
politice şi tot atâţia nu se prezintă la vot. Activitatea politic în sensul că, plecând de la ideea că interesele
politică ca atare este apreciată drept o activitate personale vor putea fi protejate numai dacă
onorabilă de către 58% dintre francezi, în timp ce individul are şi mijloacele să le protejeze, se
64% cred că politicienii sunt corupţi. În ceea ce revendică o amplă informare asupra serviciilor
priveşte reforma în justiţie, 66% dintre electori publice şi mai puţin asupra marii politici
judecă drept o anormalitate faptul că Preşedintele economice, a securităţii.
ţării nu este supus dreptului comun, atât pentru În practică, însă, se apreciază că facilităţile
faptele comise înainte de mandat cât şi pentru cele oferite de democraţia „electronică” sunt
săvârşite în timpul mandatului. Concluzia rudimentare63. Se susţine că ele ar servi mai mult
majorităţii rămâne că şi judecătorii se pronunţă intereselor birocraţiei şi în general interesului
determinaţi politic. Ce fel de stat democratic este
60
Jean Montaldo, Mitterrand et les 40 voleurs, Paris,
57
Kenneth F. Warren, In defense of public opinion, Albin Michel, 1994, p.200
61
Westview Press, 2001, p. 57, 105 Maurice Druon, Ordonnances pour un Etat malade,
58
Philippe Nemo, Histoire des idées politiques dans Paris, éd. De Fallois, 2002, p.75
62
l’Antiquité et au Moyen Age, Paris, PUF, 1998 Danielle Tartakowsky, Le pouvoir est dans la rue, Crises
59
Olivier Duhamel, Philippe Méchet, L’état de politiques et manifestations, Paris, Aubier, 1998, p. 223
63
l’opinion, Paris, Seuil, 2001, p. 67 Christine Bellamy, John A. Taylor, op. cit., p. 105
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 25
Studii, opinii, informări

politic, decât constituie o bază logică de modernizare participare a cetăţenilor la viaţa politică a stârnit
a regimului existent. Există, într-adevăr, pericolul ca incitante discuţii asupra problemei efectului pe care
prin comunicarea monologică să se deschidă calea îl poate avea tehnologia informaţiei şi comunicării
spre o mai eficientă manipulare, ceea ce ar consemna în raport cu democraţia. S-au efectuat experienţe pe
"divorţul" de baza socială a unor acţiuni comune. plan local, în special în SUA., dar şi în unele ţări
Dar şi "democraţia de public", prin comportamentul din Europa68, în scopul îmbunătăţirii contactului cu
individual neuniform, spontan şi uneori agresiv îi cetăţenii, atât printr-o mai bună informare şi
constrânge pe politicieni să se plieze unor reţete transparenţă cât şi prin crearea posibilităţii
dictate de piaţă. Pe de altă parte, absenteismul devine deliberării şi luării de decizii. Astfel, în Grecia, în
tot mai accentuat, şi în consecinţă, partidele pierd din 1992, s-a lansat un program pilot (Reţeaua
aderenţa la public din cauza proliferării asociaţiilor Pericles), dar şi în Germania şi Italia unde, prin
extrapolitice cu preocupări limitate. În Anglia, de utilizarea ordinatoarelor s-a experimentat
exemplu, societatea regală pentru protecţia păsărilor interacţiunea într-un sistem în care, toţi participanţii
depăşeşte numărul membrilor partidului laburist64. cu aceleaşi drepturi şi posibilităţi puteau constitui
Se încearcă o reconectare între speaker şi identităţi colective. Totuşi, rezultatele pe ansamblu
ascultător pentru facilitarea unei politici de dialog şi nu sunt nesemnificative în lipsa unei iniţiative politice
de monolog. O mass-media interactivă ar contribui la la orizontul căreia să se pregătească terenul unei
renaşterea interesului în "democraţia electronică", o implicări democratice a cetăţenilor prin intermediul
trecere de la o media interpasivă la o media interactivă noii tehnologii. Utilizarea, încă elitistă a celor care
şi, aceasta începe a fi sesizată prin folosirea tot mai îşi pot permite interacţiuni în spaţiul virtual
largă a Internet-ului - reţeaua reţelelor de comunicare. schimbă într-adevăr speranţele unei mai bune
Jean Budge65 explică de ce metoda democratică de mobilizări politice, dar creează dezavantaje prea
luare a deciziilor - votul direct - nu s-a bucurat de prea vizibile faţă de majoritatea neconectată.
multă consideraţie, fiindcă era apreciat ca impracticabil. Liberdemocraţia nu va fi în măsură să contribuie
Din lipsa posibilităţii de a fi alături, faţă în faţă, la la democratizarea întregii societăţi decât într-un
discuţii, democraţia directă s-a dovedit imposibilă, context politic care să garanteze universal atât
preferându-se formele de reprezentare. În condiţiile în dreptul cât şi posibilitatea practică de conectare la
care mijloacele de informare şi comunicare s-au modernele sisteme informaţionale. Fără unitatea
dezvoltat, nu s-ar putea reforma şi instituţiile politice? cunoştinţelor - sau cum spunea Diderot, fără
Există părerea că a sosit timpul ca democraţia unitatea fizicii, a moralei şi a poeticului, singura
reprezentativă şi cea directă să îngroape diferenţele alternativă care rămâne umanităţii este barbaria.
specifice, să conlucreze, recunoscând ce au în comun Dacă "tehnologia va salva sau nu democraţia"
ca fiind mai important decât ceea ce le separă. aceasta se va vedea numai dacă actualele instituţii
Importanţa de a avea o idee precisă despre politice, exploatând noile forme de comunicare îşi vor
un anumit lucru, precum şi o reacţie identică faţă reînnoi legitimitatea, restabilindu-şi astfel locul lor în
de ignoranţa proprie sau a celorlalţi rezultă centrul politic democratic.
sugestiv din anecdota lui Nastratin care, găsind în Însă, o dată cu creşterea şi centralizarea
deşert o busolă şi-a întrebat tovarăşii de drum dacă mass-mediei de masă, putere redutabilă ce
ştiu ce ar putea fi acel obiect. La răspunsul lor controlează informaţia şi comunicaţia distribuită în
negativ, Nastratin a izbucnit în hohote de plâns, lume prin Internet-ul, evident inegalitar, universul
după care s-a pornit să râdă până la lacrimi. Întrebat nostru este ameninţat de o gândire unică, de
de nedumeriţii lui prieteni ce s-a întâmplat, acesta monopolul cunoaşterii, care nu ar fi altceva - se
le-a răspuns: Am plâns de ignoranţa voastră crasă, afirmă - decât o nouă armă a ţărilor bogate în
dar apoi am râs, când mi-am dat seama că nici eu scopul dominării pieţei, devenită esenţialmente
nu ştiu66. Ştiinţa a luptat constant împotriva erorilor financiară69. Oricât de adevărat ar fi că oamenii fac
şi în special contra „opiniilor” pe care le consideră istoria, deşi se afirmă că şi istoria modelează
obstacole epistemologice67. Ultimul deceniu, în oamenii, din nefericire, de cele mai multe ori,
condiţiile unui constant şi îngrijorător declin de aceştia nu prea sunt conştienţi ce fel de istorie fac.
Omul modern, dominat de o ştiinţă şi tehnologie ce
64
pătrunde tot mai adânc în esenţa lucrurilor, îşi duce
Guy Hermet, La Démocratie (un exposé pour existenţa în incertitudini sau numai în privinţa
comprendre, un exposé pour réfléchir), Paris, propriei sale definiri, dar şi în efortul de a se sprijini
Flammarion, 1997, p. 57
65
Jean Budge, Direct democracy în David Held, op. cit., p. 136
66 68
Jean Claude Carrière, Le cercle des menteurs, Paris, Roza Tsagarousianou, Damian Tambini, Cathy
Plon, 1998, p. 312 Bryan, Cyberdemocracy, Londra, Routledge, 1998
67 69
Gaston Bachelard, în: Anthologie- Les grandes Albert Samuel, Comprendre le 20 e siècle, construire
questions de la philosophie, Delagrave, 2001, p.361 le 21e: Chronique sociale, Lyon, 2001, p. 61
26 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

pe o acceptabilă teorie a valorii. Într-o societate răsfrânge, în primul rând, asupra unor lideri care
copleşită de atâtea informaţii, într-un univers întruchipează "personalizarea puterii", faţă de omul
produs de inventivitate în care se foloseşte mai mult sau echipa care aspiră să dirijeze naţiunea şi care ţin
inteligenţa decât materia devine aproape imposibil în umbră grupul mai numeros, dar mai puţin
de a fundamenta corect o teorie generală a valorii omogen al reprezentanţilor din circumscripţii.
care să permită evaluarea capitalului intelectual, în Sprijiniţi, uneori, de forţa mistificatoare a mediei
condiţiile noi de apropriere a bunurilor şi serviciilor ori de fantasmele ideologiilor, charisma unor
dematerializate. conducători creează mituri moderne, efemere este
Pe de altă parte, încrederea în forţele drept, dar cu consecinţe semnificative. Această
spontane ale pieţii libere, ia aspectul unui nou mod realitate a provocat o eclipsă a parlamentelor în
de organizare a vieţii colectivităţilor, până în cele procesul legislativ, care deseori sunt puse în faţa
mai mici detalii, eliberat de ingerinţa politică. unor "pachete" gata făcute, foarte dificil de a fi
Evidenta deplasare a centrului de gravitate de la modificate dincolo de o anumită limită pe care
politic spre economic poziţionează economicul ca iniţiatorul este dispus să o consimtă71. Alain72 vedea
fiind singura dimensiune dominantă. Mondializarea în democraţie un efort constant al guvernaţilor
capitalismului, facilitată de constituirea unui contra abuzurilor puterii. Împotriva unei guvernări
imperiu mondial al comunicaţiilor stimulează până "suspecte în esenţa ei", conta în primul rând pe
la exces ideea de consum şi aceasta prin contribuţia deputatul din circumscripţia administrativă.
publicităţii - concepută ca o maşină modernă de De aceea, una dintre primele priorităţi
fabricare şi distribuire de imagini vizuale astfel pentru o reînnoire a democraţiei a fost transferarea
încât să obţină adeziunea sau cel puţin, pentru a unor atribute ale puterii către forumurile locale, în
reţine atenţia destinatarilor. Or, din însuşi scopul de a îmbunătăţi accesibilitatea la serviciile
conţinutul noţiunii de "consum ca satisfacere a publice73, pentru o mai bună coordonare şi evident
nevoilor prin utilizarea bunurilor şi serviciilor”, pentru un control mai eficient. Multe ţări din
rezultă că nu poate fi neglijată nici semnificaţia Europa, care consideră ca vitală o democraţie
degradării iremediabile. Tocmai acest ultim aspect, viabilă au întreprins măsuri de descentralizare,
o autofagie în care totul se consumă, îndrituieşte pe printre care în Scandinavia74, unde s-a introdus,
unii analişti70 să considere, că s-a operat, ca efect al experimental, un "guvern local liber cu autonomie
democraţiei, trecerea de la "societatea de consum" şi iniţiativă deplină". În Anglia, unde guvernele
supusă criticii încă din 1970, la "societatea de locale sunt considerate a fi "sângele vieţii
consum de sine", cu consecinţe imprevizibile. democraţiei engleze"75, înmulţirea guvernelor
locale "nealese" a fost încurajată de Guvern76 care a
5. Tendinţa de descentralizare a puterii apreciat că aceste agenţii nealese au ca scop
raţional să preia o serie de responsabilităţi de la
Un aspect foarte discutat în doctrină este autorităţile locale. Transferul de putere obţinut prin
acela al rolului asociaţiilor într-o democraţie. alegeri directe, către guverne locale aşa-zisele
Asociaţia - grupare a unor persoane private, "guangos" (quasi-autonomous non guvernamental
iniţiatoare a unor acţiuni bine determinate privind organisations) este manifestarea unui nou
anumite proiecte politice sau de rezolvare a unor management, cu mare impact asupra serviciilor
situaţii de urgenţă socială este o punte de legătură publice şi rol deosebit în politica legislativă a
între social şi politică, o realitate concretă a guvernului, prin faptul influenţării masive a unor
democraţiei locale. Prin aceste asociaţii se opinii locale autorizate.
urmăreşte politizarea formelor de intervenţie în Deşi criticate de unii ca un "deficit
spaţiul politic, prin înlăturarea monopolului democratic" ele nefiind organe "alese", totuşi, ca
instituţiilor politizate. Acceptând punctul de vedere urmare a unei bune selecţionări, aceste "guangos"
a lui Michel Foucault potrivit căruia omul este mai
mult gândit decât gândeşte şi mai acţionat decât 71
Encyclopaedia Universalis, vol. 17, p. 37
72
acţionează, politica solidarităţii conectate Jean Jacques Chevallier, Yves Guchet, Les grands
semnificaţiilor politice permite o mai eficientă oeuvres politiques de Machiavel à nos jours, Paris,
articulare a societăţii civile cu societatea politică. Armand Colin, 2001, p. 297
73
Descentralizarea accelerată a modernităţii Steward Ramson, John Steward, Management for the
ar trebui să conducă, prin efort persistent şi la o public domain, Londra, St. Martin's Press, 1994, p.128
74
Richard Batley, Garry Stokes, Local government in
depersonalizare a puterii. Dezamăgirea electorilor
Europe, Londra, Mac Millan, 1991
faţă de prestaţiile candidaţilor pe care i-au votat se 75
Bill Jones, Dannis Kavanagh, British politics today,
Manchester University Press, 1998, p. 208
70 76
Dominique Quessada, La société de consommation Garry Stoker, The politics and local gouvernement,
de soi, Ed. Verticales, 1999, p. 19 Londra, Mac Millan, 1991
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 27
Studii, opinii, informări

sunt percepute ca "organizaţii naţionale guvernele naţionale şi instituţiile europene să


neguvernamentale - quasi autonome marcând o coopereze într-un sistem de luare a măsurilor în
creştere semnificativă a rolului individului în comun şi în fine, cei care cred că în lipsa realmente
gestionarea serviciilor publice77. a unei Europe cu regiuni, ar fi mai potrivit să se
Regatul Unit al Marii Britanii este un stat vorbească despre o "Europă cu anumite regiuni".
regionalizat, perceput de unii analişti ca o ţară Perspectivei unei mondializări oarbe, în
paradoxală78. O monarhie ereditară în care suveranul faţa terorii universalului, i se opune fidelitatea faţă
nu are puteri politice directe, dar care şi-a câştigat şi de "civitas" de "loculus", un umanism al localităţii,
menţinut prestigiul în societate, un regim politic care comunitate de memorie, fără ca prin aceasta, să se
nu oferă cetăţenilor cuvântul decât pentru a-şi consacre o tribalizare retrogradă, ci o integrare vie
desemna reprezentanţii într-o singură Cameră a intre centru şi periferie, fiind reabilitată astfel,
Parlamentului, care însă este cel mai onorat din noţiunea de identitate naţională.
lume, aceasta ca şi guvernul sunt dominate în timpul Referitor la unele fenomene apărute însă în
întregii legislaturi de către partidul majoritar marile oraşe, un celebru arhitect, laureat cu premiul
câştigător în alegeri, dar care nu împiedică opoziţia Pritzker (1994) echivalentul premiului Nobel în
să aibă o putere efectivă. Tocmai capacitatea de a domeniul arhitecturii, semnalează80 alături de alţii,
trăi cu aceste paradoxuri ar putea fi secretul o regretabilă accentuare a segregării urbane. Oraşul,
permanenţei sistemului politic britanic. ca şi în trecut de altfel, a fost şi este scena unui
Deşi se recunoaşte că în ţările democratice teritoriu de luptă între tendinţele dezordonate ale
intervenţiile statului au destabilizat adesea vieţii şi rigoarea constrângerilor din partea puterii
sistemele tradiţionale de reprezentare teritorială şi publice. Pe lângă fenomenele cunoscute în ce
că descentralizarea este un instrument de slăbire a priveşte accesul în anumite zone de habitat, de tipul
statului modern, un mijloc de a respecta diversitatea de locuinţă în funcţie de venituri sau apartenenţă la
teritorială totuşi, unii analişti79 au formulat unele distincte grupuri sociale, în unele metropole ca Los
rezerve, evidenţiind unele paradoxuri în procesul Angeles, Sao Paolo, se generalizează, pe de o parte,
descentralizării în special în Germania, Anglia, ghetourile centrale - inner city sau în împrejurimi,
Belgia cu specificităţi foarte marcate. Se remarcă iar pe de altă parte, cartiere privilegiate,
astfel că, nicăieri nu s-a rezolvat conflictul privind rezidenţiale. Or, această segregare urbană
împărţirea competenţelor, ba chiar acesta a fost reprezintă o dezintegrare socială, o indiferenţă,
accentuat, întrucât, au fost cazuri când s-a transferat dacă nu chiar o ostilitate, reciprocă, dintre grupuri,
o mai mare competenţă unor oameni politici manifestată concret prin refuzul solidarităţii sociale
implantaţi într-o anumită regiune dominată de un - refuzul ralierii la sistemul de transport colectiv, pe
singur partid. În plus, în discursul regionalist străzi amenajate ca simple culoare cu circulaţie
transpare ideea impunerii ca legitimă a unei noi rezervată, refuzul de a accepta înfiinţarea de şcoli
definiţii a frontierelor, fapt ce pune în discuţie publice. În mod vădit, lasă impresia unor enclave
principiul solidarităţii naţionale. Menţionăm că în fortificate, quasi-închise, controlate electronic şi
ceea ce priveşte conceptul "Europei regiunilor" protejate de poliţie privată asociată cu poliţia
acesta este fundamentat, în primul rând, pe publică. Aceste microcosmosuri urbane generează
aspectele economice şi în al doilea rând, pe cultură supărător "non relaţia”, evitarea, fiind o formă de
(limbă, valori identitate) prin care se evită apartheid urban care respinge principiul egalităţii şi
reflectarea unor societăţi divizate. Totuşi, Jean liberei circulaţii, şi duce în final la erodarea ideilor
Monnet şi-a exprimat regretul de a fi început democratice atât de fragile, care pe zi ce trece pare
Uniunea prin economie şi nu prin cultură. un lux intelectual şi nu urmarea unei profunde
Diversitatea intereselor regionale implicând adesea reforme a gândirii. Este regretabil că unii oameni
definirea regiunilor după limite teritoriale clare a marchează distanţele sociale care îi separă şi ridică
determinat şi strategii distincte. Unii doresc o bariere de netrecut în calea celor care încă mai cred
Europă a regiunilor în care o Cameră a regiunilor că fac parte din aceeaşi lume. Aceste manifestări,
ar veghea la autonomia instituţiilor regionale, alţii alături de multe altele, ilustrează actualitatea
preferă o "Europă cu regiuni" în cadrul căreia atitudinilor analizate în profunzime încă din
trecutul îndepărtat, cum ar fi că ceea ce pare ciudat
77
la un străin este faptul că el nu este la fel ca „sine”
Chris Skelcher, The appointed State - Quasi sau ca „noi”, motiv considerat suficient pentru a-l
governamental organisation and democracy,
face să devină „sine” sau ca „noi”, fie să dispară
Buckingham, Open University, Press, 1988
78
Charles Debbasch şi alţii, Droit constitutionnel et sau să rămână marginalizat. Exarcerbarea acestui
institutions politiques, Paris, éd.Economica, 2000, p. 323
79 80
Patrich Le Galès, Christian Leguesne, Les paradoxes Christian de Portzamparc, Vers le troisième âge de la
des régions en Europe, Paris, éd. La Découverte, 1997 ville? în: Les clés de XXIe siècle, Paris, Seuil, 2000, p. 417
28 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

cult al absolutului are drept consecinţă, acţiuni de în cazurile de acorduri de ajutoare de urgenţă şi de
respingere, de excludere, în ciuda argumentelor că dezvoltare care pot provoca nemulţumiri.
tocmai deschiderea faţă de ceilalţi, chiar fără Înţelegerea fenomenelor de criză provocate
interesul vreunei reciprocităţi, este o sarcină umană de dezvoltarea, diversitatea acţiunilor de întreprins
prin excelenţă. impune o analiză atentă a concepţiei globale a
O menţiune aparte este rezervată oricăror acţiuni de ajutor internaţional şi o pregătire
fenomenului contemporan al creşterii rolului adecvată a responsabilităţilor asociaţiilor de
organizaţiilor neguvernamentale cunoscută sub solidaritate a agenţilor care acţionează în cooperare,
anonimul "ONG" atât în procesul mecanismelor de finanţatori responsabili politici şi administrativi.
ajutorare cât şi în procesul dezvoltării81.
Accentuarea politicii de liberalizare VII. Concluzii
economică concomitent cu procesul de
descentralizare politică, o dată cu plasarea protecţiei Prin democraţie s-au exprimat elanurile
individului în centrul atenţiei politice a determinat, cele mai nobile, ea a fost însoţită, în dificilul ei
pe măsura reducerii rolului statului, creşterea drum, de speranţe, dar şi ameninţată, a fost dorită
importanţei instituţiilor societăţii civile care încearcă dar şi temută. Realitatea practică a democraţiei se
să umple vidul restrângerii atribuţiilor statale, în pare că este încă departe de a coincide cu
procesul de descentralizare, democraţie şi guvernare perspectivele ei ideale. Este mereu imperfectă, în
locală. Legitimitatea ONG este întemeiată pe statutul căutarea unor oameni superiori pentru a o aplica83.
lor, pe legile privind dreptul la asociere, pe baza Nu trebuie să se uite niciodată - spunea Peter
liberei alegeri a membrilor cât şi pe recunoaşterea de Leuprecht84 secretar general adjunct al Consiliului
către organizaţiile internaţionale. Europei, la seminarul internaţional asupra toleranţei
După două secole în care accentul s-a pus de la Bucureşti în 1995, că "libertatea fără
pe libertate şi egalitate, ONG-ul pune pe primul democraţie rămâne sterilă". Dacă nu te ocupi de
plan, ideea de "solidaritate", încearcă să răspundă politică, politica se ocupă de tine85. Desigur există o
celor mai nobile aspiraţii ale omului, ameliorarea onoare a politicii, dar şi o politică a onoarei.
condiţiei umane, afirmând că, în fond, indivizii sau Politica ne uneşte, opunându-ne, şi de
grupurile de indivizi trebuie să decidă, în ultimă aceea apolitismul este o eroare. Ar fi o mare eroare
instanţă, asupra viitorului lor. dacă în jurul terenului disputelor politice s-ar trasa
Aceste organizaţii la nivel local, regional, cordonul sanitar al abţinerii de la vot şi al
comunitar şi internaţional apar ca nişte "actori de indiferenţei, deoarece, deşi dreptul la vot nu se
cooperare", adevărate "şcoli de cetăţenie" prin care obţine prin merit, el se conservă numai prin
sunt exercitate drepturile recunoscute şi în special exercitare. Nu poate fi neglijată nici temerea că
"dreptul la responsabilitate". Relaţiile lor cu statul - apolitismul cronic poate degenera într-un
căruia i se reproşează că mai mult creează probleme analfabetism politic dezarmant. A renunţa la
decât le soluţionează - sunt complementare prin politică considerând-o activitate neglijabilă şi a
oferirea de servicii care să acopere lacunele conta numai pe morală pentru eradicarea
reformatoare, ca purtătoare de cuvânt pe lângă inegalităţilor şi nedreptăţilor înseamnă să uităm
organele de stat pentru ameliorarea acţiunilor faptul că, deşi politica nu este o formă de altruism
politice şi economice şi în fine de opoziţie alături de totuşi, prin intermediul ei, statul a făcut
grupele sociale interesate. Ia naştere, astfel, o incomparabil mai mult pentru justiţie şi libertate,
adevărată ştiinţă - praxeologia82 - o ştiinţă a decât din sentimente generoase. Pentru evitarea
activităţilor umane organizate în sensul tentativelor unor asemenea atitudini pasive există tendinţe
individuale sau colective de iniţiere şi realizarea vădite de deplasare a dreptului la libertatea de
proiectelor de acţiuni prin asumarea exprimare spre un drept la informare, fondat
responsabilităţii şi capacitatea de activare a tocmai pe necesitatea ca cetăţeanul dispunând de
resurselor imprimându-le direcţionări mai judicioase. informaţii convenabile să poată juca un rol activ
Cele mai dificile probleme de rezolvat în într-o democraţie. Daniel Cornu este de părere că
practică sunt cele legate de aspectele internaţionale, dreptul la informare presupune şi obligaţia de a te
informa, ceea ce ar lărgi spaţiul public de dialog.
Lipsa unei culturi politice reale naşte însă pericolul
81
Claire Pirotte, Bernard Hussan, Entre urgence et
83
développement, Paris, Karthala, 1997 şi J. P. Deler, Y. H. G. Commager, L'esprit américain, Paris, 1965
84
A. Furet, A. Piveteau, P. J. Roca, ONG et le Institutul Român pentru Drepturile Omului, Seminarul
développement, Paris, Khartala, 1998 internaţional asupra toleranţei, Bucureşti, 20-26 mai 1995, p. 31
82 85
Thierry de Montbrial, L’action et le système du Alain Lipietz, Qu'est-ce que l'écologie politique?
monde, Paris, PUF. 2002 Paris, 1999, p. 27
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 29
Studii, opinii, informări

de a antrena o democraţie, pentru ca în mod stupidităţii celor care exercită, uneori, puterea este
democratic, să fie condusă greşit86. Trebuie să "singura luptă omenească întotdeauna
admitem însă, că politica este o meserie, evident zadarnică" ajunge la concluzia că această luptă,
profitabilă, apreciată numai după eforturile şi totuşi, nu trebuie niciodată abandonată.
rezultatele depuse şi obţinute pentru binele comun. De Viitorul democraţiei92 depinde de
aceea, trebuie să avem prudenţa, dacă nu regenerarea civismului, a solidarităţii şi
înţelepciunea de a nu ne face prea mari iluzii nici responsabilităţii, într-o lume nouă care
asupra competenţei şi, nici asupra virtuţii celor aleşi87. abandonează viziunea idilică de definire a omului
În acelaşi timp, oamenii mai trebuie să prin raţionalitate (homo sapiens, homo faber) fiinţa
înţeleagă, în situaţii sociale echivoce, dificile, chiar umană, demonstrându-se, poartă în ea, bipolar,
imposibile, nemulţumiri provenite mai ales din caractere antagoniste. Omul este şi raţional şi
sărăcie, că numai ordinea reprezintă libertatea, iar iraţional muncitor şi leneş, empiric şi inventiv,
dezordinea duce la servitute, renunţând în acelaşi econom şi risipitor, violent şi paşnic. Într-adevăr,
timp la himera de a încerca să transpună în legi, o este nevoie de a ne civiliza teoriile, de a elabora o
perfecţiune care deocamdată le lipseşte. Proclamarea nouă generaţie de teorii "deschise", raţionale,
libertăţilor impune şi perfecţionarea disciplinei. critice, reflexive apte de autoreformare.
În politică s-a demonstrat că nu există Democraţia, acest amestec de aspiraţii şi
niciodată "victorii finale". Ce ne rezervă viitorul frustrări, aliaj din libertăţi şi variate constrângeri,
este riscant de prefigurat mai ales dacă ne-am dacă nu poate fi definită acceptabil, poate fi în
încrede în ce spunea Mark Twain că a prevedea este schimb, înţeleasă şi învăţată, mai puţin prin
dificil mai ales când previziunile se referă la viitor. răscolirea bibliotecilor în speranţa găsirii formulei
Un proiect democratic nu este corect de a fi pus la ideale, ci mai mult din realităţile pe care le oferă
îndoială numai pe baza constatării inegalităţilor în viaţa în pieţe şi cămine, tribunale şi spitale. Ea se
fapt, pe bunul motiv că el este iniţiat tocmai pe va dezvolta prin conflicte de idei şi opinii, chiar
considerentul şi idealul de a trata politic şi juridic, critice şi deviante, deoarece respectarea diversităţii
în mod egal, persoane realmente inegale, aceste o fereşte de a fi caracterizată, nu fără temei, ca o
diferenţe constituind şi argumentele de tratare dictatură a majorităţii asupra minorităţii.
inegală a persoanelor inegale. Democraţia ne condamnă la libertate
La nivelul unei naţiuni, pregătirea pentru impunându-ne o responsabilitate nelimitată a
democraţie presupune o cultură de reţinere, chiar conştiinţei. Capacitatea omului de a înţelege justiţia
constrângere şi de voinţă de compromis atât din face democraţia posibilă, dar se pare că numai
partea majorităţii cât şi a minorităţii88. O generaţie înclinaţia spre injustiţie face democraţia
reprezintă lucrătorii unei ore, spunea în 1896, necesară93. Georges Balandier94 evidenţiază
Raymond Poincaré89, preocupaţi de o sarcină de caracterul paradoxal al momentului actual, avansat
multe ori seculară, pentru a ajunge în ordinea în cunoaştere, în condiţiile existenţei de bunuri
morală firească în care orice om să facă, fără a materiale, instrumente şi maşini, de servicii, apt de
pretinde să fie admirat, datoria pe care o are, nimic a oferi omului mai mult decât în orice perioadă,
ce ar putea fi injust, o datorie condiţionată quod totuşi acest moment este apreciat ca injust,
dubitas, ne peceris90. contestabil şi contestat, dar mai ales nesigur.
Avantajul de nedepăşit al democraţiei nu În ce măsură democraţia va reuşi să
este atât garantarea păcii şi liniştii, cât consacrarea depăşească stadiul de iluzie, de vis, devenind
dreptului de "a judeca" şi de a "reconsidera realitate, aceasta depinde de rezolvarea eliminării
judecata" asupra unor proiecte faţă de care nu există miturilor din politică şi de găsirea metodelor
niciodată o ultimă soluţie. Chiar şi umoristul ceh convenabile de coabitare, pe de o parte, între
Jan Werich91 după ce afirma că lupta împotriva eficacitatea economică şi solidaritatea socială, iar
pe de altă parte, între pasiunile colective şi cele
individuale. Nu există o societate care să fie luată
86
Philippe Kourilsky, op cit., p. 240 integral ca model şi de aceea, în fiecare caz în
87
André Comte-Sponville, Présentation de la parte, trebuie căutat un echilibru, chiar instabil,
philosophie, Paris, Albin Michel, 2000 între stat şi societatea civilă, între sentimentul
88
La France en question, în "Revue française de naţional şi individual, într-o societate a
géopolitique", 1996, p. 465 meritocraţiei, în care, arta de a convinge să fie
89
François Roth, Raymond Poincaré, Paris, Fayard,
2000, p. 92
90 92
E. Kant, La réligion dans les limites de la simple Edgar Morin, op. cit., p. 33, 125
93
raison, Paris, J. Vein, 2000, p. 287 Reinhold Niebuhr, în Antony Jay, op. cit., p. 268
91 94
John Keane, Democracy and the Media - without Georges Balandier, Le grand système, Paris, Fayard,
foundation, în David Held, op. cit., p. 244 2001, p. 278
30 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Studii, opinii, informări

singura formă de exercitare a puterii, pe care numai Evocarea ravagiilor provocate de om,
inteligenţa, pregătirea şi onestitatea omului politic o născut în natură, actualmente în conflict cu ea, dar
legitimează. Este capabil omul de libertate ? Este el şi cu el însuşi, justifică întrebarea dacă nu cumva,
liber de a fi liber cum se întreba Pascal? Este după dobândirea prin raţiune a libertăţii, omenirea
conştient că într-un anumit fel, este implicat în nu foloseşte greşit acest instrument minunat95 de
destinul aproapelui său? Este, în fine, pregătit să care dispune, contrazicând nobleţea epitetului de
trăiască într-o democraţie a raţiunii, sufocat de sapiens pe care şi-l atribuie prematur.
atâtea teorii controversate şi supus experimentelor Interpretând aceste judecăţi de valoare,
politicii practice, iată întrebări care obligă la desigur discutabile, ca semnale de alarmă ce
meditaţii asupra hazardului, care ne marchează atât vizează neglijenţa atât a protecţiei mediului cât şi a
de des existenţa. Atât de exigentă în principiile ei, modului în care se soluţionează problemele justiţiei
dar nesigură în perspectivă, oare să nu rămână în sociale şi echităţii în şi între generaţii, le apreciem
anii care vin, aşa cum se întreabă Olivier Mongin, şi ca o invitaţie de a reflecta şi redefini sensul
decât singura utopie care ne-a mai rămas? progresului uman prin dotarea cu un nou sens civic
Aspiraţiile noastre de a exista ca fiinţe planetar96, în gestiunea unităţii materiale a lumii. Să
responsabile, ca actori şi nu ca figuranţi, de a găsi urmăm sfatul lui Gabriel Garcia Marquez să nu
soluţii echitabile în spirit democratic, pentru aşteptăm nimic de la sec. XXI, întrucât acest
depăşirea dificultăţilor inerente trăirii în comun, sunt secol aşteaptă totul de la noi.
condiţionate de înţelegerea şi respectarea legilor Să ne străduim să iubim democraţia,
biologice ale ecologiei şi respingerea oricărei înţelegând-o, şi să ne străduim să o înţelegem, iubind-o,
ideologii de legitimare a acţiunilor de distrugere a să avem încredere în ea când suntem afectaţi de
unui sistem, devenit vulnerabil, în care fiecare este îndoieli, dar să facem eforturi pentru înlăturarea
solidar cu toţi ceilalţi. Rezolvarea relaţiilor dintre dubiilor pentru a avea deplină încredere în ea.
oameni nu mai este posibilă fără a ţine seama şi de
relaţiile dintre oameni şi natură. Iată de ce, evaluarea
bilanţului distrugerilor iremediabile provocate
mediului de către om, în cele trei secole de
industrializare, ruinarea propriului său Paradis, a
atras păreri atât de nemăgulitoare la adresa sa. Astfel,
umanitatea a fost considerată ca "o specie
neadaptată", o eroare a evoluţiei "(A. Koëstler), sau
că tolerându-l pe om “natura a comis mai mult decât
o eroare de calcul, un atentat contra ei însăşi
(E. Cioran) şi a fost comparat "cu viermele dintr-un
fruct" sau "molia dintr-un ghem de lână" care îşi
distruge habitatul (J. Dorst).
La o examinare superficială nu puţini sunt
aceia care au înclinaţia de a crede că ţările
democratice sunt mai dezorganizate, uneori chiar
mai injuste, decât ţările nedemocratice care, la
adăpostul politicii impunerii tăcerii, par mai
armonioase. Cu toate contradicţiile şi slăbiciunile
ei, democraţia are însă în ea forţa de a le
conştientiza şi asuma. Tocmai această caracteristică
le marchează superioritatea incontestabilă,
deoarece, le fereşte de consecinţele, de multe ori
nefaste ale celei mai mari erori care este ignorarea
răului ce subminează implacabil.

95
Théodor Monod, Et si l’aventure humaine devait
échouer, Paris, Grasset, 2000, p. 68
96
Lorraine Elliot, The global politics of the
environnement, Mac Millan Press Ltd. 1998 şi Pascal
Acot, Histoire de l’écologie, Paris, PUF, 1988
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 31
PERSONALITĂŢI ALE CONSILIULUI LEGISLATIV
de-a lungul timpului

MEDALION

Alexandru Bolintineanu - specialist român de marcă în


dreptul internaţional

Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU


Preşedinte de Secţie expert

Între juriştii de marcă care şi-au adus o Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din
contribuţie importantă la construirea bunului Bucureşti. Între profesorii care au contribuit la
renume profesional al celui de al doilea Consiliu formarea sa ca jurist s-a numărat şi C. A.
Legislativ (1971-1989) s-a numărat şi Alexandru Stoeanovici, specialist de renume în domeniul
Bolintineanu. dreptului comercial. Erau însă anii în care ţara era
S-a născut la implicată în cel de al doilea război mondial,
26 februarie 1922 Al. Bolintineanu fiind şi el încorporat în 1944 şi
la Cluj, primind o lăsat la vatră în 1946, fără a lupta efectiv pe front.
temeinică educaţie De remarcat că în 1954 i s-a acordat Medalia
din partea părinţilor, "Eliberarea de sub jugul fascist". Ca urmare a stării
Gheorghe şi Elvira, de război în care se afla ţara, diploma de la
de profesie medici. Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti i-a
De altfel, Gheorghe fost eliberată de abia la 22 octombrie 1946. În 1946
Bolintineanu a - 1947 şi-a dat examenele pentru doctorat,
organizat, ca urmare susţinând în final teza Probele în faţa jurisdicţiilor
a experienţei sale de internaţionale. Deşi şi-a luat doctoratul cu cinci
medic chirurg, bile albe şi elogii, autorităţile regimului de curând
spitalele de campanie instaurat în ţară nu i l-au recunoscut. De abia la 15
în condiţiile grele ianuarie 1965 doctoratul i-a fost recunoscut,
pe care le-a cunoscut România în anii primului obţinând, totodată, titlul ştiinţific de doctor docent.
război mondial, fapt pentru care a fost decorat şi La 20 august 1944, Al. Bolintineanu s-a
înaintat în grad. Iar Elvira, ce era medic de căsătorit cu Rucsandra Calotescu-Neicu, fiica
laborator, a lucrat, când frontul ajunsese în cunoscutului epigramist A. C. Calotescu-Neicu
Moldova, la spitalul din Iaşi, unde s-a ocupat de (1888-1952) şi, totodată, conform unei consemnări,
îngrijirea răniţilor. din 1925, din "Calendarul Gorjului", primul dintre
Familia s-a mutat la Sibiu, oraş în care marii proprietari ai Gorjului. La conacul său de la
Alexandru Bolintineanu a copilărit şi a frecventat, Broşteni, A. C. Calotescu-Neicu era vizitat de
între 1928-1932, şcoala primară. Adolescenţa a scriitori de vază ai epocii, între alţii, de Tudor
petrecut-o la Craiova, unde a urmat, între 1932- Arghezi şi Ion Minulescu. A publicat în numeroase
1940, gimnaziul şi liceul. În 1940 a absolvit reviste ale vremii, precum: "Ramuri",
colegiul naţional "Carol I" din Craiova, cu media "Cosânziana", "Libertatea" (Orăştie), "Tribuna"
generală 9,70, la bacalaureat fiind clasificat primul (Arad), "Cuvântul Gorjului", "Revista Jiului",
dintre cei 37 de candidaţi reuşiţi. Din procesul de "Arhivele Olteniei", "Neamul Românesc",
instruire al lui Al. Bolintineanu, ce avea o fire "Ilustraţia Română", iar în 1929, a întemeiat,
introvertită, retrasă şi deosebit de studioasă, a făcut împreună cu C. S. Făgeţel şi Ion Dongorozi, revista
parte şi studiul muzicii, ajungând, de altfel, la "Vatra" din Craiova, la care au scris Tudor Arghezi,
performanţa de a cânta foarte bine la pian. A vrut să Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi, C. S. Nicolăescu-
îmbrăţişeze profesia de pianist, dar la insistenţele Plopşor ş.a. A. C. Calotescu-Neicu, care a publicat,
tatălui, între 1940-1944 a studiat dreptul la în 1931, volumul Epigrame, apărut la Editura
32 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Personalităţi ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului

"Cartea Românească" din Bucureşti şi în 1933, la intelectuale comune, discutau când se întâlneau
aceeaşi editură, o Antologie a epigramei româneşti, inclusiv subiecte de filozofie.
realizată împreună cu N. Crevedia, considera La terminarea Facultăţii de Drept,
epigrama „jocul în care inteligenţa arde la o înaltă Alexandru Bolintineanu ar fi vrut să facă o carieră
temperatură şi ea este cu atât mai izbutită cu cât diplomatică, dar în acele timpuri de mare cumpănă
îmbracă o formă mai concisă şi mai elegantă”. De pentru ţară, de după cel de al doilea război mondial,
altfel, arta se găsea la ea acasă în familia Calotescu- când s-a instaurat, sub presiunea sovieticilor, ale
Neicu. Rucsandra, ce a avut în copilărie bonă de căror trupe se aflau în România, dictatura
origine germană, a învăţat la pensionul "Notre proletariatului şi în care se punea un accent decisiv
Dame" din Craiova, devenind o bună cunoscătoare pe "originea sănătoasă", un asemenea vis nu a putut
a germanei şi francezei. După cel de al doilea fi îndeplinit. Piedici în calea atingerii marii sale
război mondial, a obţinut certificat de traducător şi dorinţe au fost atât originea sa socială, cât şi cea a
a învăţat să bată la maşina de scris. A tradus cărţi soţiei, ce provenea dintr-o familie bogată. În
pentru Editura Muzicală, fiind, totodată, o bună consecinţă, a intrat în avocatură, fiind în perioada
interpretă la pian şi acordeon. Pe de altă parte, sora 1946-1948, avocat stagiar, iar între 1948-1950,
vitregă a tatălui lui Al. Bolintineanu a fost renumita avocat pledant. În 1950 a fost obligat să renunţe la
balerină şi coregrafă Floria Capsali-Dumitrescu avocatură, fiind radiat din Barou datorită originii
(1900-1982), care a studiat arta dansului clasic la "nesănătoase", dar a reuşit să se angajeze, în acelaşi
Paris. A contribuit la dezvoltarea baletului an, la Editura de Stat şi în continuare la Editura
românesc prin promovarea dansului de caracter de Ştiinţifică, ca redactor şi, apoi, şef de secţie la
inspiraţie folclorică. În prezent, Liceul de redacţia juridică, ca urmare a sprijinului primit din
coregrafie din Bucureşti şi fosta sală "Rapsodia partea juristului Leonard Miller, care a garantat
română" din Capitală poartă numele Floriei pentru probitatea morală a lui Alexandru
Capsali-Dumitrescu. Bolintineanu.
La 1 iulie 1945 s-a născut fiica lui Activitatea la Editura Ştiinţifică a
Alexandru Bolintineanu şi a soţiei sale Rucsandra; încheiat-o în 1958, Al. Bolintineanu fiind încadrat
aceasta a primit numele de Domnica Antoaneta, a cu normă întreagă la Institutul de Cercetări Juridice
studiat chimia şi a activat ca profesoară la liceul al Academiei Române. Şi de această dată s-a
bucureştean care poartă în prezent numele bucurat de sprijinul lui Leonard Miller, devenit,
celebrului matematician Grigore Moisil. Cel de al între timp, şeful Secţiei de drept al muncii la
doilea copil, Dumitru Şerban, născut la 7 august Institut şi care i-a apreciat, în decursul anilor, în
1950, a devenit profesor de matematică, fiind la ora mod deosebit, calităţile profesionale. Al.
actuală stabilit în Franţa. Familia a fost permanent Bolintineanu s-a făcut, de altfel, remarcat încă din
unită, Al. Bolintineanu şi soţia sa Rucsandra anii 1954-1958, când a activat cu jumătate de
înfruntând împreună vitregiile timpurilor în care au normă la sectorul de drept internaţional al
trăit. Fiica Domnica Antoaneta, al cărei nume prin Institutului de Cercetări Juridice. Perioada dintre
căsătorie este Romanovschi, îl consideră pe 1958-1970, în care Al. Bolintineanu a funcţionat la
Alexandru Bolintineanu drept „genul savantului Institut la început ca cercetător principal, devenind
împrăştiat, rupt de realitatea înconjurătoare, fericit apoi şef al sectorului de drept internaţional, a fost
să citească, să scrie şi să asculte muzică simfonică, deosebit de fastă pe plan profesional. A fost
să meargă la concerte”. Pentru ea a rămas vie în implicat în pregătirea de lucrări privind codificarea,
amintire dragostea lui Al. Bolintineanu pentru din anii 1958-1960, a dreptului românesc. Din acea
părinţi, soţie, copii, pentru familie în general, perioadă s-au păstrat în familie multe amintiri
pentru binele căreia a trudit din greu. O afecţiune frumoase. „Tata, care avea o capacitate ieşită din
deosebită o manifesta, în general, pentru copii, comun de a învăţa limbi străine, cunoscând în
aducerea unui copil pe lume considerând-o ca fiind profunzime franceza, germana, engleza, latina,
ceva extraordinar. „Familia, prietenii, colegii îi italiana, a învăţat în doar cinci luni limba rusă.
spuneau Dandi lui Al. Bolintineanu”, remarcă Într-o bună zi, a venit o delegaţie de jurişti ruşi la
Domnica Antoaneta. Pentru a-i păstra vie amintirea Institut. După convorbirile oficiale, şeful delegaţiei
în familie, cei doi băieţi ai fiicei lui Al. l-a întrebat pe tata dacă ştia rusa din … familie”,
Bolintineanu au primit prenumele bunicului (cel relatează Domnica Antoaneta Romanovschi. În acei
mare numindu-se Mihai Alexandru şi cel mic ani a colaborat cu Edwin Glaser, Grigore Geamănu,
Alexandru Dumitru), şi, în plus, cel mic a fost Nicolae Daşcovici, Ioan Ceterchi, Mircea Maliţa,
supranumit Dănduţu. De altfel, Al. Bolintineanu Victor Babiuc, Ion Băcanu, Mihail Ghelmegeanu,
avea o afecţiune specială pentru Dănduţu, care-i Nae Androne, Yolanda Eminescu, Ion Nestor,
semăna mult. Ca urmare a preocupărilor Savelly Zilberstein, Rodica Mihaela Stănoiu, Sofia
Popescu, Ion M. Anghel, Ionel Cloşcă, Traian
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 33
Personalităţi ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului

Caraciuc, Gh. Boboş, Adrian Minculescu. „Tinerii calitate de coautori, în prefaţa la a doua ediţie a
săi colaboratori, adesea colegi de birou, precum lucrării Drept internaţional contemporan, ce a
Dumitra (Tita) Popescu, Olimpiu Crauciuc, Dan apărut în anul 2000 la Editura ALL BECK:
Ciobanu, Victor Duculescu, Rodica Mihaela „Această a doua ediţie, revăzută şi adăugită, a
Stănoiu, Brânduşa Ştefănescu, erau trataţi ca manualului de Drept internaţional contemporan,
membri ai familiei, chiar părinteşte, fiind priviţi ca apărut în 1995, se doreşte a fi, în primul rând, un
şi copiii lui. Erau invitaţi în casă, la masă, la omagiu adus pentru cel care astăzi nu mai este
sărbătoriri de familie”, îşi aminteşte Domnica printre noi - reputatul profesor şi teoretician al
Antoaneta Romanovschi. Având înrădăcinată în el dreptului internaţional public, cel care şi-a adus o
dorinţa de a ajuta, şi-a făcut mulţi prieteni, în pofida contribuţie notabilă şi substanţială la progresul
firii sale taciturne. Prietenii, între care s-au numărat şcolii româneşti de drept internaţional - dr. docent
cunoscuţii jurişti Leonard Miller, Tudor R. Alexandru Bolintineanu. Spiritul şi opera sa ne-au
Popescu, Ion Nestor, Yolanda Eminescu, Savelly îndrumat în mod eficient şi creator în încercarea pe
Zilberstein, îi cunoşteau însă şi latura veselă a firii. care am întreprins-o de modernizare, completare şi
O apropiată a familiei lui Al. Bolintineanu, tot din aducere la zi a acestei cărţi”.
mediul juridic, a fost şi este Raluca Miga Beşteliu, În perioada în care a lucrat la Institutul de
actuala titulară a cursului de drept internaţional Cercetări Juridice, Alexandru Bolintineanu „a fost,
public la Facultatea de Drept a Universităţii din după cum precizează fiica sa, descoperit şi folosit
Bucureşti. Al. Bolintineanu a îndrumat şi ajutat toţi de Ion Gheorghe Maurer, care l-a luat în
colegii care au apelat la sprijinul său profesional. străinătate, la Berna, Geneva etc., pentru a-şi
Astfel, a contribuit la formarea profesională a unei aduce contribuţia la soluţionarea unor litigii
pleiade de tineri jurişti din acea vreme, precum internaţionale”. De altfel, Ion Gheorghe Maurer, cu
Dumitra Popescu, Victor Duculescu, Olimpiu autoritatea politică pe care o avea la timpul
Crauciuc, Lucian Stângu, Brânduşa Ştefănescu, respectiv, a reuşit să aducă la Institut somităţi din
Raluca Miga Beşteliu. Obţinând dreptul de a domeniul dreptului, care fuseseră complet
conduce doctorate, Al. Bolintineanu a contribuit, de marginalizate după schimbarea, la încheierea celui
altfel, la lansarea unei serii întregi de tineri jurişti de al doilea război mondial, a orânduirii sociale şi,
talentaţi. în consecinţă, a regimului politic în România,
Între colaboratorii favoriţi ai lui Alexandru permiţându-le, astfel, să-şi continue activitatea în
Bolintineanu s-a numărat, după cum îşi aminteşte domeniul juridic spre beneficiul ţării.
Domnica Antoaneta Romanovschi, şi premierul Între anii 1966 şi 1969, Al. Bolintineanu a
Adrian Năstase. „Proaspăt absolvent al Facultăţii fost şi redactor al "Revistei române de studii
de Drept, Adrian Năstase a venit la Institutul de internaţionale" a Asociaţiei de Drept şi Relaţii
Cercetări Juridice, ocupându-se de domeniul Internaţionale, unde avea o jumătate de normă.
dreptului internaţional. Tata, specialist în acest Având lucrări publicate în străinătate, Alexandru
domeniu, a fost îndrumătorul de doctorat al lui Bolintineanu a ajuns un specialist cunoscut peste
Adrian Năstase. După 1992, Adrian Năstase l-a hotare şi în această calitate a participat la conferinţe
chemat pe tata la Camera Deputaţilor pe post de internaţionale şi la activitatea unor organisme ONU
colaborator extern şi au scris împreună o ca reprezentant al României sau membru al
importantă lucrare de drept internaţional”, acestora. Astfel a luat parte în 1958 la Conferinţa
relatează Domnica Antoaneta. Alexandru de codificare a dreptului mării, la Geneva; în 1964
Bolintineanu a intuit în tânărul Adrian Năstase la lucrările Comitetului ONU pentru utilizarea
viitorul mare specialist în drept internaţional, paşnică a spaţiului extraatmosferic, la New York; în
viitorul politician ce şi-a propus să aducă, prin 1966 la lucrările Comitetului ONU pentru
integrarea României în Uniunea Europeană, principiile de drept internaţional privind relaţiile
prosperitate ţării sale. Aşteptările sale au fost prieteneşti şi cooperarea dintre state, la New York;
confirmate, avându-se în vedere afirmarea politică a în 1968 şi 1969 la Conferinţa de la Viena a ONU
lui Adrian Năstase, ce a ajuns, rând pe rând, în pentru codificarea dreptului tratatelor; în 1969, în
fruntea Ministerului Afacerilor Externe, a Camerei calitate de membru, la lucrările sesiunii ordinare a
Deputaţilor şi a Guvernului, poziţii care i-au permis Subcomisiei ONU pentru combaterea discriminării
şi îi permit să conducă bătălia pentru integrarea rasiale şi protecţiei minorităţilor, la New York; în
României în Uniunea Europeană. Rezultat al 1978, în calitate de vicepreşedinte al Comisiei a VI-
colaborării lor a fost lucrarea Drept internaţional a (juridică), la cea de a 33-a sesiune a Adunării
contemporan, ce a apărut în 1995, sub egida Generale a ONU; în 1979, în calitate de preşedinte,
Institutului român de studii internaţionale, la la Seminarul ONU cu privire la căile judiciare şi
Tipografia "Monitorul Oficial". De remarcat că alte căi la dispoziţia victimelor discriminării rasiale,
Adrian Năstase şi Bogdan Aurescu au evidenţiat, în la Geneva. Al. Bolintineanu a participat, de
34 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Personalităţi ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului

asemenea, la mai multe reuniuni ştiinţifice prieten, consilierul permanent Ion Nestor. Din
internaţionale din domeniul dreptului, la care a aceeaşi secţie mai făceau parte Ioan Busuioc,
prezentat referate, între care: Conferinţele consilier permanent, adjunct de şef de secţie, Iulian
Asociaţiei de Drept Internaţional din 1956, 1972 şi Poenaru, expert, Nae Androne, expert, Cornelia
1980 de la Dubrovnik, New York şi Belgrad; Vasilescu, consultant, Dumitru Ifrim, consultant.
Simpozioanele asupra dreptului internaţional Impresia făcută asupra colegilor a fost deosebită.
umanitar din 1963 din Iugoslavia şi din 1984 din Astfel, Iulian Poenaru, ce la ora actuală activează în
Italia; Colocviul Institutului pentru dreptul spaţial cel de al treilea Consiliu Legislativ, în calitate de
din 1964 de la Varşovia; Conferinţa organizaţiei consilier, şef de sector în Secţia I de drept public, îl
internaţionale neguvernamentale "Pacea lumii prin considera un om cald, modest, totdeauna bine
drept" din 1967 de la Geneva; Conferinţele documentat, cu o formaţie bine marcată în
organizaţiei neguvernamentale internaţionale domeniul dreptului internaţional. La rândul său,
"Pacea şi drepturile omului" din 1978 din Franţa şi Ilariu Mrejeru, consilier, şeful Secţiei a III-a, pentru
din 1986 din Spania; Zilele juridice româno- legislaţia economică, dreptul financiar, dreptul
franceze din 1977 din Franţa; Colocviile româno- cooperatist şi legislaţia funciară din cel de al doilea
franceze referitoare la dreptul internaţional Consiliu Legislativ, iar, în prezent, consilier, şef de
economic (organizate de ADIRI) din 1984 de la sector în Secţia a III-a de evidenţă oficială a
Bucureşti şi din 1985 de la Paris; Conferinţa de legislaţiei şi documentare a celui de al treilea
drept internaţional la Institutul de Drept Consiliu Legislativ, aprecia la Al. Bolintineanu
Internaţional şi de Relaţii Internaţionale de la buna pregătire profesională, munca de calitate pe
Salonic, în 1977; Simpozionul de la Academia de care o făcea, conştiinciozitatea, colegialitatea de
Drept Internaţional de la Haga, din 1985 etc. care dădea dovadă, faptul că nu se amesteca în
O recunoaştere deplină a valorii treburile altora, firea liniştită. În anii 1980,
profesionale a lui Al. Bolintineanu a reprezentat-o Alexandru Bolintineanu a jucat un rol important,
încadrarea sa, în perioada 1970-1975, ca funcţionar împreună cu Nae Androne, colegul său de la
internaţional în cadrul Diviziei drepturilor omului a Consiliul Legislativ şi cu specialiştii Ion M. Anghel
Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu sediul la New şi Gheorghe Secarin de la Ministerul Afacerilor
York şi din 1974 la Geneva, unde şi-a mutat sediul Externe, în ce priveşte elaborarea unei legi a
divizia mai sus amintită. Meritele sale au fost cu tratatelor şi a propunerii prin care s-a încercat
atât mai mari dacă se are în vedere că, în general, aderarea României la Convenţia de la Viena privind
angajarea în cadrul unei organizaţii internaţionale dreptul tratatelor. De altfel, Al. Bolintineanu a fost
era hotărâtă de către acea organizaţie pe criterii implicat în elaborarea diferitelor proiecte de legi,
profesionale explicit demonstrate. În această mai ales din domeniul tratatelor sau privind
perioadă, lui Al. Bolintineanu i-a fost decernată o imunitatea de jurisdicţie a statelor, fiind un jurist
medalie jubiliară a ONU. A concurat pentru postul bine informat, care a dat dovadă de o deosebită
de reprezentant al României în Comisia de drept rigoare ştiinţifică, după cum arăta Ion M. Anghel,
internaţional a ONU, dar, spre marea sa în prezent consilier, şef de sector în Secţia I de
dezamăgire, deşi era cunoscut, inclusiv peste drept public a celui de al treilea Consiliu Legislativ.
hotare, ca specialist în drept internaţional, pentru „Al. Bolintineanu a ieşit la pensie la 1 martie 1984
această funcţie a fost ales un alt candidat din ţară. de la Consiliul Legislativ, fără a i se lua în
Soţia sa Rucsandra a lucrat la Biblioteca română considerare anii din perioada în care a făcut parte
din New York, condusă în acele timpuri de eruditul din barou şi nici anii în care a fost funcţionar
critic literar şi de artă Dan Grigorescu, după ce, internaţional în cadrul ONU”, susţine cu
anterior, a fost încadrată la secretariatul Institutului amărăciune Domnica Antoaneta Romanovschi. De
de Cercetări Juridice, iar la întoarcerea în ţară, în altfel, Al. Bolintineanu a fost rechemat în ţară cu
1975, şi-a desfăşurat activitatea la Institutul de puţin timp înainte de a îndeplini stagiul pentru a
istorie "Nicolae Iorga". După încheierea misiunii putea primi pensie de funcţionar internaţional din
sale în străinătate, Al. Bolintineanu a fost reîncadrat partea ONU. Avându-se în vedere modul său de a
la Institutul de Cercetări Juridice. fi, nedreptăţile care i s-au făcut pe parcursul vieţii
Temeinica pregătire profesională şi bogata nu i-au tulburat liniştea sa interioară.
experienţă în domeniul juridic acumulată pe plan Între anii 1984-1989, Al. Bolintineanu a
internaţional au fost folosite din plin de Alexandru fost preşedinte al Secţiei de drept internaţional a
Bolintineanu în perioada 1975-1984, când a lucrat Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii
la cel de al doilea Consiliul Legislativ, ce a Internaţionale (ADIRI), ajungând vicepreşedinte al
funcţionat între anii 1971-1989. A fost angajat în acestei instituţii.
Secţia I, în calitate de expert pentru drept După Revoluţia din decembrie 1989,
internaţional public şi privat, condusă de bunul său Alexandru Bolintineanu şi-a putut continua
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 35
Personalităţi ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului

activitatea profesională, valorificând, astfel, urmăresc sau se implică în activităţi internaţionale.


bogatele sale cunoştinţe din domeniul juridic. La 1 În cuvântul înainte al acestei lucrări, ce a apărut în
ianuarie 1992 a fost reîncadrat la Institutul de 1995, se preciza, de altfel, că: „Destrămarea
Cercetări Juridice în funcţia de cercetător ştiinţific, sistemului comunist pe continentul european
unde a activat fără întrerupere până la 1 octombrie deschide speranţa şi perspective pentru o societate
1997. De remarcat că între 1 aprilie şi 1 mai 1997, internaţională multipolară, favorabilă găsirii
Al. Bolintineanu a fost consilier colaborator în cel soluţiilor pentru problemele globale ale umanităţii.
de-al treilea Consiliu Legislativ, înfiinţat în 1996, la Într-un asemenea cadru, problema esenţială ar fi
Secţia de drept public, sectorul de legislaţie privind eliminarea ameninţărilor la adresa păcii, în special
relaţiile internaţionale. Având în vedere vasta prin folosirea forţei, scopul fiind construirea unei
experienţă profesională, acumulată inclusiv în lumi noi, care, la pragul mileniului trei, ar asigura
perioada în care a activat în cel de al doilea dezvoltarea economică şi politică a tuturor statelor
Consiliu Legislativ, şi prestigiul internaţional pe şi ar preveni noi pericole care ameninţă omenirea,
care l-a câştigat, Al. Bolintineanu a fost, în perioada de exemplu deteriorarea continuă a mediului
mai sus amintită, consilier al primului preşedinte al înconjurător”. În ediţia a doua, revizuită şi
celui de al treilea Consiliu Legislativ, Valer adăugită, a lucrării, publicată în anul 2000, s-au
Dorneanu. introdus, după cum se precizează în cuvântul
Prin cercetările pe care le-a efectuat, înainte, „cele mai noi informaţii, la nivelul anului
Alexandru Bolintineanu a adus contribuţii noi 2000, privind ultimele evoluţii convenţionale, iar
interesând teoria dreptului internaţional unele secţiuni şi instituţii au fost imaginate şi
contemporan. Al. Bolintineanu a dedicat, împreună înfăţişate curiozităţii celor interesaţi şi din unghiul
cu N. Daşcovici şi M. Ghelmegeanu, o amplă şi experienţei concrete a practicianului dreptului
adâncită monografie Organizaţiei Naţiunilor Unite, internaţional. A fost, în opinia coautorilor Adrian
intitulată O.N.U. - organizare şi funcţionare, Năstase şi Bogdan Aurescu, urmărită şi subliniată
publicată în 1962 de Editura Academiei. Problema cu un tuş mai insistent contribuţia şi practica
dreptului tratatelor a fost abordată de Al. diplomatică recentă a României în legătură cu
Bolintineanu, împreună cu Dumitra Popescu, în diversele abordări şi domenii ale dreptului
lucrarea Mijloacele juridice prin care statele devin internaţional examinate”.
părţi la tratate, apărută, de asemenea, la Editura Al. Bolintineanu a suferit pentru că, în
Academiei în 1967. Regimului juridic al mării pofida lucrărilor sale deosebit de valoroase din
teritoriale şi fluviilor internaţionale, Al. domeniul dreptului internaţional, în pofida
Bolintineanu i-a consacrat lucrarea Marea prodigioasei şi profundei sale activităţi ştiinţifice,
teritorială, ce a văzut lumina tiparului în 1960 la nu a fost cooptat în Academia Română.
Editura Ştiinţifică. Aceleiaşi teme i-a fost O puternică lovitură a primit-o în 1991 prin
consacrată şi culegerea de studii Drept moartea soţiei sale Rucsandra de care era foarte
internaţional fluvial, elaborată de Edwin Glaser, legat sufleteşte. Peste această deosebit de grea
Nae Androne, Alexandru Bolintineanu, Olimpiu încercare a trecut cu sprijinul familiei fiicei, ca
Crauciuc, Victor Duculescu, Dumitra Popescu şi urmare a naşterii strănepotului Mihai Radu, dar şi
Brânduşa Ştefănescu, apărută în 1973 la Editura datorită faptului că era foarte credincios. Între
Academiei. În lucrare sunt cercetate „probleme de lecturile sale se situa, de altfel, şi Biblia. În ultimii
mare actualitate, dintre care sunt de remarcat: ani ai vieţii, care s-au curmat la 28 septembrie
navigaţia pe fluviile internaţionale şi utilizarea lor 1998, obişnuia să meargă la biserica Sf. Elefterie.
în scopuri hidroelectrice şi pentru irigaţii, protecţia În amintirea celor care l-au cunoscut, au rămas vii
fluviilor internaţionale şi lupta împotriva atât marele său prestigiu profesional, fiind, conform
inundaţiilor şi a poluării lor”.1 opiniei lui Ion M. Anghel, unul din puţinii
Alexandru Bolintineanu a continuat, după specialişti în drept internaţional din România din
Revoluţia din decembrie 1989, activitatea de perioada în care a activat, cât şi remarcabilele
cercetare în domeniul dreptului internaţional în calităţi umane.
noile condiţii oferite de democratizarea societăţii
româneşti. Rod al acestei activităţi este lucrarea,
realizată în colaborare cu Adrian Năstase, intitulată
Drept internaţional contemporan, ce se adresa
învăţământului juridic şi cercetării ştiinţifice,
precum şi specialiştilor şi, în general, celor care

1
Traian Ionaşcu: Istoria ştiinţelor în România. Ştiinţe
juridice, Bucureşti, Editura Academiei, 1975, p.82.
36 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Personalităţi ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
I. Monografii
1. Marea teritorială: studiu de drept internaţional, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1960.
2. ONU: organizare şi funcţionare, Bucureşti, Editura Academiei, 1962 (în colaborare).
3. Mijloacele juridice prin care statele devin părţi la tratate, Bucureşti, Editura Academiei, 1967 (în colaborare).
4. Drept internaţional fluvial: culegere de studii, Bucureşti, Editura Academiei, 1973 (în colaborare).
5. Carta ONU, document al erei noastre, Bucureşti, Editura Politică, 1974 (în colaborare).
6. Drepturile omului în lumea contemporană: cooperarea internaţională, Bucureşti, Editura Politică, 1980 (în colaborare).
7. Funcţiile statului socialist român: dinamică şi perspective, Bucureşti, Editura Academiei, 1980 (în colaborare).
8. Mecanisme de reglementare paşnică a diferendelor dintre state, Bucureşti, Editura Politică, 1982 (în colaborare).
9. Dicţionar juridic de comerţ exterior, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986 (în colaborare).
10. Drept internaţional contemporan, Bucureşti, Institutul Român de Studii Internaţionale; Monitorul Oficial, 1995 (în colaborare).
11. Drept internaţional contemporan, ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura ALL BECK, 2000 (în colaborare).

II. Studii şi articole


1. Consideraţii asupra ratificării tratatelor, în: „Justiţia nouă”, nr.3/1957.
2. Consideraţii asupra regimului legal al spaţiului extraatmosferic în lumina principiilor generale ale dreptului
internaţional, în: vol. Studii juridice, 1960.
3. Consideraţii critice asupra anumitor aspecte ale teoriei pure a dreptului a lui Hans Kelsen aplicate dreptului
internaţional şi în special suveranităţii, în: „Studii şi cercetări juridice”, nr.4/1961.
4. Stabilirea tratatelor – problemă esenţială a codificării dreptului tratatelor, în: „Revista română de drept”, nr.4/1968.
5. Încheierea tratatelor în dreptul şi practica R.S.R., în: volumul Instituţii şi reguli în dreptul socialist român, 1969.
6. Consideraţii asupra tratatelor adoptate în cadrul ONU, în: „Studii şi cercetări juridice”, nr. 3/1970 (în colaborare).
7. Cu privire la teoria viciilor de consimţământ, în: „Studii şi cercetări juridice”, nr.3/1970 (în colaborare).
8. On the Consent to be Bound by Treaties, în: „American Journal of International Law”, nr.4/1974.
9. Naţiunile Unite şi diplomaţia preventivă, în: „Revista română de studii internaţionale”, nr.3/1975.
10. Abolirea forţei şi ameninţării cu forţa în viaţa internaţională, în: vol. Probleme internaţionale, Bucureşti, Editura Politică, 1980.
11. Dreptul statelor de a trăi în pace şi independenţă, în libertate şi securitate, în: „Revista română de studii
internaţionale”, nr.1/1981 (în colaborare).
12. Recognition of the Right to Peace of Menaced Peoples as an Institution of International Law, în „Revue roumaine
des études internationale”, nr.2/1982.
13. Rezolvarea paşnică a diferendelor internaţionale, 1983.
14. Câteva consideraţii asupra trăsăturilor dreptului internaţional economic şi deosebirea sa de dreptul dezvoltării, în:
"Revista română de studii internaţionale", nr.2/1984 (în colaborare).
15. Quelques considérations sur les traits spécifiques du droit international économique et se délimitation du droit de
développement, în "Revista ADIRI", nr.2/7/1984.
16.. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional, 1985.
17. Methods to Strengthen the Role of the United Nations in the Peaceful Settlement of International Disputes, în
volumul Academiei de la Haga pentru dreptul internaţional, The Adaption of Structures and Methods at the United
Nations, Workshop 1985, apărut în 1986.
18. Recunoaşterea dreptului la pace al oamenilor şi popoarelor ca o instituţie a dreptului internaţional contemporan,
în: "Revista română de studii internaţionale", nr.2/1986.
19. Dreptul internaţional şi dezarmarea, în: "Revista română de studii internaţionale", nr.2/1986.
20. Dreptul internaţional şi dezarmarea, în "Revista ADIRI", ianuarie-februarie 1987.
21. Unele aspecte ale răspunderii internaţionale pentru consecinţe prejudiciabile decurgând din activităţi care nu sunt
interzise de dreptul internaţional, în: „Studii de drept românesc”, nr.3/1992.
22. International Law of Human Rights and Protection of the Rights of Persons Belonging to National Minorities, în:
"Revue roumaine des sciences juridiques", nr.1/1993.
23. Protecţia drepturilor omului şi rolul Consiliului Europei, în: „Studii de drept românesc”, nr.3/1993.
24. New Trends in Public International Law in a Changing World, în: „Revue roumaine des sciences juridiques”, nr.1/1994 (în colaborare).
25. Noi tendinţe în dreptul internaţional public într-o lume în schimbare, în: „Studii de drept românesc”, nr.4/1994 (în colaborare).
26. Le patrimoine commun de l’humanité et de droit de l’humanité, în: „Revue roumaine des sciences juridiques”, nr. 2/1995.
27. International Law and Regionalism, în: vol. International Law and Regionalism in Regionalism Concepts and
Approaches at the Turn of the Century, 1995.
28. Probleme ale răspunderii internaţionale a statelor pentru fapte interzise de dreptul internaţional în lumina
codificării întreprinse de Comisia de drept internaţional, în: „Studii de drept românesc”, nr.1/1995.
29. Dreptul internaţional şi unele aspecte privind relaţiile din domeniul comercial, monetar, financiar şi al investiţiilor
străine, în: „Studii de drept românesc”, nr.3-4/1996.
30. Expression of Consent to be Bound by a Treaty in the Light of the 1969 Vienna Convention.

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 37


AGENDA CONSILIULUI LEGISLATIV

L'AGENDA DU CONSEIL LÉGISLATIF

LEGISLATIVE COUNCIL'S AGENDA

Premiile ştiinţifice ale Uniunii Juriştilor din România, Societăţii “Titu Maiorescu” şi revistei
“Palatul de Justiţie” pe anul 2003. În cadrul ceremoniei de decernare a acestor premii deja tradiţionale,
organizată de Uniunea Juriştilor din România, premiul “Andrei Rădulescu” a fost acordat volumului
“Probleme actuale ale tehnicii legislative”, publicat de Editura “Lumina Lex” sub egida Consiliului
Legislativ şi sub semnăturile domnului Sorin Popescu, preşedintele Secţiei de evidenţă oficială a legislaţiei şi
documentare şi a doamnei Victoria Ţăndăreanu, şefa Serviciului documentare şi informare legislativă.

Les prix scientifiques de l’Union des Juristes de Roumanie, de la Société “Titu Maiorescu” et
de la revue “Le Palais de Justice” pour l’année 2003. A l’occasion de la cérémonie de décernement de ces
prix déjà traditionnels, organisée par l’Union des Juristes de Roumanie, le prix “Andrei Rădulescu” a été
décerné au volume “Problèmes actuels de la technique législative”, publié sous l’égide du Conseil Législatif,
aux Éditions “Lumina Lex” et sous les signatures de M. Sorin Popescu, le Président de la Section de
l’enregistrement officiel de la législation et de documentation et de Mme Victoria Ţăndăreanu, chef du
Service de documentation et d’information législative.

The Scientific Awards of the Romanian Lawyers’ Union, the “Titu Maiorescu” Society and the
“Palace of Justice” Magazine. During a prize award ceremony organised by the Romanian Lawyers’
Union, the “Andrei Rădulescu” prize was awarded to the book “Present-day matters of legislative drafting”,
published by “Lumina Lex” Publishing House under the aegis of the Legislative Council and under the
signatures of Mr. Sorin Popescu, the President of the Division for Official Record of Legislation and
Documentation, and Mrs. Victoria Ţăndăreanu, Head of Legislative Information and Documentation Unit.

* *

Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române – o jumătate de veac de existenţă. Aula


Academiei Române a găzduit, în data de 16 ianuarie 2004, o sesiune omagială consacrată împlinirii a 50 de
ani de la înfiinţarea Institutului de Cercetări Juridice. Cu acest prilej, au luat cuvântul importante
personalităţi ale vieţii politice şi juridice româneşti, între care menţionăm pe domnul Adrian Năstase, prim
ministru al României, doamna Rodica Stănoiu, ministrul justiţiei şi domnul Nicolae Popa, Preşedintele Curţii
Constituţionale.
În alocuţiunea rostită cu acest prilej, domnul Dragoş Iliescu, Preşedintele Consiliului Legislativ -
care provine din rândurile cercetătorilor acestei prestigioase instituţii - a subliniat aportul specialiştilor
Institutului în conlucrarea cu Consiliul Legislativ, cu alte instituţii de drept, inclusiv cu facultăţile de profil
din Bucureşti şi din principalele centre universitare ale ţării. De asemenea, domnul Dragoş Iliescu a lansat cu
această ocazie volumul intitulat “Personalităţi ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului”, publicat sub
egida Consiliului Legislativ din România şi elaborat de domnul Sorin Popescu, preşedintele Secţiei de
evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare şi domnul Tudor Prelipceanu, expert, în cadrul Serviciului de
documentare şi informare legislativă.

38 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


Agenda Consiliului Legislativ

L’Institut de Recherches Juridiques de l’Académie Roumaine – un demi-siècle d’existence.


L’amphithéâtre de l’Académie Roumaine, le 16 janvier 2004, a été l’hôte d’une session qui a rendu
hommage à la célébration de 50 ans depuis la création de l’Institut de Recherches Juridiques. A cette
occasion, des importantes personnalités de la vie politique et juridique roumaine ont pris la parole, parmi
lesquelles on peut mentionner M. Adrian Năstase, le Premier Ministre de la Roumanie, Mme Rodica Stănoiu,
le ministre de la Justice, M. Nicolae Popa, le Président de la Cour Constitutionnelle.
Dans l’allocution prononcée à cette occasion, M. Dragoş Iliescu, le Président du Conseil Législatif -
qui est issu des chercheurs de cette prestigieuse institution - a souligné la contribution des spécialistes de
l’Institut à la collaboration avec le Conseil Législatif, avec d’autres institutions de droit, y compris avec les
facultés de profil de Bucarest et des principaux cités universitaires du pays. Egalement, M. Dragoş Iliescu a
lancé à cette occasion, le volume intitulé “Personnalités du Conseil Législatif, au cours du temps”, publié
sous l’égide du Conseil Législatif et élaboré par M. Sorin Popescu, président de la Section de
l’enregistrement officiel de la législation et de documentation et M. Tudor Prelipceanu, expert, dans le
Service de documentation et d’information législative.

The Legal Research Institute of the Romanian Academy – Half of a Century History. The
Romanian Academy hosted on the January 16, 2004, a ceremony dedicated to the anniversary of 50 years
from the foundation of the Legal Research Institute. Important personalities belonging to the judicial and
political life took the floor on this occasion, such as Mr. Adrian Năstase, the Prime Minister of Romania,
Mrs. Rodica Stănoiu, the Miniter of Justice, and Mr. Nicolae Popa, the President of the Constitutional Court.
In his address to the participants, Mr. Dragoş Iliescu, the President of the Legislative Council – who
used to be in the past one of the researchers of this prestigious institution – underlined the contribution of the
experts of the Institute in the co-operation with the Legislative Council, with other legal institutions,
including with the law schools from Bucharest and from the main university centres around the country. Mr.
Dragoş Iliescu also took this opportunity to present the book “Personalities of the Legislative Council in the
course of time”, published under the aegis of the Romanian Legislative Council and under the signatures of
Mr. Sorin Popescu, the President of the Division for Official Record of Legislation and Documentation, and
Mr. Tudor Prelipceanu, expert in the Legislative Information and Documentation Unit.

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 39


NOI APARIŢII EDITORIALE

Sorin Popescu, Tudor Prelipceanu


Personalităţi ale Consiliului Legislativ
de-a lungul timpului
Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2004, 260p.

Constituţia din 29 martie 1923, De altfel, renumele pe care Consiliul


răspunzând unor cerinţe quasi-unanime, a Legislativ şi l-a câştigat în bătălia îndârjită
prevăzut înfiinţarea unui Consiliu Legislativ. purtată pentru continua îmbunătăţire a legislaţiei
Raportorul Constituţiei în Senat, profesorul de româneşti, indiferent de piedicile care i s-au
drept public Constantin G. Dissescu, constata în ridicat în cale, în toate cele trei perioade ale
raportul său: "Experienţa zilnică ne arată că existenţei sale (1926 - 1948, 1971 - 1989, precum
Adunările Legiuitoare nu sunt apte pentru legile şi cea care a început în anul 1996), s-a datorat
organice şi complicate. Aceste legi cer cunoştinţe calităţii excepţionale a membrilor săi, jurişti cu o
speciale, studii şi experienţă. Chiar studiul pregătire complexă, care au desfăşurat cu dăruire
dreptului nu este îndestulător. Legislaţia şi responsabilitate o activitate pusă în slujba
presupune cunoştinţa unei întregi enciclopedii. modernizării dreptului românesc.
Este o tehnică legislativă, cum este una juridică, Meritele excepţionale ale acestei pleiade
una financiară". În opinia lui C. G. Dissescu, de jurişti, care şi-au adus o contribuţie
"Adunările Legiuitoare nu sunt apte pentru o remarcabilă, în cursul anilor, la îndeplinirea, în
legiferare ştiinţifică din punct de vedere al cele mai bune condiţii, a menirii şi rolului
tehnicii. Pentru aceasta trebuiesc studii speciale, Consiliului Legislativ, au fost evidenţiate în
cunoştinţe speciale, pe care nu le pot avea decât volumul „Personalităţi ale Consiliului Legislativ
un corp anume pregătit pentru aceasta". de-a lungul timpului”. În paginile cărţii, a cărei
Un asemenea corp atât de bine instruit reuşită grafică deosebită se datorează excelentei
trebuia să acţioneze într-o instituţie specializată. edituri de specialitate "Lumina Lex", prind viaţă
Astfel, pe baza articolului 76 al Constituţiei jurişti iluştri care au lucrat cu multă competenţă
menţionate, şi-a făcut apariţia Consiliul la realizarea renumitelor coduri din perioada
Legislativ, organism specializat de tehnică interbelică sau a altor legi de mare importanţă
legislativă, ce avea menirea de a ajuta, în mod pentru ţară, care au luptat pentru apărarea
consultativ, la facerea şi coordonarea proiectelor legalităţii în vremuri când aceasta se încălca cu
de legi, precum şi la întocmirea regulamentelor uşurinţă, care s-au opus cu mijloacele specifice
generale de aplicare a legilor. muncii lor dictaturilor care s-au succedat în ţară,
De la început, la Consiliul Legislativ au care au împărtăşit cu deosebit har de la catedră
fost încadraţi unii dintre juriştii cu cea mai întinsele lor cunoştinţe din variatele ramuri ale
temeinică pregătire profesională. Aceşti dreptului, contribuind la formarea noilor generaţii
specialişti în domeniul dreptului, veritabili de apărători şi propovăduitori ai legii, care au
deschizători de drumuri, ca şi juriştii nu mai scris tomuri de lucrări valoroase acoperind toate
puţin merituoşi care au continuat munca lor la domeniile ştiinţelor juridice. Cele mai multe
acelaşi nivel deosebit de înalt, s-au format în dintre aceste portrete cuprinzătoare au fost
capitalele occidentale, la Paris, Roma sau Berlin, publicate, sub forma unor medalioane, în
au studiat cu mari profesori de la universităţi "Buletinul de informare legislativă" al
prestigioase, au susţinut doctorate deosebit de Consiliului Legislativ.
apreciate în ţară şi străinătate.

40 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


Noi apariţii editoriale

Autorii, Sorin Popescu, a cărui (Geo) Oprişan, Victor Dan Zlătescu. Evocările se
îndelungată experienţă în domeniul juridic este încheie cu o succintă prezentare a
dublată de un deosebit simţ al condeiului, academicianului Tudor R. Popescu, un veritabil
preşedintele Secţiei de evidenţă oficială a patriarh al dreptului românesc ce asigură legătura
legislaţiei şi documentare a Consiliului Legislativ între generaţiile de jurişti, fiind ultimul dintre
şi Tudor Prelipceanu, expert în secţia mai sus supravieţuitorii Consiliului Legislativ interbelic.
amintită, au evocat în paginile cărţii atât Lucrarea cuprinde un sintetic şi sensibil cuvânt
personalităţi de marcă ale primului Consiliu înainte, semnat de dr. Dragoş Iliescu,
Legislativ, precum prim-preşedinţii Alexandru N. preşedintele în exerciţiu al actualului Consiliu
Gane, Ioan Ionescu Dolj, Ion Setlacec, care s-au Legislativ. Cartea este completată de o anexă ce
succedat în această ordine la conducerea include personalul de specialitate al Consiliului
prestigioasei instituţii, sau renumiţii specialişti Legislativ în diferitele perioade ale existenţei
Petre Paul Anca, Constantin Antoniade, Salvator sale.
Brădeanu, Mihail Eliescu, Ioan Constantin Filitti, Prin această lucrare, autorii aduc un
Ion L. Georgescu, Traian Ionaşcu, Octavian prinos de recunoştinţă şi un omagiu de suflet
Ionescu, Ştefan Laday, George Sofronie, Vasile înaintaşilor noştri, îşi îndeplinesc o datorie de
V. Stănescu, C. A. Stoeanovici, Dumitru Ion conştiinţă faţă de marii dispăruţi ai dreptului
Suchianu, cât şi ale celui de al doilea Consiliu românesc, dar, totodată, reuşesc să aducă în
Legislativ, între care preşedinţii Ioan Ceterchi, atenţia actualei generaţii de jurişti modelele unor
Dumitru Apostoiu, Constantin Roşca, prezentaţi magiştri cu nimic mai prejos de cei ai oricărei ţări
în ordine cronologică, precum şi reputaţii jurişti din contemporaneitate.
Constantin Bejenaru, Alexandru Bolintineanu,
Mircea Ionescu-Voicana, Ion Nestor, Costică Ilariu MREJERU

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 41


Noi apariţii editoriale

Ion M. Anghel, Viorel I. Anghel


Regulile războiului şi dreptul umanitar
Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2003, 455 p.

La Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, În fiecare dintre capitole, autorii îşi
a apărut, într-o prezentare grafică deosebită, o exprimă puncte de vedere interesante şi originale,
nouă lucrare de cercetare şi opinie academică a în baza unor minuţioase analize şi a practicii
unui domeniu complex şi actual al dreptului statelor, a documentelor internaţionale şi a
internaţional public, respectiv "Regulile punctelor de vedere exprimate în doctrină de
războiului şi dreptul umanitar". prestigioşi specialişti.
Volumul este elaborat de doi autori, Pornind de la faptul incontestabil că, de
jurişti consacraţi printr-o activitate didactică şi la apariţia sa, dreptul internaţional a cuprins două
ştiinţifică bogată: prof. univ.dr. Ion M. Anghel, seturi de reguli, cele ale păcii şi cele ale
şef de sector la Consiliul Legislativ şi lector războiului, ca reguli distincte, pentru situaţii
universitar Viorel I. Anghel, lucrarea fiind diferite, autorii tratează, într-o manieră
realizată într-un mod nou, din multiple unghiuri exemplară, evolutiv, sistemic şi documentat,
şi temeinic fundamentată, răspunzând unei regulile războiului şi ale conflictelor armate, în
problematici interconectate privind regulile contrapondere şi corelaţie cu normele dreptului
războiului şi dreptul umanitar. umanitar al conflictelor armate sub aspectul
În tratarea lucrării, cei doi autori şi-au protecţiei vieţii fiinţelor umane şi a bunurilor,
ales cinci repere având ca punct de plecare considerate, adeseori, în ultimul timp, ca victime
principiul fundamental al dreptului internaţional colaterale, ale conflictelor armate, ca o extindere
privind interzicerea folosirii sau ameninţării cu în dreptul internaţional a dreptului la viaţă ca
forţa în societatea internaţională, continuând cu drept fundamental al omului.
legile şi obiceiurile războiului şi ale conflictelor Este notabil că prin expunerea, ştiinţific
armate, normele dreptului umanitar, răspunderea argumentată şi documentată, a ideii centrale a
pe care şi-o asumă cei care nu respectă aceste lucrării, autorii susţin teza potrivit căreia
reguli şi efectele şi influenţa normelor dreptului principiul interzicerii forţei şi ameninţării cu
umanitar asupra instituţiilor dreptului forţa continuă să rămână principiul fundamental
internaţional public, fiecare structurate şi al societăţii internaţionale contemporane,
cercetate în cadrul celor cinci capitole ale cărţii. impunându-se atât statelor, cât şi forurilor
Într-un mod argumentat, autorii dezvoltă internaţionale excepţiile neadmiţându-se decât în
ideea potrivit căreia nu se poate rupe cazul situaţiile expres consimţite şi exceptate prin
războiului de cel al conflictelor armate în documentele internaţionale.
general, întrucât, indiferent de denumirea ce ar Cartea aduce însă şi alte contribuţii
purta-o situaţia similară războiului, efectele, în ştiinţifice notabile, cum ar fi interpretarea pe care
planul vieţii omeneşti, sunt aceleaşi, ele trebuind o dau autorii art.2 paragraful 4 din Carta O.N.U.
a fi cât mai puţin dăunătoare şi cât mai umane, în legătură cu interzicerea folosirii forţei,
fapt ce determină ca dreptul umanitar să nu fie delimitarea întinderii dreptului de legitimă
desprins de dreptul conflictelor armate, fiind apărare, critica teoriei războiului preventiv pentru
intrinsec acestuia, normele dreptului umanitar înlăturarea unui regim ori a instaura
atestând existenţa regulilor războiului şi a recunoaşterea dreptului omului, critica situaţiilor
conflictelor armate. în care Consiliul de Securitate al O.N.U. s-a
substituit altor organizaţii internaţionale în

42 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


Noi apariţii editoriale

organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni sau renunţări la principiile de jus cogens ale
umanitare, concomitenţa conflictelor armate, dreptului internaţional, lucrarea de faţă se
identificarea principiilor dreptului umanitar, constituie într-o pledoarie a prevalării principiilor
fundamentarea conceptului răspunderii în dreptul de drept asupra forţei, prin punerea în lumină a
internaţional focalizată pe răspunderea juridică a dreptului păcii ca "o mare cucerire a omenirii",
indivizilor care au declanşat conflicte armate ori consacrat de recunoaşterea unanimă a
războaie. principiului fundamental al interzicerii folosirii
Un interes deosebit îl prezintă analiza sau ameninţării cu forţa în relaţiile dintre state.
diverselor mecanisme jurisdicţionale internaţionale, Ca o concluzie a cercetării dreptului
de la cele constituite ad-hoc, speciale până la cele internaţional umanitar, cei doi autori susţin că se
permanente. impune o revizuire sau cel puţin o acomodare a
Remarcabilă este obiectivitatea cu care modului cum este reglementat dreptul privind
autorii prezintă Curtea Penală Internaţională ca recurgerea la forţă în relaţiile internaţionale sau o
pe "un for pentru dreptate", fără precedent, al reţinere a tendinţei de a se interpreta extensiv
statelor lumii, iar statutul acesteia ca pe un cadrul legal internaţional, ţinându-se seama că
document de sine stătător, incluzând atât latura domeniul dreptului umanitar al conflictelor
normativă, cât şi pe cea instrumentală, armate este codificat, iar unele dintre regulile
constituindu-se în egală măsură într-un cod acestuia au devenit norme de jus cogens.
penal, dar şi într-un cod de procedură penală. Anexele documentare inserate în partea
În mod corect este relevat faptul că finală a lucrării, inclusiv extrasul din Tratatul de
jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale nu este Pace cu România, au darul de a întregi cititorului
generală, ci una limitată la persoanele fizice şi cu imaginea asupra unor probleme deosebit de
privire la un număr limitat de crime actuale şi de un necontestat interes.
internaţionale, cele mai grave care preocupă Exprimăm convingerea că această lucrare
umanitatea ca un tot, necuprinzând alte crime şi va fi apreciată de specialiştii cărora le este
delicte internaţionale şi cu atât mai puţin destinată, în primul rând, dar şi celor care
infracţiunile din dreptul intern al statelor. studiază, în general, dreptul şi relaţiile
În condiţiile în care, în prezent, în lume internaţionale.
se manifestă puncte de vedere care preconizează
acceptarea, sub diverse motivaţii, a unor derogări Victor DIACONU

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 43


Noi apariţii editoriale

Bianca Maria Carmen Predescu


Drept internaţional privat
Craiova, Editura Universitaria, 2002, 483 p.

