Stocurile reprezinta ,dupa caz,bunurile materiale ,lucrari si servicii destinate sa

fie consumate la prima lor utilizare ,sa fie vandute in situatia in care au starea de marfa
sau produse rezultate din prelucrare ,precum si productia in curs de executie aflata
sub forma productiei neterminate.
In componenta acestor active circulante intra :
a)materiile prime ,care participa direct la fabricarea produselor

b)materialele (material auxiliare piesede schimb combustibili)

c)produsele sub forma semifabricatelor ,produselor finite si produselor
reziduale
d) animalele si pasarile ,
e)productia in curs de fabricatie
f)marfurile
g)ambalajele
h)active cu ciclu lung de fabricatie ,destiante vanzarii(de exemplu
ansambluri sau complexuri de locuinte realizate de entitatile ce au ca activitate principal
obtinerea si vanzarea de locuinte
In cadrul stocurilor se include si bunurile aflate in custodie ,pentru prelucrare sau
in consignatie la terti sau masinile folosite numai ca material de demonstrate pentru
negocieri in domeniul automobilelor ,cu durata de utilizare de sub un an .
Spre deosebire de OMFP 3055 ,IAS 2 are anumite exceptii cand atunci cand
vine vorba de aceasta clasificare a stocurilor .Acesta exclude productia în curs de
executie obtinuta în cadrul contractelor de constructie, inclusiv celor de prestari de
servicii direct legate de acestea si stocurile de produse agricole, forestiere, minereuri
care apartin producatorilor atunci când sunt evaluate la valoarea realizabila neta, pe
baza unor practici specifice fiecarui sector în parte.
Pentru acestea exista standarde separate si anume IAS 11 – Contracte de
constructie si IAS 41 Agricultura .
De asemenea in contabilitatea din tara noastra , in sfera stocurilor se includ si
materialele de natura obiectelor de invetar si baracamente.
La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
 a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;
c)la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile
reprezentând aport la capitalul social;
d)la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate
plus la inventariere
Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele
de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate
recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte
cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor cuprinde cheltuielile directe
aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri
tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării
produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca
fiind legată de fabricaţia acestora.
De asemenea sunt anumite costuri care nu intra in valoarea bunului ci sunt inregistrate
precum cheltuieli ale perioadei: pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de
producţie înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate
risipei;cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt
necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie.
Cheltuielile de stocare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru
a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc.
În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi
folosite, de asemenea, metoda costului standard sau prestabilit , în activitatea de
producţie , metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul si metoda costurilor
efective .Aici se poate observa o diferenta intre OMFP si IAS 2 intrucat cel de-al doilea
are doar metoda costului standar si cea a pretului cu amanuntul
Metoda costurilor efective .Costul stocurilor se construieste pe baza datelor
consemnate in documentele justificative
,costurile standard sunt costuri antecalculate ,in raport de datele constatate in
perioadele precedente
Diferentele intre pretul prestabilit si costul efectiv de achizitie se inregistreaza in faza
de intrare dinstinct in contabilitate
In romania in cazul costurilor prestabilite se organizeaza paralel o evidenta a
diferentelor dintre costul prestabilit si costul efectiv ,aceste diferente reflectandu-se in
cele din urma in costul efectiv (cu plus sau minus)
 Ideea care se degaja din IAS 2 cu privire la costul standard este aceea ca acest
pret este adoptat cu marime de evaluare si decontare la intrare-iesire a stocurilor in
contabilitatea financiara

Metoda pretului cu amanuntul opereaza in cazul stocurilor cu miscare rapida din

intreprinderile de comercializare in romania PRETUL CU AMANUNTUL=COSTUL DE
ACHIZITIE SAU DE PRODUCTIE +ADAOSUL COMERCIAL +TVA
Formula propusa de IAS 2 ,care pornind de la pretul cu amanuntul prin deducerea
marjei stabileste costul costul,este singura viabila in conditiile unei economii de piata
supusa concurentei.
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric
prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate
operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice
moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric.
Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în
contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei.
La iesirea din din contabilitate a stocurilor OMFP propune 3 metode ce pot fi
folosite :metoda FIFO (primul intrat –primul iesit ) ,metoda CMP(cost mediu ponderat )
si metoda LIFO (ultimul intrat-primul iesit ) spre deosebire de IAS 2 care le incorporeaza
doar pe primele 2 .
Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura
epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de
producţie al lotului următor, în ordine cronologică.
Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui
element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la
începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul
perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie. Perioada de
calcul nu trebuie să depăşească durata medie de stocare.
Metoda „ultimul intrat-primul iesit „,iesirile din stoc sunt evaluate la costul de
achizitie al articolelor intrate in stoc .Pe masura epuizarii lotului,stocurile iesite din
gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului anterior in
oridne invers cronologica.
Cazul contractelor de constructii –contractele de constructii ocupa o pozitie
separata in structura stocurilor ,evaluarea acesotrra la intrare putand fi realizata dupa 2
metode :1)metoda gradului de avansare a lucrarilor (prin care se contabilizeaza profitul
aferent contractului pe masura executarii lucrarilor ).
2)metoda terminarii lucrarilor –limiteaza evaluarea lucrarilor realizate la nivelul
marimii cheltuielilor suportate si susceptibile sa fie recuperate de la beneficiar .