Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir” Facultatea de Management Turistic si Comercial

Evaluarea in contabilitate

Coordonator: JALBA LUMINITA

Student: anul I, gr.105
3 0

Dobre Elena-Catalina

CUPRINS

1 Definiţie • 2 Obiectul contabilităţii • 3 Funcţiile contabilităţii • 4 Principalele forme de organizare contabilă • 5 Organismele normalizării contabile • 6 Principii contabile • 7 Politici contabile • 8 Standarde contabile • 9 Funcţionarea contabilităţii o 9.1 Reguli generale o 9.2 Organizarea contabilităţii o 9.3 Moneda şi cursul de înregistrare o 9.4 Documente şi registre contabile o 9.5 Sistemul conturilor • 10 Contabilitatea şi poziţia financiară • 11 Contabilitatea şi performanţa financiară • 12 Situaţiile financiare (cadrul general) • 13 Concluzi

3 0

1. DEFINITIA CONTABILITATII

Contabilitatea este ştiinţa şi arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori" (Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1). Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecţionat şi „arta ţinerii socotelilor”, punctul de cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fără alternative, deopotrivă o ştiinţă şi o artă în urmărirea existenţei şi mişcării capitalurilor şi utilităţilor, al stabilirii rezultatelor activităţii şi plasării lor, şi totul de maniera că afacerile să beneficieze permanent de suportul bănesc necesar. Companiile, întreprinderile, instituţiile, societăţile de orice fel şi mărime, persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea. Din punct de vedere istoric, câteva repere merită a fi reţinute. În lucrarea "Contabilitate generală" din 1947, ediţia a 13-a, autorul, prof. univ. C. G. Demetrescu defineşte contabilitatea pe trei coordonate:

• •

a) obiectul - contabilitatea este o ramură a ştiinţelor sociale care asigură înregistrarea metodică şi ordonată a tuturor operaţiilor privind mişcările de valori, de drepturi şi obligaţii, precum şi modificările determinate de rezultatele activităţii desfăşurate; b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situaţiei economice şi juridice a întreprinderii, exercitarea permanentă a unui control; c) mijloacele - contabilitatea se foloseşte de mijloace proprii: conturi, balanţe de verificare, jurnale.

Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea presoanelor fizice şi juridice […] trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori. Contabilitatea este procesul prin care informaţiile financiare a unei entităţi sunt înregistrate, clasificate, sumarizate, interpretate şi comunicate. 3 0

Contabilii cu experienţă pot fi atestaţi de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi drept Contabil Autorizat. Înregistrerea cronologică a informaţiilor economice se realizează cu ajutorul conturilor contabile. drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice sau juridice (subiecţi de drept). Evidenţa cronologică şi sistematică a informaţiilor economice se face pe baza documentelor justificative. obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile. În anumite cazuri se foloseşte şi contabilitatea în partidă simplă. posibil chiar în Grecia antică. OBIECTUL CONTABILITATII Concepţia juridică consideră că obiectul contabilităţii îl formează patrimoniul unui subiect de drept. iar înregistrarea sistematică se realizează prin întocmirea Registrului de Inventar şi a Registrului Cartea Mare. Practicanţii contabilităţii se numesc contabili. precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate. Acest sistem presupune efectuarea a cel puţin două înregistrări pentru fiecare tranzacţie: debitarea unui cont contabil şi creditarea altuia. titlurile de valoare. Acest sistem a fost folosit deja în Europa medievală. respectiv capital propriu şi capital străin (atras şi împrumutat). şi sub aspectul modului de dobândire. Evaluator. putând astfel verifica uşor existenţa erorilor. Contabilitatea este o componentă a sistemului informaţional economic. bogăţiile naturale. este procesul de analiză independentă a raportărilor financiare cu scopul exprimării unei opinii referitoare la corectitudine şi respectarea principiilor contabile general acceptate. Expert Contabil sau Cenzor independent. Conform Legii contabilităţii nr. disponibilităţile băneşti. o disciplină înrudită. respectiv capital fix şi capital circulant. veniturile şi rezultatele obţinute de acestea. valorile) corespunzătoare. Înregistrările care se efectuează zilnic constituie Contabilitatea primară. inclusiv solul. în corelaţie cu obiectele (bunurile. 3. Concepţia economică defineşte ca obiect al contabilităţii circuitul capitalului privit sub aspectul destinaţiei lui. având ca modalitate de exprimare şi evaluare etalonul bănesc. Auditor. întocmindu-se Registrul-jurnal. cheltuielile. Contabilitatea modernă se bazează principiul dublei înregistrări. Verificarea corelaţiilor se realizează cu ajutorul Balanţei de verificare. zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic. 3 0 .Auditarea. Lucrările de sinteză care se întocmesc periodic sunt Bilanţul contabil şi Contul de profit şi pierdere. privit prin prisma relaţiilor juridice. Această formă este cunoscută şi sub numele de contabilitate în partidă dublă. 82/1991. Suma tuturor debitărilor trebuie să fie întotdeauna egală cu suma tuturor creditărilor. adică drepturi şi obligaţii pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice.

teorii. Toate acestea înglobează de o parte un sistem de teorii foarte generale profund conceptualizate pe care se fundamentează regulile de cunoaştere şi evaluare a evenimentelor şi tranzacţiilor . exprimabile în bani. prin evaluarea acţiunii anterioare în funcţie de care se iau decizii ce privesc viitorul . Prin limbajul şi sistemul propriu de concepte . procese. constituind un sistem de informare care asigură culegerea.În lucrarea „Bazele contabilităţii” din 1980. Rusu defineşte obiectul contabilităţii ca fiind ansamblul mişcărilor de valori. Asfel se crează premizele pentru manageri şi utilizatorii externi. devenind astfel un veritabil incubator al promovării şi dezvoltarii afacerilor În decursul istoriei sale contabilitatea a adunat o zestre importantă de idei. social şi cultural în care s-a dezvoltat. principii. Desigur evaluarea monetară presupune în unele situaţii utilizarea şi a etalonului natural sau muncă deoarece unele bunuri. instituţie publică. tranzacţii au o reprezentatre cantitativă . analiză şi stocare a informaţiilor necesare luării deciziilor. profesorul D. societate comercială. relevante. Evoluţia acestora a fost însoţită în plan conceptual de numeroase controverse cu privire la utilitatea sa în cadrul mecanismelor de cunoaştere şi gestiune a resurselor şi utilităţilor. să aibe o imagine atât structurală cât şi de ansamblu asupra organizaţiilor ceea ce le permite să realizeze legături si conexiuni între compartimentele unei entităţi. datorită faptului că informaţiile noi se construiesc pe suportul celor existente utilizând proceduri specifice contabilităţii . Literatura de specialitate delimitează abordări ale conceptelor privind obiectul de cercetare şi sfera de cuprindere a contabilităţii. însă acestea au un rol complementar fiind utilizat în special pentrugestiunea fizică a bogăţiei. societate bancară etc. Aceasta este în prezent concepţia şcolii ieşene de contabilitate. contabilitatea este disciplina care poate furniza informaţii financiare permanente . Sub aspectul doctrinar contabilitatea este considerată un concept plurivalent cu valenţe istorice şi semnificaţii practice. Contabilitatea este considerată pe bună dreptate componenta cea mai importantă a sistemului informaţional economic deoarece cele mai multe decizii sunt luate pe baza informaţiilor obţinute cu ajutorul acesteia . standarde şi nu în ultimul rând concepţii cu privire la obiectul său de studiu. Teoria economică defineşte contabilitatea ca domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţilor economice sub forma valorilor de întrebuinţare (utilităţilor) şi surselor de provenienţă a acestora( resurselor ). calculele contabilităţii reflectă deodată mişcarea şi transformarea mijloacelor precum şi resursele în ordinea lor de formare şi după destinaţia lor în procesul de reproducţie. transmiterea. proceduri şi tratamente. teze. credibile şi comparabile despre orice entitate şi structuri componente ale acesteia. prelucrarea. iar pe de altă parte un ansamblu de proceduri şi tratamente de prelucrare. dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă. inteligibile. fiecare purtând amprenta mediului economic.) precum şi raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte şi care generează decontări băneşti. Cele mai reprezentative concepţii sunt : 3 0 . activităţi. stocarea şi analiza informaţiilor în vederea luării deciziilor.

al apartenenţei. . 3 0 . . destinaţiei şi al modului în care se alocă resursele denumit capital fizic. reprezentat prin bunuri tangibile (materiale) şi intangibile . Conform acesteia constitue obiect al reflectării contabile . Aceasta înseamnă că se includ în sfera contabilităţii numai bunurile şi valorile asupra cărora întreprinderea exercită un drept de proprietate sau de creanţă . provenienţei. Conform acestei concepţii obiectul de studiu al contabilităţii este reprezentată de circuitul capitolului sub două aspecte : . care includ în obiectul contabilităţii totalitatea bunurilor care genereză beneficii economice viitoare indiferent dacă asupra acestora se exercită un drept de proprietate sau nu. denumit capitol financiar. cuprinzând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor conexe bunurilor ce aparţin de drept unei persoane. Conceptul financiar exprimă banii investiţi sau puterea de cumpărare investită fiind sinonim cu activul net sau capitalul propriu al întreprinderii.patrimoniu economic . Concepţia juridică Este specifică ţărilor europene aflate sub influenţa dreptului roman.al existenţei concrete.concepţia economică .patrimoniu . iar ecuaţia juridică a patrimoniului este : bunuri economice = drepturi + datorii Concepţia economică Este susţinută de ţările anglo-saxone aflate sub influenţa dreptului cutumiar. Procedeul specific contabilităţii de prezentare a patrimoniului întreprinderii este bilanţul.patrimoniu juridic .concepţia financiară . În baza acestei concepţii patrimoniul îmbracă două forme : .concepţia juridică . adică averea agenţilor economici sub forma drepturilor şi obligaţiilor în corelaţie cu bunurile şi valorile ce aparţin de drept unei persoane fizice sau juridice .. respectiv active financiare care pot fi evaluate în bani . sursei sau originii utilităţilor . Conforn conceptului fizic capitolul exprimă capacitatea de producţie a întreprinderii ( capacitatea de exploatare ). respectiv obligaţiile legate de acestea. . .

În cadrul acestei concepţii putem avea două ecuaţii şi anume : Resurse economice = Utilităţi durabile + Utilităţi ciclice Resurse economice = Resurse permanente + Resurse temporare Utilităţile durabile cuprind bunuri pe termen lung . respectiv capacitateafizică productivă ((conform conceptului fizic) la sfârşitul exerciţiului ( sau perioadei) sunt superioare faţă de începutul exerciţiului după excluderea tuturor contribuţiilor din partea acţionarilor . activele circulante ( stocuri . Resursele permanente cuprind finanţările pe termen lung ( capitaluri proprii . originii sursei sau resurselor (permanente si temporare ). creanţe . În esenţă presupune evidenţierea resurselor economice în expresie monetară sub aspectul provenienţei. impozite). 3 0 .Se consideră că s-a realizat o menţinere a capitalului dacă activul net (conform conceptului financiar ) .salarii. respectiv distribuţiilor de capitaluri către acţionari. respectiv sub aspectul destinaţiei . iar cele ciclice . • Concepţia financiară Este o combinaţie a dreptului roman cu cel cutumiar. al întrebuinţării ca utilităţi (durabile şi ciclice). împrumuturi pe termen lung ) iar cele temporare împrumuturile pe termen scurt ( furnizorii . Conform acestei concepţii gruparea şi ordonarea utilităţilor trebuie să se facă în funcţie de criteriul lichidităţii ( capacitatea de a se transforma în bani ) iar resursele în funcţie de criteriul exigibilităţii ( scadenţa sau data la care o datorie trebuie plătită ). Ecuaţia de echilibru conform acestei concepţii este de forma : Capitaluri proprii = Active . adică activele imobilizate . numerar şi echivalente de numerar ).Datorii Această concepţie acordă prioritate prezentării rezultatelor operaţiunilor efectuate cu ajutorul contului de profit şi pierderi. acordând prioritate prezentării fluxurilor de numerar şi echivalente de numerar cu ajutorul Tabloului fluxurilor de trezorerie.

potrivit unor principii şi reguli proprii.4.precum si de rezultatele obtinute in urma activitatii firmei. Funcţia previzională .Drepturile si obligatiile se regasesc in contabilitate in sfera conceptului de pasiv al patrimoniului. controlul respectării disciplinei financiare etc. de gospodărire a resurselor. Drepturile sunt reprezentate de acordurile aduse de proprietarul unei societati in cadrul acesteia. 3 0 . Obligatiile sunt reprezentate de aprovizionarile.impreuna cu drepturile si obligatiile aferente acestuia.cumparaturile de la tert sau sume de bani primite de acesta cu titlul de imprumut ce urmeaza a fi platite ulterior. a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul unităţilor patrimoniale şi se pot exprima valoric. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru conducerea unităţii) şi o funcţie de informare externă (a terţilor). Funcţia de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi băneşti. mijloace de transport. stocuri de materii prime. Funcţia juridică . utilaje. Bunurile reprezinta aspectul fizic-material al patrimoniului(cladiri. • • • • Obiectivul contabilitatii este reprezentat de inregistrarile modificarilor survenite si a marimii la un moment a patrimoniului unei societati. a situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute în scopul fundamentării deciziilor. In contabilitate bunurile reprezinta activul patrimoniului. Patrimoniul din punct de vedere al contabilitati este reprezentat de ansamblul bunurilor aflate in proprietatea entitatii titulare de patrimoniu. FUNCTIILE CONTABILITATII • Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea.datele furnizate de contabilitate şi documentele de evidenţă servesc ca mijloc de probă în justiţie. marfuri sau bani aflati in conturile firmei sau in casierie).informaţiile contabile aferente unei perioade deja încheiate pot fi folosite pentru determinarea tendinţelor de evoluţie a fenomenelor şi proceselor economice viitoare. Funcţia de informare constă în furnizarea de informaţii privind structura şi dinamica patrimoniului. pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice şi a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele produse.

5. serii matematice. cultură şi artă etc. contabilitatea internă de gestiune (numită şi managerială) are ca scop urmărirea analitică a gestiunii interne a unităţii. controlorilor. servicii. societăţile de orice fel şi mărime. prestează servicii. instituţiile. administratorilor. bugetului asigurărilor sociale de stat. contabilitatea instituţiilor publice este organizată la nivelul instituţiilor şi administraţiei publice. Contabilitatea firmei este organizată în dublu circuit. în scopul furnizării informaţiilor necesare elaborării deciziilor economice. întreprinderile. 3 0 . Are un caracter unitar pentru toţi agenţii economici. stabilirea rentabilităţii pe produse. gestiunea datoriilor publice şi alte operaţii financiare specifice sectorului neproductiv. prin intermediul documentelor de sinteză.iar aceasta este contabilitatea. proprietarilor. centralizări de situaţii financiare ale entităţilor juridice şi multe alte proceduri. a situaţiei financiare şi rezultatului exerciţiului. calcularea costurilor de producţie. ORGANISMELE NORMALIZARII CONTABILE Companiile. controlul şi prezentarea fidelă a patrimoniului. sănătate. persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii. lucrări. execută lucrări. şi urmăreşte execuţia de casă a bugetului statului. modificările în structura de ramură şi teritorială a economiei. organelor fiscale. toate însă respectând regulile contabile. se organizează pe baza unor norme elaborate de autorităţi. şi anume: • • • • contabilitatea financiară presupune urmărirea. mărimea şi structura avuţiei naţionale. furnizarea de informaţii necesare în procesul decizional. apelându-se la statistică. Contabilitatea naţională se obţine pe alte căi decât prelucrarea documentelor justificative. Aşa se face că organisme tot mai simandicoase din Uniunea Europeană şi de pretutindeni se ocupă de organizarea şi funcţionarea contabilităţii ca o componentă fundamentală a afacerilor. în ansamblu şi pe structură. unităţilor publice autonome persoane juridice din învăţământ.PRINCIPALELE FORME DE ORGANIZARE CONTABILE Contabilitatea întreprinderii (firmei) se organizează la nivelul întreprinderilor care produc bunuri. contabilitatea naţională este organizată la nivelul economiei naţionale şi prezintă sintetic activitatea economică a unei naţiuni urmărind evoluţia indicatorilor macroeconomici. întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi. apărare. Importanţa contabilităţii în economia modernă este evidentă. 6. bugetelor locale. după o metodologie unică . relaţiile financiare şi fluxurile monetare.

S.S. evident. Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC).R. Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASCF). evaluarea perspectivelor etc. PRINCIPII CONTABILE Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică extinzând noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea potenţialului.A. asociaţii etc.. – Standardele Internaţionale de Contabilitate.Poate că nu este lipsit de importanţă să amintim câteva din organismele specializate.F. Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB). I. 3 0 . şi numai în această accepţiune lărgită prevederea din I. La toate acestea se adaugă comisii. în continuare. dar ele fac parte din alfabetul contabil.P. Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFERAG). I. I.S. – Standardele Internaţionale de Raportare financiară. mai ales că. Instrumente de lucru uzuale: • • • • I. Consiliul pentru Raportare Financiară (FRC). consilii. Federaţia Experţilor Contabili (FEE).S. nr. Federaţia internaţională a Contabililor (IFAC).A.S.S.– Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public. astfel încât se poate spune că soarta contabilităţii se află în cele mai bune mâini (şi.A. 7. – Standardele Internaţionale de Audit. ne vom mai întâlni cu ele: • • • • • • • • • Corpul Experţilor contabili şi Contabililor autorizaţi din România (CECCAR). 1 cum că "evaluarea posturilor cuprinse în Situaţiile financiare trimestriale şi anuale se efectuează în conformitate cu anumite principii infailibile" dă valoare şi sens contabilităţii ca sistem şi model economic de conducere financiară a fiecărei persoane juridice. În afara lor mai sunt încă multe altele. iar în această carte nu ne-am propus şi „alfabetizarea”.A. minţi). Comitetul pentru Reglementarea Contabilităţii (ARC). zonale şi internaţionale. evaluarea performanţelor. inclusiv din afara Europei.

respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil. fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. cheltuielilor. Se înţelege deci că potrivit acestui principiu nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii. această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţiile privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică nu îşi mai poate continua activitatea. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. „Independenţa” se asigură prin respectarea tehnicilor „delimitării în timp” a evenimentelor. angajamentelor. Principiul permanenţei metodelor. 3 0 . Principiul continuităţii activităţii. care sunt de fapt "porunci economice" 1. conform căruia este obligatorie continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului. Dacă administratorii entităţii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea instituţiei (întreprinderii) de a-şi continua activitatea. nimeni nu-şi mai propune aşa ceva. chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. Principiul prudenţei. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. 4. Continuitatea sau încetarea activităţii trebuiesc înţelese în sens financiar. implicit. 3. În mod special aceasta presupune a se avea în vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile (veniturile. dar. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative.finantarile) recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar. ţinând cont de deprecierile. trebuie să fie efectuate în acord cu principiile statuate ale contabilităţii. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. obligaţiilor şi. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii. Principiul independenţei exerciţiului. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor. b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior. dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare dintre acestea le urmăresc zi de zi şi le sintetizează periodic. pentru că orice instituţie „moartă” poate fi ţinută în viaţă prin finanţări hemoragice. efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor societăţii. fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor (contabilitatea de angajament). evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin din conturile contabile curente. Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea. 2. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. veniturilor. scadenţelor. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor.În consecinţă. astăzi.

8. Prin politica contabilă trebuie să se clarifice ferm varianta de operare constantă pentru fiecare tip de eveniment în parte.S. 6. Ele încorporează principiile. convenţiile. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. nefiind necesară prezentarea lor separată. 10. deci. calcule opţionale etc. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. indiferent de conţinutul său economic. de evoluţia previzibilă a pieţei. la valoarea contabilă netă). 7. Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor. regulile şi practicile specifice adoptate de o entitate în conducerea curentă a activităţilor a contabilităţii acestora. Principiul intangibilităţii. soluţii alternative. 9.S. bazele. Odată stabilită corect valoarea. care aduc activele şi. Ele trebuie înregistrate în anul financiar la care se referă. Principiul contabilităţii pe baza "Accrual". cum ar fi: 3 0 . de consecinţele pe care le are această evaluare. respectiv veniturile cu cheltuielile.A. cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea l. 8.A. o concepţie contabilă pentru fiecare întreprindere sau instituţie publică în rezolvarea ansamblului problemelor financiare. Principiul pragului de semnificaţie. Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. respectiv pasivele. În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv. „bilanţ de deschidere”) în loc să respecte procedurile contabile care cer „scormonirea” erorii pentru a afla şi efectele sale colaterale. nu numai forma lor juridică. Aşa constatăm că mai apar şi alte principii şi reguli.5. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. Principiul necompensării. 8. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive. conform căruia tranzacţiile şi evenimentele sunt înregistrate în conturi atunci când apar şi nu când sumele sunt plătite sau încasate. Atenţie la acest principiu întrucât „oamenii cu experienţă” au tendinţa de a regla sau reporta erorile dintr-un bilanţ în altul („bilanţ de închidere”. pornindu-se de la faptul că I. principiul „accrual” fiind o extindere a regulii „contabilităţii de angajament”. pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. şi interpretările Comitetului Permanent pentru Interpretări oferă diverse metode de rezolvare a unei anumite probleme. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate (este vorba de aşa numitele „conturi rectificative”. POLITICI CONTABILE Politicile contabile definesc. mai departe. prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor o face contabilitatea după toate regulile sale specifice. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate.

S. Politicile contabile încorporează: • • • • • principiile. adică nepărtinitoare. pornind de la întocmirea documentelor justificative până la finalizarea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale”. „pragul de semnificaţie" conform căruia o informaţie . singurul care permite alegerea alternativelor. cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de persoana juridică. sunt complete sub toate aspectele semnificative. reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma lor juridică. şi îndeosebi: contabilitatea de angajamente. şi Regulamentului Financiar al Uniunii Europene.A. metodele şi procedurile.” La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de bază ale contabilităţii. finanţatorilor. nr.S. prin situaţiile financiare. 1 . care guvernează funcţionarea contabilităţii. 3 0 . sunt prudente. În absenţa unui I. „Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii.este tratată sau nu ca semnificativă în funcţie de interesul urmărit (spre exemplu dacă ea reprezintă sub 5% din portofoliul problemei nu ne interesează evident).A. Conform I. de către specialişti în domeniul economic. care să ofere cele mai utile informaţii utilizatorilor. tehnic şi comercial. Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea. specific şi a unei interpretări a Comitetului Permanent pentru Interpretări. „judecata de valoare" este baza soluţiilor contabile. regulile de evaluare. bazele de calcul. 22 din I. principiul continuităţii activităţii. a unor informaţii care să fie: (a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor (b) credibile în sensul că: • • • • • reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a persoanei juridice. În exercitarea acestui raţionament profesional conducerea ia în considerare: a)cerinţele şi recomandările din Standardele Internaţionale de Contabilitate care se referă la aspecte similare şi conexe. conducerea trebuie să folosească raţionamentul profesional .la dezvoltarea unei politici contabile. sunt neutre. controlorilor şi tuturor celor care citesc situaţiile financiare. practicile proprii.• • • „raţionamentul profesional".A. „este necesară elaborarea unui set (manual) de proceduri de către conducerea fiecărei persoane juridice pentru toate operaţiunile derulate.zice art. dar şi celelalte principii.S. specifice fiecărei instituţii publice.

pentru bunurile şi evenimentele existente şi în derulare.b)definiţiile. Odată stabilită configuraţia politicii contabile. venituri şi cheltuieli prevăzute în Cadrul general I. STANDARDE CONTABILE Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. criteriile de recunoaştere şi evaluare pentru active. Tratamentele contabile necesare la modificarea politicilor contabile: • • Soluţia de bază: imputarea efectelor schimbării asupra capitalurilor („Rezultatului reportat"). pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. În prezent.numai pentru viitor. Soluţia alternativă permisă: ajustarea situaţiilor economice curente. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. Modificarea politicilor contabile aduce după sine şi actualizarea "manualului de proceduri" care trebuie să conţină acea concepţie contabilă care este în funcţiune şi pe „şenalul” căreia se realizează contabilitatea curentă.C. 9. ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). 3 0 . Nu sunt considerate modificări ale politicilor contabile: a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior. c)pronunţările altor organisme de stabilire a aplicării Standardelor şi practicile acceptate în sector numai în măsura în care acestea sunt consecvente . obligaţii.A. modificarea acesteia este permisă doar dacă unele din criteriile sale de fundamentare sunt modificate de lege sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile persoanei juridice.S. Prospectiv .deci şi asupra evenimentelor anterioare.. Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS). Schimbarea politicilor contabile se poate face: • • Retrospectiv . b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative. efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii persoanei juridice.

ulterior continuând dezvoltarea lor. Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergenţă spre acestea. Australia. Această obligaţie generează costuri semnificative pentru companiile cotate în acelaşi timp în SUA şi în alte ţări. Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE. Întrucât standardele IFRS fac în prezent parte din legislaţia europeană. Uniunea Europeană Toate societăţile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu IFRS. Pe 13 octombrie 2003. Modificările standardelor IAS şi IFRS publicate în trecut pot fi monitorizate folosind pagina de web a Direcţiei Piaţa Internă a Uniunii Europene privind implementarea IAS în Uniunea Europeană.IAS au fost emise între 1973 şi 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). În aprilie 2001. IASB colaborează cu UE pentru a găsi o cale acceptabilă pentru eliminarea acestei anomalii. Comisia Valorilor Mobiliare şi Burselor din Statele Unite (SEC) impune în prezent tuturor companiilor străine cotate la burse din SUA să pregătească situaţii financiare fie în conformitate cu US GAAP. În februarie 2006. însoţite de o notă care să reconcilieze standardele locale cu US GAAP. vedeţi şi lista statelor care au adoptat IFRS de pe situl IAS PLUS. Rusia. SEC a propus modificarea acestei reguli în sensul eliminării obligaţiei de a efectua o reconciliere cu 3 0 . fie în conformitate cu standardele lor contabile locale. standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB. Hong Kong. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. Connecticut. toate standardele aprobate şi modificările lor aprobate ulterior trebuie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Pentru situaţia la zi. IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE). FASB şi IASB au semnat un Memorandum de Înţelegere care conţine un program al aspectelor asupra cărora celor două organisme intenţionează să obţină convergenţa până în 2008. IASB şi Financial Accounting Standards Board din Statele Unite ale Americii (FASB) au convenit să îşi armonizeze agendele şi să coopereze în vederea reducerii diferenţelor dintre IFRS şi Principiile Contabile General Acceptate din SUA (US GAAP). care este format din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre şi este consiliat de un grup de experţi denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG). Convergenţa cu US GAAP În cadrul unei reuniuni desfăşurate în 2002 la Norwalk. IASB a adoptat toate standardele IAS. În prezent. Singapore şi Pakistan. Africa de Sud. standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC). Două secţiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare nu au fost aprobate de ARC şi. Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS. în această privinţă. prima publicare a standardelor a fost inclusă în PB L 261. cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS.

-„Contabilitatea.” Organizarea contabilă şi asigurarea funcţionării ei corespunzător pretenţiilor europene este totuşi atributul fiecărei persoane juridice deţinătoare şi administrator de patrimoniu. 82 / 1991. . întărirea capacităţii de rezilienţă financiară într-o economie concurenţială şi plină de obstacole. libera circulaţie a bunurilor şi a banilor.„Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli. evaluarea. ci conturarea şi respectarea unor concepţii şi politici care să asigure conducerea financiară a întreprinderilor şi instituţiilor. 500/2002. precizează: 1. creditorii financiari şi comerciali. în principiu începând din 2009. prelucrarea. patrimoniul aflat în administrare. gestiunea şi controlul activelor. Notă: Acest capitol îl vom trata. atât pentru cerinţele interne ale acestora. a fondurilor speciale. iniţiatoare şi decizionară de acte comerciale. Reguli generale Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli. este poate cel mai clar exprimat prin Legea contabilităţii nr.dar trebuie avut în vedere că există standarde. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. asigurări. 82/1991 (republicată în 2004) care. şi implicit particularităţi. pe exemplul instituţiilor publice. într-o manieră care să corespundă exigenţelor actuale: integrarea europeană.” 2. 11) contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea şi clasarea de documente sau alte înscrisuri. performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie. 10.US GAAP pentru companiile străine care îşi pregătesc situaţiile financiare în conformitate cu IFRS. pentru firme-corporaţii. Administraţia 3 0 . transparenţă în utilizarea resurselor şi a fondurilor comunitare. Companiile bazate în SUA vor fi în continuare obligate să raporteze în conformitate cu US GAAP. instituţii publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul. a fondurilor speciale. la art. publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară. cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali. precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică. cunoaşterea. a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat. patrimoniul aflat în administrare. 2. economice şi băneşti pentru că. aşa cum s-a văzut mai înainte. clienţii. precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale. dat fiind că este mai accesibilă . art. precum şi a conturilor anuale de execuţie a bugetelor locale. spune Legea (Legea nr. FUNCTIONAREA CONTABILITATII Obiectul contabilităţii. instituţiile publice şi alţi utilizatori. pentru bănci. în continuare. precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. instituţii financiare. republicată 2004. ca activitate specializată în măsurarea. precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. a contului anual de execuţie a bugetului de asigurări sociale de stat. datoriilor şi capitalurilor proprii.

precum şi instituţiile din subordine a acestora. G. respectiv la momentul creării. punctele „c” şi „d” (venituri „constatate” şi cheltuieli „angajate”) vor intra totuşi în vigoare de la 01. Prin intermediul acestor conturi instituţiile publice trebuie sa înregistreze operaţiunile economico-financiare în momentul generării drepturilor de creanţă sau de obligaţii (principiul accrual). menţionează că noul art. în articolul final. Prin această schimbare de nuanţă a O. G. apariţia plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar”. ale autorităţii publice. ministerele. al. Sistemul "accrual" înregistrează fluxurile pe baza drepturilor constatate. 70/14. introdus prin O. 25 – 26 din IAS 1: „Întreprinderile/instituţia trebuie să îşi întocmească situaţiile „În baza financiare folosind contabilitatea de angajament”. transformării sau dispariţiei/anulării unei valori economice. dar nu şi de cea „târâş-grăbiş 3 0 . tranzacţiile şi evenimentele sunt recunoscute atunci când apar şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul acestora sunt încasate sau plătite. Argumentul îl găsim chiar în Ordonanţa amintită care. iar dezvoltare ei se asigură prin „contabilitatea internă de gestiune”. „în genunchi”. care formulează pct. Potrivit prevederilor art.2007. precum şi excedentul sau deficitul patrimonial. încurcă deocamdată lucrurile. noi sperăm că până la urmă se va intra pe făgaşul normal. Notă: Pentru clarificare iată ce spune art.nr. În felul acesta „contabilitatea financiară” se conduce după cerinţele comune relaţiilor patrimoniale ale oricărei persoane juridice. d) contabilitatea destinată analizării costului diverselor programe aprobate. 2. S-a tot vorbit de intrarea in Europa „în marş”. 70/13.1. cu sistemul european de conturi şi cu Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii europene. în conformitate cu cerinţele. („Contabilitatea publică”) al Legii nr. „pe burtă”. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice. revenind la ceea ce ştiu ai noştri mai bine: „venituri încasate” şi „cheltuieli plătite”. c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor. 82/1991. „contabilitatea de angajament” ca principiu fundamental de organizare şi de politică contabilă se anulează.01. în felul următor: „a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare care trebuie să reflecte generarea şi încasarea veniturilor. ca ţinte ferme ale ansamblului bugetar naţional. Acestea sunt regulile. indiferent de modul lor de finanţare. a unei creanţe sau unei obligaţii.” Instituţiile publice au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă cu ajutorul conturilor prevăzute în planul contabil general. chiar dacă O.2 al. care trebuie să reflecte încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar. G. 500/2002. contabilităţii de angajamente.08. 74 din Legea Finanţelor publice nr.08. (a). care să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale.1. b) contabilitatea trezoreriei statului. Remarcă: Această ordonanţă nu modifică prevederea art.2004. „Contabilitatea publică cuprinde”: a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare.2004 şi practica însăşi. Nr. cu tot cortegiul său de consecinţe. nr. 11 din Legea contabilităţii nr. instituţiile publice autonome. 82/1991. 70/13 august 2004. aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice şi care este armonizat cu standardele internaţionale de contabilitate. aceasta este ordinea contabilă şi.Prezidenţială.

etc. ca o cerinţă obiectivă a gestiunii financiare. instituţiile şi serviciile publice de subordonare locală. grădiniţe. potrivit bugetului aprobat In interiorul persoanei juridice. ≅ secretariate (ex. Nr. al. potrivit bugetului art. parlament. În această diversitate. după caz. în ansamblul mecanismului său funcţional. 34. dar şi ale propriului statut. (c) servicii de instituţii publice. cu multe implicaţii. finanţate din bugetul asigurărilor sociale de stat.: pentru culte). Aşa bunăoară trebuie să distingem: (a) autorităţi: preşedinţie. al.2004). utilitate publică adică organizaţii nestatale. unele sunt normale ca mărime. SNCF. (b) organizaţii care prestează serviciul public.: administraţie financiară). art. ordinea şi disciplina fiind cerinţe ale legii. ca formă -organe ale administraţiei publice. guvern. încât ai impresia că sub această căciulă intră ≅ agenţii guvernamentale. 1. 70/13 august 2004 care modifică Legea contabilităţii. 3 0 . Tocmai de aceea. în subordinea administraţiei publice.08.≅ oficii (de şomaj). precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate. 82/1991 (actualizată prin O. organizarea şi asigurarea funcţionării acitivităţii de contabilitate este o chestiune de management. Subliniind importanţa lucrurilor. astfel că obiectul contabilităţii întâlneşte şi el cele mai diverse forme de cuprindere şi manifestare. ≅ organizatorică.Când vorbim generic de instituţie publică în calitatea ei de persoană juridică organizatoare a contabilităţii şi titulară la Finanţele publice drept depunătoare de bilanţ (situaţie financiară). G. La rândul lor. 4)”. poartă o gamă foarte numeroasă de denumiri.≅ cămine. şcoli. altele mici şi chiar unicate. al. ≅ totul: secţie≅ administraţii (ex. adică serviciul înfăptuit de o unitate statală şi care. (2): „Unităţile≅ până când toată lumea va înţelege: administrativ – teritoriale. asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie. contabilitatea de gestiune (în partidă dublă – art. trebuie să avem în vedere toate formele lor de manifestare. pot fi: regii autonome. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate. precizează expres încă de la art. care se leagă direct de la bugetul de naţional aprobat la rândul lui. Organizarea contabilităţii Orice entitate persoană juridică. (2): „Instituţiile publice cu personalitate≅ aprobat”. O. 2: „Instituţiile publice. ≅ institute. respectiv contabilitatea financiară şi. ≅ (ex. ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite. de Parlamentul ţării. tehnică de calcul şi necesită o specializare destul de rig. juridică. spitale. care au personalitate juridică şi ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite. Cu atât mai fermă este constatarea în cazul acelor instituţii care gestionează banul public. Nr. precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate. de poliţie). 32. 70/13. Legea contabilităţii nr. G. ministere. oameni. entităţile componente ale serviciului public. regii. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate. care angajează fonduri. societăţi. nu poate funcţiona decât împreună cu propria contabilitate. etc. a simţit nevoia să se repete punctual.

împreună cu personalul din subordine. contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. contabilii şefi şi alte persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie din cadrul instituţiilor subordonate ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale se numesc cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil din cadrul ministerului sau organului central respectiv. conduse de către directorul economic (financiar). orăşeneşti şi comunale se numesc cu avizul conducătorului financiarcontabil al consiliului local respectiv. organizarea şi conducerea corectă şi la zi a contabilităţii. ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective”. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii şi de alte persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil. de organizarea şi conducerea contabilităţii. Instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă. Şeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupă funcţia de conducere a compartimentului financiar-contabil şi care răspunde de activitatea de încasare a veniturilor şi de plată a cheltuielilor sau. municipale. precum şi valorificarea rezultatelor acesteia. depunerea la termen a 3 0 . potrivit legii. organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv.Tocmai de aceea Legea contabilităţii nr. în care este organizată execuţia bugetară (serviciu. persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii trebuie să asigure. orăşeneşti şi comunale. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. respectiv contabil autorizat. al (1) că: „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului. care răspund potrivit legii. Persoanele juridice organizează şi realizează contabilitatea. cu societăţi comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate. În acest scop. condiţiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile economice. compartimentul financiarcontabil reprezintă o structură organizatorică în cadrul instituţiei publice. birou. în compartimente distincte. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Directorii economici. pot încheia contracte de prestări de servicii. 500/2002. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinaţie. una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe bază de contract. respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare. conform legii. a contabilului şef sau a altei persoane împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund. celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi alte autorităţi publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite. se numesc cu avizul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achiziţiile publice de bunuri şi servicii. în condiţiile legii. după caz. pe baza propunerii ordonatorului de credite ale instituţiei respective. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. compartiment). pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale. Conducătorii compartimentelor financiar-contabile din cadrul instituţiilor publice finanţate din bugetele consiliilor locale municipale. în condiţiile legii. 1. 82/1991 (actualizată 2004) prevede la art. din cadrul ministerelor. Conducătorii compartimentelor financiarcontabile din cadrul consiliilor locale. potrivit legii. se face cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Numirea directorului economic. de regulă.

păstrarea documentelor justificative.acestora la organele în drept. b) Documente de evidenţă şi prelucrare contabilă. care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează deopotrivă răspunderea persoanelor care le-au întocmit. elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate. Conversia dintre EURO şi moneda naţională se efectuează la cursul de schimb lunar al EURO. altele vin sau pleacă spre exterior. Potrivit prevederilor art. 2004 precum şi a celorlalte prevederi legale privind întocmirea şi utilizarea formularelor comune şi a celor cu regim special necesare în activitatea financiară şi contabilă.G. de bunuri materiale. organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice. 82/1991. Aceste documente. fără să fie înregistrate în contabilitate. exprimarea în etalon monetar a mărimii operaţiilor economice şi financiare.70 din 13 aug. Reflectarea în contabilitatea instituţiilor publice a operaţiunilor privind primirea şi utilizarea contribuţiei financiare nerambursabile a Comunităţii Europene se face în lei şi în EURO. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională. Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei precedente. precum şi efectuarea de operaţiuni economice. orice operaţiune economică efectuată se consemnează întrun document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. c) Documente de sinteză şi raportare contabilă şi financiar-fiscală. La data întocmirii situaţiilor financiare. Deţinerea. calculat pe baza cursului de schimb valabil în penultima zi lucrătoare a lunii precedente lunii pentru care se stabileşte cursul valutar.. . numerar şi alte drepturi şi obligaţii. cât şi în valută. reţinând totuşi existenţa în practica curentă a trei mari categorii şi anume: • • • a) Documente justificative prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a operaţiilor economice şi care formează de fapt masa covârşitoare a acestora. comunicat de BNR. pe care îl "fotografiază" pe o machetă specifică fiecărui gen de operaţii. Moneda şi cursul de înregistrare Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. reactualizată prin O. în funcţie de "tratarea" şi complexitatea lor. deci prin cumularea şi centralizarea datelor consemnate iniţial în 3 0 .documentele centralizatoare obţinute prin sortarea documentelor primare pe operaţii. a registrelor şi situaţiilor financiare.documente primare întocmite la locul şi în momentul desfăşurării evenimentului patrimonial. În ansamblul lui. La rândul lor documentele justificative pot fi: . potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. titluri de valoare. 6 alin. devenind astfel document justificativ. Documente şi registre contabile 1. cu orice titlu. cu numeroase particularităţi de conţinut şi restricţii de completare şi circulaţie: unele se întocmesc în unitate. sistemul documentelor contabile este foarte complex. altele de execuţie şi justificare etc. creanţe şi datorii în valută) se reevaluează la cursul comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare. unele înscrisuri au caracter de dispoziţie. (1) din Legea contabilităţii nr. sunt interzise.nr. vizat şi aprobat precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate. după caz.

c) Se reţine de asemenea obligaţia respectării cu stricteţe a metodologiei de întocmire şi circulaţie a documentelor primare şi introducerea lor în procesul de prelucrare contabilă după reguli şi folosind procedeele cele mai potrivite specificităţii organizatorice şi pretenţiile manageriale ale fiecărui agent economic.jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic. denumirea unităţii (gestiunii) care a întocmit documentul. . . În condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul tehnicii de calcul fiecare operaţiune se va înregistra în mod cronologic. în limita unor termene stabilite prin lege.data şi locul întocmirii. 3 0 .82/1991 (republicată 2004): „registrele de contabilitate obligatorii sunt: registrul-jurnal. fără ştersături şi spaţii libere. aprobarea şi confirmarea datelor înscrise în documente. 2. b) Anumite documente mai pot cuprinde şi alte elemente ce-i îmbogăţesc conţinutul sau îi uşurează prelucrarea. pe principiul „dublei înregistrări”.). a unor registre-jurnal auxiliare. prin intermediul „formulei contabile”. totalul lunar al fiecăruia se trece în registrul-jurnal general (care devine un registru centralizator de control). b) Pentru toate categoriile de documente există obligativitatea păstrării (arhivării) acestora.numărul de ordine al documentului. pentru documentele bancare şi de casă). operaţiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. 19 şi 20 din Legea contabilităţii nr. în orice moment. prin înregistrarea cronologică. „Prelucrarea” contabilă a documentelor se face prin intermediul „registrelor” şi numai în urma acestor operaţii ele devin documente justificative. respectând cu stricteţe procedeele specifice metodei contabilităţii – iar toate acestea ţin de alfabetul ştiinţei care se presupune. Registrul-jurnal poate îmbrăca forma unui registru-jurnal general şi. chitanţă. identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate. Documentele primare se transpun în „conturi”. Sintetizând lucrurile.denumirea documentului (factură. după caz. ne conduce la concluzia că orice document trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: . Conform art. la orice moment dorit. clasării şi sistematizării lor de aşa manieră încât să faciliteze accesul retroactiv şi controlul situaţiei desfăşurate. etc. Acestea se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia lor şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită.semnătura persoanelor implicate în efectuarea operaţiilor. eventual. . a documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv (şi implicit formula contabilă de poziţionare corespunzătoare). cu contabilitate proprie. dar cele mai sus menţionate rămân indispensabile. zilnic sau lunar. . Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie şi de fiecare subunitate a acesteia. 3.documentele primare.” a) Registrul . spre a facilita prelucrarea lor contabilă ulterioară. bon. . că este cunoscut. apriori. În cazul în care se folosesc jurnale auxiliare. ca şi "vizualizarea" unora din componentele lui. registrul inventar şi registrul cartea mare. . după data de întocmire sau de intrare a documentelor. cu indicarea elementelor cantitative şi calitative.felul operaţiei.semnătura de autorizare prin control a legalităţi operaţiilor prevăzute. câteva constatări sunt demne de semnalat în vederea atestării sistemului documentelor primare: a) Investigarea "codului" pachetului documentelor.valoarea în monedă (scrisă în cifre şi în litere.

c) Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar. Registrele de contabilitate pot fi prezentate sub formă de registru sau foi volante şi listări informatice legate sub formă de registru. privind acelaşi loc de activitate. iar la închiderea conturilor. în registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii. stabilindu-se situaţia fiecărui cont. pentru toate conturile sintetice. Deci.inventar este un document obligatoriu în care se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi de pasiv. rulajele curente debitoare şi creditoare ale lunii curente. nu calculează plusurile şi minusurile. imobilizărilor existente la finele anului – valorile contabile cu valorile juste. Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice. de piaţă în scopul redimensionării provizioanelor (creşterii – descreşterii). grupate în funcţie de natura lor. anual la închiderea exerciţiului. Balanţa de verificare cuprinde. acestea se barează. totalul sumelor debitoare şi creditoare ale lunii precedente. iar totalul registrului-jurnal verifică "totalul rulajelor din luna curentă” a balanţei de verificare. care stă la baza înregistrării în registrul-jurnal. cu contabilitate proprie. Registrul-jurnal şi registrul-inventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. creanţelor.În această situaţie registrul-jurnal se editează lunar.inventar se întocmeşte la înfiinţarea instituţiei. nefiind admisă înregistrarea unor operaţii ulterioare. înregistrările efectuate în registrul-jurnal. datoriilor. cu ocazia încetării activităţii. conform posturilor din bilanţul contabil. Atentie la conţinut: registrul inventar nu ţine locul documentelor de inventariere. iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor. evident). respectiv soldul iniţial. b) Registrul . rulajele debitoare. fără ştersături şi spaţii libere. precum şi de fiecare subunitate a acesteia. Registrul-jurnal şi registrulinventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. în funcţie de necesităţile instituţiei. la care se adaugă intrările şi se scad ieşirile de la data inventarierii până la data încheierii exerciţiului). trezoreria. pot fi recapitulate într-un document centralizator. pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere şi în procesele verbale de inventariere. Periodic. vânzările. inventariate potrivit normelor legale. registruljurnal înlocuieşte foile volante ale "notei contabile". operaţiile diverse. Principalele registre-jurnal auxiliare care pot fi utilizate sunt cele privind aprovizionările. Registrul . Operaţiile de aceeaşi natură. ci compară valorile stocurilor. prin gruparea elementelor de activ şi de pasiv. după caz. Balanţa de verificare: Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiilor patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de verificare (a conturilor. totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul-jurnal general. următoarele elemente: simbolul şi denumirea conturilor (în ordinea din planul de conturi). 3 0 . rulajele creditoare şi soldurile finale. Elementele patrimoniale înscrise în registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului. 3. Registrul inventar serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii şi ca probă în diverse litigii. Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare şi se conduce de fiecare instituţie. direct sau prin regrupare pe conturi corespondente. de regulă lunar. Registrele de contabilitate prevăzute se numerotează înainte sau pe măsura întocmirii lor. Registrul-jurnal parafat şi înregistrat la organul fiscal teritorial se completează lunar prin preluarea totalului din registrul-jurnal obţinut cu ajutorul tehnicii de calcul.

eventualele paricularităţi regăsindu-se în interiorul claselor: 3 0 . nu uitaţi să învăţaţi. când acesta începe la data înfiinţării instituţiei publice prin actul normativ de înfiinţare. Instituţiile publice care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. dar contabilitatea oferă toate elementele necesare translaţiei şi care te duc automat la anul calendaristic drept an gestionar – fiscal. Exerciţiul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. aşa că atunci când trecem la utilizarea practică a conturilor trebuie să avem în vedere că orice cont se circumscrie într-un anume perimetru. în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare. de acoperirea necesităţilor de informare. debitoare şi creditoare ale lunii curente. planul contabil general reprezintă "platforma" de lansare a întregului mecanism de reprezentare şi calcul al situaţiei patrimoniale şi al rezultatelor obţinute.totalul rulajelor cumulate de la începutul anului până la zi. înainte de toate. fie în ordine inversă de la conţinutul sintetic al conturilor. reconstituirea elementelor şi conţinutului conturilor. cu ocazia verificărilor ce le efectuează la instituţiile care prelucrează în sistem automat datele din contabilitate. Dacă analizăm această structură aşa cum este ea reglementată în ţara noastră. constatăm următorul tablou al conturilor (valabil pentru orice tip de persoană juridică. au dreptul de acces la documentaţia de analiză. Fiecare cont dimensionat în cadrul planului se delimitează ca o pistă pe care aleargă datele în vederea constituirii indicatorilor economici şi financiari necesari în gestiune şi comunicare. legislative şi chiar astronomice sau climatice. construit şi el după o serie de reguli specifice care ţin seama de funcţionalitatea conturilor. Cu ajutorul balanţei de verificare se certifică corelaţiile dintre egalităţile generate de dubla înregistrare a operaţiilor patrimoniale în contabilitate. în consens cu normele internaţionale de contabilitate. în prealabil. Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifică concordanţa dintre conturile sintetice şi conturile lor analitice. programare şi de utilizare a tehnicii de calcul. într-un "cadru general" denumit şi "Plan contabil general". precum şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice. Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice cât şi pentru cele analitice. Această prevedere îşi are suporturile sale istorice. precum şi concordanţa dintre totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din cartea mare şi totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din balanţă. respectiv concordanţa dintre totalul înregistrărilor din registrul-jurnal şi totalul rulajelor debitoare şi totalul rulajelor creditoare din balanţă. au probleme la trecerea din „anul şcolar” în „anul fiscal”. Organele de control. Anumite instituţii precum cele de învăţământ. În structura sa cea mai generală conturile sunt sistematizate. (Atenţie. evident într-un câmp de rezoluţii alternative. pe clase omogene cu o adresă clar delimitată. de conţinutul lor economic. în măsurarea poziţiei financiare şi a performanţelor. pornind fie de la datele de intrare. pentru conturile analitice se poate întocmi numai situaţia soldurilor (balanţa soldurilor). a listelor şi informaţiilor supuse verificării. tradiţionale. în orice moment. de calcul şi control economic etc. Sistemele de prelucrare automată a datelor trebuie să permită. soldurile finale debitoare şi creditoare (deci balanţe de verificare cu „patru serii de egalităţi”) Balanţa de verificare la 1 ianuarie se completează cu soldurile finale debitoare şi creditoare ale lunii decembrie. ce este contul)! În cadrul standardelor de contabilitate. spre exemplu. Sistemul conturilor Standardele internaţionale de contabilitate cercetează şi argumentează ştiinţific evenimentele şi soluţiile corespunzătoare. listelor sau altor informaţii pe baza cărora să se poată determina datele de intrare. cu excepţia primului an de activitate.

..pentru grupele de conturi afectate activului bilanţier terminaţiile 9 (inclusiv grupa 28) indică provizioanele pentru deprecierea activelor corespunzătoare claselor 2 . se realizează o legătură directă între contabilitatea curentă financiară şi situaţiile de sinteză financiar-contabile.în contul de "profit şi pierdere" . nu de puţine ori.clasa 2: Conturi de active imobilizate .în cazul conturilor şi subconturilor de bilanţ sau de cheltuieli şi venituri.terminaţiile grupelor de la 0 la 8 permit clasificarea operaţiilor conform unor criterii generale: în activul bilanţier . venituri şi cheltuieli. 77 "venituri excepţionale" etc. 76 "venituri financiare". anexele la bilanţ. cu terminaţia de la 0 la 8."cheltuieli financiare" şi gr.clasa 3: Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie .clasa 1: Conturi de capitaluri (inclusiv rezultate) .clasa 5: Conturi de trezorerie . terminaţiile „9” permit să se identifice operaţiile de sens contrar celor care în mod normal sunt acoperite prin contul de nivel imediat superior sau prin contul de acelaşi nivel. . dacă economia reală o cere. între sistemul de conturi şi bilanţul contabil. . contul de profit şi pierderi. delimitate şi "aliniate" în bilanţul contabil. .5. îl poţi imagina.în funcţie de natura cheltuielilor şi a veniturilor pe seama cărora se formează rezultatul exerciţiului. separarea imobilizărilor supuse amortizării de cele neamortizabile şi încă altele 3 0 . sau gr. tot astfel în "tabloul lui Luca Paciolo" găseşti contul de care ai nevoie sau.clasa 4: Conturi de terţi (decontări). "Tabloul conturilor" este oricum mai complex şi mai vechi decât "tabloul elementelor" să zicem. 67 . necesară conducerii operative când informaţia "caldă" se culege din conturi fără a mai aştepta sinteza prin bilanţ. Procedând astfel. fondurile cu destinaţie specială. trebuiesc căutate „nişte” de plantare a unor conturi specifice pentru diverse evenimente temporare precum finanţările comunitare. semnificaţia codificării (simbolizării) grupelor şi a conturilor este şi ea evidentă. Aşa cum în tabloul lui Mendeleev dacă ai anumite supoziţii găseşti locul în care se află elementul chimic nou descoperit sau prezumat. . Şi poate în acest domeniu cel mai bun exemplu ni-l oferă instituţiile publice.clasa 9: Conturi interne de gestiune În ansamblul acestei structuri.în funcţie de destinaţia sau natura economică a bunurilor. Pentru sistematizarea conturilor şi ierarhizarea claselor (grupelor s-a folosit "criteriul bilanţier" conform căruia conturile sunt clasificate şi ordonate în raport de structurile de activ şi pasiv. unde."cheltuieli excepţionale" şi gr. Câteva repere sunt interesante de reţinut: .clasa 8: Conturi speciale .clasa 7: Conturi de venituri .o serie de grupe de conturi sunt perfect simbolizate prin corelaţiile absolute dintre ele: gr..clasa 6: Conturi de cheltuieli . 66 .

11. CONTABILITATEA SI POZITIA FINANCIARA Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită evaluarea capacităţii unei instituţii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a perioadei şi siguranţei generării lor. Solvabilitatea se referă la disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai mare în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente. precum şi de capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Informaţiile despre lichiditate şi solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a întreprinde acţiuni. după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade. performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a instituţiei. Lichiditate se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat. valoare patrimonială justă şi capacitatea acestuia de a genera beneficii economice. Poziţia financiară este influenţată de resursele economice pe care le controlează. Elementele constitutive ale poziţiei financiare cuantificate la un moment dat şi în mişcare după restricţiile „tratamentelor financiare” sunt: • • activele: un activ reprezintă o resursă controlată de unitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru aceasta (activele produc. sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. în special despre capacitatea acesteia de a colecta venituri sau a obţine finanţări. patrimoniul administrat. Informaţiile despre resursele economice controlate de instituţie sau de care poate dispune aceasta şi capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa forţa instituţiei de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor. de a plăti dobânzi. de a rambursa credite şi de a realiza programele administrative.). de lichiditate şi solvabilitatea sa. acestea sunt utile şi pentru anticiparea şanselor entităţii de a primi finanţare în viitor. În acest sens informaţiile despre variabilitatea performanţelor sunt importante. activele – creanţe se încasează etc. 3 0 . activele se comercializează. Într-o accepţiune mai simplistă poziţia financiară defineşte potenţialul economic şi financiar al unei anume entităţi. însemnând patrimoniul propriu. datoriile: o datorie reprezintă o obligaţie actuală a unităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii concentrate asupra poziţiei financiare. de exemplu. capacitatea ei de aşi plăti angajaţii şi furnizorii. de aşi onora angajamentele financiare scadente. Informaţiile despre poziţia unei instituţii. În ultimă instanţă de aceasta depinde. La toate acestea o primă şi importantă imagine aduce patrimoniul de care poate dispune stabil entitatea şi capacitatea de mobilizare a acestuia în scopul realizării obiectivelor ce constituie menirea ei. de structura sa financiară. Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare şi a modului în care profiturile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes faţă de administraţie.

resurse colaterale. se angajează cheltuieli. de a onora diverse alte obligaţii. se generează sau se „plânge” după resurse. CONTABILITATEA SI PERFORMANTA FINANCIARA Oricât de „instituţionalizate” par diversele verigi ale administraţiei publice. 3 0 . de a-şi plăti angajaţii. de aici. să-şi argumenteze cererea de fonduri.) în activele unei persoane juridice. dacă se încumetă să solicite şi să obţină finanţări pe programe. chiar şi cele sociale. fiecărei instituţii de a genera numerar (venituri. dar şi încasarea sau probabilitatea încasării creanţelor în măsura în care acestea sunt certe. beneficii economice. domeniul public. O instituţie publică este mai interesantă şi devine mai atractivă dacă ştie să-şi fundamenteze bugetul.• capitalul/patrimoniul propriu: reprezintă interesul rezidual al proprietarilor (stat. iar prin tratarea lor corectă se intră în normalitate. de exemplu. definiţiile includ şi elemente ce nu sunt recunoscute ca fiind active sau datorii în bilanţ. inclusiv a perioadei şi a siguranţei generării lor. dar ele satisfac o necesitate temporală sau conjuncturală a economiei reale. întotdeauna evaluarea capacităţii firmelor. companiilor. „Lumea” crede că aceste afirmaţii preluate din „cadrul general IAS” se referă doar la întreprinderi. întrucât ele au menirea fundamentală de a genera venituri şi. dacă ştie să-şi gestioneze cheltuielile balansând corect între necesităţi şi resurse – iar toate acestea într-un context în care să nu fie omise eficienţa şi perspectiva. apoi. etc. necesită deci. activităţi conexe. directă sau colaterală. dacă dă suportul ştiinţific şi legal dimensionării şi colectării veniturilor proprii din taxe. dar nu e aşa. deoarece nu satisfac criteriile de recunoaştere minim necesare. deciziile ce asigură realizarea obiectivului lor incorporează o anumită încărcătură economică. de a rambursa împrumuturi şi a plăti dobânzile corespunzătoare. Definiţiile activelor şi datoriilor identifică elementele esenţiale ale acestora. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii complete şi concentrate asupra performanţei şi modificării poziţiei financiare pentru fiecare entitate persoană juridică la nivelul căreia se administrează venituri. dar indispensabilă. În ultimă instanţă de aceasta depinde. 12. dar nu încearcă să specifice criteriile ce trebuie îndeplinite înainte de a fi recunoscute în bilanţ. atrageri de fonduri. autorităţi administrative sau instituţionale etc. Deciziile economice. domeniul privat. capacitatea acesteia de a angaja lucrări şi a plăti furnizorii. finanţări. Fluxurile de beneficii economice viitoare dinspre sau către instituţia în cauză trebuie să fie suficient de sigure pentru a îndeplini criteriile de probabilitate prevăzute de IAS înainte de a recunoaşte un activ sau o datorie. după deducerea tuturor datoriilor sale. Astfel. impozite. Bilanţurile elaborate conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate în vigoare pot inlcude elemente ce nu satisfac definiţiile activelor sau ale datoriilor şi nici nu sunt prezentate ca parte a capitalurilor proprii.) ori echivalente ale numerarului. societăţilor.

) sunt situaţiile financiare anuale. care trebuie să coincidă cu cele din conturile corespunzătoare deschise la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică (dar „extras de cont” n-o fi având?). a soldurilor conturilor de disponibilităţi. performanţa şi gestionarea financiară a oricărei instituţii publice. care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare. performanţa exprimă capacitatea de a valorifica posesia. stabilite potrivit legii. Bilanţurile contabile care nu corespund cu datele din evidenţa trezoreriilor statului se vor restitui instituţiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare. instituţii publice. 1 (societăţi comerciale. Situaţiile financiare se întocmesc pornind de la conturile curente. Instituţiile publice întocmesc situaţiile financiare potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice. al. pentru formularea raţionamentelor despre eficienţa cu care ea. performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată”. ca periodic activitatea acestora să fie sintetizată şi supusă unei analize de fond prin intermediul „situaţiilor financiare”. 1 al Legii nr. SITUATIILE FINANCIARE Poziţia. economic – comerciale. respectiv „contul de execuţie bugetară”. 82/1991 (republicată 2006) „documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico – financiare a persoanelor juridice prevăzute la art. Este interzis instituţiilor publice să centralizeze bilanţurile şi conturile de execuţie ale instituţiilor din subordine fără viza trezoreriilor statului. Instituţiile publice au obligaţia să prezinte la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică la care au deschise conturile. În practica curentă informaţiile privind performanţa financiară sunt oferite în primul rând de „contul de profit şi pierdere”. dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple încât să le reducem la datele sintetice dintr-un anume formular de raportare periodică pentru că ar fi păcat să se ignore informaţia în timp real pe care o furnizează contul contabil. întocmite cel puţin anual. supuse verificării prin intermediul balanţei de verificare. 13. asociaţii şi organizaţii. etc. pentru anticiparea capacităţii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente. Banii exprimă o posesie. după caz. poate angaja şi utiliza noi resurse. administrative. republicată 2004 OG 70/13 august 2004). impun în mod necesar. Instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite depun un exemplar din situaţiile financiare la organul 3 0 .Informaţiile despre performanţa unei instituţii sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. bilanţul contabil şi contul de execuţie bugetară pentru obţinerea vizei privind exactitatea plăţilor de casă. sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice (Legea 82/1991. Aşa cum precizează art. Performanţa este mai importantă decât banii. 10.

realizat prin apelul la principii. furnizarea de situaţii financiare satisface necesităţile lor şi de asemenea va satisface majoritatea necesităţilor altor utilizatori. Ea s-a adaptat proceselor de normalizare. ale autorităţii publice şi instituţiile publice autonome. cum ar fi: Principiile Contabile General Acceptate în Statele Unite – US GAAP –. discutate şi aprobate sub semnătura de organele abilitate.. Situaţiile financiare centralizate privind execuţia bugetului de stat întocmite de ministere. anexe. şi care poate conduce la mai multe soluşii pentru o anumită problemă dată. supuse auditării şi făcute publice. contabilitatea românească nu putea să rămână pasivă şi fără reflexe. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. 14. cea mai frumoasă parte a profesiei contabile. Deşi nu toate necesităţile de informaţii ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare. Există o terminologie-cheie care a învăluit lumea europeană dezvoltă şi toate marile puteri economice ale lumii. dar pe care noi abia le descifrăm. se luptă şi muncesc astăzi cei mai redutabili specialişti în “ştiinţa conturilor”. Poate 3 0 . Preocupaţi de standarde. de convergenţă. dar rămâne de văzut câţi beneficiază de acest “bine”.E. Efectele şi finalităţile cercetării: Standardele trebuie să conducă la binele public european. calcule comparative. Este poate. Procesul de armonizare a contabilităţii româneşti cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS/IFRS) şi cu Directivele contabile europene. profesioniştii contabili se preocupă în fapt de economie. fiecare cu explicitarea conducerii. CONCLUZI Reflectarea fidelă a realităţii economico-financiare şi a consecinţelor sale sociale. armonizare şi convergenţă. există cerinţe comune tuturor utilizatorilor. instituţionale sunt atributele definitorii ale contabilităţii. cât şi prin acţiunea organismelor ce reprezintă profesia contabilă. la termenele stabilite de acesta. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară – IFRS. reprezintă una dintre cele mai curajoase provocări pentru mediul administrativ. ele se fundamentează pe raţionamentul profesional. umane. care armonizează regulile şi principiile de referinţă cu privire la elaborarea situaţiilor financiare anuale ale instituţiilor publice. atât prin intermediul unor instituţii naţionale. departe de o rigoare absolută de tipul 1 + 1 = 2!. de reflectarea contabilă a realităţii. precum şi situaţiile financiare privind execuţia bugetului local întocmite de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti se depun la Ministerul Finanţelor Publice. cum spun numeroasele organisme de specialitate ale U. Mecanismele economice româneşti prezintă din acest punct de vedere o mare rigiditate în implementarea conceptelor şi principiilor contabile. de instituţii. În faţa provocărilor europene. pentru perfecţionarea căreia se bat. situaţii. Situaţiile financiare sunt un complex de sinteze specific contabile.ierarhic superior. Întrucât proprietarii investitori sunt ofertanţii de capital de risc ai entităţii persoană juridică. Standardele Internaţionale de Contabilitate vin cu un bagaj cultural greu. Aceste „formalizări” au menirea de a întări valoarea cognitivă a informaţiilor contabile concomitent cu valorificarea lor in procesul decizional şi managerial. Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public – IPSAS. la termenele stabilite de acestea. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a luat în considerare oportunitatea recunoaşterii profesiei contabile la nivel european. de oameni.

1186 bis/2005. 2004).f. 2005.Program de Reformă a contabilităţii şi de întărire Instituţională. Legea contabilităţii nr.4 /2007 Reglementări contabile conforme cu Directivele a IV-a şi a VII-a a Comunităţii Economice Europene. Of. M.S.82/1991 (cu toate modificările până în 2007). 2002). nr. dar nu este de loc uşor. Aplicarea acestei soluţii presupune. succesiv din 2000 până în 2007. I.A. referitoare la auditul statutar al conturilor comunitare (preluată din originalul în limba franceză. Editura Economica. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.70/13 aug. . Mon.Contabilitatea de gestiune. Editura Universitară. corerspunzătoare nevoilor. Într-o etapă următoare va trebui să ne elaborăm propriile standarde şi normative. Mon.de Camera Auditorilor Financiari din Romania si trimismembrilor sai ca atasament la revista Auditul financiar" nr. Ordonanţa Guvernului nr. 2007. ar putea fi acela de respingere prin această modalitate a unei eventuale dominaţii americane. 2004. nr. C. Documentar elaborat de Banca Mondială pentru România. cea mai acută problemă ar fi aplicarea standardelor internaţionale şi reglementărilor europene aşa cum sunt ele.590. publicate în volum de Parlamentul României-Camera deputaţilor.f. nr. Aplicaţiile concrete din marile firme. (publicat în volum.argumentul cel mai convingător pentru acceptarea armonizării prin raportare la IAS-uri. Standardele naţionale astfel elaborate trebuie să asigure convergenţa totală cu IFRS. . Pentru noi. Elaborarea de standarde naţionale pornind de la principiile înscrise în IFRS pare a fi calea cea mai interesantă. Drăgan C. nr. Ar urma apoi aplicaţii similare în instituiţiile publice unde procesul este “anevoios şi lent”-cel puţin cum a fost catalogat de Colegiul consultativ al contabilităţii. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor de contabilitate publică (inclusiv anexele P. Drăgan. 2006 Directiva a Opta a Comunităţii Europene privind legislaţia societăţilor comerciale. 1080/2005.2006. Ordinul m.p. îndeosebi bănci şi societăţi de asigurare. 16005/2002. însă o foarte bună cunoaştere a IFRS şi o activitate legislativă prealabilă de pregătire a cadrului necesar deschiderii câmpului de aplicare şi de manifestare nestingherită a acestor principii. cel puţin în spaţiul european. Această cale de acces la IFRS asigură o mai bună concordanţă între principii şi reguli. nr. publicat în volum. dar şi specificităţii economiei româneşti. 1978. I. 3 0 . şi succesele dobândite dovedesc că acest lucru este posibil şi benefic. COM/2004/177.S -Standardele de Contabilitate pentru Sectorul Public.Revoluţia contabilităţii. Editura Academiei Române.A. Regulamentul Financiar al Uniunii Europene nr.cod ISBN nr. M.International Accounting Standard.D. poate satisface mai bine raporturile care trebuie să existe între contabilitate şi fiscalitate şi poate cuprinde unele reguli referitoare la contabilitatea din timpul exerciţiului de raportare financiară.P. evident însă cu adaptările minim necesare generate de prevederile şi progresele legislative. Ordinul m.8.11-604).p. Of.inregistrat pe C.973.264. . Bibliografie • • • • • • • • • • • • "Drumul spre Europa".

3 0 .

3 0 .