Sunteți pe pagina 1din 23

GRECIA

Prezentat de:
Gogescu Christiana
Clasa a XII a A
 Grecia (greacă Ελλάς / Ellás, Ελλάδα / Elláda) sau
Republica Elenă (greacă Ελληνική Δημοκρατία / Ellinikí
Dhimokratía) este o țară din sud-estul Europei membră a
Tratatului Nord-Atlantic, Uniunii Europene și a zonei
euro.

 Grecia este situată în Peninsula Balcanică, la sud de


Bulgaria, FRI Macedonia și Albania și la vest de Turcia.
Are un litoral de 13.676 km la Mările Egee, Ionică și
Mediterană.

 Considerată de mulți drept leagănul civilizației


occidentale, Grecia are o istorie lungă și bogată, timp în
care și-a răspândit influența pe trei continente.
Istorie
 Țărmurile mării Egee au văzut dezvoltarea primelor civilizații
europene, și anume cele ale minoanilor și miceenilor. După ce
acestea au început să cadă, a urmat o Eră Neagră până în 810 î.Hr,
când a apărut o nouă civilizație elenă. A fost Grecia polis|orașelor-
state care stabilea colonii în Marea Mediterană, care rezista
invaziilor perșilor și a cărei cultură va fi baza civilizației elene, după
căderea imperiului lui Alexandru cel Mare (rege al Macedoniei).

 Pe când era o provincie a Imperiului Roman, Grecia domina cultura


Mediteranei de est, iar când imperiul s-a împărțit în 2, Imperiul
Roman de Răsărit sau Bizantin, cu centrul la Constantinopol, a
primit o natură grecească.

 Domnia otomană se va păstra până în 1821 când grecii își declară


independența. După încheierea Războiul de independență al
Greciei în 1828, Grecia alege calea unei monarhii, înființându-se
Regatul Greciei (1833). În secolul XIX și la începutul secolului XX,
Grecia încearcă să-și însușească populația vorbitoare de greacă din
Imperiul Otoman, crescând încetul cu încetul în teritoriu și
populație, până în 1947, când ajuge la mărimea sa de astăzi.
După cel de-Al Doilea Război mondial, Grecia a trecut printr-un război
civil ce a durat până în 1949, după care a aderat la NATO în 1952. Pe 21 aprilie
1967 armata a preluat puterea în urma unei lovituri de stat, formând așa-
numitul Regim al Coloneilor. În 1973 regimul a abolit monarhia greacă.
Problema Ciprului a dus la prăbușirea dictaturii militare în 1974 și la
stabilirea unei republici democratice în 1975, după un plebiscit.

Grecia a aderat la UE în 1981 și a adoptat euro ca monedă


în 2001.

Monedele euro grecești


• conțin desene diferite pentru fiecare dintre cele opt valori. Toate au fost
desenate de Georgios Stamatopoulos, cele mici ilustrând corăbii grecești, cele
medii reprezentând personalități celebre din istoria greacă și cele două mari
redând două exemple ale istoriei și mitologiei grecești. Toate desenele au cele
12 stele ale UE și anul emiterii. Unic pentru fața națională a monedelor grecești
este faptul că valoarea nominală este inscripționată în alfabetul grec. Centul
este numit lepton (λεπτο, pl. λεπτα) în greacă, spre deosebire de alte limbi care
au împrumutat cuvântul cent.
Monedele euro grecești:
Provincii
 Grecia este formată din 13 provincii, care
sunt împărțite la rândul lor în 51 de
prefecturi (nomoi, singular - nomos):
PREFECTURI
Attica Grecia Centrala
Macedonia Centrala Creta
Macedonia de Est si Tracia Epirus
Insulele Ioniene Egeea de Nord
Peloponezia Egeea de Sud
Tesalia Grecia de Vest
Macedonia de Vest
 Pe lângă acestea există o regiune autonomă,
Muntele Athos (Ayion Oros - Muntele Sfânt), un
stat monastic sub suveranitate grecească.