Editura Universitaria din Craiova a pus În capitolul II este abordată noţiunea de


încă o dată în evidenţă o lucrare juridică de o drept internaţional privat, fiind urmat în mod
deosebită valoare, un curs universitar de logic de cel de-al III-lea capitol, în care este
excepţie, elaborat şi redactat în stilul academic tratat domeniul dreptului internaţional privat,
specific şcolii româneşti de drept care s-a titlul I încheindu-se în mod firesc cu capitolele
impus cu deosebire în prima jumătate a IV şi V referitoare la Izvoarele şi natura
secolului XX, şi anume lucrarea d-nei Bianca dreptului internaţional privat.
Maria Carmen Predescu "Drept internaţional Titlul II, având el însuşi o valoare şi o
privat". forţă de sine stătătoare, prezintă în mod
Doctrina juridică, pornind de la detaliat, dar structurat tot în cinci capitole,
multitudinea şi complexitatea problematicilor Teoria generală a conflictului de legi:
ce pot constitui obiect de reglementare al evoluţie, noţiune, determinarea regulilor de
dreptului internaţional privat, le-a clasificat în conflict, conflicte spaţio-temporale şi probleme
două părţi importante, astfel: o parte care generale privind aplicarea legii străine.
abordează din punct de vedere teoretic soluţiile Cel de al III-lea titlu, şi ultimul,
conflictualiste, iar alta care se referă la situaţii abordează, succesiv, principalele soluţii
concrete, la ipostaze particulare, prezentând conflictualiste: lex personalis, lex rei sitae, lex
condiţia juridică a străinului, recunoscută de loci delicti commissi etc.
fiecare stat, prin prisma reglementărilor legale Titlul III este deosebit de important,
aplicabile în materie. deoarece analizează soluţiile conflictualiste pe
Lucrarea în sine este structurată pe trei materii juridice. Astfel, în cadrul secţiunilor
titluri, fiecare fiind divizat pe capitole şi capitolului I, lex personalis, sunt tratate o serie
secţiuni, care respectă linia generală trasată de de instituţii juridice în directă conexiune cu
teoria juridică în domeniul dreptului ceea ce în doctrina juridică a dreptului
internaţional privat, dar tratarea se face într-o internaţional privat s-a conturat a fi soluţia
manieră originală, care o diferenţiază de alte conflictualistă lex personalis, şi anume:
tratate ori cursuri universitare având acelaşi noţiunea de statut personal, cetăţenia ca temei
obiect. al statutului personal, lex personalis - sisteme
Titlul I, alcătuit din cinci capitole, face de reglementare (lex patriae, lex domicilii),
referiri la consideraţiile generale ale dreptului fundamentele şi competenţa legii personale.
internaţional privat. În cadrul capitolului I, În mod similar, sunt analizate instituţiile
"Noţiuni introductive", într-un stil clar, riguros, juridice relative la lex rei sitae (statutul real,
se defineşte elementul de extraneitate, noţiune fundamentele regulii şi competenţa legii
deosebit de importantă care stă la baza locului situării bunului), la locus regit actum,
diferenţierii raportului juridic de drept lex voluntatis, legea pavilionului.
internaţional privat de alte raporturi juridice, de Deosebit de important este capitolul IV
altfel consacrată expres, prin Legea-cadru nr. al acestui ultim titlu, intitulat Lex loci delicti
105/1992 cu privire la reglementarea commissi, care reglementează, pornind de la
raporturilor juridice de drept internaţional dreptul comun, noţiunile specifice de acte şi
privat. fapte juridice, acţiunile licite şi cele ilicite,
delictele şi quasi-delictele, punându-se

44 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


Noi apariţii editoriale

bineînţeles accentul pe delictul civil sau, altfel În urma parcurgerii acestui tratat
spus, pe fapta juridică ilicită cauzatoare de universitar, al cărui referent ştiinţific este acad.
prejudicii. Ion Dogaru, concluzia care se impune este că
În toate capitolele din acest titlu, ne aflăm în faţa unei lucrări importante, care
problematicile menţionate sunt tratate în mod vădeşte originalitate în abordarea conceptelor,
complex, atât din punctul de vedere al dreptului deoarece pune în lumină o fizionomie aparte a
comun, cât mai ales din cel al dreptului relaţiilor sociale ce reclamă o reglementare
internaţional privat. juridică adecvată, impune coordonate proprii
Este de menţionat că lucrarea abundă în activităţii legislative, dar şi teoriei şi practicii
referiri la doctrina românească şi străină în dreptului, pune în lumină valoarea şcolii
materie, precum şi la practica judecătorească şi româneşti de drept internaţional privat care s-a
arbitrală de drept internaţional privat, autoarea afirmat încă din secolul al XIX-lea, reclădind
dovedind o cunoaştere aprofundată a tematicii totodată configuraţia unor instituţii juridice de
în cauză şi certe calităţi de cercetător, prin cea mai mare importanţă.
intepretarea personală a fenomenului juridic. O
apreciere aparte se cuvine stilului clar şi Sorin POPESCU Madeleine PLOŞTINARIU
convingător, limbajului elevat, tratării
sistematice şi complete a instituţiilor.

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 45


REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

ARTICOLE DIN REVISTELE STRĂINE DE DREPT


INTRATE ÎN BIBLIOTECA CONSILIULUI LEGISLATIV

– Bibliografie adnotată∗–

EUROPEAN PUBLIC LAW


1. BONNOR, PETER. - Ombudsmen and the development of public law = Ombudsmanii şi dezvoltarea
legislaţiei publice. În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, nr.2, 2003. - p.237-267.
Autorul cercetează, pe scurt, rădăcinile istorice ale instituţiei ombudsmanului, evidenţiind existenţa unor trăsături specifice ale acestei
instituţii în diferitele ţări europene. Deşi ombudsmanii aparţin tradiţiei constituţionale europene, s-a constatat că nu există încă o
înţelegere comună a principalelor funcţii ale ombudsmanilor şi nici un model comun de a răspunde la solicitările pe care le implică
activitatea lor.

2. DAY, STEPHEN ; SHAW, JO. - The boundaries of suffrage and external conditionality: Estonia as an
applicant member of the EU = Limitele sufragiului şi condiţionarea externă: Estonia în postura de ţară candidată
la Uniunea Europeană. În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, nr.2, 2003. - p.211-236.
Statele care solicită aderarea la Uniunea Europeană ştiu că le revin anumite obligaţii, multe din ele fiind strâns legate de concepţiile
guvernării liberal democratice. Se impune efectuarea anumitor schimbări legale specifice pentru a răspunde cererilor strategiei de
preaderare administrată mai ales de Comisia Europeană. În cazul Estoniei, dar şi al Letoniei, se pune problema asigurării drepturilor
politice, în conformitate cu drepturile electorale prevăzute de legislaţia UE. Autorii analizează modul în care elita politică estoniană se
ocupă de problemele votării, ale asigurării drepturilor permanente şi ale dezbaterilor, atât în context naţional, cât şi european.

3. EVANS, ANDREW ; MCLUCAS, ANNE DHU . - Musical counterpoint and governance problems in EU
law = Contrapunctul muzical şi problemele dominante din legislaţia Uniunii Europene. În: European public law. -
Haga : Kluwer Law International, nr.2, 2003. - p.269-294.
Autorii fac în acest articol o analogie între contrapunctul muzical şi legislaţia Uniunii Europene, plecând de la constatarea că atât
contrapunctul muzical, cât şi legislaţia UE reglementează, fiecare în domeniul său, relaţii dintre entităţi complexe şi evidenţiază,
totodată, rolul pe care îl pot juca modelele compoziţionale care derivă din teoria contrapunctului în evaluarea reformelor recente
întreprinse pe plan legislativ de UE. În această lucrare se face analogie între notele muzicale şi actele juridice, precum şi între liniile
melodice şi deciziile judiciare. Exerciţiul de a face analogii între două sisteme diferite de gândire are rolul de a evidenţia anumite
trăsături caracteristice fiecărui sistem în parte.

4. FEINTUCK, MIKE. - Walking the high-wire: The UK's draft communications bill = Incertitudini ale
proiectului legii comunicaţiilor din Marea Britanie. În: European public law. - Haga : Kluwer Law International,
nr.1, 2003. - p.105-124.
Articolul analizează proiectul legii comunicaţiilor din Marea Britanie, prima reformă majoră propusă de administraţia Blair în vederea
reglementării activităţii mass media, evidenţiind aspectele cheie şi identificând posibilele plusuri şi minusuri ale acestui proiect de act
normativ. Accentul se pune pe urmărirea asigurării diversităţii şi pluralismului în mass media, elemente esenţiale pentru apărarea
cerinţelor democraţiei. Se are, de asemenea, în vedere în ce măsură recentele directive din acest domeniu ale UE şi propunerea
legislativă mai sus amintită din Marea Britanie protejează în mod adecvat valorile democratice fundamentale.

5. FROST, AMANDA. - Restoring faith in government: Transparency reform in the United States and the
European Union = Reinstaurarea încrederii în guvern: Transparenţa reformei în Statele Unite şi Uniunea
Europeană. În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, nr.1, 2003. - p.87-104.
Transparenţa reformei este considerată, atât în Statele Unite cât şi în Uniunea Europeană, un mijloc de susţinere a încrederii în guvern.
De altfel, reglementarea care permite accesul spre o mai bună cunoaştere a reformei, adoptată recent de Uniunea Europeană, cuprinde
multe prevederi asemănătoare cu cele ale Legii independenţei informaţiilor din SUA. Totuşi, obiectivele celor care susţin reforma în
Uniunea Europeană sunt mult mai ambiţioase decât în cazul SUA, axându-se pe transparenţa reformei ca un mijloc de democratizare şi
legitimare a guvernării în UE. Dar transparenţa singură, fără creşterea concomitentă a posibilităţilor opiniei publice de a influenţa
luarea hotărârilor în cadrul UE, nu poate ameliora deficitul democratic înregistrat de UE.

6. HILSON, CHRIS. – The Europeanization of English administrative law: Judicial review and convergence
= Europenizarea legii administrative engleze: Revizuire judecătorească şi convergenţă. În: European public law. -
Haga : Kluwer Law International, nr.1, 2003. - p.125-145.


Lucrare realizată de Svetlana BACIU şi Tudor PRELIPCEANU, experţi la Consiliul Legislativ

46 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


Referinţe bibliografice

Autorul analizează noţiunea de europenizare a legii administrative engleze şi explorează diferitele aspecte ale europenizării şi
convergenţei în contextul recentei jurisprudenţe engleze privind revizuirea judecătorească. Concluzia care se desprinde este că legea
administrativă engleză devine treptat din ce în ce mai europeană, în încercarea legiuitorilor de a o face cât mai compatibilă cu legislaţia
Uniunii Europene.

JOURNAL DU DROIT INTERNATIONAL


7. FERRARI, FRANCO. - Les rapports entre les conventions de droit matériel uniforme en matière
contractuelle et la nécessité d'une interprétation interconventionnelle = Raporturile dintre convenţiile de drept
material uniform în materie contractuală şi necesitatea unei interpretări interconvenţionale. În: Journal du droit
international. - Paris : Juris Classeur, nr.3, 2003. - p.791-809.
Studiul examinează raporturile care pot exista între diferitele convenţii de drept uniform material care se referă la dreptul contractelor.
Avantajele acestor convenţii de drept material uniform au fost subliniate deseori de doctrină. Pe lânga avantaje există şi inconveniente,
cel mai important constând în multiplicarea surselor dreptului. Obiectul prezentului studiu este acela de a examina raporturile dintre
numeroasele convenţii de drept contractual uniform.

8. GRESSOT-LEGER, SÉVÉRINE. - Faut-il supprimer le contrôle de la loi appliquée par le juge étranger
lors de l'instance en exequatur? = Oare trebuie desfiinţat controlul legii aplicate de către judecătorul străin, în
cadrul instanţei în exequatur? În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.3, 2003. - p.767-790.
Problema legitimităţii controlului legii care este aplicată de judecătorul străin în dreptul comun al exequatur se pune astăzi cu o
deosebită acuitate. Recent, au fost aduse modificări în acest domeniu, de către dreptul convenţional. După părerea autorului, în prezent,
trebuie adusă o modificare dreptului comun al exequatur, exigenţa tradiţională fiind lipsită de orice utilitate.

9. MEZGHANI, ALI. - Le juge français et les institutions du droit musulman = Judecătorul francez şi
instituţiile dreptului musulman. În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.3, 2003. - p.721-766.
Soarta instituţiilor de drept musulman clasic este încă nesigură. Adoptarea acestor instituţii se impune pentru unii, în numele
relativismului valorilor, iar respingerea lor se justifică pentru alţii, în numele universalităţii principiilor de egalitate între sexe şi de
nediscriminare. Statutul femeii se află în centrul dezbaterii. Tehnicile de drept internaţional privat se află deci, în serviciul uneia sau
alteia dintre cele două opţiuni. După părerea autorului, compatibilitatea anumitor instituţii ale dreptului internaţional musulman cu
ordinea publică internaţională rămâne cel puţin îndoielnică.

JOURNAL OF LAW AND SOCIETY


10. ARNAUD, ANDRÉ-JEAN. - Al andar se hace camino = Drumul se face prin parcurgerea sa. În: Journal of
law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.3, 2003. - p.441-452.
Autorul, ce efectuează o cercetare în domeniul sociologiei legii, evidenţiază necesitatea atingerii echilibrului între participare şi
reprezentare în adoptarea legislaţiei. El consideră că hotărârile privind problemele obişnuite trebuie să fie luate ţinându-se cont de
opinia majorităţii cetăţenilor şi nu în conformitate cu opinia grupurilor de interese sau a persoanelor incapabile să refuze aceste grupuri
şi se pronunţă pentru o abordare multidisciplinară a problemelor din domeniul sociologiei legii, ce include filozofia şi epistemologia.

11. BROWNLIE, JULIE. - 'An unsolvable justice problem'? Punishing young people's sexual violence = "O
problemă nerezolvată a justiţiei"? Pedepsirea violenţei sexuale a tinerilor. În: Journal of law and society. - Boston :
Blackwell Publishing, nr.4, 2003. - 506-531.
Creşterea infracţionalităţii sexuale juvenile a stârnit îngrijorare în rândul opiniei publice britanice, fapt ce a determinat justiţia din
Marea Britanie să caute soluţii noi care să ţină cont de necesitatea promovării unei justiţii "efective" şi "afective" pentru combaterea
delictelor sexuale, în special în situaţia în care victimele şi infractorii sunt copii sau tineri. Autoarea face în articol o cercetare
criminologică, psihologică şi sociologică a infracţionalităţii sexuale juvenile pentru identificarea unor soluţii necesare pentru reducerea
acestui fenomen infracţional.

12. CAMPBELL, COLM ; CONNOLLY, ITA. - A model for the 'war against terrorism'? Military
intervention in Northern Ireland and the 1970 falls curfew = Un model pentru "războiul împotriva
terorismului"? Intervenţia militară din Irlanda de Nord şi starea excepţională introdusă cu prilejul confruntărilor
violente din 1970. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.3, 2003. - p.341-375.
În lucrare este supus dezbaterii punctul de vedere conform căruia strategia securităţii militarizate britanice aplicată în Irlanda de Nord
oferă un model pentru "războiul global dus împotriva terorismului". În acest context, este explorat episodul introducerii stării
excepţionale cu prilejul confruntărilor violente din 1970 din Irlanda de Nord. Sunt cercetate relaţia dintre lege, legitimitate şi rolul
militarilor în democraţiile care se confruntă cu conflicte violente şi operativitatea legii în cazul intervenţiei militare în timpul stării
excepţionale. Sunt identificate eşecurile înregistrate şi sunt trase concluzii cu privire la pericolele pe care le prezintă aplicarea
modelului "războiului" pentru soluţionarea dezordinii politice complexe ce degenerează în violenţă.

13. COWAN, DAVE ; LOMAX, DELIA. - Policing unauthorized camping = Menţinerea ordinii în taberele
neautorizate. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.2, 2003. - p.283-308.
Articolul tratează problema pe care o ridică în Marea Britanie taberele neautorizate ale romilor şi, în general, ale nomazilor. Autorii
pledează în favoarea construcţiei unei legislaţii care să reglementeze această problemă, evidenţiind consecinţele sale juridice.

14. CRAWFORD, ADAM. - 'Contractual governance' of deviant behaviour = "Conduita contractuală" privind
comportamentul deviant. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.4, 2003. - p.479-505.

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 47


Referinţe bibliografice

Lucrarea analizează şi evidenţiază rolul în creştere şi implicaţiile formelor de "conduită contractuală" sesizate în diferite domenii ale
vieţii sociale şi ale vieţii politice din Anglia şi Ţara Galilor. De remarcat că problematica "conduitei contractuale" este abordată în
contextul modernizării legislaţiei penale, în care un accent deosebit se pune pe prevenirea delictelor penale.

15. HARRINGTON, JOHN A. ; MANJI, AMBREENA. - 'Mind with mind and spirit with spirit': Lord
Denning and african legal education = "Comuniune a minţii şi a spiritului": Lordul Denning şi învăţământul
juridic african. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.3, 2003. - p.376-399.
Autorii evidenţiază rolul important pe care lordul Denning l-a jucat în privinţa dezvoltării îvăţământului juridic african şi a pregătirii, în
general, a juriştilor din Africa, începând cu sfârşitul anilor 1950. În Africa postcolonială, ordinea şi stabilitatea au fost asigurate de
jurişti care întruneau virtuţile caracteristice profesioniştilor englezi din domeniul dreptului, formate, de altfel, în decursul secolelor,
virtuţi pe care juriştii africani le-au deprins mai ales în urma contactului direct cu juriştii britanici.

16. JACKSON, JOHN D. - Justice for all: Putting victims at the heart of criminal justice? = Justiţie pentru
toţi: Plasarea victimelor în centrul preocupărilor justiţiei penale? În: Journal of law and society. - Boston :
Blackwell Publishing, nr.2, 2003. - p.309-326.
În cadrul Cartei albe a guvernului britanic, intitulată "Justiţie pentru toţi", s-a creat o tensiune nerezolvată între preocupările privind
controlul delictelor şi cele pentru apărarea drepturilor victimelor şi martorilor. Autorul se pronunţă în favoarea plasării victimelor şi
martorilor în centrul preocupărilor justiţiei penale, atrăgând atenţia asupra tendinţei celui mai recent proiect de lege privind justiţia
penală de a pune centrul de greutate asupra incriminării delincvenţilor, ceea ce implică riscul nedreptăţirii inculpatului în schimbul unui
mic beneficiu în favoarea victimelor şi martorilor.

17. LEE, ELLIE. - Tensions in the regulation of abortion in Britain = Tensiuni privind reglementarea avortului
în Marea Britanie. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.4, 2003. - p.532-553.
Articolul dezbate necesitatea îmbunătăţirii legii privind avortul din Marea Britanie, datând din anii 1970, ţinându-se cont de evoluţiile
ce au loc în această ţară. În material se pledează pentru acordarea unei atenţii deosebite consilierii pacientei de către medic înainte de
luarea unei decizii privind provocarea avortului. Se are în vedere ca aplicarea unei asemenea hotărâri să fie făcută în deplină cunoştinţă
de cauză de persoana care solicită întreruperea sarcinii.

18. MULLENDER, RICHARD. - Hegel, human rights, and particularism = Hegel, drepturile omului şi
separatismul. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.4, 2003. - p.554-574.
În filozofia politică a lui Hegel este abordată şi problematica drepturilor omului, accentul punându-se pe ordinea superioară şi pe
criteriul universal al dreptului abstract. Autorul consideră, însă, că în ce priveşte protecţia drepturilor omului nu trebuie să se acorde
prioritate nici normelor universale şi nici celor locale. Esenţial este ca atât drepturile omului, cât şi spaţiile culturale în care ele se aplică
să fie cu adevărat luate în serios.

19. MURRAY, ANDREW D. - Regulation and rights in networked space = Reglementare şi drepturi privind
domeniul Internetului. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.2, 2003. - p.187-216.
Acest studiu examinează cum pot fi reglementate drepturile celor implicaţi în utilizarea Internetului. Sunt trecute în revistă dreptul de
proprietate şi dreptul la liberă exprimare. Autorul consideră că problema care se ridică este cum şi de cine este efectuată această
reglementare, avându-se în vedere că în discuţie intră spaţiul cibernetic, iar jurisdicţia se caracterizează, în acest domeniu, prin lipsă de
experienţă.

20. SELZNICK, PHILIP. – “Law in context” revisited = Revizuirea "legii în context". În: Journal of law and
society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.2, 2003. - p.177-186.
Autorul se referă în lucrare la principiul fidelităţii faţă de context, subliniind însă că asupra contextului prevalează
obiectivele şi principiile generale. Acest aspect are o relevanţă specială în contextul analizei libertăţii de expresie, libertăţii
academice şi a altor drepturi şi responsabilităţi. S-a luat, de asemenea, în considerare relevanţa pluralismului juridic şi
analiza contextuală a drepturilor omului.

21. SHEARING, CLIFFORD ; WOOD, JENNIFER. - Nodal governance, democracy, and the new
'denizens' = Guvernare centrală, democraţie şi noii "străini naturalizaţi". În: Journal of law and society. - Boston :
Blackwell Publishing, nr.3, 2003. - p.400-419.
Autorii evidenţiază decalajele înregistrate în privinţa distribuirii bogăţiei în lume şi pun accentul pe necesitatea aplicării unui program
practic având drept obiectiv adâncirea democraţiei în zonele sărace ale planetei. Sunt prezentate, în acest context, trei concepte noi
privind guvernarea centrală, străinii naturalizaţi şi spaţiul comun. În articol se pune accentul pe afirmarea capacităţilor locale, pe
recuperarea şi valorificarea cunoştinţelor pe care comunităţile sărace le deţin, pe întărirea capitalului colectiv al comunităţilor sărace.

22. SKINNER, STEPHEN. - 'A benevolent institution for the suppression of evil': Joseph Conrad's 'The
secret agent' and the limits of policing = "O instituţie caritabilă pentru suprimarea răului": "Agentul secret" al lui
Joseph Conrad şi limitele activităţii poliţiei. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.3,
2003. - p.420-440.
Articolul ridică probleme metodologice şi teoretice de interes general privind studierea legii în societate şi evidenţiază rolul pe care îl
poate juca literatura la efectuarea analizei juridice prin oferirea experienţei laturii emoţionale a omului. Autorul foloseşte drept
argument pentru susţinerea opiniei sale romanul "Agentul secret" al lui Joseph Conrad, ce se referă la poliţie şi anarhism, acţiunea fiind
amplasată la Londra de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Romanul este analizat în paralel cu două studii moderne privind poliţia, pentru
a se arăta preocupările curente ale poliţiei şi limitele până la care poate să acţioneze în prezent. În opinia autorului, crizele emoţionale
ale individului ilustrează înseşi limitele legilor.

48 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


Referinţe bibliografice

23. WARD, IAN. - A decade of Europe? Some reflections on an aspiration = Un deceniu al Europei? Unele
reflecţii asupra unei aspiraţii. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.2, 2003. - p.236-257.
Europa urmează să se confrunte cu patru provocări: deficitul democratic înregistrat de Uniunea Europeană, scăderea importanţei
rolului legii pentru viitorul UE, şocul produs de lărgirea UE, lipsa filozofiei publice, care să se afle la temelia vieţii publice în
"noua" Europă. Evidenţiind toate aceste slăbiciuni, autorul se întreabă dacă Europa este pe deplin pregătită pentru a face faţă
provocărilor amintite.

24. WHITEHOUSE, LISA. - Railtrack is dead - long live network rail? Nationalization under the third way =
Calea ferată este moartă - trăiască reţeaua feroviară? Efectuarea naţionalizării conform prevederilor celei de a
treia căi [de dezvoltare]. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.2, 2003. - p.217-235.
În material sunt examinate propunerile de reformă ale autorităţilor britanice privind căile ferate. Autoarea evidenţiază încercarea
guvernului de la Londra de a face operaţională în acest domeniu important de activitate cea de a treia cale de dezvoltare, care
implică colaborarea dintre sectorul de stat şi sectorul particular. Este examinată, totodată, problema naţionalizării în contextul
aplicării celei de a treia căi, punându-se accentul pe reconceptualizarea acestui termen, pentru a-l distanţa de semnificaţia care i-a
dat-o doctrina socialistă.

25. WHYTE, DAVE. - Lethal regulation: State-corporate crime and the United Kingdom government's new
mercenaries = Reglementare mortală: Delictul corporaţiei de stat şi noii mercenari ai Guvernului Regatului Unit.
În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.4, 2003. - p.575-600.
Pieţele pentru unităţile de mercenari şi pentru armatele particulare, care trebuie să furnizeze securitate militară sunt în creştere
susţinută pe glob. În prezent se manifestă o tendinţă de legalizare a unităţilor militare particulare în lume. Autorul critică statele
occidentale, între care şi Marea Britanie, pentru facilitarea extinderii unor astfel de pieţe, care nu reduc, ci, din contra, încurajează
răspândirea terorii şi a violenţei.

26. WILLIAMS, KEVIN. - Doctors as good samaritans: Some empirical evidence concerning emergency
medical treatment in Britain = Doctorii buni samariteni: O evidenţă empirică privind asistenţa medicală de
urgenţă în Marea Britanie. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.2, 2003. - p.258-282.
Rezultatele primului studiu efectuat în Marea Britanie privind atitudinea medicilor faţă de asistenţa de sănătate de urgenţă acordată în
afara cabinetului medical sau a spitalului evidenţiază cadrul nesigur pe care-l oferă legea cutumiară engleză în acest domeniu. Autorul
remarcă deteriorarea susţinută a standardelor responsabilităţii sociale în Marea Britanie, iar comportamentul medicilor, ce au fost avuţi
în vedere în studiu, este comparat cu acela al unor buni samariteni.

MODERN LAW REVIEW


27. BOOTH, CHERIE ; PLESSIS, MAX DU. - Common wealth = Comunitatea de naţiuni. În: Modern law
review. - Boston : Blackwell Publishers, nr.6, 2003. - p.837-851.
Evoluţia înregistrată pe plan internaţional de legislaţia privind drepturile omului are o deosebită importanţă atât pentru Commonwealth
ca atare, cât şi pentru statele membre. De această evoluţie s-a ţinut cont la întocmirea programelor şi politicilor lansate recent de către
secretariatul Commonwealth-ului. Între altele s-a avut în vedere creşterea participării populaţiei la activităţile politice, punându-se capăt
practicilor care marginalizau pe unii cetăţeni şi îi favorizau pe alţii.

28. CHALMERS, DAMIAN. - 'Food for thought': Reconciling European risks and traditional ways of life =
"Hrană pentru minte": Reconcilierea riscurilor europene cu modurile de viaţă tradiţionale. În: Modern law review.
Boston : Blackwell Publishers, nr.4, 2003. - p.532-562.
Autorul abordează problema securităţii alimentare în Uniunea Europeană în contextul elaborării unei legi privind alimentaţia în UE,
pledând pentru crearea unui climat care să întărească încrederea populaţiei faţă de calitatea alimentelor utilizate. Se are în vedere
armonizarea legislaţiilor naţionale cu cea comunitară în acest domeniu atât de delicat şi evitarea aplicării greşite a normelor Uniunii
Europene în statele componente.

29. KEAY, ANDREW. - Directors' duties to creditors: Contractarian concerns relating to efficiency and
over-protection of creditors = Îndatoririle directorilor faţă de creditori: Preocupări referitoare la contract privind
eficienţa şi protecţia excesivă a creditorilor. În: Modern law review. - Boston : Blackwell Publishers, nr.5, 2003. -
p.665-699.
Autorul examinează atât motivele care îndreptăţesc directorii companiilor care se confruntă cu dificultăţi financiare să ia în
considerare interesele creditorilor companiilor pe care le conduc, cât şi cele care se opun asumării unei asemenea responsabilităţi.
În articol se afirmă că doar criteriul eficienţei nu poate determina impunerea sau neimpunrea unei îndatoriri directorilor
companiilor ce se confruntă cu greutăţi financiare, dar, totodată, se precizează că asumarea de către directori a unei îndatoriri faţă
de creditori contribuie la creşterea eficienţei.

30. MORGAN, JILL. - The alchemists' search for the philosophers' stone: The status of registered social
landlords under the human rights act = Căutarea de către alchimişti a pietrei filozofale: Statutul asociaţiilor care
oferă locuinţe sociale în conformitate cu legea privind drepturile omului. În: Modern law review. - Boston :
Blackwell Publishers, nr.5, 2003. - p.700-725.
În Marea Britanie, problema locuinţelor sociale a cunoscut o transformare radicală în urma transferului ei din sarcina autorităţilor
publice în cea a unor asociaţii care oferă asemenea locuinţe în conformitate cu legea privind drepturile omului. În articol se evidenţiază

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 49


Referinţe bibliografice

creşterea rolului asociaţiilor pentru locuinţe sociale în Marea Britanie şi se ajunge la concluzia că aceste asociaţii sunt în mod practic
autorităţi hibride, deoarece au preluat din funcţiile autorităţilor locale.

31. O'BRIAN JR., WILLIAM E. - The Hague convention on jurisdiction and judgments: The way forward =
Convenţia de la Haga privind jurisdicţia şi procesele: Calea ce duce înainte. În: Modern law review. - Boston :
Blackwell Publishers, nr.4, 2003. - p.491-509.
Autorul analizează proiectul Convenţiei de la Haga privind jurisdicţia şi procesele, care este de mai mult timp supus negocierii.
Dificultatea negocierilor se datorează diferenţelor dintre ţările Europei şi Statele Unite în abordarea jurisdicţiei. Doar un proiect restrâns
al unei asemenea convenţii ar întruni condiţiile pentru a fi aprobat de toate părţile. Autorul se pronunţă, însă, în favoarea proiectului
mai cuprinzător al convenţiei, chiar şi fără participarea SUA.

32. PHILLIPS, ANNE. - When culture means gender: Issues of cultural defence in the English courts = Când
cultura se referă la gen: Chestiuni controversate privind apărarea femeilor provenind din alt mediu cultural în
tribunalele engleze. În: Modern law review. - Boston : Blackwell Publishers, nr.4, 2003. - p.510-531.
Lucrarea examinează două categorii de cazuri întâlnite în tribunalele engleze: cele în care contextul cultural a fost considerat
semnificativ pentru interpretarea acţiunilor femeilor inculpate şi cele în care mediul cultural de provenienţă a fost invocat pentru a
explica actele severe de violenţă ale bărbaţilor împotriva soţiilor lor, de obicei neoccidentale şi deosebit de supuse. Se încearcă
stabilirea unor limite până la care apărarea poate face uz în timpul procesului de mediul cultural din care provin părţile aflate în
conflict.

33. PHILLIPSON, GAVIN. - Transforming breach of confidence? Towards a common law right of privacy
under the human rights act = Este necesară transformarea prevederii de combatere a violării intimităţii
persoanei? Spre un drept cutumiar al ocrotirii vieţii private. În: Modern law review. - Boston : Blackwell
Publishers, nr.5, 2003. - p.726-758.
Autorul examinează posibilitatea adoptării unei legi în sistemul dreptului cutumiar britanic care să sancţioneze publicarea neautorizată
a informaţiilor ce ţin de domeniul vieţii private, în contextul efortului depus pentru adaptarea legislaţiei interne la cea a Uniunii
Europene, în cazul de faţă la legislaţia protecţiei drepturilor omului din UE. Se are, de altfel, în vedere eliminarea ambivalenţei
judiciare privind receptarea vieţii private din legislaţia engleză.

34. SCOTT, STRUAN. - The corporate opportunity doctrine and impossibility arguments = Doctrina
oportunităţii companiei şi imposibilitatea de a prezenta argumente. În: Modern law review. - Boston : Blackwell
Publishers, nr.6, 2003. - p.852-869.
Autorul îşi pune întrebarea dacă legislaţia engleză trebuie să-i permită directorului unei companii să exploateze în nume personal o
oportunitate pe care compania nu este în stare să o valorifice. În articol este susţinut punctul de vedere al grupului însărcinat cu
revizuirea legii companiei din Marea Britanie care susţine că răspunsul în acest caz trebuie să rămână negativ. Din punct de vedere
practic nu sunt diferenţe semnificative între recomandările grupului mai sus amintit şi direcţia spre care se îndreaptă legislaţia
americană în materie.

35. YOUNG, JAMES. - The constitutional limits of judicial activism: Judicial conduct of international
relations and child abduction = Limitele constituţionale ale activismului judiciar: Comportamentul judiciar în
cadrul relaţiilor internaţionale şi problema răpirii copiilor. În: Modern law review. - Boston : Blackwell Publishers,
nr.6, 2003. - p.823-836.
În articol se atrage atenţia asupra necesităţii realizării unei delimitări clare între activitatea pe care o desfăşoară un judecător în cadrul
tribunalului şi cea pe care o efectuează în afara instanţei de judecată, subliniindu-se eşecurile înregistrate prin nerespectarea acestei
delimitări în contextul răpirilor de copii traficaţi pe plan internaţional. Se evidenţiază că unii judecători, activând atât în cadrul instanţei
cât şi în afara ei, au preluat în mod greşit rolul executivului din relaţiile internaţionale şi că asumarea unui asemenea rol de către
judecători pune în pericol independenţa justiţiei. Depăşirea rolului lor judiciar se produce prin conlucrarea cu guvernul la elaborarea
politicii şi prin sporirea contactelor lor directe cu judecătorii din alte ţări.

REVUE CRITIQUE DE DROIT INTERNATIONAL PRIVÉ


36. BALLARINO, TITO. - Les règles de conflit sur les sociétés commerciales à l'épreuve du droit
communautaire d'établissement. Remarques sur deux arrêts récents de la Cour de justice des Communautés
européennes = Normele conflictuale privind societăţile comerciale şi dreptul comunitar de constituire. Observaţii
privind două decizii recente ale Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. În: Revue critique de droit international
privé. - Paris : Dalloz, nr.3, 2003. - p.373-402.
Articolul pune problema raportului existent între normele imperative ale dreptului comunitar şi normele de asemenea imperative ale
dreptului unui stat membru. Sunt prezentate două decizii ale Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene care au consacrat
superioritatea normelor comunitare privind libertatea de constituire a societăţilor comerciale, bazate pe reglementări naţionale reputate
a fi imperative. Această soluţie încheie un lung proces în cursul căruia, Curtea a adoptat conceptul de normă imperativă naţională şi a
definit raporturile cu reglementarea comunitară.

37. KINSCH, PATRICK. - L'autolimitation implicite des normes de droit privé matériel = Autolimitarea
implicită a normelor de drept privat material. În: Revue critique de droit international privé. - Paris : Dalloz, nr.3,
2003. - p.403-435.

50 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


Referinţe bibliografice

Articolul îşi propune să exploreze un aspect al autolimitării normelor, legat de autolimitarea câmpului de aplicare a unei norme care,
poate să nu fie exprimată în textul normei în sine, ci poate fi implicită, lasându-se descoperită de interpretul normei şi deci, în caz de
litigiu, de către judecător. Observarea jurisprudenţei care pune în evidenţă diferitele feluri de norme implicit autolimitate, reprezintă
esenţa articolului, care este precedată de o scurtă examinare a demersului tribunalelor în identificarea normelor autolimitate.

REVUE FRANÇAISE DE DROIT CONSTITUTIONNEL


38. BEHRENDT, CHRISTIAN. - La possible modification de la procédure de révision de la Constitution
belge = Posibila modificare a procedurii de revizuire a Constituţiei belgiene. În: Revue française de droit
constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.54, 2003. - p.279-308.
La data de 4 aprilie 2003, Parlamentul federal belgian a votat o declaraţie de revizuire a Constituţiei, permiţând modificarea art.195 al
Constituţiei belgiene, care reglează procedura de revizuire constituţională. Publicarea acestei declaraţii în "Moniteur belge" din 10
aprilie a dus la dizolvarea adunărilor legislative şi la alegeri federale care au avut loc la 18 mai. Dezbaterea doctrinară asupra problemei
oportunităţii revizuirii art.195 al Constituţiei belgiene este înscrisă într-o perspectivă istorică şi este precedată de o scurtă prezentare atât
a genezei art.195, cât şi a propunerilor celor mai importante făcute în trecut, pentru modificarea acestuia.

39. CLEMENT, JEAN-PAUL. - La Constitution de La Mennais (1848) = Constituţia lui La Mennais (1848).
În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.55, 2003. - p.473-483.
Articolul analizează un proiect de Constituţie al Republicii Franceze, propus de la Mennais, fost colaborator a lui Chateaubriand la
"Conservateur", hirotonisit preot în 1816, deputat de Paris la Adunarea Naţională, făcând parte din Comitetul pentru Constituţie. După
părerea sa, ceea ce se poate reţine din acest proiect se referă la: afirmarea atotputernică a suveranităţii poporului, ostilitatea faţă de
regimul reprezentativ, caracterul convenţional al acestei Constituţii, moderat de alegerea preşedintelui Republicii prin sufragiu
universal şi realizarea unei largi descentrălizari, care, de altfel, reprezintă originalitatea doctrinei acestei Constituţii. La Mennais
preconizează libertatea conştiinţei care antrenează separarea Bisericii de Stat, revendică libertatea presei, apără libertatea de asociere.

40. GAY, LAURENCE. - Propriété et logement, réflexions à partir de la mise en oeuvre du référé-libérté =
Proprietate şi locuinţă. Reflecţii privind elaborarea procedurii de urgenţă-libertate. În: Revue française de droit
constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.54, 2003. - p.309-334.
Problema definirii exacte a temenului de "libertate fundamentală", folosit de art. L-521-2 al Codului de justiţie administrativă a reţinut
în special atenţia doctrinei. Autorul se interesează de dreptul de proprietate şi de posibilitatea de a accede la o locuinţă decentă, în
explicarea cărora, până acum, s-a reţinut numai caracterul de drept constituţional al dreptului de proprietate şi cel de obiectiv cu valoare
constituţională al posibilităţii de a accede la o locuinţă decentă. În legătură cu aceasta, el supune dezbaterii problema principiilor
aplicabile în cadrul procedurii de urgenţă-libertate (référé-liberté).

41. GAY, LAURENCE. - Propriété et logement, réflexions à partir de la mise en oeuvre du référé-liberté
(suite) = Proprietate şi locuinţă. Reflecţii privind elaborarea procedurii de urgenţă-libertate (continuare). În: Revue
française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.55, 2003. - p.527-546.
Autorul propune o abordare comparată a "dreptului la locuinţă". Astfel, spre deosebire de Franţa, unde Consiliul Constituţional a
recunoscut, sub formă de obiectiv cu valoare constituţională, posibilitatea pentru orice persoană de a dispune de o locuinţă decentă, în
mai multe ţări europene există un principiu constituţional privind "dreptul la locuinţă". Legi fundamentale recente, ca cele din
Portugalia şi Spania consacră aceste principii, în Franţa, problema rămânând cea a consecinţelor recunoaşterii unui "drept la locuinţă".

42. MEDHI, ROSTANE. - L'Union européenne et le fait religieux = Uniunea Europeană şi problema religioasă.
În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.54, 2003. - p.227-248.
Problema raporturilor dintre societate, politică şi religie se află, în prezent, în centrul dezbaterilor suscitate de definirea unei identităţi
europene. Autorul se opreşte asupra unor aspecte care se referă la mize şi controverse în legătură cu problema religioasă, în viitoarea
Constituţie a Uniunii Europene, precum şi la Uniunea Europeană, privită ca un spaţiu de libertate şi de toleranţă religioasă. Autorul
consideră că sarcina de a asigura vizibilitatea unui fapt social obiectiv, în condiţii compatibile cu exigenţele unei Uniuni Europene
democratice şi sigure, le revine constituţionaliştilor.

43. MERCIER, ANNE-CÉCILE. - Le référendum d'initiative populaire, un trait méconnu du génie de


Condorcet = Referendumul din iniţiativă populară, o trăsătură ignorată a geniului lui Condorcet. În: Revue
française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.55, 2003. - p.483-512.
Opera lui Condorcet are un caracter vizionar, dar cu toate că face legătura între Lumière şi Revoluţie, el nu are acelaşi renume
cu Voltaire, Rousseau, Montesquieu, Danton, Bonaparte. Cu toate acestea, majoritatea ideilor sale devansează cu cel puţin un
secol, starea de evoluţie a societăţii în care a trăit. Exemplul pe care autorul doreşte să-l propună se referă la studierea dreptului
la iniţiativă populară, denumit de asemenea, referendum din iniţiativă populară, el oprindu-se mai ales, asupra formării,
concretizării, propagării acestui drept.

44. MESTRE, JEAN-LOUIS. - Les emplois initiaux de l'expression "droit constitutionnel" = Utilizări iniţiale
ale expresiei "drept constituţional". În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de
France, nr.55, 2003. - p.451.
Deşi consideră că nu pot exista certitudini în ceea ce priveşte descoperirea primelor utilizări ale expresiei "drept constituţional", autorul
îşi propune să analizeze utilizările iniţiale ale acestei expresii în ultimul sfert al secolului al XVIII-lea. Sensul subiectiv al expresiei,
întâlnit în scrierile datând de pe vremea lui Ludovic al XVI-lea, şi cel mai folosit a fost frecvent utilizat în prima jumătate a secolului al
XIX-lea. Sub cea de-a III-a Republică, el a cunoscut un declin, dispărând aproape, înainte de a cunoaste reînnoirea actuală, suscitată de
dezvoltarea jurisprudenţei constituţionale şi invocarea din ce în ce mai frecventă a drepturilor înscrise în declaraţiile de la 1789 şi 1946.

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 51


Referinţe bibliografice

45. VALLET, ELISABETH. - Les commissions d'enquête parlementaire sous la V-ème République = Comisiile
de anchetă parlamentară sub cea de-a V-a Republică. În: Revue française de droit constitutionnel. Paris : Presses
Universitaires de France, nr.54, 2003. - p.249-278.
Comisiile de anchetă şi de control parlamentar, a căror denumire a fost unificată sub un singur termen -comisie de anchetă -prin Legea
nr. 91-698 din 20 iulie 1991, răspund necesităţii de eficienţă a controlului exercitat de către popor, reprezentanţii săi, asupra
Guvernului, Administraţiei şi ansamblului de probleme care interesează naţiunea. În ultimii ani, s-au înregistrat mutaţii profunde, iar
comisiile de anchetă au integrat mecanisme riguroase elaborate sub cea de-a V-a Republică. Aspectele evidenţiate de autor se referă la
comisiile de anchetă parlamentară ca reflectare a raţionalizării Parlamentului şi ca element al revalorizării acestuia.

46. VERPAUX, MICHEL. - L'affaire Papon, la République et l'Etat = Afacerea Papon, Republica şi statul. În:
Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.55, 2003. - p.513-526.
Condamnat la 10 ani de închisoare, pentru complicitate la crimă împotriva umanităţii şi la plata sumei de 719.559 euro, în beneficiul
părţilor civile, M. Papon s-a adresat judecătorului administrativ francez, estimând că responsabilitatea sa personală nu putea fi angajată,
el fiind funcţionar al statului, iar fapta comisă fiind una de serviciu. Consiliul de Stat, în decizia din 2002, îi dă parţial dreptate,
estimând că responsabilităţile trebuiau împărţite între stat şi M. Papon. Admiterea acestei părţi a responsabilităţii franceze, reprezintă o
condiţie esenţială în soluţionarea litigiului. Însă, ea nu poate servi în totalitate rezolvării acestuia, pentru că rămâne de stabilit dacă
autorităţile "franceze" din perioada 1940-1944 pot angaja Franţa depăşind regimurile. Este o problemă care interesează direct, dreptul
constituţional şi se referă la continuitatea juridică între Guvernul de la Vichy şi statul republican.

REVUE INTERNATIONALE DE DROIT COMPARÉ


47. BERMANN, A. GEORGE. - Le droit comparé et le droit international: alliés ou ennemis? La conférence
= Dreptul comparat şi dreptul internaţional: aliaţi sau duşmani? Conferinţă. În: Revue internationale de droit
comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, 2003. - p.519-530.
Dreptul comparat şi dreptul internaţional sunt examinate în lumina mondializării, precum şi raporturile fundamentale dintre aceste
două discipline.

48. BOUSCANT, REMY. - La protection de l'entreprise contre les actes de confusion (étude comparée des
droits anglais et français) = Protecţia întreprinderii împotriva actelor de confuzie (studiu comparat al dreptului
englez şi francez). În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, 2003. -
p.635-650.
Unul din actele de concurenţă cele mai nocive este reprezentat de confuzia intenţionată dintre un antreprenor şi un alt agent economic.
În Marea Britanie şi în Franţa există o protecţie minimă împotriva acestor acte, asigurată de legi speciale privind brevetele de invenţie,
marca întregistrată sau desenele şi modelele industriale. Protecţia întreprinderii împotriva actelor de confuzie, în Marea Britanie şi în
Franţa oferă asemănări frapante, punctul de plecare al protecţiei fiind diferit. Aspectele asupra cărora se opreşte autorul sunt: natura
diferită a drepturilor protejate, rezultatele asemănătoare ale acţiunilor exercitate.

49. BRILL-VENKATASAMY, TARA. - Analyse jurisprudentielle des différentes notions de discrimination


raciale en droit anglais = Analiza jurisprudenţială a diferitelor noţiuni de discriminare rasială în dreptul englez. În:
Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, 2003. - p.615-634.
Franţa şi Marea Britanie au elaborat instrumente juridice pentru a lupta împotriva discriminării rasiale, mai ales în materie de muncă.
Astfel, Race Relations Act 1976 (Marea Britanie) este un text specific şi general, iar Franţa reglementează acest aspect prin dispoziţii
speciale. Distincţia dintre discriminarea directă, indirectă şi "victimizare" este cunoscută şi aplicată de mai mult timp în Marea Britanie.
În Franţa, aceste două distincţii şi-au făcut apariţia o dată cu Legea din 16 noiembrie 2001 privind lupta împotriva discriminării rasiale.
Este studiat sistemul juridic englez şi mai ales, jurisprudenţa engleză privind diferitele noţiuni de discriminare rasială.

50. CARBY-HALL, JO. - Grève et action collective en Grande-Bretagne = Grevă şi acţiune colectivă în
Marea-Britanie. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, 2003. -
p.575-614.
Scopul acestui studiu este de a prezenta o scurtă analiză a istoricului dezvoltării conceptului de "libertate" a grevei şi a responsabilităţii
sindicatelor, pentru delicte pe care, ele le-ar putea comite în cursul unei acţiuni. Acestea cuprind delictele de conspiraţie, incitare la
ruperea contractelor de muncă sau comerciale, ameninţări şi interferenţe în aplicarea contractelor. De asemenea, el analizează şi
evaluează imunităţile împotriva acestor delicte, examinează restricţiile aduse acestor imunităţi.

51. FAUVARQUE-COSSON, BÉNÉDICTE. - Le droit comparé et le droit international: alliés ou ennemis?


La réponse = Dreptul comparat şi dreptul internaţional: aliaţi sau duşmani? Răspuns. În: Revue internationale de
droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, 2003. - p.530-538.
Plecând de la ideea existenţei unor mutaţii profunde în cadrul relaţiei dintre dreptul comparat şi cel internaţional, autoarea analizează
aspecte care se referă la raporturile dintre dreptul internaţional şi cel comparat.

52. LAMBERT-ABDELGAWAD, ELISABETH. - Cour pénale internationale et adaptions


constitutionnelles comparées = Curtea Penală Internaţională şi adaptări constituţionale comparate. În: Revue
internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, 2003. - p.539-574.
Fenomenul de internaţionalizare a constituţiilor implică, mai ales, faptul că, din ce în ce mai mult, dreptul internaţional se află la
originea revizuirilor constituţionale. O nouă ilustrare o reprezintă astăzi, ratificarea Statutului de la Roma care instituie Curtea Penală
Internaţională. Articolul face un bilanţ al adaptărilor constituţionale intervenite în state, ca urmare a aderării lor la Statutul de la Roma.

52 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


Referinţe bibliografice

El pune în evidenţă faptul că generalizarea controlului de constituţionalitate dă naştere la răspunsuri diversificate. În consecinţă,
reacţiile autorităţilor însărcinate să revizuiască Constituţia au fost multiple, dar, "in fine", minimale şi pragmatice. Acest control îl
determină pe autor, să se îndoască de eficienţa şi realitatea unor astfel de proceduri de adaptare a dreptului constituţional.

53. SVOBODOVA, TEREZA. - Les garanties des libertés fondamentales dans la République tchèque =
Garantarea libertăţilor fundamentale în Republica Cehă. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société
de législation comparée, nr.3, 2003. - p.651-678.
Aproape imediat după căderea regimului comunist, Parlamentul Ceh a adoptat noua Constituţie, Carta libertăţilor şi drepturilor
fundamentale, cât şi numeroase legi care guvernează materia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Legiuitorul nu
numai că a proclamat diferitele drepturi şi libertăţi, dar a recreat, de asemenea, sistemul de protecţie a acestora. Garanţiile
drepturilor omului în dreptul ceh există la fel de bine la nivel naţional, cât şi internaţional. Dreptul constituţional ceh asigură
protecţia drepturilor omului prin intermediul garanţiilor jurisdicţionale, în fruntea sistemului, situîndu-se Curtea Constituţională
cehă, dar şi prin intermediul garanţiilor nejurisdicţionale, mai ales datorită noii instituţii a Ombudsman-ului. Garanţiile
supranaţionale rezultă din numerose tratate internaţionale care se referă la drepturile omului, Republica Cehă fiind semnatara
acestora şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT CIVIL


54. GORCHS, BÉATRICE. - La médiation dans le procès civil: sens et contresens. Essai de mise en
perspective du conflit et du litige = Medierea în procesul civil: sens şi contrasens. O încercare de punere în
perspectivă a conflictului şi a litigiului. În: Revue trimestrielle de droit civil. - Paris : Dalloz, nr.3, 2003. - p.409-426.
În Franţa, prin consacrarea medierii judiciare ca alternativă la jurisdicţia contencioasă, Legea din 8 februarie 1995 a transformat
instituţia, pe modelul concilierii, într-un instrument de rezolvare a litigiului. Medierii i-a fost astfel, restabilit locul său într-un proces
care se consideră că ar putea recentra activitatea judecătorului asupra scopului său adevărat - tranşarea litigiilor în drept. Legea din 8
februarie 1995 instituie medierea judiciară, autorizându-l (art.21) pe judecătorul civil, care este sesizat în legătură cu un litigiu, să
desemneze o "terţă persoană" pentru a proceda la mediere, având ca sarcină să favorizeze reglementarea amiabilă a litigiului, iar un
Decret din 22 iulie 1996 care aplică această lege, reia principiile esenţiale (inserate într-un nou titru -6 bis- al noului Cod de procedură
civilă, compus din art. 131-1 - 131-15).

55. JEULAND, EMMANUEL. - L'énigme du lien de droit = Misterul legăturii juridice. În: Revue trimestrielle
de droit civil. - Paris : Dalloz, nr.3, 2003. - p.455-474.
Noţiunea de legătură juridică este folosită pentru a defini numeroase alte noţiuni juridice ca obligaţia, filiaţia etc. Dar, ea nu este bine
definită sau atunci când este, sunt utilizate sinonime ca: raport sau uniune, astfel încât misterul este deplin. După părerea autorului,
noţiunea de legătură juridică nu este atât de evidentă şi este important ca ea să fie aprofundată, deoarece, definirea a numeroase alte
noţiuni depinde de ea. Punându-se în evidenţă o noţiune de legătură juridică poate fi necesar, ca ea să fie confruntată cu alte noţiuni
înrudite, fiind posibil astfel, să se degaje câteva consecinţe juridice.

56. PERRUCHOT-TRIBOULET, VINCENT. - L'indu à trois = Plata nedatorată în trei. În: Revue trimestrielle
de droit civil. - Paris : Dalloz, nr.3, 2003. - p.427-446.
Jurisprudenţa care se referă la plata nedatorată cuprinde situaţii din ce în ce mai complexe. Deseori, plata nedatorată nu implică doi, ci
trei parteneri de obligaţie. În acest context, al plăţii nedatorate, este important să fie definit rolul precis al fiecăruia. Prin luarea în
considerare a acestui nou aspect al plăţii nedatorate, jurisprudenţa poate pretinde că acţionează în favoarea unei exigenţe moderne şi
care exaltă totodată, restabilirea generală a "adevărului datoriei".

57. WITZ, CLAUDE. - La longue gestation d'un code européen des contrats. (Rappel de quelques initiatives
oubliées) = Lunga perioadă de elaborare a unui Cod european al contractelor. (O evocare a câtorva iniţiative
uitate). În: Revue trimestrielle de droit civil. - Paris : Dalloz, nr3, 2003. - p.447-454.
O dezbatere aprinsă are loc astăzi, în comunitatea franceză a juriştilor - cea privind un eventual Cod european al contractelor (luările
de poziţie s-au multiplicat în Franţa, începând cu comunicarea Comisiei UE la Consiliu şi la Parlamentul European, care se referă la
dreptul european al contractului, din 11 iulie 2001). Totuşi, ideea unui Cod european al contractelor este veche. Astfel, sunt amintite
câteva iniţiative luate în favoarea unui Eurocod al contractelor, în cursul secolului trecut. După părerea autorului, evocarea acestora
reprezintă un omagiu adus marilor personalităţi ale Universităţii franceze, care au susţinut ideea unui Cod european al contractelor.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT COMMERCIAL ET DE DROIT ÉCONOMIQUE


58. BIENVENU-PERROT, ANNICK. - Des censeurs du XIX-e siècle au gouvernement d'entreprise du XXI-e
siècle = De la cenzorii din secolul al XIX-lea, la "guvernarea întreprinderii" din secolul al XXI-lea. În: Revue
trimestrielle de droit commercial et de droit économique. - Paris : Dalloz, nr.3, 2003. - p.449-466.
La ora actuală, pieţele financiare au o importanţă deosebită. Investitorii doresc să controleze pertinenţa deciziilor luate de conducători,
dintr-o perspectivă pur financiară, rezultând reflecţii în ceea ce priveşte repartiţia puterii şi controlul, în cadrul societăţilor. Această
mişcare contemporană este cunoscută sub numele de "guvernare a întreprinderii" ("corporate governance" sau " gouvernement
d'entreprise"). După părerea autorului, există o similitudine între cenzorii care aveau o sarcină de control, creaţi de practica societăţilor
anonime, din secolul al XIX-lea şi comitetele de "corporate governance" ale secolului al XXI-lea. Culegerile de jurisprudenţă veche
oferă astfel, posibilitatea de a cunoaşte mai bine, această instituţie.

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 53


Referinţe bibliografice

59. FAVERO, MARC. - La standardisation contractuelle, enjeu de pouvoir entre les parties et de
compétition entre systèmes juridiques = Standardizarea contractuală, miză a competiţiei între sistemele juridice.
În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique. - Paris : Dalloz, nr.3, 2003. - p.429-448.
Competiţia lansată de câţiva ani, în domeniul contractelor standard asupra produselor financiare demonstrează importanţa strategică pe
care o reprezintă un standard contractual. Autorul propune o dezbatere pe tema contractelor-tip care, după părerea sa, într-o manieră
disimulată pot, de asemenea, să influenţeze competiţia dintre sistemele juridice.

60. PIÉDELIÈVRE, STÉPHANE. - Remarques sur la charte relative aux conventions de compte dépôt =
Observaţii pe marginea Cartei privind convenţiile de conturi de depuneri. În: Revue trimestrielle de droit
commercial et de droit économique. - Paris : Dalloz, nr.3, 2003. - p.467-474.
Autorul îşi prezintă observaţiile pe marginea Cartei privind convenţiile referitoare la conturile de depuneri, semnată la 9 ianuarie 2003,
de cei 8 preşedinţi ai băncilor, membre ale federaţiei bancare franceze şi preşedintele "La Poste", care stabileşte principii de informare
şi transparenţă tarifară. După părerea autorului, domeniul Cartei este mai redus în raport cu sistemul instaurat de Legea MURCEF care
impusese încheierea unor convenţii referitoare la conturi de depuneri, iar sancţiunile în caz de încălcare sunt uşurate. El consideră, de
asemenea, că această Cartă reprezintă un progres în ceea ce priveşte protecţia titularului unui cont de depuneri.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT EUROPÉEN


61. KARYDIS, GEORGES. - Le principe de "l'opérateur économique privé", critère de qualification des
mesures étatiques, en tant qu'aides d'Etat, au sens de l'article 87, §1 du Traité CE = Principiul "operatorului
economic privat", criteriu de calificare a măsurilor statale, în calitate de ajutoare de stat, în sensul articolului 87, §1
al Tratatului CE. În: Revue trimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.3, 2003. - p.389-413.
Activitatea statului privind întreprinderile trebuie să fie transparentă, să respecte egalitatea de tratament între întreprinderile publice şi
private şi conformă cu exigenţele principiului operatorului economic privat, care este conceput ca o regulă generală pentru calificarea
unei intervenţii economice a entităţilor publice în calitate de ajutoare de stat, în sensul articolului 87, §1 al Tratatului CE. Statul,
operator economic (acţionar, creanţier sau contractant), trebuie să se comporte ca un "operator raţional în economia de piaţă" şi să fie
ghidat, înainte de toate, de consideraţii comerciale. Totuşi, aplicarea flexibilă a acestei reguli este propusă în scopul evitării substituirii
"dirijismului economic statal" printr-o formă de "dirijism economic comunitar".

62. KLEBES-PLESSIER, ANNE. - L'adhésion de la République de Chypre à l'Union Européenne =


Aderarea Republicii Cipru la Uniunea Europeană. În: Revue trimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.3,
2003. - p.441-469.
La data de 3 iunie 2003, Comisia Europeană adresa Consiliului şi Parlamentului European, cât şi Consiliului Economic şi Social şi
Comitetului Regiunilor, o comunicare în care erau propuse măsuri vizând dezvoltarea părţii de nord a insulei şi apropierea acesteia de
Uniune. Aceste propuneri, dorite a fi tranzitorii, ilustrează dificultăţile pe care le ridică aderarea Republicii Cipru, în absenţa unei soluţii
globale la conflictul cipriot. Aderarea şi gestionarea consecventă a relaţiilor cu nordul Ciprului pot, fie să dinamizeze perspectiva unei
soluţii politice la conflict, fie riscă să întreţină diviziunea "de facto" a insulei.

63. LEPKA, ESTELLE ; TEREBUS, SANDRINE. - Les ratifications nationales d'un projet politique
européen? La face cachée du Traité d'Amsterdam = Ratificări naţionale ale unui proiect politic european? Faţa
ascunsă a Tratatului de la Amsterdam. În: Revue trimestrielle de droit européen. - Paris: Dalloz, nr.3, 2003. - p.365-388.
Tratatele comunitare şi revizuirile succesive ale acestora sunt luate în considerare adesea, numai din punct de vedere al conţinutului
lor. Ori, integrarea europeană se măsoară, de asemenea, în lumina ratificărilor lor de către statele membre, chiar dacă acestea din urmă
sunt, în general, neglijate. Autorului i se pare util să revină asupra ratificărilor naţionale ale tratatelor şi, în special, ale celor ale
Tratatului de la Amsterdam. La ora la care, Tratatul de la Nisa a intrat în vigoare şi când deja se reflectează la o nouă revizuire a
tratatelor, aceste proceduri naţionale reprezintă, într-adevăr, o ilustrare interesantă a importanţei ratificărilor pentru realizarea
proiectului politic, pe care ansamblul textelor europene tinde să-l promoveze.

64. SCHØNBERG, SØREN ; STOCKWELL, NATHALIE. - Juges, médiateurs ou négociateurs? Le rôle du


règlement amiable des conflits au sein des juridictions communautaires = Judecători, mediatori sau
negociatori? Rolul reglementării amiabile a conflictelor în cadrul jurisdicţiilor comunitare. În: Revue trimestrielle
de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.3, 2003. - p.415-440.
Articolul examinează un aspect al funcţiilor jurisdicţiilor comunitare, adesea ignorat de doctrină: medierea între părţi şi căutarea unor
soluţii amiabile la conflicte. El încearcă să demonstreze că recurgerea de către judecători la mediere, s-a accentuat considerabil,
începând cu 1989, în diverse domenii ale dreptului. După ce identifică măsurile la care au recurs judecătorii, pentru a încuraja părţile să
cadă la învoială şi, după ce analizează efectele juridice ale tranzacţiilor, autorul trage concluzia că dacă există motive pertinente de a se
bucura de creşterea recurgerii la medierea judiciară, aceasta ar trebui să facă obiectul unei reglementări mai amănunţite.

54 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


CĂRŢI RECENT ACHIZIŢIONATE DE BIBLIOTECA
CONSILIULUI LEGISLATIV1
- Bibliografie indexată∗ -

1 - ADAM, IOAN - Legea nr. 10/2001. Regimul juridic aplicabil imobilelor preluate abuziv / Ioan Adam. -
Ediţia a 3-a revăzută şi adăugită conform Normelor metodologice de aplicare aprobate prin HG nr.498/2003. -
Bucureşti: Editura ALL BECK, 2003. VIII, 438 p. - (Praxis). ISBN 973-655-341-8: 284404 lei
SUBIECT: România; Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6.03.1945-22.12.1989;
drept civil; proprietate
347.23/A17

2 - ANGHEL, ION M. ; ANGHEL, VIOREL I. - Regulile dreptului războiului - dreptul conflictelor


armate şi dreptul internaţional umanitar / Prof.univ.dr. Ion M. Anghel, lector univ. Viorel I. Anghel. -
Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2003. 456 p. Bibliogr. p.447. ISBN 973-588-690-1 : 150000 lei
SUBIECT: drept internaţional public; dreptul războiului; drept umanitar; răspundere internaţională; drept penal internaţional;
organizaţie internaţională
341.3/A58

3 - AURESCU, BOGDAN - Noua suveranitate: Între realitate juridică şi necesitate politică în sistemul
internaţional contemporan / Dr. Bogdan Aurescu. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2003. IX, 202 p. -
(Juridica. Studii juridice). Bibliogr. p. 197. ISBN 973-655-325-6 : 160000 lei.
SUBIECT: drept internaţional public; stat; suveranitate; istoric
341.211/A93

4 - BERCEANU, BARBU B. - Bibliografia publicaţiilor oficiale româneşti 1640-1989 / Barbu B.


Berceanu. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2003. XIV, 402 p. ISBN 973-655-275-6 : 230000 lei.
SUBIECT: România; drept public; drept constituţional; legislatură; Monitorul Oficial; publicaţie oficială
349(498)(091)/B46

5 - BREZEANU, PETRE ; POANTA, DORINA - Organisme financiare intenaţionale / Prof.univ.dr. Petre


Brezeanu, lector univ.dr. Dorina Poanta. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2003. 512 p. Bibliogr. p. 509.
ISBN 973-588-707-X : 250000 lei
SUBIECT: economie; finanţe internaţionale; organism financiar internaţional; Banca Mondială; Banca Internaţională pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare; Fondul Monetar Internaţional; România; acord stand-by; Uniunea Economică şi Monetară; euro;
integrare
339.7/B82

6 - BREZOIANU, DUMITRU ; OPRINCAN, MARIANA - Contenciosul administrativ / Dumitru Brezoianu,


Mariana Oprincan. - Bucureşti: Editura Universităţii "Titu Maiorescu", 2002. 308 p. ISBN 973-98628-8-8: 148000 lei
SUBIECT: drept administrativ; contencios administrativ; act administrativ; drept comparat; jurisprudenţă administrativă
342.9/B82

7 - BREZOIANU, DUMITRU - Drept administrativ - Partea generală / Dumitru Brezoianu. - Bucureşti :


Editura Universităţii "Titu Maiorescu", 2002. 452 p. ISBN 973-86202-4-4 : 248000 lei.
SUBIECT: drept administrativ; administraţie publică; decizie administrativă; domeniu public
342.9/B82

8 - BUCŞĂ, GHEORGHE ; POPESCU, TIBERIU - Dicţionar ilustrat de proprietate intelectuală / Gheorghe


Bucşă, Tiberiu Popescu. - Bucureşti: Editura OSIM, 2003. 289 p. Bibliogr. p.289. Index. ISBN 973-85383-7-8
SUBIECT: drept civil; dreptul proprietăţii intelectuale; dicţionar
347.77(038)/B86

9 - CARP, CERASELA ; PANAINTE, DRAGOŞ - Ghidul avocatului de succes / Cerasela Carp, Dragoş Panainte. -
Bucureşti: Editura ALL BECK, 2003. VI, 366 p. - (Cariere). Bibliogr. p. 365. ISBN 973-655-319-1 : 250000 lei.
SUBIECT: drept procesual; avocat; comunicare juridică; negociere; management juridic; psihologie judiciară
347.965/C26

1
Lucrările apărute în editura ALL BECK reprezintă donaţia acestei edituri către Consiliul Legislativ

Lucrare realizată de Eliza ORBESCU, expert la Consiliul Legislativ
Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 55
Referinţe bibliografice

10 - CERCELESCU, CARMEN MONICA - Regimul juridic al presei: Drepturile şi obligaţiile jurnaliştilor /


Carmen Monica Cercelescu. - Bucureşti : Editura Teora, 2002. 216 p. ISBN 973-20-0458-4 : 171000 lei
SUBIECT: drept public; drept constituţional; drepturile omului; mass-media; libertatea presei; libertatea de exprimare;
dreptul la informaţie; campanie electorală; drept de autor; publicitate
342.7/C35

11 - CHELARU, EUGEN - Drept civil. Partea generală / Eugen Chelaru. - Bucureşti : Editura ALL
BECK, 2003. VII, 240 p. - (Juridica. Curs universitar). ISBN 973-655-374-4 : 284404 lei
SUBIECT: drept civil; raport juridic civil; act juridic civil; prescripţie extinctivă
347.1/C40

12 - CIOBANU, VIOREL MIHAI ; BOROI, GABRIEL - Drept procesual civil: Curs selectiv. Teste
grilă / Prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu, prof.univ.dr. Gabriel Boroi. - Ediţia a 2-a revăzută şi adăugită. -
Bucureşti: Editura ALL BECK, 2003. 582 p. - (Juridica. Curs universitar). ISBN 973-655-273-X : 469000 lei
SUBIECT: drept procesual civil
347.91/.95/C51

13 - Codul comercial: Actualizat 1.12.2003 . - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2003. VI, 83 p. - (La Zi; 24).
ISBN 973-655-395-7 : 64220 lei.
SUBIECT: România; drept comercial; cod comercial
347.7(498)(094.4)/C60

14 - Codul de procedură civilă şi legile uzuale : cu modificările aduse până la data de 10 mai 2003 /
Ediţie îngrijită şi adnotată de dr. Octavia Spineanu-Matei. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2003. VIII, 551 p.
(Codices ALL BECK). ISBN 973-655-297-7 : 250000 lei
SUBIECT: drept procesual civil; cod de procedură civilă
347.91/.95(498)(094.4)/C60

15 - Codul de procedură penală : cu modificările aduse prin Legea nr.281/24.06.2003 privind


modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale ; O.U.G.
nr.66/10.07.2003 privind modificările unor dispoziţii din Codul de procedură penală. - Bucureşti:
Editura ALL BECK, 2003. VI, 208 p. - (La Zi). ISBN 973-655-317-5 : 75000 lei
SUBIECT: drept procesual penal; cod de procedură penală
343.1(498)(094.4)/C60

16 - Codul de procedură penală : Ediţia 2003 / îngrijită şi adnotată de prof.univ.dr.Ion Neagu, conf.univ.dr.
Anastasiu Crişu. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2003. XII, 468 p. - (Coduri adnotate) ISBN 973-655-307-8: 550000 lei
SUBIECT: drept procesual penal; cod de procedură penală
343.1(498)(094.4)/C60

17 - Codul familiei : Actualizat 1 decembrie 2003. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2003. 20 p. - (La zi; 25).
ISBN 973-655-394-9 : 41284 lei
SUBIECT: România; dreptul familiei; codul familiei
347.6(498)(094.4)/C60

18 - Codul familiei. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2003. 272 p. ISBN 973-588-635-9 : 200000 lei
SUBIECT: România; dreptul familiei; codul familiei; legislaţie
347.6(498)(094.4)/C60

19 - Codul general al României : cu modificările aduse până la data de 31 martie 2003 / Ediţie îngrijită de Dorina
Călin. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2003. 1371 p. - (Codices ALL BECK). ISBN 973-655-250-0 : 449000 lei
SUBIECT: România; drept; Constituţie; cod civil; codul familiei; codul muncii; cod silvic; cod aerian; cod comercial; cod
vamal; cod penal; cod de procedură civilă; cod de procedură penală; Legea contenciosului administrativ nr.29/1990; Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
34(498)(094.4)/C60

20 - Codul muncii şi legile uzuale: cu modificările aduse până la data de 3 aprilie 2003 / Ediţie îngrijită
şi adnotată de asist.univ. Luminiţa Dima ; introducere de prof.univ.dr. Alexandru Athanasiu. - Bucureşti :
Editura ALL BECK, 2003. XVII, 514 p. - (Codices ALL BECK). Index. ISBN 973-655-298-5 : 249000 lei
SUBIECT: România; dreptul muncii; codul muncii; legislaţie
349.2(498)(094.4)/C60

21 - Codul penal: cu modificările aduse până la data de 1 aprilie 2003. - Bucureşti : Editura ALL BECK,
2003. X, 165 p. - (Codices ALL BECK). ISBN 973-655-300-0 : 99000 lei
56 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004
Referinţe bibliografice

SUBIECT: drept penal; codul penal


343(498)(094.4)/C60

22 - Codul penal. Infracţiuni în legi speciale : cu modificările aduse până la data de 10 martie 2003 /
Ediţie îngrijită şi adnotată de Andreea Stoica. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2003. XV, 494 p. - (Codices
ALL BECK). Indice. ISBN 973-655-274-8 : 249000 lei.
SUBIECT: drept penal; cod penal; infracţiune; legi speciale
343(498)(094.4)/C60

23 - CONSTANTINESCU, MIHAI ; MURARU, IOAN; IORGOVAN, ANTONIE - Revizuirea


Constituţiei României : Explicaţii şi comentarii / Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan. -
Bucureşti : Editura Rosetti, 2003. 139 p. ISBN 973-8378-45-1 : 40000 lei.
SUBIECT: România; drept constituţional; Constituţie; revizuire
342.4/C66

24 - Contracte de muncă : Protecţia persoanelor încadrate în muncă ; Inspecţia muncii ; Conflictele


de muncă ; Permisele de muncă ; Contractele colective de muncă ; Contractele individuale de muncă ;
Registrul general de evidenţă a salariaţilor ; Legislaţie . - Ediţia a 2-a actualizată. - Bucureşti : Editura
Lumina Lex, 2003. 340 p. ISBN 973-588-631-6 : 200000 lei.
SUBIECT: România; dreptul muncii; contract de muncă; legislaţie
349.22/C69

25 - DOBRESCU, SMARANDA ; ŞEITAN, MIHAI - Noutăţi aduse de actualul Cod al muncii şi textul
legii nr.53/24.01.2003, Codul muncii în vigoare de la 1 martie 2003 / Smaranda Dobrescu, Mihai Şeitan. -
Bucureşti : Editura Juridică, 2003. 171 p. ISBN 973-85197-9-9 : 108000 lei.
SUBIECT: România; dreptul muncii; codul muncii
349.2/D58

26 - DONGOROZ, VINTILĂ ; FODOR, IOSIF; KAHANE, SIEGFRIED - Explicaţii teoretice ale


Codului penal român : Partea generală / Vintilă Dongoroz, Iosif Fodor, Siegfried Kahane, [etc.]. - Ediţia a
2-a. - Bucureşti: Editura Academiei Române : Editura ALL BECK, 2003. Antetitlu : Academia Română.
Institutul de Cercetări Juridice. ISBN 973-27-0994-4 ISBN 973-655-322-1 Vol.1 / Vintilă Dongoroz, Iosif
Fodor, Siegfried Kahane, [etc.]. - Ediţia a 2-a. - Bucureşti : Editura Academiei Române : Editura ALL
BECK. - 2003. - VI, 399 p.- ISBN 973-655-320-5 : 400000 lei.
SUBIECT: drept penal; cod penal
343(498)(094.4)/E97

27 - DRAGOMAN, ION ; MILITARU, CLAUDIA - Şapte studii de drept internaţional umanitar / Ion
Dragoman, Claudia Militaru. - Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2003. 272 p. ISBN 973-588-713-4 : 150000 lei
SUBIECT: drept internaţional public; drept umanitar; crimă de război; răspundere internaţională; drept penal internaţional;
terorism; dreptul războiului; legislaţie militară
341.46/D77

28 - DRAGOMAN, ION - Actele autorităţilor militare: Doctrină; Legislaţie; Regim juridic;


Jurisprudenţă; Legalitate; Control / Ion Dragoman ; Cu un cuvânt înainte de prof.univ.dr. Antonie
Iorgovan. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2003. 488 p. Bibliogr. p. 437. ISBN 973-588-622-7 : 200000 lei.
SUBIECT: România; drept public; apărare; autoritate militară; acte ale autorităţilor militare; administraţie publică şi
militară; drept administrativ; control internaţional
342:355.6/D77

29 - DROSU ŞAGUNA, DAN ; ROTARU, PĂTRU - Drept financiar şi bugetar / Dan Drosu Şaguna, Pătru
Rotaru. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2003. IX, 402 p. - (Sinteze şi teste).Bibliogr.p.397. ISBN 973-655-367-1 :
380734 lei.
SUBIECT: drept public; drept financiar; finanţe publice; buget; drept bugetar
347.73/D84

30 - FLORESCU, DUMITRU C. - Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale principale /


Conf.univ.dr. Dumitru C. Florescu. - Bucureşti: Editura Universităţii "Titu Maiorescu", 2002. 708 p.
Bibliogr. p. 705. ISBN 973-98628-5-3 : 298000 lei
SUBIECT: drept civil; drepturi reale; proprietate; patrimoniu; drept de proprietate; proprietate publică; proprietate privată;
practică judiciară
347.23/F68

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 57


Referinţe bibliografice

31 - FOCŞENEANU, ELEODOR - Dicţionar spaniol-român / Eleodor Focşeneanu. - Bucureşti : Editura


Teora, 2003. 304 p. ISBN 973-601-591-2 : 171000 lei.
SUBIECT: dicţionar
81'374.8/F73

32 - Globalization of civil-military relations : Democratization, reform and security : [International


conference] / Coordinators : George Cristian Maior, Larry Wats. - Bucharest : Enciclopedica Publishing
House, 2002. 670 p. ISBN 973-45-0426-6.
SUBIECT: drept public; drept constituţional; armată; democraţie; securitate naţională; terorism; politică; politică internaţională
342:355/G62

33 - Legea pensiilor actualizată : Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale cu modificările şi completările intervenite ; Actele normative modificatoare,
completatoare şi date în aplicarea legii nr.19/2000 ; Legislaţie privind pensiile militare ; Acte normative
conexe sau reproduse din raţiuni de documentare / Lucrare coordonată de Elena Anghel şi Georgeta Gheorghe
şi prefaţată de Petre Ciotloş. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2003. 551 p. ISBN 973-588-572-X : 250000 lei.
SUBIECT: dreptul muncii; sistem public de pensii; asigurări; pensie militară; legislaţie
349.2/L40

34 - MĂTUŞESCU, CONSTANŢA - Consimţământul statelor la tratate: Mijloace juridice de exprimare /


Dr. Constanţa Mătuşescu. - Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2003. 240 p. Bibliogr. p. 178. ISBN 973-588-706-1: 170000 lei
SUBIECT: drept internaţional public; dreptul tratatelor; acorduri şi tratate internaţionale; Convenţia cu privire la dreptul
tratatelor, Viena 1969
341.24/M48

35 - MREJERU, THEODOR ; ALBU, EMANUEL; VLAD, ADRIAN - Jurisprudenţa Curţii Supreme


de Justiţie: Contencios administrativ 2002 / Theodor Mrejeru, Emanuel Albu, Adrian Vlad. - Bucureşti :
Editura Lumina Lex, 2003. 679 p. Index. ISBN 973-588-640-5 : 400000 lei
SUBIECT: Curtea Supremă de Justiţie; contencios administrativ; jurisprudenţă administrativă; drept administrativ
342.56:342.9/M93

36 - MURARU, IOAN ; IANCU, GHEORGHE; DEACONU, ŞTEFAN - Cetăţenia europeană: Cetăţenii,


străinii şi apatrizii în dreptul românesc şi european; Studii / realizate de Ioan Muraru, Gheorghe Iancu,
Ştefan Deaconu, Mihai Horia Cuc; Coordonare şi prefaţă de Elena Simina Tănăsescu. - Bucureşti : Editura
ALL BECK, 2003. XIII, 154 p. - (Juridica. Studii juridice). ISBN 973-655-373-6 : 114679 lei
SUBIECT: drept public; drept constituţional; drept internaţional public; cetăţenie; cetăţenie europeană; apatrid; regimul
străinilor ; legislaţie internaţională; Centrul de Drept Constituţional şi Instituţii Politice
342.71/C37

37 - MURARU, IOAN; TĂNĂSESCU, SIMINA - Drept constituţional şi instituţii politice: [Curs


universitar] / Ioan Muraru, Simina Tănăsescu. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002. 664 p. Bibliogr. la
sfârşitul capitolelor. ISBN 973-588-312-0 : 400000 lei
SUBIECT: drept constituţional; stat; Constituţie; cetăţenie; drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor; partid
politic; sistem electoral; parlament; guvern; preşedinţie
342/M96

38 - MURZEA, CRISTINEL - Drept roman / Cristinel Murzea. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2003.
351 p. - (Juridica. Curs universitar). ISBN 973-655-329-9 : 348624 lei.
SUBIECT: drept roman; drept civil; Imperiul Roman; istoria dreptului
34(37)/M97

39 - PIPEREA, GHEORGHE - Dreptul transporturilor / Gheorghe Piperea. - Bucureşti : Editura ALL BECK,
2003. 248 p. - (Juridica. Curs universitar). Bibliogr. la sfârşitul capitolelor. ISBN 973-655-333-7 : 247706 lei.
SUBIECT: dreptul transporturilor; contract comercial de transport; transport feroviar; transport rutier; transport maritim; transport aerian
347.763/P67

40 - POPA, VASILE ; PANĂ, ONDINA - Dreptul muncii comparat: Curs universitar; Prezentare
doctrinară comparată a Codului muncii-Legea nr.53/2003 / Vasile Popa, Ondina Pană. - Bucureşti :
Editura Lumina Lex, 2003. 560 p. Bibliogr. p. 548. ISBN 973-588-718-5 : 390000 lei
SUBIECT: dreptul muncii; Uniunea Europeană; contract individual de muncă; contract colectiv de muncă; conflict colectiv
de muncă; sindicate; jurisdicţia muncii; Franţa; Marea Britanie; Italia; Spania
349.2:340.5/P79

58 Buletin de informare legislativã nr. 1/2004


Referinţe bibliografice

41 - RĂDESCU, DUMITRU ; JIPA, CRISTIAN - Apelul şi recursul în procesul penal: Cu modificările


aduse de legea nr.281/24.06.2003 publicată în M.Of. nr.468/01.07.2003 / Dumitru Rădescu, Cristian Jipa.
Bucureşti: Editura Juridică, 2003. 531 p. Bibliogr. p. 523. ISBN 973-86393-1-X : 315000 lei
SUBIECT: drept procesual penal; apel; recurs
343.1/R14

42 - Referendumul naţional privind revizuirea Constituţiei României - 19 octombrie 2003 / Guvernul


României. - Bucureşti : Monitorul Oficial, 2003. 144 p. ISBN 973-567-414-9 : 10650 lei.
SUBIECT: România; drept public; drept constituţional; Constituţie; revizuire constituţională; referendum
342.4/R38

43 - Reforma constituţională şi instituţională a Uniunii Europene / Petre Prisecaru, Nicolae Idu


coordonatori. - Bucureşti: Editura Economică, 2003. 224 p. Bibliogr. p.224. ISBN 973-590-907-3 : 75000 lei
SUBIECT: Uniunea Europeană; reformă constituţională; reformă administrativă; integrare; România; constituţie, revizuire
341.217(4)UE/R38

44 - ROŞU, CLAUDIA - Contractele de mandat şi efectele lor în dreptul civil şi comercial / Dr. Claudia
Roşu. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2003. 304 p. Bibliogr. p. 295. ISBN 973-588-712-6 : 250000 lei
SUBIECT: drept civil; drept comercial; contract de mandat civil; contract de mandat comercial
347.75/R81

45 - SCĂUNAŞ, STELIAN - Dreptul internaţional al drepturilor omului / Stelian Scăunaş. - Bucureşti :


Editura ALL BECK, 2003. 232 p. - (Juridica. Curs universitar). ISBN 973-655-331-0 : 247706 lei
SUBIECT: drept internaţional public; drepturile omului; ONU; Consiliul Europei; Convenţia europeană a drepturilor
omului; Curtea Europeană a Drepturilor Omului; cetăţenie europeană; SUA; Africa; Islam; legislaţie internaţională
341.231.14/S32

46 - SULTĂNESCU,ION; NICOLAEV, VIRGIL; DOROFTE, MARCEL - Ghid practic privind regiml


câinilor periculoşi : Ordonanţa de urgenţă a Guvernului României nr.55/2002 / Ion Sultănescu, Virgil
Nicolaev, Marcel Dorofte. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2003. X, 81 p. ISBN 973-655-306-X: 130000 lei
SUBIECT: România; drept public; ordine publică; asociaţie chinologică
342:351.765(498)/S95

47 - TOADER, CAMELIA - Drept civil. Contracte speciale: Studiu al doctrinei şi jurisprudenţei


române şi străine, cu ample referiri la dreptul comunitar / Camelia Toader. - Bucureşti: Editura ALL
BECK, 2003. XII, 358 p. - (Juridica. Curs universitar). Index. ISBN 973-655-337-X : 325688 lei
SUBIECT: drept civil; contract special
347.4/T67

48 - TURCU, ION - Falimentul -Noua procedură: Tratat / Ion Turcu. - Bucureşti : Editura Lumina Lex,
2003. 608 p. ISBN 973-588-711-8 : 300000 lei
SUBIECT: drept comercial; faliment; insolvenţă comercială; procedura reorganizării judiciare şi a falimentului
347.736/T94

49 - TURCULEANU, ION ; PREDESCU, BIANCA MARIA CARMEN; DĂNIŞOR, GHEORGHE – Drept


civil. Succesiunile / Coordonator prof.univ.dr. Ion Dogaru ; Colectivul de autori : conf.univ.dr.Ion Turculeanu,
prof.univ.dr. Bianca Maria Carmen Predescu, conf.univ.dr. Gheorghe Dănişor,[etc.]... - Bucureşti : Editura ALL
BECK, 2003. XXIII, 820 p. - (Juridica. Curs universitar). Bibliogr. p. 801. ISBN 973-655-283-7 : 690000 lei
SUBIECT: drept civil; dreptul familiei; succesiune; drept succesoral; moştenire; testament; legat
347.65/D82

50 - ŢICLEA, ALEXANDRU - Dreptul muncii. Contractul individual de muncă / Alexandru Ţiclea. -


Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2003. 464 p. ISBN 973-588-709-6 : 300000 lei
SUBIECT: dreptul muncii; contract individual de muncă; cumul de funcţii; salarizare; răspundere
349.22/T58

51 - VOICU, MARIN - Jurisprudenţă comercială: Curtea Constituţională; Curtea Supremă de


Justiţie; Curtea de Arbitraj Internaţional - 2001-2003 / Marin Voicu. - Bucureşti : Editura Lumina Lex,
2003. 432 p. ISBN 973-588-703-7 : 350000 lei
SUBIECT: drept comercial; jurisprudenţă; Curtea Constituţională; Curtea Supremă de Justiţie; Curtea de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României
340.14:347.7/V83

Buletin de informare legislativã nr. 1/2004 59


ISSN 1583-3178

Consiliul Legislativ - Bucureşti, Palatul Parlamentului, Corp B1,


Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, Sector 5, Cod poştal 050711
Tel: 313.66.08 fax: 311.29.35 website: www.clr.ro

Colegiul ştiinţific: Dragoş Iliescu


Sorin Popescu
Nicolae Turcu
Mircea Preda

# Colegiul de redacţie: Sorin Popescu (coordonator)


Victoria Ţăndăreanu (redactor responsabil)
Svetlana Baciu
Tudor Prelipceanu

 Tipografia: R.A. “Monitorul Oficial”, str. Izvor nr. 2-4, Palatul Parlamentului, sectorul 5, Bucureşti

Punctele de vedere exprimate în această publicaţie nu reprezintă analize oficiale asupra legislaţiei, ci doar
opinii personale ale autorilor.