Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În cadrul teoriei bugetare, funcția directă a utilității exprimă nivelul utilității, pe care un consumator îl
atinge, consumând diferite cantități debunuri:
[modifică]Utilitatea marginală
Prima derivată a funcției de utilitate în funcție de cantitatea unuia din bunurile de consum se
mai numește și utilitate marginală a acelui bun. În mod colocvial, utilitatea marginală răspunde la
întrebarea: „Care este utilitatea suplimentară pe care o aduce consumul unei unități
suplimentare i dintr-un anumit bun?“
Utilitatea marginală este un concept des utilizat în contextul maximizării utilității. Astfel, în punctul
optim trebuie ca utilitatea marginală a unui bun sa fie egală cu costurile marginale. O utilitate
marginală care ia valoarea zero, înseamnă că pentru acel bun a apărut o saturație.
[modifică]Supoziții generale
În cazul bunurilor normale se pornește de la ideea că un consum suplimentar aduce, în mod
fundamental, o utilitate mai mare, chiar dacă cantitatea deja consumată este foarte mare. Aceasta
înseamnă că funcția de utilitate are o creștere strict monotonă, iar utilitatea marginală este, de
asemenea pozitivă pentru Xi.
În același timp se presupune în mod frecvent, ca mărirea utilității prin consumul unei unități
suplimentare dintr-un bun descrește progresiv cu cantitatea consumată, așa cum postulează prima
lege lui Gossen. În acest caz se vorbește despre o utilitate marginală descrescătoare, respectiv
despre o funcție de utilitate concavă.
Se presupune o utilitate mai mare pentru consumul prezent, în cazul unui venit redus, iar
pentru un venit pe cap de locuitor la granița sărăciei, rata preferinței temporale este, în mod
corespunzător, foarte ridicată.
Rata preferinței temporale a unui agent economic este denumită rata privată a preferinței
temporale, iar cea unei societăți este denumită rata socială a preferinței temporale.