Mircea cel Bătrân .

Domnitor al Ţării Româneşti

Mircea cel Bătrân. Pictură din biserica Episcopiei de Argeş

Domnie 23 septembrie 1386 - 1395

1397 - 31 ianuarie 1418

Născut 1355

Decedat 31 ianuarie 1418

Predecesor Dan I

Vlad I Uzurpatorul

Succesor Vlad I Uzurpatorul

Mihail I

Căsătorit cu Doamna Mara

Doamna Anca ?

Urmaşi Mihail I

Radu al II-lea Prasnaglava

Alexandru Aldea

Vlad al II-lea Dracul

Ana

încă o fiică

Casa Regală Familia Basarabilor

 Tată Radu I

Mamă Doamna Calinichia

Mircea cel Bătrân (n. 1355 - d. 31 ianuarie 1418), voievod al Ţării Româneşti între 23
septembrie 1386 - noiembrie 1394 sau mai 1395; şi încă odată între ianuarie 1397 - 31
ianuarie1418) a fost un domnitor al Ţării Româneşti.
El a fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia,
la 23 septembrie 1386. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul
şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn...”. În
istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.
Originea supranumelui de „cel Bătrân”
Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), însă odată cu evoluţia
limbii a ajuns să-şi piardă sensul iniţial, deoarece numele în sine s-a păstrat neschimbat.
Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă: starîi) presupune, în general, în limbajul de
cancelarie medieval primul domnitor cunoscut cu acest nume. Întrucât în Ţara
Românească nu se obişnuia numerotarea domnilor, ca în Occident, Mircea a primit acest
nume postum pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea şi de Mircea Ciobanul,
care a domnit în secolul al XVI-lea.

Domnia lui Mircea

Mircea urcă pe tron după moartea fratelui său Dan, petrecută la 23 septembrie 1386. El
găseşte Ţara Românească în plin proces de dezvoltare datorită politicilor înţelepte
promovate de înaintaşii săi şi va continua consolidarea economiei, Armatei,
Administraţiei şi Bisericii.
Rezultatele obţinute îi vor permite să reziste tendinţelor de expansiune ale Regatului
Ungar şi ale Poloniei, care urmăreau în special acapararea gurilor Dunării, şi să
stăvilească forţele otomane aflată în plină expansiune în Balcani.
1. Hotarele tarii
Mircea cel Batran a fost unul dintre cei mai straluciti voievozi pe care i-a avut Tara
Romaneasca. Viteaz in razboi, iscusit diplomat in timp de pace, bun organizator si
carmuitor de tara, putini din domnii nostri ii pot sta alaturi. Dusmanii insisi l-au
laudat;astfel, un cronicar al turcilor, Leunclavius il socoteste drept cel mai viteaz si cel
mai ager’’ dintre principii crestini. Pe vremea lui Mircea cel Batran, Tara Romaneasca a
atins cea mai mare intindere din toate timpurile. Tara Romaneasca se intindea asadar si
peste munti, unde domnul avea ca feude Amlasul si Fagarasul, cuprindea si malul drept
al Dunarii incepand cam din dreptul Turtucaiei. Felul in care Dobrogea a ajuns in mana
lui Mircea cel Batran nu e inca bine lamurit. Probabil, faptul a avut loc prin lupta, poate
prin lupta cu turcii care-l atacasera pe Ivanco. Darstorul-Silistra de astazi - va fi si el
castigat in aceeasi epoca-1388-1389.
1. Lupte cu turcii
POLITICA EXTERNA a lui Mircea cel Batran a fost dominata de un fapt capital:
primejdia turceasca. Toate razboaiele lui Mircea cel Batran se fac cu turcii, nici unul cu
ungurii, cumoldovenii si cu atat mai putin, prin urmare, cu polonii. Turcii, in plina
expansiune cuceritoare, aveau mult mai multe mijloace decat domnul muntean. Dar
rezistenta lui indelungata-provocand admiratia adversarilor insisi a avut un rezultat de
cea mai mare insemnatate: a pastrat fiinta statului muntean in timp ce Bulgaria cadea
sub loviturile lui Baiazid si era prefacuta pasalac turcesc. Tara Romaneasca a putut
rezista si a asigurat astfel continuitatea vietii sale politice.

Inceputul conflictului cu turcii a avut loc in anul 1389, cand Mircea cel Batran a
trimis-dupa unele cronici turcesti - un corp de oaste ca sa-l ajute pe Lazar, cneazul
sarbilor, in razboiul pe care acesta il declarase sultanului Murad. Lupta s-a dat pe
locul numit Campia Mierlelor (Kossovopolje, in sarbeste). La inceput se parea ca
biruinta va fi a crestinilor, mai ales dupa ce un sarb fanatic, Milos Oblici, patrunse
pana la locul unde se afla sultanul Murad si-l ucise cu lovituri de pumnal. Fiul lui
Murad Baiazid supranumit si Ildaram (Traznetul) din cauza repeziciunii hotararilor si
miscarilor sale, lua insa imediat comanda armatei turcesti si schimba retragerea
initiala intr-o stralucita victorie. Crestinii fura zdrobiti: cneazul Lazar insusi isi
pierdu viata.

Mircea cel Batran trebuia acum sa astepte ca turcii sa se razbune.

De aceea, el fortifica linia Dunarii. Atacul lui Baiazid s-a produs in 1394;lupta a avut
loc la Rovine, langa o apa (mai degraba Jiul decat Argesul), in ziua de 10 octombrie.
Ostasii lui Mircea cel Batran se luptara cu vitejie si castigara biruinta; dar, asa cum
se va intampla 200 de ani mai tarziu la Calugareni. Mircea cel Batran, dupa o noua
lupta, defavorabila in regiunea Curtii de Arges, trecu peste muntii, la Brasov; aici se
incheie la 7 martie 1395, in conditii de perfecta egalitate, un tratat de alianta cu
regele Sigismund al Ungariei.

Participarea lui Mircea cel Batran la lupta de la Nicopole facu pe Baiazid sa

intreprinda, in anul 1397, o expeditie de razbunare in Tara Romaneasca. Ostile
turcesti insa fura invinse: ne-o spune in chip categoric un cronicar bizantin. O alta
victorie a reputat Mircea cel Batran in 1400.

Dupa aceasta, urma pentru Mircea cel Batran o perioada ceva mai linistita. In 1402,
iulie 28 avu loc la Ankara, o lupta intre Baiazid si Timur-Lenk (Timur cel Schiop),
hanul mongolilor. Sultanul turcilor, a carui armata era numeric inferioara, fu invins si
facut prizonier; inchis intr-o cusca si purtat prin Asia in urma invingatorului , el muri
curand dupa aceea. In urma lui ramasera mai multi fii care incepura indata (anul
1403) o lupta apriga pentru mostenirea parinteasca. Mircea cel Batran se amesteca in
aceasta lupta interna si sprijini cu armele pe unul din fii, pe Musa.

Acesta si ajunse sa fie incoronat sultan la inceputul anului 1411. Din nefericire insa,
aceasta situatie nu dura mult. Musa fu invins de un alt frate, Mohamed care ramasese
singurul stapanitor al imperiului (1413). El provoaca o expeditie de razbunare a lui
 Mohamed in Tara Romaneasca, in 1417; cu acest prilej luara turcii cetatea Giurgiu si
a cedat otomanilor si Dobrogea.

3. Activitatea interna
IN AFARA DE LUPTELE sale stralucite, Mircea cel Batran mai este insemnat si
prin felul cum a stiut sa gospodareasca tara , facand sa se rezolve comertul si viata
economica, in general. El a acordat brasovenilor un nou tratat de comert, 1413,
specificand vama pe care ei trebuiau sa o plateasca; se aduceau marfuri atat din
Rasarit, de peste mare“, cat si din Apus, tocmai din extremitatea cealalta a Europei.
Alte doua tratate de comert au fost acordate de voievod liovenilor, unul probabil in
1403, al doilea in 1409. Mircea cel Batran a ridicat o noua ctitorie, de piatra si
caramida aparenta, la Cozia, acordandu-i bogate danii, ca si manastirii Tismana,
precum si multora din celelalte lacasuri existente in vremea aceea.

Sfârşitul domniei
Pentru a evita campania sultanului, Mircea semnează spre sfârşitul domniei (1415 sau
1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoştea libertatea Valahiei în
schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul român a fost
obligat să trimită la Constantinopol un fiu drept garanţie.
Mircea cel Bătrân a încetat din viaţă la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa
de la Cozia, la 4 februarie acelaşi an. La domnie a urmat fiul său Mihail I, asociat încă
din 1408.
Bibliografie

 ro.wikipedia.org

 e-scoala.ro

 Bogdan Petriceicu Hasdeu, Istoria critică a românilor, vol. I, Bucureşti, 1875.

 Nicolae Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, vol. III, Bucureşti, 1901.