Sunteți pe pagina 1din 10

Georgiana ALEXANDRESCU-FIERARU *

Spaţiul public european:


concept, construcţie, instituţii
Abstract: The European Union is facing, nowadays, a major com-
munication crisis, that has enormous consequences in all its fields of
activity. As all the Eurobarometres show, Europe’s citizens feel that their
problems are not well taken into account by the Union, that there is no
proper public space in which to make all their important issues seen, in
which to express their rights. This makes that the European Union is being
perceived, broadly, as an impersonal entity, located far from reality, little in
agreement with citizens’ expectations. The main causes for this are the
bureaucracy, the Union’s incongruities with the characteristics of every
single nation-state that composes it, as well as its linguistic deficiencies and
the lack of proper European mass media. However, what the Union wishes
to accomplish through the Lisbon Treaty is a greater degree of trans-
parency, as well as a better social environment for its citizens. This em-
bellished new communicational frame proposed is starting, little by little, to
generate what one would call an associative European public sphere.
Keywords: European public sphere, civic participation, the Lisbon Treaty,
European mass-media, European communication.

A. Spaţiul public european La Habermas, noţiunea de democraţie,


un spaţiu în construcţie* strâns legată de aceea de spaţiu public, este
corelată cu conceptele de publicuri slabe şi
„Democraţia, dacă ar fi să nu rămână publicuri puternice, cu acela de libertate de
un simplu principiu formal, este depen- exprimare şi cu posibilitatea auto-guvernării
dentă de prezenţa unor condiţii pre-legale, individului (Fossum, Schlesinger, 2007: 4).
cum ar fi libera dezbatere dintre forţe Aceste concepte, regăsite la nivel naţional,
sociale, interese sau idei opuse, în cursul sunt greu aplicabile Uniunii Europene.
cărora scopurile politice sunt clarificate, Dezinteresul pentru dezbaterea publică
îşi pot schimba cursul şi din urma cărora având caracter transnaţional a generat, de
va reieşi o opinie publică strâns legată de altfel, tergiversarea ratificării controver-
intenţii de natură politică. Aceasta implică satului „Tratat de la Lisabona”.
faptul că orice proces politic trebuie să fie Acesta acordă Uniunii prerogative
auzit şi înţeles; prin urmare, că cetăţeanul crescute. Între acestea, un preşedinte care
cu drept de vot poate comunica, pe limba să o reprezinte în cadrul relaţiilor sale
sa proprie, cu autoritatea suverană căruia bilaterale; acordarea unui loc important
el îi este subiect” (Van Gerven, 2005: 42). cetăţeanului ca persoană prin afirmarea
democraţiei participative ca pilon al „Con-
* gresului social tripartit între partenerii
Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi
Georgiana ALEXANDRESCU-FIERARU 68

sociali şi Uniunea Europeană” (Comisia definită ca „spaţiu simbolic în cadrul


Europeană: 2009). Cu toate acestea, reali- căruia au loc schimburi de discursuri, în
tatea comunicaţională nu este una ideală. marea lor majoritate contradictorii, ale
În decembrie 2007, opt din zece diferiţilor actori sociali, religioşi, culturali
cetăţeni ai Europei ar fi vrut să afle mai şi politici care alcătuiesc o societate”
multe despre chestiunile europene. Şapte (Mercier, 2003: 10).
din zece ar fi vrut să îşi cunoască mai bine În viziunea majorităţii celor care au
drepturile. Două treimi dintre cetăţenii încercat să dezbată noţiunea de „spaţiu
europeni considerau utilă şi interesantă public” la modul general, aceasta s-ar
informaţia disponibilă, privitoare la Uniune, referi la „comunitatea politică”, însă nu
însă tot atâţia o găseau insuficientă (Comi- una în sensul clasic al termenului, de
sia Europeană: 2007). Inexistenţa, astăzi, a grupare alcătuită din „indivizi având în
unui spaţiu public european, atât de ova- comun aspiraţii, interese, comportamente”
ţionat şi de aşteptat încă de la momentul (Mercier, 2003: 11), ci una în care şi
instituirii, în 1957, a Comunităţii Econo- conflictele joacă un rol important. Astfel,
mice Europene, constituie unul dintre spaţiul public devine promotor al demo-
marile neajunsuri ale acesteia, principala craţiei, continuator al „agora” ateniene,
cauză pentru care marea majoritate a dar şi prelungire a canalelor mediatice. De
cetăţenilor păstrează un raport distant faţă altfel, premisele unei astfel de concepţii
de tot ceea ce ţine de Uniune. Aceasta este asupra „spaţiului public” se regăsesc încă
văzută ca entitate abstractă, îndepărtată, de la Kant, care era de părere că „omul
birocratică şi prea puţin interesată de trebuie să fie liber de a raţiona public,
problemele lor efective. împreună cu semenii săi” (Imm. Kant,
Toate acestea s-ar datora faptului că Opere filosofice, apud Mercier, 2003: 11).
lipsa unui spaţiu deschis de comunicare (a Spaţiul public, asemeni oricărei alte
unei „sfere publice” la nivel european) - în instanţe supuse influenţelor temporale, a
care oamenii de rând, fie ei reprezentaţi cunoscut modificări. Încă din perioada
sau nu de ONG-uri, să poată afla chestiu- ateniană (când cei care veneau să îşi
nile esenţiale care le privesc existenţa - expună opiniile privitoare la bine, la
duce la înstrăinarea Uniunii, la transfor- frumos, la viitorul societăţii erau învăţaţii,
marea ei în „ceva” lipsit de concreteţe, respectiv conducătorii vremii) şi până în
dar, mai ales, rezervat unei „democraţii epoca modernă (când spaţiul de dezbateri
elitiste” (Wolton, 2003: 49-51). Nu avem filosofice era acela al cafenelelor destinate
de-a face cu o chestiune ambiguă sau tot oamenilor de vază, deşi mai puţin avizi
dubitabilă, faptul în sine constituind însăşi de a-şi dezvălui statusul social), spaţiul
premisa de la care pornesc actualele public a fost prea puţin reprezentativ
politici de comunicare din cadrul Uniunii. pentru ceea ce îşi propunea cu adevărat să
facă. O dată cu apariţia televiziunii, însă,
Naţiune, stat, democraţie: lucrurile s-au schimbat radical. Acum
esenţa unei societăţi politice europene „sfera publică” vine în ajutorul unei
democraţii liberale (în care individul îşi
Pentru ca aceste trei elemente, esen- afirmă drepturile), respectiv al uneia
ţiale pentru existenţa societăţii astăzi, să participative (în care acesta este obligat să
devină tangibile, ele trebuie „unificate” de îşi spună părerea, fie numai verbal, fie
către entitatea denumită spaţiu public şi acţionând efectiv pârghiile puterii).
69 Spaţiul public european: concept, construcţie, instituţii

Desigur, spaţiul grec nu îşi mai Părerile, în cadrul cercurilor ştiinţifice,


găseşte un corespondent perfect în cadrul sunt împărţite. Spre exemplu, J. Cohen şi
societăţii actuale, puternic globalizate. Cu C. Sabel au ajuns la concluzia că dez-
toate acestea, sfera publică trebuie înţe- voltarea unei alte forme de conducere, a
leasă ca o coordonată esenţială a societăţii unei „poliarhii direct-deliberative” ar fi cu
civile. La scară europeană, acest spaţiu mult mai utilă pentru exprimarea opiniei
public s-ar concretiza într-o „arenă” carac- publice. Eliberându-se de aranjamentele
terizată printr-un pluralism semnificativ al instituţionale tradiţionale, atât de puţin
ONG-urilor, al partidelor politice şi al eficiente, prin recursul la anumite sisteme
asociaţiilor de interes divers. performante de participare publică directă
Existenţa unor numeroase lobby în şi de deliberare, sfera publică ar fi revo-
cadrul spaţiului european (bruxellian cu luţionată în sprijinul majorităţii populare
precădere) ar putea arăta uşoara schimbare (Wilkinson, 2002: 177-187). Iată, deci, din
de direcţie a Uniunii Europene, o mai nou, că implicarea activă a opiniei publice
mare apropiere faţă de cetăţeni şi de inte- pare să constituie premiza pentru spaţiul
resele acestora. Or nu de puţine ori, public european.
lobbyiştii dornici de a întâlni reprezen-
B. Cauzele lipsei dezbaterii
tanţii europeni se lovesc de aroganţa
în Uniune sunt de ordin multiplu
acestora, de lipsa de interes a unei mari
părţi dintre ei. Aceşti „ofiţeri” de afaceri
a. Dialogul cetăţenesc la nivel
publice redactează, de altfel, într-un cerc transnaţional este aproape
restrâns, „cataloage” ale membrilor Parla- inexistent
mentului, ale comisarilor, ale membrilor
Comitetului Regiunilor. Aceste fişe men- Spaţiul european este, astăzi, după
ţionează, pe lângă o scurtă descriere a părerea lui Mercier, unul cu precădere
persoanei în cauză, disponibilitatea (sau politic. Sfera în care există interacţiune
nedisponibilitatea) acesteia pentru anumite constantă este una exclusivistă, destinată
probleme: financiare, de agricultură, far- elitelor. „Nu se poate vorbi nici despre
maceutice etc. În funcţie de această cultură europeană, nici despre una
apetenţă, lobbyistul îşi va căuta ori nu un mondială. Nici una, fireşte, cu excepţia
aliat în persoana celui în cauză. acelei a elitelor, care au aceleaşi gusturi
După Habermas, nu putem vorbi de culturale, care călătoresc cu avionul dintr-
o sferă publică atotcuprinzătoare, ci de un stat în altul, care au acces la aceleaşi
mai multe sfere publice care interacţio- canale media şi care fac dovada celui mai
nează, aceasta chiar în interiorul statelor- pur cosmopolitism” (Wolton, 2003: 48).
naţiune (Fossum, Sclesinger, 2007: 2-3). Aceste elite „de aeroport” ar fi mondia-
Această viziune are puternice implicaţii liste, iar popoarele ar rămâne în conti-
asupra felului în care modelul unei sfere nuare naţionaliste, lipsite de privilegiul
publice naţionale este transferat la nivel adevăratului dialog inter-cultural.
transnaţional; sfera publică nu este nimic Fossum şi Schlesinger vorbesc despre
altceva decât o reţea de formate, structuri şi Uniunea Europeană ca „model tehno-
niveluri comunicative (Fossum, Schlesinger, cratic” sau structură neoliberală de mana-
2007: 4). gement fără legitimitate democratică
(Fossum, Schlesigner, 2007: 5).
Georgiana ALEXANDRESCU-FIERARU 70

Faptul că irlandezii au votat în 27). Dificultatea de a gândi acest continent


favoarea Tratatului de la Lisabona de abia nu este nimic altceva decât „dificultatea de
în urma celui de-al doilea referendum, a gândi unicul în multiplu, multiplul în
după o intensă campanie de influenţare a unic, unitas multiplex” (Morin, 2002, 28).
deciziei publice vine în sprijinul afirmaţiei Întreaga Europă se naşte, de-a lungul
de mai sus (Hyman, 2008: 2). Se poate secolelor, prin lupte, tăieturi, fragmentări,
replica, fireşte, că Irlanda reprezintă un rupturi. Ea include conflictul şi reglarea
caz izolat şi că, în celelalte state, semnă- acestuia (Morin, 2002: 53).
tura in favoarea Tratatului a survenit cu Cultura este, încă, o construcţie
mult mai repede (deşi cazul Cehiei este mentală puternică, parte a vieţii de zi cu zi;
exemplar pentru întârzierea procesului în ciuda decadelor de globalizare, statul-
decizional). naţiune şi construcţiile sale culturale sunt
În septembrie 2008, Ministerul de încă dominante în societăţile moderne.
Afaceri Externe irlandez a realizat un Întrucât o identitate culturală europeană
raport privind rezultatul referendumului este încă departe de realitate, Europa
din 2008. „Cei care au votat «nu» erau de rămâne o ţesătură de naţiuni, regiuni şi
părere că Tratatul de la Lisabona ar culturi. Cu toate acestea, schimbările pro-
însemna pierderea suveranităţii irlandeze, vocate de imigraţie dau naştere unor
sfârşitul controlului asupra avortului şi preziceri de tip cosmopolit (Fossum,
acceptul pentru formarea unei armate Schlesinger, 2007: 6), Uniunea luând
europene” (Barbier, Ghailani, februarie astăzi în calcul aceste variabile nou
2009: 7). Or, Tratatul de la Lisabona nu apărute.
prevede nici unul dintre aceste lucruri.
După efectuarea unui sondaj, s-a constatat c. Accesul la informaţia difuzată
că principalul motiv pentru votul „nu” a de către Uniune pe propria platformă
fost reprezentat de către lipsa de infor- cunoaşte impedimente de ordin
mare şi de înţelegere, în proporţie de 42%. lingvistic

Deşi, după cum arată o lege promul-


b. Statul-naţiune precede Uniunea gată încă din 1958, ca şi limbi oficiale sunt
recunoscute limbile statelor membre, ca şi
Proiectul european nu a reuşit să ia, limbi „de lucru” sunt consacrate, în cadrul
încă, amploarea celor desfăşurate sub UE, engleza şi franceza (în cadrul întâl-
egida statului-naţiune (Mercier, 2003: 16), nirilor oficiale şi al comunicării la nivel
iar aceasta explică problemele de legitimi- intern în cadrul Uniunii), în timp ce
tate. Mai mult decât atât, construcţia franceza este limba de lucru a Curţii de
statelor-naţiune reprezintă un proces Justiţie, în combinaţie cu o a doua limbă,
desfăşurat pe parcursul a secole, în timp aleasă la începutul fiecărei deliberări. Cu
ce Europa, la nivel de dimensiune toate acestea, toate limbile oficiale sunt
instituţională, are mai puţin de un secol. desemnate pentru uz în cadrul întâlnirilor
De aceeaşi părere este şi Edgar formale, al documentelor finale ale Comi-
Morin, în Gândind Europa. Chiar şi numai siei şi în toate documentele Parlamentului.
geografic, Europa reprezintă „o noţiune Deşi nici o formaţiune politică nu îşi
fără frontiere cu Asia şi, istoric, o noţiune manifestă, făţiş, indignarea cu privire la
cu frontiere schimbătoare” (Morin, 2002: această situaţie de fapt, izbucnirile puţin
71 Spaţiul public european: concept, construcţie, instituţii

mediatizate (precum cea din 1999, a parte la dezbaterea democratică din


guvernului german, în cadrul unei întâlniri Uniune, în baza unui sistem internet dez-
informale a Consiliului de Miniştri în voltat în cadrul tuturor statelor. Cu toate
Finlanda, datorită faptului că nici o tradu- acestea, suportul media universal necesar
cere nu fusese pusă la îndemână) (Comisia participării active lipseşte, mai ales datorită
Europeană, 2007), demonstrează că pro- faptului că structurile discursive şi mentale
blema nu este una de suprafaţă. necesare unui spaţiu public transnaţional
Mai mult, cei care încearcă să ia diferă enorm de la stat la stat (Eriksen, în
contact cu tot ceea ce reprezintă lumea Fossum, Schlesinger, 2007: 4).
europeană se lovesc de faptul că nu toate Nu trebuie uitat, cu toate acestea (şi
documentele existente pe portalul euro- autorii o menţionează, de altfel) că ne
pean (www.europa.eu) sunt traduse în cele mişcăm în direcţia potrivită, cu publicaţii
23 de limbi oficiale, ci doar cele conside- precum „Frankfurter Allgemeine Zeitung”,
rate mai puţin importante: ştiri, link-uri „Le Monde”, „The Daily Telegraph” sau
către proiectele Uniunii, însă, cu precă- „Financial Times”, care transnaţionali-
dere, linkuri către site-ul oficial, acela în zează spaţiul mediatic european (Fossum,
limba engleză. Schlesinger, 2007: 7). Deşi criticile aduse
De altfel, un reprezentant al Directo- acestor publicaţii – mult prea elitiste − nu
ratului General de Comunicare al Comisiei contenesc să apară, este foarte probabil ca
Europene admite că „spaţiul public euro- exact puţinii care au acces la ele să fie ade-
pean” nu există şi că, mai mult decât văratul public european (Baisnée, 2007: 9).
atât, instituţiile europene şi-au naţionalizat Canalul înfiinţat în colaborare cu
discursurile în funcţie de specificităţile YouTube şi intitulat generic EUTube
fiecărei ţări. (Baisnée, 2007: 4). (www.youtube.com, secţiunea „eutube”,
2008) publică reclame, fragmente de
d. Mass-media europene lipsesc emisiuni care tratează probleme de interes
sau sunt în curs de formare. general sau mesaje de promovare a unor
campanii la care Uniunea este parte: de
Inexistenţa unor media de masă euro- ajutare a persoanelor defavorizate din
pene reprezintă o altă problemă demnă de lumea a treia, de creştere a nivelului de
luat în seamă. În cazul EuroNews (canalul şcolarizare din Orientul Mijlociu etc.
european prin excelenţă), publicurile avute Gradul de informare nu este unul ridicat.
în vedere sunt minoritare şi prea puţin Canalul online Europe by Satellite
reprezentative pentru marea majoritate a (www.ec.europa.eu, secţiunea „Europe by
europenilor. De altfel, ceea ce se cunoaşte Satellite”, 2008) pune câteva probleme de
în cadrul naţional privitor la Uniunea ordin logistic pentru a putea fi accesat.
Europeană nu este nimic altceva decât Mai exact, este necesară crearea unui cont.
ceea ce decid media naţionale să abordeze Într-o limbă de circulaţie internaţională,
în cadrul emisiilor lor din interiorul fireşte, pe care mulţi dintre cei interesaţi
statelor. de astfel de informaţii nu o manevrează cu
În cadrul amplei lucrări a lui uşurinţă.
Schlesinger, Eriksen vorbeşte despre sfera Încercările cele mai recente de îmbu-
publică în termeni de „spaţiu comunica- nătăţire a situaţiei comunicaţionale sunt
ţional polimorfic şi polifonic”, care ar consemnate în documentul denumit
permite, în teorie, tuturor cetăţenilor să ia „White Paper on a Communication Policy
Georgiana ALEXANDRESCU-FIERARU 72

