Eseu la disciplina

MANAGEMENTUL RELAŢIILOR VALUTARE

TEMA: RELAŢIILE VALUTARE ALE ROMÂNIEI CU EUROPA

Bucureşti
 1. CONŢINUTUL ŞI SFERA RELAŢIILOR
VALUTAR-FINANCIARE INTERNAŢIONALE

Relaţiile valutar-financiare internaţionale mijlocesc schimburile de bunuri şi servicii dintre ţări

cu ajutorul valutelor şi a altor instrumente de plată internaţionale, asigură formarea şi redistribuirea
unor fonduri în valută necesare echilibrării balanţelor de plăţi, dezvoltării economiei, cooperării
tehnice, ştiinţifice, culturale şi sociale.
Relaţiile valutar-financiare internaţionale reflectă raporturile de schimb şi de transfer de
creanţă care se exprimă şi se derulează prin intermediul valutelor şi altor mijloace de plată
internaţionale în vederea dezvoltării economice a fiecărei ţări, a realizării schimburilor şi a cooperării
internaţionale.
Relaţiile valutar financiare internaţionale se deosebesc de alte componente ale relaţiilor economice
internaţionale prin următoarele:
• relaţiile valutar-financiare mijlocesc schimburile economice internaţionale, colaborarea
economică, ştiinţifică, culturală şi socială;
• relaţiile valutar financiare exprimă raporturile economice de formare, repartizare şi
utilizare a unor fonduri în valută necesare schimburilor economice
internaţionale, dezvoltării economice a ţărilor şi cooperării internaţionale;
• relaţiile valutar financiare se manifestă între state suverane şi independente, între persoane
juridice şi fizice din state diferite, precum şi în raporturile din state diferite, precum şi
în raporturile cu organismele internaţionale.
• relaţiile valutar financiare internaţionale se exprimă prin intermediul unei valute sau a
unui instrument de plată internaţional.
a) Relaţiile valutare asigură comensurarea raporturilor economice de schimb şi de transfer de
creanţă la nivel internaţional prin intermediul valutelor sau a altor instrumente de plată
internaţionale. Schimburile economice internaţionale, prestările de servicii, formarea şi redistribuirea
fondurilor pe plan internaţional, contractarea şi rambursarea unor împrumuturi pe pieţele bancare şi
financiare internaţionale ce se exprimă în valută formează relaţiile valutare.
b) Relaţiile financiare internaţionale exprimă raporturile economice privind constituirea,
repartizarea şi utilizarea unor fonduri în valută necesare dezvoltării economice, a schimburilor şi
cooperării internaţionale.
Fondurile în valută se formează pe seama unei părţi din produsul intern brut, din resursele
disponibile în valută ale băncilor, organizaţiilor, din cotizaţii, ajutoare, donaţii.
Transferul de creanţă ce se realizează prin intermediul relaţiilor financiare internaţionale se
exprimă în valută şi se derulează între persoane fizice şi juridice din state diferite şi în relaţiile cu
organismele internaţionale.
c) Creditul internaţional cuprinde raporturile care reflectă atragerea unor disponibilităţi
în valută şi redistribuirea lor în vederea satisfacerii unor cerinţe ale statelor sau ale societăţilor comerciale
din diferite state. Relaţiile de credit internaţional se caracterizează prin următoarele:
• resursele de creditare se formează pe seama disponibilităţilor în valută care provin de la bănci,
societăţi comerciale, organisme financiar-bancare internaţionale şi din alte resurse;
• resursele în valută se mobilizează şi repartizează pe baza rambursabilităţii şi cu condiţia
plăţii unei dobânzi.
Relaţiile valutar-financiare internaţionale au un rol important în sprijinirea eforturilor ţărilor
în vederea modernizării structurilor economice, în reducerea decalajelor economice dintre state,
în stimularea dezvoltării schimburilor economice internaţionale şi în asigurarea echilibrului balanţelor
de plăţi.
2
 2. RELAŢIILE VALUTARE ALE ROMÂNIEI CU ORGANISME INTERNAŢIONALE

2.1. Relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional (FMI)

România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, cu o cotă de
participare care în prezent este de 1 030,2 milioane DST sau 0,47% din cota totală. România deţine 10 552
voturi, reprezentând 0,48% din total.
În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări (constituenţa) care include: Olanda, Ucraina,
Israel, Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Macedonia,
Muntenegru. Grupa de ţări este reprezentată în Consiliul executiv al FMI de un director executiv olandez -
domnul Age Bakker În cadrul biroului directorului executiv, România are un reprezentant care
îndeplineşte funcţia de consilier al acestuia.
România a acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII al Statutului FMI, la 25 martie 1998.
Prin aceasta, România se angajează să nu recurgă la introducerea de restricţii cu privire la efectuarea
plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi să nu participe la aranjamente valutare
discriminatorii sau practici valutare multiple, fără aprobarea/consultarea FMI. (Comunicat FMI:
"Romania Accepts Article VIII Obligations").
Începând cu anul 1991 asistenţa financiară acordată de FMI s-a concretizat prin aprobarea unui
număr de opt aranjamente stand-by (Romania and IMF). La 4 mai 2009, Consiliul Directorilor Executivi
al FMI a aprobat solicitarea României privind încheierea unui aranjament stand-by pentru o perioadă de
doi ani, în valoare de 11,4 miliarde DST (aproximativ 12,9 miliarde euro sau 17,1 miliarde dolari SUA) şi
eliberarea primei tranşe în valoare de 4,37 miliarde DST (aproximativ 4,9 miliarde euro sau 6,6 miliarde
dolari SUA).
La începutul anului 2008, BNR a reconstituit, prin cumpărare, suma de 75,95 milioane DST
(reprezentând alocările de DST primite de la FMI în perioada 1979 - 1981 şi utilizate în anul 1990)
http://www.imf.org/external/np/exr/facts/sdr.htm.
În calitate de stat membru, România furnizează FMI informaţii şi realizează consultări anuale cu
această instituţie, în conformitate cu prevederile Articolului IV al Statutului FMI.
În cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a standardelor internaţionale în domeniile
relevante pentru activitatea FMI, România a participat la:
• Programul Băncii Mondiale şi FMI de evaluare a sectorului financiar (Financial Sector Assessment
Program - FSAP). În acest context, experţii BM şi FMI au realizat raportul Financial Sector
Stability Assessment - FSSA, raport ce identifică principalele vulnerabilităţi ale sectorului
financiar românesc şi oferă un set de recomandări pentru corectarea acestora.
• ROSC - Data Module (raportul privind respectarea standardelor şi codurilor), prin care experţii
FMI realizează o evaluare a practicilor româneşti privind diseminarea datelor vizavi de Standardul
Special de Diseminare a Datelor - SDDS (România a aderat la acest sistem în mai 2005).

2.2. Relaţiile cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD)

România a devenit membră BIRD (Banca Mondială) în 1972, acceptând Rezoluţia Consiliului
Guvernatorilor nr.280/28.11.1972 care stabileşte termenii şi condiţiile de aderare. În prezent România
deţine 4011 acţiuni din capitalul Băncii, iar valoarea subscripţiei vărsate este de 30,5 mil.USD.
Conform HG nr.34/1997, guvernator pentru România este ministrul Economiei şi Finanţelor, iar
guvernator supleant este viceguvernatorul BNR desemnat în acest sens de către guvernatorul băncii
centrale a României.
Activitatea Băncii Mondiale în România a fost reluată în anul 1991.
Parteneriatul Strategic de ţară pentru perioada 2006-2009 (Country Partnership Strategy) prevede un nivel
maxim de finanţare cuprins între 450 - 550 milioane USD.
În perioada 1991 - 2007, Banca Mondială a acordat României un sprijin financiar în valoare de 5,6
miliarde USD (5,5 miliarde în împrumuturi şi 100 milioane în granturi), în prezent fiind în curs de
desfăşurare 25 de proiecte, însumând 1 832,6 milioane USD. În cursul anului 2007, România a primit din
3
partea Băncii 133,1 milioane USD în scopul dezvoltării sectorului agricol şi a controlului poluării prin
utilizarea combinată a fertilizatorilor chimici şi a celor naturali.
Sprijinul acordat de BIRD s-a concentrat în trei mari direcţii:
• promovarea sectorului privat, ca motor al creşterii economice;
• întărirea unor instituţii din sectorul public şi îmbunătăţirea guvernanţei;
• reducerea sărăciei şi îmbunătăţirea protecţiei sociale.

2.3. Relaţiile cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)

România a ratificat Acordul de Înfiinţare a BERD în anul 1990, ca unul dintre membrii fondatori
ai acestei instituţii. Capitalul subscris şi vărsat de România are valoarea de 96 milioane euro, respectiv
9 600 acţiuni.
Consiliul Guvernatorilor Băncii este alcătuit din reprezentanţi ai tuturor statelor membre. Ministrul
Economiei şi Finanţelor este guvernator pentru România, iar guvernatorul Băncii Naţionale este
guvernator supleant.
Constituenţa din care face parte ţara noastră include Armenia, Georgia, Moldova şi Ucraina.
Cea mai recentă Strategie de ţară pentru România a fost aprobată în decembrie 2005 pentru o
perioadă de doi ani, în aprilie 2008 urmând să fie aprobată cea pentru perioada următoare.
România se situează pe locul al treilea în rândul ţărilor de operare din punct de vedere al volumului
finanţării (după Federaţia Rusă, Polonia locul doi).
Din 1991, când BERD a devenit operaţională, şi până la 31 decembrie 2007, BERD a acordat
României un sprijin financiar în sumă cumulată de 3,54 miliarde euro, înregistrându-se 248 de tranzacţii
semnate, din care 65% s-au îndreptat către sectorul privat, 75% au fost împrumuturi şi 25% investiţii de
capital. În perioada ultimei Strategii de ţară pentru România (decembrie 2005 - decembrie 2007) volumul
de afaceri a crescut cu 601 milioane euro, în cadrul a 58 proiecte noi, ceea ce înseamnă o creştere de 22%.
Pe parcursul anului 2007 au fost semnate 29 proiecte reprezentând un volum de afaceri anual de 336
milioane euro.

2.4. Relaţiile cu Banca pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre (BCDMN)

România a semnat Acordul de înfiinţare a BCDMN la 30 decembrie 1994 şi a subscris 13,5%, adică
135 milioane DST, din capitalul social al Băncii.
Conform datelor la 31 decembrie 2007, Banca a înregistrat un volum cumulat de angajamente de
85,79 milioane USD şi 28 milioane euro, prin 11 proiecte, două fonduri regionale de finanţare şi o
garanţie acordată pentru Banca Românească.
Totodată, Board-ul Directorilor a aprobat noua Strategie de ţară pentru România privind perioada
2007 - 2010. Priorităţile operaţionale vor fi orientate spre societăţile mari şi de mărime mijlocie a căror
producţie este destinată exportului, spre infrastructură şi sectorul financiar.

2.5. Relaţiile cu Banca Europeană de Investiţii (BEI)

BEI este instituţia financiară a Uniunii Europene, creată în baza Tratatului de la Roma în 1958, cu
scopul acordării de asistenţă financiară pe termen lung prin proiecte care susţin integrarea europeană.
România a devenit membră a BEI la 1 ianuarie 2007, o dată cu integrarea în UE.
Politica pe termen mediu, inclusiv priorităţile operaţionale, se regăsesc în The Corporate
Operational Plan (COP), document strategic aprobat de Consiliul Directorilor la 20 noiembrie 2007,
pentru perioada 2008 - 2010.
În conformitate cu strategia de la Lisabona, Banca oferă sprijin extins pentru investiţiile în
tehnologie, reţele, cercetare-dezvoltare şi inovaţie în cadrul programului special denumit Iniţiativa 2010
pentru Inovaţii. Reabilitarea şi extinderea infrastructurii transeuropene, în special a coridoarelor de
transport, reprezintă o condiţie esenţială pentru integrarea României în piaţa unică a Uniunii Europene.
BEI acordă, de asemenea, împrumuturi pentru susţinerea proiectelor ce vizează îmbunătăţirea protecţiei
mediului.
Din 1991 şi până la 31 decembrie 2007 au fost înregistrate 70 de acorduri de împrumut semnate
între România şi Banca Europeană de Investiţii cu o valoare cumulată de 5 105,7 milioane Euro. În anul
4
2007 BEI a finanţat în ţara noastră 5 proiecte (în servicii, utilităţi municipale, industrie, credite globale
prin bănci comerciale etc.) reprezentând un angajament de 172 223 500 euro.

3. RELAŢIILE VALUTARE ALE ROMÂNIEI CU EUROPA

- BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ -

BCE este banca centrală responsabilă de euro, moneda unică europeană. Principala atribuţie a BCE
este menţinerea puterii de cumpărare a euro şi, implicit, asigurarea stabilităţii preţurilor în zona euro.
Aceasta din urmă este formată din cele 16 state ale Uniunii Europene care au adoptat euro începând cu
anul 1999.

Membrii
Textele juridice care stau la baza înfiinţării Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) –
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Statutul SEBC – au pornit de la ipoteza conform căreia
toate statele membre ale UE vor adopta euro şi, prin urmare, SEBC va îndeplini toate sarcinile legate de
moneda unică. Cu toate acestea, până în momentul în care euro va fi introdus în toate statele UE, rolul-
cheie este deţinut de Eurosistem. Aşadar, termenul Eurosistem facilitează înţelegerea structurii activităţii
de bancă centrală în zona euro.
Ca sistem bancar central al zonei euro, Eurosistemul este format din:
 BCE şi
 băncile centrale naţionale (BCN) ale celor 16 state membre ale UE, a căror monedă comună este
euro.
Prin urmare, Eurosistemul este un subansamblu al SEBC. Deşi deciziile BCE, precum cele de politică
monetară, se aplică firesc numai ţărilor din zona euro, în realitate Eurosistemul este cel care îndeplineşte
5
funcţiile de bancă centrală pentru zona euro. Astfel, BCE şi BCN contribuie împreună la atingerea
obiectivelor comune ale Eurosistemului.

Băncile centrale naţionale – parte integrantă a Eurosistemului

Fiecare bancă centrală naţională (BCN) are personalitate juridică în conformitate cu legislaţia
naţională a ţării respective.
BCN din zona euro, care fac parte integrantă din Eurosistem, îndeplinesc atribuţiile încredinţate acestuia
conform regulilor stabilite de organele de decizie ale BCE. De asemenea, BCN contribuie la activitatea
Eurosistemului şi a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) prin participarea în diversele
comitete ale Eurosistemului/SEBC (a se vedea, de asemenea, diapozitivul separat, intitulat Comitetele
Eurosistemului/SEBC).
BCN pot îndeplini pe propria răspundere şi funcţii care nu au legătură cu Eurosistemul, cu excepţia
cazurilor în care Consiliul guvernatorilor consideră că funcţiile respective impietează asupra obiectivelor
şi atribuţiilor Eurosistemului.
Aceste funcţii exterioare Eurosistemului variază în funcţie de ţară şi constau în principal în diverse tipuri
de servicii financiare şi administrative prestate pentru autorităţile guvernamentale ale ţărilor respective.
De exemplu, cele mai multe dintre BCN sunt implicate în supravegherea instituţiilor financiare din ţările
lor, iar unele BCN conduc propriile imprimerii de bancnote.
Banca Centrală Europeană
Banca Centrală Europeană (BCE) reprezintă organizaţia creată în vederea conducerii politicii
monetare şi a îndeplinirii altor funcţii de bancă centrală pentru euro. Aceasta efectuează respectivele
sarcini împreună cu băncile centrale naţionale din zona euro. BCE se află în centrul Eurosistemului şi al
Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). BCE a fost înfiinţată în luna iunie 1998, înlocuind
Institutul Monetar European (IME), precursorul său.
În articolul 8 din tratat se prevede temeiul juridic al SEBC şi al BCE. Tratatul limitează activităţile
BCE la o zonă clar definită: funcţiile de bancă centrală pentru euro.
BCE îşi are sediul în Frankfurt pe Main, Germania. În prezent, datorită creşterii iniţiale a numărului de
angajaţi, personalul BCE îşi desfăşoară activitatea în trei locaţii diferite. Cu toate acestea, noul sediu va fi
construit în partea de est a oraşului Frankfurt. Se estimează că, la sfârşitul anului 2011, construcţia va fi
finalizată.
Numărul angajaţilor BCE se ridică la aproximativ 1 350 (în anul 2006), iar instituţia are un adevărat
caracter european: membrii personalului provin din toate cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene
(UE). La început, IME şi BCE au recrutat mult personal din băncile centrale naţionale ale statelor membre
UE, dar în prezent, BCE îşi atrage membrii şi din alte sectoare de activitate.
Despre SEBC-BCE
Banca Centrală Europeană (BCE) este responsabilă pentru politica monetară a zonei euro
începând cu luna ianuarie 1999, odată cu transferul acestei responsabilităţi de la băncile centrale naţionale
a 11 state membre UE. Doi ani mai târziu (2001), Grecia a adoptat moneda unică, Slovenia în 2007, Malta
şi Cipru în 2008, iar începând cu data de 1 ianuarie 2009 Slovacia este al şaispezecelea stat membru al
zonei euro. Cele 16 state membre au trebuit să îndeplinească criteriile de convergenţă, aşa cum vor trebui
sa le îndeplinească toate celelalte state membre UE înainte de adoptarea euro.
Baza legală pentru politica monetară unică o constituie Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi
Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) şi al Băncii Centrale Europene. BCE este
centrul Eurosistemului şi al SEBC, îndeplinind împreună cu acestea sarcinile ce le-au fost atribuite.
Sistemul European al Băncilor Centrale include BCE şi băncile centrale naţionale ale statelor
membre UE, indiferent dacă acestea au adoptat sau nu moneda unică.
Eurosistemul include BCE si băncile centrale naţionale ale acelor state membre care au adoptat euro.
Zona euro este constituită din acele state membre care au adoptat moneda euro.

Rolul BNR în pregătirea participării la Eurosistem

6
 În această etapă Banca Naţională a României va fi implicată în pregătirea pentru aderarea la
Sistemului European al Băncilor Centrale, respectiv la Eurosistem, prin însuşirea recomandărilor
legislative ale Băncii Centrale Europene (BCE) şi ale Comisiei Europene (CE) de respectare a criteriilor
de convergenţă juridică care se regăsesc în rapoartele, respectiv în programele de convergenţă.
In acest sens, Consiliul de administraţie al BNR a decis demararea procesului de modificare a Legii
312/2004 privind Statutul BNR, în vederea adoptării euro. Modificările legii vor avea în vedere: (i) acquis
-ul comunitar aferent Capitolului 11 - Uniunea Economică şi Monetară pe care România (implicit BNR)
s-a angajat sa-l adopte şi după încheierea negocierilor de aderare, (ii) criteriile de convergenţă juridică în
vederea adoptării euro, (iii) asigurarea consistenţei prevederilor Statutului BNR cu evoluţiile înregistrate
în cadrul legislativ naţional în domeniu, (iv) experienţa şi practica altor bănci centrale, în special a acelor
state din ultimul val de aderare care au demarat deja procesul de modificare a statutelor în vederea
adoptării monedei euro (Slovenia, Estonia, Malta, Cipru, Lituania şi Slovacia) şi evaluarea proiectelor lor
de legi de către Banca Centrală Europeană, precum şi, (v) propunerile de modificare prezentate de
direcţiile de specialitate din BNR.
Pregătirea pentru adoptarea monedei unice - aspecte tehnice
Criteriile economice:
 Criteriile de convergenţă pentru participarea la Uniunea Economică şi Monetară
Criteriile de convergenţă reprezintă testul economic de evaluare a stadiului de pregătire a unei
economii pentru a participa la etapa a treia a Uniunii Economice şi Monetare. Aceste criterii au fost
stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de către toate statele membre UE în 1993, şi se referă la:
• stabilitatea preţurilor: rata medie a inflaţiei (calculată prin indicele armonizat al preţurilor de
consum) pe ultimele 12 luni nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale pe cea
(respectiv, media aritmetică a ratelor inflaţiei) a celor mai performante state membre în ceea ce
priveşte stabilitatea preţurilor; în plus, această evoluţie trebuie sa se dovedească a fi sustenabilă.
• finanţele publice: poziţia financiară a guvernului trebuie să fie sustenabilă, aceasta fiind atinsă
prin menţinerea unei poziţii bugetare fără atingerea unui deficit considerat excesiv. În particular:
(i) deficitul bugetar al statului (planificat sau efectiv) nu trebuie sa depăşească 3 la sută din PIB;
dacă această valoare este depăşită, deficitul bugetar trebuie să fie redus substanţial şi continuu,
către o valoare apropiată de cea de referinţă sau depăşirea valorii de referinţă trebuie sa fie
excepţională şi temporară: (ii) datoria publică nu trebuie să depăşească 60 la sută din PIB, iar dacă
înregistrează valori mai mari trebuie sa se diminueze semnificativ şi să se apropie de valoarea de
referinţă într-un ritm satisfăcător.
• ratele dobânzii: rata medie nominală a dobânzii pe termen lung pe ultimele 12 luni nu trebuie să
depăşească cu mai mult de 2 puncte procentuale pe cea (respectiv, media aritmetică a ratelor
dobânzii pe termen lung) a celor mai performante state membre în ceea ce priveşte stabilitatea
preţurilor; rata dobânzii poate fi măsurată pe baza titlurilor de stat pe termen lung sau pe baza altor
valori mobiliare comparabile.
• stabilitatea cursului de schimb: cursul de schimb trebuie să se menţină în intervalul dintre
marjele de fluctuaţie din cadrul mecanismului cursului de schimb (ERM II), pe o perioadă de cel
puţin doi ani, fără tensiuni severe, în special fără a se proceda din proprie iniţiativă la devalorizarea
monedei naţionale faţă de euro. Noul mecanism al cursului de schimb (ERM II) a înlocuit ERM în
ianuarie 1999 şi are drept scop fixarea monedelor statelor membre care nu fac parte din zona euro
la euro prin stabilirea, de comun acord, a unui curs central, fix dar ajustabil, faţă de euro şi a unei
benzi standard de fluctuaţie de +/-15 puncte procentuale. O bandă mai îngustă de fluctuaţie poate fi
stabilită, de comun acord, pe măsură ce se înregistrează progrese în ceea ce priveşte convergenţa.
 Criterii pentru intrarea în ERM II
Acordul ce defineşte condiţiile specifice pentru participarea în mecanismul cursului de schimb (ERM II)
va fi semnat de preşedintele BCE şi guvernatorul BNR. Anterior însă, miniştrii de finanţe ai statelor
membre din zona euro şi ai ţărilor care participă la ERM II decid cursul de schimb central al leului
(RON) faţă de euro precum şi banda standard de fluctuaţie pentru intervenţia obligatorie a băncilor
centrale participante.
Criteriile juridice:
7
Stricto sensu
• Art. 109 din Tratat:
"Fiecare stat membru asigură, cel mai târziu la data instituirii SEBC, compatibilitatea legislaţiei
sale interne, inclusiv a statutului băncii centrale naţionale, cu Tratatul şi cu Statutul SEBC".
• Art. 10 din Tratat:
Statele membre vor întreprinde toate acţiunile necesare în vederea asigurării îndeplinirii
obligaţiilor ce decurg din Tratat şi atingerii obiectivelor Comunităţii.
Domenii de evaluare (conform Raportului de Convergenţă al BCE din mai 2008) referitoare la
integrarea juridică a băncilor centrale naţionale în SEBC
• Independenţa băncilor centrale naţionale (art. 108 din Tratat şi art. 7 şi 14.2 din Statutul SEBC):
independenţă funcţională, instituţională, personală şi financiară
• Confidenţialitatea (art. 38 din Statutul SEBC)
• Interdicţia privind finanţarea monetară (art. 101 din Tratat) şi interdicţia privind accesul privilegiat
(art. 102 din Tratat)
• Ortografia unică a monedei euro impusă de dreptul comunitar
Domenii de evaluare (conform Raportului de Convergenţă al BCE din mai 2008 ) referitoare la
integrarea juridică a băncilor centrale naţionale în Eurosistem
• Obiectivele politicii economice
• Atribuţii specifice unei bănci centrale naţionale în ceea ce priveşte: politica monetară şi
instrumentele de politică monetară, emisiunea de bancnote, gestionarea rezervelor valutare,
colectarea informaţiilor statistice
• Prevederi financiare: norme referitoare la conturile financiare, auditul, subscrierea de capital,
transferul activelor din rezervele valutare şi alocarea venitului monetar
• Politica de curs de schimb
• Cooperare internţională
• Diverse (ex. sistemele de plăţi şi compensare, schimbul de informaţii)

Site-uri consultate pentru întocmirea eseului:

http://eur-lex.europa.eu
http://www.ecb.int/ecb/html/index.ro.html
http://www.bnro.ro/
http://www.fmi.ro
http://www.worldbank.org.ro
http://www.ebrd.com/country/country/romania/index.htm
http://www.bstdb.org/romania.htm