TEXTUL NONLITERAR

 Este rexultatul observării realității și al transformării

acesteia în informație;

 Are un caracter nonficțional – este bazat pe aspecte

adevărate, controlabile, concrete ale realității
cotidiene;

 Are drept scop informarea cititorului, dar și

transmiterea unor convingeri, încercarea de a-l
determina pe acesta să facă/să creadă un anumit
lucru;
 În general, este lipsit de expresivitate, dar unele
specii, cum ar fi reclamele, mizează pe jocuri de
cuvinte, figuri de stil, cuvinte polisemantice etc.;

 Este folosit aspectul corect, îngrijit al limbii;

 Obiectivitate, claritate, accesibilitate relativă, în

funcție de domeniu;

 Sunt prezente uneori clișee de limbaj (formule fixe

folosite în diverse acte oficiale, scrisori etc.;
 În textele științifice sunt prezenți termeni specifici
unui anumit domeniu de cercetare;

 Se referă la persoane reale, din punct de vedere

individual, comunitar, etnic, național etc.;
 Prezintă o mare varietate de forme: texte de lege,
rețete, prospecte de medicamente, instrucțiuni de
montare/utilizare a aparatelor, ghiduri turistice,
reclame, articole de ziar sau revistă, știri, interviuri,
anunțuri de mică publicitate, lucrări științifice etc.