Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir” Facultatea de Management Turistic si Comercial

Evaluarea in contabilitate

Coordonator: JALBA LUMINITA

Student: anul I, gr.105
3 0

Dobre Elena-Catalina

CUPRINS

1 Definiţie • 2 Obiectul contabilităţii • 3 Funcţiile contabilităţii • 4 Principalele forme de organizare contabilă • 5 Organismele normalizării contabile • 6 Principii contabile • 7 Politici contabile • 8 Standarde contabile • 9 Funcţionarea contabilităţii o 9.1 Reguli generale o 9.2 Organizarea contabilităţii o 9.3 Moneda şi cursul de înregistrare o 9.4 Documente şi registre contabile o 9.5 Sistemul conturilor • 10 Contabilitatea şi poziţia financiară • 11 Contabilitatea şi performanţa financiară • 12 Situaţiile financiare (cadrul general) • 13 Concluzi

3 0

1. DEFINITIA CONTABILITATII

Contabilitatea este ştiinţa şi arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori" (Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1). Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecţionat şi „arta ţinerii socotelilor”, punctul de cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fără alternative, deopotrivă o ştiinţă şi o artă în urmărirea existenţei şi mişcării capitalurilor şi utilităţilor, al stabilirii rezultatelor activităţii şi plasării lor, şi totul de maniera că afacerile să beneficieze permanent de suportul bănesc necesar. Companiile, întreprinderile, instituţiile, societăţile de orice fel şi mărime, persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea. Din punct de vedere istoric, câteva repere merită a fi reţinute. În lucrarea "Contabilitate generală" din 1947, ediţia a 13-a, autorul, prof. univ. C. G. Demetrescu defineşte contabilitatea pe trei coordonate:

• •

a) obiectul - contabilitatea este o ramură a ştiinţelor sociale care asigură înregistrarea metodică şi ordonată a tuturor operaţiilor privind mişcările de valori, de drepturi şi obligaţii, precum şi modificările determinate de rezultatele activităţii desfăşurate; b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situaţiei economice şi juridice a întreprinderii, exercitarea permanentă a unui control; c) mijloacele - contabilitatea se foloseşte de mijloace proprii: conturi, balanţe de verificare, jurnale.

Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea presoanelor fizice şi juridice […] trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori. Contabilitatea este procesul prin care informaţiile financiare a unei entităţi sunt înregistrate, clasificate, sumarizate, interpretate şi comunicate. 3 0

inclusiv solul. Conform Legii contabilităţii nr. În anumite cazuri se foloseşte şi contabilitatea în partidă simplă. Evaluator. Contabilii cu experienţă pot fi atestaţi de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi drept Contabil Autorizat. OBIECTUL CONTABILITATII Concepţia juridică consideră că obiectul contabilităţii îl formează patrimoniul unui subiect de drept. Acest sistem presupune efectuarea a cel puţin două înregistrări pentru fiecare tranzacţie: debitarea unui cont contabil şi creditarea altuia. întocmindu-se Registrul-jurnal. Suma tuturor debitărilor trebuie să fie întotdeauna egală cu suma tuturor creditărilor. Verificarea corelaţiilor se realizează cu ajutorul Balanţei de verificare. Auditor. în corelaţie cu obiectele (bunurile. Evidenţa cronologică şi sistematică a informaţiilor economice se face pe baza documentelor justificative. respectiv capital propriu şi capital străin (atras şi împrumutat). Expert Contabil sau Cenzor independent. Această formă este cunoscută şi sub numele de contabilitate în partidă dublă. titlurile de valoare. este procesul de analiză independentă a raportărilor financiare cu scopul exprimării unei opinii referitoare la corectitudine şi respectarea principiilor contabile general acceptate. veniturile şi rezultatele obţinute de acestea. 82/1991. cheltuielile. Înregistrările care se efectuează zilnic constituie Contabilitatea primară. 3 0 . Contabilitatea este o componentă a sistemului informaţional economic. Acest sistem a fost folosit deja în Europa medievală. privit prin prisma relaţiilor juridice. Practicanţii contabilităţii se numesc contabili. zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic.Auditarea. respectiv capital fix şi capital circulant. obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile. având ca modalitate de exprimare şi evaluare etalonul bănesc. şi sub aspectul modului de dobândire. Concepţia economică defineşte ca obiect al contabilităţii circuitul capitalului privit sub aspectul destinaţiei lui. 3. putând astfel verifica uşor existenţa erorilor. disponibilităţile băneşti. Lucrările de sinteză care se întocmesc periodic sunt Bilanţul contabil şi Contul de profit şi pierdere. bogăţiile naturale. Înregistrerea cronologică a informaţiilor economice se realizează cu ajutorul conturilor contabile. precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate. o disciplină înrudită. Contabilitatea modernă se bazează principiul dublei înregistrări. posibil chiar în Grecia antică. valorile) corespunzătoare. drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice sau juridice (subiecţi de drept). iar înregistrarea sistematică se realizează prin întocmirea Registrului de Inventar şi a Registrului Cartea Mare. adică drepturi şi obligaţii pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice.

credibile şi comparabile despre orice entitate şi structuri componente ale acesteia. fiecare purtând amprenta mediului economic. societate comercială.În lucrarea „Bazele contabilităţii” din 1980. Rusu defineşte obiectul contabilităţii ca fiind ansamblul mişcărilor de valori. Desigur evaluarea monetară presupune în unele situaţii utilizarea şi a etalonului natural sau muncă deoarece unele bunuri. stocarea şi analiza informaţiilor în vederea luării deciziilor. transmiterea. prelucrarea. societate bancară etc. dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă. Literatura de specialitate delimitează abordări ale conceptelor privind obiectul de cercetare şi sfera de cuprindere a contabilităţii. inteligibile. exprimabile în bani. Toate acestea înglobează de o parte un sistem de teorii foarte generale profund conceptualizate pe care se fundamentează regulile de cunoaştere şi evaluare a evenimentelor şi tranzacţiilor . însă acestea au un rol complementar fiind utilizat în special pentrugestiunea fizică a bogăţiei.) precum şi raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte şi care generează decontări băneşti. Sub aspectul doctrinar contabilitatea este considerată un concept plurivalent cu valenţe istorice şi semnificaţii practice. instituţie publică. proceduri şi tratamente. Aceasta este în prezent concepţia şcolii ieşene de contabilitate. relevante. Evoluţia acestora a fost însoţită în plan conceptual de numeroase controverse cu privire la utilitatea sa în cadrul mecanismelor de cunoaştere şi gestiune a resurselor şi utilităţilor. să aibe o imagine atât structurală cât şi de ansamblu asupra organizaţiilor ceea ce le permite să realizeze legături si conexiuni între compartimentele unei entităţi. Teoria economică defineşte contabilitatea ca domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţilor economice sub forma valorilor de întrebuinţare (utilităţilor) şi surselor de provenienţă a acestora( resurselor ). Prin limbajul şi sistemul propriu de concepte . calculele contabilităţii reflectă deodată mişcarea şi transformarea mijloacelor precum şi resursele în ordinea lor de formare şi după destinaţia lor în procesul de reproducţie. prin evaluarea acţiunii anterioare în funcţie de care se iau decizii ce privesc viitorul . Contabilitatea este considerată pe bună dreptate componenta cea mai importantă a sistemului informaţional economic deoarece cele mai multe decizii sunt luate pe baza informaţiilor obţinute cu ajutorul acesteia . constituind un sistem de informare care asigură culegerea. Asfel se crează premizele pentru manageri şi utilizatorii externi. standarde şi nu în ultimul rând concepţii cu privire la obiectul său de studiu. Cele mai reprezentative concepţii sunt : 3 0 . social şi cultural în care s-a dezvoltat. iar pe de altă parte un ansamblu de proceduri şi tratamente de prelucrare. teze. devenind astfel un veritabil incubator al promovării şi dezvoltarii afacerilor În decursul istoriei sale contabilitatea a adunat o zestre importantă de idei. profesorul D. tranzacţii au o reprezentatre cantitativă . principii. activităţi. datorită faptului că informaţiile noi se construiesc pe suportul celor existente utilizând proceduri specifice contabilităţii . contabilitatea este disciplina care poate furniza informaţii financiare permanente . analiză şi stocare a informaţiilor necesare luării deciziilor. teorii. procese.

. denumit capitol financiar. provenienţei. Concepţia juridică Este specifică ţărilor europene aflate sub influenţa dreptului roman. . adică averea agenţilor economici sub forma drepturilor şi obligaţiilor în corelaţie cu bunurile şi valorile ce aparţin de drept unei persoane fizice sau juridice . Conform acestei concepţii obiectul de studiu al contabilităţii este reprezentată de circuitul capitolului sub două aspecte : . Aceasta înseamnă că se includ în sfera contabilităţii numai bunurile şi valorile asupra cărora întreprinderea exercită un drept de proprietate sau de creanţă . Conform acesteia constitue obiect al reflectării contabile . 3 0 .patrimoniu juridic .al apartenenţei. cuprinzând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor conexe bunurilor ce aparţin de drept unei persoane. reprezentat prin bunuri tangibile (materiale) şi intangibile . . .concepţia economică . destinaţiei şi al modului în care se alocă resursele denumit capital fizic. respectiv obligaţiile legate de acestea.concepţia juridică . Conceptul financiar exprimă banii investiţi sau puterea de cumpărare investită fiind sinonim cu activul net sau capitalul propriu al întreprinderii.al existenţei concrete.patrimoniu economic . respectiv active financiare care pot fi evaluate în bani .concepţia financiară . Conforn conceptului fizic capitolul exprimă capacitatea de producţie a întreprinderii ( capacitatea de exploatare ).. Procedeul specific contabilităţii de prezentare a patrimoniului întreprinderii este bilanţul. sursei sau originii utilităţilor . care includ în obiectul contabilităţii totalitatea bunurilor care genereză beneficii economice viitoare indiferent dacă asupra acestora se exercită un drept de proprietate sau nu. În baza acestei concepţii patrimoniul îmbracă două forme : .patrimoniu . iar ecuaţia juridică a patrimoniului este : bunuri economice = drepturi + datorii Concepţia economică Este susţinută de ţările anglo-saxone aflate sub influenţa dreptului cutumiar.

salarii. respectiv capacitateafizică productivă ((conform conceptului fizic) la sfârşitul exerciţiului ( sau perioadei) sunt superioare faţă de începutul exerciţiului după excluderea tuturor contribuţiilor din partea acţionarilor . respectiv sub aspectul destinaţiei . numerar şi echivalente de numerar ).Se consideră că s-a realizat o menţinere a capitalului dacă activul net (conform conceptului financiar ) . Conform acestei concepţii gruparea şi ordonarea utilităţilor trebuie să se facă în funcţie de criteriul lichidităţii ( capacitatea de a se transforma în bani ) iar resursele în funcţie de criteriul exigibilităţii ( scadenţa sau data la care o datorie trebuie plătită ). În esenţă presupune evidenţierea resurselor economice în expresie monetară sub aspectul provenienţei. iar cele ciclice . originii sursei sau resurselor (permanente si temporare ). acordând prioritate prezentării fluxurilor de numerar şi echivalente de numerar cu ajutorul Tabloului fluxurilor de trezorerie. În cadrul acestei concepţii putem avea două ecuaţii şi anume : Resurse economice = Utilităţi durabile + Utilităţi ciclice Resurse economice = Resurse permanente + Resurse temporare Utilităţile durabile cuprind bunuri pe termen lung . creanţe .Datorii Această concepţie acordă prioritate prezentării rezultatelor operaţiunilor efectuate cu ajutorul contului de profit şi pierderi. Resursele permanente cuprind finanţările pe termen lung ( capitaluri proprii . respectiv distribuţiilor de capitaluri către acţionari. împrumuturi pe termen lung ) iar cele temporare împrumuturile pe termen scurt ( furnizorii . 3 0 . al întrebuinţării ca utilităţi (durabile şi ciclice). adică activele imobilizate . Ecuaţia de echilibru conform acestei concepţii este de forma : Capitaluri proprii = Active . • Concepţia financiară Este o combinaţie a dreptului roman cu cel cutumiar. impozite). activele circulante ( stocuri .

Bunurile reprezinta aspectul fizic-material al patrimoniului(cladiri. a situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute în scopul fundamentării deciziilor.4.informaţiile contabile aferente unei perioade deja încheiate pot fi folosite pentru determinarea tendinţelor de evoluţie a fenomenelor şi proceselor economice viitoare. controlul respectării disciplinei financiare etc. utilaje. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru conducerea unităţii) şi o funcţie de informare externă (a terţilor). a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul unităţilor patrimoniale şi se pot exprima valoric. Funcţia previzională . stocuri de materii prime.cumparaturile de la tert sau sume de bani primite de acesta cu titlul de imprumut ce urmeaza a fi platite ulterior. 3 0 . potrivit unor principii şi reguli proprii. de gospodărire a resurselor. pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice şi a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele produse. Patrimoniul din punct de vedere al contabilitati este reprezentat de ansamblul bunurilor aflate in proprietatea entitatii titulare de patrimoniu. Drepturile sunt reprezentate de acordurile aduse de proprietarul unei societati in cadrul acesteia.impreuna cu drepturile si obligatiile aferente acestuia. Obligatiile sunt reprezentate de aprovizionarile. Funcţia de informare constă în furnizarea de informaţii privind structura şi dinamica patrimoniului. mijloace de transport. FUNCTIILE CONTABILITATII • Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea. Funcţia de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi băneşti.precum si de rezultatele obtinute in urma activitatii firmei. marfuri sau bani aflati in conturile firmei sau in casierie). Funcţia juridică .Drepturile si obligatiile se regasesc in contabilitate in sfera conceptului de pasiv al patrimoniului. In contabilitate bunurile reprezinta activul patrimoniului. • • • • Obiectivul contabilitatii este reprezentat de inregistrarile modificarilor survenite si a marimii la un moment a patrimoniului unei societati.datele furnizate de contabilitate şi documentele de evidenţă servesc ca mijloc de probă în justiţie.

şi anume: • • • • contabilitatea financiară presupune urmărirea. stabilirea rentabilităţii pe produse. Are un caracter unitar pentru toţi agenţii economici. serii matematice. administratorilor. prestează servicii. unităţilor publice autonome persoane juridice din învăţământ. sănătate. bugetului asigurărilor sociale de stat. toate însă respectând regulile contabile. după o metodologie unică . contabilitatea naţională este organizată la nivelul economiei naţionale şi prezintă sintetic activitatea economică a unei naţiuni urmărind evoluţia indicatorilor macroeconomici. instituţiile. ORGANISMELE NORMALIZARII CONTABILE Companiile. apărare. 3 0 . relaţiile financiare şi fluxurile monetare. lucrări. mărimea şi structura avuţiei naţionale. întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi. furnizarea de informaţii necesare în procesul decizional. prin intermediul documentelor de sinteză. cultură şi artă etc. servicii. în ansamblu şi pe structură. în scopul furnizării informaţiilor necesare elaborării deciziilor economice.5. modificările în structura de ramură şi teritorială a economiei. şi urmăreşte execuţia de casă a bugetului statului. apelându-se la statistică.iar aceasta este contabilitatea. execută lucrări. proprietarilor. Contabilitatea firmei este organizată în dublu circuit. bugetelor locale. societăţile de orice fel şi mărime. 6. contabilitatea internă de gestiune (numită şi managerială) are ca scop urmărirea analitică a gestiunii interne a unităţii. Aşa se face că organisme tot mai simandicoase din Uniunea Europeană şi de pretutindeni se ocupă de organizarea şi funcţionarea contabilităţii ca o componentă fundamentală a afacerilor. persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii. centralizări de situaţii financiare ale entităţilor juridice şi multe alte proceduri. a situaţiei financiare şi rezultatului exerciţiului. întreprinderile. gestiunea datoriilor publice şi alte operaţii financiare specifice sectorului neproductiv. controlorilor.PRINCIPALELE FORME DE ORGANIZARE CONTABILE Contabilitatea întreprinderii (firmei) se organizează la nivelul întreprinderilor care produc bunuri. Importanţa contabilităţii în economia modernă este evidentă. contabilitatea instituţiilor publice este organizată la nivelul instituţiilor şi administraţiei publice. se organizează pe baza unor norme elaborate de autorităţi. Contabilitatea naţională se obţine pe alte căi decât prelucrarea documentelor justificative. controlul şi prezentarea fidelă a patrimoniului. organelor fiscale. calcularea costurilor de producţie.

I.Poate că nu este lipsit de importanţă să amintim câteva din organismele specializate. Federaţia internaţională a Contabililor (IFAC). Comitetul pentru Reglementarea Contabilităţii (ARC). La toate acestea se adaugă comisii. iar în această carte nu ne-am propus şi „alfabetizarea”. În afara lor mai sunt încă multe altele. – Standardele Internaţionale de Contabilitate.S. 7. 3 0 .. în continuare. evaluarea perspectivelor etc. – Standardele Internaţionale de Raportare financiară. evident. evaluarea performanţelor. nr.P. Federaţia Experţilor Contabili (FEE).S. asociaţii etc. – Standardele Internaţionale de Audit. Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASCF).R. Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC). PRINCIPII CONTABILE Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică extinzând noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea potenţialului. mai ales că. zonale şi internaţionale. I. dar ele fac parte din alfabetul contabil. consilii.S.S.A.A. 1 cum că "evaluarea posturilor cuprinse în Situaţiile financiare trimestriale şi anuale se efectuează în conformitate cu anumite principii infailibile" dă valoare şi sens contabilităţii ca sistem şi model economic de conducere financiară a fiecărei persoane juridice.S. Instrumente de lucru uzuale: • • • • I. astfel încât se poate spune că soarta contabilităţii se află în cele mai bune mâini (şi.A.F.A. minţi). ne vom mai întâlni cu ele: • • • • • • • • • Corpul Experţilor contabili şi Contabililor autorizaţi din România (CECCAR). inclusiv din afara Europei. şi numai în această accepţiune lărgită prevederea din I.– Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public. I. Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFERAG). Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB).S. Consiliul pentru Raportare Financiară (FRC).

3 0 . c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii. b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior. scadenţelor. chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului. Principiul permanenţei metodelor. această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţiile privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică nu îşi mai poate continua activitatea.În consecinţă. Principiul independenţei exerciţiului. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea. astăzi. Continuitatea sau încetarea activităţii trebuiesc înţelese în sens financiar. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii. trebuie să fie efectuate în acord cu principiile statuate ale contabilităţii. ţinând cont de deprecierile. Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil. dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare dintre acestea le urmăresc zi de zi şi le sintetizează periodic.finantarile) recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar. evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin din conturile contabile curente. Principiul continuităţii activităţii. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. conform căruia este obligatorie continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. Principiul prudenţei. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor. Se înţelege deci că potrivit acestui principiu nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. 3. 4. nimeni nu-şi mai propune aşa ceva. fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor (contabilitatea de angajament). angajamentelor. obligaţiilor şi. veniturilor. dar. cheltuielilor. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. pentru că orice instituţie „moartă” poate fi ţinută în viaţă prin finanţări hemoragice. fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. „Independenţa” se asigură prin respectarea tehnicilor „delimitării în timp” a evenimentelor. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. Dacă administratorii entităţii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea instituţiei (întreprinderii) de a-şi continua activitatea. efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor societăţii. implicit. În mod special aceasta presupune a se avea în vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile (veniturile. 2. care sunt de fapt "porunci economice" 1.

convenţiile. 9.S. Principiul contabilităţii pe baza "Accrual". 8. Ele încorporează principiile. o concepţie contabilă pentru fiecare întreprindere sau instituţie publică în rezolvarea ansamblului problemelor financiare. de evoluţia previzibilă a pieţei. 8. POLITICI CONTABILE Politicile contabile definesc. Odată stabilită corect valoarea. mai departe. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. principiul „accrual” fiind o extindere a regulii „contabilităţii de angajament”. Atenţie la acest principiu întrucât „oamenii cu experienţă” au tendinţa de a regla sau reporta erorile dintr-un bilanţ în altul („bilanţ de închidere”.S. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate (este vorba de aşa numitele „conturi rectificative”. deci. 7. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. care aduc activele şi. nu numai forma lor juridică. Aşa constatăm că mai apar şi alte principii şi reguli. Ele trebuie înregistrate în anul financiar la care se referă.A. În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv. pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. conform căruia tranzacţiile şi evenimentele sunt înregistrate în conturi atunci când apar şi nu când sumele sunt plătite sau încasate.A. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate. indiferent de conţinutul său economic. 10. 8. Principiul necompensării. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive. 6. nefiind necesară prezentarea lor separată. şi interpretările Comitetului Permanent pentru Interpretări oferă diverse metode de rezolvare a unei anumite probleme. regulile şi practicile specifice adoptate de o entitate în conducerea curentă a activităţilor a contabilităţii acestora. cum ar fi: 3 0 . soluţii alternative. Principiul pragului de semnificaţie.5. Principiul intangibilităţii. pornindu-se de la faptul că I. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. „bilanţ de deschidere”) în loc să respecte procedurile contabile care cer „scormonirea” erorii pentru a afla şi efectele sale colaterale. Prin politica contabilă trebuie să se clarifice ferm varianta de operare constantă pentru fiecare tip de eveniment în parte. cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea l. prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor o face contabilitatea după toate regulile sale specifice. de consecinţele pe care le are această evaluare. respectiv veniturile cu cheltuielile. la valoarea contabilă netă). respectiv pasivele. Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor. calcule opţionale etc. bazele.

şi Regulamentului Financiar al Uniunii Europene. regulile de evaluare. 22 din I. dar şi celelalte principii.A.A. principiul continuităţii activităţii. practicile proprii. controlorilor şi tuturor celor care citesc situaţiile financiare. bazele de calcul. sunt complete sub toate aspectele semnificative.este tratată sau nu ca semnificativă în funcţie de interesul urmărit (spre exemplu dacă ea reprezintă sub 5% din portofoliul problemei nu ne interesează evident). „este necesară elaborarea unui set (manual) de proceduri de către conducerea fiecărei persoane juridice pentru toate operaţiunile derulate. de către specialişti în domeniul economic. prin situaţiile financiare. singurul care permite alegerea alternativelor.S. şi îndeosebi: contabilitatea de angajamente. sunt prudente.S.A. reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma lor juridică.la dezvoltarea unei politici contabile. 1 .zice art. 3 0 . tehnic şi comercial. adică nepărtinitoare. În exercitarea acestui raţionament profesional conducerea ia în considerare: a)cerinţele şi recomandările din Standardele Internaţionale de Contabilitate care se referă la aspecte similare şi conexe. „pragul de semnificaţie" conform căruia o informaţie . În absenţa unui I.S. sunt neutre.” La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de bază ale contabilităţii. „Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii. Conform I. cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de persoana juridică. finanţatorilor. Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea. Politicile contabile încorporează: • • • • • principiile. conducerea trebuie să folosească raţionamentul profesional . specifice fiecărei instituţii publice. metodele şi procedurile. pornind de la întocmirea documentelor justificative până la finalizarea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale”.• • • „raţionamentul profesional". a unor informaţii care să fie: (a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor (b) credibile în sensul că: • • • • • reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a persoanei juridice. nr. care guvernează funcţionarea contabilităţii. specific şi a unei interpretări a Comitetului Permanent pentru Interpretări. care să ofere cele mai utile informaţii utilizatorilor. „judecata de valoare" este baza soluţiilor contabile.

A. Modificarea politicilor contabile aduce după sine şi actualizarea "manualului de proceduri" care trebuie să conţină acea concepţie contabilă care este în funcţiune şi pe „şenalul” căreia se realizează contabilitatea curentă. Schimbarea politicilor contabile se poate face: • • Retrospectiv . efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii persoanei juridice. Tratamentele contabile necesare la modificarea politicilor contabile: • • Soluţia de bază: imputarea efectelor schimbării asupra capitalurilor („Rezultatului reportat"). obligaţii. În prezent. Prospectiv . 9. Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS). b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.deci şi asupra evenimentelor anterioare. modificarea acesteia este permisă doar dacă unele din criteriile sale de fundamentare sunt modificate de lege sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile persoanei juridice. ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB).b)definiţiile. c)pronunţările altor organisme de stabilire a aplicării Standardelor şi practicile acceptate în sector numai în măsura în care acestea sunt consecvente .C. STANDARDE CONTABILE Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. pentru bunurile şi evenimentele existente şi în derulare.S. Nu sunt considerate modificări ale politicilor contabile: a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior. 3 0 . venituri şi cheltuieli prevăzute în Cadrul general I. Odată stabilită configuraţia politicii contabile. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. Soluţia alternativă permisă: ajustarea situaţiilor economice curente.. pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. criteriile de recunoaştere şi evaluare pentru active.numai pentru viitor.

FASB şi IASB au semnat un Memorandum de Înţelegere care conţine un program al aspectelor asupra cărora celor două organisme intenţionează să obţină convergenţa până în 2008. Hong Kong. Două secţiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare nu au fost aprobate de ARC şi. Această obligaţie generează costuri semnificative pentru companiile cotate în acelaşi timp în SUA şi în alte ţări. Rusia.IAS au fost emise între 1973 şi 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. În februarie 2006. Africa de Sud. În prezent. Convergenţa cu US GAAP În cadrul unei reuniuni desfăşurate în 2002 la Norwalk. Uniunea Europeană Toate societăţile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu IFRS. Modificările standardelor IAS şi IFRS publicate în trecut pot fi monitorizate folosind pagina de web a Direcţiei Piaţa Internă a Uniunii Europene privind implementarea IAS în Uniunea Europeană. fie în conformitate cu standardele lor contabile locale. IASB colaborează cu UE pentru a găsi o cale acceptabilă pentru eliminarea acestei anomalii. cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS. Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE. Connecticut. Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS. Pe 13 octombrie 2003. prima publicare a standardelor a fost inclusă în PB L 261. însoţite de o notă care să reconcilieze standardele locale cu US GAAP. Pentru situaţia la zi. În aprilie 2001. SEC a propus modificarea acestei reguli în sensul eliminării obligaţiei de a efectua o reconciliere cu 3 0 . Australia. IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE). Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergenţă spre acestea. vedeţi şi lista statelor care au adoptat IFRS de pe situl IAS PLUS. standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC). în această privinţă. care este format din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre şi este consiliat de un grup de experţi denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG). Comisia Valorilor Mobiliare şi Burselor din Statele Unite (SEC) impune în prezent tuturor companiilor străine cotate la burse din SUA să pregătească situaţii financiare fie în conformitate cu US GAAP. ulterior continuând dezvoltarea lor. Întrucât standardele IFRS fac în prezent parte din legislaţia europeană. IASB şi Financial Accounting Standards Board din Statele Unite ale Americii (FASB) au convenit să îşi armonizeze agendele şi să coopereze în vederea reducerii diferenţelor dintre IFRS şi Principiile Contabile General Acceptate din SUA (US GAAP). IASB a adoptat toate standardele IAS. Singapore şi Pakistan. toate standardele aprobate şi modificările lor aprobate ulterior trebuie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB.

spune Legea (Legea nr. instituţiile publice şi alţi utilizatori. într-o manieră care să corespundă exigenţelor actuale: integrarea europeană. atât pentru cerinţele interne ale acestora. Companiile bazate în SUA vor fi în continuare obligate să raporteze în conformitate cu US GAAP. cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali. creditorii financiari şi comerciali. instituţii publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul. pentru firme-corporaţii. Reguli generale Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli. la art. precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale. Administraţia 3 0 . 11) contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea şi clasarea de documente sau alte înscrisuri. publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară.„Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli. întărirea capacităţii de rezilienţă financiară într-o economie concurenţială şi plină de obstacole. instituţii financiare. gestiunea şi controlul activelor. precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat. republicată 2004. 500/2002. 10. patrimoniul aflat în administrare. ci conturarea şi respectarea unor concepţii şi politici care să asigure conducerea financiară a întreprinderilor şi instituţiilor. libera circulaţie a bunurilor şi a banilor. FUNCTIONAREA CONTABILITATII Obiectul contabilităţii.US GAAP pentru companiile străine care îşi pregătesc situaţiile financiare în conformitate cu IFRS. iniţiatoare şi decizionară de acte comerciale. dat fiind că este mai accesibilă .dar trebuie avut în vedere că există standarde. pe exemplul instituţiilor publice. aşa cum s-a văzut mai înainte. datoriilor şi capitalurilor proprii. prelucrarea. evaluarea. este poate cel mai clar exprimat prin Legea contabilităţii nr. clienţii. precizează: 1. în principiu începând din 2009. a fondurilor speciale. ca activitate specializată în măsurarea.” Organizarea contabilă şi asigurarea funcţionării ei corespunzător pretenţiilor europene este totuşi atributul fiecărei persoane juridice deţinătoare şi administrator de patrimoniu. pentru bănci. .” 2. cunoaşterea. transparenţă în utilizarea resurselor şi a fondurilor comunitare. 82 / 1991. performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie. art. -„Contabilitatea. a fondurilor speciale. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. şi implicit particularităţi. Notă: Acest capitol îl vom trata. precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. economice şi băneşti pentru că. 2. asigurări. precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică. a contului anual de execuţie a bugetului de asigurări sociale de stat. în continuare. patrimoniul aflat în administrare. 82/1991 (republicată în 2004) care. precum şi a conturilor anuale de execuţie a bugetelor locale.

500/2002. 70/14. Remarcă: Această ordonanţă nu modifică prevederea art. chiar dacă O.01.Prezidenţială. 82/1991. ministerele. care să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale. care trebuie să reflecte încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar. al. contabilităţii de angajamente. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice. aceasta este ordinea contabilă şi. b) contabilitatea trezoreriei statului. 74 din Legea Finanţelor publice nr. c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor. revenind la ceea ce ştiu ai noştri mai bine: „venituri încasate” şi „cheltuieli plătite”. („Contabilitatea publică”) al Legii nr.08. punctele „c” şi „d” (venituri „constatate” şi cheltuieli „angajate”) vor intra totuşi în vigoare de la 01. Sistemul "accrual" înregistrează fluxurile pe baza drepturilor constatate. G. Notă: Pentru clarificare iată ce spune art. a unei creanţe sau unei obligaţii. Prin această schimbare de nuanţă a O. „contabilitatea de angajament” ca principiu fundamental de organizare şi de politică contabilă se anulează. 25 – 26 din IAS 1: „Întreprinderile/instituţia trebuie să îşi întocmească situaţiile „În baza financiare folosind contabilitatea de angajament”.nr. Potrivit prevederilor art. (a). d) contabilitatea destinată analizării costului diverselor programe aprobate. aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice şi care este armonizat cu standardele internaţionale de contabilitate. Nr. ale autorităţii publice. în articolul final. ca ţinte ferme ale ansamblului bugetar naţional. G. 2. iar dezvoltare ei se asigură prin „contabilitatea internă de gestiune”. precum şi excedentul sau deficitul patrimonial. în felul următor: „a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare care trebuie să reflecte generarea şi încasarea veniturilor. cu sistemul european de conturi şi cu Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii europene. introdus prin O. tranzacţiile şi evenimentele sunt recunoscute atunci când apar şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul acestora sunt încasate sau plătite. instituţiile publice autonome.2004 şi practica însăşi. Acestea sunt regulile. menţionează că noul art. „în genunchi”.” Instituţiile publice au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă cu ajutorul conturilor prevăzute în planul contabil general.1. „pe burtă”. nr.2004. 70/13. în conformitate cu cerinţele. 70/13 august 2004. S-a tot vorbit de intrarea in Europa „în marş”. precum şi instituţiile din subordine a acestora. dar nu şi de cea „târâş-grăbiş 3 0 . „Contabilitatea publică cuprinde”: a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare. transformării sau dispariţiei/anulării unei valori economice. cu tot cortegiul său de consecinţe. apariţia plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar”. 82/1991.2007. indiferent de modul lor de finanţare. Prin intermediul acestor conturi instituţiile publice trebuie sa înregistreze operaţiunile economico-financiare în momentul generării drepturilor de creanţă sau de obligaţii (principiul accrual). încurcă deocamdată lucrurile. În felul acesta „contabilitatea financiară” se conduce după cerinţele comune relaţiilor patrimoniale ale oricărei persoane juridice. G. 11 din Legea contabilităţii nr. respectiv la momentul creării.2 al. noi sperăm că până la urmă se va intra pe făgaşul normal.1.08. care formulează pct. Argumentul îl găsim chiar în Ordonanţa amintită care.

astfel că obiectul contabilităţii întâlneşte şi el cele mai diverse forme de cuprindere şi manifestare. juridică. 4)”. Tocmai de aceea. spitale. unele sunt normale ca mărime. altele mici şi chiar unicate. trebuie să avem în vedere toate formele lor de manifestare. etc. instituţiile şi serviciile publice de subordonare locală. guvern. după caz. 32. adică serviciul înfăptuit de o unitate statală şi care. nu poate funcţiona decât împreună cu propria contabilitate. potrivit bugetului art. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate. organizarea şi asigurarea funcţionării acitivităţii de contabilitate este o chestiune de management. entităţile componente ale serviciului public. Aşa bunăoară trebuie să distingem: (a) autorităţi: preşedinţie. în subordinea administraţiei publice.Când vorbim generic de instituţie publică în calitatea ei de persoană juridică organizatoare a contabilităţii şi titulară la Finanţele publice drept depunătoare de bilanţ (situaţie financiară). Subliniind importanţa lucrurilor. de poliţie). 70/13 august 2004 care modifică Legea contabilităţii. Legea contabilităţii nr. de Parlamentul ţării. În această diversitate. 70/13. precizează expres încă de la art. La rândul lor. parlament. finanţate din bugetul asigurărilor sociale de stat.: pentru culte). ministere. Nr. Cu atât mai fermă este constatarea în cazul acelor instituţii care gestionează banul public. utilitate publică adică organizaţii nestatale. Nr. (c) servicii de instituţii publice. (2): „Unităţile≅ până când toată lumea va înţelege: administrativ – teritoriale. care se leagă direct de la bugetul de naţional aprobat la rândul lui. (b) organizaţii care prestează serviciul public. respectiv contabilitatea financiară şi. potrivit bugetului aprobat In interiorul persoanei juridice. 34. ≅ secretariate (ex. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate. al. societăţi. ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite. care angajează fonduri.: administraţie financiară). ≅ totul: secţie≅ administraţii (ex. al. regii. 1. pot fi: regii autonome. tehnică de calcul şi necesită o specializare destul de rig. al. ≅ institute. şcoli. în ansamblul mecanismului său funcţional.2004). ≅ (ex. O. ca formă -organe ale administraţiei publice. G. contabilitatea de gestiune (în partidă dublă – art. G. asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie. grădiniţe.≅ cămine. 82/1991 (actualizată prin O. oameni. precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate. a simţit nevoia să se repete punctual. dar şi ale propriului statut. ordinea şi disciplina fiind cerinţe ale legii. Organizarea contabilităţii Orice entitate persoană juridică. cu multe implicaţii. 3 0 . SNCF. poartă o gamă foarte numeroasă de denumiri. (2): „Instituţiile publice cu personalitate≅ aprobat”. care au personalitate juridică şi ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite.08. încât ai impresia că sub această căciulă intră ≅ agenţii guvernamentale. precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate. etc. 2: „Instituţiile publice. ≅ organizatorică.≅ oficii (de şomaj). art. ca o cerinţă obiectivă a gestiunii financiare.

organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. în compartimente distincte. organizarea şi conducerea corectă şi la zi a contabilităţii. potrivit legii. ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective”.Tocmai de aceea Legea contabilităţii nr. contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii şi de alte persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil. cu societăţi comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achiziţiile publice de bunuri şi servicii. a contabilului şef sau a altei persoane împuternicită să îndeplinească această funcţie. care răspund potrivit legii. municipale. de regulă. conform legii. 500/2002. orăşeneşti şi comunale. Conducătorii compartimentelor financiarcontabile din cadrul consiliilor locale. Conducătorii compartimentelor financiar-contabile din cadrul instituţiilor publice finanţate din bugetele consiliilor locale municipale. 1. din cadrul ministerelor. Numirea directorului economic. celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi alte autorităţi publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite. contabilii şefi şi alte persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie din cadrul instituţiilor subordonate ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale se numesc cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil din cadrul ministerului sau organului central respectiv. Şeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupă funcţia de conducere a compartimentului financiar-contabil şi care răspunde de activitatea de încasare a veniturilor şi de plată a cheltuielilor sau. condiţiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile economice. Persoanele juridice organizează şi realizează contabilitatea. împreună cu personalul din subordine. depunerea la termen a 3 0 . Directorii economici. Instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă. pot încheia contracte de prestări de servicii. birou. pe baza propunerii ordonatorului de credite ale instituţiei respective. una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe bază de contract. în condiţiile legii. persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii trebuie să asigure. după caz. orăşeneşti şi comunale se numesc cu avizul conducătorului financiarcontabil al consiliului local respectiv. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. În acest scop. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. în care este organizată execuţia bugetară (serviciu. al (1) că: „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinaţie. conduse de către directorul economic (financiar). respectiv contabil autorizat. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. compartiment). 82/1991 (actualizată 2004) prevede la art. precum şi valorificarea rezultatelor acesteia. compartimentul financiarcontabil reprezintă o structură organizatorică în cadrul instituţiei publice. pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale. în condiţiile legii. respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare. se face cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. se numesc cu avizul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti. de organizarea şi conducerea contabilităţii. potrivit legii.

reţinând totuşi existenţa în practica curentă a trei mari categorii şi anume: • • • a) Documente justificative prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a operaţiilor economice şi care formează de fapt masa covârşitoare a acestora. care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează deopotrivă răspunderea persoanelor care le-au întocmit. a registrelor şi situaţiilor financiare. după caz. (1) din Legea contabilităţii nr. La rândul lor documentele justificative pot fi: . altele de execuţie şi justificare etc. deci prin cumularea şi centralizarea datelor consemnate iniţial în 3 0 . Conversia dintre EURO şi moneda naţională se efectuează la cursul de schimb lunar al EURO. numerar şi alte drepturi şi obligaţii.G. cu orice titlu.. 82/1991. devenind astfel document justificativ. cât şi în valută. comunicat de BNR. Aceste documente. b) Documente de evidenţă şi prelucrare contabilă. Reflectarea în contabilitatea instituţiilor publice a operaţiunilor privind primirea şi utilizarea contribuţiei financiare nerambursabile a Comunităţii Europene se face în lei şi în EURO.documentele centralizatoare obţinute prin sortarea documentelor primare pe operaţii. calculat pe baza cursului de schimb valabil în penultima zi lucrătoare a lunii precedente lunii pentru care se stabileşte cursul valutar. sistemul documentelor contabile este foarte complex. cu numeroase particularităţi de conţinut şi restricţii de completare şi circulaţie: unele se întocmesc în unitate. altele vin sau pleacă spre exterior. în funcţie de "tratarea" şi complexitatea lor. Moneda şi cursul de înregistrare Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Deţinerea. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională. orice operaţiune economică efectuată se consemnează întrun document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. 6 alin. organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice. creanţe şi datorii în valută) se reevaluează la cursul comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare. Documente şi registre contabile 1. sunt interzise. reactualizată prin O. Potrivit prevederilor art. În ansamblul lui. păstrarea documentelor justificative.acestora la organele în drept.documente primare întocmite la locul şi în momentul desfăşurării evenimentului patrimonial. c) Documente de sinteză şi raportare contabilă şi financiar-fiscală. fără să fie înregistrate în contabilitate. pe care îl "fotografiază" pe o machetă specifică fiecărui gen de operaţii. vizat şi aprobat precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate. La data întocmirii situaţiilor financiare.nr. . unele înscrisuri au caracter de dispoziţie. 2004 precum şi a celorlalte prevederi legale privind întocmirea şi utilizarea formularelor comune şi a celor cu regim special necesare în activitatea financiară şi contabilă. de bunuri materiale. potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei precedente.70 din 13 aug. exprimarea în etalon monetar a mărimii operaţiilor economice şi financiare. precum şi efectuarea de operaţiuni economice. titluri de valoare. elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate.

eventual. pentru documentele bancare şi de casă).82/1991 (republicată 2004): „registrele de contabilitate obligatorii sunt: registrul-jurnal.valoarea în monedă (scrisă în cifre şi în litere. b) Pentru toate categoriile de documente există obligativitatea păstrării (arhivării) acestora. aprobarea şi confirmarea datelor înscrise în documente. zilnic sau lunar. chitanţă. Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie şi de fiecare subunitate a acesteia. 2. clasării şi sistematizării lor de aşa manieră încât să faciliteze accesul retroactiv şi controlul situaţiei desfăşurate. registrul inventar şi registrul cartea mare. b) Anumite documente mai pot cuprinde şi alte elemente ce-i îmbogăţesc conţinutul sau îi uşurează prelucrarea. bon. . după caz. cu contabilitate proprie.numărul de ordine al documentului. cu indicarea elementelor cantitative şi calitative. operaţiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate.data şi locul întocmirii. a unor registre-jurnal auxiliare. 3 0 .jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic. spre a facilita prelucrarea lor contabilă ulterioară. În condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul tehnicii de calcul fiecare operaţiune se va înregistra în mod cronologic. pe principiul „dublei înregistrări”. În cazul în care se folosesc jurnale auxiliare. Sintetizând lucrurile. ne conduce la concluzia că orice document trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: .documentele primare. respectând cu stricteţe procedeele specifice metodei contabilităţii – iar toate acestea ţin de alfabetul ştiinţei care se presupune. după data de întocmire sau de intrare a documentelor. prin intermediul „formulei contabile”.). denumirea unităţii (gestiunii) care a întocmit documentul. prin înregistrarea cronologică. c) Se reţine de asemenea obligaţia respectării cu stricteţe a metodologiei de întocmire şi circulaţie a documentelor primare şi introducerea lor în procesul de prelucrare contabilă după reguli şi folosind procedeele cele mai potrivite specificităţii organizatorice şi pretenţiile manageriale ale fiecărui agent economic. „Prelucrarea” contabilă a documentelor se face prin intermediul „registrelor” şi numai în urma acestor operaţii ele devin documente justificative. . Registrul-jurnal poate îmbrăca forma unui registru-jurnal general şi. 3. că este cunoscut. identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate. . . dar cele mai sus menţionate rămân indispensabile. 19 şi 20 din Legea contabilităţii nr. la orice moment dorit. fără ştersături şi spaţii libere. în limita unor termene stabilite prin lege. Documentele primare se transpun în „conturi”. apriori.felul operaţiei. .denumirea documentului (factură. în orice moment.” a) Registrul .semnătura persoanelor implicate în efectuarea operaţiilor. câteva constatări sunt demne de semnalat în vederea atestării sistemului documentelor primare: a) Investigarea "codului" pachetului documentelor. a documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv (şi implicit formula contabilă de poziţionare corespunzătoare).semnătura de autorizare prin control a legalităţi operaţiilor prevăzute. Conform art. ca şi "vizualizarea" unora din componentele lui. totalul lunar al fiecăruia se trece în registrul-jurnal general (care devine un registru centralizator de control). etc. . Acestea se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia lor şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită.

Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare şi se conduce de fiecare instituţie. după caz. grupate în funcţie de natura lor. fără ştersături şi spaţii libere. cu contabilitate proprie. de piaţă în scopul redimensionării provizioanelor (creşterii – descreşterii). Elementele patrimoniale înscrise în registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil. totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul-jurnal general. ci compară valorile stocurilor. evident). datoriilor. pentru toate conturile sintetice. acestea se barează. Atentie la conţinut: registrul inventar nu ţine locul documentelor de inventariere. rulajele debitoare. trezoreria. care stă la baza înregistrării în registrul-jurnal. rulajele curente debitoare şi creditoare ale lunii curente. Registrul-jurnal şi registrul-inventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. în funcţie de necesităţile instituţiei. Balanţa de verificare cuprinde. vânzările. Registrele de contabilitate pot fi prezentate sub formă de registru sau foi volante şi listări informatice legate sub formă de registru. anual la închiderea exerciţiului. conform posturilor din bilanţul contabil.inventar este un document obligatoriu în care se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi de pasiv. în registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii. Deci. nu calculează plusurile şi minusurile. prin gruparea elementelor de activ şi de pasiv. Registrul inventar serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii şi ca probă în diverse litigii. Registrul-jurnal şi registrulinventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. iar totalul registrului-jurnal verifică "totalul rulajelor din luna curentă” a balanţei de verificare. stabilindu-se situaţia fiecărui cont. b) Registrul .inventar se întocmeşte la înfiinţarea instituţiei. totalul sumelor debitoare şi creditoare ale lunii precedente. direct sau prin regrupare pe conturi corespondente. Periodic.În această situaţie registrul-jurnal se editează lunar. c) Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar. creanţelor. operaţiile diverse. înregistrările efectuate în registrul-jurnal. pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere şi în procesele verbale de inventariere. cu ocazia încetării activităţii. 3 0 . pot fi recapitulate într-un document centralizator. Registrul . la care se adaugă intrările şi se scad ieşirile de la data inventarierii până la data încheierii exerciţiului). iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor. iar la închiderea conturilor. registruljurnal înlocuieşte foile volante ale "notei contabile". Operaţiile de aceeaşi natură. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului. Balanţa de verificare: Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiilor patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de verificare (a conturilor. Registrele de contabilitate prevăzute se numerotează înainte sau pe măsura întocmirii lor. rulajele creditoare şi soldurile finale. inventariate potrivit normelor legale. 3. precum şi de fiecare subunitate a acesteia. Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice. nefiind admisă înregistrarea unor operaţii ulterioare. următoarele elemente: simbolul şi denumirea conturilor (în ordinea din planul de conturi). imobilizărilor existente la finele anului – valorile contabile cu valorile juste. Principalele registre-jurnal auxiliare care pot fi utilizate sunt cele privind aprovizionările. privind acelaşi loc de activitate. de regulă lunar. Registrul-jurnal parafat şi înregistrat la organul fiscal teritorial se completează lunar prin preluarea totalului din registrul-jurnal obţinut cu ajutorul tehnicii de calcul. respectiv soldul iniţial.

spre exemplu. Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifică concordanţa dintre conturile sintetice şi conturile lor analitice. eventualele paricularităţi regăsindu-se în interiorul claselor: 3 0 .totalul rulajelor cumulate de la începutul anului până la zi. în prealabil. fie în ordine inversă de la conţinutul sintetic al conturilor. debitoare şi creditoare ale lunii curente. reconstituirea elementelor şi conţinutului conturilor. de calcul şi control economic etc. Organele de control. cu ocazia verificărilor ce le efectuează la instituţiile care prelucrează în sistem automat datele din contabilitate. Dacă analizăm această structură aşa cum este ea reglementată în ţara noastră. Sistemele de prelucrare automată a datelor trebuie să permită. Exerciţiul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. pornind fie de la datele de intrare. precum şi concordanţa dintre totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din cartea mare şi totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din balanţă. planul contabil general reprezintă "platforma" de lansare a întregului mecanism de reprezentare şi calcul al situaţiei patrimoniale şi al rezultatelor obţinute. construit şi el după o serie de reguli specifice care ţin seama de funcţionalitatea conturilor. a listelor şi informaţiilor supuse verificării. programare şi de utilizare a tehnicii de calcul. în orice moment. listelor sau altor informaţii pe baza cărora să se poată determina datele de intrare. au dreptul de acces la documentaţia de analiză. evident într-un câmp de rezoluţii alternative. nu uitaţi să învăţaţi. de conţinutul lor economic. respectiv concordanţa dintre totalul înregistrărilor din registrul-jurnal şi totalul rulajelor debitoare şi totalul rulajelor creditoare din balanţă. Cu ajutorul balanţei de verificare se certifică corelaţiile dintre egalităţile generate de dubla înregistrare a operaţiilor patrimoniale în contabilitate. în măsurarea poziţiei financiare şi a performanţelor. cu excepţia primului an de activitate. Această prevedere îşi are suporturile sale istorice. Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice cât şi pentru cele analitice. pe clase omogene cu o adresă clar delimitată. pentru conturile analitice se poate întocmi numai situaţia soldurilor (balanţa soldurilor). tradiţionale. Fiecare cont dimensionat în cadrul planului se delimitează ca o pistă pe care aleargă datele în vederea constituirii indicatorilor economici şi financiari necesari în gestiune şi comunicare. înainte de toate. soldurile finale debitoare şi creditoare (deci balanţe de verificare cu „patru serii de egalităţi”) Balanţa de verificare la 1 ianuarie se completează cu soldurile finale debitoare şi creditoare ale lunii decembrie. (Atenţie. constatăm următorul tablou al conturilor (valabil pentru orice tip de persoană juridică. Instituţiile publice care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. Anumite instituţii precum cele de învăţământ. de acoperirea necesităţilor de informare. când acesta începe la data înfiinţării instituţiei publice prin actul normativ de înfiinţare. dar contabilitatea oferă toate elementele necesare translaţiei şi care te duc automat la anul calendaristic drept an gestionar – fiscal. precum şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice. legislative şi chiar astronomice sau climatice. În structura sa cea mai generală conturile sunt sistematizate. au probleme la trecerea din „anul şcolar” în „anul fiscal”. în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare. aşa că atunci când trecem la utilizarea practică a conturilor trebuie să avem în vedere că orice cont se circumscrie într-un anume perimetru. în consens cu normele internaţionale de contabilitate. ce este contul)! În cadrul standardelor de contabilitate. Sistemul conturilor Standardele internaţionale de contabilitate cercetează şi argumentează ştiinţific evenimentele şi soluţiile corespunzătoare. într-un "cadru general" denumit şi "Plan contabil general".

Procedând astfel. fondurile cu destinaţie specială. .clasa 4: Conturi de terţi (decontări). îl poţi imagina. 76 "venituri financiare".clasa 1: Conturi de capitaluri (inclusiv rezultate) .clasa 6: Conturi de cheltuieli . contul de profit şi pierderi.o serie de grupe de conturi sunt perfect simbolizate prin corelaţiile absolute dintre ele: gr.clasa 7: Conturi de venituri . necesară conducerii operative când informaţia "caldă" se culege din conturi fără a mai aştepta sinteza prin bilanţ. Câteva repere sunt interesante de reţinut: . "Tabloul conturilor" este oricum mai complex şi mai vechi decât "tabloul elementelor" să zicem. separarea imobilizărilor supuse amortizării de cele neamortizabile şi încă altele 3 0 . ..terminaţiile grupelor de la 0 la 8 permit clasificarea operaţiilor conform unor criterii generale: în activul bilanţier . unde.clasa 9: Conturi interne de gestiune În ansamblul acestei structuri. 77 "venituri excepţionale" etc.în funcţie de destinaţia sau natura economică a bunurilor. 66 . sau gr. 67 .în contul de "profit şi pierdere" ..clasa 2: Conturi de active imobilizate .clasa 8: Conturi speciale . semnificaţia codificării (simbolizării) grupelor şi a conturilor este şi ea evidentă.în cazul conturilor şi subconturilor de bilanţ sau de cheltuieli şi venituri.clasa 3: Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie ."cheltuieli financiare" şi gr."cheltuieli excepţionale" şi gr. . venituri şi cheltuieli. nu de puţine ori. cu terminaţia de la 0 la 8. trebuiesc căutate „nişte” de plantare a unor conturi specifice pentru diverse evenimente temporare precum finanţările comunitare. între sistemul de conturi şi bilanţul contabil. anexele la bilanţ.clasa 5: Conturi de trezorerie . terminaţiile „9” permit să se identifice operaţiile de sens contrar celor care în mod normal sunt acoperite prin contul de nivel imediat superior sau prin contul de acelaşi nivel. delimitate şi "aliniate" în bilanţul contabil. Şi poate în acest domeniu cel mai bun exemplu ni-l oferă instituţiile publice.în funcţie de natura cheltuielilor şi a veniturilor pe seama cărora se formează rezultatul exerciţiului. dacă economia reală o cere. se realizează o legătură directă între contabilitatea curentă financiară şi situaţiile de sinteză financiar-contabile. Pentru sistematizarea conturilor şi ierarhizarea claselor (grupelor s-a folosit "criteriul bilanţier" conform căruia conturile sunt clasificate şi ordonate în raport de structurile de activ şi pasiv.5. Aşa cum în tabloul lui Mendeleev dacă ai anumite supoziţii găseşti locul în care se află elementul chimic nou descoperit sau prezumat.pentru grupele de conturi afectate activului bilanţier terminaţiile 9 (inclusiv grupa 28) indică provizioanele pentru deprecierea activelor corespunzătoare claselor 2 . . tot astfel în "tabloul lui Luca Paciolo" găseşti contul de care ai nevoie sau. .

acestea sunt utile şi pentru anticiparea şanselor entităţii de a primi finanţare în viitor. de exemplu. Informaţiile despre poziţia unei instituţii.11. Poziţia financiară este influenţată de resursele economice pe care le controlează. în special despre capacitatea acesteia de a colecta venituri sau a obţine finanţări. valoare patrimonială justă şi capacitatea acestuia de a genera beneficii economice. Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare şi a modului în care profiturile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes faţă de administraţie. În ultimă instanţă de aceasta depinde. activele – creanţe se încasează etc. de a rambursa credite şi de a realiza programele administrative. Într-o accepţiune mai simplistă poziţia financiară defineşte potenţialul economic şi financiar al unei anume entităţi. precum şi de capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. de structura sa financiară. În acest sens informaţiile despre variabilitatea performanţelor sunt importante. capacitatea ei de aşi plăti angajaţii şi furnizorii. Elementele constitutive ale poziţiei financiare cuantificate la un moment dat şi în mişcare după restricţiile „tratamentelor financiare” sunt: • • activele: un activ reprezintă o resursă controlată de unitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru aceasta (activele produc. performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a instituţiei. datoriile: o datorie reprezintă o obligaţie actuală a unităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. activele se comercializează. însemnând patrimoniul propriu. de lichiditate şi solvabilitatea sa. de a plăti dobânzi. 3 0 . de aşi onora angajamentele financiare scadente. La toate acestea o primă şi importantă imagine aduce patrimoniul de care poate dispune stabil entitatea şi capacitatea de mobilizare a acestuia în scopul realizării obiectivelor ce constituie menirea ei. Lichiditate se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat. patrimoniul administrat. sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii concentrate asupra poziţiei financiare. Informaţiile despre resursele economice controlate de instituţie sau de care poate dispune aceasta şi capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa forţa instituţiei de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor. Informaţiile despre lichiditate şi solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a întreprinde acţiuni.). Solvabilitatea se referă la disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai mare în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente. CONTABILITATEA SI POZITIA FINANCIARA Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită evaluarea capacităţii unei instituţii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a perioadei şi siguranţei generării lor. după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade.

dacă ştie să-şi gestioneze cheltuielile balansând corect între necesităţi şi resurse – iar toate acestea într-un context în care să nu fie omise eficienţa şi perspectiva. chiar şi cele sociale. deciziile ce asigură realizarea obiectivului lor incorporează o anumită încărcătură economică. directă sau colaterală. dacă dă suportul ştiinţific şi legal dimensionării şi colectării veniturilor proprii din taxe. Bilanţurile elaborate conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate în vigoare pot inlcude elemente ce nu satisfac definiţiile activelor sau ale datoriilor şi nici nu sunt prezentate ca parte a capitalurilor proprii. de a onora diverse alte obligaţii. Astfel. domeniul public. dacă se încumetă să solicite şi să obţină finanţări pe programe. dar şi încasarea sau probabilitatea încasării creanţelor în măsura în care acestea sunt certe. Deciziile economice. „Lumea” crede că aceste afirmaţii preluate din „cadrul general IAS” se referă doar la întreprinderi. de a-şi plăti angajaţii. activităţi conexe. CONTABILITATEA SI PERFORMANTA FINANCIARA Oricât de „instituţionalizate” par diversele verigi ale administraţiei publice. de exemplu. etc. deoarece nu satisfac criteriile de recunoaştere minim necesare. iar prin tratarea lor corectă se intră în normalitate. de aici. de a rambursa împrumuturi şi a plăti dobânzile corespunzătoare. necesită deci. se angajează cheltuieli. inclusiv a perioadei şi a siguranţei generării lor. beneficii economice. să-şi argumenteze cererea de fonduri. definiţiile includ şi elemente ce nu sunt recunoscute ca fiind active sau datorii în bilanţ.• capitalul/patrimoniul propriu: reprezintă interesul rezidual al proprietarilor (stat. societăţilor. apoi. întotdeauna evaluarea capacităţii firmelor. companiilor. resurse colaterale. autorităţi administrative sau instituţionale etc. finanţări. dar indispensabilă. dar nu încearcă să specifice criteriile ce trebuie îndeplinite înainte de a fi recunoscute în bilanţ. Fluxurile de beneficii economice viitoare dinspre sau către instituţia în cauză trebuie să fie suficient de sigure pentru a îndeplini criteriile de probabilitate prevăzute de IAS înainte de a recunoaşte un activ sau o datorie. 3 0 . impozite. dar ele satisfac o necesitate temporală sau conjuncturală a economiei reale. O instituţie publică este mai interesantă şi devine mai atractivă dacă ştie să-şi fundamenteze bugetul.) în activele unei persoane juridice. Definiţiile activelor şi datoriilor identifică elementele esenţiale ale acestora. 12. fiecărei instituţii de a genera numerar (venituri. domeniul privat. atrageri de fonduri.) ori echivalente ale numerarului. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii complete şi concentrate asupra performanţei şi modificării poziţiei financiare pentru fiecare entitate persoană juridică la nivelul căreia se administrează venituri. întrucât ele au menirea fundamentală de a genera venituri şi. capacitatea acesteia de a angaja lucrări şi a plăti furnizorii. se generează sau se „plânge” după resurse. dar nu e aşa. În ultimă instanţă de aceasta depinde. după deducerea tuturor datoriilor sale.

Este interzis instituţiilor publice să centralizeze bilanţurile şi conturile de execuţie ale instituţiilor din subordine fără viza trezoreriilor statului. bilanţul contabil şi contul de execuţie bugetară pentru obţinerea vizei privind exactitatea plăţilor de casă. pentru anticiparea capacităţii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente. Bilanţurile contabile care nu corespund cu datele din evidenţa trezoreriilor statului se vor restitui instituţiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare. întocmite cel puţin anual. instituţii publice. SITUATIILE FINANCIARE Poziţia. performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată”. 10. supuse verificării prin intermediul balanţei de verificare. etc. pentru formularea raţionamentelor despre eficienţa cu care ea. Instituţiile publice au obligaţia să prezinte la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică la care au deschise conturile. stabilite potrivit legii. republicată 2004 OG 70/13 august 2004). 1 (societăţi comerciale. care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare. după caz. 82/1991 (republicată 2006) „documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico – financiare a persoanelor juridice prevăzute la art. Banii exprimă o posesie.) sunt situaţiile financiare anuale. 1 al Legii nr. Performanţa este mai importantă decât banii. performanţa şi gestionarea financiară a oricărei instituţii publice. Instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite depun un exemplar din situaţiile financiare la organul 3 0 . care trebuie să coincidă cu cele din conturile corespunzătoare deschise la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică (dar „extras de cont” n-o fi având?). al.Informaţiile despre performanţa unei instituţii sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice (Legea 82/1991. performanţa exprimă capacitatea de a valorifica posesia. asociaţii şi organizaţii. Aşa cum precizează art. a soldurilor conturilor de disponibilităţi. economic – comerciale. 13. impun în mod necesar. poate angaja şi utiliza noi resurse. Situaţiile financiare se întocmesc pornind de la conturile curente. dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple încât să le reducem la datele sintetice dintr-un anume formular de raportare periodică pentru că ar fi păcat să se ignore informaţia în timp real pe care o furnizează contul contabil. În practica curentă informaţiile privind performanţa financiară sunt oferite în primul rând de „contul de profit şi pierdere”. Instituţiile publice întocmesc situaţiile financiare potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice. ca periodic activitatea acestora să fie sintetizată şi supusă unei analize de fond prin intermediul „situaţiilor financiare”. administrative. respectiv „contul de execuţie bugetară”.

calcule comparative. Standardele Internaţionale de Contabilitate vin cu un bagaj cultural greu. de instituţii. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară – IFRS. cum spun numeroasele organisme de specialitate ale U. Deşi nu toate necesităţile de informaţii ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare. fiecare cu explicitarea conducerii. la termenele stabilite de acesta. departe de o rigoare absolută de tipul 1 + 1 = 2!. atât prin intermediul unor instituţii naţionale. cum ar fi: Principiile Contabile General Acceptate în Statele Unite – US GAAP –. armonizare şi convergenţă. Efectele şi finalităţile cercetării: Standardele trebuie să conducă la binele public european. de oameni. ele se fundamentează pe raţionamentul profesional. există cerinţe comune tuturor utilizatorilor. umane. care armonizează regulile şi principiile de referinţă cu privire la elaborarea situaţiilor financiare anuale ale instituţiilor publice. instituţionale sunt atributele definitorii ale contabilităţii. de convergenţă. CONCLUZI Reflectarea fidelă a realităţii economico-financiare şi a consecinţelor sale sociale. realizat prin apelul la principii. Procesul de armonizare a contabilităţii româneşti cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS/IFRS) şi cu Directivele contabile europene. Ea s-a adaptat proceselor de normalizare. situaţii. şi care poate conduce la mai multe soluşii pentru o anumită problemă dată. Aceste „formalizări” au menirea de a întări valoarea cognitivă a informaţiilor contabile concomitent cu valorificarea lor in procesul decizional şi managerial. Mecanismele economice româneşti prezintă din acest punct de vedere o mare rigiditate în implementarea conceptelor şi principiilor contabile. anexe. reprezintă una dintre cele mai curajoase provocări pentru mediul administrativ. 14. dar rămâne de văzut câţi beneficiază de acest “bine”. se luptă şi muncesc astăzi cei mai redutabili specialişti în “ştiinţa conturilor”. Există o terminologie-cheie care a învăluit lumea europeană dezvoltă şi toate marile puteri economice ale lumii.ierarhic superior. pentru perfecţionarea căreia se bat. Este poate. În faţa provocărilor europene. Întrucât proprietarii investitori sunt ofertanţii de capital de risc ai entităţii persoană juridică. cât şi prin acţiunea organismelor ce reprezintă profesia contabilă. la termenele stabilite de acestea. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a luat în considerare oportunitatea recunoaşterii profesiei contabile la nivel european. discutate şi aprobate sub semnătura de organele abilitate.. profesioniştii contabili se preocupă în fapt de economie. Poate 3 0 . de reflectarea contabilă a realităţii. cea mai frumoasă parte a profesiei contabile. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. Situaţiile financiare centralizate privind execuţia bugetului de stat întocmite de ministere. furnizarea de situaţii financiare satisface necesităţile lor şi de asemenea va satisface majoritatea necesităţilor altor utilizatori.E. precum şi situaţiile financiare privind execuţia bugetului local întocmite de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti se depun la Ministerul Finanţelor Publice. Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public – IPSAS. Situaţiile financiare sunt un complex de sinteze specific contabile. ale autorităţii publice şi instituţiile publice autonome. contabilitatea românească nu putea să rămână pasivă şi fără reflexe. Preocupaţi de standarde. supuse auditării şi făcute publice. dar pe care noi abia le descifrăm.

Editura Academiei Române.cod ISBN nr. Aplicaţiile concrete din marile firme. Of.S. 2004). Elaborarea de standarde naţionale pornind de la principiile înscrise în IFRS pare a fi calea cea mai interesantă. nr. .de Camera Auditorilor Financiari din Romania si trimismembrilor sai ca atasament la revista Auditul financiar" nr. 2002). 1978. Această cale de acces la IFRS asigură o mai bună concordanţă între principii şi reguli. Mon.A.4 /2007 Reglementări contabile conforme cu Directivele a IV-a şi a VII-a a Comunităţii Economice Europene.f. cel puţin în spaţiul european. Bibliografie • • • • • • • • • • • • "Drumul spre Europa".D.2006. Ordinul m. .Contabilitatea de gestiune. poate satisface mai bine raporturile care trebuie să existe între contabilitate şi fiscalitate şi poate cuprinde unele reguli referitoare la contabilitatea din timpul exerciţiului de raportare financiară.p. . 16005/2002. nr. Legea contabilităţii nr. ar putea fi acela de respingere prin această modalitate a unei eventuale dominaţii americane. însă o foarte bună cunoaştere a IFRS şi o activitate legislativă prealabilă de pregătire a cadrului necesar deschiderii câmpului de aplicare şi de manifestare nestingherită a acestor principii. Drăgan C. Într-o etapă următoare va trebui să ne elaborăm propriile standarde şi normative. Ordonanţa Guvernului nr. 2007. cea mai acută problemă ar fi aplicarea standardelor internaţionale şi reglementărilor europene aşa cum sunt ele. referitoare la auditul statutar al conturilor comunitare (preluată din originalul în limba franceză.11-604). nr.inregistrat pe C.8. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.Program de Reformă a contabilităţii şi de întărire Instituţională.argumentul cel mai convingător pentru acceptarea armonizării prin raportare la IAS-uri.Revoluţia contabilităţii.70/13 aug. succesiv din 2000 până în 2007. Ar urma apoi aplicaţii similare în instituiţiile publice unde procesul este “anevoios şi lent”-cel puţin cum a fost catalogat de Colegiul consultativ al contabilităţii. Documentar elaborat de Banca Mondială pentru România. 2004. Regulamentul Financiar al Uniunii Europene nr. dar şi specificităţii economiei româneşti. (publicat în volum. publicate în volum de Parlamentul României-Camera deputaţilor.82/1991 (cu toate modificările până în 2007). 1186 bis/2005. Editura Universitară. îndeosebi bănci şi societăţi de asigurare. nr. M. Ordinul m.264. 2005. nr. dar nu este de loc uşor. COM/2004/177.International Accounting Standard. şi succesele dobândite dovedesc că acest lucru este posibil şi benefic. Drăgan. 3 0 . I. Editura Economica. Standardele naţionale astfel elaborate trebuie să asigure convergenţa totală cu IFRS. 2006 Directiva a Opta a Comunităţii Europene privind legislaţia societăţilor comerciale. publicat în volum.S -Standardele de Contabilitate pentru Sectorul Public.f. Pentru noi.A. Mon.590. evident însă cu adaptările minim necesare generate de prevederile şi progresele legislative. Aplicarea acestei soluţii presupune.973. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor de contabilitate publică (inclusiv anexele P.p. 1080/2005. C.P. M. Of. I. corerspunzătoare nevoilor.

3 0 .

3 0 .