Sunt de parere ca afirmatia lui Emil Cioran este o modalitate eleganta de a spune ca

traim intr-o lume cladita pe si din minciuni.

In primul rand, o lume in care oamenii si-ar spune unul altuia numai adevaruri ar fi o
lume a razboiului permanent, a dispretului si a razbunarilor nesfarsite. Ne-am
incepe fiecare zi sub semnul urii, refuzand sa-i salutam pe cei antipatici. Cu alte
cuvinte, mintim de nevoie, din politete, raspundem la minciuni tot cu minciuni,
acceptam si aprobam "negustorii de iluzii".
In al doilea rand, foamea de iluzii se manifesta tot mai mult in societatea moderna,
care "ne hraneste" mintile cu fiecare reclama,coperta de carte,anunt de
ziar,imagine politica. Minciuna e ca mersul pe bicicleta, si toata lumea pedalaza.
In al treilea rand, oamenii sunt obisnuiti sa ocoleasca adevarul si sa accepte
minciuna. Astfel se nasc negustorii de iluzii, unii cumpara, altii vand, in cele mai
multe cazuri sunt aceesi.
In concluzie, putem spune adevarul si anume ca minciunile au ajuns sa ne fie dragi
si necesare ca sare-n bucate. Fara ele viata noastra ar fi searbădă si imposibil de
ingurgitat.