 Nomoi sunt divizate în 147 eparhii (singular


eparhia), care sunt împărțite în 1.013 localități:
130 localități urbane (dimi) și 900 comunități
rurale (kinotites). În 1999, existau 5.775 de
autorități locale: 361 demoi, 5.560 koinotites,
împărțite în 12817 localități (oikosmoi).
Geografia
 Grecia este formată dintr-o parte continentală cu
numeroase golfuri și peninsule (Peloponezul, o
peninsulă legată de continent prin istmul Corint) și o
parte insulară (aproximativ 3 000 de insule în Marea
Egee, Marea Ionică și Marea Mediterană). Insulele cele
mai importante sunt Creta, Rodos, Corfu și grupele
Dodecaneze și Ciclade. Grecia are aproximativ 15 000
km de coastă. Relieful se caracterizează prin
predominarea masivelor muntoase, dispuse sub forma
unor aliniamente paralele; Acestea continuă de fapt șirul
Alpilor Dinarici din centrul Peninsulei Balcanice.
Principalul șir montan îl reprezintă Munții Pindului, care
traversează partea centrală a Greciei. Cea mai mare
altitudine se întâlnește însă spre Marea Egee, Muntele
Olimp - 2 971 m.
Economia
 Grecia are o economie capitalistă cu un sector public ce asigură aproximativ
40% din PIB. PIB-ul pe cap de locuitor reprezintă monentan cel puțin 75%
din nivelul economiilor fruntașe din zona euro. Turismul asigură 15% din
venitul intern brut. Imigrantii reprezinta aproape o cincime din forța de
muncă, aceasta fiind repartizată în mare parte în agricultură și în munca
necalificată. Grecia este o beneficiară majoră de ajutor de la Uniunea
Europeană, acesta find egal cu 3,3 % din Venitul brut anual. Economia
grecească a crescut cu aproximativ 4% pe an în perioada 2003 – 2007,
datorită în parte cheltuielilor cu infrastructura legate de Jocurile Olimpice de
la Atena din 2004 dar și datorită disponibilității creditului, care a susținut
niveluri record ale cheltuielilor consumatorilor. Dar creșterea a scăzut cu
2,8% în 2008 ca rezultat al crizei financiare mondiale și a înăspririi condițiilor
de acordare a creditelor. Grecia a violat Pactul de Creștere și Stabilitate al
Uniunii Europene ce urmărea ca deficitul bugetar sa fie sub 3%, dar a într-
unit acest criteriu în perioada 2007-2008. Datoria publică, inflația și șomajul
sunt deasupra zonei euro, dar au o tendință negativă. Datoria externă: este
de 371.5 miliarde de dolari pentru anul 2008 conform CIA “The world
Factbook” actualizat la 14 mai 2009
Demografie
 Pe lângă vorbitorii de greacă există și câteva limbi
vorbite de minorități.

 Cele mai importante limbi ale minorităților sunt:


 albaneza
 aromâna (în Grecia centrală, cca. 100.000 vorbitori activi
din grupa aromânilor, sau chiar a vlahilor, cca. 300.000
de vorbitori activi)
 bulgara (30.000)
 macedoneana
 turca, în Tracia
Structura confesionala
 libertate de credință pentru toți. Guvernul grec nu deține statisticile grupărilor
religioase și nu acceptă întrebări în legătură cu acestea. Potrivit Departamentului de
Stat, o valoare estimată de 97% din cetățenii greci au afirmat că aparțin ortodoxiei
grecești. De asemenea, în urma sondajului Eurostar— Eurobarometer din anul 2005,
81% din cetățenii greci au răspuns că ei cred în existența unui Dumnezeu,
reprezentând al treilea mare procentaj din țările membre UE, având în față doar pe
Malta și Cipru. Dintre aceștia o populație cuprinsă între 700,000 și 1,000,000 aparțin
dogmei ortodoxe în stil vechi.

 Estimările minorităților musulmane recunoscute(cea mai mare parte localizată în


Tracia) pornesc de la 98,000 până la 140,000 de musulmani (între 0.9% și 1.2%), în
timp ce comunitatea imigrantă turcă este cuprinsă între 200,000 și 300,000. Imigranții
albanezi din Grecia (aproximativ 700,000) sunt în general asociați cu religia
musulmană, deși majoritatea nu aparțin unei orientări religioase. În urma Războiului
Greco-Turc, desfășurat între 1919-1922 și a Tratatului de la Lausanne din 1923,
Grecia și Turcia au acceptat transferul populației bazat pe identitatea culturală și
națională. Prin urmare aproximativ 500,000 de musulmani din Grecia, majoritatea
turci, dar și alte naționalități de musulmani au fost dați la schimb cu 1,500,000 de
greci din Asia Minor (actuala Turcie). Atena este singura capitală UE care nu a
construit lăcașe de cult destinate populației musulmane. Constituția Greciei
recunoaște religia ortodoxă ca fiind predominantă în țară, garantând în același timp
 Iudaismul există de peste 2,000 de ani în Grecia. Evreii originari din
Peninsula Iberică erau răspândiți în orașul Salonic (în 1900 erau
aproximativ 80,000), fiind peste jumătate din populație. În zilele noastre
numărul de greci evrei este estimat la 5,500, aceștia fiind cei care au
supraviețuit în urma ocupației germane și a holocaustului din timpul celui
de-al doilea Război Mondial. Sunt întâlniți în Salonic, Corfu, Rodos.

 Greci membrii ai bisericii romano-catolice sunt în jur de 50,000, la care se


adaugă populația imigrantă aparținând cultului romano-catolic estimat la
aproximativ 200,000. Protestanți, incluzând și Biserica Evanghelică
Grecească și Culturile Libere Evanghelice sunt în jur de 30,000. Ansamblul
lui Dumnezeu AG, Biserica Internațională a Evangheliei Drepte și alte
biserici penticostale aparținând Sinodului Grec al Bisericii Apostolice au
peste 12,000 membrii.

 Biserica Penticostală Independentă este cea mai mare biserică protestantă


din Grecia cu peste 120 de biserici. Nu sunt date oficiale referitoare la
numărul adepților acestui cult, dar Biserica Ortodoxă Greacă estimează
20,000. Martorii lui Jehova au raportat 28,243 de membrii activi. De
asemenea sunt 651 de mormoni, 501 de adventiști de ziua a șaptea, 30 de
metodiști liberi. Religia greacă veche a reapărut ca Neopaganism elen.
Cultura Greciei
 Cultura Greciei a evoluat de-a lungul a mii
de ani, având rădăcini puternice în
civilizațiile sale precursoare miceene și
minoene, continuând cu așa-zisa civilizație
a "Greciei clasice", influențată și puternic
influențând cultural Imperiul Roman,
respectiv penetrând până în vremurile
Renașterii prin Imperiul Bizantin, pentru ca
să renască după perioada dominației
Imperiului Otoman prin războiul purtat
pentru cucerirea independenței și crearea
statului modern grec.

Grecia este adesea considerată ca fiind leagănul civilizației europene. Orașul Atena a fost
centrul cultural al lumii Greciei antice, iar Partenonul un simbol de durată al culturii Greciei și a
civilizației europene.
Capitala Greciei - Atena
 Atena (Αθήνα Athina în greacă) este capitala Greciei.
Atena a cunoscut o evoluție glorioasă, mai ales în
Grecia Antică, fiind locuită de oameni încă din Epoca
Bronzului și guvernată până în jurul anului 1000 î.C. de
regi ionieni.

 Acropola din Atena a fost înscrisă în anul 1987 pe lista


patrimoniului cultural mondial UNESCO.
 În Grecia Antică, numele Atenei era: Ἀ θῆ ναι
atʰʰʰʰnai, fiind legat de numele zeiț ei Atena (în dialectul
atic, Ἀθηνᾶ [atʰɛːnâː] și în cel ionic, Ἀθήνη [aˈtʰɛːnɛː]).
În greaca folosită de Homer, numele orașului apărea în
forma de singular (Ἀθήνη[2]) apoi a luat forma de plural,
ca și Θῆβαι (Thēbai), Μυκῆναι (Mukēnai) și Δελφοί
(Delphoi).
 În Grecia Antică, numele Atenei era: Ἀθῆναι atʰɛ̂ːnai, fiind legat de numele
zeiței Atena (în dialectul atic, Ἀθηνᾶ [atʰɛːnâː] și în cel ionic, Ἀθήνη [a
ˈtʰɛːnɛː]). În greaca folosită de Homer, numele orașului apărea în forma de
singular (Ἀθήνη[2]) apoi a luat forma de plural, ca și Θῆβαι (Thēbai),
Μυκῆναι (Mukēnai) și Δελφοί (Delphoi).

 Printre atenienii antici circula o legendă care explica felul în care și-a luat
orașul numele, legendă care a stat la baza sculpturii de pe frontonul vestic al
Parthenonului. Conform acestei legende, atât Atena cât și Poseidon au cerut
să fie patroni ai orașului și să-i dea numele lor, astfel că s-au întrecut pentru
a obține onoarea, fiecare oferind un dar orașului. Poseidon a creat un izvor
de apă sărată lovind pământul cu tridentul său, pentru a simboliza puterea
mării. Atena a creat în schimb măslinul, simbolizând pacea și prosperitatea.
Atenienii, conduși de Cecrops, au acceptat măslinul și au botezat orașul
Atena.

 În secolul al XIX-lea, Ἀθῆναι a fost readoptat ca nume al orașului. După ce


varianta Katharevousa a limbii grece a fost abandonată în anii 1970, în
greaca demotică modernă numele oficial al orașului a devenit Αθήνα
(Athína / [aˈθina]).
Așezarea geografică și relieful
 Atena se întinde de-a lungul Câmpiei centrale din regiunea Attica,
cunoscut și ca un bazin. Este înconjurată de Muntele Aegaleo în
vest, Muntele Parnitha în nord și nord-est, Muntele Penteli Hymettos
la est și de Golful Saronic în sud-vest. Atenei îi este dificil să se
extindă în continuare datorită barierelor geografice menționate mai
sus, deși suburbiile metropolei sunt în expansiune continuă.

 Capitala este străbătută de către râul Kifissos care mai apoi se


varsă în Golful Salonic și Faliro.

 Solul este stâncos și nu este foarte fertil, dealurile sunt din mase de
calcar.
 Clima
 Clima din Atena este una specific Mediteraneeană, uscată. Are o umiditate scăzută pe tot
parcursul anului. Precipitațile sunt în special din luna Octombrie și până în luna Aprilie.
Primavara și toamna sunt considerate anotimpurile ideale pentru activitățile exterioare.
 Populația
 Atena avea în anul 2001 o populație de 745,514 locuitori la o suprafață de 39 km². Aria
metropolitană are o suprafață de 412 km², iar numărul locuitorilor în 2001 era de 3,130,840.
Zona metropolitană a Atenei era a XII-a în Uniunea Europeană, conform Eurostat.
 Dar numărul locuitorilor din Atena este mai ridicat datorită numeroșilor emigranți care provin
din țări ca Albania, România, Republica Moldova, Pakistan și unele țări africane dar și din alte
țări. Expansiunea Atenei începută în anii 1950 - 1970 continuă și în prezent, iar capitala a
înghițit multe localități din nord și est. Se mai poate spune ca în antichitate orașul port Pireu
nu făcea parte din Atena.
 Diviziuni administrative
 Atena din punct de vedere administrativ este împărțită în câteva zone :
 Omonia
 Psiri și Gazi
 Syntagma
 Plaka, Monastiraki și Thission
 Kolonaki
 Exarcheia
Vedere a Acropolisului
STEMA

DRAPELUL
Obiective turistice:
 Santorini — Arhitectură tipic grecească

 Grecia comprimă zone montane dar are de asemenea deschiderea spre


mare,acestea fiind poziționate într-un mod unic. Cei care vizitează Grecia trebuie să
știe că muntele Atos este rezervat în exclusivitate bărbaților, femeilor fiindu-le interzis
accesul. Pentru a păstra solemnitatea religioasă, Meteora pe de alta parte comprimă
7 mănăstiri pe 7 dealuri distincte ritul religios fiind strict respectat.

 Pentru a descoperi însă valorile mitologice orasul Delphi stă la dispoziția turiștilor.
Inchinat regelui Appollo, Delphi nu este doar un simplu oraș,el fiind considerat în
trecut chiar centrul universului.

 In palmaresul turiștilor sunt de asemenea recomandate Atena și Salonic pentru


unicitatea îmbinării modernismului cu mitologia și pentru atmosfera naționala ce dă
un iz aparte regiunilor grecești.