Teoria microeconomică a utilității

În cadrul teoriei bugetare, funcția directă a utilității exprimă nivelul utilității, pe care un consumator îl
atinge, consumând diferite cantități debunuri:

U exprimă nivelul utilității, Xi cantitatea consumată din anumite bunuri și n numărul bunurilor de

consum.

[modifică]Utilitatea marginală

Prima derivată a funcției de utilitate în funcție de cantitatea unuia din bunurile de consum   se
mai numește și utilitate marginală a acelui bun. În mod colocvial, utilitatea marginală răspunde la
întrebarea: „Care este utilitatea suplimentară pe care o aduce consumul unei unități
suplimentare  i dintr-un anumit bun?“

Utilitatea marginală este un concept des utilizat în contextul maximizării utilității. Astfel, în punctul
optim trebuie ca utilitatea marginală a unui bun sa fie egală cu costurile marginale. O utilitate
marginală care ia valoarea zero, înseamnă că pentru acel bun a apărut o saturație.

[modifică]Supoziții generale
În cazul bunurilor normale se pornește de la ideea că un consum suplimentar aduce, în mod
fundamental, o utilitate mai mare, chiar dacă cantitatea deja consumată este foarte mare. Aceasta
înseamnă că funcția de utilitate are o creștere strict monotonă, iar utilitatea marginală este, de
asemenea pozitivă pentru Xi.

În același timp se presupune în mod frecvent, ca mărirea utilității prin consumul unei unități
suplimentare dintr-un bun descrește progresiv cu cantitatea consumată, așa cum postulează prima
lege lui Gossen. În acest caz se vorbește despre o utilitate marginală descrescătoare, respectiv
despre o funcție de utilitate concavă.

[modifică]Funcția indirectă a utilității

Funcția indirectă a utilității (V) exprimă nivelul maximal al utilității, pe care un consumator poate să îl
atingă, dipunând de un anumit venit, date fiind prețurile bunurilor:

Y desemnează venitul consumatorului și Pi prețul bunului de consum i.

[modifică]Funcția intertemporală a utilității

Funcția intertemporală a utilității reprezintă diferitele utilității pe care consumul le aduce în
diferite perioade. Din cauză că e mai ușoară împărțirea în două, modelele teoretice se
limitează adeseori la reprezentarea unui caz în două perioade. Cu ajutorul acestei funcții
trebuie explicat de ce și într-o măsură cât de mare economisesc oamenii sau iau credite.
Factorul de discount al consumului viitor în prezent se numeste rata preferinței temporale. În
mod frecvent se pornește prin simplificare, de la o rata constantă a preferinței temporale, chiar
și în cazul modificărilor venitului.

Se presupune o utilitate mai mare pentru consumul prezent, în cazul unui venit redus, iar
pentru un venit pe cap de locuitor la granița sărăciei, rata preferinței temporale este, în mod
corespunzător, foarte ridicată.

Rata preferinței temporale a unui agent economic este denumită rata privată a preferinței
temporale, iar cea unei societăți este denumită rata socială a preferinței temporale.

Grafic, sistemul curbelor de indiferență sunt reprezentate printr-un sistem de coordonate, în

care consumul prezent se reprezintă pe o axă, iar consumul viitor pe cealaltă axă.

[modifică]Funcția utilității așteptate

Funcția utilității așteptate exprimă utilitatea unor alternative riscante. În acest caz, utilitatea
așteptată se construiește din diferite stări. Această formă de reprezentare face trimitere la
teoria teoriei utilității așteptate.

[modifică]Teoria macroeconomică a utilității

În contextul macroeconomic, funcțiile de utilitate macroeconomică sunt utilizate pentru a
măsura rentabilitatea diferitelor dezvoltări politice și economice pentru dezvoltarea
macroeconomică.

În macroeconomie acest concept se folosește, de asemenea, pentru a modela comportamenul

actorilor politicii economice. În acest context sunt construite, de exemplu, în cadrul teoriei
alegerii publice (Public Choice Theory), funcții de utilitate pentru politicienii orientați înspre
realegere. În acest fel, politicienii vor alege acea alternativă politică menită să le mărească
șansele de a fi realeși.