in the European Union”, în care instituţia Este nevoie de argumente valide, de


îşi recunoaşte greşelile dar, în acelaşi timp, capacitatea de a raţiona, dar şi de răbdarea
consimte la iniţierea unei politici de mai de a asculta argumentele celuilalt.
bună comunicare în rândul cetăţenilor. Este, deci, nevoie de raportare la o
Încuviinţând că majoritatea celor din comunitate de interese, de aspiraţii naţio-
Uniune resimt Bruxelles-ul ca fiind înde- nale sau europene. Este, mai apoi, nevoie
părtat şi preocupat de a lua decizii cu de contestare, fie ea soluţionabilă sau nu,
caracter izolat, şi că, datorită unor evi- astfel încât oamenii să simtă că sunt parte
dente bariere de limbaj, chestiunile de a procesului decizional, că îl pot influenţa
factură europeană sunt trecute prin filtrul sau chiar iniţia, în funcţie de interesele
media naţionale şi, deci, trunchiate, pro- comunităţii (Risse, 2003: 7-8). De reţinut
cesul de comunicare nu mai trebuie să fie este faptul că o „comunitate de comuni-
unul „one-way” (Comisia Europeană, care” identificabilă cu spaţiul public euro-
2006). Trei mari obiective sunt avute în pean nu necesită numaidecât împrumu-
vedere: tarea unei identităţi străine, ci doar înţe-
- noi infrastructuri publice, pentru „un legerea şi analiza, de-a lungul unui lung şi
spaţiu şi o dimensiune europeană” anevoios proces de empatizare, a unor
(Heikkill, 2007: 10), care să permită probleme de interes pentru toţi, ca şi
transparenţa şi să favorizeze liber- membri ai comunităţii europene.
tatea de expresie; pe de altă parte,
acest obiectiv nu este gândit în C. Tratatul de la Lisabona –
termeni transnaţionali (ori euro- posibil factor declanşator
peni), ci naţionali – preocuparea pentru sfera publică europeană?
principală este ca centrele de in-
formare la nivel naţional să disemi- În 2009, în momentul în care
neze cât mai multe informaţii în Uniunea Europeană traveresează un alt
limba statului în cauză; prag important, acela al ratificării Trata-
- necesitatea dialogului – între o faţă tului de la Lisabona, se cere o privire mai
mai „umană” a Uniunii şi statele nuanţată asupra încercărilor repetate de
membre; aici sunt avuţi în vedere diminuare a „prăpastiei” comunicaţionale
„ambasadorii” Uniunii; dintre cetăţenii Uniunii şi instanţele
- reprezentarea politică cetăţenească şi acesteia. Aceasta mai ales datorită faptului
rolul ei în luarea deciziilor la nivel ca unul dintre dezideratele acestui proiect
european: rolul mass-media euro- este reprezentat chiar de creşterea gradului
pene, a reţelelor de informare, me- de transparenţă a acţiunilor Comisiei şi
nite să înlocuiască vechile sondaje Parlamentului. Europa „democratică şi
de opinie şi Eurobarometrele. transparentă”, precum şi „Europa so-
Aşadar, o sferă publică veritabilă ar cială”, a unei Cărţi a drepturilor fundamentale
presupune existenţa, mai întâi şi mai întâi, (Comisia Europeană, www.europa.eu,
a unei „comunităţi de comunicare” (Risse, 2009), reprezintă noua interfaţă prin care
2003: 1). Aceasta desemnează un spaţiu în instituţia mamă încearcă să repare lipsurile
care vorbitorii comunică unul altuia, dar şi din trecut.
audienţelor, în manieră clară şi răspicată.
73 Spaţiul public european: concept, construcţie, instituţii

a. Europa socială, premergătoare Iată, deci, că în ajunul aplicării Tra-


Europei transparente tatului de la Lisabona, Uniunea Europeană
plănuieşte crearea unui cadru deliberativ
Trecând de consideraţii pur pragma- pentru societatea civilă. Dacă acesta va da
tice, grija pentru o Europă a socialului ori nu rezultat, rămâne de văzut.
transfigurează grija pentru cetăţean, dar şi
pentru un spaţiu public (fie el mai întâi b. Iniţiativa europeană cetăţenească –
social, sprijinit de către structuri asocia- un element important în arhitectura
tive) unitar. Pledând pentru păstrarea cât „sferei publice europene”
mai multor locuri de muncă şi stabilirea,
printr-o rezoluţie, în mai 2009, a unui În vederea rezolvării deficitului de
„Fond European Global pentru Inte- comunicare, Tratatul de la Lisabona
grare” destinat celor care îşi pierd locurile lansează „Iniţiativa Europeană Cetăţe-
de muncă în contextul crizei economice nească”. Dacă Tratatul este aprobat de
(Barbier, Baeten, Ghailani, mai 2009: 2-3), catre toate statele, cetăţenii Uniunii ar
Uniunea creşte gradul de proximitate cu putea, în sfârşit, avea un impact asupra
locuitorii săi. Prin stabilirea anului 2010 ca deciziilor europene. Nu mai puţin de un
„An European al Combaterii Sărăciei şi milion de cetăţeni membri ai unui im-
Excluderii Sociale” (Barbier, Baeten, portant număr de State membre vor
Ghailani, mai 2009: 3), Comisia urmează dobândi cadrul prin care să aducă sugestii
cu stricteţe planul de implementare a Comisiei Europene privind legiferarea în
„Europei Sociale”. domenii care ţin de competenţa tratatelor
Prin implicarea activă a autorităţilor şi care le pot aduce beneficii lor şi cona-
locale în acest complex proces de moni- ţionalilor lor (Barbier, Ghailani, februarie
torizare a aplicării Strategiei de la Lisabona 2009: 6).
(Barbier, Baeten, Ghailani, iulie 2009: 3-5), De altfel, articolul 24 cu privire la
Europa construieşte o punte către cetă- Funcţionarea Uniunii Europene stabileşte
ţeni; cooperarea Parlamentului European şi consolidează procedura necesară imple-
cu parlamentele naţionale va deveni, şi ea, mentării acestui nou drept: „Parlamentul
mai strânsă. Dezideratul unei „sfere pu- European şi Consiliul, acţionând în con-
blice” a dialogului cetăţenesc este, astfel, formitate cu procedura legislativă obiş-
mai aproape de a fi atins. Pe 29 aprilie nuită, vor prevedea condiţiile necesare
2009, în Observatorul European, se notează pentru o iniţiativă a cetăţenilor...precum şi
decizia de a pune în practică ceea ce numărul minim de state membre din care
„think tank”-ul condus de către Félipe cetăţenii trebuie să provină (Conferinţa
Gonzalez denumeşte „pact al reapropierii Interguvernamentală, 2008) (Barbier,
Uniunii de cetăţeni” (Barbier, Baeten, Ghailani, februarie 2009: 7).
Ghailani, iulie 2009: 7-8). Cu aceeaşi oca- Iniţiativa ar marca un pas important
zie, preşedintele Consiliului Economic şi spre dobândirea democraţiei supranaţio-
Social, Mario Sepi, vorbeşte despre „Pro- nale şi, implicit, spre constituirea a ceea ce
gramul pentru Europa: propuneri ale Habermas ar fi afirmat că nu există, sfera
societăţii civile”, menite să alimenteze publică europeană (în 2006, într-un interviu
noua direcţie de gândire a viitorului acordat ziarului Le Monde, filosoful ar fi
european. spus că acest concept al anilor 60, gândit
pentru altfel de structuri politice, nu este
Georgiana ALEXANDRESCU-FIERARU 74

aplicabil Uniunii Europene) (Baisnée, însă, atunci când el se dezvoltă în oraşe


2007: 3). europene precum Bruxelles sau Frankfurt
Guvernarea de tip participativ ar sau Paris putem afirma, fără îndoială, că
putea căpăta, în contextul noului Tratat, asistăm la închegarea structurilor inci-
noi valenţe (Garcia, 2006: 3). O definiţie a piente ale spaţiului public european.
„guvernării” o descrie ca pe un „proces
implicator al luării deciziilor; el favorizează c. Reflection Group – sau despre
consensul şi presupune implicare” cum înţelege Uniunea să rezolve
(Garcia, 2006: 3). problemele cu care se confruntă
Încă înainte ca Tratatul de la Lisabona
să fie ratificat, conceptele de „cetăţean O iniţiativă a Consiliului European
european” (dezvoltate de către Tratatul de din 2007 prevede crearea unui think-tank
la Maastricht în 1992) şi de „guvernare la denumit Reflection Group, menit să anali-
niveluri multiple” (mentionat de catre zeze dinamica Uniunii şi felul în care
White Paper on European Governance, 2001) aceasta afectează diversele sectoare de
arată că, în anumite state ale Europei, activitate în care Uniunea legiferează. Între
guvernarea participativă este posibilă, domeniile de importanţă crescută, îmbu-
chiar dacă la un nivel incipient. nătăţirea modelului de succes economic şi
Noi mecanisme de facilitare a partici- responsabilitate sociala, creşterea competi-
pării cetăţeneşti sunt în curs de imple- tivităţii în UE, întâietatea dreptului euro-
mentare în Europa. În Marea Britanie, pean, dezvoltarea sustenabilă, stabilitatea
spre exemplu, consilii municipale au dele- globală, migraţia, protejarea climatului şi
gat unele dintre sarcinile principale asocia- lupta împotriva terorismului.
ţiilor non-profit din localitate, în virtutea O dată stabilite aceste obiective,
principiului „delegării autorităţii” (Garcia, Grupul acordă atenţie sporită comunicării
2006: 8). În general, pentru a putea vorbi acestor demersuri către cetăţeni. În 2010,
despre existenţa unui spaţiu public la nivel Grupul va prezenta Consiliului European
local (dar care să pună în practică politici un prim raport privind viitorul Europei
transnaţionale), acesta trebuie să se plieze (Barbier, Ghailani, 2009 : 9).
pe specifiul fiecărei colectivităţi locale.
Exemplul dat este acela al iniţiativei de Concluzie
integrare cetăţenească a imigranţilor din
Bruxelles, formulată în două moduri Demersul definirii cu precizie a coor-
complet diferite de catre colectivitatea donatelor spaţiului public european nu poate
walonă şi de către cea flamandă. Dacă fi, în acest moment, unul precis. Aceasta
primii oferă o structură asimilatorie a deoarece conceptul este unul dinamic, în
minorităţilor, cei din urmă oferă suport perpetuă autodefinire şi modificare. Dacă,
pentru dezvoltarea de sine-stătătoare a acum zece ani, principalul mobil al
grupărilor minoritare (Garcia, 2006: 17). comunicarii Uniunii cu cetăţenii europeni
Se pare, aşadar, că drumul spre rati- erau Eurobarometrele, astăzi asistăm la
ficarea Tratatului de la Lisabona coincide schimbări radicale. Aşa cum am menţionat
cu dezvoltarea structurilor urbane de dez- în acest articol (în cea de-a treia parte, cu
batere cetăţenească şi asociativă. Fireşte, precădere), eforturile pentru un grad
spaţiul public astfel constituit este unul la ridicat de transparenţă şi de interactivitate
nivel local ori naţional. Pe de altă parte, sunt considerabile. Ele însoţesc şi preced
75 Spaţiul public european: concept, construcţie, instituţii

chiar prioritatea din acest moment, aceea a nal european vor fi sortite eşecului, vom fi
depăţirii crizei şi a aplicării strategiei cu toţii capabili de a semnala eventualele
[Tratatului de la Lisabona] din domeniul cauze; aceasta întrucât, mulţumită Tra-
social. tatului de la Lisabona, va exista o posi-
Încetul cu încetul, politica de „infor- bilitate la îndemâna tuturor: aceea de a
mare” se transformă într-una de „comu- critica, de a îmbunătăţi, de a aduce sugestii
nicare”. Iar dacă încercările vădite în în mod direct – primul pas înspre exerci-
direcţia constituirii spaţiului comunicaţio- tarea prerogativelor cetăţeniei europene.

Referinţe

Baisnée, Olivier (2007) „The Public Sphere Does Not Exist”, în European Journal of Communication
22(4): 493-503.
Barbier, Cécile, Baeten, Rita, Ghailani, Dhalia (2009) „Digest”, în Journal of European Social Policy
19(3): 271-281
Barbier, Cécile, Ghailani, Dhalia (2009) „Digest”, în Journal of European Social Policy 19(1): 79-89
Fossum, Eric, Schlesinger, Philip (eds.) (2008) The European Union and The Public Sphere: A
Communicative Space in the Making? – „Review”, în European Journal of Social Theory 11(4):
543-552
Garcia, Marisol (2006) „Citizenship Practices and Urban Gouvernance in European Cities”, în
Urban Studies 43(4): 745-765
Gripsrud, Jostein (2007) „Television and the European Public Sphere”, în European Journal of
Communication 22(4): 479-492
Heikkil, Heikki (2007) „Beyond <In so far as> Questions: Contingent Social Imaginaries of the
European Public Sphere”, în European Journal of Communication 22(4): 427-441
Hyman, Richard (2008) „No Reason for Rejection of Lisbon Treaty” - Editorial, în European
Journal of Industrial Relations 14(3): 243-244
Jepsen, Pascual (2005), „The European Social Model: an Exercise in Deconstruction”, în Journal of
European Social Policy 15(3): 231-245
Mamadouh, Virginie (1999) „Beyond nationalism: Three visions of the European Union and their
implications for the linguistic regime of its institutions”, în Geo Journal 48(2): 134-135
Mercier, Arnaud (2003), Vers un espace public europeen européen? Recherches sur l’Europe en construction.
Paris: L’Harmattan
Morin, Edgar (2002), Gândind Europa. Bucureşti: Trei
Risse, Thomas (2003), „An Emerging European Public Sphere? Theoretical Clarifications and
Empirical Indicators”. Paper presented to the Annual Meeting of the European Union
Studies Association (EUSA), Nashville , 27-30 Martie
Van Gerven, Walter (2005), The European Union. A polity of states and peoples. California: Stanford
University Press
Wilkinson, Michael (2002), “Constituting Europe: flexibility or finalité”, Oxford Journal of Legal
Studies 22(1): 177-187
Wolton, Dominique (2003), L’autre mondialisation. Paris: Champ Flammarion
Comisia Europeană (2007), „Communicating Europe in Partnership”, Communication to the
European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and
the Committee of the Regions. Bruxelles. Disponibil la http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/site/en/com/2007/com2007_0568en01.pdf şi accesat la data
de 13 decembrie 2007
Georgiana ALEXANDRESCU-FIERARU 76

Comisia Europeană (2006), „White Paper on a European Communication Policy”. Bruxelles.


Disponibil la
http://ec.europa.eu/communication_white_paper/doc/white_paper_en.pdf şi accesat
la data de 23 noiembrie 2007
www.ec.europa.eu, secţiunea „Europe by Satellite”, disponibilă la http://ec.europa.eu/
avservices/ebs/welcome_fr.cfm şi accesată în data de 20 iuanuarie 2008; secţiunea
„ştiri”, accesată în noiembrie 2007
www.infoeuropa.ro
www.youtube.com, secţiunea „Eutube”, accesibilă la http://www.youtube.com/user/eutube şi
accesată în data de 15 ianuarie 2008
www.europa.eu, cu precădere secţiunile referitoare la „dimensiunea socială a Comunităţii
energetice”, disponibilă la http://www.europa.eu/index_ro.htm şi accesată în data de 5
ianuarie 2008 şi cea referitoare la Tratatul de la Lisabona, disponibilă la
http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/index_fr.htm şi accesată în data de 28 octombrie
2009