Romantismul literar şi-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestându-se în

paralel cu romantismul artelor plastice şi cu cel muzical. Migraţia influenţelor impuse de curent
determină coexistenţa lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului (de
exemplu, parnasianismul).
Caracteristici:

• Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul,

grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor
specii literare inedite precum drama romantica, meditatia,
poemul filozofic şi nuvela istorică.
• Cultivă sensibilitatea, imaginaţia şi fantezia creatoare,
minimalizând raţiunea şi luciditatea.
• Promovează inspiraţia din tradiţie, folclor şi din trecutul
istoric.
• Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul
oniric), într-un cadru natural nocturn.
• Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea
peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri şi
prin reflecţii asupra gravelor probleme ale universului în
meditaţii.
• Acordă o importanţă deosebită sentimentelor omeneşti, cu
predilecţie iubirii, trăirile interioare intense fiind
armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau
participative.
• Construirea eroilor exceptionali, care acţionează în
imprejurări ieşite din comun, precum şi portretizarea
omului de geniu şi condiţia nefericită a acestuia în lume;
personajele romantice nu sunt dominate de raţiune, ci de
imaginaţie şi de sentimente.
• Preocuparea pentru definirea timpului şi a spaţiului
nemarginite, ca proiectie subiectivă a spiritului uman,
concepţie preluată de la filozofii idealişti.
• Utilizarea de procedee artistice variate, printre care
antiteza, ocupă locul principal atât în structura poeziei,
cât şi în construirea personajelor, situaţiilor, ideilor
exprimate
• Ironia romantică dobândeşte, adesea, accente satirice sau
pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atât in specia
literara cu nume sugestiv, satira, cât şi în poeme
filosofice.
• Priorita absolută in locul rigorii rationale a
clasicismului
• Asumarea poziţiei demiurgice (demonice) faţă de universul
creat
• Preferinţa pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor
care să pună în evidenţă antonimiile specifice unei
existenţe contradictorii
• Lărgirea viziunii estetice prin inovaţie la nivelul
speciilor literare al tematici, motivelor si limbajelor
artistice
Mişcarea Sturm und Drang (literal, furtunica şi imbold) este
considerată a fi precursoarea Romantismului în Germania. Poetul
Johann Wolfgang von Goethe a fost cel mai faimos reprezentant al
acesteia.

Goethe publică Suferinţele tânărului Werther, operă de intensă

subiectivitate datorită unei iubiri imposibile a protagonistului
acesteia (Werther). Cartea a cauzat multă vâlvă în perioada sa,
datorită faptului că un val de sinucideri a fost atribuit
lecturii volumului.