Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
I.1. Calculatorul şi ştiinţele sociale
Încă de acum douăzeci de ani un important autor american J. Naisbitt, în lucrarea devenită
celebră Megatendinţe (1984) atrăgea atenţia asupra expansiunii mondiale a tehnologiilor
informaţiei cu consecinţe dintre cele mai spectaculoase pentru omenire în general. Se întrevedea
astfel:
- legătura dintre descoperirile informaticii şi schimbarea socială,
-limitarea privilegiului informaţional,
-obligativitatea instruirii intensive,
-creşterea ponderii din PIB dată de domeniul informaticii şi informaţiei în general,
-intensificarea schimbului de date “on-line”
-dependenţa stimulativă reciprocă dintre software (ansambluri de programe, instrucţiuni
date etc.) şi hardware (componentele mecanice şi electronice ale unui computer).
Este evident că toate aceste presupoziţii s-au adeverit şi au fost întărite de evoluţiile viitoare.
Astăzi considerăm normal să comunicăm prin Internet, să vorbim de „magistrale ale informării”, să
amintim de cyber-spaţiu etc. Toate aceste înlesniri ale civilizaţiei electronice sunt intermediate de
ordinator (computer) aflat şi el în plină evoluţie tehnologică. Profesionalizarea în cele mai variate
domenii nu mai poate face abstracţie de calculator şi tocmai de aceea se impune cunoaşterea
elementelor de bază ale noilor tehnologii.
În ce priveşte studenţii în ştiinţele sociale considerăm, după experienţa deja vizibilă în
diverse sisteme universitare, că sunt strict necesare următoarele abilităţi:
-familiarizarea cu mediul Windows 95/98/XP ca şi cadru general de funcţionare al
calculatorului
-generarea de texte şi gestionarea acestora prin intermediul programului Word
-gestionarea bazelor de date cu programul Excel
-prezentarea rezumată a comunicărilor publice prin intermediul programului Power Point.
-familiarizarea cu procedurile statistice specifice ştiinţelor sociale prin programul SPSS.
-cunoaşterea principalelor proceduri pentru căutarea informaţiilor pe Internet.
Este evident că orice student îşi poate lărgi şi singur aria de preocupări existând diverse alte
produse software care pot răspunde acestor exigenţe, dar ne-am oprit aici la pachetele soft cele mai
accesibile şi mai răspândite.
Vom prezenta în continuare câteva caracteristici ale acestor componente şi rolul lor în
arhitectura şi funcţionarea computerului:
1
Cea mai simplă unitate de memorie este bitul (valoarea 1 sau 0 în limbaj maşină). 8 biţi formează un byte. Un
Kb=1000 byte, 1 Mb=1000 Kb iar un Gb= 1000 Mb.
De exemplu: 4 combinaţia de taste Alt+F4 sau Ctrl+F4 închide o aplicaţie curentă nu înainte
de a fi întrebaţi dacă salvăm documentul respectiv
4combinaţia de taste Ctrl+5 (luat din blocul numeric) selectează un întreg text
sau document
4 combinaţia de taste Alt+Shift (stânga) schimbă limba folosită prin intermediu
tastaturii mai ales în cazul aplicaţiilor cu texte
þ Obs.: există şi alte combinaţii foarte utile iar utilizatorul poate adăuga pentru anumite sarcini
alte comenzi simple sau complexe (macro-comenzi).
To illustrate how the computer works, let's take a very simple example. Let's suppose you are working in your
word processor and you type the letter "M". Here's what happens, in general terms, when you press the "M"
button:
• The keyboard sends an electrical signal, called a scan code, to the computer saying that a button was
pressed.
• The keyboard controller interprets the scan code and determines that the letter pressed was an "M". It
stores this "M" in a special memory location until the processor is ready to deal with it.
• The controller sends a signal to the processor, called an interrupt. An interrupt tells the processor that
some part of the computer has information for it to process and wants its attention. In this case, the
keyboard controller wants the processor to look at the key you just pressed.
• The processor is almost always doing many things, sharing its time among many tasks. As a result,
most every event must wait its turn. The processor services interrupts based on their priority. When it is
time to deal with the keypress, the processor routes it to the program for the operating system that you
are using. Assuming you are using a multi-tasking operating system like Windows, the operating system
software decides which window you pressed the key in and sends a message to that window telling it a
key was pressed.
• The window decides what to do with the keypress. Since in this case it's your word processor window,
and the key you pressed was an ordinary letter, the word processor will add that letter to its working
area for the file you have open. The letter will take one byte of your computer's memory (RAM). Other
keys could be handled differently (for example, if you pressed the key to tell the word processor to exit).
• The window will then call the operating system to display the letter on the screen.
• The operating system will display the letter on the screen by adding it to your video card's video
memory.
• The next time the video card refreshes your monitor (re-displays what is in its video memory) the letter
will appear on the screen. Most video cards refresh the monitor between 60 and 100 times per second.
Wow, a lot happens even in a simple example like this! This all appears to occur instantaneously because the
computer is simply operating at a much faster speed than humans can readily perceive. But despite the illusion
created by the speed of the PC, a lot of activity is going on inside the box for even the most basic activity.
In fact, even in the description above, I omitted many steps and details. To list every single step could take
dozens of pages, even for just this simple example! The processor itself is handling many thousands of chores
every second, and every part of the computer has a job to do on an ongoing basis. This hopefully gives you some
idea of how the computer processes, moves, and stores information. Notice that in this example all three
activities occurred.
Sistemul de operare este un mediu software prin care utilizatorul poate comunica cu
computerul. El este compus dintr-o serie de programe prin intermediul cărora sistemul
funcţionează; aceste programe sunt primele încărcate în memorie atunci când computerul este
pus în funcţiune. Principalele funcţii ale sistemului de operare sunt:
-stocarea informaţiilor în directoare, fişiere etc.
-setarea legăturilor cu toate perifericele computerului
-gestionarea programelor soft specifice
-facilitarea comunicării cu utilizatorul prin interfeţe.
Principalele sisteme de operare cunoscute sunt MS DOS şi Windows cu variantele
95/98/2000/NT/XP. Există însă şi alte sisteme de operare: OS2 (folosit mai puţin astăzi),
Unix/Linux (foarte folosite mai ales în reţele de calculatoare), MacOS (pentru calculatoare de tip
Macintosh). Pentru prezentarea actuală ne vom opri la mediul Windows care este astăzi cel mai
uzual datorită comunicării cu utilizatorul printr-o interfaţă grafică şi nu prin texte/comenzi aşa
cum era cazul cu sistemul MS DOS. Noţiunile introduse se referă la Windows în general şi pot fi
întâlnite cu unele modificări în toate variantele apărute în timp.
Din moment ce computerul este conectat la reţeaua de curent electric şi este deschis
(ordinea este computer4monitor; la închidere este invers!) computerul va încărca sistemul de
operare după care va apare pe ecranul monitorului o imagine de tipul următor :
Cea mai des uzitată în lucrul cu calculatorul este pictograma My Computer care
odată acţionată deschide fereastra în care identificăm diversele sectoare ale computerului:
Se observã cã apar
noile directoare
conţinute în cel
anterior E:\adrian.
Există şi alte comenzi importante privind lucrul cu fişierele. Nu este locul aici de a
detalia toate opţiunile. Cel mai important este să ştim să creăm singuri directoare, să copiem, să
le mutăm sau să ştergem directoare sau fişiere. Presupunem de exemplu că fişierele de pe o
dischetă dorim să le înmagazinăm într-un director din My Documents intitulat Lucrare de
licenţă. Vom da dublu clic pe pictograma My Documents de pe ecran apoi vom plasa cursorul
mausului într-o zonă liberă şi vom da un singur clic cu butonul din dreapta apoi va apare
imaginea de mai jos: se observă opţiunile New→ Folder care ne vor ajuta să definim noul
director. După ce pe ecran va apare efectiv noul director denumit generic New Folder putem să
scriem efectiv numele noului director Lucrare de licenţă. Astfel se creează un „dosar” în care
putem depozita fişierele de pe dischetă. Din moment ce directorul este creat putem să încercăm
transferul respectivelor fişiere (cu condiţia ca discheta să fie introdusă în unitatea de citire a
acesteia; facem precizarea că întotdeauna o dischetă şi în general orice suport extern, trebuie
verificată de viruşi cu programele antivirus eventual instalate pe computer!). Vom închide astfel
toate ferestrele, ne vom întoarce la ecranul Windows şi vom alege pictograma My Computer.
Putem apoi selecta toate fişierele dând clic pe unul din ele şi folosind combinaţia de taste
Shift+↓. Apoi vom deschide cu clic dreapta lista cu opţiuni pe care am prezentat-o mai înainte şi
vom alege Copy. Ne întoarcem în My Documents, deschidem directorul definit anterior, apăsăm
clic dreapta oriunde în interiorul acestuia, vom alege opţiunea Paste şi fişierele de pe dischetă
vor apare în directorul nostru.
Foarte des uzitată este opţiunea Windows Explorer care ne ajută să vizualizăm în detaliu
alcătuirea directorilor, subdirectorilor, fişierelor etc. Dacă din început alegem şirul de comenzi
Start → Programs→ Accesories→ Windows Explorer vom avea o fereastră de tipul următor:
Fig. 16 Sub-meniu
pentru aranjarea
barei cu instrumente
þ Obs.: Există şi alte facilităţi de lucru referitoare la directoare sau fişiere. Recomandăm în
acest sens respectivele facilităţi avute prin activarea comenzilor Start→Settings→Control
Panel→Folder Options:
După cum se observă există chiar din această
fereastră o serie de indicaţii privind
vizualizarea directorilor. Tasks se referă la
vizualizarea dosarelor în Control Panel.
Browse folder se referă la modalitatea de
apariţie a itemilor în noi ferestre iar Click
items se referă la modul cum se deschide sau
selectează un item oarecare. Dacă vrem să
renunţăm la preferinţele selectate putem reveni
la situaţia iniţială cu Restore Default. În
meniul View putem alege şi alte setări utile.
De exemplu dacă unele dosare/fişiere am
hotărât să rămână ascunse (opţiune rezultată
prin clic dreapta pe itemul respectiv, apoi
Properties) atunci putem decide dacă acele
fişiere ascunse pot fi vizualizate sau nu: do not
show/show...: