Rezumat Teza Ana Alexandra PICU

2010
Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi

Facultatea de Inginerie Brăila
TEZĂ DE DOCTORAT
MODELAREA BIOMECANICĂ NELINIARĂ

A DINAMICII CORPULUI UMAN
SUB ACŢIUNEA VIBRAŢIILOR TRANSMISE
Conducători ştiinţifici:
George BĂLAN Tudor SIRETEANU

Prof. univ. dr. mat.
Prof. univ. dr. ing.
Membru Onorific al Academiei
doctor habilitat în ştiinţe tehnice
de Ştiinţe Tehnice a României
Universitatea „Dunărea de Jos”
Universitatea „Politehnica”
Galaţi
Bucureşti
Doctorand: Ing. Ana Alexandra PICU

2010
1
Cuvânt înainte
Teza de doctorat “MODELAREA BIOMECANICĂ NELINIARĂ A DINAMICII

CORPULUI UMAN SUB ACŢIUNEA VIBRAŢIILOR TRANSMISE”, nu ar fi căpătat
contur fără contribuţiile conducătorului ştiinţific Prof. dr. ing., dr. habilitat,
George BĂLAN, Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi şi conducătorului
ştiinţific în cotutelă, Prof. dr. mat. Tudor SIRETEANU, Membru Onorific al
Academiei de Ştiinţe Tehnice a României, Universitatea „Politehnica”
Bucureşti.
Mulţumesc pentru ajutorul constant pe care mi l-au acordat pe întreaga
perioadă de cercetare.
Doresc să aduc mulţumiri Prof. dr. ing., Doctor Honoris Causa, Polidor
BRATU, Membru al Academiei de Ştiinte Tehnice, pentru înţelegerea şi sprijinul
deosebit pe care l-am primit permanent.
Domnului Prof. dr. ing. Ioan MAGHEŢI, Universitatea „Politehnica”

Bucureşti, îi mulţumesc pentru interesul manifestat încă de la începutul
studiului şi pentru bunăvoinţa de care a dat dovadă în mod continuu.
Mulţumesc Prof. dr. ing. Cristian PAVEL, Universitatea Tehnică de

Construcţii Bucureşti, pentru onoarea pe care mi-a făcut-o de a accepta să fie
membru în comisia de referenţi şi pentru migala cu care s-a aplecat asupra
tezei mele de doctorat.
Mulţumesc părinţilor mei.
Ana PICU
2
INTRODUCERE
PARTEA I - STUDIU DOCUMENTAR
Cap. 1 PROBLEMATICA TEZEI
STADIUL ACTUAL PRIVIND CERINŢELE SPECIFICE DE SĂNĂTATE ŞI MODELAREAM BIOMECANICĂ

Cap. 2
NELINIARĂ A DINAMICII CORPULUI UMAN SUB ACŢIUNEA VIBRAŢIILOR TRANSMISE
2.1 Mărimi caracteristici ale vibraţiilor ........................................................................ 3
2.2 Transmisibilitatea vibraţiilor şi impedanţa mecanică ....................... 8
2.3 Expunerea organismului uman la vibraţii în mediul ocupaţional – stadiul actual al cercetărilor 10
2.3.1 Determinarea limitelor de expunere a întregului corp la vibraţii ..................... 11
2.3.2 Criteriile expunerii întregului corp la vibraţii .......................................... 13
2.3.3 Criteriile expunerii sistemului mână-braţ la vibraţii ............................... 16
2.4 Metode de determinare a vibraţiilor transmise omului ......................................... 17
2.5 Cerinţele specifice de sănătate şi securitate ref la măsurarea şi calculul nivelului vibraţiilor 19
2.6 Concluzii parţiale ................................................................................................. 25
Cap. 3 EFECTE BIOMECANICE ALE ORGANISMULUI UMAN GENERATE DE VIBRAŢII

3.1 Interacţiunea dinamică între corpul uman şi câmpul vibraţional din mediul tehnologic
.............................................................................................................. 27
3.2 Criterii de apreciere a stării de discomfort datorată vibraţiilor ............................. 28
3.3 Cuantificarea efectelor vibraţiilor ……………………………………....................... 29
3.4 Efecte biomecanice ale organismului uman la vibraţii transmise din exterior ...... 34
Cap. 4 APRECIERE SOMATOSENZORIALĂ A EFECTELOR VIBRAŢIILOR

4.1 Sistemul somatosenzorial .................................................................................... 39
4.2 Răspunsuri fiziologice şi biomecanice la vibraţii .................................................. 43
4.2.1 Răspunsuri fiziologice la vibraţii ............................................................ 43
4.2.2 Răspunsuri biomecanice la vibraţii …………………………................... 44
4.3 Cartografierea psihologică ……………………………………………..................... 45
4.3.1 Legea Puterii a lui Stevens ................................................................... 46
4.3.2 Efectele intra-modale ………………………………………...................... 47
4.3.3 Efectele inter-modale şi dovezi fizice ale acestora ............................... 47
4.4 Tipuri de personalităţi şi de temperamente .......................................................... 48
PARTEA A II-A - CERCETĂRI EXPERIMENTALE ŞI MODELĂRI NUMERICE
OBIECTIVUL GENERAL AL TEZEI DE DOCTORAT
ANALIZA EXPERIMENTALĂ ŞI EVALUAREA RĂSPUNSULUI CORPULUI UMAN LA ACŢIUNEA

Cap. 5
VIBRAŢIILOR
5.1 Echipamente folosite în cadrul experimentelor .................................................... 51
5.2 Metodologie de lucru .......................................................................................... 51
5.3 Cercetări experimentale privind influenţa vibraţiilor asupra corpului omenesc ....... 53
5.4 Cercetări experimentale ale impactului vibraţiilor produse de vehiculele aflate în mişcare
asupra întregului corp ........................................................................ 55
5.5 Cercetări experimentale ale impactului vibraţiilor produse de unelte vibratoare şi de
vehiculele aflate în mişcare asupra sistemului mână braţ ........................... 65
5.6 Cercetări experimentale privind impactului vibraţiilor asupra sistemului somatosenzorial 70
5.6.1 Studii experimentale privind nivelul percepţiei vibraţiilor de către om .. 72
5.6.2 Determinarea personalităţii unei persoane folosind parametrii mişcării vibratorii 83
Cap. 6 MODELAREA FIZICĂ ŞI MATEMATICĂ A BIODINAMICII CORPULUI UMAN SUPUS VIBRAŢIILOR

6.1 Aspecte generale. Ipoteze de lucru ..................................................................... 101
6.2 Modele liniare clasice........................................................................................... 105
6.3 Optimizarea structurală şi comportamentală a modelului neliniar de tip Hill ....... 115
6.4 Modele active autoadaptive neliniare .................................................................. 123
6.5 Model neliniar pentru studiul regimului dinamic al sistemului mână-braţ ............. 126
6.6 Model neliniar pentru studiul în regim dinamic al corpului uman ......................... 135
3
VERIFICAREA ŞI VALIDAREA MODELELOR NUMERICE CU AJUTORUL SIMULATOARELOR
Cap. 7
VIRTUALE
7.1 Introducere ........................................................................................................... 146
7.2 Dezvoltarea simulatoarelor virtuale în medii informatice integrate .......................... 147
7.3 Instrument virtual pentru studiul dinamicii sistemului mână-braţ ......................... 147
7.4 Instrument virtual pentru studiul dinamicii sistemului mână-braţ-corp ..................... 182
Cap. 8 CONCLUZII FINALE ŞI CONTRIBUŢII 203

8.1 Concluzii generale ............................................................................................... 203
8.2 Contribuţii originale .............................................................................................. 207
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................... 212
ANEXE ............................................................................................................................................ 224
INTRODUCERE
Teza de doctorat “Modelarea biomecanică neliniară a dinamicii corpului uman sub acţiunea vibraţiilor
transmise” se desfăşoară pe 211 pagini şi este structurată astfel: Partea I (Studiu documentar), Partea a II-a
(Cercetări experimentale) şi Contribuţii personale (Modelarea fizică şi matematică, verificarea şi validarea
modelelor şi concluziile finale).
Contribuţiile personale se referă la modelarea fizică şi matematică a biodinamicii corpului uman supus
vibraţiilor, la verificarea şi validarea modelelor, precum şi la concluziile finale:
Partea I este realizată pe aproximativ o zecime din teză şi cuprinde 4 capitole; primul capitol are menirea
de a introduce cititorul în subiectul tezei. Apoi a fost analizat stadiul actual privind cerinţele specifice de sănătate,
precum şi ultimele cercetări în domeniul modelării biomecanice a dinamicii corpului uman sub acţiunea vibraţiilor
transmise. De asemenea, au fost studiate efecte biomecanice ale organismului uman generate de vibraţii, însoţite
de aprecierea somatosenzorială a efectelor vibraţiilor.
Partea a II-a cuprinde Cercetările experimentale (aproximativ a cincea parte din teză) şi Contribuţii
personale (Modelarea fizică şi matematică, verificarea şi validarea modelelor şi concluziile finale), care înseamnă
mai mult de două treimi din teză.
Cercetările experimentale din laborator şi din teren fac parte integrantă din cadrul “Convenţiei de
colaborare tehnico-ştiinţifică între Institutul de Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi Universitatea
“Dunărea de Jos” din Galaţi pe anii 2009-2014” nr. 17254/02.07.2009, în conformitate cu Programul de Cercetare,
Direcţia de cercetare ştiinţifică II b, Tema de Cercetare nr. 6 “Influenţa sistemelor vibro-acustice asupra corpului
omenesc şi asuprra structurilor mecanice”, prevăzute în Programul de colaborare România-Republica Moldova.
Concluziile finale şi contribuţiile originale fac subiectul ultimului capitol. Contribuţiile personale majore ale
acestei lucrări sunt două modele complexe, cu trei grade de liberate, cu mase concentrate, reconfigurabile din
punctul de vedere al legăturilor vâscoelastice, urmărind direct rezultatele din prima parte a tezei, capabile să
simuleze diferite tipuri de comportamente sub acţiunea excitaţiilor externe: un model neliniar pentru studiul regimului
dinamic al sistemului mână-braţ şi un model neliniar pentru studiul în regim dinamic al sistemului mână-braţ-corp,
împreună cu verificarea şi validarea acestor modele.
Bibliografia conţine 266 de tiluri, din care 18 aparţin autoarei, astfel:
¾ Publicaţii cotate ISI (Thomson Reuters) 3
¾ Publicaţii cotate EAA (European Acoustics Association) 3
¾ Sesiunea de Acustică a Academiei Române 2
¾ Romanian Journal of Acoustics and Vibration 1
¾ Analele Universităţii “Dunărea de Jos” Galaţi 4
¾ Analele Universităţii de Ştiinţe din Chişinău 2
¾ Conferinţe Internaţionale din România 3
Teza de doctorat conţine 284 de figuri şi grafice şi 32 de tabele. De asemenea, mai există 60 de anexe
cu fotografii din laborator şi de pe teren şi cu datele experimentale. Listele simbolurilor, figurilor şi tabelelor sunt
prezentate la începutul tezei.
4
PARTEA I
STUDIU DOCUMENTAR
CAPITOLUL 1
PROBLEMATICA TEZEI
Corpul nostru este expus la vibraţii în mediul ocupaţional, datorate mai multor mecanisme, cum ar fi
maşinile pentru construcţii, echipamentul greu (polizoare, pickhammere) şi unelte electrice de mână. S-a dovedit
că vibraţiile duc la dereglarea sistemelor muscular şi osos, atât al mâinii cât şi al braţului, gâtului şi spatelui
(Lewis, Griffin, 2005). Există două tipuri de vibraţii ocupaţionale: al unui segment şi al întregului corp. Vibrarea
unui segment se transmite prin mână şi braţ şi duce la apariţia unor boli specifice, cum ar fi sindromul lui Raynaud
(Fig. 1.1). Vibrarea întregului corp se transmite prin suprafeţele suport ale corpului: picioarele, în cazul poziţiei
verticale sau fesele şi spatele, în cazul poziţiei şezut.
Pe lângă problemele sistemelor muscular şi osos, expunerea întregului corp la vibraţiile ocupaţionale
creează probleme şi sistemelor psihomotor, fiziologic şi psihologic (Mansfield şi Griffin, 2005).
Contactul cu o maşină vibrantă transferă energia vibraţiei în corpul uman. În funcţie de felul expunerii,
vibraţiile pot afecta o mare parte din corpul muncitorului sau numai un anumit organ. Efectul expunerii la vibraţii
depinde şi de frecvenţa acestora. Fiecare organ al corpului are propria lui frecvenţă de rezonanţă. Dacă
expunerea are loc la acea frecvenţă de rezonanţă, sau la una apropiată, efectul rezultat este accentuat
(Lundström şi Holmlund, 2007).
Vibraţiile sistemului mână-braţ afectează operatorii ferăstraielor electrice, a instrumentelor de aşchiere,
ciocanelor electrice, bormaşinilor, polizoarelor şi a altor unelte manuale vibratoare. Energia vibraţiei întregului
corp se transmite în corp prin podea sau prin scaun şi afectează întregul corp sau o mare parte a organelor.
Grupurile expuse includ operatorii camioanelor, a autobuzelor, a tractoarelor şi pe cei care muncesc pe suprafeţe
vibrante (Matsumoto şi Griffin, 1998, 2002, 2003, 2005).
Necesitatea, oportunitatea şi obiectivele generale ale tezei
Necesitatea abordării în cadrul tezei a problematicii modelării biodinamice neliniare a corpului uman sub
acţiunea vibraţiilor rezultă din ansamblul următoarelor aspecte esenţiale privind stadiul actual şi tendinţele de
dezvoltare:
¾ dezvoltarea continuă a domeniului biomecanicii corpului uman bazată echidistant atât pe încercări şi
rezultate experimentale, cât şi pe modelări şi simulări numerice utilizând instrumentaţie virtuală;
¾ tendinţa accentuată de utilizare pe scară largă a modelelor numerice, cât mai apropiate din punct de
vedere structural şi comportamental cu modele reale şi înlocuirea subiecţilor umani supuşi încercărilor
experimentale cu simulatoare numerice implementate pe sisteme electronice de calcul;
¾ cercetările susţinte pentru ca întregul proces de programare iniţială - încercare - măsurare - achiziţie şi
procesare date - analiză - prezentare rezultate să fie efectuat integral cu ajutorul instrumentaţiei
virtuale şi, pe cât posibil, integrat prin utilizarea mediilor informatice destinate dezvoltării aplicaţiilor de
inginerie asistată.
¾ lipsa totală sau neglijarea parţială a aspectelor neliniare din cadrul modelelor numerice şi
simulatoarelor virtuale utilizate în momentul actual;
¾ lipsa unor abordări unitare de tip sursă - cale de transmitere - receptor cu implicaţii directe asupra
studiului nivelului de reducere a efectelor dinamice obiective resimţite de corpul uman;
¾ lipsa unor modele dedicate studiului căilor potenţiale de transmitere a perturbaţiilor externe de la
punctele de aplicare către zonele de interes ale corpului uman, referitor la evaluarea mărimilor dinamice
esenţiale şi diminuarea valorilor acestora.
Oportunitatea acestei teze de doctorat este dată atât de evidenţierea unor aspecte insuficient abordate
în cadrul domeniului modelării biodinamicii corpului uman, cât şi de utilitatea demonstrată a abordărilor teoretice
şi practice propuse, fundamentate şi analizate în cadrul tezei.
5
CAP. 2 PROBLEMATICA, STADIUL ACTUAL ŞI CERINŢELE SPECIFICE DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE
2.1 Mărimi caracteristice ale vibraţiilor
O mişcare vibratorie simplă poate fi exprimată printr-o mişcarea armonică, de tipul:

x(t) = A cos(ωt + φ) (2.1)
unde: x este elongaţia liniară sau unghiulară, A elongaţia maximă, ω pulsaţia vibraţiei, φ faza iniţială.
Vibraţiile omului se măsoară în unităţi de acceleraţie m/s2r.m.s. ponderate pe o octavă sau o treime de
octavă, în funcţie de intervalul de frecvenţă de interes. Reprezentarea logaritmică a amplitudinilor este utilă pentru
2
stabilirea nivelelor generale ponderate, unde orice asemănare cu m/s se datorează ponderării. Standardele ISO
2631 pentru măsurarea vibraţiilor omului iau în considerare legătura dintre nivelul acceleraţiei şi timpul de expunere.
Acceleraţia este ponderată în concordanţă cu una din cele patru frecvenţe de ponderare 0,1÷0,63Hz, 1÷80Hz
(întregul corp, direcţiile x şi y), 1÷80Hz (întregul corp, direcţia z), 8÷1000Hz (mână-braţ, toate direcţiile). Acceleraţia de
referinţă este de 1μm/s2. Când se face referire la nivelul ponderat al acceleraţiei, trebuie indicate frecvenţa
ponderată şi timpul ponderat liniar sau exponenţial întrebuinţate. Măsurarea vibraţiilor este indicat să se facă pe
mai multe axe. Pentru semnale continue sau repetitive se pot face măsurători consecutive pe axele x, y şi z, la
maximul valorii eficace ponderate a acceleraţiei aW, obţinută din:
aw = a 2wx + a 2wy + a 2wz (2.10)
unde awx, awy, awz sunt acceleraţiile pe cele trei axe, ponderate în frecvenţă, mediate în timp.
2.2 Transmisibilitatea vibraţiilor şi impedanţa mecanică
În momentul în care un echipament începe 2

să vibreze (motor electric, pompă, ventilator, etc), ⎛ ν ⎞
1 + ⎜⎜ 2 d ζ ⎟⎟
energia sa poate fi transferată sub formă de vibraţii, Eint rare ⎝ ν0 ⎠
spre structura de susţinere şi, de asemenea, către T= =
2
Eiesire ⎡ ⎛ 2⎤ 2
persoana care este în apropiere sau care îl
⎢1 − ⎜
ν d ⎟ ⎥ + ⎛⎜ 2 ν d ζ ⎞⎟
⎞
manipulează. Aceste vibraţii sunt dăunătoare atât
⎢ ⎜⎝ ν 0 ⎟⎠ ⎥ ⎜ ν ⎟
⎝ 0 ⎠
personalului muncitor, echipamentului propriu-zis, ⎣ ⎦
cât şi structurii clădirilor.
unde νd este frecvenţa de excitaţie şi ν0 frecvenţa proprie.
Transmisibilitatea este dată de:
Din aceste motive, se instalează izolatori, pentru a reduce transmiterea energiei de la echipamentul
vibrant către muncitori, respectiv, structuri.
Amortizarea reprezintă disiparea energiei, prin eliberarea acesteia sub formă de căldură. Amortizarea (ζ)
este caracterizată de raportul C/Cc, unde C este coeficient de amortizare, iar Cc amortizare critică.
2.3 Expunerea organismului uman la vibraţii în mediul ocupaţional – stadiul actual al cercetărilor
S-au comparat efectele vibraţiilor asupra organismelor supuse la vibraţia întregului corp în cazul şoferilor
utilajelor grele cu cele asupra muncitorilor dintr-un mediu similar, dar care n-au fost supuşi la vibraţii ale întregului
corp. Studiile au indicat că problemele spatelui sunt mult mai des întâlnite şi mult mai grave în cazul expunerii la
vibraţii.
Industrie: Vehicule, elevatoare
Construcţii: Excavatoare, remorci, macarale, buldozere, tractoare cu şenile
Transporturi: Autobuze, camioane, autoturisme, avioane, elicoptere, metrouri, locomotive, vapoare
Agricultură: Tractoare, maşini de terasament
A) Expunerea pe termen scurt la vibraţii din domeniul 2-20Hz, la 1m/s2, duce la apariţia următoarelor
simptoame (Boshuizen ş.a., 2000, 2002): Dureri abdominale, Stare generală de disconfort, inclusiv dureri de cap,
Dureri ale pieptului, Greaţă, Pierderea echilibrului, Contracţii ale muşchilor şi scăderea preciziei la executarea
manevrelor, Respiraţie îngreunată, Vorbire greoaie.
B) Expunerea pe termen lung poate duce la apariţia unor probleme grave de sănătate, în special
probleme ale coloanei vertebrale: Hernie de disc, Schimbări degenerative în coloană, Scolioză lombară, Boli ale
discurilor intervertebrale, Boli degenerative ale coloanei, Deplasare de disc, Boli ale sistemului gastrointestinal,
Boli ale sistemului uro-genital.
2.3.1 Determinarea limitelor de expunere a întregului corp la vibraţii
Mai multe studii au publicat nivele ale vibraţiilor pentru diferite vehicule folosite în construcţii, agricultură
şi industrie. Valorile vibraţiilor au fost măsurate pe diferite tipuri de sol, cu vehicule din diferiţi ani de fabricaţie, etc
(Hulshof, Zanten, 1997). Vibraţiile de joasă frecvenţă (1-20Hz) provoacă lombagii, lombosciatice, hernii de disc,
boli care pot să apară după un anumit timp de expunere la vibraţii. Vibraţiile de foarte joasă frecvenţă (sub 1Hz),
ca urmare a acţiunii variaţiilor de acceleraţie asupra labirintului urechii interne, produc dezechilibrări şi senzaţii de
vomă (răul de mare, de autovehicul, de avion, etc.). Vibraţiile care acţionează asupra omului pot produce: jenarea
activităţii fizice şi intelectuale, deteriorări mecanice, fenomene subiective.
6
2.3.2 Criteriile expunerii întregului corp la vibraţii
Tabel 2.4 Simptoamele expunerii la vibraţii la frecvenţe din domeniul 1÷20Hz

Simptoame ν (Hz) Vibraţiile la frecvenţe mai mici de 1Hz apar la mai multe
Stare generală de disconfort 4–9 tipuri de maşini de transport şi produc efecte, de exemplu
Dureri de cap 13 – 20 cinetoză (rău de transport), care au caracteristici complet diferite
Dureri ale mandibulei 6–8 de cele produse la frecvenţe mai înalte. Aceste efecte nu pot fi
Deficienţe de vorbire 13 – 20 uşor corelate cu cei trei parametrii ai mişcării: intensitatea, durata
Respiraţie îngreunată 12 – 16 şi frecvenţa, aşa cum a fost posibil în intervalul 1÷80Hz. În plus,
Dureri în piept 5–7 reacţiile omului la vibraţii sub 1Hz sunt extrem de variabile şi par
Dureri abdominale 4 – 10 să depindă de un număr mare de factori externi care nu au nici o
legătură cu mişcarea, de exemplu vârsta, sexul, imagini,
Probleme de urinare 10 – 18
activitate, mirosuri (Kittusamy şi Buchholz, 2004).
Creşterea tonusului muscular 13 – 20
2.3.3 Criteriile expunerii sistemului mână-braţ la vibraţii
Nivelele de vibraţii întâlnite la multe echipamente electrice de uz comun (bormaşini, polizoare,

rotopercutoare, ferăstraie electrice, utilizate foarte mult în minerit, construcţii, industrie) sunt suficient de mari pentru
a duce la apariţia leziunilor în cazul folosirii lor timp îndelungat, de tipul programului de lucru. Vibraţiile pot fi
transmise corpului de la un echipament vibrator manual printr-un braţ sau ambele braţe simultan, producând
disconfort la nivelele inferioare şi reducând eficienţa muncii. La nivelele superioare şi după o perioadă mai mare de
expunere apar boli ce afectează vasele de sânge, articulaţiile şi circulaţia sanguină. Expunerea prelungită duce la
agravarea bolilor de circulaţie în acea parte a corpului care este expusă celor mai mari nivele ale vibraţiilor, de obicei
degetele sau mâna.
2.4 Metode de determinare a vibraţiilor transmise omului
O apreciere completă a expunerii la vibraţii implică măsurarea acceleraţiei pe direcţii bine definite, a
frecvenţelor, precum şi a duratei expunerii. Acceleraţia este măsurată în trei direcţii: longitudinal (de la tălpi, fese
până la cap-az) şi două direcţii transversale (dinspre spate spre piept-ax şi dinspre dreapta spre stânga-ay).
Când vibraţiile apar pe mai multe direcţii simultan, efectul asupra confortului şi randamentului mişcărilor
compuse poate fi mult mai mare decât în cazul vibraţiilor pe o singură direcţie. Când acceleraţiile pe aceste axe (ax,
ay, az) sunt combinate, acceleraţia rezultantă se obţine prin sumare vectorială. Această acceleraţie rezultantă poate
fi folosită în primul rând pentru comparaţiile cu sumele vectoriale ale altor mişcări (Dupuis şi Zerlett, 1997). Felul în
care o persoană apucă o unealtă influenţează cantitatea de energie a vibraţiilor care intră prin mâini (Hinz, 2006).
2.5 Cerinţele specifice de sănătate şi securitate referitoare la măsurarea şi calculul nivelului vibraţiilor
Măsurătorile de vibraţii transmise omului, dau valori din cele mai diferite şi implicit efecte foarte variate,
deoarece sunt influenţate de o multitudine de factori. Din această cauză vibraţiile se măsoară pe cele trei axe ale
corpului omenesc x, y şi z, se ţine cont de poziţia corpului, se iau în considerare axele de rotaţie ale vehiculului
(ruliu, tangaj şi giraţie) şi gradul de confort al mijlocului de transport sau starea tehnică a suprafeţei de rulare,
timpul de expunere (profesional sau ocazional), se iau în considerare factori de mediu (nivelul de zgomot, stimuli
vizuali, temperatură şi umiditate) şi activităţi executate în timpul iradierii (citit, scris, tastat, mâncat, băut) (Tab. 2.9).
Tabel 2.9 Limita de expunere zilnică şi valorile de acţiune pentru vibraţiile transmise întregului corp aşa cum sunt
specificate în Directiva UE referitoare la vibraţii (2002/44)
Valoare de expunere de la care se declanşează acţiunea (EAV) Valoare limită de expunere (ELV)
0.5 m/s2 A(8) r.m.s. 1.15 m/s2 A(8) r.m.s.
1.75
9.1 m/s VDV 21 m/s1.75 VDV
Această durată de timp (h), pentru a atinge valoarea de expunere care declanşează acţiunea (EAV) şi
valoarea limită de expunere (ELV), folosind calculele r.m.s. este dată de:
8 × 0. 5 2 8 × 1.15 2
TEAVA (8 ) = şi TELVA (8 ) = (2.29)
a 2w a 2w
unde aw este acceleraţia r.m.s. ponderată pe axa cea mai nefavorabilă
Indicele Sperling pentru confort la deplasare definit în vederea micşorării gradului de oboseală în timpul
călătoriilor (Garg şi Dukkipati, 1984), (Kim ş.a., 2003):
⎛ nf ⎞
Wz = 10 ⎜ ∑ WZ 10 ⎟
(2.31)
⎜ i ⎟
⎝ i=1 ⎠
unde nf este numărul total de frecvenţe discrete ale răspunsului acceleraţiei vehiculului identificate de FFT, iar WZi
este indicele de confort corespunzător celei de-a ia frecvenţă discretă.
7
2.6 Concluzii parţiale
Între 1997 şi 2010, în România, bolile profesionale induse de suprasolicitare osteomusculare sunt
plasate pe primele locuri, urmate de bolile profesionale induse de zgomot, boli cutanate, sindrom Raynaud.
Total boli profesionale provocate de agenţi fizici (zgomot şi vibraţii) 1997 - 2010 34784
1. Boli profesionale datorate suprasolicitării provocate de vibraţii 23313
2. Hipoacuzie şi surditate 8615
3. Sindromul Raynaud 2515
4. Boli profesionale osteoarticulare datorate vibraţiilor 317
CAP. 3 EFECTE BIOMECANICE ALE ORGANISMULUI UMAN GENERATE DE VIBRAŢII
3.1 Interacţiunea dinamică între corpul uman şi câmpul vibraţional din mediul tehnologic
Vibraţiile acţionează asupra corpului omenesc prin intermediul suprafeţelor de contact dintre om şi
sistemul vibrant. Câmpul vibraţional poate acţiona asupra întregului corp (WBV) (în cazul în care persoana stă în
picioare sau stă aşezat), sau asupra unei părţi a corpului, de exemplu asupra mâinilor (HAV) (Bratu, 1982).
Efectele negative ale vibraţiilor asupra corpului omenesc conduc la scăderea capacităţii de muncă a personalului,
implicit se reduce performanţa acestuia; de asemenea, pot apare accidente de muncă (Tab. 3.1).
Tabel 3.1 Variabile asociate cu disconfortul datorat vibraţiilor

Variabile extrinseci Variabile Variabile Variabile intrinseci
subiect subiecţi
Mărimea vibraţiei şi combinaţiile acesteia Ţinuta corpului
Variabilele
din interior între

Frecvenţa vibraţiei şi combinaţiile acesteia Poziţia corpului
vibraţiei
Direcţia vibraţiei şi combinaţiile acesteia Orientare corp (culcat, jos, în picioare)

Poziţia vibraţiei şi combinaţiile acesteia Mărimea şi greutatea corpului
Durata vibraţiei şi combinaţiile acesteia Vârstă, sex, condiţie sportivă
Alte tipuri de stres (zgomot, temperatură) Experienţă, personalitate, atitudine
Altele
Tipul scaunului Răspunsul dinamic al corpului
3.2 Criterii de apreciere a stării de discomfort datorată vibraţiilor
Vibraţiile sunt percepute diferit, în funcţie de sensibilitatea persoanei asupra căreia acţionează, astfel
încât nu se poate realiza o cuantificare exactă a modului în care organismul le percepe. Răspunsul uman la
vibraţii depinde de parametrii acestora (amplitudine şi viteză, dar mai ales frecvenţă şi acceleraţie), modul de
transmitere, poziţia corpului şi durata expunerii. Totuşi, s-au definit trei criterii de apreciere a stării de discomfort:
pragul de percepţie, senzaţia de neplăcere şi stare de insuportabilitate (Fig. 3.3) (Bratu, 1982).
10
Acceleraţia maximă (m/s )
2
1
1 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
0,1
0,01
Frecvenţa (Hz)
Fig. 3.3 Modul în care subiecţii supuşi vibraţiilor apreciază starea de

2 Fig. 3.14 Sistem de coordinate
discomfort (●) - Pragul de percepţie (a∈0,01÷0,1 m/s ),
2 ortogonal, cu originea în dreptul
(■) - Senzaţia de neplăcere (a∈0,1÷1 m/s ), (▲) - Stare de insuportabilitate
inimii
(a∈1÷10 m/s2)
3.3 Cuantificarea efectelor vibraţiilor
Sensibilitatea la vibraţii se realizează, în general, prin menţinerea constantă a unui set de parametri şi
varierea unui singur alt parametru (de exemplu, se menţine constantă frecvenţa şi se variază amplitudinea, etc).
Se mai poate determina sensibilitatea persoanelor la vibraţii prin măsurarea temperaturii cutanate la nivelul
degetelor, prin determinarea, la nivelul unghiilor, prezenţa simultană a capilalelor normale şi spastice sau prin
explorarea excitabilităţii neuromusculare.
8
2
Cel care s-a ocupat în amănunt de modul în care organismul uman k=Xν 0,5 ≤ ν ≤ 5
reacţionează la vibraţii a fost Dieckmann (1958). Astfel a fost definit un Vibraţii
k=5Xν 5 ≤ ν ≤ 40
coeficient de solicitare la vibraţii k, ce ţine seama de influenţa simultană verticale k=200X 40 ≤ ν ≤ 100
a frecvenţei şi amplitudinii. k=2Xν2 0,2 ≤ ν ≤ 2
Bazându-se pe studii fiziologice şi fizice, Dieckmann a luat în Vibraţii
k=4Xν 2 ≤ ν ≤ 25
considerare şi percepţia subiecţilor şi a obţinut pentru coeficientul de orizontale
solicitare la vibraţii k, următoarele relaţii: k=100X 25 ≤ ν ≤ 100
unde X este peak-ul deplasării (mm) şi ν frecvenţa. Pragul percepţiei vibraţiei corespunde lui k=0,1, iar la cealaltă
extremă, limita admisibilă pentru 1 min este dată de k=100.
3.4 Efecte biomecanice ale organismului uman la vibraţii transmise din exterior
Vibraţiile rectilinii (verticale, longitudinale şi transversale) sunt transmise corpului omenesc după un
sistem de coordinate ortogonal, cu originea în dreptul inimii (Fig. 3.14). În acest mod, se consideră cele 3
acceleraţii ax, ay şi az, conform ISO 2631/1997. Dintre aceste 3 direcţii, cea verticală este cea mai importantă
pentru operatori. Vibraţiile de pe această direcţie sunt cele mai dăunătoare sănătăţii muncitorilor, şoferilor, etc.
Vibraţiile după celelalte două direcţii (longitudinale şi transversale) nu conduc la apariţia unui discomfort prea
mare. Totuşi, există situaţii în care, la condusul pe drumuri prea accidentate, sau la diferite operaţii specifice, şi
aceste vibraţii să fie dăunătoare. Vibraţiile induse de drumurile accidentate au o frecvenţă mai mică de 50Hz.
¾ Efectele vibraţiilor asupra sănătăţii Vibraţiile influenţează sănătatea lucrătorilor care folosesc unelete
vibrante sau care stau pe platforme vibrante (Tab. 3.4).
Tabel 3.4 Deformaţii patologice ale coloanei determinate prin raze X (Rossegger şi Rossegger, 1960)
Ocupaţia % deformare coloană vertebrală Media de vârstă
Şoferi camioane 80 -
Şoferi tractoare 71,3 26
Mineri 70 51
Şoferi autobuze 43,6 40
Muncitori în fabrică 43 45
Muncitori în construcţii 37 51
¾ Efectele vibraţiilor asupra performanţei S-au studiat foarte mult efectele vibraţiilor asupra văzului, asupra
capacităţii de a conduce un autovehicul sau altă instalaţie/utilaj. Capacitatea de concentrare este afectată în
zona 10÷25Hz (Sanders şi McCormick, 1992), dar cele mai mari probleme apar pentru 4÷8Hz. Manipularea şi
controlul utilajelor sunt cel mai mult influenţate la 2÷2,5Hz, pentru o amplitudine peak-to-peak 10÷20mm
(Wuolijoki, 1981).
¾ Efectele vibraţiilor asupra confortului Poziţia corectă a scaunului este foarte importantă pentru persoanele
care rămân în aceeaşi poziţie perioade lungi de timp (şoferi, pasageri), pentru evitarea stresului datorat
vibraţiilor, precum şi a durerilor de spate care apar la mai mult de 25% din cazuri (Grieco, 1986), (Picu, A.
(11), 2009). Măsurătorile de presiune apărută la nivelul discurilor intervertebrale au fost făcute pe unghiuri
diferite ale spătarului. În urma rezultatelor s-au calculat procentul de distribuire al presiunii greutăţii pe corp în
cazul pieptului, al pelvisului şi al zonei lombare şi s-a ajuns la concluzia că presiunea lombară scade în general
cu unghiul de înclinare (Nastac, Picu, M., 2010-c). De asemenea, s-a constatat că, o creştere a suprafeţei de
suport lombar, duce la o scădere a presiunii intervertebrale.
S-a constatat că vibraţiile pot fi dăunătoare persoanelor care lucrează într-un astfel de mediu, precum şi
şoferilor care conduc o lungă perioadă de timp; percepţia vibraţiilor pe cele 3 direcţii se face în mod diferit. Astfel,
la frecvenţe mai mari de 10Hz, oamenii sunt mai sensibili la vibraţiile verticale, în timp ce la frecvenţe mai mici de
3,15Hz, oamenii sunt mai sensibili la vibraţiile transversale. Perceperea vibraţiilor la frecvenţe mai mici de 20Hz
se face la nivel mai profund, astfel, pentru evitarea efectelor negative este necesă folosirea suporturilor pentru
picioare sau pentru mâini, adică pentru locurile în care vibraţiile pătrund în corp (Morioka şi Griffin, 2008).
O altă zonă importantă, în ceea ce priveşte riscul la vibraţii, este sistemul cap - coloana cervicală, cu
zona de rezonanţă între 20÷30Hz; aceasta este cea mai frecventă situaţie întâlnită, deoarece durerea se
manifestă cel mai acut în zona coloanei vertebrale.
CAP. 4 APRECIERE SOMATOSENZORIALĂ A EFECTELOR VIBRAŢIILOR
4.1 Sistemul somatosenzorial
Acest sistem culege informaţiile din mediul extern prin exteroceptori (localizaţi la nivelul tegumentului) şi de
la aparatul locomotor prin proprioceptori (muşchi, tendoane şi articulaţii) (Brooker şi Brooker, 1997). Fiecare nerv
spinal inervează o zonă a tegumentului, numită dermatom şi informaţiile ajung la segmentul corespunzător al
măduvei spinării prin distribuţia metamerică (Nelson, 2001), (Inui, ş.a. 2004).
9
Informaţiile din mediul extern se numesc stimuli, de exemplu: variaţiile de energie; de asemenea determină
apariţia unor senzaţii subiective diferite (modalităţi senzoriale: văz, auz, miros, etc) şi, în cadrul aceleiaşi modalităţi
senzoriale, există mai multe calităţi senzoriale (culoarea roşie, culoarea verde, etc) (Palmer, ş.a., 2000).
Receptorii senzoriali se clasifică în funcţie de:
Localizare:
1. exteroceptori: sensibili la stimuli din exteriorul organismului
2. interoceptori: sensibili la stimuli de la viscere
3. proprioceptori: sensibili la stimuli de la muşchi, tendoane, articulaţii, oase.
Forma de energie a stimulului:
1. mecanoreceptori: detectează modificări mecanice
2. termoreceptori: detectează modificări de temperatură
3. chemoreceptori: detectează modificări ale compoziţiei chimice a lichidelor organismului
4. nociceptori: detectează stimuli de intensitate mare, indiferent de natura lor, care ar putea determina leziuni tisulare
5. receptori electromagnetici: detectează lumina.
4.2 Răspunsuri fiziologice şi biomecanice la vibraţii
4.2.1 Răspunsuri fiziologice la vibraţii

Răspunsurile fiziologice la vibraţii pot fi considerate ca modificări ale ritmurilor fiziologice normale, spre
deosebire de boli sau modificări asociate cu boli provocate de vibraţii. Acestea apar doar pentru o perioadă
limitată de timp şi nu sunt evidente la o examinare mai târzie (Griffin, 1990). Efectele fiziologice ale expunerii la
vibraţii se manifestă asupra: sistemului cardiovascular, sistemului respirator, sistemului endocrin şi metabolic,
proceselor motoare, proceselor senzoriale, sistemului nervos central, sistemului osos.
4.2.2 Răspunsuri biomecanice la vibraţii
Răspunsurile biomecanice sau biodinamice înseamnă răspunsuri ale organismului uman (tesuturi,
organe, părţi şi sistem) la vibraţiile aplicate. Răspunsul dinamic al corpului este reprezentat de funcţiile de
transfer. Există 3 categorii de răspunsuri:
a) Transmisibilitatea: se fac 2 măsurători în 2 puncte diferite pentru o aceeaşi mărime; este determinat
raportul dintre o caracteristică a mişcării într-un punct şi mărimea caracteristică respectivă în celălalt punct.
b) Impedanţa mecanică: se fac 2 măsurători în acelaşi punct; este determinat raportul dintre forţă şi o altă
mărime (de ex. viteză) la punctul de intrare în corp.
c) Puterea absorbită: puterea absorbită este o măsură a energiei absorbită de subiect datorită forţelor externe
aplicate sistemului de măsurare: scaunului vehiculului, spetează şi/sau podea.
4.3 Cartografierea psihologică

Domeniul cartografierii nivelurilor de sensibilitate la măsurarea intensităţii stimulilor se numeşte
Psihofizică. Majoritatea muncii de pionierat în acest domeniu a fost făcută de Stevens în 1950 şi a fost publicată
în cartea postumă Psychophysics (Stevens, 1975).
4.3.1 Legea Puterii a lui Stevens

Experimental, Stevens a ajuns la concluzia că există o relaţie între mărimea subiectivă a semnalului (Ψ) şi
mărimea fizică a aceluiaşi semnal (ϕ) pentru un interval mare de stimuli, relaţie numită Legea Puterii a lui Stevens:
Ψ = k·ϕβ (4.8)
unde Ψ este mărimea percepută, k o constantă, ϕ mărimea fizică şi β exponentul dependent de stimul.
4.3.2 Efectele intra-modale

Se poate vedea că la vibraţia transmisă prin deget (Tab. 4.2) şi la vibraţia întregului corp (Tab. 4.3)
valorile lui β variază cu frecvenţa vibraţiei. Un efect similar se poate observa şi la măsurarea nivelului volumului
sonor. O asemenea variaţie se numeşte efect intra-modal.
4.3.3 Efectele inter-modale

Se pune problema dacă valorile obţinute pentru un stimul pot fi folosite pentru a prezice răspunsul perceput de la
un alt stimul, de exemplu, dacă o persoană este expusă la un anumit nivel de vibraţii, este posibil ca ea să
regleze o sursă audio, astfel încât frecvenţa vibraţiilor să fie aceeaşi. Stevens (1975) ademonstrat acest lucru.
4.4 Dovezi fizice ale interacţiei inter-modale

Până de curând nu era cunoscut până la ce punct al percepţiei umane au loc efectele interacţiei inter-
modale. Stein şi Meredith (1993) discută percepţia multi-modală dintr-o perspectivă neurologică, descriind cum
simţurile vizual, auditiv şi somatic se combină pentru a produce în creier un spaţiu multisenzorial.
4.5 Tipuri de personalităţi şi de temperament
a) Personalitatea Fiecare om reacţionează în felul său propriu a stimulii externi. Aşa cum nu există
două persoane identice din punct de vedere fizic, tot aşa nu există identităţi de personalităţi sau de temperamente
(Marcus, ş.a., 2007), (Ashton şi Lee, 2009). Personalitatea este lucrul care ne deosebeşte unul de celălalt. În
realitate, nu putem găsi un tip “curat” de personalitate, ci se pot identifica trăsături predominante, care se
constituie în “marca” individului (Loehlin, 1994), (Andrews, 1995).
10
b) Temperamentul este un ansamblu de elemente biologice care, împreună cu factorii psihologici, constituie
personalitatea; este latura energetică şi dinamică a personalităţii; este preponderent înnăscut şi îi conferă o stabilitate
sporită faţă de celelalte calităţi psihice ale individului (Hulin, ş.a.,1983), (Paget, 1984). Există tot atâtea tipuri de
temperament câţi oameni există. Temperamentul fiecăruia este un fapt singular, în măsura în care fiecare om este unic.
Din necesităţi de cunoaştere s-au făcut adesea comparaţii şi diferenţieri între diversele aspecte temperamentale ale
oamenilor, chiar clasificări, ceea ce a condus la variate tipologii.
Percepţia umană a vibraţiei este o măsură subiectivă a senzaţiei intrării vibraţiei fizice în corp. Au fost
descrise principiile corelării nivelelor de senzaţii percepute cu nivelele care le-au generat, arătând că există o
relaţie similară între o gamă largă de stimuli (Pervin, 1990), (Weller şi Tikir, 2010).
Simţurile interacţionează, generând astfel o senzaţie diferită decât dacă aceste simţuri ar fi fost excitate
separat. Acest fapt are implicaţii în măsurarea confortului şi capacităţii de muncă. Din punct de vedere biologic,
interacţiunea nu este pe deplin înţeleasă, dar folosirea scanerelor moderne ajută la înţelegerea tuturor proceselor
implicate (Herzog, ş.a., 2008). Majoritatea cercetărilor au examinat interacţiunea inter-modală din perspectiva
simţurilor auditiv şi vizual. Totuşi, interacţiunea inter-modală influenţează percepţia umană a stimulilor tactili
(inclusiv vibraţia întregului corp şi mână-braţ). Scopul cercetării ulterioare în acest domeniu este crearea unui
model matematic al influenţei mediului auditiv şi vizual asupra percepţiei vibraţiei.
PARTEA a II-a
CERCETĂRI EXPERIMENTALE
ŞI MODELĂRI NUMERICE
OBIECTIVUL GENERAL AL TEZEI DE DOCTORAT
Obiectivul general al tezei de doctorat îl constituie fundamentarea teoretică bazată pe încercări

experimentale şi validarea cu ajutorul instrumentaţiei virtuale a unui set de modele neliniare destiate
studiului comportării în regim dinamic a corpului uman sub acţiunea vibraţiilor, cu impact direct asupra
analizei avansate a sistemului mână-braţ ca potenţială cale de transmitere a excitaţiei externe către
zonele sensibile ale corpului.
Pentru îndeplinirea completă a obiectivului general al tezei este necesară realizarea următoarelor
obiective conexe:
¾ evaluarea experimentală a dinamicii corpului uman pentru diferite regimuri de aplicare a mişcării
vibratorii şi analiza globală a valorilor parametrilor esenţiali;
¾ analiza structurală şi comportamentală a modelelor utilizate cu evidenţierea capacităţii şi a
modului de îmbunătăţire a performanţelor acestora;
¾ elaborarea, sistematizarea şi fundamentarea unui set de modele biodinamice aplicative, capabile
să caracterizeze capacitatea sistemului mână-braţ de a transmite mişcarea vibratorie;
¾ validarea funcţională a modelelor neliniare propuse, pe baza încercărilor experimentale realizate
şi dezvoltate în mediul virtual - pe prototipuri virtuale cu evaluare integrată prin instrumentaţie
virtuală.
CAP. 5 ANALIZA EXPERIMENTALĂ ŞI EVALUAREA RĂSPUNSULUI CORPULUI UMAN LA ACŢIUNEA VIBRAŢIILOR
5.1 Echipamente folosite în cadrul experimentelor
Am realizat experimentele în:

A) “Laboratorul interdisciplinar pentru măsurări vibro-acustice în mediul ocupaţional” din cadrul Universităţii ”Dunărea
de Jos” Galaţi, laborator realizat în cadrul Planului Naţional pentru Cercetare-Dezvoltare şi Inovare 2007-2013,
Programul Capacităţi,
B) “Laboratorul de zgomot şi vibraţii” din cadrul Universităţii ”Politehnica” Bucureşti,
C) în teren.
11
Echipamentele pe care le-am folosit în cadrul “Laboratorului interdisciplinar pentru măsurări vibro-
acustice în mediul ocupaţional” sunt prezentate în Anexa 6: Sistem complex de măsurare şi analiză a vibraţiilor
transmise omului NetdB, Software de comandă a achiziţiei şi post-procesare date dBFA Suite, Accelerometre
triaxiale 356A16 PCB Piezotronics, Vibrometru Maestro 01dB, Aparat de monitorizat vibraţiile VIBROTIP, Aparat
de măsurat vibraţii cu stetoscop şi soft EXAMINER 1000, Generator de semnal Agilent 33220A, Analizor de
semnal Agilent 35670A, Sistem vibrant pentru întreg corpul Vita Fix Trend, Excitator de vibraţii Brüel & Kjær 4827
Echipamentele pe care le-am folosit în cadrul “Laboratorului de zgomot şi vibraţii” sunt prezentate în
Anexa 7:,Excitator de vibraţii, Amplificator Brüel & Kjær 2610 pentru accelerometrul Brüel & Kjær 4335,
Vibrometru Brüel & Kjær 2511 pentru traductorul de forţă Brüel & Kjær 8200, Unitatea de achiziţie.
5.2 Metodologie de lucru
I) Modul de lucru din cadrul “Laboratorului interdisciplinar pentru măsurări vibro-acustice în mediul ocupaţional” este
prezentat în Anexa 8. Sunt analizate 2 situaţii: a) Subiect aşezat pe excitator, b) Subiect aşezat pe scaunul vibrant.
II) În cadrul “Laboratorului de zgomot şi vibraţii” sunt analizate 2 situaţii:
a) Poziţionarea accelerometrului în diferite puncte pe corp – la încheietura mâinii pe 2 direcţii (mâna la
90° si la 120°), la cot pe 2 direcţii (mâna la 90° si la 120°), la umăr pe 3 direcţii (mâna la 90° şi la 120°), la bazin
pe 2 direcţii, la mijlocul coloanei, la baza gâtului, la mijlocul sternului, pe fese, pe coapse pe 2 direcţii, la genunchi
pe 2 direcţii, la tibie pe 2 direcţii.
b) Poziţionarea traductorului de forţă în diferite puncte pe corp (în podul palmei, la baza gâtului, la
mijlocul coloanei şi la baza coloanei).
III) În teren am făcut măsurări cu accelerometrele plasate în diferite părţi ale corpului şi ale maşinii: accelerometru
triaxial pe frunte, pe cervicală, pe volan şi pe încheietura mâinii, pe deget, pe braţ, pe partea superioară a piciorului,
pe gambă,accelerometru triaxial (SEAT) pe lombară, sub corp, sub talpă.
Tabel 5.2 Condiţii de excitare şi observaţii

Caz Excitaţie la 18 Articulaţie cap-gât
Poziţie braţ Punct de măsurare
nr. nivelul: 17 Coloana toracală
coloana
5 90° Cot 19 Stern
toracală
11 90° Umăr 26 Genunchi drept
palmei
6 120° Cot 29 Tibia dreaptă
12 120° Umăr 22 Coapsa dreaptă
1 90° Încheietură mână 24 coloana Genunchi drept
9 90° Umăr 28 toracală Tibia dreaptă
palmei
2 120° Încheietură mână 27 Glezna dreaptă
10 120° Umăr 20 Fesa dreaptă
3 90° Încheietură mână 21 coloana Fesa stangă
7 90° Cot 23 toracală Coapsa dreaptă
13 90° Umăr 25 Genunchi drept
palmei
4 120° Încheietură mână
8 120° Cot
14 120° Umăr
16 bazin- Bazin
15 coloană Bazin
5.3 Cercetări experimentale privind influenţa vibraţiilor asupra corpului omenesc
În cadrul “Laboratorului de zgomot şi vibraţii” am obţinut spectrele pentru forţă, viteză şi impedanţă
mecanică. În urma studiului specogramelor am observat anumite similitudini la forma, amplitudinea şi
poziţionarea peak-urilor (Tab. 5.2).
Aceeaşi vibraţie (5+11 şi 6+2) înseamnă că la cot şi la umăr există acelaşi semnal. Vibraţie similară în
cazurile 1+9, 2+10, 3+7+13, 4+8+14 şi 17+18+19+26+29 înseamnă că apar peak-urile la aceleaşi frecvenţe.
Raportul F/v este impedanţa mecanică şi reprezintă rezistenţa corpului la propagarea vibraţiilor. Este maximă la 5Hz.
Raportul F/v este impedanţa de transfer (viteza se măsoară într-un punct diferit de punctul de aplicare al forţei).
Conform ISO 5982, impedanţa mecanică globală de intrare după axa Z a corpului uman aşezat prezintă
următoarele caracteristici: a) sub 2Hz, corpul vibrează ca o masă pură; pentru această frecvenţă, impedanţa
atinge un maxim către 5Hz (care este asociat rezonanţei principale a bustului uman ca răspuns la excitaţia după
axa Z), unde răspunsul corpului (pentru o forţă vibratorie de intrare constantă) este de 1.5÷2 ori mai mare decât
acela al unei mase rigide, b) progresiv, până la 8Hz, corpul reacţionează ca un resort, c) în domeniul 8÷15Hz
răspunsul prezintă o a doua rezonanţă, d) peste 15Hz, răspunsul corpului uman este o combinaţie de elemente
de resort şi de amortizor.
Conform Voiculescu, Magheţi, Ivan (1984), frecvenţa de 10Hz reprezintă frecvenţa de rezonanţă a
braţului, iar frecvenţa de 50Hz, rezonanţa antebraţului.
12
Vârful de amplitudine la frecvenţă joasă (de la 0,7Hz – primul peak) este datorat răspunsului (sensibilităţii)
accelerometrului la joasă frecvenţă (accelerometrele conţin mase seismice, fiind destinate în special măsurătorilor
de joasă frecvenţă). Nu am vrut să elimin acea componentă din spectru pentru a nu crea ambiguităţi în ceea ce
priveşte domeniul de frecvenţe analizat. Efectiv accelerometrul „simte” şi frecvenţa proprie de vibraţie a clădirii
(0,7Hz). De asemenea, toate vârfurile dominante pe un anumit interval de frecvenţe relevă fenomene de
rezonanţă a structurii.
5.4 Cercetări experimentale ale impactului vibraţiilor produse de vehiculele aflate în mişcare
asupra întregului corp
A) Analiza vibraţiei totale a corpului la şoferii de camioane
Am măsurat acceleraţiile pe axele x, y, şi z cu vibrometre MAESTRO şi cu accelerometre triaxiale sead-

pad tip 01dB montate la interfaţa scaun/şofer, pentru 3 tipuri de camioane cu tonaje diferite (T1-7,5t, T2-12t şi T3-
26t), pe 3 tipuri de drum (pământ, macadam şi asfalt), la viteze diferite (v<50km/h şi v>50km/h), încărcate şi
goale, timp de 4h/zi, pe o durată de 2 luni.
În această figură se observă clar limita
Tabel 5.3 Limitele acceleraţiilor sumate vectorial vibraţiilor de atenţie () la valoarea de 0,5m/s2 şi
T1-7,5t T2-12t T3-26t limita de disconfort (---) la valoarea de
2
Asfalt 0,389÷1,019m/s2 0,489÷1,187m/s2 0,679÷1,221m/s2 0,8m/s , conform cu liniile directoare ale
2 2 2
Macadam 0,822÷1,589m/s 1,295÷1,796m/s 1,653÷1,997m/s zonelor de atenţie pentru sănătate
(Healt Guidance Caution Zones, ISO 2631-1/1997); se mai constată că valorile cele mai mici ale acceleraţiilor s-
au obţinut în cazul rulării pe asfalt, cu camionul de mic tonaj, la viteza v<50km/h (ax=0,22m/s2, ay=0,18m/s2,
az=0,28m/s2, a=0,398m/s2). Valorile acceleraţiilor vibraţiilor cresc odată cu creşterea capacităţii camioanelor,
suspensiile acestora fiind mai dure (Tab. 5.3).
Fig. 5.7 Dependenţa acceleraţiei totale (sumare vectorială) tipul drumului

((■) pământ, (░) macadam, (□) asfalt, () limita de atenţie, (---) limita disconfortului), tipul camionului (T1 – 7,5t,
T2 – 12t, T3 – 26t), încărcarea (L - încărcat, E - gol), şi viteza (v<50km/h, v>50km/h)
În situaţiile în care camioanele au circulat pe drumul de pământ, denivelările accentuate au produs

şocuri (factorul de vârf depăşind frecvent valoarea 9). Aceste şocuri se suprapun peste celelalte vibraţii, fapt care
conduce la depăşirea limitelor de atenţie şi disconfort în toate cazurile (a=1,418÷2,179m/s2). Acceleraţiile
vibraţiilor camioanelor T1 şi T2, încărcate, nu au depăşit limita de disconfort pe asfalt, dar, în cazul lui T3
acceleraţia a avut valoarea a=0,895/s2 pentru viteze v>50km/h (Fig. 5.7).
Din aceste măsurări se vede că, pentru camioanele folosite la experienţe se depăşeşte şi limita de
atenţie, precum şi limita de disconfort, existând doar 2 excepţii (cazurile deplasării pe asfalt a camioanelor de
tonaj mic). Valorile maxime ale acceleraţiilor vibraţiilor camioanelor la deplasarea pe pământ este de 2.179m/s2, la
deplasarea pe macadam este de 1.997m/s2, iar la deplasarea pe asfalt este de 1.221m/s2.
B) Analiza vibraţiei totale a corpului la şoferii de autobuz
Pentru a caracteriza vibraţiile produse de diferite tipuri de autobuze şi microbuze am făcut determinări pe
6 vehicule obişnuite pentru transportul public (2 vehicule de acelaşi tip) (Picu, A. (8), 2009). Pentru a obţine
informaţii care acoperitoare pentru o mare varietate de intensităţi frecvenţe şi direcţii semnificative am monitorizat
5 rute diferite (3 în oraş şi 2 în afara oraşului). Viteza în timpul testelor a fost cea normală pentru o zi de lucru. La
acest studiu au participat 8 şoferi de constituite medie cu vârste între 28-54 de ani. La începutul fiecărui test,
şoferul a fost rugat să aşeze scaun în poziţia dorită şi să stea confortabil, să conducă normal. Vehiculele au mers
pe aceleaşi 3 rute din oraş şi 2 din afara oraşului (cursa fără pasageri a fost doar în interiorul oraşului). Acelaşi tip
de vehicul a circulat în interiorul, dar şi în exteriorul oraşului. Fiecare vehicul a fost utilizat în toate cele 4 situaţii
(mers în gol, rulare, ci şi fără pasageri). Timpul de măsurare pentru fiecare test a fost de 15 minute.
Rezultatele au demonstrat că pentru jumătate din cazurile studiate şoferii nu pot lucra mai mult de 8 ore
pe zi în condiţii de optimă siguranţă. Programul normal de muncă pentru şoferii din transportul public urban este
cel puţin de 7 ore/zi. Figura 5.11 prezintă valorile calculate ale acceleraţiei globale r.m.s ponderată în frecvenţă.
13
Totuşi, valorile estimate ale dozelor vibraţiilor în valoarea medie globală a valorilor vibraţiilor AWT
(eVDV=1.4·AWT·T1/4) au depăşit în două cazuri dozele vibraţiilor zilnice eVDV=8.5m/s-1.75 (9.5m/s-1.75 şi 15.4m/s-1.75,
ambele vehicule sunt de tip 6). În aceste vehicule, chiar şi pasagerii au fost deranjaţi de vibraţii. De asemenea,
conform criteriului referitor la acţiunile vibraţiilor, se ştie ca mărimea şi durata vibraţiilor duc la apariţia dozelor de
vibraţii în jurul valorii de 10m/s-1.75 provocând de obicei disconfort. Putem presupune ca o expunere la vibraţii va
duce la o creştere a riscului de apariţie a problemelor de sănătate.
2,5
Acceleraţia (m/s )
2
1,5
0,5
0
AWT1 AWT2 AWT
pauză
Fig. 5.15 Vibraţia totală AWT în diferite cazuri:

Fig. 5.11 Variaţia AWT în functie de tipul de autobuz mers în gol (///), fără sarcină ( ), cu sarcină (▄)
C) Analiza vibraţiei totale a corpului la mecanicii din camera motoarelor unui remorcher
Vibraţiile au fost măsurate cu MAESTRO şi cu accelerometrul seat-pad. Nivelurile de vibraţii au fost

măsurate pe un remorcher construit în 1959, în România, cu 2 motoare principale (500CP fiecare), deplasare la
229.40 to., care a avut o revizie generală în ianuarie 2007, în trei cazuri de lucru, şi anume mers în gol,
funcţionare cu şi fără sarcină. Traseul a fost ales pe Dunăre între Brăila şi Hârşova, 83km, cu 6÷8km/h. Analiza a
fost făcută pe 2 mecanici de 45 şi 49 de ani, în camera motoarelor şi în cabina de recreere. Timpul de măsurare
pentru fiecare set de testare a fost de 15min, cu 15s perioada de integrare. În această perioadă, remorcherul a
acoperit o banda de transport maritim direct, astfel că rezultatele nu vor fi influenţate de schimbarea cursului.
Rezultatele obţinute sunt prezentate în Tab. 5.4 şi se poate observa că pe axa x acceleraţiile sunt mai mici decât
pe celelalte 2 axe, care sunt generate de mişcarea pistoanelor în interiorul motorului. De asemenea, cu creşterea
puterii de la mersul în gol la rularea cu sarcină, nivelul vibraţiilor creşte. Cabina de recreere este destul de
departe de sala motoarelor, deci vibraţiile se vor atenua. Valorile măsurate pentru doi membri ai echipajului sunt
doar uşor diferite, dar ele au fost resimţite diferit.
Tabel 5.4 Acceleraţiile măsurate la mers în gol, cu şi fără sarcină şi în pauză
2 2 2 2
ahwx (min-max) [m/s ] ahwy (min-max) [m/s ] ahwz (min-max) [m/s ] AWT (min-max) [m/s ]
Mers în gol 0.51 (0.46-0.62) 0.77 (0.54-0.97) 0.72 (0.62-0.88) 1.17 (0.94-1.45)
Cu sarcină 1.26 (0.99-1.45) 1.52 (1.25-1.81) 1.41 (1.29-1.79) 2.42 (2.05-2.93)
Fără sarcină 1.16 (0.83-1.27) 1.26 (0.96-1.44) 1.15 (0.98-1.33) 2.06 (1.60-2.33)
Pauză 0.48 (0.31-0.67) 0.52 (0.38-0.71) 0.65 (0.47-0.81) 0.96 (0.64-1.27)
Rezultate sunt prezentate în Fig. 5.15. Pentru fiecare mecanic au fost întocmite 6 seturi cu cele mai
reprezentative rezultate. Diagrame includ, de asemenea, valorile calculate ale AWT. A fost determinată
expunerea pentru fiecare operaţiune. Programul de lucru este de 4+4 ore pe zi. Pentru restul zilei, mecanicii nu
lucrează, dar stând pe remorcher, ei sunt supuşi vibraţiilor tot timpul. A fost calculată expunerea zilnică la
vibraţii, precum şi valoarea medie a acceleraţiilor măsurate: Mecanic 1: A(8)=3,7m/s2, Mecanic 2: A(8)=3,74m/s2.
D) Analiza vibraţiei totale a corpului la pasagerii automobilelor
În traficul urban, şoferii de automobile sunt supuşi vibraţiilor transmise întregului corp. Obiectivele studiului
sunt analiza influenţei frecvenţei (4÷64Hz) asupra corpului omenesc, pentru timpii de vibraţie de 5min şi 10min
(Picu, A. (15), 2009). Pentru a studia modul în care vibraţiile produse de automobile acţionează asupra organismului
uman a fost folosit un sistem vibrator Vita Fix Trend, care produce vibraţii cu frecvenţă fixă, de amplitudine constantă
Au fost testaţi 5 bărbaţi şi 5 femei, cu vârsta între 20 şi 24 de ani şi cu mase între 51-84kg. Toţi sunt într-
o stare de sănătate foarte bună şi niciunul nu lucrează într-un mediu cu vibraţii. Fiecare a declarat că au condus
automobilul în mod regulat. Au fost studiate variaţiile ar.m.s. în funcţie de frecvenţa sistemului, pentru diferite părţi
organism; timpul iradierii s-a menţinut constant 10min. Se vede că pentru frecvenţele de 4Hz, 16Hz, 32Hz,
acceleraţia maximă a fost obţinută în zona umărului. Pentru frecvenţa de 8Hz, acceleraţie maximă a fost obţinută
în zona gâtului şi pentru frecvenţa de 64Hz, acceleraţia maximă a fost obţinută în braţului. De asemenea, se
observă că valorile maxime ale acceleraţiei au fost obţinute pentru frecvenţa de 4Hz pentru toate părţile corpului
pe care au fost plasate accele-rometrele. Acest rezultat indică faptul că frecvenţa de 4Hz este frecvenţa de
rezonanţă pentru organismul uman.
14
E) Studiu asupra vibraţiilor verticale transmise corpului uman
Acţiunea vibraţiilor cu amplitudine mică şi frecvenţă înaltă asupra corpului omenesc, în special asupra
sistemului osos, nu au fost studiate în totalitate până acum (Picu, A. (16), Bălan, Sireteanu, 2009). Acest tip de
vibraţii este destul de des întâlnit la unele echipamente de muncă şi efectul asupra muncitorilor este evident:
predispoziţie la fracturi ale oaselor, osteoporoză, etc. În studiile realizate s-au folosit vibraţii cu amplitudini şi
frecvenţe diferite; de asemenea timpul de iradiere a fost diferit, precum şi grupul de pacienţi a fost eterogen. De
exemplu, acceleraţia platformei pe care au fost plasate persoanele asupra cărora s-au efectuat studiile, a avut valori
de la 1-100m/s2; timpii de iradiere au fost cuprinşi între 1-600s, iar frecvenţele între 10-1000Hz.
Dar toate aceste domenii nu se regăsesc simultan la aparatura pe care o folosesc muncitorii în mod
uzual. Se cunoaşte că sistemul osos rezonează la frecvenţe mai mici de 20Hz şi la amplitudini ale vibraţiilor
cuprinse între de la 0,05-3 mm. Aceste intervale vor fi utilizate în prezenta lucrare, în vederea studierii
transmisibilităţii vibraţiilor către corpul omenesc.
În momentul în care un echipament începe să vibreze (motor electric, pompă, ventilator, etc), energia sa
poate fi transferată sub formă de vibraţii, spre structura de susţinere şi, de asemenea, către persoana care este în
apropiere sau care îl manipulează. Aceste vibraţii sunt dăunătoare atât personalului muncitor, echipamentului
propriu-zis, cât şi structurii clădirilor. Din aceste motive, se instalează amortizori, pentru a reduce transmiterea
energiei de la echipamentul vibrant către muncitori, respectiv, structuri. Amortizarea este caracterizată prin factorul
de pierdere ζ. Performanţele izolării unui sistem sunt determinate de transmisibilitatea (T) sistemului, care
reprezintă raportul dintre energia care intră în sistem şi energia care iese din sistem (Picu, A. (6), 2010).
Pentru realizarea studiului, au fost folosiţi 5 voluntari care au declarat că nu suferă de nici o afecţiune.
Un medic a efectuat un control clinic pentru a verifica starea lor de sănătate. Subiecţii au fost informaţi despre
modul în care se va desfăşura experimentul. De asemenea, subiecţilor li s-a cerut să anunţe imediat dacă simt
disconfort în timpul măsurărilor.
În vederea măsurării vibraţiilor transmise întregului corp a fost folosit un sistem de achiziţie multiplă a
vibraţiilor NetdB. Pe subiecţii umani au fost prinse acceleratoare triaxiale PCB Piezotronics 356A16. Datele au
fost prelucrate cu ajutorul dBFA Suite - Software de comandă a achiziţiei şi post-procesare date. Subiecţii au fost
plasaţi pe platforma vibrantă (Fig. 5.21). Fiecare nivel de frecvenţă a fost menţinut timp de 5 s, pentru a evita
obosirea subiecţilor.
7
Peak-ul acceleratiei (m/s )
6
2
Fig. 5.21 Platforma vibrantă 0

15 20 25 30 35 40 45 50
a1=0,05mm 0,444 0,789 1,236 1,78 2,423 3,155 3,993 4,93
Pentru studiul vibraţiilor verticale
a2=0,5mm 2,437 4,888 5,325 5,747 6,156 6,551 6,931 6,95
în întreg corpul au fost folosite oscilaţii cu a3=1mm 3,874 4,975 5,649 5,945 6,233 7,045 7,252 7,321
amplitudinile (A) de 0,05; 1 şi 3mm şi cu a4=3mm 5,678 5,88 6,04 6,687 7,056 7,258 7,778 7,841
frecvenţe 10-40Hz. Nici un subiect nu a Frecventa (Hz)
simţit oboseală sau stres după setul de
determinări. Fig. 5.22 Peak-urile calculate ale acceleraţiilor platformei la diferite
Peak-ul acceleraţiei este dat de: amplitudini şi frecvenţe
apeak=4π2ν2A (5.7)
În Fig. 5.22 au fost reprezentate peak-urile (calculate cu Ec. 5.7) ale acceleraţiilor platformei vibrante. A fost
determinată transmisibilitatea vibraţiilor către corp ca raport al rădăcinii pătratice medii a acceleraţiei semnalului
receptat de accelerometre la rădăcina pătratică medie a acceleraţiei semnalului dat de platforma vibrantă.
5.5 Cercetări experimentale ale impactului vibraţiilor produse de unelte vibratoare şi de vehiculele
aflate în mişcare asupra sistemului mână braţ
Expunerile profesionale la vibraţii transmise sistemului mână-braţ conduc la diferite tulburări: vasculare,
neurologice şi musculo-scheletale, tulburări care se pot manifesta în mod individual sau colectiv (HAVS).
Condiţiile precise care provoacă fiecare dintre aceste boli nu sunt cunoscute. Cu toate acestea, pentru tulburările
vasculare, cea mai cunoscută este sindromul degetului alb (VWF).
15
A) Analiza vibraţiilor produse de un sistem vibrant asupra sistemului mână braţ
Am analizat frecvenţele vibraţiilor la care stimulii care se găsesc în piele reacţioneză la un sistem vibrant.
Am ales condiţii diferite de lucru: mărimea suprafeţei de contact cu vibratorul, frecvenţele şio amplitudinile vibraţiilor
excitatoare (Picu, A. (18), 2010). Am ales 6 subiecţi în vârstă de 21-35 ani, bărbaţi, dintre care doi au activităţi
statice şi patru au o activitate dinamică; dintre aceştia din urmă, doi sunt fumători.
1,5
Acceleraţie r.m.s. (m/s )

2
1
0,5
0 16
25
40
63
100
160
250
400
Frecvenţă (Hz)
Fig. 5.35 Variaţia acceleraţiei r.m.s. în funcţie de frecvenţă pentru cele 5 degete
Fig. 5.34 Poziţiile de contact (♦) - degetul mare, (█) - degetul arătător, (▲) - degetul mijlociu,
(x) - degetul inelar, (●) - degetul mic
Subiecţii au plasat fiecare falangă distală pe excitator. Punctele de contact cu excitatorul sunt prezentate
în Fig. 5.34. Contactul a fost forţat (am plasat pe mână o greutate mică, pentru ca acest contact să fie perfect).
Am efectuat experimentul într-o cameră liniştită, unde subiectul a stat aşezat şi cu braţul odihnindu-se
pe un braţ de sprijin. Măsurătorile le-am efectuat cu NetdB, cu dBFA Suite-Software şi cu accelero-metre triaxiale
PCB Piezotronics. Timpul de măsurare pentru fiecare set de testare a fost de 10min, cu 15s perioadă de
integrare. Am ales frecvenţele de lucru: 16, 20, 25, 31,5, 40, 50, 63, 80 100, 125, 160, 200, 250 315 şi 400 Hz.
Rezultatele măsurărilor sunt prezentate în Fig. 5.35; se vede că scăderea acceleraţiei r.m.s. în funcţie de
frecvenţă poate fi aproximată printr-o linie dreaptă:
• Pentru degetul mare: ar.m.s = -1,2327ν + 2,186 (R2 = 0,9286)
• Pentru degetul arătător: ar.m.s = -1,2111ν + 1,978 (R2 = 0,9431)
• Pentru degetul mijlociu: ar.m.s = -1,2761ν + 1,9,85 (R2 = 0,9611)
• Pentru degetul inelar: ar.m.s = -1,4271ν + 1,998 (R2 = 0,9464)
• Pentru degetul mic: ar.m.s = -1,3668ν + 2,297 (R2 = 0,9448)
B) Analiza vibraţiilor produse de unelte vibratoare asupra sistemului mână braţ
Am studiat transmiterea vibraţiilor prin mână-braţ pe un grup de 16 utilizatori de unelte vibrante, împărţiţi în 3 grupe de
lucru: şlefuitor, vopsitor naval şi maşinişti, pentru care sunt cunoscute: vârsta, dacă sunt fumatori sau nefumatori,
tipul uneltelor de lucru vibratoare şi perioada în care au folosit aceste unelte (ani) (Picu, A. (10), 2009).
Tabel 5.6 Caracteristicile subiecţilor

Expunere ah,w(eq,T) ah,uw(eq,T) Simptom
Grup Număr Vârstă Fumători Unelte principale
(ani) (m/s2) (m/s2) HAVS
Polizator 5 25-36 2 5-13 2.5 30.1 Polizor 4
Vopsitor Pistol de vopsit
4 32-51 1 7-21 17.8 98.4 2
naval Daltă pneumatică
Maşinist 7 35-47 4 17-28 4.2 31.8 Ciocan 4
Pentru aceşti lucrători, am măsurat amplitudinea vibraţiilor (în termeni fie de ah,w(eq,T) sau de ah,uw(eq,T)) şi
durata de expunere (în termeni fie de ore de funcţionare totală sau în ani de expunere), unde a(eq,T) este
acceleraţia echivalentă pe întreaga perioadă T, care poate fi ponderată (awi) sau neponderată (auwi).
Tabel 5.7 Distribuţia HAVS a muncitorilor expuşi la vibraţii

Polizator Vopsitor naval Maşinist
HAVS 4 2 4
Boli vasculare 3 - 1
Boli neurologice - 2 1
Boli musculo-sheletale 1 - 2
Deget alb - - -
16
Duratele de operare pentru uneltele vibratoare au fost obţinute în ore pe zi, zile pe an, iar numărul total
de ani, separat pentru fiecare perioada de utilizare pentru fiecare tip de unelte. Durata de funcţionare totală
estimată (care este, durata de viaţă), în ore a fost astfel obţinută pentru fiecare subiect, pentru fiecare unealtă.
Am obţinut durata totală de expunere la vibraţii pentru fiecare subiect prin sumarea duratelor de funcţionare
pentru diferitele unelte.
Acceleraţia neponderată am obţinut-o pe aceeaşi gamă de frecvenţe (6,3-1250 Hz). Pentru fiecare
instrument, am făcut măsurători de vibraţii la fiecare poziţie de mână în trei direcţii ortogonale. În fiecare caz, cea
mai mare dintre cele trei mărimi a fost selectată să reprezinte amplitudinea vibraţiei instrumentului. Utilizând
amplitudinea vibraţiei şi duratele de expunere, am construit, pentru fiecare subiect, diferite "doze" de vibraţie
alternative, de forma generală:
Doza =Σaimti (5.15)
unde ai şi ti sunt acceleraţia şi respectiv, durata de expunere, pentru unealta i, iar m este un coeficient.
Pentru aceste doze, acceleraţia a este ponderată (awi) sau neponderată (auwi) şi durata totală de
expunere t, depinde de valoarea de m. Aceste doze care cresc cu creşterea duratei de expunere. Dacă m are
valoarea 2, relaţia dintre a şi t este cea în care se presupune ca fiind media rădăcinii medii pătratice. Atribuirea
valorilor de 1 sau 4 lui m scade sau respectiv, creşte, importanţa mărimii amplitudinii vibraţiilor a, în comparaţie cu
cea a duratei de expunere t. Dacă m=0, în calculul dozei nu se ţine seama de amplitudinea vibraţiei. Pentru
fiecare subiect, am calculat dozele cu m=0, 1, 2 şi 4, folosind atât acceleraţiile ponderate, cât şi neponderate în
frecvenţă. Am calculat, pentru fiecare subiect, acceleraţiile ponderate, cât şi neponderate în frecvenţă (ah,w(eq,T) şi
respectiv ah,uw(eq,T)):
ah(eq,T)=(Σai2ti /Σti)1/2 (5.16)
Pentru a studia vibraţiile induse în timpul 40
activităţii subiecţilor, am făcut două măsurători: o 35
măsurătoare de amplitudini (în termeni fie de
Dependenţa HAVS (%)
30
ah,w(eq,T), fie de ah,uw(eq,T)) şi una de durata de 25
expunere (în termeni fie de ore de funcţionare totală, 20
fie de ani de expunere). Am estimat diverse 15
măsurători de doză de vibraţii ca durată totală de 10
viaţă ti[h] singure, sau în combinaţie cu acceleraţia 5
ponderată în frecvenţă awi sau neponderată auwi a 0
vibraţiilor produse de uneltele de mână folosite de Σti Σawiti Σa2witi Σauwiti Σa2uwiti
lucrător. Pentru toate măsurile de doză de vibraţii Doza de vibraţii
calculate din acceleraţiile (awi sau auwi) şi din durata

de expunere (total ore de funcţionare), se constată o
Fig. 5.37 Relaţia dintre HAVS şi doza de vibraţii calculată
creştere a dozei care a fost, în general, asociată cu
o creştere a distribuţiei HAVS (Fig. 5.37). ( ) – Polizator, ( ) - Vopsitor naval, ( ) - Maşinist
În general, măsurătorile de doze în care sunt implicate acceleraţii mari (de ex. m>1) sunt mai puţin
corecte decât măsurătorile în care acceleraţiile awi sau auwi, şi durata de expunere t sunt comparabile. Într-adevăr,
doza stabilită numai din durata de expunere (fără luarea în considerare a mărimii acceleraţiei) tinde să ofere
predicţii mai bune decât măsurătorile în care coeficientul m>1, cu o excepţie: ∑auwi2ti (m2s-4h, acceleraţie
neponderată). Probabilistic, am constatat că măsurătorile de doză pot deduce mai bine HAVS, dacă doza a fost
calculată folosind acceleraţia neponderată în frecvenţă decât acceleraţia ponderată în frecvenţă. În toate cazurile,
am găsit că HAVS este asociată cu vârsta şi fumatul.
C) Analiza vibraţiilor asupra sistemului mână - braţ la şoferii de tractoare
Nivelurile de vibraţii au fost măsurate la 4 tractoare, în 3 condiţii: la mers în gol, la transport şi arat.
Timpul de măsurare pentru fiecare set de testare a fost de 15 minute, cu 15 perioada de integrare. În acest timp,
tractorul s-a deplasat drept, astfel că rezultatele nu sunt influenţate de mişcările volanului.
Rezultatele obţinute sunt prezentate în Fig.
5.38-40; se poate observa că acceleraţia nu este 6
diferită pentru cele trei axe de măsură la mersul în gol.
În celelalte situaţii (transport şi arat), ahwx este mult mai 5
mică decât pe axele y şi z, datorită şocului produs de
Acceleraţie (m/s )
2
4
suspensiile grosiere şi iregularităţilor solului.
A fost determinată expunerea zilnică pentru 3
fiecare operaţiune şi pentru fiecare tractor (Tab. 5.9).
Prin urmare, un şofer de tractor este expus la vibraţii 2
un timp de 45min. la mers în gol; transportul dureaza 2
1
ore, iar programul de lucru este de 4h/zi. Pentru restul
zilei, şoferul nu este supus la vibratii. 0
Tractor 1
Tractor 2
Tractor 3
Tractor 4
Tabel 5.9 Expunerea zilnică [m/s2] pentru fiecare şofer

Tractor 1 Tractor 2 Tractor 3 Tractor 4
A(8) 6.87 7.44 7.18 7.55 Fig. 5.38 Acceleraţiile pentru diferite tractoare în timpul
mersului în gol ax (///), ay ( ), az (▄), AWT (▒)
17
6 6
5 5
Acceleraţie (m/s )
2
Acceleraţie (m/s )
2
4 4
3 3
2 2
1
1
0
0
Tractor 1
Tractor 2
Tractor 3
Tractor 4
Tractor 1
Tractor 2
Tractor 3
Tractor 4
Fig. 5.39 Acceleraţiile pentru diferite tractoare în timpul Fig. 5.40 Acceleraţiile pentru diferite tractoare în timpul
transportului ax (///), ay ( ), az (▄), AWT (▒) aratului ax (///), ay ( ), az (▄), AWT (▒)
5.6 Cercetări experimentale privind impactului vibraţiilor asupra sistemului somatosenzorial
Mintea nu poate fi descrisă, izolată, măsurată; în schimb s-ar putea observa şi măsura comportamentul
omului în diferite situaţii. Behavioriştii au schimbat direcţia cercetărilor în psihologie: de la analiza sufletului sau a
minţii la observarea „provocată” a comportamentului individului. S-a constatat însă că organismul reacţionează la
stimuli organizând un răspuns în funcţie de scopul urmărit. Conduita integrează factori biologici şi sociali; ea este
determinată de reacţiile psihofiziologice la unii stimuli, dar şi de factori culturali, caracteristici contextului social.
Conduita este o „reacţie complexă”, integrată, organizată ierarhic, în funcţie de caracteristicile ansamblului de stimuli.
În contact cu mediul apare stresul, care este reacţia individului faţă de stimulii externi, numiţi factori de stres. Este un
sindrom general de adaptare în care se produc reacţii ale diferitelor aparate şi sisteme ale organismului.
5.6.1 Studii experimentale privind nivelul percepţiei vibraţiilor de către om
În vederea realizării acestui studiu, am luat în consideraţie cele două aspecte: transmiterea vibraţiilor
prin mână (HAV) şi prin întreg corpul (WBV), iar experimentele le-am realizat în laborator şi pe teren, pe şoferi de
automobile, de minibuze, de camioane şi pe pasageri în tren.
Pentru a studia modul în care omul percepe HAV, am lucrat cu un grup de 6 şoferi de camioane, cu
vârste între 34-48ani, care au fost expuşi la vibraţii de diferite acceleraţii, iar opinia lor am înregistrat-o pe scala
Likert (Picu, A. (12), 2009). Acceleraţiile r.m.s. măsurate au fost: 0,22; 0,54; 1,8; 2,2; 2,5 şi 4,6m/s2, timp de 10min.
Experimentul a avut loc pe un şantier, pe diferite tipuri de drumuri; concomitent am măsurat şi nivelul sonor
al sistemului de direcţie cu un sonometru Blue Solo 01dB.
5 60
4
50
Mărimea percepţiei
Nivel sonor (dBA)
40
30
1
0 20
0 10 20 0,1 1 10
Frecvenţă (Hz) lg VDV
Fig. 5.42 Mărimea percepţiei şoferilor faţă de vibraţiile

transmise prin mână de la volanul camionului Fig. 5.43 Relaţia dintre nivelul de zgomot şi doza de
( ) - 0,22m/s2; (■) - 0,54m/s2; (o) - 1,8m/s2; vibraţii
(●) - 2,2m/s2; (Δ) - 2,5m/s2; (▲) - 4,6m/s2
18
Pentru fiecare din aceste curbe, am determinat ecuaţia ce o guvernează:
Pentru: 0,22m/s2 ⇒ MP=8,517ν-1,7486 (R2=0,8959)
2
Pentru: 0,54m/s ⇒ MP=8,4624ν -1,6794
(R2=0,9335)
Pentru: 1,80m/s2 ⇒ MP=2,8506ν -1,0443
(R2=0,9324)
2
Pentru: 2,20m/s ⇒ MP=11,191ν -1,2141
(R2=0,9792)
2
Pentru: 2,50m/s ⇒ MP=20,707ν -1,1558
(R2=0,9945)
2
Pentru: 4,60m/s ⇒ MP=24,094ν -1,082
(R2=0,9619)
unde cu MP am notat mărimea percepţiei şoferilor faţă de vibraţiile transmise prin mână de la volanul camionului.
Aceste valori ale MP s-au obţinut prin medierea valorilor estimate de fiecare şofer în parte, deoarece este
imposibil să se repete două experimente în mod identic.
Se vede că aceste curbe sunt de tipul:
const
MP ∼ 1/ν (5.17)
unde constanta de proporţionalitate şi cea de la puterea frecvenţei depind de o multitudine de factori, dintre care
cel mai important este şoferul.
Rezultatele sunt însă similare, toţi şoferii percepând disconfortul datorat vibraţiilor la frecvenţe mici
(4-6Hz) - frecvenţe de rezonanţă pentru corp şi acceleraţii mari (2,5-4,6m/s2).
Relaţia (5.17) verifică legea Puterii a lui Stevens; astfel, prin extrapolare, am obţinut o lege generală,
pentru acest interval de frecvenţe, care face legătura dintre mărimea percepţiei şi frecvenţă:
MP=10,95(1/ν1,1363) (R2=0,9935) (5.18)
Cu ajutorul relaţiei (5.18) putem estima, cu o eroare de 0,65%, care va fi disconfortul suferit de subiect,
în condiţii similare de lucru.
De asemenea, am calculat şi doza de vibraţii VDV(m/s1,75) pentru T=10h; am măsurat nivelul de zgomot
al sistemului de direcţie, găsind o dependenţă între aceste două mărimi (Picu, A. (1), 2009) (Fig. 5.43).
L=11,114lgVDV+48,383 (R2=0,9659) (5.19)
Deci, dependenţa dintre nivelul sonor şi lg(doză) pentru acest set de măsurători, este una liniară, de tipul:
L=k1lgVDV+k2 (5.20)
unde cele două constante k1 şi k2 depind de numeroşi factori, dintre care cel mai important este şoferul.
Se ştie că nivelul sonor este dat de:
L=10lg(I/I0) (dB) (5.21)
unde I şi I0 sunt intensităţile (I0 este intensitatea sunetului de referinţă 10-12W/m2).
Din compararea Ec. 5.21 şi 5.20, se obţine:
const
I∼VDV (5.23)
Relaţia (5.23) constituie punctul de pornire pentru un studiu extrem de interesant, care să facă legătura
între intensitatea sonoră şi doza de vibraţii sau, cu alte cuvinte, între poluarea sonoră şi poluarea prin vibraţii.
Odată ce au fost obţinute mărimile vibraţiilor (pentru axa cea mai nefavorabilă), este posibil să se calculeze
durata de timp pentru care un vehicul poate fi condus înainte de a se ajunge la limititele de expunere zilnică şi
valorile de acţiune pentru vibraţiile transmise întregului corp aşa cum sunt specificate în Directiva UE referitoare
la vibraţii (2002). Ecuaţiile de variaţie a duratelor de atingere a EAV şi a ELV sunt (Fig. 5.44):
TEAV(VDV)=20,971⋅VDV-4,0176 (R2=1) şi TELV(VDV)=23,574⋅VDV-3,9989 (R2=1)
Se constată că aceste ecuaţii sunt tot de tipul (5.23), adică: T∼VDVconst, ceea ce înseamnă că doza de
vibraţii este una din mărimile care caracterizează foarte bine modul în care vibraţiile acţionează asupra omului.
40 100
80
30
60
T EAV (luni)
TELV (ani)
20
40
10 20
0
0
1,25
2,5
3,16
7,95
1,25
2,5
3,16
7,95
VDV VDV
Fig. 5.44 Variaţia valorii de expunere care declanşează acţiunea (EAV) şi a valorii limită de expunere (ELV)
funcţie de doza de vibraţie VDV: ( ) - EAV; ( ) - ELV
19
Pentru a investiga percepţia pe care o au şoferii asupra transmiterii vibraţiilor prin mână şi prin întreg corpul
la deplasarea pe drumuri diferite (asfalt; pământ; macadam), am măsurat acceleraţiile HAV şi WBV pe 10 şoferi de
minibuse. Şoferii au avut vârste cuprinse între 28-54 ani, iar durata fiecărui set de teste a fost de 15 min (Picu, A.
(3), 2009). Rezultatele măsurărilor pentru HAV sunt ilustrate în Fig. 5.45-46, iar pentru WBV în Fig. 5.47-48. Din
datele din aceste figuri, am calculat şi doza de vibraţii VDV(m/s1,75) pentru T=10h:
2
AWT min (m/s ) AWT max (m/s2) VDV min (ms-1.75) VDV max (ms-1.75)
HAV – dependenţa de drum 1.13 2.10 20.57 38.24
HAV – dependenţa de viteză 0.51 1.72 9.28 31.32
WBV – dependenţa de drum 0.67 2.53 12.2 46.07
WBV – dependenţa de viteză 0.24 1.25 4.37 22.76
Conform ISO 2631/1, valorile admise sunt cuprinse între 8.5-17ms-1.75. Din rezultatele prezentate, se
vede că doza zilnică este respectată doar în cazurile 4.37, 9.28 şi 12.2 ms-1.75, ceea ce înseamnă că majoritatea
şoferiilor nu lucrează mai mult de 8 ore pe zi, în condiţii de siguranţă. Este evident că şoferii din transportul public
sunt expuşi zilnic la valori mari ale dozei de vibraţii. Trebuie să fie luate în considerare achiziţionarea de vehicule
moderne şi, de asemenea, un program de lucru care să le permită mult timp de odihnă.
2
Acceleraţia (m/s )
1,5 2,5
Acceleraţia (m/s )
1 2 2
0,5 1,5
2
0 1
1
1 0,5
3 3
40
5 0 5
60 Minibus
Viteza 7 Minibus 7
80 A
(km/h) 9 Drum P 9
M
Fig. 5.45 Variaţia acceleraţiei în funcţie de viteză (HAV)

Fig. 5.46 Variaţia acceleraţiei în funcţie de drum (HAV)
40km/h; 50km/h; 60km/h;
asfalt; pământ; macadam
70km/h; 80km/h
3
Acceleraţia (m/s )
1,4 2,5
2
1,2 2
Acceleraţia (m/s )
1 1,5
0,8 1
0,6
0,5
0,4
0,2 0
2
40 0 1
2
3
60 2 1 4
Viteza
5 4 3 5 M
(km/h) 80 6 6
9 8 7 Minibus 7
10 Minibus 8 A
9
10 Drum
Fig. 5.47 Variaţia acceleraţiei în funcţie de viteză

Fig. 5.48 Variaţia acceleraţiei în funcţie de drum (WBV)
(WBV) 40km/h; 50km/h; 60km/h;
asfalt; pământ; macadam
70km/h; 80km/h
20
Ecuaţiile curbelor din Fig. 5.49 sunt:
Pentru: 0,5m/s2 ⇒ MP=16,231ν-0,8263 (R2=0,9838)

Pentru: 0,8m/s2 ⇒ MP=13,552ν-0,8094 (R2=0,9927)
Pentru: 1,5m/s2 ⇒ MP=5,8154ν-0,8317 (R2=0,9907)
Pentru: 2m/s2 ⇒ MP=3,3162ν-1,2141 (R2=0,9862)
Pentru: 2,2m/s2 ⇒ MP=3,0337ν-0,7914 (R2=0,9926)
Se vede că şi aceste curbe sunt tot de tipul (5.17)

MP ∼ 1/νconst, unde constanta de proporţionalitate şi cea de la
puterea frecvenţei depind de o multitudine de factori. Şi ele
verifică legea Puterii a lui Stevens; prin extrapolare, am
obţinut o relaţie similară cu (5.18), pentru acest interval de
frecvenţe, care face legătura dintre mărimea percepţiei şi
frecvenţă:
MP=7,4954ν-0,7703 (R2=0,9711) (5.24)
Fig. 5.49 Mărimea percepţiei şoferilor faţă de În acest caz, indicele Sperling pentru confort la deplasare se
vibraţiile transmise prin mână de la volanul calculează cu Ec. (2.31-33), (Picu, A. (4), 2009):
minibusului a) Pentru ν1=4Hz, a1=0,5 m/s2 ⇒ WZ1=0,794122
2 2
(▲) - 0,5m/s ; (●) - 0,8m/s ; (▲) - 1,5m/s ; 2
b) Pentru ν=6Hz, a1=0,8 m/s2 ⇒ WZ2=0,972298,
2 2
(■) - 2m/s ; (■) - 2,2m/s ; (----) media ş.a.m.d.; rezultă: WZ= 3,952302
Gradul de disconfort l-am studiat şi în cazul în care minibusele mergeau în gol, sau erau cu sau fără
pasageri (Picu, A. (5), Nastac, 2010). Determinările WBV pentru acceleraţii şi mărimile percepţiei s-au făcut în
mod similar cu cazurile anterioare. Se pot observa diferenţele dintre cazurile în care minibusele merg în gol sau
se deplasează. Nu sunt diferenţe mari între cazurile în care minibusele se deplasează cu sau fără pasageri, cu
excepţia cazului 6, în care vehiculul era vechi de 11 ani şi unde vibraţiile se simt mult mai mult. Mărimea
percepţiei a fost evaluată tot cu scala Likert. Este evident că mărimea percepţiei nu depinde doar de acceleraţie şi
de timpul de expunere, ci există o multitudine de alţi factori caere influenţează acest paramentru. Se constată că
majoritatea şoferilor au declarat că se simt obosiţi atunci când acceleraţiile se găsesc în intervalul de 0,2-0,3m/s2,
după un timp de 8-10min.
Aceste valori maxime sunt de până aproape de valoarea 5 pe scala Likert (foarte puternic). De
asemenea, mai există unele maxime şi pentru valori ale acceleraţiei de 0,47m/s2, după un timp de 5-8min de
expunere, acestea având valori maxime de 3,4-3,7 scala Likert.
Se poate concluziona că, dacă o treime din răspunsurile posibile au acoperit toată scala, atunci stresul
care apare în timpul condusului, nu depinde exclusiv de vibraţiile vehiculului, ci şi de personalitatea subiectului,
de condiţiile de trafic, etc. Modelul conceptual pe care l-am prezentat a inclus noţiunea de corelaţie între mărimea
percepţiei şi confortul şi personalitatea subiectului, confort care scade odată cu creşterea amplitudinii vibraţiilor şi
a duratei de expunere.
Din datele de până acum s-a constatat că disconfortul depinde foarte mult de frecvenţă. Vom demonstra
că la frecvenţe joase, sistemul mână-braţ are mişcări de mare amplitudine, în timp ce la frecvenţele mai mari,
există tendinţa de a localiza răspunsul vibraţiilor în zona mâinii, adică doar în regiunile care sunt în vecinătatea
imediată a uneltei vibrante. Acest studiu investighează pe deplin efectul frecvenţelor din intervalul 4-64Hz asupra
diferitelor părţi ale corpului şi analizează importanţa durata de expunere.
Ca element vibrant am folosit Vita Fix Trend
2,5
care produce vibraţii cu frecvenţe fixe, de amplitudine
constantă. Acceleraţiile r.m.s. au fost măsurate cu 2
Multicanal NetdB; accelerometrele au fost montate pe
ar.m.s. (m/s )
deget, braţ, antebraţ, Timpul de vibraţie a variat între 1-

2
1,5
10min. Evaluarea disconfortului subiecţilor expuşi la
vibraţii s-a făcut folosind scara Likert. Au fost testaţi 5 1
bărbaţi şi 5 femei, cu vârste între 20-24 de ani şi cu
BMI şi BVI între limite normale. Toţi au avut o stare 0,5
bună de sănătate la momentul experimentului; nici
0
unul nu lucrează cu instrumente vibrante şi fiecare a
Umăr
Braţ
Gât
Degete
Cap
Antebraţ
declarat că şofează în mod regulat. Au existat

intervale de cel puţin 3h între fiecare expunerea la
vibraţii, astfel încât să se evite stările de oboseală; nu
s-au efectuat mai mult de două teste/zi pentru un
subiect. Fig. 5.56 arată că pentru frecvenţele de 4, 16 Fig. 5. 56 Variaţia acceleraţiei în funcţie de frecvenţă
şi 32Hz, acceleraţia maximă a fost obţinută în zona pentru diferite părţi ale corpului (t=10min=constant)
umerilor; pentru 8Hz, în zona gâtului şi pentru 64Hz, (█) - 4Hz, (█) - 8Hz, (█) - 16Hz, (█) - 32Hz, (█) - 64Hz
în zona superioară a braţului.
De asemenea, se vede că valorile maxime ale acceleraţiei au fost obţinute pentru frecvenţa de 4Hz,
pentru toate părţile corpului pe care au fost ataşate accelerometrele.
Acest rezultat indică faptul că 4Hz este frecvenţa de rezonanţă pentru organismul uman. Am cerut
subiecţilor să estimeze disconfortul creat de vibraţii cu frecvenţa constantă de 4Hz, pe o scală Likert; timpul de
expunere a variat de la 1-10min.
21
Răspunsurile minime şi maxime pentru disconfort, dat de fiecare subiect, au fost folosite pentru a normaliza
datele (Picu, A. (14), 2010). Acest lucru a fost făcut pentru a minimiza variabilitatea cauzată de interpretările
diferite ale aceleiaşi senzaţii. Normalizarea datelor s-a făcut cu ajutorul relaţiei:
xnorm=(x-xmin)/(xmax-xmin) (5.25)
unde xmin şi xmax sunt valorile minime, respectiv maxime (pe o scară de la 0 la 1).
Pentru a vedea şi modul în care reacţionează la vibraţii pasagerii aflaţi în trenuri, am studiat acest
fenomen în 2 tipuri de trenuri: accelerat şi personal (Picu, A. (13), 2010). Distanţă parcursă este de100km, între
Brăila şi Buzău, cu: Trenul personal P 7364 (durata 2h 34min) şi accelerat A 7364 (durata 1h 55min). Studiul este
realizat pe 5 femei şi 5 bărbaţi, cu vârste între 23-48 ani, cu valori normale ale BMI şi BVI.
0,3 0,3
SRI
0,25 0,25
3 3
0,2 0,2 2
Acceleraţia (m/s )
2
Acceleraţia (m/s )
SRI
2
1
0,15 0,15 1
0
0
0,1 0,1 0
15 76
30 275
45 228
0,05 0,05 60 P 67 P
Viteza (km/h) 75 22
90 A A
2 -3
a (m/s ).10 198
0 0
X Y Z Suma X Y Z Suma
Tren personal Tren accelerat (a) (b)
Fig. 5.64 Indicele Sperling pentru trenuri care se

Fig. 5.63 Variaţia acceleraţiei pe cele 3 axe, în funcţie
deplasează cu diferite viteze (a) şi cu diferite acceleraţii (b)
de poziţia accelerometrelor
( ) Tren accelerat (A), ( ) Tren personal (P)
(█) – pe podea, (█) – pe scaun, (█) – pe spetează
Din Fig. 5.63, se vede că în ambele cazuri (tren accelerat şi personal), acceleraţiile au valori mai mari pe
scaun şi pe spetează, din acest motiv apar deseori dureri de spate; cele mai mari valori sunt înregistrate pe
direcţia z. Din Fig. 5.64 se constată că cea mai mare valoare a SRI este 2,7, la trenul personal, la viteza de
60km/h şi de 2,7, tot la personal, la acceleraţia de 2,8m/s2.
Conform scorului calculat folosind
metoda lui Sperling, aceste valori se înscriu în
zona: „Vibraţiile sunt mai pronunţate, dar nu
neplăcute” şi „Vibraţiile sunt puternice, dar încă 100
tolerabile”. În ceea ce priveşte mărimea 80

senzaţiei pe scala Likert, pasagerii au avut
Nr. pasageri (%)
60
estimări total diferite de cele întâlnite la şoferii
profesionişti (Fig. 5.65). 40
Majoritatea dintre pasagerii aflaţi în 20
trenul accelerat nu au simţit nimic tot timpul
0
experimentului; ceilalţi au putut spune că Nedetectabil
100
percep vibraţiile, abia după 60 min de mers, dar

90
Slab
80
mărimea aceastei percepţiii este extrem de Moderat

70
60
Puternic
50
mică şi s-ar putea datora faptului că ştiau că se

40
F. puternic
30
află sub observaţie şi că trebuie să răspundă la Timp (min)

20
10
chestionar. Din nou se pune problema

personalităţii unui individ; în funcţie de tipul
persoanei care este supusă experimentului,
există o anumită probabiliate ca aceasta să Fig. 5.65 Estimarea vibraţiilor ( ) Nedetectabil, (█) Slab,
răspundă corect, sau nu. (█) Moderat, (█) Puternic, (█) Foarte puternic
5.6.2 Determinarea personalităţii unei persoane folosind parametrii mişcării vibratorii
În funcţie de modul în care subiectul alege un anumit nivel din cele 5 ale scalei Likert, am determinat
personalitatea subiectului respectiv. Au fost supuşi aceloraşi tip de vibraţii mai multe persoane. În vederea
măsurării vibraţiilor transmise întregului corp de platforma vibrantă din laborator şi am calculat, pe baza modelului
lui Rasch, coeficientul θ, care ne indică tipul personalităţii subiectului studiat.
SUBIECT A
A) PARTEA I
În acest caz, am menţinut timpul de iradiere constant (1min) şi nu a existat zgomot de fond. Acceleraţiile
r.m.s măsurate sunt: 0,85; 0,87; 0,91, 0,93 şi 0,95m/s2, la frecvenţele: 4, 6, 8, 11 şi 16Hz. Mărimea percepţiei este
prezentată în Fig. 5.66 şi Fig. 5.67.
22
2 2
1,9 1,9
.
.
1,8 1,8
1,7 1,7
1,6
1,6
1,5
1,5
1,4
1,4
1,3
1,3
1,2
1,2 0,85 0,9 0,95
4 8 12 16 2
Acceleraţia r.m.s. (m/s )
Frecvenţă (Hz)
Fig. 5.66 Mărimea percepţiei vibraţiilor verticale în Fig. 5.67 Mărimea percepţiei vibraţiilor verticale în
funcţie de frecvenţă ( ) - 0,85m/s2; (■) – 0,87m/s2; funcţie de acceleraţie ( ) - 4Hz; (■) - 6Hz; (•) - 8Hz;
(•) – 0,91m/s2; (•) – 0,93m/s2; (▲) – 0,95m/s2 (•) - 11Hz; (▲) - 16Hz
Ecuaţiile curbelor din Fig. 5.66 sunt: Ecuaţiile curbelor din Fig. 5.67 sunt:
a (m/s2) Ecuaţia R2 ν(Hz) Ecuaţia R2
-0,0896 -0,8233a
0,85 MP=2,0569ν (0,9618) 4 MP=3,6043e (0,8795)
0,87 MP=1,8566ν-0,0575 (0,5609) (5.26) 6 MP=5,914e-1,4527a (0,9025) (5.27)
0,91 MP=1,9073ν-0,0848 (0,6889) 8 MP=2,9413e-0,6425a (0,9212)
0,93 MP=1,8673ν-0,0844 (0,6484) 11 MP=3,6368e-0,918a (0,9504)
0,95 MP=1,9297ν -0,1109
(0,7457) 16 MP=5,1652e-1,3723a (0,9718)
unde cu MP s-a notat mărimea percepţiei.
Considerăm că cele două estimări ale mărimii percepţiei (cea în funcţie de frecvenţă şi cea în funcţie de
acceleraţie) trebuie să fie identice, atunci, putem obţine o relaţie între acceleraţie şi frecvenţă, pentru fiecare caz în parte:
-0,0896
3,6043e-0,8233a = 2,0569ν a4Hz =0,6818+0,1088⋅lnν
-1,4527a
5,914e = 1,8566ν-0,0575 a6Hz =0,7974+0,0395⋅lnν
2,9413e-0,6425a = 1,9073ν-0,0848 (5.28) a8Hz =0,6740+0,1319⋅lnν (5.29)
3,6368e-0,918a = 1,8673ν-0,0844 a11Hz =0,7261+0,0919⋅lnν
-0,1109
5,1652e-1,3723a = 1,9297ν a16Hz =0,7174+0,0808⋅lnν
În Fig. 5.68, în zona dintre cele 5 drepte se găseşte 70

dreapta care este reprezentarea celei mai probabile relaţii dintre
60
acceleraţie şi frecvenţă, pentru cazurile studiate; prin extrapolare
s-a găsit dreapta reprezentată cu linie punctată, a cărei ecuaţie 50
Acceleraţia (m/s )
este dată de:

2
a=0,72103+0,08858⋅lnν (R2=0,9921) (5.30) 40
sau invers: 30
a −0,72103
ν= e 0,08858 (5.31) 20
În continuare vom calcula θ, care reprezintă cuantificarea 10

personalităţii subiectului, folosind teoria lui Rasch, unde s-au notat
0
itemii: ai=νi (frecvenţa), bi=MPi (Mărimea percepţiei), ci=ai 0 500
(acceleraţia). Este nevoie de această estimare, pentru a vedea ln ν
dacă personalitatea subiectului este suficient de puternică pentru Fig. 5.68 Dependenţa acceleraţiei r.m.s ca
ca evaluarea pe care a făcut-o el, cu scala Likert este corectă sau funcţie de frecvenţă, în cazurile prezentate
nu. Vom considera, pentru fiecare situaţie, că probabilitatea de a da ( ) - a4Hz; (■) - a6Hz; (•) - a8Hz; (•) - a11Hz;
un răspuns corect este egală cu abaterea respectivă (Pi=Ri2). (▲) - a16Hz; (- - - - -) - acea mai probabilă
Din ecuaţia lui Rasch:
1 − ci 1 − ai
Ri2= ci+ prin înlocuirea itemilor, se obţine: Ri2= ai+
−ai ( θ −bi ) − νi ( θ −MPi )
1+ e 1+ e
Înlocuind cu valorile din Fig. 5.66 şi 5.67 şi din Ec. (5.27), rezultă:
Caz 1: ν1=4Hz; MP1=1,8; a1=0,85m/s2; R12=0,8795 ⇒

θ1=1,448185
Caz 2: ν2=6Hz; MP2=1,6; a1=0,87m/s2; R22=0,9025 ⇒
θ2=1,416897
Caz 3: ν3=8Hz; MP3=1,65; a3=0,91m/s2; R32=0,9212 ⇒
θ3=1,406125
Caz 4: ν4=11Hz; MP4=1,65; a4=0,93m/s2; R42=0,9504 ⇒
θ4=1,569231
Caz 5: ν5=16Hz; MP5=1,4; a5=0,95m/s2; R52=0,9718 ⇒
θ5=1,434877
Fig. 5.71 Subiectul are o personalitate slabă spre medie: θ∈(1,40-1,44)
23
Se constată că valoarea θmediu_a=1,426521 se încadrează cel mai bine în domeniul coeficienţilor θ.
Pentru acest subiect, din 5 valori ale lui θ, doar una θ4=1,57 iese în afara domeniului extrem de îngust în
care se găsesc celelalte, θ∈(1,40-1,44), el are o personalitatea slabă spre medie şi poate să răspundă relativ
corect la cele mai simple întrebări. Acest tip de persoană s-ar putea să fi fost influenţat de faptul că a trebuit să
participe la un experiment, de prezenţa echipamentelor, de faptul că a fost supus vibraţiilor, etc, deci există
posibilitatea ca evaluarea pe care a făcut-o cu scala Likert să nu fie corectă în totalitate.
B) PARTEA a II-a
În acest caz, am variat timpul de iradiere între 1-5min; de asemenea, am variat nivelul sonor de la 70-
90dB (Fig. 5.72-75). Acceleraţiile r.m.s măsurate şi frecvenţele au rămas aceleaşi ca la Partea I.
0,95 90 16 6
Zgomot (dB)
ar.m.s. (m/s )
12
2
(Hz)
0,9 80
MP
8 2
0,85 70 4 0
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2
Timp (min) Timp (min) Timp (min) Timp3(min) 4 5
Fig. 5.72 Variaţia Fig. 5.73 Variaţia nivelului Fig. 5.74 Variaţia Fig. 5.75 Variaţia mărimii
acceleraţiei sonor frecvenţei percepţiei
cu timpul de iradiere cu timpul de iradiere cu timpul de iradiere cu timpul de iradiere
Ecuaţiile de variaţie ale acestor mărimi cu timpul sunt:

3 2
a=-0,0017t +0,0136t -0,0048t+0,842 (R2=0,9925) (5.32)
Z=5t+65 (R2=1) (5.33)
ν=0,5t2-0,1t+3,8 (R2=0,9955) (5.34)
MP=-0,05t3+0,2643t2+0,7143t+0,04 (R2=0,9896) (5.35)
În Fig. 5.76 sunt prezentate aceste variaţii cu timpul de iradiere, de unde se vede că mărimea percepţiei
creşte foarte brusc, încă de la valori mici ale acceleraţiei, nivelului sonor, frecvenţei şi timpului de iradiere.
Folosind un model liniar pentru a exprima mărimea percepţiei în funcţie de toţi stimulii externi, se obţine:
MP=k1⋅a+k2⋅Z+k3⋅ν+k4⋅t+k5 (5.36)
Din identificarea termenilor, rezultă:
MP=0,034a+k2⋅Z+0,527675ν+(0,767230-5k2)t-(1,993793+65k2) (5.37)
ceea ce înseamnă că am exprimat mărimea percepţiei în funcţie de acceleraţie, nivel sonor, frecvenţă, timpul de
iradiere şi o constantă k2. Această relaţie este deosebit de importantă deoarece face legătura între toţi factorii
cauzatori de stres şi percepţia totală pe care o are subiectul. În funcţie de condiţiile experimentului, se poate
determina şi constanta k2.
În continuare vom calcula θ, care reprezintă
personalitatea subiectului, conform modelului lui Rasch
2
politomic. Aplicând ecuaţia lui Rasch în cazul acesta, cu
notaţiile itemilor: ai =νi/ti/Zi, ci=ai, bi=MPi, pentru fiecare caz în
1,5 parte,se obţine:
0,5
0
Frec
5 Acc
4
3 Z
2 MP
Timp (min)
Fig. 5.76 Variaţiile acceleraţiei, nivelului sonor,

frecvenţei şi mărimii percepţiei cu timpul de
Fig. 5.78 Subiectul are o personalitate slabă spre medie:
iradiere (█) – Mărimea percepţiei (⋅10),
θ∈(1,35-1,43)
(█) – Zgomot (⋅100 dB), (█) – Acceleraţia r.m.s
(m/s2), (█) – Frecvenţa (⋅10 Hz)
24
1 − ai 1 − ai 1 − ai
Ri2 =(ai+
)( ai+ )( ai+ )
1 + e − νi ( θ −MPi ) 1 + e − ti ( θ −MPi ) 1 + e − Zi ( θ −MPi )
Caz 1: ν1=4Hz; MP1=1; a1=0,85m/s2; t1=1min; Z1=70dB, R12=0,9161 ⇒ θ1=1,39998
Caz 2: ν2=6Hz; MP2=2; a1=0,87m/s2; t2=2min; Z2=75dB, R22=0,6815 ⇒ θ2=1,3569
Caz 3: ν3=8Hz; MP3=3,4; a3=0,91m/s2; t3=3min; Z13=80dB, R32=0,7538 ⇒ θ3=1,430112
Se poate spune, cu o bună aproximaţie că θmediu=1,392.
Şi în cazul în care numărul stimulilor externi a crescut, experimentul având în plus o variaţie a timpului
de iradiere şi o creştere a zgomotului de fond până la 90dB, rezultatul nu s-a modificat, adică θmediu=1,392, faţă de
situaţia anterioară, unde θmediu=1,426. Cu alte cuvinte, personalitatea acestui subiect a fost apreciată corect:
o personalitate slabă spre medie.
SUBIECT B
A) PARTEA I
0,5 0,5
.
.
0,4 0,4
0,3
0,3
0,2
0,2
0,1
0,1 0,85 0,9 0,95
4 8 12 16 2
Frecvenţă (Hz)
Fig. 5.79 Mărimea percepţiei vibraţiilor verticale în Fig. 5.80 Mărimea percepţiei vibraţiilor verticale
funcţie de frecvenţă ( ) - 0,85m/s2; (■) – 0,87m/s2; (•) – în funcţie de acceleraţie ( ) - 4Hz; (■) - 6Hz; (•) - 8Hz;
0,91m/s2; (•) – 0,93m/s2; (▲) – 0,95m/s2 (•) - 11Hz; (▲) - 16Hz
0,85 MP=0,8099ν-0,3499 (0,9913) 4 MP=77,363e-5,9888a (0,8526)
0,87 MP=0,5396ν-0,2708 (0,8238) (5.38) 6 MP=108,96e-6,5904a (0,8718) (5.39)
0,91 MP=0,5762ν -0,3807
(0,7613) 8 MP=98,405e-6,5378a (0,9102)
0,93 MP=0,6569ν-0,5178 (0,9767) 11 MP=91,09e-6,5821a (0,9504)
0,95 MP=0,5975ν-0,5912 (0,8369) 16 MP=2656,1e-10,599a (0,9503)
acceleraţie) trebuie să fie identice, atunci, putem obţine o relaţie între acceleraţie şi frecvenţă, pentru fiecare caz
în parte.
77,363e-5,9888a=0,8099ν-0,3499 a4Hz=0,7624+0,0584⋅lnν
108,96e-6,5904a=0,5396ν-0,2708 a6Hz=0,8055+0,0411⋅lnν
98,405e-6,5378a=0,5762ν-0,3807 (5.40) a8Hz=0,7861+0,0582⋅lnν (5.41)
91,09e-6,5821a=0,6569ν-0,5178 a11Hz=0,7493+0,0786⋅lnν
2656,1e-10,599a=0,5975ν-0,5912 a16Hz=0,7925+0,0557⋅lnν
În Fig. 5.81, în zona dintre cele 5 drepte se găseşte dreapta 80
care este reprezentarea celei mai probabile relaţii dintre acceleraţie 70
şi frecvenţă, pentru cazurile studiate; prin extrapolare s-a găsit 60

Acceleraţia (m/s )
2
dreapta reprezentată cu linie punctată, a cărei ecuaţie este dată de: 50
a=0,852+0,941⋅lnν (R2=0,9874) (5.42) 40
sau invers (Fig. 5.82): 30
a −0,852 20
ν= e 0,941
10
(5.43) 0
ln ν
500
personalităţii subiectului, folosind teoria lui Rasch, unde s-au notat Fig. 5.81 Dependenţa acceleraţiei r.m.s ca
itemii: ai=νi, bi=MPi, ci=ai. Înlocuind cu valorile din Fig. 5.79 şi 5.80 şi funcţie de frecvenţă, în cazurile prezentate
din Ec. (5.39), rezultă: ( ) - a4Hz; (■) - a6Hz; (•) - a8Hz; (•) - a11Hz;
(▲) - a16Hz; (- - - - -) - acea mai probabilă
25
1) Caz 1: ν1=4Hz; MP1=0,5; a1=0,85m/s2; R12=0,8526 ⇒ θ1=-0,509409
Subiectul menţionează mereu faptul că nu simte nimic; insistând să cuantifice totuşi mărimea percepţiei pe scala
Likert, el acordă note din ce în ce mai mici pentru MP. Dă dovadă de negativism, chiar răzvrătire; refuză să coopereze.
2) Caz 2: ν2=6Hz; MP2=0,3; a1=0,87m/s2; R12=0,8718 ⇒ θ2=-0,410967

3) Caz 3: ν3=8Hz; MP3=0,25; a3=0,91m/s2; R32=0,9102 ⇒ θ3=-0,513377
4) Caz 4: ν4=11Hz; MP4=0,2; a4=0,93m/s2; R42=0,9504 ⇒ θ4=-0,269005
5) Caz 5: ν5=16Hz; MP5=0,1; a5=0,95m/s2; R52=0,9503 ⇒ θ5=-0,219373
Se constată că valoarea θmediu_a=-0,477917 se încadrează cel mai bine în domeniul coeficienţilor θ.
Pentru acest subiect, din 5 valori ale lui θ, ultimele
două s-au departat foarte mult de la medie. A fost momentul
în care subiectul a dat dovadă de plictiseală, de lipsă de
concentrare. Nu ştiu dacă aceasta este caracteristica lui,
sau este doar o opoziţie faţă de ceva nou.
Subiectul a refuzat în mod categoric să participe la
partea a II-a a experimentului.
Are o personalitate foarte slabă şi încearcă să o
mascheze prin bravură; nu acceptă să i se dea nici cea mai
mică indicaţie, nu este influenţat nici de prezenţa unui cadru
didactic. Este de natură să răspundă corect la întrebări, dar
există o foarte mare posibilitate ca evaluarea pe care a Fig. 5.84 Subiectul are o personalitate foarte
făcut-o cu scala Likert să nu fie corectă. slabă: θ∈(-0,219 ÷ -0,513)
SUBIECT C
A) PARTEA I
4 4
3,5
3,5
3
3
2,5
2,5
2
2
1,5
1,5 0,85 0,9 0,95
4 8 12 16 2
Frecvenţă (Hz)
Fig. 5.85 Mărimea percepţiei vibraţiilor orizontale Fig. 5.86 Mărimea percepţiei vibraţiilor orizontale
în funcţie de frecvenţă ( ) - 0,85m/s2; (■) – 0,87m/s2; în funcţie de acceleraţie ( ) - 4Hz; (■) - 6Hz;
(•) – 0,91m/s2; (•) – 0,93m/s2; (▲) – 0,95m/s2 (•) - 8Hz; (•) - 11Hz; (▲) - 16Hz
0,1205 1,4397a
0,85 MP=1,514⋅ν (0, 9692) 4 MP = 0,5259⋅e (0,9872)
0,87 MP=1,4719⋅ν0,1893 (0, 9645) (5.44) 6 MP = 0,7425⋅e1,1195a (0,9931) (5.45)
0,91 MP=1,7461⋅ν0,0858 (0, 9760) 8 MP = 0,4692⋅e1,654a (0,9935)
0,93 MP=2,6118⋅ν0,0598 (0, 9794) 11 MP = 0,2442⋅e2,6831a (0,9910)
0,95 MP=2,5584⋅ν0,1557 (0, 9485) 16 MP = 0,153⋅e3,4161a (0,9507)
acceleraţie) trebuie să fie identice, atunci, putem obţine o relaţie între acceleraţie şi frecvenţă, pentru fiecare caz
în parte:
0,5259⋅e1,4397a=1,514⋅ν0,1205 a4Hz=0,7344+0,0836⋅lnν
0,7425⋅e1,1195a=1,4719⋅ν0,1893 a6Hz=0,6112+0,1690⋅lnν
0,4692⋅e1,654a=1,7461⋅ν0,0858 (5.46) a8Hz=0,7945+0,0518⋅lnν (5.47)
0,2442⋅e2,6831a=2,6118⋅ν0,0598 a11Hz=1,4327+0,0222⋅lnν
0,153⋅e3,4161a=2,5584⋅ν0,1557 a16Hz=0,8245+0,0455⋅lnν
26
În Fig. 5.87 în zona dintre cele 5 drepte se găseşte dreapta 80
care este reprezentarea celei mai probabile relaţii dintre acceleraţie şi
70
frecvenţă, pentru cazurile studiate; prin extrapolare s-a găsit dreapta
reprezentată cu linie punctată, a cărei ecuaţie este dată de: 60
a=0,8814+0,07511⋅lnν (R2=0,9902)
Acceleraţia (m/s )
(5.48)
2
50
sau invers (Fig. 5.88):
a −0,8814 40
ν= e 0,075 (5.49) 30

personalităţii subiectului, folosind teoria lui Rasch, unde s-au notat
10
itemii: ai=νi, bi=MPi, ci=ai.
Înlocuind cu valorile din Fig. 5.85 şi 5.86 şi din Ec. (5.45), 0
0 500
rezultă: ln ν
1) Caz 1: ν1=4Hz; MP1=1,8; a1=0,85m/s2; R12=0,9872 ⇒ θ1=2,393856

Fig. 5.87 Dependenţa acceleraţiei r.m.s ca
2) Caz 2: ν2=6Hz; MP2=2; a2=0,87m/s2; R22=0,9931⇒ θ2=2,480245 funcţie de frecvenţă, în cazurile prezentate
2 2
3) Caz 3: ν3=8Hz; MP3=2,1; a3=0,91m/s ; R3 =0,9935⇒ θ3=2,419130 ( ) - a4Hz; (■) - a6Hz; (•) - a8Hz; (•) - a11Hz;
4) Caz 4: ν4=11Hz; MP4=2,3; a4=0,93m/s2; R42=0,9910⇒ θ4=2,473968 (▲) - a16Hz; (- - - -) acea mai probabilă
2 2
5) Caz 5: ν5=16Hz; MP5=2,4; a5=0,95m/s ; R5 =0,9507⇒ θ5=2,665912
Se constată că se poate alege ca medie, cu o foarte bună aproximaţie, valoarea θmediu=2,457.
Pentru acest subiect, din 5 valori ale lui θ, două ies
în afara domeniului extrem de îngust în care se găsesc
celelalte, θ∈(2,41-2,48), el are o personalitatea puternică
spre foarte puternică. De asemenea, se poate spune că
poate să răspundă relativ corect la întrebări. Acest tip de
persoană nu va fi niciodată influenţat de faptul că a trebuit să
participe la un experiment, de prezenţa echipamentelor, sau
că a fost supus vibraţiilor. În mod cert, evaluarea pe care a
făcut-o cu scala Likert a fost corectă aproape în totalitate.
Fig. 5.89 Subiectul are o personalitate puternică spre foarte puternică: θ∈(2,39-2,66)
B) PARTEA a II-a
În acest caz, am variat timpul de iradiere între 1-5min; de asemenea, am variat nivelul sonor de la 70-
90dB (Fig. 5.90-93). Acceleraţiile r.m.s măsurate şi frecvenţele au rămas aceleaşi ca la Partea I. Diferenţa faţă de
Subiectul A constă doar în dependenţa mărimii percepţiei cu timpul de iradiere.
6 Ecuaţiile de variaţie ale acestor mărimi cu timpul sunt:
4 a=-0,0017t3+0,0136t2-0,0048t+0,842 (R2=0,9925) (5.50)

Z=5t+65 (R2=1) (5.51)
MP
2 ν=0,5t2-0,1t+3,8 (R2=0,9955) (5.52)

MP=-0,1417t3+1,1464 t2-1,6119t+2,08 (R2=0,9947) (5.53)
0
1 2 Timp3(min) 4 5
Fig. 5.75 Variaţia mărimii percepţiei cu timpul de iradiere
1,5
0,5
0 Frec
5 Acc
4
3 Z
2 MP
Timp (min)
Fig. 5.94 Variaţiile acceleraţiei, nivelului sonor, frecvenţei

şi mărimii percepţiei cu timpul de iradiere Fig. 5.96 Subiectul are o personalitate puternică:
(█) – Mărimea percepţiei (⋅10), (█) – Zgomot (⋅100 dB), θ∈(2,31-2,61)
(█) – Acceleraţia r.m.s (m/s2), (█) – Frecvenţa (⋅10 Hz)
27
Folosind un model liniar pentru a exprima mărimea percepţiei în funcţie de toţi stimulii externi, prin înlocuirea
ecuaţiilor (5.50-5.53) în (5.36), din identificarea termenilor, rezultă:
MP=83,3529⋅a+k2⋅Z+0,0248⋅ν-(1,209326+5k2)⋅t-(69,197385+65k2) (5.54)
Această relaţie este deosebit de importantă deoarece face legătura între toţi factorii cauzatori de stres şi
percepţia totală pe care o are subiectul. În funcţie de condiţiile experimentului, se poate determina şi constanta k2.
În continuare vom calcula θ, care reprezintă personalitatea subiectului, conform modelului lui Rasch
politomic. Aplicând ecuaţia lui Rasch în cazul acesta,se obţine:
Caz 4: ν4=11Hz; MP4=4,8; a4=0,93m/s2; t4=4min; Z4=85dB, R42=0,9792 ⇒θ4=2,319884
Se poate spune, cu o bună aproximaţie că θmediu=2,44 (Fig. 5.96).
Şi în cazul în care numărul stimulilor externi a crescut, experimentul având în plus o variaţie a timpului
de iradiere şi o creştere a zgomotului de fond până la 90dB, rezultatul nu s-a modificat, adică θmediu=2,44, faţă de
situaţia anterioară, unde θmediu=2,457. Cu alte cuvinte, acest subiect a fost apreciat corect: are o personalitate
puternică, iar evaluarea pe scala Likert a fost corectă aproape în totalitate.
a) Concluzii parţiale-WBV: Din măsurătorile efectuate s-a constatat că şoferii, în general, şi cei de
camioane, în special, sunt expuşi la vibraţii care depăşesc limita de atenţie, precum şi limita de disconfort. Pentru
a reduce riscurile îmbolnăvirilor profesionale datorate vibraţiilor, trebuie ca să se menţină starea tehnică bună a
camioanelor, să se efectueze reparaţiile necesare (la motor, la suspensii, la sistemul de frânare) la timp şi de
calitate, să se reducă timpul de expunere la vibraţii a şoferilor, să se schimbe scaunele şi sistemul lor de prindere
cu sisteme ce atenuează vibraţiile, să se aleagă trasee care să micşoreze distanţa parcursă pe macadam, să se
programeze transporturile astfel încât să se reducă drumurile efectuate în gol, să se planifice activitatea astfel
încât camioanele să fie încărcate cât mai aproape de capacitatea lor nominală, deoarece s-a demonstrat că o
cantitate mică de încărcătură conduce la dezechilibrarea camionului şi, implicit, la apariţia vibraţiilor suplimentare,
iar o cantitatea prea mare conduce la defectarea suspensiilor şi din nou, la apariţia altor vibraţii suplimentare.
De asemenea, trebuie îmbunătăţită starea tuturor drumurilor, inclusiv a celor din şantiere (folosind pietriş şi nisip).
În cazul şoferilor din traficul urban de călători, ţinând cont de criteriul de siguranţă ISO 2631, s-a stabilit că
există situaţii în care doza vibraţiilor zilnice este depăşită cu 71.2%, deci este obligatoriu ca să se achiziţioneze
vehicule noi, iar programul de lucru trebuie schimbat, astfel încât şoferii să aibe perioade de muncă fragmentate
cu perioade de odihnă. Şi pasagerii care circulă frecvent pe distanţe lungi sunt afectaţi: am constatat că
acceleraţia maximă se resimte în zona umerilor şi în zona gâtului, iar frecvenţa de rezonanţă a corpului uman
este în jurul valorii de 4Hz.
O altă categorie de muncitori care lucrează în zone în care există vibraţii sunt cei de pe vapoare: dacă
vom compara expunerile zilnice ale mecanicilor de remorcher, cu limitele de expunere la locul de muncă în HG
1.876:2005, rezultă că, la acest nivel de vibraţii, riscul de tulburări provocate de vibraţii este destul de mare.
Pentru a reduce riscul de boli profesionale datorate vibraţiilor armatorii ar trebui să menţină o stare tehnică bună a
remorcherlui, să efectueze reparaţii la timp şi de calitate, să reducă timpul de expunere la vibraţii pentru mecanici
şi împărţirea lui în carturi mai scurte.
Atunci când au fost studiate vibraţiile verticale transmise corpului uman s-au observat diferenţe mari (de
până la 10 ori) între transmisibilităţile diferitelor persoane, dar, pentru intervalul 10-12Hz, s-a determinat că
majoritatea transmisibilităţilor au fost apropiate ca valori. Diferenţele apar din faptul că fiecare corp uman este un
unicat, răspunsul său la diferiţi factori exteriori neputând fi anticipat cu precizie matematică. Deci şi studiul
propagării vibraţiilor trebuie să ţină cont de neomogenitatea structurii corpului uman, de vârstă, sex, etc. Dacă s-
ar fi dorit un rezultat mai exact, ar fi fost ideal ca accelerometrele să fie prinse direct pe os. Totuşi şi prinderea
accelerometrelor pe piele poate oferi o estimare destul de corectă a acceleraţiei în timpul vibraţiei.
b) Concluzii parţiale-HAV: Şoferii sunt afectaţi de vibraţii nu numai la propagarea acestora prin întreg
corpul (WBV), ci şi prin mână (HAV). Studiul făcut asupra conducătorilor de utilaje agricole este edificator:
tractoriştii sunt expuşi vibraţiilor, în special, la transport şi arat datorită şocurilor produse de suspensiile grosiere şi
iregularităţilor solului. În aceste situaţii acceleraţiile pe axele y şi z sunt mult mai mari decât cele de pe axa x.
Pentru a reduce riscul de boli profesionale datorate vibratiilor, angajatorii trebuie să menţină o stare
tehnică bună a tractoarelor agricole, să efectueze reparaţiile necesare (la motor, la suspensii, etc) şi să reducă
timpul de expunere la vibraţii.
Studiind efectele vibraţiilor produse de unelte vibratoare asupra sistemului mână braţ şi analizând datele
obţinute s-a constatat că, dacă nu se fac deosebiri între expunerea/zi şi expunerea/an, ci se consideră strict
durata de expunere, la calculul dozei există o relaţie liniară între amplitudini şi durata de expunere (doza = ∑aiti),
relaţie utilă pentru a preveni apariţia sindromului degetului alb VWF.
Vibraţia care generează VWF depinde de frecvenţa ponderată şi atunci ar trebui acordată mai multă
atenţie delimitării gamei frecvenţelor recomandate în standarde.
Am analizat cum reacţioneză receptorii care se găsesc în pielea de pe degete la diferitele frecvenţe ale
unui sistem vibrant. Din calculele făcute în acest caz, am observat că, pentru frecvenţe mai mici de 25Hz,
valoarea expunerii zilnice este mai mare decât 2.5m/s2, aşa cum este stipulat în H.G. 1876/2005, la art. 5, pentru
o perioadă de referinţă de 8h. În concluzie, este necesar să se evite pe cât este posibil expunerea mâinilor la
aceste frecvenţe şi de limitare a timpului de expunere la vibraţii cu aceste frecvenţe.
28
c) Concluzii parţiale - impactului vibraţiilor asupra sistemului somatosenzorial
Am studiat aplicabilitatea Legii Puterii a lui Stevens în cazul percepţiei vibraţiilor produse de vehicule în
mişcare. Chiar dacă s-au folosit pentru acest experiment subiecţi cu aproximativ aceeaşi vârstă, aceleaşi
caracteristici anatomice, iar condiţiile de măsurare au fost aproape identice, percepţia vibraţilor a fost diferită.
Percepţia umană a vibraţiilor este o măsură subiectivă a senzaţiei pe care aceste vibraţii o induc la intrarea în
corp. Fiecare persoană are o senzaţie diferită atunci când este supusă aceloraşi factori de stres. Rezultatele
finale ale măsurătorilor au demonstrat că Legii Puterii a lui Stevens poate fi aplicată cu succes la studuil
percepţiei vibraţiilor (erorile calculate pentru aceste măsurători sunt cuprinse între 1,40-2,42%).
Măsurările au luat în considerare doar un singur factor de stres. Deoarece, în viaţa reală, este dificil să
se găsească situaţii cu un singur factor de stres, se impune studierea interacţiunilor dintre cât mai mulţi factori
perturbatori. În Fig. 4.8 am prezentat modul în care creierul uman înregistrează trei senzaţii diferite (vizual, audio
şi tactil) separat (a) şi simultan (b): vizual-tactil şi audio+vizual+tactil. Din punct de vedere biologic, aceste
interacţiuni nu sunt încă pe deplin înţelese.
Au existat diferite încearcări de a obţine un model matematic, care să descrie modul în care subiectul
uman reacţionează atunci când este supus la mai mulţi factori de stres. Direcţiile de studiu pentru viitor în acest
domeniu se axează pe dezvoltarea de modele matematice care să prezinte cât mai fidel influenţa temperaturii şi
zgomotului asupra percepţiei vibraţiilor de către om.
Într-un alt studiu am evaluat riscurilor suplimentare induse de vibraţii la conducerea vehiculelor în traficul
urban şi am observat că doza de vibraţii estimate depăşeşte valoarea minimă a eVDV=8.5m/s-1.75 în cele mai multe
din cazurile studiate. Chiar dacă programul de lucru, pentru şoferii profesionişti, este de 7 ore pe zi, aceştia nu ar
trebui să fie lăsaţi să lucreze tot programul în condiţiile actuale de vibraţii.
În ceea ce priveşte percepţia vibraţiilor induse de un vehicul care rulează, creşterea disconfortului este
în strânsă legătură cu creşterea amplitudinii vibraţiilor şi cu durata expunerii. Am constatat că la expunerea unei
persoane la vibraţii în timpul condusului, maximul acceleraţiei vibraţiilor se resimte la umeri şi în zona gâtului.
Frecvenţa de rezonanţă a corpului uman a fost stabilită în jurul 4Hz. De asemenea, expunerea prelungită la
vibraţii conduce la disconfortul conducătorilor auto. Din aceste măsurători, am stabilit că senzaţia de disconfort
creşte proporţional cu timpul până la aproximativ 6 minute, după care menţine o valoare aproape constantă pe tot
parcursul experimentelor. Acest disconfort a fost descris cu scara Likert, pentru toate frecvenţele utilizate în
experimente şi pentru mai multe valori ale timpul de expunere. La frecvenţe joase, disconfortul normalizat rămâne
aproape constant, în timp ce la frecvenţe mai mari, disconfortul normalizat creşte şi apoi scade, ca dovadă a
acomodării corpului uman la condiţii de stres.
Există mai multe metode standardizate de măsurare şi evaluare a vibraţiilor transmise întregului corp de
trenurile în mişcare. Am studiat mai multe metode de analiză diferite, toate implicând măsurarea acceleraţiei pe
scaun şi pe podea şi am prelucrat modelul de răspuns uman la acceleraţia vibraţiei. Unele dintre aceste tehnici
includ metode pentru a calcula confortul aşteptat al pasagerilor la acceleraţiile măsurate ale vibraţiilor. Cele mai
multe tehnici indică faptul că în trenuri vibraţia nu este severă, însă ar putea provoca disconfort ocazional.
Contribuţia importantă pe care am adus-o în studiul perceperii vibraţiilor de către subiecţi diferiţi, constă
în determinarea personalităţii subiectului, folosind strict parametri fizici măsurabili. Cum fiecare om este diferit şi
are propria personalitate, este practic imposibil, folosind doar scala Likert, să definim un anumit prag al
disconfortului. Un om poate fi deranjat de factorii externi de stres într-o multitudine de forme, iar răspunsul pe
care acesta îl dă, reflectă personalitatea şi temperamentul său, adică modul în care el poate „îndura” stresul la
care este supus.
Cu ajutorul diagramei lui Rasch, am determinat, cu eroari foarte mici, personalitatea mai multor subiecţi.
Curbele colorate de pe aceste diagrame indică „buna credinţă” a subiectului, adică modul în care subiectul alege
să dea un răspuns; nu ne referim dacă este capabil să dea un răspuns corect sau nu, ci dacă „alege” să dea un
răspuns corect sau nu. Probabilitatea (reprezentată pe axa verticală) de a alege, cu „bună credinţă” un răspuns
bun se determină după numărul de curbe colorate în roşu; cu cât sunt mai multe curbe roşii intersectate de
cursorul care determină personalitatea (θ), cu atât subiectul este mai sincer. Cu cât sunt mai multe curbe verzi
intersectate de cursorul care determină personalitatea (θ), cu atât subiectul este mai înşelător (răuvoitor).
În diagramele de mai sus am ales doi dintre subiecţi, cu temperamente şi personalităţi extrem de diferite:
i) subiectul C are o personalitate puternică, spre foarte puternică (θ=2,457). Acest tip de persoană nu va
fi niciodată influenţat de faptul că a trebuit să participe la un experiment, de prezenţa echipamentelor, sau că a
fost supus vibraţiilor. În mod cert, evaluarea pe care a făcut-o cu scala Likert a fost corectă aproape în totalitate.
Probabilitatea de a da răspunsuri corecte, cu „bună credinţă” este de aprox 93-95% (intersecţia dreptei albastre
cu axa verticală).
29
ii) subiectul B are o personalitate slabă (θ=-0,478), cu răspunsuri ezitante, nu acceptă să i se dea nici
cea mai mică indicaţie, dând dovadă de plictiseală şi de lipsă de concentrare. De asemenea, a refuzat în mod
categoric să participe la partea a II-a a experimentului. Probabilitatea de a da răspunsuri corecte este de aprox
16-18%, pe când reavoinţa, vizibilă de altfel, se traduce printr-o probabilitatea de aprox 88-90% (intersecţia
dreptei albastre cu axa verticală).
În concluzie, orice determinare făcută asupra omului trebuie să ţinâ cont şi de tipul persoanei respective,
pentru că doar nişte măsurători ale parametrilor fizici nu sunt suficiente. Fiecare om „suferă” în felul său.
CAP. 6 MODELAREA FIZICĂ ŞI MATEMATICĂ A BIODINAMICII CORPULUI UMAN SUPUS ACŢIUNILOR

VIBRAŢIILOR
6.1 Aspecte generale. Ipoteze de lucru
Simularea şi studiul comportării biomecanice a corpului uman supus acţiunilor dinamice exterioare
presupune existenţa unor modele fizice şi matematice adecvate, care, în general, să acopere două direcţii
principale şi anume:
¾ formularea cât mai realistă a complexităţii structurale, funcţionale şi a caracteristicilor de material;
¾ fezabilitate maximă din punctul de vedere al disponibilităţii metodelor şi tehnicilor de rezolvare şi
interpretare a rezultatelor.
Astfel, problema modelării comportării biomecanice a corpului uman se încadrează în ansamblul general
specific modelării unui sistem dinamic, iar evidenţierea şi evaluarea unui optim între cele două direcţii principale
mai sus menţionate devine dezideratul esenţial al întregului studiu.
Acţiunea vibratorie asupra corpului uman se traduce prin efecte dinamice resimţite, într-o măsură mai
mare sau mai redusă, asupra întregului organism. Transmiterea mişcării de la sursa excitatoare externă spre
receptorii specifici corpului uman este facilitată de sistemul locomotor. Concret, sistemul muscular şi cel osos sunt
cele două componente ce formează calea de transmitere a acţiunii dinamice de la sursa externă către receptorii
specifici corpului uman.
În general, problematica studiului comportării biomecanice a corpului uman la acţiuni dinamice se reduce
la analiza transmisibilităţii mişcării şi, cu preponderenţă, asupra mijloacelor de reducere a acestui parametru
specific dinamicii sistemelor (Nahvi, ş.a., 2009), (Dhingra, ş.a., 2003).
Din punct de vedere calitativ, gradul de percepere al efectelor acţiunilor dinamice, depinde de
configuraţia structurală şi funcţională a sistemului format din sursă - cale de trasmitere - receptor (de exemplu:
modul de aşezare a subiectului supus acţiunii dinamice şi/sau distribuţia punctului sau punctelor de aplicare a
acţiunii dinamice) (Dong, ş.a., 2004, 2005).
Din punct de vedere cantitativ, pentru valori constante ale parametrilor specifici ai sursei de excitaţie
dinamică, nivelul efectelor variază în funcţie de parametrii căii de transmitere a mişcării şi, în mod firesc, de
gradul de adaptare a parametrilor proprii căii de transmitere cu cei ai sursei excitatoare (de exemplu: existenţa
unor dispozitive tehnice intercalate între sursa dinamica şi punctul de aplicare - manşoane izolatoare, mănuşi
speciale, covoare antivibratile, dispozitive antivibratorii pentru scaun). În această ultimă categorie se încadrează
şi caracteristica autoadaptivă a corpului uman în ceea ce priveşte reducerea efectelor acţiunilor nocive.
Ţinând cont de cele prezentate anterior, se deduc următoarele aspecte esenţiale ce se constituie în
ipoteze iniţiale de lucru pentru analiza ce va fi dezvoltată în continuare, în această teză de doctorat:
A) De cele mai multe ori configuraţia de lucru este o constantă. Modificarea în sensul îmbunătăţirii şi optimizării
acesteia pentru reducerea acţiunilor dinamice produse şi transmise nu face obiectului acestei teze;
B) Existenţa unor elemente tehnice de reducere a transmisibilitatii mişcarii este, de asemenea, o constantă, în
sensul că aceste elemente, dacă există, au o anumită caracteristică proprie, cu un aport maxim cunoscut în
reducerea transmisibilităţii, dar, în general, sub pragul minim necesar. Studiul acestor sisteme tehnice în vederea
optimizării parametrilor funcţionali şi creşterii gradului de izolare la vibraţii nu face parte din obiectivele acestei teze;
C) Ţinând cont de ceea ce a fost denumit anterior cu titlu generic "caracteristica autoadaptivă a corpului uman" la
acţiunea factorilor mecanici perturbatori externi, în general şi a acţiunilor dinamice, în particular, este formată din
două componente majore: una deterministă şi cealaltă stohastică. Prima componentă conţine totalitatea factorilor ce
conlucrează direct şi conduc la transmiterea efectiva a perturbaţiei. Aceasta se referă la configuraţia structurală şi
la caracteristica proprie globală a sistemelor din cadrul corpului uman ce ajută sau se opun, după caz, transmiterii
perturbaţiei externe către receptori. În esenţă, se face referinţă la sistemul muscular şi la cel osos. Cea de-a doua
componentă, cea stohastică, ţine cont de abordarea generală a dinamicii corpului uman la acţiunea vibraţiilor, pe
categorii de indivizi, clasificaţi după unul sau mai mulţi parametri definitorii ai situaţiilor posibile de analizat. Astfel,
introducerea aspectelor probabilistice în modelul general al sistemului devine o condiţie strict necesară. Nivelul de
complexitate al studiului acestor probleme depinde în mare măsură de modul de abordare şi anume: analiza
independentă sau analiza corelată a celor două componente ce formează "caracteristica autoadaptivă a corpului
uman" la acţiunea factorilor dinamici perturbatori externi.
În acest capitol, voi modela, simula şi analiza în detaliu mecanismele interne ce determină şi susţin
caracteristicile activă şi autoadaptivă ale corpului uman sub acţiunea factorilor mecanici externi şi voi studia
exclusiv aspectele deterministe ale caracteristicii autoadaptive.
Din înţelegerea cât mai exactă a modului de comportare a corpului uman (prin componentele sale
expuse direct sau indirect) la acţiuni dinamice externe pot rezulta concluzii viabile cu efecte directe asupra
optimizării celorlalţi parametri specifici sistemului sursă-cale-receptor, astfel încât, în ansamblu, efectele nocive
resimţite de organism să fie diminuate la maxim.
30
6.2 Modele liniare clasice
Formularea şi dezvoltarea unor modele biomecanice, teoretice şi aplicative, destinate analizei dinamicii
corpului uman supus acţiunii vibraţiilor are la bază cele două tipuri comportamentale fundamentale: biologic şi
mecanic. Astfel, din punct de vedere biologic, modelele vor cuprinde elemente dedicate care să simuleze cât mai
realist caracteristica şi răspunsul sistemelor studiate sub acţiunea stimulilor externi.
Din punct de vedere mecanic, se va pune problema evidenţierii în cadrul modelelor a unor elemente
reologice, în general de tip elastic şi/sau disipativ, care să faciliteze punerea în evidenţă a mişcării mecanice cu
toate caracteristicile specifice acesteia. Nu se vor lua în considerare elemente reologice cu deformaţii specifice
remanente (elemente având comportare plastică) pentru că cercetările experimentale referitoare la dinamica
corpului uman supus la solicitări dinamice externe nu au pus în evidenţă asemenea tip de comportament.
Ţinând cont de ipotezele menţionate anterior, în continuare vor fi analizate pe rând cele două sisteme osos
şi muscular, care împreună vor forma "componenta bio" a modelului, urmate de modelele vâscoelastice clasice ce
vor forma "nucleul mecanic" al modelului. Cu alte cuvinte, modelele prezentate în acest paragraf au la bază
elemente mecanice de tip vascoelastic, cu valori ale parametrilor specifici preluaţi din caracteristicile biologice.
În Fig. 6.5 sunt prezentate schematic cele două modele vâscoelastice de referinţă: modelul serie sau
modelul Maxwell (Fig.6.5.a) şi modelul paralel sau modelul Voight (Fig.6.5.b). Prin combinarea modelelor simple
(Fig. 6.5) cu elemente elastice (de tipul modelului Hooke) se obţin cele două modele vascoelastice compuse
prezentate în Fig. 6.6 şi anume: modelul (M║H) sau modelul Zener (Fig. 6.6.a), respectiv modelul (V=H) sau modelul
Kelvin (Fig. 6.6.b) (Modiga, 2004).
(a) modelul serie Maxwell (b) modelul paralel Voight (a) modelul Zener M║H (b) modelul Kelvin V=H
Fig. 6.5 Modele reologice vâscoelastice simple Fig. 6.6 Modele reologice vâscoelastice compuse
Ecuaţiile caracteristice (în coordonate forţă - deplasare) ale celor patru modele prezentate în Fig. 6.5 şi
6.6 sunt următoarele:
c
modelul Maxwell: F + F& = cx& (6.14)
k1
modelul Voight: F = k1x + cx& (6.15)
c & ⎛ k ⎞
modelul Zener: F+ F = k 2 x + c ⎜⎜1 + 2 ⎟⎟ x& (6.16)
k1 ⎝ k1 ⎠
⎛ 1 1 ⎞ c 1 & c &
modelul Kelvin: F⎜⎜ + ⎟+
⎟ k k F= x+k x (6.17)
k
⎝ 1 k 2⎠ 1 2 1
Ţinând cont de faptul că mărimea c/k1=τ1 reprezintă constanta de timp specifică fiecărui model (considerată
pentru componenta elastica ce interacţionează direct cu elementul disipativ) rezultă următoarele formulări ale
ecuaţiilor caracteristice:
modelul Maxwell: F + τ1F& = cx& (6.18)
1
modelul Voight: F = x + τ1x& (6.19)
k1
modelul Zener: F + τ1F& = k 2 x + τ1(k1 + k 2 )x& (6.20)
⎛ 1 1 ⎞ 1
modelul Kelvin: F⎜⎜ + ⎟ + τ1 F& = x + τ1x& (6.21)
⎟
⎝ k1 k 2 ⎠ k2
Simplitatea relativă a acestor modele le recomandă pentru studiul dinamicii corpului uman sub acţiunea
vibraţiilor. În acest sens, în continuare, se vor evalua răspunsul indicial şi cel armonic ale fiecărui tip de model din
cele patru amintite anterior, rezultatele fiind prezentate comparativ, cu scopul de a facilita punerea în evidenţă a
specificităţii fiecărui model în parte.
S-a considerat că răspunsul indicial (la excitaţie de tip treaptă) prezintă o importanţă practică mai mare
decât răspunsul ponderal, deoarece o categorie însemnată de semnale reale ce constituie perturbaţii dinamice
externe corpului uman pot fi asimilate uşor cu ajutorul unor funcţii de tip treaptă (funcţii de tip Heaviside) sau
combinaţii ale acestora. Pentru studiul raspunsului în cazul excitatiilor armonice sau periodice (ce constituie o altă
categorie importantă de perturbaţii dinamice externe, cum este cazul vibraţiilor tehnologice), a fost evaluat
răspunsul armonic pentru o funcţie de tip sinus. În toate cazurile analizate amplitudinea perturbaţiei a fost
considerată unitară, iar valorile parametrilor caracteristici au variat, ca ordin de mărime, în jurul valorii unitare.
Pentru evaluarea răspunsului indicial al deplasării x(t) a fost considerată următoarea expresie a funcţiei excitaţie:
31
F(t ) = 1[Heaviside(t − 0,5 ) − Heaviside(t − 0,8 )] (6.22)
în care Heaviside(t) este funcţia treaptă centrată în origine.
Răspunsul general în forţă, respectiv în deplasare, pentru cele patru modele considerate se obţine pe
cale analitică, prin integrarea Ec. (6.18)-(6.21). Rezultă:
⎡ 1
u ⎤ −1t
⎢t 1 τ1 ⎛ dx(u) ⎞ ⎥ τ
F(t ) = ⎢ ∫ c e ⎜ ⎟du + F0 ⎥ e 1 (6.22.i)
modelul ⎢0 τ1 ⎝ du ⎠ ⎥
Maxwell: ⎣ ⎦
t 1⎛ dF(u) ⎞
x (t ) = ∫ ⎜ F(u) + τ1 ⎟du + x0 (6.22.ii)
0c ⎝ du ⎠
F(t ) = k1x + τ1k1x& (6.23.i)
modelul ⎡ 1
u ⎤ −1t
⎢t 1 ⎥
Voight: x (t ) = ⎢ ∫ e F(u)du + x0 ⎥ e τ1
τ1
(6.23.ii)
⎢0 τ1k1 ⎥
⎣ ⎦
⎡ 1
u ⎤ −1t
⎢t 1 ⎛ dx(u) ⎞ ⎥
F(t ) = ⎢ ∫ e τ1 ⎜ (k1 + k 2 )τ1 + k 2 x(u) ⎟du + F0 ⎥ e τ1 (6.24.i)
τ
⎢0 1 ⎝ du ⎠ ⎥
modelul ⎣ ⎦
Zener: ⎡ k2 ⎤ − k2
u t
⎢t τ1(k1+k 2 ) ⎛ dF(u)
+ F(u) ⎟du + x0 ⎥ e τ1(k1+k 2 )
1 ⎞ ⎥
x (t ) = ⎢ ∫ e ⎜ τ1 (6.24.ii)
⎢0 τ1(k1 + k 2 ) ⎝ du ⎠ ⎥
⎣ ⎦
⎡ k1+k 2 ⎤ − k1+k 2 t
u
⎢t 1 ⎛ dx(u) ⎞ ⎥
F(t ) = ⎢ ∫ k 2e τ1k1 ⎜ τ1 + x(u) ⎟du + F0 ⎥ e τ1k1 (6.25.i)
τ
⎢0 1 ⎝ du ⎠ ⎥
modelul ⎣ ⎦
Kelvin: ⎡ 1 ⎤ −1t
u
⎢t 1 τ1 ⎛ dF(u) ⎞ ⎥ τ
x (t ) = ⎢ ∫ e ⎜ (k1 + k 2 )F(u) + τ1k1 ⎟du + x 0 ⎥ e 1 (6.25.ii)
⎢0 τ1k1k 2 ⎝ du ⎠ ⎥
⎣ ⎦
În Fig. 6.9-6.13 sunt prezentate răspunsurile indiciale şi armonice, evaluate în forţă, respectiv în
deplasare, pentru trei valori ale constantei de timp şi anume: 0,01; 0,10; 1,00. Variaţia constantei de timp a fost
simulată prin schimbarea coeficientului de amortizare, cu menţinerea constantă a rigidităţii.
(a) (b)
Fig. 6.9 Răspunsul indicial în forţă (a) τ1=0.01; (b)
τ1=0.10; (c) τ1=1.00
Similar au fost realizate şi răspunsurile armonice, precum

şi reprezentările grafice de tip histerezis în coordonate
(c) forţă – deplasare.
Analizând comparativ diagramele din Fig. 6.9 şi celelalte similare, referitoare la răspunsul indicial şi armonic,
în forţă şi, respectiv, în deplasare, a modelelor prezentate schematic în Fig. 6.6 rezultă următoarele concluzii:
Ţinând cont de discontinuităţile semnalului de tip treaptă, ceea ce implică evoluţii de tip impuls ale
derivatei acestuia în raport cu timpul, în cele două puncte de discontinuitate, diagramele răspunsurilor
indiciale au fost scalate corespunzător, astfel încât să fie puse în evidenţă, din punct de vedere calitativ,
toate evoluţiile fiecărui model considerat.
32
Pentru răspunsurile indiciale în forţă, respectiv în deplasare se observă o creştere a duratei regimului
tranzitoriu odată cu creşterea valorii constantei de timp a modelului.
Pentru răspunsurile armonice în forţă, respectiv în deplasare se observă apariţia defazajului pentru
modelele clasice de tip Voight şi Maxwell, odată cu schimbarea valorii constantei de timp; astfel pentru τ1
de valori reduse se observă că modelul Voight urmăreşte semnalul excitator, în timp ce evoluţia
modelului Maxwell este defazată ("înainte" în cazul răspunsului în forţă şi "în urmă" în cazul răspunsului
în deplasare); pentru τ1 de valori ridicate situaţia se schimbă în sensul că modelul Maxwell tinde să
respecte semnalul excitator, în timp ce modelul Voight capătă un defazaj faţă de acesta.
În cazul răspunsului armonic în deplasare pentru modelul Maxwell se observă existenţa unei abateri (cu
valoare constantă) de la evoluţia simetrică faţă de axa orizontală, abatere ce se minimizează odată cu
majorarea constantei de timp; acest semnal continuu este direct proporţional cu amplitudinea excitaţiei şi
invers proporţional cu pulsaţia acesteia şi cu amortizarea din sistem; practic, aceasta particularitate a
răspunsului armonic este o consecinţă directă a răspunsului indicial în deplasare al modelului Maxwell
unde se observă ca deplasarea creşte liniar pentru o valoare constantă nenulă impusă forţei şi singura
"limitare" a acestei creşteri este impusă prin constanta de timp a modelului (în acest context cuvântul
"limitare" are sens de diminuare a vitezei de creştere a mărimii considerate).
Referitor la răspunsul în forţă, atât cel indicial, cât şi cel armonic din punct de vedere calitativ, se
observă o tranziţie de la situaţia în care comportările modelelor Voight şi Zener sunt aproximativ similare
- pentru o valoare redusă a constantei de timp, la situaţia în care evoluţiile celorlalte două modele
Maxwell şi Kelvin coincid aproximativ - pentru valori mari ale constantei de timp; diferenţele înregistrate
între comportările perechilor de modele menţionate anterior rezultă din faptul că valorile celor două
rigidităţi incluse în modelele compuse, tip Zener, respectiv Kelvin, au valori diferite; explicaţia tranziţiei
de la o situaţie la alta se explică prin aportul diferenţiat al componentei vâscoase în evoluţia globală a
unui anumit model considerat (pentru τ1 de valori mici componenta vâscoasă devine irelevantă în cadrul
ecuaţiei constitutive caracteristica devenind preponderent elastică, în timp ce τ1 de valori mari impune o
caracteristică specifică comportării vâscoase).
Reprezentările grafice de tip histerezis în coordonate forţă - deplasare conduc la concluzia că toate cele patru
modele analizate au comportări stabile indiferent de tipul semnalului excitator şi de valoarea constantei de
timp adoptate; modificările comportamentale evidenţiate de reprezentările temporale sunt vizibile şi în cadrul
acestor diagrame de tip histerezis; trebuie menţionat faptul că dacă pentru răspunsul armonic parcurgerea
curbelor histerezis a fost realizată de un anumit număr de ori (impus de frecvenţa de excitaţie şi de timpul de
analiză), pentru răspunsul indicial acest parcurs a fost realizat printr-o singură trecere.
6.3 Optimizarea structurală şi comportamentală a modelului neliniar de tip Hill
Hill a fost primul care a observat faptul că un muşchi activat produce o forţă
cu valoare mai mare în condiţii isometrice (când are ambele capete fixate) decât în
condiţii obişnuite (când lungimea proprie se micşorează). Acest fapt este echivalent
cu pierderea unei cantităţi de energie pentru învingerea unei forţe rezistente interne.
Este evident că această forţă rezistentă nu poate fi simulată de elementul elastic al
modelului. Totodată, Hill a observat că forţa totală dezvoltată este cu atât mai
redusă cu cât viteza de contracţie a muşchiului este mai mare. Ţinând cont de faptul
că forţa activaă (forţa introdusă de elementul activ) are o valoare constantă, Hill a
stabilit că o viteză mare de contraţie conduce la o valoare ridicată a forţei de tip
rezistiv. Din acest motiv unul din componentele modelului este un element de tip
amortizor vâscos. Hill propune un model (Fig. 6.15) cu o structură serie, formată
Fig. 6.15 Schematizarea dintr-un element elastic (notat în cont. ca element serial) şi o configuraţie
modelului Hill vâscoelastică de tip paralel, asemănătoare modelului Voight (notată în continuare
ca element paralel).
Deosebirea faţă de modelul vâscoelastic clasic tip Voight constă într-un element suplimentar montat în paralel,
care simulează acţiunea musculară. În Fig 6.15 acest element suplimentar este notat cu Ψ şi împreună cu
elementul vâscos formează componenta activă a modelului lui Hill.
Ecuaţia constitutivă a acestui tip de model se obţine considerând o caracteristică liniară pentru cele două
elemente elastice din structura sa:
⎡ ⎛ k serial + k paralel ⎞ ⎤ ⎛ k serial + k paralel ⎞
⎜ u⎟ ⎜− t⎟
⎢ t ⎜ ⎟ ⎥ ⎜ c ⎟
k c ⎡ dx (u ) ⎤
⎢k paralel ( x(u) − x 0 ) + c du + Ψ(u)⎥ du + F0 ⎥ e
F(t)= ⎢ serial ⎝ ⎠ ⎥ ⋅ ⎝ ⎠ (6.38)
⎢ c 0
∫e
⎣ ⎦
⎢ ⎥
⎣ ⎦
în care Ψ(u) este forţa activă specifică fibrei musculare, x(u) este legea de deplasare impusă, iar valoarea forţei în
momentul iniţial este F0=F(0).
Dacă integrarea se face considerând variabila independentă x(t) rezultă:
⎡
⎢
1 t
⎛ k paralel ⎞
⎜
⎜ c ⎟
( )
u ⎟ ⎡k paralelk serial x 0 + F(u) k serial + k paralel + ⎤
⎤
⎥
⎛ k paralel ⎞
⎜−
⎜ c
t⎟
⎟
x(t)= ⎢ ⎝ ⎠ ⎢ ⎥ ⎥
du + x 0 ⋅ e ⎝ ⎠ (6.39)
∫
⎢ c k serial 0
e ⎢ dF (u ) ⎥ ⎥
+c − Ψ(u)k serial
⎢ ⎢
⎣ du ⎥
⎦ ⎥
⎣ ⎦
33
unde Ψ(u) este forţa activă, F(u) este expresia forţei capabile (impuse) pentru întreg modelul şi x0=x(0) este
lungimea iniţială a fibrei musculare.
Răspunsul acestui model a fost analizat în următoarele cazuri:
răspuns în deplasare forţa armonică impusă forţa impusă tip treaptă
răspuns în forţă deplasare impusă tip treaptă deplasare unitară impusă
Pentru fiecare situaţie considerată, forţa activă Ψ are valoare nulă sau unitară, analiza făcându-se
comparativ între cele două stări ale componentei active şi pentru trei valori ale constantei de timp a modelului:
τ1=0.01; τ2=0.10; τ3=1.00 pe care le-am considerat a fi reprezentative.
De asemenea, sunt prezentate caracteristicile forţă-deplasare determinate pentru două cazuri de excitaţie
impusă: forţa armonică şi forţa tip treaptă. Cele patru seturi de grafice din fiecare figură au următoarea semnificaţie:
τ1=0.01 τ3=1.00
forţa activă nulă (a) (b)
forţa activă unitară (c) (d)
Se observă că în lipsa acţiunii interne a componentei active modelul evoluează stabil, mărimea
caracteristicii forţă-deplasare fiind exclusiv o consecinţă a caracterului disipativ al modelului. Odată cu iniţierea
componentei active (forţa din componenta activă devine nenulă), apar "translaţii" ale diagramei sub formă de salturi
(pentru constante de timp mici), sau sub formă de baleieri continue ale unei zone finite (mişcarea are în continuare
un caracter stabil), (pentru valori mari ale constantei de timp).
Utilizarea practică a acestui tip de model în simulări creşte foarte mult complexitatea analizei datorită
numărului mare de parametri implicaţi şi a neliniarităţii modelului de bază (chiar în ipoteza unor caracteristici
elastice şi disipative liniare). În acest sens se propune o simplificare a acestui model prin eliminarea elementului
vâscos din cadrul componentei active.
(a) (b) (c) (d) (e) (f)
Fig. 6.16 Răspunsul în deplasare pentru forţa armonică impusă şi forţa activă nulă:
(a) τ1=0.01; (b) τ2=0.10; (c) τ3=1.00; forţa activă unitară: (d) τ1=0.01; (e) τ2=0.10; (f) τ3=1.00.
În mod similar s-au analizat:

• Răspunsul în deplasare pentru forţa impusă tip treaptă şi forţa activă nulă: (a) τ1=0.01; (b) τ2=0.10; (c) τ3=1.00;
forţa activă unitară: (d) τ1=0.01; (e) τ2=0.10; (f) τ3=1.00.
• Răspunsul în forţă pentru deplasare impusă tip treaptă şi forţa activă nulă: (a) τ1=0.01; (b) τ2=0.10; (c) τ3=1.00;
• Răspunsul în forţă pentru deplasare unitară impusă şi forţa activă nulă: (a) τ1=0.01; (b) τ2=0.10; (c) τ3=1.00;
• Caracteristica forţă-deplasare pentru forţa armonică impusă şi forţa activă nulă: (a) τ1=0.01; (b) τ3=1.00;
forţa activă unitară: (c) τ1=0.01; (d) τ3=1.00.
• Caracteristica forţă-deplasare pentru forţa impusă tip treaptă şi forţa activă nulă: (a) τ1=0.01; (b) τ3=1.00;
forţa activă unitară: (c) τ1=0.01; (d) τ3=1.00.
Astfel ecuaţia caracteristică (6.35) devine:
1
k serial
F= ⋅[ 1k paralel (x-x0)+Ψ] (6.40)
1 1
k serial + k paralel
Dacă se ţine cont de echivalenţa serie-paralel a conectării elementelor elastice şi, respectiv de starea
instantanee a elementului activ (stare activă/inactivă):
2
1 ⎛⎜ 1k ⎞⎟
2 k serial 1k paralel 2 ⎝ serial ⎠
k paralel = şi k serial = (6.41)
1
k serial +1k paralel 1
k serial + 2 k paralel
modelul serie-paralel poate fi transformat într-un model paralel-serie. Avantajele utilizării unei variante din cele
două prezentate rezultă exclusiv din configuraţia structurală a întregului model pentru un sistem real considerat.
34
6.4 Modele active autoadaptive neliniare
Se propune o îmbunatăţire a modelului tip Hill prin kparalel = fk(ikp, t, x, dx/dt)

considerarea unor caracteristici neliniare de material. Astfel kserial = const.
elementul serial va fi în continuare liniar, în timp ce elementul paralel F(t) c = fc(ic, t, dx/dt) F(t)
va avea o caracteristică de tip neliniar:
k serial =const
(t)=0 ↔ stare pasiva
i
k paralel =fk( kp, t, x, x& ) cu i=1, 2, ... (6.42)
c paralel =fc(icp, t, x, x& ) cu i=1, 2, ...
componenta adaptiva
x1 x2
Modelul astfel configurat (Fig. 6.24) este de tip activ pentru
că păstrează în continuare elementul activ Ψ=Ψ(t) în componenta
sa, dar capătă o caracteristică autoadaptivă datorită modificării
Fig. 6.24 Modelul activ autoadaptiv al
parametrilor esenţiali - rigiditate, amortizare - cu parametrii mişcării
fibrei musculare
perturbatoare - deformaţie, respectiv variaţia deformaţiei în timp.
În cadrul acestei lucrări se propune următoarea dependenţă funcţională:
β1
k paralel =fk(ikp, t, x, x& )= lin k paralel ⋅ (6.43)
∑ (βi x )
i
1+
i = 2...n
în care lin k paralel este valoarea constantă a rigidităţii elementului paralel, β1 este o constantă nenulă
adimensională, βi [m-i], cu i=1, 2, ... sunt coeficienţi polinomiali de însumare (pot avea orice valoare reală).
În Fig. 6.26 au fost reprezentate diagramele
corespunzătoare forţei elastice neliniare dezvoltată de modelul
autoadaptiv în aceleaşi condiţii prezentate anterior.
elastic β1
Fparalel = lin k paralel ⋅ x(t) (6.43)
∑ (βi x( t ))
i
1+
i = 2...n
unde elastic Fparalel = forţa elastică a componentei paralele. Trebuie

menţionat faptul că simulările au fost realizate exclusiv pentru
componenta adaptivă a modelului propus, considerând lipsa totală
a activităţii elementului activ Ψ=Ψ(t)=0. Astfel, se poate modela
caracteristica activă diferenţiată pe niveluri de adaptabilitate, prin
faptul că fiecare element activ va introduce în model o acţiune Fig. 6.26 Forţa elastică neliniară dezvoltată
impusă de coeficientul polinomial de însumare atribuit. de modelul autoadaptiv
Modelarea dificilă a unui astfel de element şi necesitatea unui volum foarte mare de date au justificat
abordarea acestuia doar la nivel teroretic, fără exemplificări practice.
6.5 Model neliniar pentru studiul regimului dinamic al sistemului mână-braţ
Ipotezele principale, care au stat la baza realizării acestui model viabil pentru studiul dinamicii sistemului
mână-braţ sub actiunea vibraţiilor, sunt următoarele
• mişcarea este studiată în plan vertical;
• legătura între cele trei elemente ale modelului este realizată prin intermediul unor articulaţii cilindrice;
• în fiecare articulaţie acţionează un moment rezistent de tip elastic şi vâscos, ambele având caracteristica
liniară într-o primă aproximare;
• nu au fost luate în considerare forţele de tip frecare uscată din articulaţii, deoarece aportul acestora în
disiparea energiei totale a sistemului este relativ redusă comparativ cu cel al forţelor de frecare vâscoasă;
• restricţionarea mişcării de pendul triplu la capătul liber este justificată de tipul de acţiune al perturbaţiei
externe sistemului; datorită configuraţiei structurale şi funcţionale a echipamentelor vibratoare analizate,
rezultă că acţiunea directă a acestora asupra mâinii este de tip cinematic (am pornit de la experimentele
făcute în cadrul “Laboratorului de zgomot şi vibraţii” din cadrul Universităţii ”Politehnica” Bucureşti);
aceasta a fost modelată printr-o funcţie de deplasare având punctul de aplicare variabil în jurul poziţiei de
echilibru în repaus; direcţia de aplicare a acestei resticţii cinematice este fixată prin condiţiile iniţiale şi
rămâne fixă tot timpul mişcării (α=const); într-o primă aproximaţie, tipul funcţiei de deplasare este stabilit în
corelaţie cu analiza efectuataă asupra sistemului: răspuns ponderal, indicial, armonic, etc.
• mâna a fost modelată printr-un solid rigid deoarece s-a considerat că în timpul lucrului aceasta nu
efectuează decât o mişcare globală impusă de sursa perturbatoare, fără a căpăta mişcări suplimentare ale
părţilor componente;
• deducerea ecuaţiilor diferenţiale de mişcare a fost realizată în ipoteza deplasărilor unghiulare mari, astfel
încât nu au fost eliminate din modelul matematic funcţiile trigonometrice.
35
C0 ≡ 0
MC0R=MC0E MC0D y
a1 MC0R = k1 c1 d /dt
R
MC1 = k2 c2 d /dt d /dt
A1 MC2R = k3 c3 d /dt d /dt
L1
m1g C1
a2 L2
MC1R=MC1E MC1D A2
C2
m2g
A3
R E D
MC2 =MC2 MC2 C3
u(t)
a3
m3g
L3
Fig. 6.29 Modelul cu 3 grade de libertate pentru analiza dinamicii sistemului mână-braţ
Pentru articulaţia umărului C0: Pentru articulaţia cotului C1:
MC0R = MC0E + MC0D, unde: MC1R = MC1E + MC1D, unde:

MC0R = momentul rezultant total MC1R = momentul rezultant total
MC0E = momentul rezultant elastic MC1E = momentul rezultant elastic
MC0D = momentul rezultant disipativ MC1D = momentul rezultant disipativ
Pentru articulaţia mâinii C2: dθ1

MC0R = k1θ1 + c1
dt
MC2R = MC2E + MC2D
⎡ dθ dθ ⎤
MC1R = k2(θ2-θ1) + c2 ⎢ 2 − 1 ⎥
unde s-au notat: ⎣ dt dt ⎦
R
MC2 = momentul rezultant total ⎡ d θ d θ ⎤
E
MC2 = momentul rezultant elastic MC2R = k3(θ3-θ2) + c3 ⎢ 3 − 2 ⎥
MC2D = momentul rezultant disipativ ⎣ dt dt ⎦
Pentru stabilirea sistemului de ecuaţii diferenţiale de mişcare corespunzător modelului prezentat în Fig.
6.29 au fost utilizate ecuaţiile lui Lagrange de speţa a II-a, scrise sub forma:
d ⎛ ∂E ⎞ ∂E ∂U ∂D
⎜ ⎟− = + (6.44)
dt ⎜⎝ ∂q& i ⎟⎠ ∂qi ∂qi ∂q& i
în care E este energia cinetică totală a sistemului, U energia potenţială, D disiparea, iar qi sunt coordonatele
generalizate ce definesc complet mişcarea sistemului considerat.
Pentru a facilita manipularea şi studiul acestor ecuaţii se va scrie în formulare matricială:
[Jcos ][&θ&] + [Jsin ]⎡⎢⎣θ& 2 ⎤⎥⎦ + [K ][θ] + [C][θ& ] + [S]g [sin([θ])] = [Ex ]u&& (6.80)
în care s-a ţinut cont de următoarele notaţii, unde: [Jcos] - matricea principală de inerţie, [Jsin] - matricea adiţională
de inerţie, [K] - matricea de rigiditate, [C] - matricea coeficienţilor de disipare vâscoasă, [S] - matricea de influenţă,
T
[Ex] - vectorul de excitaţie, [θ] - vectorul coordonatelor independente, θ& - vectorul vitezelor unghiulare şi
T T
[]
[]
&θ& T - vectorul acceleraţiilor unghiulare.
36
Dacă se defineşte o matrice de forma:
[Δθ] = (θi − θ j )i=1,2,3 (6.81)
j =1,2,3
rezultă că cele două componente ale matricei de inerţie, cea principală şi cea adiţională, pot fi scrise astfel:
[Jcos ] = [J][cos([Δθ])] şi [Jsin ] = [J][sin([Δθ])] (6.83)
În aceste condiţii ecuaţia matriceală a sistemului devine:
[] []
[J][cos([Δθ])] &θ& + [J][sin([Δθ])] ⎡⎢⎣θ& 2 ⎤⎥⎦ + [K ][θ] + [C] θ& + [S]g [sin([θ])] = [Ex]u&& (6.85)
Dacă în formularea (6.85) se grupează în partea stângă a ecuaţiei termenii corespunzători coordonatelor
independente, a vitezelor acestora şi a acceleraţiilor, se pun în evidenţă componentele neliniare ce influenţează
comportarea dinamică a sistemului considerat. Astfel:
[] []
[J][cos([Δθ])] &θ& + [K ][θ] + [C] θ& = −[S]g [sin([θ])] − [J][sin([Δθ])] ⎡⎢⎣θ& 2 ⎤⎥⎦ + [Ex ]u&& (6.86)
Această formulare arată că deşi în partea stângă a ecuaţiei au rămas termenii aparent specifici unei
formulări liniare, existenţa termenului [cos([Δθ])] face ca sistemul să capete o evoluţie neliniară chiar în condiţiile
unor valori constante ale caracteristicilor de material (rigiditate, disipare). Astfel, pulsaţiile proprii sistemului vor fi
afectate de condiţiile efective de lucru (poziţia iniţială a sistemului şi poziţiile instantanee relative ale fiecărei
componente în raport cu celelalte). Ţinând cont de complexitatea sistemului de ecuaţii şi de neliniarităţile
prezente în formularea acestora, rezolvarea sistemului (6.79) s-a realizat cu ajutorul metodei numerice de
rezolvare a sistemelor de ecuaţii diferenţiale de tip Runge-Kutta de ordin superior, implementată în cadrul unor
aplicaţii dezvoltate în programul de calcul matematic Maple®v7, cât şi în Matlab®R2007b (Gekeler, 2008),
(Karris, 2008), (Marghitu, 2009), (Wilson, ş.a., 2003).
Dacă într-o anumită configuraţie funcţională cele trei braţe ale modelului au aceeaşi direcţie (sau foarte
apropiată) ceea ce implică valori aproximativ egale ale unghiurilor, rezultă că matricea diferenţelor unghiulare
(6.81) devine nulă, ceea ce impică transformarea ecuaţiei (6.86) în:
[] []
[J][1] &θ& + [K ][θ] + [C] θ& = −[S]g [sin([θ])] − [J][0] ⎡⎢⎣θ& 2 ⎤⎥⎦ + [Ex ]u&& (6.86')
în care [1] şi [0] sunt matricile unitate, respectiv nulă. În aceste condiţii ecuaţia matriceală a sistemului este:
[] []
[J] &θ& + [K ][θ] + [C] θ& = −[S]g [sin([θ])] + [Ex]u&& (6.86'')
ceea ce însemnă că sistemul se va comporta ca un sistem liniar supus unei perturbaţii externe formată dintr-o
excitaţie cinematică [Ex ]u && şi o forţă suplimentară ce ţine seama de configuraţia geometrică a modelului şi poziţiile
instantanee ale celor trei componente. Din ultima expresie (6.86'') se observă că pentru evoluţii ale sistemului
apropiate direcţiei orizontale (astfel cele trei coordonate unghiulare capătă valori în jurul lui θ/2) această forţă
suplimentară poate fi considerată constantă şi astfel întreg modelul poate fi asimilat unui model liniar.
Concret, punctul C3 descrie în timpul mişcării o dreaptă ce trece prin punctul de coordonate (zC30; yC30) şi
are panta dată de valoarea unghiului α. Lungimea dreptei parcurse depinde exclusiv de amplitudinea u a mişcării
perturbatoare. Sistemul de ecuaţii de mişcare corespunzător modelului din Fig. 6.29 a fost dedus în ipoteza
unghiului θ constant; cel de-al doilea caz prezentat anterior va fi analizat şi validat cu ajutorul instrumentaţiei virtuale,
în capitolul următor al tezei. Acest caz are scopul de a arăta utilitatea identificării şi configurării unui model general,
care odată fundamentat analitic pentru o anumită situaţie de lucru, poate fi uşor adaptat unei alte situaţii principial
echivalente, doar prin reconsiderarea setului de condiţii iniţiale şi de restricţii impuse.
6.6 Model neliniar pentru studiul în regim dinamic al corpului uman
Modelul propus în acest capitol este de asemenea un model cu 3 grade de libertate, dar spre deosebire
de cel anterior, acesta simulează doar mişcarea rectilinie după o singură direcţie (Picu, A. (2), Nastac, 2009).
Ipotezele iniţiale ce au condus la stabilirea configuraţiei finale a modelului sunt următoarele:
este analizată transmiterea mişcării de la sursa de vibraţii către corpul uman prin sistemul mână - braţ;
din cadrul modelului fizic este eliminată mâna; aceasta va fi încorporată în antebraţ, articulaţia dintre
cele două fiind considerată imobilă (pentru unele din situaţiile practice analizate în aceasta teză);
este introdusă masa corespunzătoare corpului uman (practic a trunchiului corpului) astfel încât punctul de
articulaţie corespunzator umărului nu mai este fix;
masa corpului are posibilitatea de mişcare liberă prin intermediul gradului de libertate ataşat; mişcarea
este restricţionată doar de legătura corp-braţ; capul şi restul membrelor (inferioare şi superioare) au fost
eliminate din acest model deoarece nu ajută şi nu restricţionează decât într-o măsură neglijabilă
dinamica întregului ansamblu în condiţiile de excitaţie impuse în acest caz;
se consideră că cele trei mase implicate în model au mişcări rectilinii, situaţie relativ des întâlnită în
practică (de exemplu, lucrul cu unelte şi echipamente de mână cu acţionare proprie de tip ciocan
percutor, placă vibratoare, echipamente de alezat cu sau fără percuţie, etc.).
Modelul propus este reprezentat în Fig. 6.30. Cele trei mase au următoarea semnificaţie: m1 este masa
antebraţului (inclusiv a mâinii); m2 este masa braţului; m3 reprezintă un procent din masa corpului uman (practic
este masa trunchiului corpului uman). În schematizarea din Fig. 6.30 se observă că legăturile directe au fost
reprezentate diferenţiat faţă de cele indirecte tocmai pentru a pune în evidenţă complexitatea factorilor ce
influenţează calea de transmitere a perturbaţiei dinamice de la sursă la receptor.
37
Justificarea practică a acestor combinaţii
de legături vâscoelastice între cele trei corpuri
este dată de modul de conexiune multiplă al
sistemului muscular la cel osos (există mai multe
grupe de muşchi ce sunt cuplaţi în jurul unei
articulaţii, fiecare asigurând un anumit procent din
mobilitatea acesteia, dar fiecare fiind o cale
potenţială de transmitere a unei perturbaţii
Fig. 6.30 Modelul cu dinamice). Legăturile între cele trei mase şi dintre
3 grade de libertate Fig. 6.31 Elementul vâscoelastic acestea şi elementul excitator este modelată prin
pentru studiul dinamicii neliniar pentru modelul din Fig. 6.30 intermediul unor componente vâscoelastice
corpului uman la vibraţii liniare sau neliniare (Fig. 6.31).
Într-o primă aproximare se consideră cazul liniar. Pentru acest model ecuaţiile diferenţiale de mişcare se
deduc utilizând principiul lui D'Alembert, iar expresiile finale ale acestora se transpun în formulare matricială:
[M] [&x&] + [C] [x& ] + [K ][x] = [K 0 ] uex + [C0 ] u& ex (6.89)
în care: [M] – matricea de inerţie; [C] – matricea de disipare; [K] – matricea de rigiditate; [K0] - vectorul rigidităţilor
suport; [C0] - vectorul amortizărilor suport; [x], [x⋅], [x⋅⋅] - vectorul variabilelor independente; respectiv al vitezelor şi
acceleraţiilor; uex - funcţia de excitaţie cinematică, u& ex - variaţia în timp a funcţiei de excitaţie.
Acest model este deosebit de util în evaluarea dinamicii corpului uman în funcţie de parametrii specifici
ai elementului primar de legătură cu sursa de vibraţii. Legătura primară cu sursa excitatoare, schematizată în
figura 6.30 prin intermediul rigidităţilor suport - având comportare complexă vâscoelastic [K0], [C0], conţine şi
elementele protective (în cazul în care acestea există). În Fig. 6.32 sunt prezentate răspunsurile indiciale ale
sistemului din Fig. 6.30 pentru cinci cazuri distincte. Astfel, ţinând cont de cele prezentate în paragraful anterior,
s-au considerat următoarele situaţii de studiu: a) cazul de bază - situaţie considerată a fi starea de lucru normală
şi următoarele situaţii defavorabile, b) rigiditate majorată cu amortizare diminuată k↑, c↓; c) rigiditate majorată cu
amortizare majorată k↑, c↑; d) rigiditate diminuată cu amortizare diminuată k↓, c↓; e) rigiditate diminuată cu
amortizare majorată k↓, c↑.
(a) (b) (c)
Fig. 6.32 Răspunsul indicial pentru

valori limită ale rigidităţii şi amortizării
elementului (k10)
(a) configuraţia de bază;
(b) k↑, c↓; (c) k↑, c↑;
(d) k↓, c↓; (e) k↓, c↑
(d) (e)
În condiţiile menţinerii unei amortizări constante unitare în sistem au fost analizate pe rând răspunsurile în
deplasare pentru trei cazuri de interes practic:
• element autoadaptiv în legătura (3-2) - Fig. 6.41;
• element autoadaptiv în legătura (2-1) - Fig. 6.42;
• elemente autoadaptive în legăturile (3-2) şi (2-1) cu efect simultant - Fig. 6.43.
Fig. 6.41 Răspunsul sistemului Fig. 6.42 Răspunsul sistemului Fig. 6.43 Răspunsul sistemului
autoadaptiv în legătura (3-2) la autoadaptiv în legătura (2-1) la autoadaptiv în legăturile (3-2) şi (2-1)
excitaţie de tip rampă excitaţie de tip rampă la excitaţie de tip rampă
38
Analizând comparativ evoluţiile din Fig. 6.41-6.43, se observă că mâna urmăreşte mişcarea impusă din
exterior, după care capătă o mişcare de oscilaţie cu amplitudine redusă ce rezultă din tendinţa modelului de a se
adapta la condiţiile de solicitare şi de a minimiza efectul resimţit de componenta m3. Mişcarea masei m3 are o
întârziere iniţială relativ mare (1...2 s) comparativ cu momentul apariţiei mişcării perturbatoare (0,1s), iar după
atingerea valorii medii de palier evoluţia este stabilă şi fără componente suplimentare de frecvenţe ridicate (aşa
cum se observă pentru celelalte două mase m2 şi m1).
Anularea amortizării din sistem, respectiv majorarea acesteia la valoarea de 10Ns/m, cu impunerea unei
caracteristici autoadaptive a legăturii cu trunchiul corpului uman (legătura 3-2), conduce la evoluţiile temporale ale
răspunsurilor în deplasare la excitaţie tip rampă de forma celor prezentate în Fig. 6.44, respectiv Fig. 6.45.
Fig. 6.44 Răspunsul sistemului Fig. 6.45 Răspunsul sistemului Fig. 6.46 Răspunsul sistemului
autoadaptiv în legătura (3-2) la autoadaptiv în legătura (3-2) la excitaţie autoadaptiv în legătura (3-2) la
excitaţie de tip rampă pentru de tip rampă pentru amortizare excitaţie de tip rampă pentru
amortizare nulă în sistem constantă în sistem (10Ns/m) amortizare mare
Din Fig. 6.44 rezultă că sistemul îşi păstrează caracterul autoadaptiv chiar şi în lipsa totală a amortizării
din legăturile vâscoelastice. Aceasta observaţie vine în sprijinul ipotezelor ce au stat la baza simplificării modelului
de tip Hill (paragraful 6.3; Fig.6.22 şi 6.23).
Răspunsul prezentat în Fig. 6.45 confirmă din nou obervaţiile anterioare referitoare la stabilitatea
sistemului. Răspunsul instantaneu al mâinii urmăreşte direct stimulul extern, corpul uman având o întârziere în
demararea mişcării. Răspunsurile în deplasare prezentate în Fig. 6.46, respectiv 6.47, ţinând cont de valorile
considerate pentru a caracteriza amortizarea din sistem, pun în evidenţă dependenţa regimurilor tranzitorii de
caracteristica proprie sistemului. Componenta autoadaptivă îşi menţine regimul propriu şi singura influenţă
căpătată se referă la durata regimului tranzitoriu secundar (cel iniţiat după momentul în care deplasarea masei m3
ajuge la valoarea medie de palier impusă prin excitaţia externă).
O caracteristică generală a diagramelor şi a evoluţiilor
înregistrate în acest studiu se observă analizând simultan toate
diagramele din Fig. 6.41-6.47. Astfel, cu toate ca valorile amortizărilor din
sistem au avut diferite valori aşa încât să evidenţieze cât mai multe
aspecte esenţiale prinvind comportamentul autoadaptiv al sistemului,
acestea nu au avut capacitatea efectivă de a reduce la minim efectele
tranzitorii, în conformitate cu datele înregistrate în cadrul experimentelor
pe modele reale.
Această ipoteză utilizată permanent în cadrul analizei pe
Fig. 6.47 Răspunsul sistemului modelele matematice propuse este justificată exclusiv de necesitatea
autoadaptiv în legătura (3-2) la punerii în evidenţă a aspectelor dinamice (în special a regimurilor
excitaţie de tip rampă pentru tranzitorii) ce pot conduce la evoluţii incorecte sau instabile.
amortizare redusă
În prima parte a capitolului au fost prezentate o serie de modele reologice având caracteristica proprie de
tip liniar şi/sau neliniar, pasivă, activă sau adaptivă la cerinţele impuse privind comportamentul sub acţiunea unor
solicitări perturbatoare de tip vibraţie. În cea de a doua parte a capitolului au fost prezentate două modele complexe,
cu trei grade de liberate, cu mase concentrate, reconfigurabile din punctul de vedere al legăturilor vâscoelastice
urmărind direct rezultatele din prima parte, capabile să simuleze diferite tipuri de comportamente sub acţiunea
excitaţiilor externe.
Evaluarea modelelor respective a fost realizată în acest capitol exclusiv prin determinarea unor
parametri sau a caracteristicilor comportamentale esenţiale (ecuaţii caracteristice, condiţionari şi restricţii,
transmisibilitate, impedanţă mecanică în punctul de contact, masa aparentă, neliniarităţi), astfel încât să poată fi
stabilite corect şi coerent configuraţiile şi resursele necesare verificării şi validării în mediul virtual al celor două
modele complexe pe care le-am propus.
39
CAP. 7 VERIFICAREA ŞI VALIDAREA MODELELOR NUMERICE CU AJUTORUL SIMULATOARELOR VIRTUALE
7.3 Instrument virtual pentru studiul dinamicii sistemului mână-braţ
Determinarea valorilor efective pentru parametrii esenţiali corespunzători configuraţiei geometrice

adoptate a fost realizată pe modele 3D dezvoltate în pachetul CAD Autodesk Inventor Release 9. Datele iniţiale
de intrare sunt prezentate în Tab. 7.1, corespunzătoare parametrilor reprezentaţi în Fig. 7.1 şi respectiv
variabilelor independente θi, cu i=1,2,3.
În Tab. 7.2 - 7.4 sunt prezentate valorile parametrilor de referinţă pentru componentele modelului virtual
din Fig. 7.2 şi anume: braţ (Fig. 7.2.a), antebraţ (Fig. 7.2.b) şi mână (Fig. 7.2.c). În Fig. 7.2.d este reprezentat
modelul virtual 3D al întregului ansamblu mână-braţ.
Pentru componentele modelului virtual (Fig. 7.2) sistemele de coordonate proprii au fost reprezentate în
centrele de greutate. Corespunzător modelului propus în Cap. 6.5 (Fig. 6.29) sistemul de coordonate global are
originea în punctul (0,0,0) care materializează punctul de articulaţie al întregului sistem mână-braţ faţă de corpul
uman, cu următoarea orientare a axelor: Ox - orientare spre stânga, Oy - orientare în sus, Oz - orientare spre
utilizator, perpendicular pe planul modelului (xOy).
Fig. 7.1 Configuraţia

geometrică iniţială a modelului (a) (b)
virtual mână-braţ
Fig. 7.3 Schema simplificată (c) (d)

a modelului virtual Fig. 7.2 Componentele sistemului virtual mână-braţ
Tabel 7.1 Configuraţia geometrică iniţială a modelului virtual (ref. Fig. 7.1-7.2)
caracteristica braţ (i=1) antebraţ (i=2) mână (i=3)
lungimile totale ale elementelor modelului
300 250 100
Li [mm]
lungimea de la punctul de articulaţie până
150,000 108,553 59,5
la centrul de greutate ai [mm]
lungimea de la centrul de greutate până la
150,00 141,447 40,5
următoarea articulaţie bi [mm]
unghiul dintre axa verticală a sistemului de
referinţă şii axa longitudinală a 10 70 80
elementului θi [grade]
trunchi de con modificat
trunchi de con drept
modelele de referinţă pentru fiecare cilindru drept - elipsă cu a31 = 60mm
φ21 = 90mm
componentă φ11 = φ12 = 90mm b31 = 40mm, - cerc cu
φ22 = 60mm
φ32 = 90mm
40
Fig. 7.4 Diagrama de lucru a modelului virtual
În Fig. 7.3 este dată schema de bază a modelului virtual propus, iar în Fig. 7.4 este prezentată diagrama
respectivului model realizată cu ajutorul pictogramelor specifice ale Matlab - Simulink - SimMechanics.
Analizand structura generală a modelului virtual propus (Fig. 7.3 şi 7.4) se observă existenţă a cinci module
principale şi anume: trei module destinate simulării mâinii, braţului şi respectiv antebraţului (culoare bleu în Fig. 7.3 şi
7.4), un modul ce simulează semnalele de excitaţie (culoare roz în Fig. 7.3 şi 7.4) şi un modul ce conţine elemente
de reprezentare grafică (şi tabelară) a evoluţiei semnalelor analizate (culoare galben în Fig. 7.3 şi 7.4).
Fig. 7.6 Modulul corespunzător generării semnalelor de excitaţie
41
Modulul corespunzător semnalelor de excitaţie (vezi Fig. 7.6) este format din generatorul de semnal -
zona A, blocurile de condiţionare şi asamblare a semnalului final - zona B şi blocurile pentru stabilirea direcţiei de
aplicare şi a tipului de excitaţie (deplasare, viteză, acceleraţie) - zona C.
Modulul corespunzător analizei şi prezentării grafice a datelor de ieşire (culoare galben în Fig. 7.3 şi 7.4)
are o structură internă distribuită spaţial în toată diagrama modelului virtual. Structura acestui modul se bazează
pe blocuri funcţionale de achiziţie de tip:
¾ joint sensor - pentru preluarea semnalelor de mişcare din articulaţii, respectiv
¾ body sensor - pentru preluarea semnalelor de mişcare corespunzătoare unor puncte stabilite iniţial de
utilizator în structura corpului
şi pe blocuri dedicate prezentării grafice, respecitv tabelare, a datelor obţinute în urma achiziţiei şi/sau analizei.
În Fig. 7.7 sunt arătate două reprezentări grafice ale prototipului virtual asociat modelului propus. În Fig.
7.7.a este reprezentarea simplificată a prototipului cu evidenţierea elementelor componente, a centrelor de
greutate şi a sistemelor de coordonate asociate fiecărei componente. În Fig. 7.7.b este dat modelul 3D a
prototipului virtual prin evaluarea şi reprezentarea elipsoidelor de inerţie asociate fiecarei componente.
Analiza modelului virtual tip pendular, cu trei grade de libertate propus în această teză a fost realizată
utilizând următoarele tipuri de semnale perturbatoare: impuls, funcţie armonică de tip sinus, semnal multiplu de tip
treaptă, respectiv rampă, semnale oarecare.
(a) (b)
Fig. 7.7 Prototipul virtual asociat modelului pendular cu trei grade de libertate
(a) reprezentare simplificată; (b) reprezentare a elipsoidelor de inerţie asociate elementelor componente
Tabel 7.5 Programarea testelor numerice pe modelul virtual pendular

Unghiul de
Tipul Frecvenţa Amplitudinea
Durată aplicare al
Cazul semnalului Întârziere [s] perturbaţiei perturbaţiei
semnal [s] perturbaţiei
perturbator [Hz] [m]
[grade]
1 impuls 0,1 2,0 -50 - 0,01
2 impuls 0,01 2,0 -50 - 0,01
3 impuls 0,01 2,0 -10 - 0,01
4 impuls 0,1 2,0 -10 - 0,01
5 treapta 5,0 0,0 -50 0,5 0,01
multipla
6 treapta 5,0 0,0 -50 3,0 0,01
multipla
7 armonic 5,0 0,0 -10 0,5 0,01
8 armonic 5,0 0,0 -10 3,0 0,01
9 armonic 5,0 0,0 -50 3,0 0,01
10 armonic 5,0 0,0 -50 0,5 0,01
11 rampa 5,0 0,0 -10 0,5 0,01
multipla
12 aleator 5,0 0,0 -10 0,5 0,01 (max)
13 aleator 5,0 0,0 -10 3,0 0,01 (max)
notă: unghiul de aplicare al perturbaţiei a fost măsurat faţă de axa orizontală.
Pentru toate cele 13 cazuri propuse, valorile caracteristicilor de rigiditate şi de amortizare au fost
considerate constante: k1=k2=0,2Nm/rad; k3=0,02Nm/rad; c1=c2=c3=0,0005Nms/rad.
Variabilele de ieşire evaluate şi analizate pentru fiecare caz prezentat în Tab.7.5 sunt următoarele:
42
¾ semnalul perturbator împreună cu componentele sale după sistemul de coordonate global, precum şi
reprezentarea în plan vertical a traiectoriei mişcării punctului C3 în care este aplicată restricţia cinematică externă;
¾ evoluţia temporală a varibilelor independente - coordonatele unghiulare θ1, θ2, θ3;
¾ evoluţiile acceleraţiilor liniare în centrele de greutate ale mâinii, antebraţului şi braţului după cele trei direcţii ale
sistemului de coordonate global.
În continuare sunt prezentate diagramele obţinute prin simularea pe modelul virtual propus pentru cazul
1 propus în Tab. 7.5, celelalte fiind similare.
Fig. 7.8 Semnal perturbator - caz 1
Fig. 7.9 Variaţia coordonatelor unghiulare - caz 1

Analiza rezultatelor obţinute se face în
continuare, comparativ, cu respectarea
următoarelor aspecte principale: a tipului de
perturbaţie, a modului de acţiune şi a valorilor
parametrilor esenţiali.
Analiza primelor patru cazuri care
reprezintă de fapt pseudo-răspunsuri ponderale
pune în evidenţă o legătură directă între durata de
acţiune a semnalului şi amplitudinile mărimilor
evaluate. Justificarea cuvântului "pseudo-" în fraza
anterioară este dată de abaterea dintre impulsul
Dirac (semnal ideal) şi impulsurile practice utilizate
în simulările virtuale (amplitudine teoretic
infinită/practic finită, durata teoretic 0, adică el
apare doar la un moment dat t, durata semnalului
practic fiind mai mare de zero). O durată foarte
scurtă a acţiunii impulsului conduce la un răspuns
foarte apropiat de pseudo-răspunsul ponderal al
sistemului, în timp ce o durată mai mare a acţiunii
impulsului induce un răspuns mai apropiat de
situaţiile reale, întâlnite în practică. Astfel, cazurile
1 şi 4 caracterizează sistemul din punct de vedere
teoretic, în timp de cazurile 2 şi 3 îl caracterizează
din punct de vedere aplicativ. Pentru fiecare
categorie au fost considerate două valori pentru Fig. 7.10 Evoluţia acceleraţiilor liniare după direcţiile
panta direcţiei de aplicare a perturbaţiei: 10 şi 50 sistemului de coordonate global în centrele de greutate ale
grade, măsurate în sens invers trigonometric faţă componentelor modelului - caz 1
de axa orizontală a sistemului de coordonate
global. Am considerat că aceste două valori
mărginesc practic domeniul uzual al valorilor
posibile pentru acest parametru.
43
În încercarea de a evalua cât mai complet modul în care sistemul virtual propus răspunde la acţiuni
dinamice intense şi rapide, au fost considerate cazurile 5 şi 6, în care semnalul perturbator este un semnal de tip
treaptă, multiplicat de un număr de ori în intervalul de timp în care se face analiza, deci se poate spune că s-au
obţinut pseuso-răpunsurile indiciale ale sistemului analizat. Pentru toate cele 6 cazuri analizate până acum,
evoluţiile mărimilor evaluate pun în evidenţă regimul tranzitoriu (în faza iniţială - datorită dinamicii libere a
modelului în câmp gravitaţional) şi regimul forţat cu faze tranzitorii în momentele de timp când apare/dispare
acţiunea perturbatoare externă (datorită tranziţiilor discontinui ale semnalului perturbator de la o stare la alta).
Adoptarea semnalului armonic ca sursă de excitaţie a modelului virtual este justificată prin faptul că
majoritatea echipamentelor portabile au în componenţă o sursă de energie cu motor rotativ ce lucrează la o turaţie
constantă pe toată durata ciclului tehnologic propriu. Astfel considerând respectivul echipament ca o potenţială sursă
de perturbaţii externe pentru sistemul mână-braţ, rezultă că se poate modela cu o aproximaţie acceptabilă acest
semnal cu unul armonic, cu frecvenţa şi amplitudinea egale cu cele ale sursei reale. Cazurile 7 - 10 arată răspunsul
armonic al sistemului pentru cele două cazuri limită ale pantei direcţiei de acţiune a perturbaţiei.
Au fost de asemenea considerate două valori (0,5 şi 3,0 Hz) pentru frecvenţa semnalului sinusoidal.
Aceste frecvenţe limitează domeniul de valori pentru care sistemul analizat poate căpăta evoluţii instabile sau
caracterizate de valori extreme ale parametrilor principali (deplasare, viteză, acceleraţie). Frecvenţe inferioare
valorii de 0,5Hz nu au relevanţă în cadrul domeniului acestei teze de doctorat, iar valori superioare celei de 3Hz
(prin ansamblul influenţelor asupra mărimilor specifice - scăderea amplitudinilor specifice) nu mai au capacitatea
de a induce suficientă energie în sistem, astfel încât problema instabilităţii nu se mai consideră.
În cazul excitaţiei de tip armonic - cazurile 7-10 - regimul forţat nu mai conţine faze tranzitorii, singura
etapă tranzitorie fiind în momentul iniţial şi având ca motivaţie (ca şi în cazurile precedente) dinamica liberă a
modelului în câmp gravitaţional. Urmărind acest aspect se observă că odată cu majorarea frecvenţei perturbaţiei
externe durata regimului tranzitoriu se micşorează, în afara acestei faze sistemul având o mişcare stabilă, indusă
de excitatorul extern. În plus, prin creşterea valorii frecvenţei de excitaţie rezultă majorări ale amplitudinilor
acceleraţiilor liniare în centrele de greutate ale componentelor modelului.
Dacă se ţine cont de faptul că, în practică, o serie de echipamente tehnologice portabile au o
caracteristică funcţională intermitentă, ce poate fi descrisă simplificat prin evoluţii liniare ale mărimilor specifice,
urmate de modificări bruşte ale valorilor acestor parametri, rezultă importanţa analizei comportării dinamice a
modelului virtual la excitaţii de tip rampă – cazul 11. Răspunsul sistemului la acest tip de stimul dinamic extern
pune în evidenţă următoarele fenomene:
¾ compunerea regimului forţat impus de excitaţia externă cu regimul tranzitoriu al mişcării libere amortizate,
¾ dinamica sistemului forţat la creşteri liniare (continui) a semnalului de excitaţie,
¾ regimuri tranzitorii forţate impuse de salturile bruşte (teoretic instantanee) ale semnalului de intrare.
Până în acest moment toate cazurile analizate indică o stabilitate ridicată a modelului virtual, atât din
punctul de vedere al configuraţiei structurale şi a valorilor parametrilor specifici, cât şi din punctul de vedere al
solvabilităţii, prin faptul că implementarea, rezolvarea şi analiza acestuia nu conduc sistemul informatic către
situaţii neclare, imposibile, evazive sau aberante (toate acestea se referă strict la evaluarea prin metode numerice
corespunzătoare a soluţiilor finale ale sistemului de ecuaţii diferenţiale caracteristic sistemului modelat).
Următoarele două cazuri propuse şi analizate (12-13) reprezintă un test sumar al comportării acestui
model virtual la acţiuni dinamice externe aleatoare. Prin repetarea ciclului complet de rezolvare - analiza de un
număr suficient de ori se obţine răspunsul statistic al modelului. Gradul de încredere al rezultatelor finale depinde
în mare măsură de numărul de experimente virtuale realizate pe model. Aceasta abordare nu a fost dezvoltată în
prezenta teză datorită ipotezei iniţiale conform căreia analizele vor fi direcţionate exclusiv spre zona perturbaţiilor
cu caracter determinist (sau care pot fi asimilate acestora). Prezentarea totuşi a celor două cazuri (12 şi 13) are
scopul principal de a susţine concluzia enunţată anterior şi anume: modelul virtual de tip pendular cu trei grade de
libertate, propus în capitolul 6, este stabil, în condiţiile presupuse iniţial (referitoare la structura şi caracteristicile
sistemului mână-braţ şi acţiunea vibraţiilor asupra acestuia).
7.4 Instrument virtual pentru studiul dinamicii sistemului mână-braţ-corp
Modelul propus în continuare presupune exsitenţa a trei segmante cu mase proprii, corespunzătoare
corpului, braţului, respectiv antebraţului (inclusiv mâna). A fost adoptată ipoteza conform căreia mâna şi
antebraţul formează un corp comun, mişcările relative între cele două mase fiind neglijabile. De altfel, această
ipoteză a fost preluată din Cap. 6.6, fiind proprie modelului din Fig. 6.30. Legăturile dintre cele 3 mase sunt de tip
vâscoelastic, iar întreg modelul are trei grade de libertate date de mişcarea rectilinie a fiecărei mase după axa
orizontală a sistemului de coordonate global (Ox). Similitudinea dintre cele două modele (cel propus în acest
capitol şi cel din Cap. 6.6) este firească ţinând cont de faptul că modelul virtual dezvoltat în continuare va fi utilizat
pentru evaluarea şi validarea în mediul virtual al comportării şi performanţelor precedentului model.
În Fig. 7.50 sunt prezentate schemele de lucru pentru implementarea
modelului propus in SimMechanics. Astfel, în Fig. 7.50.(a) este dată schema
de principiu a acestui model. Se observă o asemănare cu cea din capitolul
precedent, în sensul existenţei celor trei categorii importante de module:
generarea perturbaţiei externe, modelarea elementelor componente ale
sistemului corp-braţ, respectiv preluarea, analiza şi prezentarea rezultatelor. În
Fig. 7.50.(b) este prezentată schema de ansamblu utilizată pentru
implementarea modelului virtual în Matlab-SimMechanics. Codul culorilor este
Fig. 7.50 (a) Schema simplificată
comun celor două diagrame şi are următoarea semnificaţie: roşu - intrarea în
a modelului virtual
sistem, bleu - sistemul propriu-zis, galben - ieşirea din sistem.
44
Prototipul virtual este prezentat în Fig. 7.51. Poziţiile centrelor de greutate ale celor 3 mase au fost
arbitrar alese astfel încât să asigure exclusiv funcţionalitatea prototipului virtual (în special pentru prezentarea
dinamică a rezultatelor) şi nu au nici o influenţă asupra analizei dinamice propriu-zise.
Fig. 7.50 (b) Modelul virtual cu trei grade de libertate pentru analiza dinamică a sistemului mână-braţ-corp
schema de implementare în SimMechanics
Tabel 7.6. Caracteristicile generale ale modelului virtual

Antebraţul
Corpul Braţul
Caracteristica (inclusiv mâna)
i=1 i=2
i=3
masa mi [kg] 48 1,775 1,406
modelele de referinţă pentru masa concentrată
fiecare componentă în centrul de greutate
punctele de aplicare a
centrul de greutate al fiecărei
legăturilor vâscoelastice
mase
interne
Fig. 7.51 Prototipul virtual al modelului din Fig. 7.50
Tabel 7.7 Planul de încercări dinamice virtuale
Coeficient Durata Amplitudinea
Frecvenţa Rigiditatea Întârziere
Caz Tipul excitaţiei amortizare ci semnal perturbaţiei
excitaţiei [Hz] ki [N/m] [s]
[Nm/s] [s] [m]
1 impuls - 100 0,0005 0,1 0,5 0,01
2 impuls - 500 0,0005 0,1 0,5 0,01
3 impuls - 1000 0,0005 0,1 0,5 0,01
4 impuls - 500 0,005 0,1 0,5 0,01
5 impuls - 500 0,5 0,1 0,5 0,01
6 impuls - 500 5 0,1 0,5 0,01
7 armonic (fc. sin) 0,5 500 5 5,0 0,0 0,01
8 Armonic (fc. sin) 30,0 500 5 5,0 0,0 0,01
Pentru a facilita analiza comparativă a rezultatelor, a fost considerat un semnal de tip impuls cu durată şi
timp de întârziere având valori constante pentru toate cele 6 cazuri propuse. Semnalul impuls este generat
numeric, având durata diferită de zero şi amplitudine finită (spre deosebire de impulsul tip Dirac). Aceasta
diferenţă între semnalul numeric şi cel teroretic, deşi face ca răspunsul sistemului să nu fie exact funcţia de
transfer, conduce la rezultate acceptabile din punct de vedere aplicativ, deoarece simulează semnalele întâlnite
în practică. În mod asemănător, vom prezenta doar cazul 1 din Tab. 7.7, celelalte fiind similare.
Perturbaţia dinamică externă, în aceste cazuri, fost simulată cu ajutorul funcţiei sinus. Justificarea
acestor două cazuri constă în necesitatea evaluării influenţei frecvenţei semnalului perturbator asupra dinamicii
generale a modelului. Pentru fiecare caz vor fi evaluate răspunsurile ponderale în deplasare, respectiv în
acceleraţie, simultan pentru toate cele 3 grade de libertate ale modelului. De asemenea, vor fi evaluate
caracteristicile spectrale pentru semnalele de acceleraţie pentru fiecare grad de libertate separat.
45
Fig. 7.52 Răspunsul ponderal în deplasare - caz 1 Fig. 7.53 Răspunsul ponderal în acceleraţie - caz 1
Fig. 7.54 Caracteristicile spectrale ale acceleraţiilor pentru (a) m1, (b) m2, (c) m3 - caz 1
(unde pe axa Ox se face multiplicarea frecvenţei cu 0,1)
Concluziile rezultate în urma analizei setului de diagrame prezentat anterior pot fi structurate astfel: • semnalele de
excitaţie se regăsesc în răspunsurile ponderale ale masei m3 asupra căreia se aplică restricţia cinematică
(perturbaţia externă); • diagramele ce conţin răspunsurile în acceleraţie au fost scalate astfel încât să fie
evidenţiate evoluţiile acceleraţiilor în afara zonei tranzitorii iniţiale, de discontinuitate, ce rezultă datorită
semnalului de intrare de tip impuls; • caracteristicile ponderale şi cele spectrale indică o evoluţie stabilă în zona
frecvenţelor proprii; • caracteristicile spectrale arată prezenţa unor zone potenţiale de rezonanţă pentru
frecvenţe superioare valorii de 102Hz; aceste pseudo-rezonante sunt evidenţiate foarte bine în răspunsurile la
excitaţie tip impuls; • în cazul răspunsurilor armonice se observă o liniarizare (în coordonate logaritmice) a
caracteristicii frecvenţiale pentru frecvenţe foarte joase (cazul 7) şi apariţia pentru frecvenţe superioare (cazul 8) a
zonei de pseudo-rezonanţă; • indiferent de cazul analizat, amplitudinea la rezonanţă (inclusiv în zonele de
pseudo-rezonanţă) este o consecinţă directă a valorii amortizării interne din sistem (analiza comparativă a
cazurilor 2,4,5,6); • zonele de pseudo-rezonanţă indică un comportament neliniar al modelului; • o posibilă
explicaţie a pseudo-rezonanţelor în zona înaltă a spectrului (relativ la domeniul de frecvenţe specific aplicaţiilor
abordate în această teză) este dată de discontinuităţile structurale ale semnalelor de excitaţie (în special pentru
semnalul tip impuls, dar şi în cazul armonic, datorită faptului că şi acest tip de semnal este generat numeric).
Analiza rezultatelor obţinute prin simulări pe modelele virtuale prezentate în Cap. 7 pun în evidenţă următoarele:
¾ gradul ridicat de complexitate al modulelor din pachetul Matlab® - SimMechanics® oferă posibilitatea
dezvoltării unor modele virtuale complexe cu resurse minime de timp alocate pentru programare şi cu
reprezentarea intuitivă a schemei întregului model virtual;
¾ rezultatele obţinute cu ajutorul primului model propus, dedicat analizei dinamice a sistemului mână-braţ,
arată o corelaţie directă şi în limite acceptabile referitoare la nivel de erori admise pentru aceste simulări;
¾ rezultatele obţinute prin simulări cu ajutorul modelului virtual general destinat analizei dinamice a sistemului
mână-braţ-corp evidenţiază evoluţii ale mărimilor caracteristice ce se încadrează în cerinţele impuse prin
condiţiile iniţiale referitoare la dinamica corpului uman sub acţiunea vibraţiilor transmise prin sistemul
generalizat mână-braţ.
¾ modelele virtuale propuse şi analizate reprezintă instrumente care, pe lângă utilizările în evaluarea şi
validarea unor modele analitice (aşa cum a fost prezentat în acest capitol), pot fi utilizate independent de
abordări şi/sau fundamentări analitice, ca modele complete şi coerente, în evaluarea comportării dinamice a
sistemelor mână-braţ, respectiv mână-braţ-corp;
¾ rezultatele obţinute, atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ, confirmă ipotezele iniţiale şi validează
de asemenea, modelele numerice prezentate în Cap. 6 al tezei; verificarea şi validarea acestor modele
numerice se referă în primul rând la capacitatea de simulare a efectelor analizate - dinamica corpului uman
versus dinamica sursei perturbatoare; în plan secundar au fost urmărite de asemenea, structura internă şi
caracteristicile proprii ale sistemelor analizate, dar în funcţie de caz, au fost acceptate modificări ale acestor
două categorii în favoarea evidenţierii obiectivului central al studiului-modelarea căii de transmitere şi analiza
capacităţii structurale şi funcţionale a corpului uman prin elementele sale componente de a se adapta la
condiiţiile de mediu şi a reduce efectele dinamice resimiţite.
46
CAP. 8 CONCLUZII ŞI CONTRIBUŢII
8.1 Concluzii generale
În vederea realizării obiectivului general al tezei de doctorat: fundamentarea teoretică bazată pe

încercări experimentale şi validarea cu ajutorul instrumentaţiei virtuale a unui set de modele neliniare destinate
studiului comportării corpului uman sub acţiunea vibraţiilor, am analizat în mod special sistemul mână-braţ ca
potenţială cale de transmitere a excitaţiei externe către zonele sensibile ale corpului.
Datorită dezvoltării continue a domeniului biomecanicii corpului uman bazată pe modelări şi simulări numerice
utilizând instrumentaţie virtuală, a fost imperativ obligatoriu să studiez întregul proces de programare iniţială - încercare
- măsurare - achiziţie şi procesare date-analiză-prezentare rezultate. Am apelat la această abordare neliniară,
deoarece am constatat că la momentul actual, acest aspect este neglijat în cadrul modelelor numerice şi simulatoarelor
virtuale existente. Pentru a putea ajunge la un astfel de model, a fost necesar să studiez mai multe aspecte contigue.
Unul dintre acestea a constat în realizarea unui set complex de determinări experimentale care vizează modul în care
diferite regimuri de vibraţii acţionează în mod direct asupra corpului omenesc.
Am constatat că vibraţiile pot fi dăunătoare persoanelor care lucrează într-un mediu în care există
pericolul transmiterii vibraţiilor prin sistemul mână-braţ sau prin întreg corpul (de exemplu: şoferiii care conduc o
lungă perioadă de timp, muncitorii care lucrează cu diferite unelte vibrante, etc); percepţia vibraţiilor pe cele 3
direcţii se face în mod diferit. Astfel, la frecvenţe mai mari de 10Hz, oamenii sunt mai sensibili la vibraţiile
verticale, în timp ce la frecvenţe mai mici de 3,15Hz, oamenii sunt mai sensibili la vibraţiile transversale.
Perceperea vibraţiilor la frecvenţe mai mici de 20Hz se face la nivel mai profund, astfel, pentru evitarea efectelor
negative este necesă folosirea suporturilor pentru picioare sau pentru mâini, adică pentru locurile în care vibraţiile
pătrund în corp. O altă zonă importantă, în ceea ce priveşte riscul la vibraţii, este sistemul cap - cervicală, cu zona
de rezonanţă între 20-30Hz; aceasta este cea mai frecventă situaţie întâlnită, deoarece durerea se manifestă cel
mai acut în zona coloanei vertebrale. În concluzie, se poate face o clasificare a simptoamelor care apar la
muncitorii din domeniile în care există vibraţii la locul de muncă în funcţie de frecvenţă:
• Din determinările experimentale pentru studiul WBV, am remarcat că şoferii, în general, şi cei de
camioane, în special, sunt expuşi la vibraţii care depăşesc limita de atenţie, precum şi limita de disconfort. Pentru a
reduce riscurile îmbolnăvirilor profesionale datorate vibraţiilor, trebuie ca să se menţină starea tehnică bună a
camioanelor, să se efectueze reparaţiile necesare (la motor, la suspensii, la sistemul de frânare) la timp şi de
calitate, să se reducă timpul de expunere la vibraţii a şoferilor, să se schimbe scaunele şi sistemul lor de prindere cu
sisteme ce atenuează vibraţiile (Sireteanu ş.a., 2002), să se aleagă trasee care să micşoreze distanţa parcursă pe
macadam, să se programeze transporturile astfel încât să se reducă drumurile efectuate în gol, să se planifice
activitatea astfel încât camioanele să fie încărcate cât mai aproape de capacitatea lor nominală, deoarece s-a
demonstrat că o cantitate mică de încărcătură conduce la dezechilibrarea camionului şi, implicit, la apariţia vibraţiilor
suplimentare, iar o cantitatea prea mare conduce la defectarea suspensiilor şi din nou, la apariţia altor vibraţii
suplimentare. De asemenea, trebuie îmbunătăţită starea tuturor drumurilor, inclusiv a celor din şantiere (folosind
pietriş şi nisip).
În cazul şoferilor din traficul urban de călători, ţinând cont de 35
criteriul de siguranţă ISO 2631, am găsit că există situaţii în care doza
30
vibraţiilor zilnice este depăşită cu 71,2%, deci este obligatoriu ca să se
Incidenţa WBVS (%)
25
achiziţioneze vehicule noi, iar programul de lucru trebuie schimbat,
20
astfel încât şoferii să aibe perioade de muncă fragmentate cu perioade
de odihnă. Şi pasagerii care circulă frecvent pe distanţe lungi sunt 15
afectaţi: am constatat că acceleraţia maximă se resimte în zona 10
umerilor şi în zona gâtului, iar frecvenţa de rezonanţă a corpului uman 5

tractorist
este în jurul valorii de 4Hz. 0
1
şofer prof
O altă categorie de muncitori care lucrează în zone în care 2
3
4
5
maşinist
există vibraţii sunt cei de pe vapoare: dacă vom compara expunerile

zilnice ale mecanicilor de remorcher, cu limitele de expunere la locul Incidenţa sindroamelor datorate WBV
de muncă în HG 1.876:2005, rezultă că, la acest nivel de vibraţii, pentru trei categorii de muncitori
riscul de tulburări provocate de vibraţii este destul de mare.
Pentru a reduce riscul de boli profesionale datorate vibraţiilor armatorii ar trebui să menţină o stare
tehnică bună a remorcherlui, să efectueze reparaţii la timp şi de calitate, să reducă timpul de expunere la vibraţii
pentru mecanici şi împărţirea lui în carturi mai scurte (South, 2004). În ceea cepriveşte studiul vibraţiilor verticale
transmise corpului uman, am observat diferenţe mari (de până la 10 ori) între transmisibilităţile diferitelor persoane,
dar, pentru intervalul 10-12Hz, am determinat că majoritatea transmisibilităţilor au fost apropiate ca valori.
Diferenţele apar din faptul că fiecare corp uman este un unicat, răspunsul său la diferiţi factori exteriori neputând
fi anticipat cu precizie matematică. Deci şi studiul propagării vibraţiilor trebuie să ţină cont de neomogenitatea
structurii corpului uman, de vârstă, sex, etc (Magheţi şi Savu, 2007). Dacă s-ar fi dorit un rezultat mai exact, ar fi
fost ideal ca accelerometrele să fie prinse direct pe os. Totuşi şi prinderea accelerometrelor pe piele poate oferi o
estimare destul de corectă (cu erori de până la 10%) a acceleraţiei în timpul vibraţiei.
• Din determinările experimentale pentru studiul HAV, am remarcat că soferii sunt afectaţi de vibraţii nu
numai la propagarea acestora prin întreg corpul, ci şi prin mână. Studiul făcut asupra conducătorilor de utilaje
agricole este edificator: tractoriştii sunt expuşi vibraţiilor, în special, la transport şi arat datorită şocurilor produse
de suspensiile grosiere şi iregularităţilor solului. În aceste situaţii acceleraţiile pe axele y şi z sunt mult mai mari
decât cele de pe axa x.
47
Pentru a reduce riscul de boli profesionale datorate vibratiilor, angajatorii trebuie să menţină o stare tehnică
bună a tractoarelor agricole, să efectueze reparaţiile necesare (la motor, la suspensii, etc) şi să reducă timpul de
expunere la vibraţii.
Studiind efectele vibraţiilor produse de unelte vibratoare asupra sistemului mână braţ şi analizând datele
obţinute, am remarcat că, dacă nu se fac deosebiri între expunerea/zi şi expunerea/an, ci se consideră strict
durata de expunere, la calculul dozei există o relaţie liniară între amplitudini şi durata de expunere (doza = ∑aiti),
relaţie utilă pentru a preveni apariţia sindromului degetului alb VWF. Vibraţia care generează VWF depinde de
frecvenţa ponderată şi atunci ar trebui acordată mai multă atenţie delimitării gamei frecvenţelor recomandate în
standarde. Am analizat cum reacţioneză receptorii care se găsesc în pielea de pe degete la diferitele frecvenţe
ale unui sistem vibrant. Din calculele făcute în acest caz (Anexa 60), am observat că, pentru frecvenţe mai mici
de 25Hz, valoarea expunerii zilnice este mai mare decât 2.5m/s2, aşa cum este stipulat în H.G. 1876/2005, la art.
5, pentru o perioadă de referinţă de 8h. În concluzie, este necesar să se evite pe cât este posibil expunerea
mâinilor la aceste frecvenţe şi de limitare a timpului de expunere la vibraţii cu aceste frecvenţe.
• Percepţia umană a vibraţiei este o măsură subiectivă a senzaţiei intrării vibraţiei fizice în corp. Au fost
descrise principiile corelării nivelelor de senzaţii percepute cu nivelele care le-au generat, arătând că există o
relaţie similară între o gamă largă de stimuli (Pervin, 1990), (Weller şi Tikir, 2010). Simţurile interacţionează,
generând astfel o senzaţie diferită decât dacă aceste simţuri ar fi fost excitate separat. Acest fapt are implicaţii în
măsurarea confortului şi capacităţii de muncă. Din punct de vedere biologic, interacţiunea nu este pe deplin
înţeleasă, dar folosirea scanerelor moderne ajută la înţelegerea tuturor proceselor implicate (Herzog, ş.a., 2008).
Majoritatea cercetărilor au examinat interacţiunea inter-modală din perspectiva simţurilor auditiv şi vizual. Totuşi,
interacţiunea inter-modală influenţează percepţia umană a stimulilor tactili (inclusiv vibraţia întregului corp şi
mână-braţ).
100
Nedetectabil Am studiat aplicabilitatea Legii
90 Slab Puterii a lui Stevens în cazul percepţiei
80
Moderat vibraţiilor produse de vehicule în mişcare.
Disconfort (%)
70
Chiar dacă la aceste experimente subiecţii
60 Puternic au avut aproximativ aceeaşi vârstă,
50
40 Foarte puternic aceleaşi caracteristici anatomice, iar
30 condiţiile de măsurare au fost aproape
20
10 identice, percepţia vibraţilor a fost diferită.
0 Percepţia umană a vibraţiilor este o măsură
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 subiectivă a senzaţiei pe care aceste
Timp (h) vibraţii o induc la intrarea în corp. Fiecare
persoană are o senzaţie diferită atunci
Variaţia disconfortului în funcţie de numărul de ore de
când este supusă aceloraşi factori de stres.
condus pentru şoferii profesionişti
Rezultatele finale ale măsurătorilor au demonstrat că Legea Puterii a lui Stevens poate fi aplicată cu
succes la studiul percepţiei vibraţiilor (erorile calculate pentru aceste măsurători sunt cuprinse între 1,40÷2,42%).
Determinările au luat în considerare doar un singur factor de stres. Deoarece, în viaţa reală, este puţin
probabil să se găsească situaţii cu un singur factor de stres, se impune studierea interacţiunilor dintre cât mai
mulţi factori perturbatori. Din punct de vedere biologic, aceste interacţiuni nu sunt încă pe deplin înţelese. În ceea
ce priveşte percepţia vibraţiilor induse de un vehicul care rulează, creşterea disconfortului este în strânsă legătură
cu creşterea amplitudinii şi cu durata expunerii.
Am remarcat că la expunerea unui şofer amator la vibraţii în timpul condusului, maximul acceleraţiei
vibraţiilor se resimte la umeri şi în zona gâtului. Frecvenţa de rezonanţă a corpului uman a fost stabilită în jurul
4Hz. De asemenea, expunerea prelungită la vibraţii conduce la disconfortul conducătorilor auto.
Din aceste măsurători, am stabilit că senzaţia de disconfort creşte proporţional cu timpul până la aprox.
6min, după care menţine o valoare aproape constantă pe tot parcursul experimentelor. Acest disconfort a fost
descris cu scara Likert, pentru toate frecvenţele utilizate în experimente şi pentru mai multe valori ale timpul de
expunere. La frecvenţe joase, disconfortul normalizat rămâne aproape constant, în timp ce la frecvenţe mai mari,
disconfortul normalizat creşte şi apoi scade, ca dovadă a acomodării corpului uman la condiţii de stres. Există o
serie de metode standardizate pentru măsurarea şi evaluarea vibraţiilor transmise întregului corp de trenurile în
mişcare. Am studiat mai multe metode de analiză diferite, toate implicând măsurarea acceleraţiei pe scaun şi pe
podea şi am prelucrat modelul de răspuns uman la acceleraţia vibraţiei. Unele dintre aceste tehnici includ metode
pentru a calcula confortul aşteptat al pasagerilor la acceleraţiile măsurate ale vibraţiilor. Cele mai multe rezultate
indică faptul că în trenurile de pasageri vibraţia nu este severă, însă ar putea provoca disconfort ocazional.
• Dificultatea definirii unui model viabil pentru riscurile expunerii la şocuri şi vibraţii constă în faptul că cei
care sunt expuşi acestor acţiuni dinamice sunt, de asemenea, expuşi şi la alţi factori perturbatori. Prin urmare,
este foarte dificil de stabilit care dintre aceşti factori a cauzat o anumită durere doar folosind metode
epidemiologice. Expunerea la vibraţii este una din multitudinea de pericole care pot duce la leziuni manifestate
prin dureri. Deşi este general acceptat că există o legătură între vibraţii şi durerile lombare, sunt greu de stabilit
metode care să prevadă care indivizi sunt cei mai sensibili la durere.
O metodă bună de evaluare a dinamicii expunerii la vibraţii, precum şi pentru sistemele de protecţie o
constituie testările experimentale şi măsurătorile efectuate pe subiecţi umani. Dar, uneori, accesul direct la aceste
metode este restricţionat. Astfel, o alternativă viabilă la evaluările experimentale este de a aproxima corpul uman
şi dispozitivul de protecţie printr-un model matematic şi de a analiza comportamentul acestui model prin simulări
pe calculator.
48
Un organism uman poate fi reprezentat printr-un sistem format dintr-un ansamblu de mase şi elemente
vâsco-elastice. SR ISO 5982 propune un sistem cu două grade de libertate (2DOF), cu parametrii modelului
determinaţi experimental. Acest model este, de fapt constituit din două sisteme cu un singur grad de libertate
(SDOF) independente, deoarece nu există nicio legătură între cele două mase, cu excepţia unui cadru rigid.
Acest model sugerează că vibraţiile capului şi a torsului superior sunt independente de vibraţiile restului corpului.
Deşi furnizează două frecvenţe care corespund măsurătorilor, acest model este incorect conceptual.
Unii cercetători au propus unele modele cu mediu continuu. Acest tip de modele pare a fi mai aproape
de comportamentul ansamblurilor reale, dar au mai multe dezavantaje, printre care posibilitatea de a analiza
corpul uman numai în poziţia în picioare (pentru poziţia şezând, modelul devene foarte complex), dificultăţile de
simulare a complexităţii legăturilor dintre componentele corpului şi de determinare a caracteristicilor pentru fiecare
componentă a modelului, un grad ridicat de simplificare a organismului uman (două sau trei mase omogene
pentru întregul corp), absenţa resorturilor de evaluare a elementelor de protecţie şi legătura lor cu corpul şi
sarcinile excitatoare. Am constatat că efectele vibraţiilor, în condiţiile în care parametrii sursei sunt menţinuţi
constanţi, depind de parametrii căii de transmitere şi de gradul de adaptare a parametrilor proprii căii de
transmitere cu cei ai sursei excitatoare. În această ultimă categorie se încadrează şi caracteristica autoadaptivă a
corpului uman în ceea ce priveşte reducerea efectelor acţiunilor nocive.
Nivelul de complexitate al tezei rezultă din:
analiza independentă sau analiza corelată a celor două componente (componenta deterministă şi cea stohastică)
ce formează caracteristica autoadaptivă a corpului uman la acţiunea factorilor dinamici perturbatori externi.
Din înţelegerea cât mai exactă a modului de comportare a corpului uman (prin componentele sale expuse direct
sau indirect) la acţiuni dinamice externe pot rezulta concluzii viabile cu efecte directe asupra optimizării celorlalţi
parametri specifici sistemului sursă - cale de trasmitere - receptor , astfel încât, în ansamblu, efectele nocive
resimţite de organism să fie diminuate la maxim.
Formularea şi dezvoltarea unor modele biomecanice, teoretice şi aplicative, destinate analizei dinamicii
corpului uman supus acţiunii vibraţiilor are la bază cele două tipuri comportamentale fundamentale: biologic şi
mecanic.
Astfel, din punct de vedere biologic, sistemul osos se comportă sub acţiunea sarcinilor dinamice externe
ca un mecanism cu legături vascoelastice. Gradul de coplexitate structurală a respectivului mecanism este dat
exclusiv de tipul sistemului biologic modelat. Consideraţiile teoretice prezentate pe modelul liniar vascoelastic al
fibrei musculare conduc la ipoteza existenţei unui regim de lucru format din două componente esenţiale: regimul
activ şi regimul pasiv. Modul unitar şi sistemic de introducere a unor elemente noi în modelele clasice, de tip
componenta activă (formată dintr-un element suplimentar Ψ şi elementul vâscos) impus de complexitatea
ansamblului studiat asigură un grad de încredere ridicat pentru ecuaţia constitutivă care a fost dedusă. Integrarea
acestei ecuaţii permite determinarea forţei capabile (impuse) F(u), cunoscându-se forţa activă specifică fibrei
musculare Ψ(u).
După ce au fost analizate şi fundamentate analitic o serie de modele reologice având caracteristica proprie:
¾ de tip liniar şi/sau neliniar,
¾ pasivă, activă sau adaptivă la cerinţele impuse sub acţiunea unor solicitări perturbatoare,
tocmai pentru a conferi un grad de generalitate întregului studiu, în continuare au fost prezentate două modele
complexe, cu trei grade de liberate, cu mase concentrate, reconfigurabile din punctul de vedere al legăturilor
vâscoelastice urmărind direct rezultatele din prima parte, capabile să simuleze diferite tipuri de comportamente sub
acţiunea excitaţiilor externe.
Se poate concluziona că au fost îndeplinite următoarele cerinţe:
îndeplinirea obiectivului principal al tezei prin proiectarea, fundamentarea analitică, implementarea şi
verificarea în mediul virtual a două modele biomecanice complexe, neliniare;
elaborarea unor variante (simplificate, respectiv cu elemente comportamentale suplimentare de tip
neliniar) a unor modele biomecanice cu caracteristica activă, respectiv autoadaptivă, a făcut posibilă
testarea, într-o primă fază, a comportării legăturilor vâscoelastice în regim dinamic (impulsiv şi/sau
armonic), aşa încât încorporarea acestor modele în cadrul simulatoarelor virtuale să beneficieze de un
suport analitic complet şi coerent;
evidenţierea caracterului activ autoadaptiv al fibrei musculare conduce la abordări numerice (pe modele
virtuale) mult apropiate de fenomenologia reală, observată şi evaluată experimental;
optimizarea modelelor actuale în zona biomecanicii corpului uman la acţiuni perturbatoare externe de tip
vibraţie, are efect direct în mai multe direcţii de studiu: optimizarea mijloacelor tehnice de protecţie
împotriva acţiunii vibraţiilor tehnologice şi funcţionale, cunoaşterea în profunzime a dinamicii corpului
uman, în special al potenţialelor căi de transmitere a vibraţiilor de la sursă la corp, astfel încât prevenirea
efectelor fiziologice să fie sensibil îmbunătăţită, reconfigurarea ergonomiei locului de muncă, optimizarea
structurală şi funcţionala pe baze tehnologice, dar şi din punctul de vedere al protecţiei omului la acţiuni
dinamice, al echipamentelor tehnologice portabile, etc.
modul unitar de abordare a cercetărilor în dezvoltarea modelelor numerice şi a simulatoarelor virtuale
propuse în aceasta teză a facilitat accesul atât la fenomenologia specifică şi comportamentul punctual
ale elementelor de bază care concură în evoluţia globală în regim dinamic al sistemului analizat, cât şi la
dezvoltări generale, la nivel de ansamblu, al dinamicii sistemului, astfel încât să fie pus în evidenţă
comportamentul întregului sistem, prin totalitatea cauzelor şi efectelor analizate.
49
8.2 Contribuţii originale
Au fost determinate relaţii noi, care să unifice noţiunile fizice, măsurabile, cu cele specifice percepţiei
umane. În cazul şoferilor, rezultatele au fost similare şi anume toţi şoferii percep disconfortul datorat vibraţiilor la
frecvenţe mici (4-6Hz) - frecvenţe de rezonanţă pentru corp şi acceleraţii mari (2,5-4,6m/s2). Mărimea percepţiei
(MP) este proporţională cu frecvenţa vibraţiei (ν): MP ∼ νconst , unde constanta de proporţionalitate şi cea de la
puterea frecvenţei depind de o multitudine de factori, dintre care cel mai important este şoferul. Erorile apărute la
determinările acestor relaţii nu au depăşit 0,65%.
O altă relaţie fundamentată pe studii de caz este cea dintre nivelul sonor (L) al sursei de vibraţii şi doza
de vibraţii (VDV): L ∼ lg(VDV) unde, de asemenea, constanta de proporţionalitate depinde de o serie de factori.
Această dependenţă conduce la o relaţie între intensitatea sonoră (I) şi doza de vibraţii: I ∼ VDVconst . Această relaţie
va constitui punctul de pornire pentru un studiu viitor, care să facă legătura între intensitatea sonoră şi doza de
vibraţii sau, cu alte cuvinte, între poluarea sonoră şi poluarea prin vibraţii.
Analizând comparativ durata de timp de la care se declanşează acţiunea (TEAV) şi durata de timp de la care
apare limita de expunere (TELV), în funcţie de doza de vibraţii, se remarcă faptul că dependendele sunt similare
cu cele anterioare: TEAV/ELV ∼ VDVconst ceea ce conduce la concluzia că doza de vibraţii este una din mărimile
care permite caracterizarea globală a modului în care vibraţiile acţionează asupra omului.
Modelul conceptual prezentat a inclus noţiunea de corelaţie între mărimea percepţiei şi confortul şi
personalitatea subiectului, confort care scade odată cu creşterea amplitudinii vibraţiilor şi a duratei de expunere;
aceasta înseamnă, că pentru fiecare frecvenţă şi/sau parte a corpului, se poate calcula un interval, cu o marjă de
eroare foarte mică, de ordinul 2,2-2,4%, în care să poată fi cuprinsă noţiunea de disconfort, ca mărime a
percepţiei. MPsup = a1t3 + b1t2 + c1t + d1 şi MPinf = a2t3 + b2t2 + c2t + d2 .
Este deosebit de importantă determinarea acestei zone pentru fiecare utilaj în parte, deoarece, în acest
mod, poate fi redus disconfortul lucrătorilor.
O altă observaţie importantă care conduce direct şi implicit la o nouă abodare a noţiunii de „efect al
vibraţiilor” este modul în care subiecţii percep stresul extern, de exemplu:
¾ subiecţii de sex feminin au perceput un disconfort mai mare în regiunile braţului pentru 4-8Hz faţă de bărbaţi,
¾ pasagerii au avut estimări total diferite de cele întâlnite la şoferii profesionişti.
Utilizarea unui model matematic, care să descrie modul în care subiectul uman reacţionează atunci când
este supus mai multor factori de stres, este un mare avantaj pentru studiul influenţei vibraţiilor în mediul
ocupaţional. A fost aleasă o relaţie liniară care să facă legătura între stimulii externi (acceleraţia a, zgomotul din
mediu Z, frecvenţa vibraţiilor ν şi timpul de expunere) şi mărimea percepţiei: MP=k1⋅a+k2⋅Z+k3⋅ν+k4⋅t+k5 .
Din nou se pune problema personalităţii unui individ; în funcţie de tipul persoanei care este supusă
experimentului, există o anumită probabiliate ca aceasta să răspundă corect, sau nu.
Personalitatea (θ) Contribuţia importantă adusă în studiul perceperii vibraţiilor de către subiecţi diferiţi,
constă în determinarea personalităţii subiectului, folosind strict parametri fizici măsurabili. Cum fiecare om este
diferit şi are propria personalitate, este practic imposibil, folosind doar scala Likert, să definim un anumit prag al
disconfortului. Un om poate fi deranjat de factorii externi de stres într-o multitudine de forme, iar răspunsul pe
care acesta îl dă, reflectă personalitatea şi temperamentul său, adică modul în care el poate „îndura” stresul la
care este supus. Personalitatea (θ) subiectului a fost determinată din Modelul Rasch politomic, care este
generalizarea modelulului Rasch dihotomic unde s-au înlocuit itemii ai =νi/ti/Zi, ci=ai, bi=MPi, pentru fiecare caz. Cu
ajutorul diagramei lui Rasch, a fost determinată, cu erori foarte mici, personalitatea mai multor subiecţi. Curbele
colorate de pe aceste diagrame indică „buna credinţă” a subiectului, adică modul în care subiectul alege să dea
un răspuns; nu ne referim dacă este capabil să dea un răspuns corect sau nu, ci dacă „alege” să dea un răspuns
corect sau nu. Probabilitatea (reprezentată pe axa verticală) de a alege, cu „bună credinţă” un răspuns bun se
determină după numărul de curbe colorate în roşu; cu cât sunt mai multe curbe roşii intersectate de cursorul care
determină personalitatea (θ), cu atât subiectul este mai sincer. Cu cât sunt mai multe curbe verzi intersectate de
cursorul care determină personalitatea (θ), cu atât subiectul este mai înşelător (răuvoitor).
În diagramele de mai sus am ales doi dintre subiecţi, cu personalităţi extrem de diferite:
i) subiectul C are o personalitate puternică, spre foarte puternică (θ=2,457). Acest tip de persoană nu va
fi niciodată influenţat de faptul că a trebuit să participe la un experiment, de prezenţa echipamentelor, sau că a
fost supus vibraţiilor. În mod cert, evaluarea pe care a făcut-o cu scala Likert a fost corectă aproape în totalitate.
50
Probabilitatea de a da răspunsuri corecte, cu „bună credinţă” este de aprox 93-95% (intersecţia dreptei albastre
cu axa verticală).
ii) subiectul B are o personalitate slabă (θ=-0,478), cu răspunsuri ezitante, nu acceptă să i se dea nici
cea mai mică indicaţie, dând dovadă de plictiseală şi de lipsă de concentrare. De asemenea, a refuzat în mod
categoric să participe la partea a II-a a experimentului. Probabilitatea de a da răspunsuri corecte este de aprox
16-18%, pe când reavoinţa, vizibilă de altfel, se traduce printr-o probabilitatea de aprox 88-90% (intersecţia
dreptei albastre cu axa verticală).
În concluzie, orice determinare făcută asupra omului trebuie să ţină cont şi de tipul persoanei respective,
pentru că doar nişte măsurători ale parametrilor fizici nu sunt suficiente, deoarece fiecare om „suferă” în felul său.
Scopul cercetării ulterioare în acest domeniu este crearea unui model matematic care să se refere la influenţa
mediului vizual, precum şi a unui factor de stres suplimentar: temperatura, asupra percepţiei vibraţiei.
• Rezultatele obţinute în urma determinărilor experimentale devin un instrument puternic pentru crearea
unor modele biomecanice neliniare a dinamicii corpului uman sub acţiunea vibraţiilor transmise.
Abordarea globală a întregului set de diagrame realizate pe baza modelelor clasice optimizate,
analizarea acestora pe tipologia şi structura acţiunilor perturbatoare constituie elemente hotărâtoare în sprijinirea
conceptului de modelare biomecanică a corpului omenesc.
Pornind de la modelul neliniar de tip Hill am făcut conceput o optimizare structurală şi comportamentală
şi am constatat că utilizarea practică a acestui tip de model în simulări creşte foarte mult complexitatea analizei
datorită numărului mare de parametri implicaţi şi a neliniarităţii modelului de bază. Din acest motiv am propus o
simplificare a acestui model prin eliminarea elementului vâscos din cadrul componentei active.
Ţinându-se cont de echivalenţa serie-paralel a conectării
elementelor elastice şi, respectiv de starea instantanee a
elementului activ (stare activă/inactivă) modelul serie-paralel din
Fig. 6.22 poate fi transformat într-un model paralel-serie,
prezentat în Fig. 6.23. Avantajele utilizării unei variante din cele
două prezentate rezultă exclusiv din configuraţia structurală a
întregului model pentru un sistem real considerat. Astfel optimizat
modelul Hill prezintă avantajul simplităţii, dar şi dezavantajul
eliminării unor anumite caracteristici funcţionale esenţiale (de
exemplu, dependenţa de viteza de variaţie a parametrilor proprii).
De aceea am propus o îmbunatăţire a modelului tip Hill prin considerarea unor caracteristici neliniare de material.
Astfel elementul serial va fi în continuare liniar, în timp ce elementul paralel va avea o caracteristică de tip neliniar.
Modelul astfel configurat (Fig. 6.24) este de tip activ
păstrând în continuare elementul activ Ψ=Ψ(t) în componenţa sa,
dar capătă în plus o caracteristică autoadaptivă datorită modificării
parametrilor esenţiali (rigiditate, amortizare) cu parametrii mişcării
perturbatoare (deformaţia şi variaţia deformaţiei în timp).
Aceasta susţine comportarea reală a corpului uman sub
acţiunea factorilor dinamici, după cum s-a arătat în cap. 6.4.
Rezultatul este ecuaţia (6.43) care reprezintă dependenţa
funcţională a modelului activ autoadaptiv al fibrei musculare:
elastic
Fparalel=linkparalel ⋅β1[1+⎢Σ(βi⋅x(t)i)⎢]-1⋅x(t)
• Luând în considerare dezavantajele modelelor clasice, am dezvoltat două sisteme cu trei grade de
libertate (3DOF) cu legături vâsco-elastice între toate masele precum şi între acestea şi elementul excitator (la al
doilea model). Ideea este simplă, dar prin intermediul legăturilor complexe ele pot oferi posibilitatea de a analiza
mai multe situaţii, cum ar fi expunerea la vibraţiile transmise sistemului mână-braţ sau întregului corp,
comportarea corpului prevăzut cu un sistem de protecţie, expuneri ale diferitelor părţi ale corpului uman la acţiuni
dinamice, o singură masă a corpului uman şi un singur element al sistemului de izolare. Configurarea fiecărui
model de simulare pe calculator poate fi obţinută printr-o structură corespunzătoare şi caracteristică pentru
întregul set de elemente vâsco-elastice, şi, desigur, cu valorile specifice pentru fiecare masă după cazul analizat.
Contribuţiile personale majore ale acestei lucrări sunt aceste două modele complexe, cu trei grade de
liberate, cu mase concentrate, reconfigurabile din punctul de vedere al legăturilor vâscoelastice urmărind direct
rezultatele din prima parte, capabile să simuleze diferite tipuri de comportamente sub acţiunea excitaţiilor externe,
prezentate în figurile 6.29 (un model neliniar pentru studiul regimului dinamic al sistemului mână-braţ) şi 6.30 (un
model neliniar pentru studiul în regim dinamic al sistemului mână-braţ-corp) un model ce simulează mişcarea
rectilinie după o singură direcţie. Rezolvarea, verificarea şi validarea acestor modele s-a realizat în Cap. 7.
Aceste modele de calcul, bazate pe elemente reologice vâsco-elastice liniare sunt utile pentru simularea
numerică şi analiza comportamentul dinamic. Tendinţele inovative ale acestui studiu sunt susţinute din abordarea
unitară a întregului ansamblu corp uman-sistem de protecţie-sarcină dinamică, cu o aproximare a
comportamentului caracteristicilor vâsco-elastice pentru componente esenţiale ale modelului.
Avantajele modelelor propuse în raport cu cele mai utilizate în acest moment sunt clare:
• În primul rând, complexitatea elementelor legătură duce la diverse posibilităţi de a analiza comportamentul dinamic.
• În al doilea rând, caracteristicile liniare a răspunsului elementelor vâsco-elastice pentru cele mai practice cazuri
şi se asigură o înaltă performanţă cu un minim de resurse de calcul implicate.
51
• În al treilea rând, prin intermediul unor formule complexe ale ecuaţiilor de mişcare, este simplu şi adecvat să
analizezi fiecare mod de vibraţie. De asemenea, utilizând spectre de putere adecvate pentru semnalele de intrare şi
ieşire, poate fi simulată o arie largă de semnale de excitaţie, în concordanţă cu situaţiile reale presupuse.
Model neliniar pentru studiul regimului dinamic al sistemului

mână-braţ
[Jcos ][&θ&] + [Jsin ]⎡⎢⎣θ& 2 ⎤⎥⎦ + [K ][θ] + [C][θ& ] + [S]g [sin([θ])] = = [Ex ]u&&
Model neliniar pentru studiul în regim dinamic al sistemului

mână-braţ-corp
[M] [&x&] + [C] [x& ] + [K ][x] = [K 0 ] uex + [C0 ] u& ex
Ca o remarcă finală, abordarea stochastică asigură un nivel de înaltă precizie şi oferă un instrument
foarte bun pentru estimarea iniţială de proiectare şi validarea datelor de intrare. Simplitatea şi puterea modelelor
le recomandă ca pe nişte instrumente foarte utile pentru analiză.
CONTRIBUŢII PERSONALE
identificarea şi fundamentarea analitică a două modele destinate studiului dinamicii sistemului mână-braţ,
respectiv mână-braţ-corp;
proiectarea şi implementarea a două modele virtuale cu scopul principal de a verifica şi valida modelele
numerice propuse;
a fost demonstrat în Cap.7 că cele două simulatoare dinamice virtuale pot fi utilizate independent pentru
analize şi simulări ale comportamentului dinamic al celor două sisteme biomecanice considerate;
fundamentarea a două categorii de modele reologice derivate din modelul propus de Hill, dedicate studiului
comportării fibrei musculare ca element esenţial al simulării dinamicii corpului uman la acţiunea vibraţiilor
mecanice perturbatoare;
integrarea acestor modele reologice în cadrul unor modele biomecanice pentru simularea comportamentului
neliniar sub acţiunea vibraţiilor ale celor două sisteme mână-braţ, respectiv mână-braţ-corp;
formularea şi utilizarea unor legi neliniare de simulează dependenţa dintre rigiditatea fibrei musculare (ca
element de bază ce implementează în cadrul modelelor propuse componenta "bio") şi deplasările înregistrate
la capetele elementului vâscoelastic respectiv (deplasări considerate a fi mărimile caracteristice esenţiale în
identificarea comportării "mecanice");
evidenţierea şi încapsularea în cadrul modelelor numerice propuse, atât a efectelor active (conform cu
modelul lui Hill), cât, în special, a efectelor autoadaptive (contribuţie proprie);
realizarea unui vast ansamblu de analize experimentale pe modele reale, conform cu prevederile normative
în vigoare în momentul actual (pe plan naţional şi european), a căror principal scop a fost furnizarea unui
cadru complet şi coerent, fundamentat teoretic şi validat statistic, care să furnizeze datele numerice necesare
în stabilirea caracteristicilor modelelor numerice, analitice, virtuale propuse.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
15. Bratu, P., Izolarea şi amortizarea vibraţiilor la utilaje de construcţii, Editura Institutul de Cercetări în Construcţii şi
Economia Construcţiilor, Bucureşti, 1982.
16. Bratu, P., Vibraţii Mecanice, Editura Impuls, Bucureşti, 1998.
17. Bratu, P., Vibraţiile sistemelor elastice, Editura Tehnica, Bucureşti, 2000.
43. Griffin, M.J., Parsons, K.C. şi Whitham, E.M., Vibration and comfort Application of experimental results, Ergonomics,
25(8), 721-739, 1982(b).
44. Griffin, M.J., Handbook of Human Vibration, San Diego CA: Academic Press Inc, 1990.
45. Griffin, M.J., A comparison of standardized methods for predicting the hazards of wholebody vibration and repeated
shocks. Journal of Sound and Vibration, 215(4), 883-914, 1998(a).
46. Griffin, M.J., Standards for the evaluation of hand-transmitted vibration and the prevention of adverse effects. In: Lundström R,
Lindmark A, eds. Proceedings of the 8th International Conference on Hand-Arm Vibration, 9–12 June 1998(c), Umeå, Sweden,
2000. Arbetslivsrapport Nr 2000:4, ISSN: 1401-2928, 243–259.
47. Griffin, M. J., Vibration and human responses, Handbook of Human Vibration (p.7). London: Academic Press Inc, 2000.
48. Griffin, M.J., The Validation of Biodynamic models, Clinical Biomechanics, 16, Supplement No. 1:S81-S92, 2001.
49. Griffin, M. J. şi Nawayseh, N., Effect of seat surface angle on forces at the seat surface during whole-body vertical
vibration, Journal of Sound and Vibration, Vol. 284, Issue 3-5, 21 pp 613-634, 2005.
52
100. Magheţi, I., Voiculescu, D., Ivan, M., Un model de vibraţie pentru sistemul mână-braţ, Ed. Institutului Politehnic Bucureşti, 1984
101. Magheţi, I., Enescu, N. şi Sârbu, M., Acustica Tehnică, Ed. ICPE Bucureşti, 1998.
102. Magheţi, I. şi Savu, M., Teoria şi practica vibraţiilor mecanice, Ed. Didactică şi Pedagogică, 2007.
103. Mansfield, N.J. şi Griffin, M.J., Non-linearities in apparent mass and transmissibility during exposure to whole-body
vertical vibration, Journal of Biomechanics, Volume 33, Issue 8, pp 933-941, 2000.
104. Mansfield, N.J. şi Griffin, M.J., Apparent mass and absorber power during exposure to whole-body vibration and repeated
shoks, Journal of Sound and Vibration, Vol. 248, Issue 3, 29, pp 427-440, 2001.
105. Mansfield, N.J. şi Griffin, M.J., Effects of posture and vibration magnitude on apparent mass and pelvis rotation during
exposure to whole-body vertical vibration, Journal of Sound and Vibration, Vol. 253, Issue 1, 23 pp 93-107, 2002.
106. Mansfield, N.J., Human response to vibration, CRC Press, 2005.
107. Mansfield, N.J. ş.a., Effect of vibration magnitude, vibration spectrum and muscle tension on apparent mass and cross
axis transfer functions during whole-body vibration exposure, Journal of Biomechanics, Vol. 39, I16, 3062-3070, 2006.
126. Nawayseh, N. şi Griffin, M.J., Non-linear dual-axis biodynamic response to vertical whole-body vibration, Journal of
Sound and Vibration, Vol. 268, Issue 3, 27 pp 503-523, 2003
127. Nawayseh, N. şi Griffin, M.J., Tri-axial forces at the seat and backrest during whole-body vertical vibration, Journal of
Sound and Vibration, Vol. 277, Issue 1-2, 6 pp 309-326, 2004.
128. Nawayseh, N. şi Griffin, M.J., Tri-axial forces at the seat and backrest during whole-body fore-and-aft vibration, Journal of
Sound and Vibration, Vol. 281, Issue 3-5, 22 pp 921-942, 2005a.
152. Picu, A. (1), (2009), A study upon occupational noise pollution exposure at a metallic confections plant, Carpathian
Journal of Earth and Environmental Sciences, Vol. 4, 65-74, ISSN Printed: 1842 – 4090, ISSN Online: 1844 - 1489X,
Covered Thomson Reuters: http://scientific.thomsonreuters.com, Indexed in VINITI: http://catalog.viniti.ru/, Covered in
GeoRef: http://www.agiweb.org/georef/PDF/seralphc.pdf
153. Picu, A. (5), (2010), A study on improving minibus travel comfort by using vibrations attenuator material, Carpathian
Journal of Earth and Environmental Sciences, Vol. 8, 53-64, ISSN Printed: 1842 – 4090, ISSN Online: 1844 - 1489X,
Covered Thomson Reuters: http://scientific.thomsonreuters.com, Indexed in VINITI: http://catalog.viniti.ru/, Covered in
GeoRef: http://www.agiweb.org/georef/PDF/seralphc.pdf
154. Picu, A. (6), (2010), Experimental Studies upon the Whole-Body Vibrations endured by Romanian Drivers, Proceedings of
th
the 5 IASME/WSEAS International Conference on Continuum Mechanics (CM’10), 125-130, University of Cambridge, UK,
Feb. 23-25, ISBN: 978-960-474-158-8, ISSN: 1790-5095 (http://www.wseas.us/conferences/2010/cambridge/cm/)
155. Picu, A. (2), Nastac, S., (2009), Advanced Simulations of Human Protective Devices Against Technological Vibrations,
Proceedings of the ACOUSTICS High Tatras 2009 “34th International Acoustical Conference-EAA Symposium”
http://34iac.acoustics.sk/time-schedule.html
156. Picu, A. (3), (2009), An Investigation on the Human Sensation Induced by Wheel Hand Arm Vibration and Seat Whole-
body Vibration using Single Axis and Triaxial Methods – A Study using the Steven’s Power Law, Proceedings of the
ACOUSTICS High Tatras 2009 “34th International Acoustical Conference-EAA Symposium”
http://34iac.acoustics.sk/proceedings.html
157. Picu, A. (4), (2009), A new method to determine the undesirable resonance peaks in frequency for vehicle vibration
reduction, Euronoise, 2009, EAA, 26-28 Oct, Edinburgh
http://www.acousticbulletin.com/EN/2009/06/euronoise_2009_edinburgh_2628.html
158. Picu, A. (7), (2009), Whole Body Vibration Analysis for Bus Drivers, SISOM 2009 and Session of the Commission of
Acoustics, Bucharest, 28-29 May, Institute of Solid Mechanics and Commission of Acoustics of Romanian Academy
http://www.imsar.ro/Sisom_2009.pdf
159. Picu, A. (8), (2010), A study on the vibrations’ effects of mobile phone on human behavior using Stevens’ Power
Low, SISOM 2010 and Session of the Commission of Acoustics, Bucharest, 28-29 May, Institute of Solid Mechanics and
Commission of Acoustics of Romanian Academy http://www.imsar.ro/Sisom_2010.pdf
160. Picu, A. (9), (2009), The Prevalence of Hand-arm Vibration Syndrome on Three Types of Powered Vibratory Tools
Users, International Conference, Noise. Vibration. Seismic action, 21-24 October, Reşiţa, Romanian Journal of Acoustics
and Vibration, Vol. 6, Issue I, 37-40, ISSN 1584-7284
161. Picu, A. (10), (2009), A new method for railways vibration reduction, The Annals of “Dunarea de Jos” of Galati,
Mathematics, Physics, Theoretical Mechanics, Fascicle II, ISSN: 1221 –
4531http://www.phys.ugal.ro/Annals_Fascicle_2/Year2009/summary%20Annals%20Fasc%202_2009.htm
162. Picu, A. (11), (2009), A study on Stevens’ Power Law applied on the human perception of a running vehicle transmitted
vibrations, The Annals of “Dunarea de Jos” of Galati, Fascicle XIV Mechanical Engineering, ISSN 1224-5615
http://www.ann.ugal.ro/im/anale2009/L19%20Ana%20Picu%20Anale%202009%20-%20final.pdf
163. Picu, A. (12), (2010), A study of body posture on human comfort under the influence of whole-body vibrations for the rail
passengers, The Annals of “Dunarea de Jos” of Galati, Fascicle XIV Mechanical Engineering, ISSN 1224-5615 (sub
tipar)
164. Picu, A. (13), (2010), Study of vibrations of a building in which gymnastic exercises are carried out, The Annals of
“Dunarea de Jos” of Galati, Mathematics, Physics, Theoretical Mechanics, Fascicle II, ISSN: 1221 - 4531 (sub tipar)
165. Picu, A. (14), (2009), Vibration Control, ModTech International Conference - New face of TMCR Modern Technologies,
th
Quality and Innovation, 21-23 May, Iasi, Chisinau, http://www.modtech.ro/program-modtech-2009.pdf
166. Picu, A. (15), Bălan, G., Sireteanu, T., (2009), Un studiu asupra vibraţiilor verticale transmise corpului uman, Vol. 1, 23-
28, Analele Universităţii din Chişinău
th
167. Picu, A. (16), (2009), Experimental investigation of the professional whole body vibrations, 10 International Balkan
th
Workshop on Applied Physics, 10 IBWAP, July 6-8, Constanta http://www.univ-ovidius.ro/ibwap2009/home.htm
168. Picu, A. (17), (2010), A study about evaluation of human exposure to hand-transmitted vibration, “A Doua Conferinţă
naţională de Ştiinţe Aplicate în Studiul Mediului Înconjurător şi Materialelor”, cu participare internaţională, 28-30
aprilie,Târgovişte
th
169. Picu, A. (18), (2010), Personality determination using vibrating movement parameters, The 18 Conference on Applied
and Industrial Mathematics, 14-17 oct, Iaşi, România (lucrare acceptată)
191. Sireteanu, T., Stăncioiu, D. şi Stammers, C.W., “Driver Seat Semi-Active Vibration Control“, SISOM, 2002.
192. Sireteanu, T., Guglielmino, E., Stammers, C. W. şi Stancioiu, D., Conventional and non-conventional smart damping
systems for ride control, International Journal of Vehicle Autonomous Systems (IJVAS), Vol. 3, Issue 2/3/4, 216 – 229, 2005
193. Sireteanu, T., Guglielmino, E., Stammers, C.W., Ghita, G. şi Giuclea, M., “Semi-active Suspension Control: Improved
Vehicle Ride and Road Friendliness", Springer, 06-03, ISBN: 1848002300, 2009.
53

Rezumat Teza Ana Alexandra PICU

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Teza Ana Alexandra PICU

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2010

Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi

MODELAREA BIOMECANICĂ NELINIARĂ

George BĂLAN Tudor SIRETEANU

Doctorand: Ing. Ana Alexandra PICU

Teza de doctorat “MODELAREA BIOMECANICĂ NELINIARĂ A DINAMICII

Domnului Prof. dr. ing. Ioan MAGHEŢI, Universitatea „Politehnica”

Mulţumesc Prof. dr. ing. Cristian PAVEL, Universitatea Tehnică de

Mulţumesc părinţilor mei.

PARTEA I - STUDIU DOCUMENTAR

Cap. 1 PROBLEMATICA TEZEI

STADIUL ACTUAL PRIVIND CERINŢELE SPECIFICE DE SĂNĂTATE ŞI MODELAREAM BIOMECANICĂ

Cap. 3 EFECTE BIOMECANICE ALE ORGANISMULUI UMAN GENERATE DE VIBRAŢII

Cap. 4 APRECIERE SOMATOSENZORIALĂ A EFECTELOR VIBRAŢIILOR

PARTEA A II-A - CERCETĂRI EXPERIMENTALE ŞI MODELĂRI NUMERICE

OBIECTIVUL GENERAL AL TEZEI DE DOCTORAT

ANALIZA EXPERIMENTALĂ ŞI EVALUAREA RĂSPUNSULUI CORPULUI UMAN LA ACŢIUNEA

Cap. 6 MODELAREA FIZICĂ ŞI MATEMATICĂ A BIODINAMICII CORPULUI UMAN SUPUS VIBRAŢIILOR

Cap. 8 CONCLUZII FINALE ŞI CONTRIBUŢII 203

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................... 212

ANEXE ............................................................................................................................................ 224

Necesitatea, oportunitatea şi obiectivele generale ale tezei

2.1 Mărimi caracteristice ale vibraţiilor

O mişcare vibratorie simplă poate fi exprimată printr-o mişcarea armonică, de tipul:

2.2 Transmisibilitatea vibraţiilor şi impedanţa mecanică

În momentul în care un echipament începe 2

2.3.1 Determinarea limitelor de expunere a întregului corp la vibraţii

Tabel 2.4 Simptoamele expunerii la vibraţii la frecvenţe din domeniul 1÷20Hz

2.3.3 Criteriile expunerii sistemului mână-braţ la vibraţii

Nivelele de vibraţii întâlnite la multe echipamente electrice de uz comun (bormaşini, polizoare,

2.4 Metode de determinare a vibraţiilor transmise omului

CAP. 3 EFECTE BIOMECANICE ALE ORGANISMULUI UMAN GENERATE DE VIBRAŢII

Tabel 3.1 Variabile asociate cu disconfortul datorat vibraţiilor

din interior între

Direcţia vibraţiei şi combinaţiile acesteia Orientare corp (culcat, jos, în picioare)

Tipul scaunului Răspunsul dinamic al corpului

3.2 Criterii de apreciere a stării de discomfort datorată vibraţiilor

Fig. 3.3 Modul în care subiecţii supuşi vibraţiilor apreciază starea de

3.3 Cuantificarea efectelor vibraţiilor

3.5 Concluzii parţiale

CAP. 4 APRECIERE SOMATOSENZORIALĂ A EFECTELOR VIBRAŢIILOR

4.1 Sistemul somatosenzorial

4.2 Răspunsuri fiziologice şi biomecanice la vibraţii

4.2.1 Răspunsuri fiziologice la vibraţii

4.3 Cartografierea psihologică

4.3.1 Legea Puterii a lui Stevens

4.3.2 Efectele intra-modale

4.3.3 Efectele inter-modale

4.4 Dovezi fizice ale interacţiei inter-modale

4.5 Tipuri de personalităţi şi de temperament

4.5 Concluzii parţiale

Obiectivul general al tezei de doctorat îl constituie fundamentarea teoretică bazată pe încercări

CAP. 5 ANALIZA EXPERIMENTALĂ ŞI EVALUAREA RĂSPUNSULUI CORPULUI UMAN LA ACŢIUNEA VIBRAŢIILOR

5.1 Echipamente folosite în cadrul experimentelor

Am realizat experimentele în:

5.2 Metodologie de lucru

Tabel 5.2 Condiţii de excitare şi observaţii

5.3 Cercetări experimentale privind influenţa vibraţiilor asupra corpului omenesc

A) Analiza vibraţiei totale a corpului la şoferii de camioane

Am măsurat acceleraţiile pe axele x, y, şi z cu vibrometre MAESTRO şi cu accelerometre triaxiale sead-

Fig. 5.7 Dependenţa acceleraţiei totale (sumare vectorială) tipul drumului

În situaţiile în care camioanele au circulat pe drumul de pământ, denivelările accentuate au produs

B) Analiza vibraţiei totale a corpului la şoferii de autobuz