Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir” Facultatea de Management Turistic si Comercial

Evaluarea in contabilitate

Coordonator: JALBA LUMINITA

Student: anul I, gr.105
3 0

Dobre Elena-Catalina

CUPRINS

1 Definiţie • 2 Obiectul contabilităţii • 3 Funcţiile contabilităţii • 4 Principalele forme de organizare contabilă • 5 Organismele normalizării contabile • 6 Principii contabile • 7 Politici contabile • 8 Standarde contabile • 9 Funcţionarea contabilităţii o 9.1 Reguli generale o 9.2 Organizarea contabilităţii o 9.3 Moneda şi cursul de înregistrare o 9.4 Documente şi registre contabile o 9.5 Sistemul conturilor • 10 Contabilitatea şi poziţia financiară • 11 Contabilitatea şi performanţa financiară • 12 Situaţiile financiare (cadrul general) • 13 Concluzi

3 0

1. DEFINITIA CONTABILITATII

Contabilitatea este ştiinţa şi arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori" (Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1). Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecţionat şi „arta ţinerii socotelilor”, punctul de cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fără alternative, deopotrivă o ştiinţă şi o artă în urmărirea existenţei şi mişcării capitalurilor şi utilităţilor, al stabilirii rezultatelor activităţii şi plasării lor, şi totul de maniera că afacerile să beneficieze permanent de suportul bănesc necesar. Companiile, întreprinderile, instituţiile, societăţile de orice fel şi mărime, persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea. Din punct de vedere istoric, câteva repere merită a fi reţinute. În lucrarea "Contabilitate generală" din 1947, ediţia a 13-a, autorul, prof. univ. C. G. Demetrescu defineşte contabilitatea pe trei coordonate:

• •

a) obiectul - contabilitatea este o ramură a ştiinţelor sociale care asigură înregistrarea metodică şi ordonată a tuturor operaţiilor privind mişcările de valori, de drepturi şi obligaţii, precum şi modificările determinate de rezultatele activităţii desfăşurate; b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situaţiei economice şi juridice a întreprinderii, exercitarea permanentă a unui control; c) mijloacele - contabilitatea se foloseşte de mijloace proprii: conturi, balanţe de verificare, jurnale.

Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea presoanelor fizice şi juridice […] trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori. Contabilitatea este procesul prin care informaţiile financiare a unei entităţi sunt înregistrate, clasificate, sumarizate, interpretate şi comunicate. 3 0

Acest sistem presupune efectuarea a cel puţin două înregistrări pentru fiecare tranzacţie: debitarea unui cont contabil şi creditarea altuia. titlurile de valoare. valorile) corespunzătoare. Concepţia economică defineşte ca obiect al contabilităţii circuitul capitalului privit sub aspectul destinaţiei lui. 82/1991. obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile. întocmindu-se Registrul-jurnal.Auditarea. Auditor. Evaluator. Acest sistem a fost folosit deja în Europa medievală. Expert Contabil sau Cenzor independent. Înregistrările care se efectuează zilnic constituie Contabilitatea primară. şi sub aspectul modului de dobândire. posibil chiar în Grecia antică. Înregistrerea cronologică a informaţiilor economice se realizează cu ajutorul conturilor contabile. zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic. Verificarea corelaţiilor se realizează cu ajutorul Balanţei de verificare. bogăţiile naturale. în corelaţie cu obiectele (bunurile. veniturile şi rezultatele obţinute de acestea. respectiv capital fix şi capital circulant. Contabilitatea este o componentă a sistemului informaţional economic. OBIECTUL CONTABILITATII Concepţia juridică consideră că obiectul contabilităţii îl formează patrimoniul unui subiect de drept. Evidenţa cronologică şi sistematică a informaţiilor economice se face pe baza documentelor justificative. cheltuielile. privit prin prisma relaţiilor juridice. În anumite cazuri se foloseşte şi contabilitatea în partidă simplă. precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate. drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice sau juridice (subiecţi de drept). Practicanţii contabilităţii se numesc contabili. iar înregistrarea sistematică se realizează prin întocmirea Registrului de Inventar şi a Registrului Cartea Mare. având ca modalitate de exprimare şi evaluare etalonul bănesc. respectiv capital propriu şi capital străin (atras şi împrumutat). Suma tuturor debitărilor trebuie să fie întotdeauna egală cu suma tuturor creditărilor. Lucrările de sinteză care se întocmesc periodic sunt Bilanţul contabil şi Contul de profit şi pierdere. Această formă este cunoscută şi sub numele de contabilitate în partidă dublă. Conform Legii contabilităţii nr. 3. 3 0 . Contabilitatea modernă se bazează principiul dublei înregistrări. putând astfel verifica uşor existenţa erorilor. Contabilii cu experienţă pot fi atestaţi de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi drept Contabil Autorizat. o disciplină înrudită. disponibilităţile băneşti. inclusiv solul. adică drepturi şi obligaţii pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice. este procesul de analiză independentă a raportărilor financiare cu scopul exprimării unei opinii referitoare la corectitudine şi respectarea principiilor contabile general acceptate.

Teoria economică defineşte contabilitatea ca domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţilor economice sub forma valorilor de întrebuinţare (utilităţilor) şi surselor de provenienţă a acestora( resurselor ). instituţie publică. tranzacţii au o reprezentatre cantitativă . inteligibile. Desigur evaluarea monetară presupune în unele situaţii utilizarea şi a etalonului natural sau muncă deoarece unele bunuri. Toate acestea înglobează de o parte un sistem de teorii foarte generale profund conceptualizate pe care se fundamentează regulile de cunoaştere şi evaluare a evenimentelor şi tranzacţiilor . Asfel se crează premizele pentru manageri şi utilizatorii externi. iar pe de altă parte un ansamblu de proceduri şi tratamente de prelucrare. analiză şi stocare a informaţiilor necesare luării deciziilor. datorită faptului că informaţiile noi se construiesc pe suportul celor existente utilizând proceduri specifice contabilităţii . teze. Rusu defineşte obiectul contabilităţii ca fiind ansamblul mişcărilor de valori. proceduri şi tratamente. Prin limbajul şi sistemul propriu de concepte . credibile şi comparabile despre orice entitate şi structuri componente ale acesteia.) precum şi raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte şi care generează decontări băneşti. contabilitatea este disciplina care poate furniza informaţii financiare permanente . exprimabile în bani. profesorul D. transmiterea. constituind un sistem de informare care asigură culegerea. însă acestea au un rol complementar fiind utilizat în special pentrugestiunea fizică a bogăţiei.În lucrarea „Bazele contabilităţii” din 1980. Aceasta este în prezent concepţia şcolii ieşene de contabilitate. Contabilitatea este considerată pe bună dreptate componenta cea mai importantă a sistemului informaţional economic deoarece cele mai multe decizii sunt luate pe baza informaţiilor obţinute cu ajutorul acesteia . Cele mai reprezentative concepţii sunt : 3 0 . principii. prin evaluarea acţiunii anterioare în funcţie de care se iau decizii ce privesc viitorul . societate comercială. Sub aspectul doctrinar contabilitatea este considerată un concept plurivalent cu valenţe istorice şi semnificaţii practice. devenind astfel un veritabil incubator al promovării şi dezvoltarii afacerilor În decursul istoriei sale contabilitatea a adunat o zestre importantă de idei. dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă. stocarea şi analiza informaţiilor în vederea luării deciziilor. calculele contabilităţii reflectă deodată mişcarea şi transformarea mijloacelor precum şi resursele în ordinea lor de formare şi după destinaţia lor în procesul de reproducţie. să aibe o imagine atât structurală cât şi de ansamblu asupra organizaţiilor ceea ce le permite să realizeze legături si conexiuni între compartimentele unei entităţi. Evoluţia acestora a fost însoţită în plan conceptual de numeroase controverse cu privire la utilitatea sa în cadrul mecanismelor de cunoaştere şi gestiune a resurselor şi utilităţilor. relevante. standarde şi nu în ultimul rând concepţii cu privire la obiectul său de studiu. procese. activităţi. Literatura de specialitate delimitează abordări ale conceptelor privind obiectul de cercetare şi sfera de cuprindere a contabilităţii. teorii. social şi cultural în care s-a dezvoltat. fiecare purtând amprenta mediului economic. prelucrarea. societate bancară etc.

. respectiv active financiare care pot fi evaluate în bani . Conform acesteia constitue obiect al reflectării contabile . 3 0 . Conform acestei concepţii obiectul de studiu al contabilităţii este reprezentată de circuitul capitolului sub două aspecte : .concepţia juridică .. . Concepţia juridică Este specifică ţărilor europene aflate sub influenţa dreptului roman. adică averea agenţilor economici sub forma drepturilor şi obligaţiilor în corelaţie cu bunurile şi valorile ce aparţin de drept unei persoane fizice sau juridice . destinaţiei şi al modului în care se alocă resursele denumit capital fizic.al existenţei concrete.patrimoniu . iar ecuaţia juridică a patrimoniului este : bunuri economice = drepturi + datorii Concepţia economică Este susţinută de ţările anglo-saxone aflate sub influenţa dreptului cutumiar. Aceasta înseamnă că se includ în sfera contabilităţii numai bunurile şi valorile asupra cărora întreprinderea exercită un drept de proprietate sau de creanţă . Procedeul specific contabilităţii de prezentare a patrimoniului întreprinderii este bilanţul.patrimoniu economic . care includ în obiectul contabilităţii totalitatea bunurilor care genereză beneficii economice viitoare indiferent dacă asupra acestora se exercită un drept de proprietate sau nu. . Conforn conceptului fizic capitolul exprimă capacitatea de producţie a întreprinderii ( capacitatea de exploatare ).concepţia financiară . Conceptul financiar exprimă banii investiţi sau puterea de cumpărare investită fiind sinonim cu activul net sau capitalul propriu al întreprinderii. denumit capitol financiar.al apartenenţei. respectiv obligaţiile legate de acestea. sursei sau originii utilităţilor .concepţia economică . reprezentat prin bunuri tangibile (materiale) şi intangibile . În baza acestei concepţii patrimoniul îmbracă două forme : .patrimoniu juridic . . provenienţei. cuprinzând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor conexe bunurilor ce aparţin de drept unei persoane.

impozite). Conform acestei concepţii gruparea şi ordonarea utilităţilor trebuie să se facă în funcţie de criteriul lichidităţii ( capacitatea de a se transforma în bani ) iar resursele în funcţie de criteriul exigibilităţii ( scadenţa sau data la care o datorie trebuie plătită ). iar cele ciclice . respectiv sub aspectul destinaţiei . • Concepţia financiară Este o combinaţie a dreptului roman cu cel cutumiar.Datorii Această concepţie acordă prioritate prezentării rezultatelor operaţiunilor efectuate cu ajutorul contului de profit şi pierderi. respectiv distribuţiilor de capitaluri către acţionari. activele circulante ( stocuri . creanţe . respectiv capacitateafizică productivă ((conform conceptului fizic) la sfârşitul exerciţiului ( sau perioadei) sunt superioare faţă de începutul exerciţiului după excluderea tuturor contribuţiilor din partea acţionarilor . În esenţă presupune evidenţierea resurselor economice în expresie monetară sub aspectul provenienţei. Resursele permanente cuprind finanţările pe termen lung ( capitaluri proprii .Se consideră că s-a realizat o menţinere a capitalului dacă activul net (conform conceptului financiar ) . al întrebuinţării ca utilităţi (durabile şi ciclice). originii sursei sau resurselor (permanente si temporare ). adică activele imobilizate . împrumuturi pe termen lung ) iar cele temporare împrumuturile pe termen scurt ( furnizorii .salarii. 3 0 . În cadrul acestei concepţii putem avea două ecuaţii şi anume : Resurse economice = Utilităţi durabile + Utilităţi ciclice Resurse economice = Resurse permanente + Resurse temporare Utilităţile durabile cuprind bunuri pe termen lung . numerar şi echivalente de numerar ). Ecuaţia de echilibru conform acestei concepţii este de forma : Capitaluri proprii = Active . acordând prioritate prezentării fluxurilor de numerar şi echivalente de numerar cu ajutorul Tabloului fluxurilor de trezorerie.

• • • • Obiectivul contabilitatii este reprezentat de inregistrarile modificarilor survenite si a marimii la un moment a patrimoniului unei societati.informaţiile contabile aferente unei perioade deja încheiate pot fi folosite pentru determinarea tendinţelor de evoluţie a fenomenelor şi proceselor economice viitoare. pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice şi a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele produse. In contabilitate bunurile reprezinta activul patrimoniului. FUNCTIILE CONTABILITATII • Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea. de gospodărire a resurselor. utilaje. Drepturile sunt reprezentate de acordurile aduse de proprietarul unei societati in cadrul acesteia. potrivit unor principii şi reguli proprii. Funcţia de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi băneşti. Funcţia juridică . Funcţia previzională . Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru conducerea unităţii) şi o funcţie de informare externă (a terţilor). mijloace de transport. stocuri de materii prime. Patrimoniul din punct de vedere al contabilitati este reprezentat de ansamblul bunurilor aflate in proprietatea entitatii titulare de patrimoniu.cumparaturile de la tert sau sume de bani primite de acesta cu titlul de imprumut ce urmeaza a fi platite ulterior.datele furnizate de contabilitate şi documentele de evidenţă servesc ca mijloc de probă în justiţie. a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul unităţilor patrimoniale şi se pot exprima valoric. Bunurile reprezinta aspectul fizic-material al patrimoniului(cladiri.4. Funcţia de informare constă în furnizarea de informaţii privind structura şi dinamica patrimoniului. a situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute în scopul fundamentării deciziilor. controlul respectării disciplinei financiare etc.impreuna cu drepturile si obligatiile aferente acestuia.precum si de rezultatele obtinute in urma activitatii firmei. 3 0 . Obligatiile sunt reprezentate de aprovizionarile. marfuri sau bani aflati in conturile firmei sau in casierie).Drepturile si obligatiile se regasesc in contabilitate in sfera conceptului de pasiv al patrimoniului.

Importanţa contabilităţii în economia modernă este evidentă. contabilitatea internă de gestiune (numită şi managerială) are ca scop urmărirea analitică a gestiunii interne a unităţii. mărimea şi structura avuţiei naţionale.PRINCIPALELE FORME DE ORGANIZARE CONTABILE Contabilitatea întreprinderii (firmei) se organizează la nivelul întreprinderilor care produc bunuri. 6. furnizarea de informaţii necesare în procesul decizional. în ansamblu şi pe structură. sănătate. instituţiile. unităţilor publice autonome persoane juridice din învăţământ. prestează servicii. societăţile de orice fel şi mărime. gestiunea datoriilor publice şi alte operaţii financiare specifice sectorului neproductiv. controlul şi prezentarea fidelă a patrimoniului. a situaţiei financiare şi rezultatului exerciţiului. prin intermediul documentelor de sinteză. bugetelor locale. Aşa se face că organisme tot mai simandicoase din Uniunea Europeană şi de pretutindeni se ocupă de organizarea şi funcţionarea contabilităţii ca o componentă fundamentală a afacerilor. persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii. toate însă respectând regulile contabile. în scopul furnizării informaţiilor necesare elaborării deciziilor economice. Are un caracter unitar pentru toţi agenţii economici. Contabilitatea firmei este organizată în dublu circuit. întreprinderile. contabilitatea naţională este organizată la nivelul economiei naţionale şi prezintă sintetic activitatea economică a unei naţiuni urmărind evoluţia indicatorilor macroeconomici. se organizează pe baza unor norme elaborate de autorităţi. execută lucrări. cultură şi artă etc. servicii. controlorilor. apărare. proprietarilor. şi urmăreşte execuţia de casă a bugetului statului. bugetului asigurărilor sociale de stat. şi anume: • • • • contabilitatea financiară presupune urmărirea. administratorilor. centralizări de situaţii financiare ale entităţilor juridice şi multe alte proceduri. întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi.iar aceasta este contabilitatea. organelor fiscale. relaţiile financiare şi fluxurile monetare. stabilirea rentabilităţii pe produse. 3 0 . ORGANISMELE NORMALIZARII CONTABILE Companiile.5. modificările în structura de ramură şi teritorială a economiei. serii matematice. calcularea costurilor de producţie. lucrări. după o metodologie unică . apelându-se la statistică. contabilitatea instituţiilor publice este organizată la nivelul instituţiilor şi administraţiei publice. Contabilitatea naţională se obţine pe alte căi decât prelucrarea documentelor justificative.

S. – Standardele Internaţionale de Audit. În afara lor mai sunt încă multe altele. Instrumente de lucru uzuale: • • • • I. ne vom mai întâlni cu ele: • • • • • • • • • Corpul Experţilor contabili şi Contabililor autorizaţi din România (CECCAR).S. I. Federaţia internaţională a Contabililor (IFAC). nr. PRINCIPII CONTABILE Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică extinzând noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea potenţialului. inclusiv din afara Europei.A. astfel încât se poate spune că soarta contabilităţii se află în cele mai bune mâini (şi. – Standardele Internaţionale de Raportare financiară. Federaţia Experţilor Contabili (FEE).S. 3 0 .S.F. evident. Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC).A. consilii.P.Poate că nu este lipsit de importanţă să amintim câteva din organismele specializate. 7. Comitetul pentru Reglementarea Contabilităţii (ARC). iar în această carte nu ne-am propus şi „alfabetizarea”.A.– Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public. Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASCF).S. şi numai în această accepţiune lărgită prevederea din I. evaluarea performanţelor. mai ales că.S. I. I. – Standardele Internaţionale de Contabilitate.A..R. 1 cum că "evaluarea posturilor cuprinse în Situaţiile financiare trimestriale şi anuale se efectuează în conformitate cu anumite principii infailibile" dă valoare şi sens contabilităţii ca sistem şi model economic de conducere financiară a fiecărei persoane juridice. asociaţii etc. minţi). Consiliul pentru Raportare Financiară (FRC). dar ele fac parte din alfabetul contabil. Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFERAG). Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB). zonale şi internaţionale. evaluarea perspectivelor etc. în continuare. La toate acestea se adaugă comisii.

această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţiile privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică nu îşi mai poate continua activitatea. trebuie să fie efectuate în acord cu principiile statuate ale contabilităţii. efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor societăţii. care sunt de fapt "porunci economice" 1. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. Principiul continuităţii activităţii. angajamentelor. veniturilor. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. nimeni nu-şi mai propune aşa ceva. 3 0 . conform căruia este obligatorie continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil. „Independenţa” se asigură prin respectarea tehnicilor „delimitării în timp” a evenimentelor. c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor. Principiul independenţei exerciţiului. ţinând cont de deprecierile. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior.În consecinţă. În mod special aceasta presupune a se avea în vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile (veniturile. 4. evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin din conturile contabile curente.finantarile) recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar. Continuitatea sau încetarea activităţii trebuiesc înţelese în sens financiar. 2. dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare dintre acestea le urmăresc zi de zi şi le sintetizează periodic. dar. fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă administratorii entităţii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea instituţiei (întreprinderii) de a-şi continua activitatea. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii. cheltuielilor. pentru că orice instituţie „moartă” poate fi ţinută în viaţă prin finanţări hemoragice. astăzi. fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor (contabilitatea de angajament). Principiul prudenţei. Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. scadenţelor. chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. 3. implicit. Principiul permanenţei metodelor. obligaţiilor şi. Se înţelege deci că potrivit acestui principiu nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii.

S. nu numai forma lor juridică. Principiul intangibilităţii. respectiv veniturile cu cheltuielile. POLITICI CONTABILE Politicile contabile definesc. 8. Ele trebuie înregistrate în anul financiar la care se referă. Prin politica contabilă trebuie să se clarifice ferm varianta de operare constantă pentru fiecare tip de eveniment în parte. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate.A. convenţiile. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate (este vorba de aşa numitele „conturi rectificative”. 8. „bilanţ de deschidere”) în loc să respecte procedurile contabile care cer „scormonirea” erorii pentru a afla şi efectele sale colaterale. 6. regulile şi practicile specifice adoptate de o entitate în conducerea curentă a activităţilor a contabilităţii acestora. 10. nefiind necesară prezentarea lor separată.A. bazele. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive. o concepţie contabilă pentru fiecare întreprindere sau instituţie publică în rezolvarea ansamblului problemelor financiare. Principiul necompensării. la valoarea contabilă netă). Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. respectiv pasivele. 9. pornindu-se de la faptul că I. În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv. Odată stabilită corect valoarea. 8. mai departe.S. Principiul contabilităţii pe baza "Accrual". pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Atenţie la acest principiu întrucât „oamenii cu experienţă” au tendinţa de a regla sau reporta erorile dintr-un bilanţ în altul („bilanţ de închidere”. cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea l. cum ar fi: 3 0 . de consecinţele pe care le are această evaluare. şi interpretările Comitetului Permanent pentru Interpretări oferă diverse metode de rezolvare a unei anumite probleme. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. deci. Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. care aduc activele şi. 7. prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor o face contabilitatea după toate regulile sale specifice. Principiul pragului de semnificaţie. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. principiul „accrual” fiind o extindere a regulii „contabilităţii de angajament”. Aşa constatăm că mai apar şi alte principii şi reguli. soluţii alternative. Ele încorporează principiile. Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor. conform căruia tranzacţiile şi evenimentele sunt înregistrate în conturi atunci când apar şi nu când sumele sunt plătite sau încasate. calcule opţionale etc.5. indiferent de conţinutul său economic. de evoluţia previzibilă a pieţei.

reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma lor juridică. 3 0 .S. Conform I.S. dar şi celelalte principii. care să ofere cele mai utile informaţii utilizatorilor.S. În exercitarea acestui raţionament profesional conducerea ia în considerare: a)cerinţele şi recomandările din Standardele Internaţionale de Contabilitate care se referă la aspecte similare şi conexe.A.este tratată sau nu ca semnificativă în funcţie de interesul urmărit (spre exemplu dacă ea reprezintă sub 5% din portofoliul problemei nu ne interesează evident). a unor informaţii care să fie: (a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor (b) credibile în sensul că: • • • • • reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a persoanei juridice. adică nepărtinitoare. Politicile contabile încorporează: • • • • • principiile. sunt complete sub toate aspectele semnificative. specifice fiecărei instituţii publice. „este necesară elaborarea unui set (manual) de proceduri de către conducerea fiecărei persoane juridice pentru toate operaţiunile derulate. metodele şi procedurile. Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea. singurul care permite alegerea alternativelor. specific şi a unei interpretări a Comitetului Permanent pentru Interpretări. prin situaţiile financiare. finanţatorilor. tehnic şi comercial. „Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii.A. pornind de la întocmirea documentelor justificative până la finalizarea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale”.zice art. conducerea trebuie să folosească raţionamentul profesional . care guvernează funcţionarea contabilităţii. de către specialişti în domeniul economic. regulile de evaluare. controlorilor şi tuturor celor care citesc situaţiile financiare. bazele de calcul. şi îndeosebi: contabilitatea de angajamente. 22 din I. cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de persoana juridică.” La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de bază ale contabilităţii. „pragul de semnificaţie" conform căruia o informaţie . În absenţa unui I. şi Regulamentului Financiar al Uniunii Europene. sunt neutre.la dezvoltarea unei politici contabile. principiul continuităţii activităţii.A. nr. sunt prudente. 1 . „judecata de valoare" este baza soluţiilor contabile.• • • „raţionamentul profesional". practicile proprii.

deci şi asupra evenimentelor anterioare. criteriile de recunoaştere şi evaluare pentru active.C. ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Soluţia alternativă permisă: ajustarea situaţiilor economice curente. pentru bunurile şi evenimentele existente şi în derulare. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. Tratamentele contabile necesare la modificarea politicilor contabile: • • Soluţia de bază: imputarea efectelor schimbării asupra capitalurilor („Rezultatului reportat"). Modificarea politicilor contabile aduce după sine şi actualizarea "manualului de proceduri" care trebuie să conţină acea concepţie contabilă care este în funcţiune şi pe „şenalul” căreia se realizează contabilitatea curentă.A. b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative. venituri şi cheltuieli prevăzute în Cadrul general I. obligaţii. STANDARDE CONTABILE Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii persoanei juridice. Nu sunt considerate modificări ale politicilor contabile: a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior. Odată stabilită configuraţia politicii contabile. modificarea acesteia este permisă doar dacă unele din criteriile sale de fundamentare sunt modificate de lege sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile persoanei juridice. Prospectiv . 3 0 . Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS).b)definiţiile. Schimbarea politicilor contabile se poate face: • • Retrospectiv ..S.numai pentru viitor. c)pronunţările altor organisme de stabilire a aplicării Standardelor şi practicile acceptate în sector numai în măsura în care acestea sunt consecvente . 9. În prezent.

în această privinţă. Pe 13 octombrie 2003. ulterior continuând dezvoltarea lor. standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC). Africa de Sud. Rusia. Singapore şi Pakistan. Convergenţa cu US GAAP În cadrul unei reuniuni desfăşurate în 2002 la Norwalk. În prezent. SEC a propus modificarea acestei reguli în sensul eliminării obligaţiei de a efectua o reconciliere cu 3 0 . fie în conformitate cu standardele lor contabile locale.IAS au fost emise între 1973 şi 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE). IASB a adoptat toate standardele IAS. IASB şi Financial Accounting Standards Board din Statele Unite ale Americii (FASB) au convenit să îşi armonizeze agendele şi să coopereze în vederea reducerii diferenţelor dintre IFRS şi Principiile Contabile General Acceptate din SUA (US GAAP). vedeţi şi lista statelor care au adoptat IFRS de pe situl IAS PLUS. Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergenţă spre acestea. toate standardele aprobate şi modificările lor aprobate ulterior trebuie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. prima publicare a standardelor a fost inclusă în PB L 261. În aprilie 2001. Două secţiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare nu au fost aprobate de ARC şi. Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE. Modificările standardelor IAS şi IFRS publicate în trecut pot fi monitorizate folosind pagina de web a Direcţiei Piaţa Internă a Uniunii Europene privind implementarea IAS în Uniunea Europeană. FASB şi IASB au semnat un Memorandum de Înţelegere care conţine un program al aspectelor asupra cărora celor două organisme intenţionează să obţină convergenţa până în 2008. Această obligaţie generează costuri semnificative pentru companiile cotate în acelaşi timp în SUA şi în alte ţări. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. Pentru situaţia la zi. Comisia Valorilor Mobiliare şi Burselor din Statele Unite (SEC) impune în prezent tuturor companiilor străine cotate la burse din SUA să pregătească situaţii financiare fie în conformitate cu US GAAP. Australia. IASB colaborează cu UE pentru a găsi o cale acceptabilă pentru eliminarea acestei anomalii. Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS. cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS. Connecticut. Uniunea Europeană Toate societăţile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu IFRS. Hong Kong. care este format din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre şi este consiliat de un grup de experţi denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG). însoţite de o notă care să reconcilieze standardele locale cu US GAAP. În februarie 2006. Întrucât standardele IFRS fac în prezent parte din legislaţia europeană. standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB.

pentru firme-corporaţii. republicată 2004. libera circulaţie a bunurilor şi a banilor. performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie. într-o manieră care să corespundă exigenţelor actuale: integrarea europeană. este poate cel mai clar exprimat prin Legea contabilităţii nr. creditorii financiari şi comerciali. . ci conturarea şi respectarea unor concepţii şi politici care să asigure conducerea financiară a întreprinderilor şi instituţiilor. în continuare. instituţii financiare. precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. a contului anual de execuţie a bugetului de asigurări sociale de stat. a fondurilor speciale. instituţii publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul. patrimoniul aflat în administrare. gestiunea şi controlul activelor. dat fiind că este mai accesibilă . atât pentru cerinţele interne ale acestora. FUNCTIONAREA CONTABILITATII Obiectul contabilităţii. 10. precum şi a conturilor anuale de execuţie a bugetelor locale. pentru bănci. cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali. 82/1991 (republicată în 2004) care.” Organizarea contabilă şi asigurarea funcţionării ei corespunzător pretenţiilor europene este totuşi atributul fiecărei persoane juridice deţinătoare şi administrator de patrimoniu.US GAAP pentru companiile străine care îşi pregătesc situaţiile financiare în conformitate cu IFRS. în principiu începând din 2009. publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară. Administraţia 3 0 . instituţiile publice şi alţi utilizatori. 82 / 1991. Reguli generale Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli. economice şi băneşti pentru că. 2. datoriilor şi capitalurilor proprii. ca activitate specializată în măsurarea. spune Legea (Legea nr. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. clienţii. 500/2002. evaluarea. întărirea capacităţii de rezilienţă financiară într-o economie concurenţială şi plină de obstacole. aşa cum s-a văzut mai înainte. asigurări. Companiile bazate în SUA vor fi în continuare obligate să raporteze în conformitate cu US GAAP. a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat. a fondurilor speciale.” 2. iniţiatoare şi decizionară de acte comerciale. art. precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale. la art. cunoaşterea. precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică. precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. şi implicit particularităţi. -„Contabilitatea. pe exemplul instituţiilor publice. Notă: Acest capitol îl vom trata. prelucrarea. precizează: 1. patrimoniul aflat în administrare. 11) contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea şi clasarea de documente sau alte înscrisuri. transparenţă în utilizarea resurselor şi a fondurilor comunitare.dar trebuie avut în vedere că există standarde.„Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli.

revenind la ceea ce ştiu ai noştri mai bine: „venituri încasate” şi „cheltuieli plătite”. în felul următor: „a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare care trebuie să reflecte generarea şi încasarea veniturilor. „pe burtă”. aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice şi care este armonizat cu standardele internaţionale de contabilitate. respectiv la momentul creării.” Instituţiile publice au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă cu ajutorul conturilor prevăzute în planul contabil general. instituţiile publice autonome.1.08. 82/1991. punctele „c” şi „d” (venituri „constatate” şi cheltuieli „angajate”) vor intra totuşi în vigoare de la 01.2 al. dar nu şi de cea „târâş-grăbiş 3 0 .nr. 70/13 august 2004.1.2004 şi practica însăşi. în conformitate cu cerinţele. c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor. Acestea sunt regulile. al. Argumentul îl găsim chiar în Ordonanţa amintită care.01. precum şi instituţiile din subordine a acestora. cu tot cortegiul său de consecinţe. în articolul final. În felul acesta „contabilitatea financiară” se conduce după cerinţele comune relaţiilor patrimoniale ale oricărei persoane juridice. care formulează pct. Prin această schimbare de nuanţă a O. transformării sau dispariţiei/anulării unei valori economice.2007. d) contabilitatea destinată analizării costului diverselor programe aprobate. 70/14. a unei creanţe sau unei obligaţii. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice. apariţia plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar”. indiferent de modul lor de finanţare. 2. introdus prin O. care trebuie să reflecte încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar. ministerele. nr. „în genunchi”. Notă: Pentru clarificare iată ce spune art. 25 – 26 din IAS 1: „Întreprinderile/instituţia trebuie să îşi întocmească situaţiile „În baza financiare folosind contabilitatea de angajament”. (a). contabilităţii de angajamente. 70/13. iar dezvoltare ei se asigură prin „contabilitatea internă de gestiune”. ale autorităţii publice. Nr. G.08. încurcă deocamdată lucrurile. 82/1991. Sistemul "accrual" înregistrează fluxurile pe baza drepturilor constatate.Prezidenţială. ca ţinte ferme ale ansamblului bugetar naţional. 11 din Legea contabilităţii nr. cu sistemul european de conturi şi cu Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii europene. aceasta este ordinea contabilă şi. b) contabilitatea trezoreriei statului. „contabilitatea de angajament” ca principiu fundamental de organizare şi de politică contabilă se anulează. „Contabilitatea publică cuprinde”: a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare. G.2004. G. 500/2002. Potrivit prevederilor art. noi sperăm că până la urmă se va intra pe făgaşul normal. („Contabilitatea publică”) al Legii nr. tranzacţiile şi evenimentele sunt recunoscute atunci când apar şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul acestora sunt încasate sau plătite. precum şi excedentul sau deficitul patrimonial. Remarcă: Această ordonanţă nu modifică prevederea art. chiar dacă O. Prin intermediul acestor conturi instituţiile publice trebuie sa înregistreze operaţiunile economico-financiare în momentul generării drepturilor de creanţă sau de obligaţii (principiul accrual). care să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale. menţionează că noul art. 74 din Legea Finanţelor publice nr. S-a tot vorbit de intrarea in Europa „în marş”.

Nr.: administraţie financiară). ≅ (ex. Subliniind importanţa lucrurilor. 70/13 august 2004 care modifică Legea contabilităţii.2004). încât ai impresia că sub această căciulă intră ≅ agenţii guvernamentale. Cu atât mai fermă este constatarea în cazul acelor instituţii care gestionează banul public. utilitate publică adică organizaţii nestatale. după caz. finanţate din bugetul asigurărilor sociale de stat. 1. asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie. 4)”. trebuie să avem în vedere toate formele lor de manifestare. Aşa bunăoară trebuie să distingem: (a) autorităţi: preşedinţie. ≅ institute.Când vorbim generic de instituţie publică în calitatea ei de persoană juridică organizatoare a contabilităţii şi titulară la Finanţele publice drept depunătoare de bilanţ (situaţie financiară). ca o cerinţă obiectivă a gestiunii financiare.≅ oficii (de şomaj). altele mici şi chiar unicate. contabilitatea de gestiune (în partidă dublă – art. care se leagă direct de la bugetul de naţional aprobat la rândul lui. guvern. al. regii. Nr. SNCF. 3 0 . (2): „Instituţiile publice cu personalitate≅ aprobat”. a simţit nevoia să se repete punctual. art.: pentru culte). de Parlamentul ţării. ordinea şi disciplina fiind cerinţe ale legii. etc. instituţiile şi serviciile publice de subordonare locală. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate. pot fi: regii autonome. dar şi ale propriului statut. ≅ organizatorică. al. (c) servicii de instituţii publice. respectiv contabilitatea financiară şi. (2): „Unităţile≅ până când toată lumea va înţelege: administrativ – teritoriale. ≅ secretariate (ex. societăţi. în ansamblul mecanismului său funcţional. juridică. În această diversitate. Tocmai de aceea. adică serviciul înfăptuit de o unitate statală şi care. de poliţie). care au personalitate juridică şi ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite. nu poate funcţiona decât împreună cu propria contabilitate. şcoli. La rândul lor. spitale. parlament. în subordinea administraţiei publice. 32. precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate. entităţile componente ale serviciului public. Legea contabilităţii nr. 82/1991 (actualizată prin O. astfel că obiectul contabilităţii întâlneşte şi el cele mai diverse forme de cuprindere şi manifestare. poartă o gamă foarte numeroasă de denumiri. G. (b) organizaţii care prestează serviciul public. 2: „Instituţiile publice. cu multe implicaţii. 34. ≅ totul: secţie≅ administraţii (ex.08. al. precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate. grădiniţe. ministere. organizarea şi asigurarea funcţionării acitivităţii de contabilitate este o chestiune de management. potrivit bugetului aprobat In interiorul persoanei juridice. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate. etc. potrivit bugetului art. precizează expres încă de la art. 70/13. unele sunt normale ca mărime. tehnică de calcul şi necesită o specializare destul de rig. Organizarea contabilităţii Orice entitate persoană juridică. ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite. G. O.≅ cămine. care angajează fonduri. ca formă -organe ale administraţiei publice. oameni.

municipale. pot încheia contracte de prestări de servicii. Numirea directorului economic. pe baza propunerii ordonatorului de credite ale instituţiei respective. organizarea şi conducerea corectă şi la zi a contabilităţii. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective”. în condiţiile legii. compartimentul financiarcontabil reprezintă o structură organizatorică în cadrul instituţiei publice. împreună cu personalul din subordine. potrivit legii. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. conduse de către directorul economic (financiar). Conducătorii compartimentelor financiar-contabile din cadrul instituţiilor publice finanţate din bugetele consiliilor locale municipale. conform legii. respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare. în compartimente distincte. pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale. potrivit legii. contabilii şefi şi alte persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie din cadrul instituţiilor subordonate ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale se numesc cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil din cadrul ministerului sau organului central respectiv.Tocmai de aceea Legea contabilităţii nr. persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii trebuie să asigure. a contabilului şef sau a altei persoane împuternicită să îndeplinească această funcţie. care răspund potrivit legii. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. se face cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Conducătorii compartimentelor financiarcontabile din cadrul consiliilor locale. birou. de organizarea şi conducerea contabilităţii. Şeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupă funcţia de conducere a compartimentului financiar-contabil şi care răspunde de activitatea de încasare a veniturilor şi de plată a cheltuielilor sau. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achiziţiile publice de bunuri şi servicii. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii şi de alte persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil. depunerea la termen a 3 0 . orăşeneşti şi comunale se numesc cu avizul conducătorului financiarcontabil al consiliului local respectiv. compartiment). contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Persoanele juridice organizează şi realizează contabilitatea. Instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă. în care este organizată execuţia bugetară (serviciu. organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. condiţiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile economice. 500/2002. În acest scop. 1. în condiţiile legii. precum şi valorificarea rezultatelor acesteia. după caz. una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe bază de contract. orăşeneşti şi comunale. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund. 82/1991 (actualizată 2004) prevede la art. al (1) că: „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului. se numesc cu avizul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinaţie. celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi alte autorităţi publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite. cu societăţi comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate. din cadrul ministerelor. Directorii economici. respectiv contabil autorizat. de regulă.

. La data întocmirii situaţiilor financiare. Reflectarea în contabilitatea instituţiilor publice a operaţiunilor privind primirea şi utilizarea contribuţiei financiare nerambursabile a Comunităţii Europene se face în lei şi în EURO. titluri de valoare. altele vin sau pleacă spre exterior. de bunuri materiale. după caz. 6 alin. sistemul documentelor contabile este foarte complex. cât şi în valută. cu numeroase particularităţi de conţinut şi restricţii de completare şi circulaţie: unele se întocmesc în unitate. Potrivit prevederilor art. vizat şi aprobat precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate. fără să fie înregistrate în contabilitate. Deţinerea. comunicat de BNR.documentele centralizatoare obţinute prin sortarea documentelor primare pe operaţii. elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate. Documente şi registre contabile 1. devenind astfel document justificativ. 2004 precum şi a celorlalte prevederi legale privind întocmirea şi utilizarea formularelor comune şi a celor cu regim special necesare în activitatea financiară şi contabilă. creanţe şi datorii în valută) se reevaluează la cursul comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare. numerar şi alte drepturi şi obligaţii. pe care îl "fotografiază" pe o machetă specifică fiecărui gen de operaţii. precum şi efectuarea de operaţiuni economice. a registrelor şi situaţiilor financiare. reactualizată prin O. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională. reţinând totuşi existenţa în practica curentă a trei mari categorii şi anume: • • • a) Documente justificative prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a operaţiilor economice şi care formează de fapt masa covârşitoare a acestora. cu orice titlu. potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. sunt interzise. (1) din Legea contabilităţii nr. Aceste documente. Moneda şi cursul de înregistrare Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. păstrarea documentelor justificative. exprimarea în etalon monetar a mărimii operaţiilor economice şi financiare. b) Documente de evidenţă şi prelucrare contabilă.G.. Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei precedente. 82/1991. organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice. care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează deopotrivă răspunderea persoanelor care le-au întocmit. c) Documente de sinteză şi raportare contabilă şi financiar-fiscală. în funcţie de "tratarea" şi complexitatea lor.documente primare întocmite la locul şi în momentul desfăşurării evenimentului patrimonial. altele de execuţie şi justificare etc. În ansamblul lui. unele înscrisuri au caracter de dispoziţie. La rândul lor documentele justificative pot fi: . calculat pe baza cursului de schimb valabil în penultima zi lucrătoare a lunii precedente lunii pentru care se stabileşte cursul valutar.70 din 13 aug. Conversia dintre EURO şi moneda naţională se efectuează la cursul de schimb lunar al EURO. orice operaţiune economică efectuată se consemnează întrun document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.acestora la organele în drept. deci prin cumularea şi centralizarea datelor consemnate iniţial în 3 0 .nr.

la orice moment dorit. cu indicarea elementelor cantitative şi calitative. etc. . În condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul tehnicii de calcul fiecare operaţiune se va înregistra în mod cronologic. în limita unor termene stabilite prin lege.numărul de ordine al documentului. apriori. b) Pentru toate categoriile de documente există obligativitatea păstrării (arhivării) acestora.denumirea documentului (factură.felul operaţiei. registrul inventar şi registrul cartea mare. pentru documentele bancare şi de casă).documentele primare. 3. eventual. pe principiul „dublei înregistrări”. a documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv (şi implicit formula contabilă de poziţionare corespunzătoare). ca şi "vizualizarea" unora din componentele lui.data şi locul întocmirii. denumirea unităţii (gestiunii) care a întocmit documentul. respectând cu stricteţe procedeele specifice metodei contabilităţii – iar toate acestea ţin de alfabetul ştiinţei care se presupune. că este cunoscut. . chitanţă.semnătura persoanelor implicate în efectuarea operaţiilor. . b) Anumite documente mai pot cuprinde şi alte elemente ce-i îmbogăţesc conţinutul sau îi uşurează prelucrarea. 3 0 . a unor registre-jurnal auxiliare.valoarea în monedă (scrisă în cifre şi în litere. spre a facilita prelucrarea lor contabilă ulterioară. În cazul în care se folosesc jurnale auxiliare. . după data de întocmire sau de intrare a documentelor. dar cele mai sus menţionate rămân indispensabile.jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic. prin intermediul „formulei contabile”. . identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate. zilnic sau lunar. Acestea se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia lor şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită. cu contabilitate proprie. după caz. „Prelucrarea” contabilă a documentelor se face prin intermediul „registrelor” şi numai în urma acestor operaţii ele devin documente justificative. ne conduce la concluzia că orice document trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: . Documentele primare se transpun în „conturi”. aprobarea şi confirmarea datelor înscrise în documente. 2. clasării şi sistematizării lor de aşa manieră încât să faciliteze accesul retroactiv şi controlul situaţiei desfăşurate. .82/1991 (republicată 2004): „registrele de contabilitate obligatorii sunt: registrul-jurnal.semnătura de autorizare prin control a legalităţi operaţiilor prevăzute. 19 şi 20 din Legea contabilităţii nr.). c) Se reţine de asemenea obligaţia respectării cu stricteţe a metodologiei de întocmire şi circulaţie a documentelor primare şi introducerea lor în procesul de prelucrare contabilă după reguli şi folosind procedeele cele mai potrivite specificităţii organizatorice şi pretenţiile manageriale ale fiecărui agent economic. în orice moment. operaţiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. prin înregistrarea cronologică. Sintetizând lucrurile. Conform art. fără ştersături şi spaţii libere. bon. Registrul-jurnal poate îmbrăca forma unui registru-jurnal general şi. Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie şi de fiecare subunitate a acesteia.” a) Registrul . câteva constatări sunt demne de semnalat în vederea atestării sistemului documentelor primare: a) Investigarea "codului" pachetului documentelor. totalul lunar al fiecăruia se trece în registrul-jurnal general (care devine un registru centralizator de control).

registruljurnal înlocuieşte foile volante ale "notei contabile".inventar este un document obligatoriu în care se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi de pasiv. b) Registrul . nefiind admisă înregistrarea unor operaţii ulterioare. cu ocazia încetării activităţii. Registrele de contabilitate prevăzute se numerotează înainte sau pe măsura întocmirii lor. precum şi de fiecare subunitate a acesteia. iar la închiderea conturilor. pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere şi în procesele verbale de inventariere. de piaţă în scopul redimensionării provizioanelor (creşterii – descreşterii). Deci. nu calculează plusurile şi minusurile. trezoreria. la care se adaugă intrările şi se scad ieşirile de la data inventarierii până la data încheierii exerciţiului). Balanţa de verificare cuprinde. următoarele elemente: simbolul şi denumirea conturilor (în ordinea din planul de conturi). de regulă lunar. vânzările. acestea se barează. în funcţie de necesităţile instituţiei. evident). operaţiile diverse. Principalele registre-jurnal auxiliare care pot fi utilizate sunt cele privind aprovizionările. Elementele patrimoniale înscrise în registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil. creanţelor. înregistrările efectuate în registrul-jurnal. privind acelaşi loc de activitate. Registrele de contabilitate pot fi prezentate sub formă de registru sau foi volante şi listări informatice legate sub formă de registru. totalul sumelor debitoare şi creditoare ale lunii precedente. totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul-jurnal general. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului.inventar se întocmeşte la înfiinţarea instituţiei. pentru toate conturile sintetice. rulajele curente debitoare şi creditoare ale lunii curente. Operaţiile de aceeaşi natură. Registrul . iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor. c) Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar. anual la închiderea exerciţiului. Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice. datoriilor. ci compară valorile stocurilor. conform posturilor din bilanţul contabil. cu contabilitate proprie. imobilizărilor existente la finele anului – valorile contabile cu valorile juste. Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare şi se conduce de fiecare instituţie. direct sau prin regrupare pe conturi corespondente. 3 0 . în registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii. rulajele creditoare şi soldurile finale. rulajele debitoare. Balanţa de verificare: Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiilor patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de verificare (a conturilor. Periodic. grupate în funcţie de natura lor. Registrul-jurnal şi registrulinventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. respectiv soldul iniţial. prin gruparea elementelor de activ şi de pasiv. 3. Atentie la conţinut: registrul inventar nu ţine locul documentelor de inventariere. stabilindu-se situaţia fiecărui cont. care stă la baza înregistrării în registrul-jurnal. Registrul-jurnal şi registrul-inventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. Registrul inventar serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii şi ca probă în diverse litigii. fără ştersături şi spaţii libere.În această situaţie registrul-jurnal se editează lunar. inventariate potrivit normelor legale. Registrul-jurnal parafat şi înregistrat la organul fiscal teritorial se completează lunar prin preluarea totalului din registrul-jurnal obţinut cu ajutorul tehnicii de calcul. iar totalul registrului-jurnal verifică "totalul rulajelor din luna curentă” a balanţei de verificare. pot fi recapitulate într-un document centralizator. după caz.

au probleme la trecerea din „anul şcolar” în „anul fiscal”. în orice moment. precum şi concordanţa dintre totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din cartea mare şi totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din balanţă. de acoperirea necesităţilor de informare. Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifică concordanţa dintre conturile sintetice şi conturile lor analitice. în consens cu normele internaţionale de contabilitate. evident într-un câmp de rezoluţii alternative. dar contabilitatea oferă toate elementele necesare translaţiei şi care te duc automat la anul calendaristic drept an gestionar – fiscal. (Atenţie. respectiv concordanţa dintre totalul înregistrărilor din registrul-jurnal şi totalul rulajelor debitoare şi totalul rulajelor creditoare din balanţă. în măsurarea poziţiei financiare şi a performanţelor. aşa că atunci când trecem la utilizarea practică a conturilor trebuie să avem în vedere că orice cont se circumscrie într-un anume perimetru. a listelor şi informaţiilor supuse verificării. construit şi el după o serie de reguli specifice care ţin seama de funcţionalitatea conturilor. constatăm următorul tablou al conturilor (valabil pentru orice tip de persoană juridică. într-un "cadru general" denumit şi "Plan contabil general". cu excepţia primului an de activitate. ce este contul)! În cadrul standardelor de contabilitate. fie în ordine inversă de la conţinutul sintetic al conturilor. reconstituirea elementelor şi conţinutului conturilor. listelor sau altor informaţii pe baza cărora să se poată determina datele de intrare. În structura sa cea mai generală conturile sunt sistematizate. de calcul şi control economic etc. pentru conturile analitice se poate întocmi numai situaţia soldurilor (balanţa soldurilor). au dreptul de acces la documentaţia de analiză. debitoare şi creditoare ale lunii curente. Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice cât şi pentru cele analitice. cu ocazia verificărilor ce le efectuează la instituţiile care prelucrează în sistem automat datele din contabilitate.totalul rulajelor cumulate de la începutul anului până la zi. legislative şi chiar astronomice sau climatice. Dacă analizăm această structură aşa cum este ea reglementată în ţara noastră. Organele de control. Instituţiile publice care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. nu uitaţi să învăţaţi. eventualele paricularităţi regăsindu-se în interiorul claselor: 3 0 . Această prevedere îşi are suporturile sale istorice. Sistemul conturilor Standardele internaţionale de contabilitate cercetează şi argumentează ştiinţific evenimentele şi soluţiile corespunzătoare. planul contabil general reprezintă "platforma" de lansare a întregului mecanism de reprezentare şi calcul al situaţiei patrimoniale şi al rezultatelor obţinute. Exerciţiul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. înainte de toate. Cu ajutorul balanţei de verificare se certifică corelaţiile dintre egalităţile generate de dubla înregistrare a operaţiilor patrimoniale în contabilitate. pe clase omogene cu o adresă clar delimitată. când acesta începe la data înfiinţării instituţiei publice prin actul normativ de înfiinţare. de conţinutul lor economic. în prealabil. tradiţionale. pornind fie de la datele de intrare. soldurile finale debitoare şi creditoare (deci balanţe de verificare cu „patru serii de egalităţi”) Balanţa de verificare la 1 ianuarie se completează cu soldurile finale debitoare şi creditoare ale lunii decembrie. spre exemplu. programare şi de utilizare a tehnicii de calcul. în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare. Anumite instituţii precum cele de învăţământ. precum şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice. Sistemele de prelucrare automată a datelor trebuie să permită. Fiecare cont dimensionat în cadrul planului se delimitează ca o pistă pe care aleargă datele în vederea constituirii indicatorilor economici şi financiari necesari în gestiune şi comunicare.

67 . 76 "venituri financiare".clasa 2: Conturi de active imobilizate . necesară conducerii operative când informaţia "caldă" se culege din conturi fără a mai aştepta sinteza prin bilanţ. .clasa 8: Conturi speciale .clasa 4: Conturi de terţi (decontări). . îl poţi imagina. . terminaţiile „9” permit să se identifice operaţiile de sens contrar celor care în mod normal sunt acoperite prin contul de nivel imediat superior sau prin contul de acelaşi nivel. 66 . fondurile cu destinaţie specială.. Aşa cum în tabloul lui Mendeleev dacă ai anumite supoziţii găseşti locul în care se află elementul chimic nou descoperit sau prezumat. contul de profit şi pierderi. tot astfel în "tabloul lui Luca Paciolo" găseşti contul de care ai nevoie sau. "Tabloul conturilor" este oricum mai complex şi mai vechi decât "tabloul elementelor" să zicem.o serie de grupe de conturi sunt perfect simbolizate prin corelaţiile absolute dintre ele: gr. unde."cheltuieli excepţionale" şi gr. nu de puţine ori.în contul de "profit şi pierdere" .în funcţie de natura cheltuielilor şi a veniturilor pe seama cărora se formează rezultatul exerciţiului. sau gr. cu terminaţia de la 0 la 8.clasa 1: Conturi de capitaluri (inclusiv rezultate) .5. delimitate şi "aliniate" în bilanţul contabil.în funcţie de destinaţia sau natura economică a bunurilor. Câteva repere sunt interesante de reţinut: ."cheltuieli financiare" şi gr. anexele la bilanţ. . . Şi poate în acest domeniu cel mai bun exemplu ni-l oferă instituţiile publice.în cazul conturilor şi subconturilor de bilanţ sau de cheltuieli şi venituri. se realizează o legătură directă între contabilitatea curentă financiară şi situaţiile de sinteză financiar-contabile.. semnificaţia codificării (simbolizării) grupelor şi a conturilor este şi ea evidentă. venituri şi cheltuieli. Procedând astfel. separarea imobilizărilor supuse amortizării de cele neamortizabile şi încă altele 3 0 .terminaţiile grupelor de la 0 la 8 permit clasificarea operaţiilor conform unor criterii generale: în activul bilanţier . Pentru sistematizarea conturilor şi ierarhizarea claselor (grupelor s-a folosit "criteriul bilanţier" conform căruia conturile sunt clasificate şi ordonate în raport de structurile de activ şi pasiv. dacă economia reală o cere.clasa 5: Conturi de trezorerie . trebuiesc căutate „nişte” de plantare a unor conturi specifice pentru diverse evenimente temporare precum finanţările comunitare. între sistemul de conturi şi bilanţul contabil. 77 "venituri excepţionale" etc.clasa 3: Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie .clasa 6: Conturi de cheltuieli .clasa 9: Conturi interne de gestiune În ansamblul acestei structuri.pentru grupele de conturi afectate activului bilanţier terminaţiile 9 (inclusiv grupa 28) indică provizioanele pentru deprecierea activelor corespunzătoare claselor 2 .clasa 7: Conturi de venituri .

de lichiditate şi solvabilitatea sa.). precum şi de capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Elementele constitutive ale poziţiei financiare cuantificate la un moment dat şi în mişcare după restricţiile „tratamentelor financiare” sunt: • • activele: un activ reprezintă o resursă controlată de unitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru aceasta (activele produc. acestea sunt utile şi pentru anticiparea şanselor entităţii de a primi finanţare în viitor. Informaţiile despre resursele economice controlate de instituţie sau de care poate dispune aceasta şi capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa forţa instituţiei de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor. Solvabilitatea se referă la disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai mare în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente. valoare patrimonială justă şi capacitatea acestuia de a genera beneficii economice.11. patrimoniul administrat. de structura sa financiară. sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. de a plăti dobânzi. în special despre capacitatea acesteia de a colecta venituri sau a obţine finanţări. Informaţiile despre lichiditate şi solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a întreprinde acţiuni. de aşi onora angajamentele financiare scadente. Lichiditate se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat. Într-o accepţiune mai simplistă poziţia financiară defineşte potenţialul economic şi financiar al unei anume entităţi. activele – creanţe se încasează etc. 3 0 . La toate acestea o primă şi importantă imagine aduce patrimoniul de care poate dispune stabil entitatea şi capacitatea de mobilizare a acestuia în scopul realizării obiectivelor ce constituie menirea ei. În acest sens informaţiile despre variabilitatea performanţelor sunt importante. Informaţiile despre poziţia unei instituţii. În ultimă instanţă de aceasta depinde. însemnând patrimoniul propriu. Poziţia financiară este influenţată de resursele economice pe care le controlează. de exemplu. după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade. datoriile: o datorie reprezintă o obligaţie actuală a unităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii concentrate asupra poziţiei financiare. de a rambursa credite şi de a realiza programele administrative. capacitatea ei de aşi plăti angajaţii şi furnizorii. Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare şi a modului în care profiturile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes faţă de administraţie. CONTABILITATEA SI POZITIA FINANCIARA Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită evaluarea capacităţii unei instituţii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a perioadei şi siguranţei generării lor. activele se comercializează. performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a instituţiei.

etc. fiecărei instituţii de a genera numerar (venituri. Definiţiile activelor şi datoriilor identifică elementele esenţiale ale acestora. autorităţi administrative sau instituţionale etc. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii complete şi concentrate asupra performanţei şi modificării poziţiei financiare pentru fiecare entitate persoană juridică la nivelul căreia se administrează venituri. CONTABILITATEA SI PERFORMANTA FINANCIARA Oricât de „instituţionalizate” par diversele verigi ale administraţiei publice.) ori echivalente ale numerarului. dar indispensabilă. de exemplu. În ultimă instanţă de aceasta depinde. companiilor. impozite. dar nu încearcă să specifice criteriile ce trebuie îndeplinite înainte de a fi recunoscute în bilanţ. societăţilor. dacă dă suportul ştiinţific şi legal dimensionării şi colectării veniturilor proprii din taxe.) în activele unei persoane juridice. „Lumea” crede că aceste afirmaţii preluate din „cadrul general IAS” se referă doar la întreprinderi. atrageri de fonduri. deciziile ce asigură realizarea obiectivului lor incorporează o anumită încărcătură economică. capacitatea acesteia de a angaja lucrări şi a plăti furnizorii. chiar şi cele sociale. de a rambursa împrumuturi şi a plăti dobânzile corespunzătoare. după deducerea tuturor datoriilor sale. dacă se încumetă să solicite şi să obţină finanţări pe programe. inclusiv a perioadei şi a siguranţei generării lor. finanţări. activităţi conexe. deoarece nu satisfac criteriile de recunoaştere minim necesare. dacă ştie să-şi gestioneze cheltuielile balansând corect între necesităţi şi resurse – iar toate acestea într-un context în care să nu fie omise eficienţa şi perspectiva. întrucât ele au menirea fundamentală de a genera venituri şi. întotdeauna evaluarea capacităţii firmelor. se generează sau se „plânge” după resurse. necesită deci. resurse colaterale. beneficii economice. Deciziile economice. Fluxurile de beneficii economice viitoare dinspre sau către instituţia în cauză trebuie să fie suficient de sigure pentru a îndeplini criteriile de probabilitate prevăzute de IAS înainte de a recunoaşte un activ sau o datorie. de aici. apoi. de a-şi plăti angajaţii. iar prin tratarea lor corectă se intră în normalitate. Bilanţurile elaborate conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate în vigoare pot inlcude elemente ce nu satisfac definiţiile activelor sau ale datoriilor şi nici nu sunt prezentate ca parte a capitalurilor proprii.• capitalul/patrimoniul propriu: reprezintă interesul rezidual al proprietarilor (stat. domeniul public. dar şi încasarea sau probabilitatea încasării creanţelor în măsura în care acestea sunt certe. Astfel. să-şi argumenteze cererea de fonduri. 3 0 . 12. se angajează cheltuieli. dar ele satisfac o necesitate temporală sau conjuncturală a economiei reale. dar nu e aşa. definiţiile includ şi elemente ce nu sunt recunoscute ca fiind active sau datorii în bilanţ. directă sau colaterală. de a onora diverse alte obligaţii. O instituţie publică este mai interesantă şi devine mai atractivă dacă ştie să-şi fundamenteze bugetul. domeniul privat.

stabilite potrivit legii. performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată”. 1 (societăţi comerciale. întocmite cel puţin anual. a soldurilor conturilor de disponibilităţi. economic – comerciale. sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice (Legea 82/1991. ca periodic activitatea acestora să fie sintetizată şi supusă unei analize de fond prin intermediul „situaţiilor financiare”. Instituţiile publice au obligaţia să prezinte la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică la care au deschise conturile. 82/1991 (republicată 2006) „documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico – financiare a persoanelor juridice prevăzute la art. performanţa şi gestionarea financiară a oricărei instituţii publice. Situaţiile financiare se întocmesc pornind de la conturile curente. administrative. Este interzis instituţiilor publice să centralizeze bilanţurile şi conturile de execuţie ale instituţiilor din subordine fără viza trezoreriilor statului. respectiv „contul de execuţie bugetară”.) sunt situaţiile financiare anuale. Instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite depun un exemplar din situaţiile financiare la organul 3 0 . care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare. poate angaja şi utiliza noi resurse. pentru formularea raţionamentelor despre eficienţa cu care ea. impun în mod necesar. În practica curentă informaţiile privind performanţa financiară sunt oferite în primul rând de „contul de profit şi pierdere”. pentru anticiparea capacităţii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente. al. Banii exprimă o posesie. Aşa cum precizează art. 1 al Legii nr. etc. Instituţiile publice întocmesc situaţiile financiare potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice. Bilanţurile contabile care nu corespund cu datele din evidenţa trezoreriilor statului se vor restitui instituţiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare. 13. instituţii publice. 10. care trebuie să coincidă cu cele din conturile corespunzătoare deschise la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică (dar „extras de cont” n-o fi având?). după caz. performanţa exprimă capacitatea de a valorifica posesia. bilanţul contabil şi contul de execuţie bugetară pentru obţinerea vizei privind exactitatea plăţilor de casă. asociaţii şi organizaţii. republicată 2004 OG 70/13 august 2004). SITUATIILE FINANCIARE Poziţia.Informaţiile despre performanţa unei instituţii sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. supuse verificării prin intermediul balanţei de verificare. dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple încât să le reducem la datele sintetice dintr-un anume formular de raportare periodică pentru că ar fi păcat să se ignore informaţia în timp real pe care o furnizează contul contabil. Performanţa este mai importantă decât banii.

instituţionale sunt atributele definitorii ale contabilităţii. realizat prin apelul la principii. CONCLUZI Reflectarea fidelă a realităţii economico-financiare şi a consecinţelor sale sociale. de instituţii. şi care poate conduce la mai multe soluşii pentru o anumită problemă dată. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară – IFRS. ele se fundamentează pe raţionamentul profesional. Este poate. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a luat în considerare oportunitatea recunoaşterii profesiei contabile la nivel european. profesioniştii contabili se preocupă în fapt de economie. Deşi nu toate necesităţile de informaţii ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare. Mecanismele economice româneşti prezintă din acest punct de vedere o mare rigiditate în implementarea conceptelor şi principiilor contabile. ale autorităţii publice şi instituţiile publice autonome. anexe. de oameni. situaţii. cum spun numeroasele organisme de specialitate ale U. cea mai frumoasă parte a profesiei contabile. discutate şi aprobate sub semnătura de organele abilitate. la termenele stabilite de acestea. Efectele şi finalităţile cercetării: Standardele trebuie să conducă la binele public european. Procesul de armonizare a contabilităţii româneşti cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS/IFRS) şi cu Directivele contabile europene. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. furnizarea de situaţii financiare satisface necesităţile lor şi de asemenea va satisface majoritatea necesităţilor altor utilizatori. Preocupaţi de standarde. dar rămâne de văzut câţi beneficiază de acest “bine”.E. contabilitatea românească nu putea să rămână pasivă şi fără reflexe. calcule comparative.. supuse auditării şi făcute publice. Aceste „formalizări” au menirea de a întări valoarea cognitivă a informaţiilor contabile concomitent cu valorificarea lor in procesul decizional şi managerial. de convergenţă. În faţa provocărilor europene. Poate 3 0 . Există o terminologie-cheie care a învăluit lumea europeană dezvoltă şi toate marile puteri economice ale lumii. Ea s-a adaptat proceselor de normalizare. atât prin intermediul unor instituţii naţionale. Situaţiile financiare centralizate privind execuţia bugetului de stat întocmite de ministere. cum ar fi: Principiile Contabile General Acceptate în Statele Unite – US GAAP –. pentru perfecţionarea căreia se bat. Standardele Internaţionale de Contabilitate vin cu un bagaj cultural greu. de reflectarea contabilă a realităţii.ierarhic superior. departe de o rigoare absolută de tipul 1 + 1 = 2!. care armonizează regulile şi principiile de referinţă cu privire la elaborarea situaţiilor financiare anuale ale instituţiilor publice. armonizare şi convergenţă. Întrucât proprietarii investitori sunt ofertanţii de capital de risc ai entităţii persoană juridică. dar pe care noi abia le descifrăm. Situaţiile financiare sunt un complex de sinteze specific contabile. reprezintă una dintre cele mai curajoase provocări pentru mediul administrativ. cât şi prin acţiunea organismelor ce reprezintă profesia contabilă. 14. precum şi situaţiile financiare privind execuţia bugetului local întocmite de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti se depun la Ministerul Finanţelor Publice. există cerinţe comune tuturor utilizatorilor. Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public – IPSAS. fiecare cu explicitarea conducerii. se luptă şi muncesc astăzi cei mai redutabili specialişti în “ştiinţa conturilor”. la termenele stabilite de acesta. umane.

Ordonanţa Guvernului nr. Editura Academiei Române.de Camera Auditorilor Financiari din Romania si trimismembrilor sai ca atasament la revista Auditul financiar" nr.973. 1080/2005. . dar şi specificităţii economiei româneşti.S -Standardele de Contabilitate pentru Sectorul Public. nr. poate satisface mai bine raporturile care trebuie să existe între contabilitate şi fiscalitate şi poate cuprinde unele reguli referitoare la contabilitatea din timpul exerciţiului de raportare financiară. Legea contabilităţii nr. . 2005. 1186 bis/2005.argumentul cel mai convingător pentru acceptarea armonizării prin raportare la IAS-uri. referitoare la auditul statutar al conturilor comunitare (preluată din originalul în limba franceză.D. nr. I.Program de Reformă a contabilităţii şi de întărire Instituţională. Drăgan. COM/2004/177. 2007. Aplicarea acestei soluţii presupune. M. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor de contabilitate publică (inclusiv anexele P. 2006 Directiva a Opta a Comunităţii Europene privind legislaţia societăţilor comerciale. însă o foarte bună cunoaştere a IFRS şi o activitate legislativă prealabilă de pregătire a cadrului necesar deschiderii câmpului de aplicare şi de manifestare nestingherită a acestor principii.11-604). dar nu este de loc uşor.70/13 aug. Ar urma apoi aplicaţii similare în instituiţiile publice unde procesul este “anevoios şi lent”-cel puţin cum a fost catalogat de Colegiul consultativ al contabilităţii. Standardele naţionale astfel elaborate trebuie să asigure convergenţa totală cu IFRS. 2002). Ordinul m. Editura Universitară.264. 3 0 .A. publicat în volum.p.f. evident însă cu adaptările minim necesare generate de prevederile şi progresele legislative. cea mai acută problemă ar fi aplicarea standardelor internaţionale şi reglementărilor europene aşa cum sunt ele. 1978. nr. Of. succesiv din 2000 până în 2007. Of.Contabilitatea de gestiune. Bibliografie • • • • • • • • • • • • "Drumul spre Europa". Elaborarea de standarde naţionale pornind de la principiile înscrise în IFRS pare a fi calea cea mai interesantă.2006.inregistrat pe C. nr. .Revoluţia contabilităţii.A.8. corerspunzătoare nevoilor. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. M. 2004).S.International Accounting Standard. 2004.4 /2007 Reglementări contabile conforme cu Directivele a IV-a şi a VII-a a Comunităţii Economice Europene. ar putea fi acela de respingere prin această modalitate a unei eventuale dominaţii americane.p. (publicat în volum. Documentar elaborat de Banca Mondială pentru România. Ordinul m. C. Într-o etapă următoare va trebui să ne elaborăm propriile standarde şi normative. Această cale de acces la IFRS asigură o mai bună concordanţă între principii şi reguli. 16005/2002. I. Regulamentul Financiar al Uniunii Europene nr.82/1991 (cu toate modificările până în 2007).590.f. îndeosebi bănci şi societăţi de asigurare. Editura Economica.P. nr. Mon. Mon. Drăgan C. Aplicaţiile concrete din marile firme. Pentru noi. şi succesele dobândite dovedesc că acest lucru este posibil şi benefic. publicate în volum de Parlamentul României-Camera deputaţilor. cel puţin în spaţiul european.cod ISBN nr.

3 0 .

3 0 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful