Sunteți pe pagina 1din 2

Cella Serghi

Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992,
București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română de origine evreiască, una dintre
cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice.

A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu
Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea
Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei.

Născută la 22 octombrie 1907 la Constanța, scriitoarea Cella Serghi va rămâne atașată toată
viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește : "marea e o prezență vie și o
prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate
acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins,
diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia lui Ovidiu, iar la câțiva pași,
pe strada Traian, dugheana bunicului, ticsită de ulcele de lut ars, opaițe, amfore, sticluțe irizate,
figurine ciobite, descoperite în săpăturile străvechiului Tomis, totul era făcut să incinte, să
neliniștească, să tulbure, să șlefuiască sufletul unui copil". Familia Marcoff locuiește în
Constanța până în 1916, refugiindu-se în timpul războiului la Brăila, apoi la București. Clasele
primare începute la Constanța sunt continuate în orașele în care familia se stabilește. Urmează la
București Facultatea de drept, luându-și licența în 1931. Încă din timpul studenției începe să
lucreze, angajându-se ca secretară la un avocat. Se căsătorește cu inginerul Alfio Seni, apoi cu
judecătorul Ion Bogdan. Practică un timp avocatura, fapt ce servește romancierei la cunoașterea
diferitelor caractere, îmbogățind gama personajelor sale. Sub pseudonimul Gella Marin trimite
ziarelor "Gazeta", de sub direcția lui Ion Pas, și "Reporter" un număr de reportaje și cronici
teatrale, care s-au bucurat de mult succes. Primul său reportaj era intitulat "Week end în Bucegi".
Aceste prime publicații aveau să-i deschidă Cellei Serghi perspectiva permanentei munci literare.
În 1937 apare în "Revista fundațiilor" primul fragment din romanul "Pînza de păianjen", intitulat
"Cele dintâi nedumeriri". Debutul este remarcabil, lucrarea fiind apreciată de Camil Petrescu și
Alexandru Rosetti. De fapt, Camil Petrescu o și determinase să scrie, după cum mărturisește
scriitoarea. Romanul în manuscris fusese citit în 1936 de Mihail Sebastian, care l-a recomandat
lui Liviu Rebreanu. Se poate spune că talentul Cellei Serghi s-a afirmat odată cu apariția acestui
roman. Așa se face că prima lucrare a autoarei a fost recomandată publicului de trei mari
scriitori: Camil Petrescu, Liviu Rebreanu și Mihail Sebastian. romanul apărând cu o banderolă pe
care scria: "Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Mihail Sebastian au recomandat Editurii acest
roman". Despre întâlnirea cu autorul lui "Ion" și clipa când punându-i mâna pe umăr i-a spus cu
toată gravitatea "ești un scriitor", Cella Serghi își amintește întotdeauna cu emoție. De acum,
scriitoarea își trasează hotărât drumul spre cariera ei literară. Este chemată să publice în "Viața
românească" și "Revista fundațiilor" de Mihai Ralea, D. I. Suchianu și Al. Rosetti, iar Eugen
Lovinescuo invită la "Sburătorul". Leagă astfel multe prietenii literare. Schițele publicate în
revistele amintite, având aceeași eroină - Mirona - vor deveni romanul de mai târziu "Cad
zidurile", apoi în alte ediții "Cartea Mironei" sau "Mirona". Stă un timp la Paris, unde continuă să
scrie și să citească fragmente în grupul studenților români, fapt relatat în volumul "Mirona", care
cuprinde foarte multe elemente autobiografice. Lecturile în grup sunt stimulente pentru autoare,
așa cum erau și citirile la "Sburătorul pentru Hortensia Papadat Bengescu, cu care creația
literară a Cellei Serghi are tangențe. În 1945 e secretara Universității libere populare. Publică
articole și schițe în revistele "Femeia", "Flacăra", "Viața românească". Romanele sale - toate
bine primite de cititori, au cunoscut câte trei și patru ediții. Retipăririle confirmă odată mai mult
popularitatea de care se bucură scriitoarea. Interpretă deosebită a sufletului feminin, personajele
sale au găsit o largă audiență în rândul publicului. Mai toate eroinele au un destin tulburător și
captivant, sunt firi complexe, parcurg drumuri deosebite în afirmarea lor socială. După cum
apreciază critica literară, "ceea ce conferă originalitate scrisului Cellei Serghi este viziunea
realistă a cărților sale". În afara creației originale, Cella Serghi este și o bună traducătoare,
oprindu-se însă la lucrări care se circumscriu temperamentului său artistic ("Vă place Brahms ?"
de Francoise Sagan și "Casa de hârtie" de Francoise Mallet-Joris). Creația romancierei începută
în perioada de înflorire a literaturii române - perioada interbelică - este în plină ascensiune.

(Constanța Călinescu, Ion Faiter -Dimensiunile unor vocații ,Constanța [Biblioteca Judeteană
Constanța], 1979 ,p. 155-157) Cronologie: în 22 octombrie 1907 se naște la Constanța,dintr-o
familie de vechi dobrogeni,Cella Marcoff-cunoscută sub pseudonimul Cella Serghi,dupa numele
bunicului Serghi Marcoff,de origine bulgară. 1915-1919 -urmează clasele primare la
Constanța(1915-1916) și București(1916-1919), trăind și experiența refugiului în timpul
Primului Război Mondial. Povestește scriitoarea: „M-am născut la Constanța,intr-o casă de pe
strada Mării,și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele.
Despărțirea de mare,din cauza refugiului,a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit
nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. "Pânza de păianjen" -în mare măsură
autobiografică- e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu, în
fața ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile
care se făceau la Constanța cu prilejul săpăturilor și mi-a transmis dragostea lui pentru cioburi,
ulcele, sticluțe, figurine și tot felul de obiecte din antichitate, pe care le căuta și le strângea. Tare
aș fi vrut să mă joc cu ele, dar n-aveam voie decât să le mângâi sub privirea lui aspră."

Opere originale :Pânza de păianjen, roman revizuit de autoare în trei ediții succesive (în 1938,
1946 și 1971), Cad zidurile, 1950, roman refăcut în 1965 sub titlul "Cartea Mironei" și în
1972 sub titlul "Mirona", Cântecul uzinei, 1950 , Cantemiriștii, 1954 , Fetele lui Barotă,
1958, redenumit în ediția din 1974 Iubiri paralele , Gențiane, 1970 , Pe firul de păianjen
al memoriei, 1977 , Această dulce povară, tinerețea, 1983, cu o ediție a doua revăzută,
apărută postum în 1993

Traduceri : Vă place Brahms? de Françoise Sagan ,Casa de hârtie de Françoise Mallet-Joris