Sunteți pe pagina 1din 3

Exploreaza

Home
Administratie
Arta cultura
Biologie
Casa gradina
Diverse
POLITICA DE DEZVOLTARE
Economie
Geografie
REGIONALA IN ROMANIA
Gradinita Stiinte politice
Istorie
Jurnalism
Limba
Literatura romana
Management POLITICA DE DEZVOLTARE
Medicina
Personalitati REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA
Profesor scoala
Sociologie 4.1 Necesitatea unei politici regionale: tendintele si factorii
Stiinta Arhitectura
determinanti ai disparitatilor regionale
constructii Astronomie
Chimie DreptRomânia este, dupa Polonia, tara cu cea mai numeroasa populatie (21,7 milioane) dintre tarile din
Informatica Matematica
Europa de Est si Centrala (EEC), si a saptea ca marime între statele membre, fiind situata în
Stiinte politice
extremitatea estica a gruparii[1]. Aceasta pozitionare, împreuna cu infrastructura de transport slab
Tehnica mecanica
dezvoltata calitativ au condus la dificultati în accesarea pietelor UE si la costuri mai mari de
Timp liber transport pentru bunurile exportate. Totusi, în ultimii 17 ani, evolutia economica a fost puternic
influentata de transformarile externe si procesul de aderare la UE.
Desi politica si planificarea dezvoltarii teritoriale în România au o istorie mai îndelungata,
conceptul de „politica si planificare a dezvoltarii regionale”, asa cum este în acceptiunea UE, este
un concept relativ nou pentru România.
Pe parcursul istoriei sale, diferitele provincii si zone ale României au avut grade diferite de
dezvoltare economica.
România a cunoscut disparitati regionale înca din perioada interbelica. Dupa cel de-al doilea
razboi mondial, conducerea comunista a optat pentru o unica solutie a dezvoltarii economice,
dezvoltarea sectorului industrial. Partidul comunist si guvernele sale au urmarit în procesul de imple
principii majore privind amplasarea noilor obiective industriale. Dintre acestea pot fi amintite ca pri
− amplasarea în apropierea surselor de materii prime sau a principalelor aglomeratii urbane;
− utilizarea la maximum a resurselor de munca disponibile, mai ales în zonele sub-dezvoltate;
− valorificarea prin industrializare si prelucrare a materiilor prime locale;
− sprijinirea cresterii si dezvoltarii de noi platforme industriale în arii urbane.
Aceste patru directii prioritare ale procesului de industrializare, comune, în general, tuturor fostelor
centralizata, cuprind elemente contradictorii. În încercarea de a asigura o dezvoltare echilibrata (în s
socialista a orientat investitiile în industrie si infrastructura catre toate zonele tarii, indiferent daca ac
de vedere economic. Efectul acestei politici a fost rapida industrializare a judetelor mai putin dezvol
fost însotita, ca si în alte tari, de un proces de migratie a populatiei din mediul rural în mediul urban.
În timp ce activitatea industriala era concentrata în anumite regiuni ale tarii, preponderent acolo u
accesibile, alte regiuni se caracterizau prin dominanta activitatilor agricole si de servicii.
Planificarea realizata pe baza Planului National Unic de Stat elaborat la nivel national a inclus, începând
Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2011 )