Dă-mi întâi Mie !

„A venit o femeie din

Samaria să scoată apă. „Dă-Mi
să beau”, i-a zis Isus.” Ioan
4,7

Suntem obişnuiţi ca să venim în faţa Domnului Hristos şi să-i cerem câte

ceva din ale vieţii fizice şi spirituale. Dar suntem şocaţi atunci când Isus vine să
ne ceară lucruri pe care nu ne-am gândit niciodată să I le oferim. El nu are nevoie
de nimic. El are de toate. Nimic din ale omului nu-i poate face trebuinţă. El nu
este niciodată neajutorat. Nu-i trebuie nici faptele mele bune , nici să-L apăr de
duşmanii Lui declaraţi. Ce-ar putea să ne ceară Isus , din ce n-are El pentru ca
să-I fim de folos? Apa noastră , din fântânile noastre este poluată, dar noi ne-am
obişnuit cu ea. Neprihănirea Lui nu este compatibilă cu resursele noastre
compromise. Şi totuşi cererea lui la fântâna vieţii noastră continuă şi astăzi şi
insistă : „Dă-mi să beau!” El preferă ca înainte de a ne da El ceva să-i dăm noi Lui
din ceea ce ne cere. Altfel nu vom şti să folosim darurile Lui, deşi nu de puţine ori
ne dă ceea ce cerem în ciuda faptului că ne facem că nu am auzit ce vrea
Mântuitorul.

Care sunt pretenţiile Domnului nostru de nu trece o zi fără să ne ceară ceva? O

să fiţi contrariaţi de preferinţele ciudate pe care le exprimă. El ne vrea gândurile
noastre murdare şi resentimentele noastre de ieri şi de astăzi. El vrea să-i dăm
planurile noastre imperfecte şi falimentare , cât şi relaţiile noastre compromise.
El vrea să-i dăruim independenţa noastră şi dreptatea noastră cea strâmbă. El
ne cere deciziile noastre greşite şi evaluările noastre profitabile care urmăresc
interesul nostru personal. El ne somează să-i dăm măştile noastre pioase şi
creştinismul nostru privat, făcut prin manopera noastră lamentabilă. El chiar ne
porunceşte să ne dăm pe noi înşine şi cât mai repede pentru a ne înlocui cu altă
personalitate, alt caracter şi cu alt prezent şi viitor. Asta este băutura Lui şi nu
renunţă, oricât de amabil ştim să-L refuzăm. Este totuşi o problemă! Nu am vrea
să renunţăm la nimic din ceea ce ne cere pentru că încă le mai socotim
folositoare. Credem că ne definesc pe noi şi existenţa noastră. Isus ne provoacă o
curiozitate, ne cheamă să facem o comparaţie şi să luăm o decizie prin invitaţia:
„Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să
beau!”, tu singur ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” Niciodată nu ne cere
ceva fără să ne spună ce ne dă în schimb, pentru că problema fundamentală este
schimbarea. El ne cheamă să ne trăim criza noastră morală şi spirituală din
oglindirea noastră în neprihănirea Lui şi să strigăm disperaţi :” O, nenorocitul de
mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?” Vă dau un : faceţi negoţul
acesta cu El şi veţi trăi ! Şi nu oricum. De-a dreptul cereşte!