Ambalaj

Totalitatea elementelor destinate protectiei unui produs/lot de produse, in scopul mentinerii calitatii si integritatii pe
timpul manipularii, transportului, depozitarii, desfacerii si consumului si pentru inlesnirea acestor operatiuni. Notiunea
de ambalaj corespunde notiunii comerciale de tara. Modul de ambalare a produselor, materialele din care sunt
realizate ambalajele, designul etc, influenteaza decisiv succesul comercial al marcii.

Ambalajul modern nu se limiteaza doar la protectia fizica a produsului, ci constituie un mijloc important de
comunicare intre produs-producator si consumator, in deosebi la vanzarea prin autoservire. Alaturi de o serie de
functii tehnice (rol de protectie impotriva umiditatii, prafului, socurilor, contaminarii s.a., de conservare, manipulare,
depozitare, distributie fizica), ambalajul indeplineste importante functii comerciale si de marketing, cum sunt:

semnalizare (la locul de vanzare), atragerea atentiei clientelei - prin forma, dimensiune, grafica, culoare, miros etc,
constituind un veritabil prim suport media (V. promovare prin ambalaj);

informarea consumatorului privind mentiunile legale: originea, compozitia, clasa de calitate, modul de utilizare,
termenul de valabilitate, pretul unitar (V. eticheta);

facilitarea identificarii, precum si diferentierea usoara a tipului de produs pe care il contine fata de produsele
concurente s.a. Rezistenta la schimbare este, uneori, puternica (vezi cutiile tetra-pack, folosite cu succes la
ambalarea bauturilor racoritoare, a laptelui, care nu s-au impus insa si pentru vinul de masa).

Exemple de ambalaje din folie de plastic utilizate la ambalarea produselor alimentare:

- folie coextrusa multistrat pentru ambalarea in vid a alimentelor umede cu continut de grasime (mezeluri, carne
cruda si tocata etc), avand stratul-bariera in exterior sau in interior;

- folie multistrat, cu bariera la gaze, pentru ambalarea in vid a branzeturilor si a alimentelor care nu produc suc;

- folie multistrat pentru ambalarea alimentelor care lasa suc (carne, peste, branzeturi), a alimentelor care degaja
arome (cafea, cacao, condimente), a alimentelor care necesita tratamente termice (pizza), a laptelui, bauturilor,
legumelor, fructelor etc.

Tiparirea flexografica a ambalajelor cunoaste, in ultimii ani (in functie de suport), o dezvoltare dinamica - fata de
procedeele clasice (offset, rotogravura, serigrafie).
 

AMBALAJUL OPTIM – O CERINŢĂ ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ

Ambalajul este considerat un instrument de marketing si un factor economic. Iniţial rolul ambalajului a constat in
protejarea mărfii. Odată cu dezvoltarea producţiei industriale s-a adăugat funcţia de transport si depozitare/logistică
a ambalajelor.
Autoservirea ca forma de vânzare a produselor, consumul accentuat şi concurenţa au transformat ambalajul într-un
“purtător de informaţie şi reclamă”; societăţile actuale de prestări servicii impun ambalajului şi îndeplinirea funcţiei
suplimentare referitoare la comoditate sau comfort.
Nu în ultimul rand, cerinţele impuse de protecţia mediului au luat în considerare şi funcţia ecologică a ambalajului.
Astfel, ambalajul devine un instrument complex de marketing care pe lânga funcţiile tradiţionale de «învelire şi
protecţie », mai îndeplineşte funcţii referitoare la uşurinţa în manipulare, a comunicării cu piaţa de desfacere precum
şi a sprijinului logistic. Astfel devine vizibilă funcţia integrativă a ambalajului.
Produsul şi ambalajul sunt două componente esenţiale şi referinţe clare ale ofertantului care se ocupă de mixul de
marketing.
Mixul de marketing este practic conceput ca o mixtiune de funcţii în cadrul căreia sunt introduşi anumiţi factori de
rentabilitate (ex. preţ) sau factori referitori la desfacere (ex. Produs, ambalaj, sortiment, calitate, reclamă).
Prin influenţa reciprocă a acestor factori cunoscuţi sub denumirea de cei « 4P » (Produs, Reclamă, Spatiu, Preţ),
ambalajul poate influenţa direct, succesul sau eşecul unui plan de marketing.
Cerinţele impuse unui ambalaj optim sunt rezumate într-o sistematică, care sprijinindu-se pe mixul de marketing
poate fi consemnată ca mix al ambalajului.
Mixul ambalajului (tabelul 1) reprezintă o listă completă a tuturor funcţiilor ambalajului care pot fi utilizate ca bază
pentru formarea ambalajului sau ca punct de plecare în dezvoltarea unui produs specific. Din mixul ambalajului pot
fi deduse toate caracteristicile referitoare la produs, producţie şi distribuţie care sunt cerute de materialele de
ambalare, sisteme sau forme constructive pentru a îndeplini misiunea globală optimă a ambalajului vis a vis de
produs.
Modul cum sunt îndeplinite toate cerinţele pentru o variantă de ambalare, determină aspectul economic al acesteia,
puternic influentată de costurile singulare a fiecarei caracteristici deduse a mixului ambalajului, când ambalajul si
produsul îşi indeplinesc împreună misiunea.
În dezvoltarea ambalajului, costurile acestuia trebuie să constituie o concluzie si niciodata un argument in luarea
deciziei de a continua sau de a stopa o astfel de dezvoltare.
Ambalajul optim presupune ca produsul şi ambalajul său, să fie privite ca un tot unitar luând în considerare
următoarele aspecte :
-ca sprijin reciproc pentru îndeplinirea cerinţelor consumatorilor ;
-ca o “prezentare intergrată” a funcţiilor pentru consumator;
-ca un element optim integrabil a lanţului logistic.
Această unitate se bazează întotdeauna pe efectul de interschimbabilitate produs-ambalaj; spre exemplu, convenienţa
în utilizarea produsului care oferă o anumită conformaţie a ambalajului să influenteze în aceeaşi masură succesul
precum gustul sau culoarea produsului însăşi.

Tabel 1. Mixul ambalajului

PRODUS -Protectia fizica Functia de protectie
-Protectia calitatii
GRAFICA -Promovarea produsului Functia de comunicare (Functia
DESIGN -Informatii referitoare la produs de prezentare)
UTILIZARE -Economicitatea utilizarii Functia de utilizare
-Comfort in utilizare
MEDIUL -Consum de resurse si de energie Functia ecologica
INCONJURATOR -Valorificarea deseurilor
SPATIU -Depozitare Functia de distributie
-Transport (Functia logistica)
-Accdeptabilitatea in comert

Pe lângă criteriile de apreciere deja cunoscute pentru ambalaje cum sunt: efectul de protecţie, aptitudinea logistică şi
eficacitatea publicitară, în ultimii ani au fost luate în considerare punctele de vedere ecologice privind caracterizarea
ambalajelor, respectiv intocmirea ecobilanţurilor referitoare la ambalaje.
In economia de piaţă se impune elaborarea unui concept de estimare şi de apreciere a compatibilităţii ambalajelor cu
mediul inconjurător. Cunoaşterea ecobilanţurilor este de aceea o condiţie necesară.
Ecobilanţul unui ambalaj se compune din descrierea ciclului de viată al ambalajului si o analiză a efectelor asupra
mediului înconjurător in totalitatea secvenţelor sale.
Ciclul de viata incepe odată cu extragerea materiilor prime si se incheie odată cu valorificarea deseurilor provenite
din ambalaje.

Norma Europeana EN 12973 (Value Management) descrie notiunea referitoare la valoare– ca o relatia între
satisfacerea nevoilor şi resurselor care se folosesc conform relatiei:

SATISFACER EA CERINTELOR

Valoarea 
RESURSE
Simbolul alfa in aceasta relatie semnifică faptul că, relaţia între satisfacerea cerinţelor şi introducerea resurselor nu
este o formula matematica ci o transpunere. Cei doi factori trebuie sa fie echilibraţi pentru a obţine cel mai profitabil
echilibru.
 Valoarea nu este o mărime absoluta ci relativă si poate fi privită din mai multe puncte de vedere. Atingerea unei
valori optime necesită ponderarea unor parametri aflaţi in situaţii conflictuale. Pentru consumatori, noţiunea valoare
reprezintă măsura în care oferta atinge aşteptările lor în raport cu efortul (contributia) pe care trebuie să o aducă în
atingerea şi folosirea produselor şi serviciilor.
Pentru furnizor valoarea este cu atât mai mare cu cât resursele sunt mai mici pentru satisfacerea asteptarilor
clienţilor.
Transpunerea relaţiei de mai sus în vederea optimizării ambalajului poate fi reprezentata dupa cum urmează:

INDEPLINIREA FUNCTIILOR
Valoarea 
RESURA(Costuri , timp...)

Relatia de mai sus arată că valoarea fiecărui element din asamblul funcţiunilor sale este determinat de relaţiile
existente între resursele existente (referitoare la costuri).
In practică acest lucru înseamnă o examinare detaliată a fiecărui element de cost in sistemul de ambalare si o
evaluare a contribuţiei fiecărei componente la funcţionalitatea sistemului in care mixul – ambalajului stă la baza
combinaţiei produs-ambalaj.
Aspectul orientat spre valoare în domeniul ambalajului este deosebit de util când este planificată sau este neceasră o
schimbare. Această schimbare înseamnă crearea a unui sistem mai bun sau costuri diminuate sau ceva mai bun cu
costuri mici.
Prin utilizarea modelului valoric prezentat mai sus, se pun la dispozitie urmatoarele modalităţi de creştere a
valorii :
-funcţionalitate mai mare pentru costuri constante;
- funcţionalitate mai mare la costuri mai mici
-funcţionalitate mai mare cu costuri mai ridicate dar acceptabile.
Aceste trei modalităţi pentru creşterea valorii în optimizarea amblajului sunt capabile să ridice cota pe piaţă având
astfel o cotă de câştig pe termen lung.
Cert este că în modelarea ambalajului, aceste puncte de vedere tehnice, înseamna relaţia de interschimbabilitate între
acceptarea calităţii de către consumator şi preţul de consum.
Câteva repere referitoare la conceptul analizei valorii în dependenţă cu problemele referitoare la planificarea,
raţioanlizarea , conformarea si optimizarea ambalajului sunt :
1. Integrarea ambalajului în produs precum şi includerea ambalajului în reţeaua externă de transport şi luarea în
considerare a condiţiilor de utilizare şi de mediu ale produsului şi ambalajului.
Astfel planificarea si raţionalizarea ambalajului presupune un punct de vedere unitar pentru a putea estima influenţa
tuturor factorilor asupra rezultatului final.
2. Acest punct de vedere unitar este legat de o strânsă cooperare interdisciplinară într-o echipă orientată, în care toţi
participanţii sunt responsabili precum şi cei avizaţi de rezultate.
3. Relatia produs-ambalaj abordată mai sus, începe practic de la conceperea respectiv construcţia produsului . O
planificare a produsului orientată spre piată trebuie să aibă în vedere de la început o dezvoltare corespunzătoare a
ambalajului.
Optimizarea relatiei produs-ambalaj trebuie avuta in vedere încă din faza incipientă a dezvoltării şi construcţiei
produsului si ambalajului.
4. Procesle de formare a produsului şi ambalajului sunt în mare masură procese inovative, pentru că sunt
condiţionate de dezvoltarea tehnică şi economică şi pot apărea în permanenţă noi probleme în organizarea şi
imbunătăţirea acestora.

Astazi, ambalajul este considerat un concept multifuncţional şi deschis care prin dezvoltarea inovativă trebuie adapat
noilor cerinţe ale pieţei.
Pentru intreprindere este necesară găsirea unui ambalaj individual optim pentru fiecare produs in parte.
Ambalajul se dovedeşte a fi un element de legatură integral pentru organizarea produsului şi pentru un marketing de
succes al produsului. De asemenea, organizarea sistemului produs – ambalaj necesită o gândire complexă precum şi
utlizarea unor metode sistematice, inovative şi orientate.