Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir” Facultatea de Management Turistic si Comercial

Evaluarea in contabilitate

Coordonator: JALBA LUMINITA

Student: anul I, gr.105
3 0

Dobre Elena-Catalina

CUPRINS

1 Definiţie • 2 Obiectul contabilităţii • 3 Funcţiile contabilităţii • 4 Principalele forme de organizare contabilă • 5 Organismele normalizării contabile • 6 Principii contabile • 7 Politici contabile • 8 Standarde contabile • 9 Funcţionarea contabilităţii o 9.1 Reguli generale o 9.2 Organizarea contabilităţii o 9.3 Moneda şi cursul de înregistrare o 9.4 Documente şi registre contabile o 9.5 Sistemul conturilor • 10 Contabilitatea şi poziţia financiară • 11 Contabilitatea şi performanţa financiară • 12 Situaţiile financiare (cadrul general) • 13 Concluzi

3 0

1. DEFINITIA CONTABILITATII

Contabilitatea este ştiinţa şi arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori" (Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1). Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecţionat şi „arta ţinerii socotelilor”, punctul de cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fără alternative, deopotrivă o ştiinţă şi o artă în urmărirea existenţei şi mişcării capitalurilor şi utilităţilor, al stabilirii rezultatelor activităţii şi plasării lor, şi totul de maniera că afacerile să beneficieze permanent de suportul bănesc necesar. Companiile, întreprinderile, instituţiile, societăţile de orice fel şi mărime, persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea. Din punct de vedere istoric, câteva repere merită a fi reţinute. În lucrarea "Contabilitate generală" din 1947, ediţia a 13-a, autorul, prof. univ. C. G. Demetrescu defineşte contabilitatea pe trei coordonate:

• •

a) obiectul - contabilitatea este o ramură a ştiinţelor sociale care asigură înregistrarea metodică şi ordonată a tuturor operaţiilor privind mişcările de valori, de drepturi şi obligaţii, precum şi modificările determinate de rezultatele activităţii desfăşurate; b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situaţiei economice şi juridice a întreprinderii, exercitarea permanentă a unui control; c) mijloacele - contabilitatea se foloseşte de mijloace proprii: conturi, balanţe de verificare, jurnale.

Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea presoanelor fizice şi juridice […] trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori. Contabilitatea este procesul prin care informaţiile financiare a unei entităţi sunt înregistrate, clasificate, sumarizate, interpretate şi comunicate. 3 0

obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile. o disciplină înrudită. precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate. este procesul de analiză independentă a raportărilor financiare cu scopul exprimării unei opinii referitoare la corectitudine şi respectarea principiilor contabile general acceptate. 82/1991. cheltuielile. Suma tuturor debitărilor trebuie să fie întotdeauna egală cu suma tuturor creditărilor. inclusiv solul. respectiv capital propriu şi capital străin (atras şi împrumutat). adică drepturi şi obligaţii pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice. Această formă este cunoscută şi sub numele de contabilitate în partidă dublă. zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic. Contabilii cu experienţă pot fi atestaţi de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi drept Contabil Autorizat. privit prin prisma relaţiilor juridice. Acest sistem a fost folosit deja în Europa medievală.Auditarea. întocmindu-se Registrul-jurnal. În anumite cazuri se foloseşte şi contabilitatea în partidă simplă. Evidenţa cronologică şi sistematică a informaţiilor economice se face pe baza documentelor justificative. Expert Contabil sau Cenzor independent. în corelaţie cu obiectele (bunurile. Conform Legii contabilităţii nr. Contabilitatea este o componentă a sistemului informaţional economic. Acest sistem presupune efectuarea a cel puţin două înregistrări pentru fiecare tranzacţie: debitarea unui cont contabil şi creditarea altuia. disponibilităţile băneşti. valorile) corespunzătoare. veniturile şi rezultatele obţinute de acestea. posibil chiar în Grecia antică. Înregistrările care se efectuează zilnic constituie Contabilitatea primară. 3 0 . drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice sau juridice (subiecţi de drept). Lucrările de sinteză care se întocmesc periodic sunt Bilanţul contabil şi Contul de profit şi pierdere. Auditor. putând astfel verifica uşor existenţa erorilor. Evaluator. bogăţiile naturale. respectiv capital fix şi capital circulant. având ca modalitate de exprimare şi evaluare etalonul bănesc. titlurile de valoare. Verificarea corelaţiilor se realizează cu ajutorul Balanţei de verificare. Concepţia economică defineşte ca obiect al contabilităţii circuitul capitalului privit sub aspectul destinaţiei lui. Practicanţii contabilităţii se numesc contabili. şi sub aspectul modului de dobândire. 3. OBIECTUL CONTABILITATII Concepţia juridică consideră că obiectul contabilităţii îl formează patrimoniul unui subiect de drept. Contabilitatea modernă se bazează principiul dublei înregistrări. Înregistrerea cronologică a informaţiilor economice se realizează cu ajutorul conturilor contabile. iar înregistrarea sistematică se realizează prin întocmirea Registrului de Inventar şi a Registrului Cartea Mare.

dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă. inteligibile. Cele mai reprezentative concepţii sunt : 3 0 . fiecare purtând amprenta mediului economic. credibile şi comparabile despre orice entitate şi structuri componente ale acesteia. teze. profesorul D. teorii. Toate acestea înglobează de o parte un sistem de teorii foarte generale profund conceptualizate pe care se fundamentează regulile de cunoaştere şi evaluare a evenimentelor şi tranzacţiilor . societate bancară etc. prin evaluarea acţiunii anterioare în funcţie de care se iau decizii ce privesc viitorul . Evoluţia acestora a fost însoţită în plan conceptual de numeroase controverse cu privire la utilitatea sa în cadrul mecanismelor de cunoaştere şi gestiune a resurselor şi utilităţilor. relevante. tranzacţii au o reprezentatre cantitativă . prelucrarea. activităţi. stocarea şi analiza informaţiilor în vederea luării deciziilor. Desigur evaluarea monetară presupune în unele situaţii utilizarea şi a etalonului natural sau muncă deoarece unele bunuri. devenind astfel un veritabil incubator al promovării şi dezvoltarii afacerilor În decursul istoriei sale contabilitatea a adunat o zestre importantă de idei. instituţie publică. constituind un sistem de informare care asigură culegerea. proceduri şi tratamente. Contabilitatea este considerată pe bună dreptate componenta cea mai importantă a sistemului informaţional economic deoarece cele mai multe decizii sunt luate pe baza informaţiilor obţinute cu ajutorul acesteia . contabilitatea este disciplina care poate furniza informaţii financiare permanente . Asfel se crează premizele pentru manageri şi utilizatorii externi. Rusu defineşte obiectul contabilităţii ca fiind ansamblul mişcărilor de valori. însă acestea au un rol complementar fiind utilizat în special pentrugestiunea fizică a bogăţiei. standarde şi nu în ultimul rând concepţii cu privire la obiectul său de studiu. Aceasta este în prezent concepţia şcolii ieşene de contabilitate. Prin limbajul şi sistemul propriu de concepte . transmiterea. analiză şi stocare a informaţiilor necesare luării deciziilor. societate comercială. social şi cultural în care s-a dezvoltat. iar pe de altă parte un ansamblu de proceduri şi tratamente de prelucrare. Literatura de specialitate delimitează abordări ale conceptelor privind obiectul de cercetare şi sfera de cuprindere a contabilităţii. calculele contabilităţii reflectă deodată mişcarea şi transformarea mijloacelor precum şi resursele în ordinea lor de formare şi după destinaţia lor în procesul de reproducţie. să aibe o imagine atât structurală cât şi de ansamblu asupra organizaţiilor ceea ce le permite să realizeze legături si conexiuni între compartimentele unei entităţi.) precum şi raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte şi care generează decontări băneşti.În lucrarea „Bazele contabilităţii” din 1980. Teoria economică defineşte contabilitatea ca domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţilor economice sub forma valorilor de întrebuinţare (utilităţilor) şi surselor de provenienţă a acestora( resurselor ). exprimabile în bani. Sub aspectul doctrinar contabilitatea este considerată un concept plurivalent cu valenţe istorice şi semnificaţii practice. principii. procese. datorită faptului că informaţiile noi se construiesc pe suportul celor existente utilizând proceduri specifice contabilităţii .

Conceptul financiar exprimă banii investiţi sau puterea de cumpărare investită fiind sinonim cu activul net sau capitalul propriu al întreprinderii. .patrimoniu . respectiv obligaţiile legate de acestea.patrimoniu juridic . Aceasta înseamnă că se includ în sfera contabilităţii numai bunurile şi valorile asupra cărora întreprinderea exercită un drept de proprietate sau de creanţă . Concepţia juridică Este specifică ţărilor europene aflate sub influenţa dreptului roman. reprezentat prin bunuri tangibile (materiale) şi intangibile . Conforn conceptului fizic capitolul exprimă capacitatea de producţie a întreprinderii ( capacitatea de exploatare ).al existenţei concrete.concepţia financiară . sursei sau originii utilităţilor . denumit capitol financiar. provenienţei. adică averea agenţilor economici sub forma drepturilor şi obligaţiilor în corelaţie cu bunurile şi valorile ce aparţin de drept unei persoane fizice sau juridice . . . 3 0 .al apartenenţei. În baza acestei concepţii patrimoniul îmbracă două forme : . Procedeul specific contabilităţii de prezentare a patrimoniului întreprinderii este bilanţul.concepţia juridică . Conform acestei concepţii obiectul de studiu al contabilităţii este reprezentată de circuitul capitolului sub două aspecte : .. respectiv active financiare care pot fi evaluate în bani .patrimoniu economic . care includ în obiectul contabilităţii totalitatea bunurilor care genereză beneficii economice viitoare indiferent dacă asupra acestora se exercită un drept de proprietate sau nu. Conform acesteia constitue obiect al reflectării contabile . iar ecuaţia juridică a patrimoniului este : bunuri economice = drepturi + datorii Concepţia economică Este susţinută de ţările anglo-saxone aflate sub influenţa dreptului cutumiar. cuprinzând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor conexe bunurilor ce aparţin de drept unei persoane. destinaţiei şi al modului în care se alocă resursele denumit capital fizic. .concepţia economică .

respectiv distribuţiilor de capitaluri către acţionari. respectiv capacitateafizică productivă ((conform conceptului fizic) la sfârşitul exerciţiului ( sau perioadei) sunt superioare faţă de începutul exerciţiului după excluderea tuturor contribuţiilor din partea acţionarilor . creanţe .Se consideră că s-a realizat o menţinere a capitalului dacă activul net (conform conceptului financiar ) .Datorii Această concepţie acordă prioritate prezentării rezultatelor operaţiunilor efectuate cu ajutorul contului de profit şi pierderi. În esenţă presupune evidenţierea resurselor economice în expresie monetară sub aspectul provenienţei. impozite). acordând prioritate prezentării fluxurilor de numerar şi echivalente de numerar cu ajutorul Tabloului fluxurilor de trezorerie. respectiv sub aspectul destinaţiei . Ecuaţia de echilibru conform acestei concepţii este de forma : Capitaluri proprii = Active . originii sursei sau resurselor (permanente si temporare ). În cadrul acestei concepţii putem avea două ecuaţii şi anume : Resurse economice = Utilităţi durabile + Utilităţi ciclice Resurse economice = Resurse permanente + Resurse temporare Utilităţile durabile cuprind bunuri pe termen lung . 3 0 . numerar şi echivalente de numerar ). activele circulante ( stocuri .salarii. • Concepţia financiară Este o combinaţie a dreptului roman cu cel cutumiar. împrumuturi pe termen lung ) iar cele temporare împrumuturile pe termen scurt ( furnizorii . adică activele imobilizate . Resursele permanente cuprind finanţările pe termen lung ( capitaluri proprii . Conform acestei concepţii gruparea şi ordonarea utilităţilor trebuie să se facă în funcţie de criteriul lichidităţii ( capacitatea de a se transforma în bani ) iar resursele în funcţie de criteriul exigibilităţii ( scadenţa sau data la care o datorie trebuie plătită ). iar cele ciclice . al întrebuinţării ca utilităţi (durabile şi ciclice).

In contabilitate bunurile reprezinta activul patrimoniului.precum si de rezultatele obtinute in urma activitatii firmei. Funcţia juridică . potrivit unor principii şi reguli proprii.cumparaturile de la tert sau sume de bani primite de acesta cu titlul de imprumut ce urmeaza a fi platite ulterior. Drepturile sunt reprezentate de acordurile aduse de proprietarul unei societati in cadrul acesteia. Patrimoniul din punct de vedere al contabilitati este reprezentat de ansamblul bunurilor aflate in proprietatea entitatii titulare de patrimoniu. Obligatiile sunt reprezentate de aprovizionarile. marfuri sau bani aflati in conturile firmei sau in casierie). utilaje. 3 0 .informaţiile contabile aferente unei perioade deja încheiate pot fi folosite pentru determinarea tendinţelor de evoluţie a fenomenelor şi proceselor economice viitoare.4.Drepturile si obligatiile se regasesc in contabilitate in sfera conceptului de pasiv al patrimoniului. de gospodărire a resurselor. • • • • Obiectivul contabilitatii este reprezentat de inregistrarile modificarilor survenite si a marimii la un moment a patrimoniului unei societati.impreuna cu drepturile si obligatiile aferente acestuia. a situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute în scopul fundamentării deciziilor. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru conducerea unităţii) şi o funcţie de informare externă (a terţilor). stocuri de materii prime. pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice şi a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele produse. mijloace de transport. Funcţia de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi băneşti. a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul unităţilor patrimoniale şi se pot exprima valoric. FUNCTIILE CONTABILITATII • Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea. controlul respectării disciplinei financiare etc. Funcţia de informare constă în furnizarea de informaţii privind structura şi dinamica patrimoniului.datele furnizate de contabilitate şi documentele de evidenţă servesc ca mijloc de probă în justiţie. Funcţia previzională . Bunurile reprezinta aspectul fizic-material al patrimoniului(cladiri.

modificările în structura de ramură şi teritorială a economiei. instituţiile. 6. apărare. organelor fiscale. contabilitatea internă de gestiune (numită şi managerială) are ca scop urmărirea analitică a gestiunii interne a unităţii. Aşa se face că organisme tot mai simandicoase din Uniunea Europeană şi de pretutindeni se ocupă de organizarea şi funcţionarea contabilităţii ca o componentă fundamentală a afacerilor. se organizează pe baza unor norme elaborate de autorităţi. serii matematice. în scopul furnizării informaţiilor necesare elaborării deciziilor economice. întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi. servicii. execută lucrări. Contabilitatea firmei este organizată în dublu circuit. ORGANISMELE NORMALIZARII CONTABILE Companiile. lucrări. sănătate. controlorilor. toate însă respectând regulile contabile. şi anume: • • • • contabilitatea financiară presupune urmărirea. contabilitatea instituţiilor publice este organizată la nivelul instituţiilor şi administraţiei publice. în ansamblu şi pe structură. persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii. societăţile de orice fel şi mărime. stabilirea rentabilităţii pe produse.iar aceasta este contabilitatea. Contabilitatea naţională se obţine pe alte căi decât prelucrarea documentelor justificative. 3 0 . bugetelor locale. după o metodologie unică . gestiunea datoriilor publice şi alte operaţii financiare specifice sectorului neproductiv. contabilitatea naţională este organizată la nivelul economiei naţionale şi prezintă sintetic activitatea economică a unei naţiuni urmărind evoluţia indicatorilor macroeconomici. relaţiile financiare şi fluxurile monetare. bugetului asigurărilor sociale de stat. şi urmăreşte execuţia de casă a bugetului statului. a situaţiei financiare şi rezultatului exerciţiului. controlul şi prezentarea fidelă a patrimoniului. mărimea şi structura avuţiei naţionale. calcularea costurilor de producţie. apelându-se la statistică. prestează servicii. Are un caracter unitar pentru toţi agenţii economici. proprietarilor. unităţilor publice autonome persoane juridice din învăţământ. centralizări de situaţii financiare ale entităţilor juridice şi multe alte proceduri. Importanţa contabilităţii în economia modernă este evidentă. cultură şi artă etc. întreprinderile. furnizarea de informaţii necesare în procesul decizional.5. prin intermediul documentelor de sinteză.PRINCIPALELE FORME DE ORGANIZARE CONTABILE Contabilitatea întreprinderii (firmei) se organizează la nivelul întreprinderilor care produc bunuri. administratorilor.

F. – Standardele Internaţionale de Audit. Federaţia Experţilor Contabili (FEE). nr.S.S. evident. dar ele fac parte din alfabetul contabil. asociaţii etc. I.A.– Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public. ne vom mai întâlni cu ele: • • • • • • • • • Corpul Experţilor contabili şi Contabililor autorizaţi din România (CECCAR). mai ales că.S.A. Instrumente de lucru uzuale: • • • • I. I.S. Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB). 7. I. La toate acestea se adaugă comisii. 3 0 . Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASCF). inclusiv din afara Europei. şi numai în această accepţiune lărgită prevederea din I. – Standardele Internaţionale de Raportare financiară.R. În afara lor mai sunt încă multe altele. 1 cum că "evaluarea posturilor cuprinse în Situaţiile financiare trimestriale şi anuale se efectuează în conformitate cu anumite principii infailibile" dă valoare şi sens contabilităţii ca sistem şi model economic de conducere financiară a fiecărei persoane juridice. iar în această carte nu ne-am propus şi „alfabetizarea”. PRINCIPII CONTABILE Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică extinzând noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea potenţialului. zonale şi internaţionale. consilii.Poate că nu este lipsit de importanţă să amintim câteva din organismele specializate. Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC). Federaţia internaţională a Contabililor (IFAC). astfel încât se poate spune că soarta contabilităţii se află în cele mai bune mâini (şi. Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFERAG). evaluarea perspectivelor etc..S. minţi). în continuare.P. Consiliul pentru Raportare Financiară (FRC).A.S. evaluarea performanţelor.A. Comitetul pentru Reglementarea Contabilităţii (ARC). – Standardele Internaţionale de Contabilitate.

pentru că orice instituţie „moartă” poate fi ţinută în viaţă prin finanţări hemoragice. chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. scadenţelor. dar. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor (contabilitatea de angajament). cheltuielilor. Se înţelege deci că potrivit acestui principiu nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. 3. Principiul permanenţei metodelor. 4. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. care sunt de fapt "porunci economice" 1. veniturilor. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţiile privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică nu îşi mai poate continua activitatea. În mod special aceasta presupune a se avea în vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile (veniturile. Principiul continuităţii activităţii. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii. Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil. 2. Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Dacă administratorii entităţii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea instituţiei (întreprinderii) de a-şi continua activitatea.finantarile) recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. astăzi. fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor societăţii. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor. Continuitatea sau încetarea activităţii trebuiesc înţelese în sens financiar. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. Principiul independenţei exerciţiului. ţinând cont de deprecierile.În consecinţă. 3 0 . „Independenţa” se asigură prin respectarea tehnicilor „delimitării în timp” a evenimentelor. b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior. obligaţiilor şi. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii. conform căruia este obligatorie continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare dintre acestea le urmăresc zi de zi şi le sintetizează periodic. Principiul prudenţei. trebuie să fie efectuate în acord cu principiile statuate ale contabilităţii. implicit. angajamentelor. nimeni nu-şi mai propune aşa ceva. evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin din conturile contabile curente. c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor.

respectiv veniturile cu cheltuielile. Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. Principiul intangibilităţii. pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate (este vorba de aşa numitele „conturi rectificative”. 8. 8. Principiul contabilităţii pe baza "Accrual". POLITICI CONTABILE Politicile contabile definesc. o concepţie contabilă pentru fiecare întreprindere sau instituţie publică în rezolvarea ansamblului problemelor financiare. care aduc activele şi. de consecinţele pe care le are această evaluare. de evoluţia previzibilă a pieţei. cum ar fi: 3 0 . 8. conform căruia tranzacţiile şi evenimentele sunt înregistrate în conturi atunci când apar şi nu când sumele sunt plătite sau încasate. deci. prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor o face contabilitatea după toate regulile sale specifice. respectiv pasivele. Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor. la valoarea contabilă netă). Aşa constatăm că mai apar şi alte principii şi reguli. nefiind necesară prezentarea lor separată. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive. 6. 7. În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.S. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. Ele trebuie înregistrate în anul financiar la care se referă. Principiul necompensării. şi interpretările Comitetului Permanent pentru Interpretări oferă diverse metode de rezolvare a unei anumite probleme. mai departe. Odată stabilită corect valoarea.5.A. indiferent de conţinutul său economic. soluţii alternative. regulile şi practicile specifice adoptate de o entitate în conducerea curentă a activităţilor a contabilităţii acestora. bazele. convenţiile. nu numai forma lor juridică.S. pornindu-se de la faptul că I. Atenţie la acest principiu întrucât „oamenii cu experienţă” au tendinţa de a regla sau reporta erorile dintr-un bilanţ în altul („bilanţ de închidere”. 10. calcule opţionale etc. cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea l. „bilanţ de deschidere”) în loc să respecte procedurile contabile care cer „scormonirea” erorii pentru a afla şi efectele sale colaterale. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate.A. Prin politica contabilă trebuie să se clarifice ferm varianta de operare constantă pentru fiecare tip de eveniment în parte. principiul „accrual” fiind o extindere a regulii „contabilităţii de angajament”. 9. Ele încorporează principiile. Principiul pragului de semnificaţie.

prin situaţiile financiare. bazele de calcul. 1 . de către specialişti în domeniul economic. controlorilor şi tuturor celor care citesc situaţiile financiare. 22 din I. principiul continuităţii activităţii. specific şi a unei interpretări a Comitetului Permanent pentru Interpretări. cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de persoana juridică. Politicile contabile încorporează: • • • • • principiile.S. „este necesară elaborarea unui set (manual) de proceduri de către conducerea fiecărei persoane juridice pentru toate operaţiunile derulate. sunt complete sub toate aspectele semnificative. În absenţa unui I. „Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii.• • • „raţionamentul profesional". „pragul de semnificaţie" conform căruia o informaţie . dar şi celelalte principii.A.S. reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma lor juridică. regulile de evaluare. sunt neutre. pornind de la întocmirea documentelor justificative până la finalizarea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale”. singurul care permite alegerea alternativelor. În exercitarea acestui raţionament profesional conducerea ia în considerare: a)cerinţele şi recomandările din Standardele Internaţionale de Contabilitate care se referă la aspecte similare şi conexe. a unor informaţii care să fie: (a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor (b) credibile în sensul că: • • • • • reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a persoanei juridice. şi îndeosebi: contabilitatea de angajamente.” La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de bază ale contabilităţii. adică nepărtinitoare.zice art. finanţatorilor. tehnic şi comercial. care guvernează funcţionarea contabilităţii. nr. practicile proprii. sunt prudente.A. conducerea trebuie să folosească raţionamentul profesional . care să ofere cele mai utile informaţii utilizatorilor. Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea.la dezvoltarea unei politici contabile.S. metodele şi procedurile. 3 0 . Conform I.este tratată sau nu ca semnificativă în funcţie de interesul urmărit (spre exemplu dacă ea reprezintă sub 5% din portofoliul problemei nu ne interesează evident). specifice fiecărei instituţii publice. „judecata de valoare" este baza soluţiilor contabile. şi Regulamentului Financiar al Uniunii Europene.A.

9.numai pentru viitor. modificarea acesteia este permisă doar dacă unele din criteriile sale de fundamentare sunt modificate de lege sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile persoanei juridice.. Odată stabilită configuraţia politicii contabile. Schimbarea politicilor contabile se poate face: • • Retrospectiv . 3 0 .A. pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat.S.deci şi asupra evenimentelor anterioare. Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS). Nu sunt considerate modificări ale politicilor contabile: a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior. Prospectiv . Soluţia alternativă permisă: ajustarea situaţiilor economice curente. STANDARDE CONTABILE Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. obligaţii.b)definiţiile. efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii persoanei juridice. b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative. ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). În prezent. c)pronunţările altor organisme de stabilire a aplicării Standardelor şi practicile acceptate în sector numai în măsura în care acestea sunt consecvente . Tratamentele contabile necesare la modificarea politicilor contabile: • • Soluţia de bază: imputarea efectelor schimbării asupra capitalurilor („Rezultatului reportat"). pentru bunurile şi evenimentele existente şi în derulare. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. Modificarea politicilor contabile aduce după sine şi actualizarea "manualului de proceduri" care trebuie să conţină acea concepţie contabilă care este în funcţiune şi pe „şenalul” căreia se realizează contabilitatea curentă. venituri şi cheltuieli prevăzute în Cadrul general I. criteriile de recunoaştere şi evaluare pentru active.C.

cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS. Două secţiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare nu au fost aprobate de ARC şi. În prezent. Connecticut. Africa de Sud. ulterior continuând dezvoltarea lor. care este format din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre şi este consiliat de un grup de experţi denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG). Modificările standardelor IAS şi IFRS publicate în trecut pot fi monitorizate folosind pagina de web a Direcţiei Piaţa Internă a Uniunii Europene privind implementarea IAS în Uniunea Europeană.IAS au fost emise între 1973 şi 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). SEC a propus modificarea acestei reguli în sensul eliminării obligaţiei de a efectua o reconciliere cu 3 0 . Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. FASB şi IASB au semnat un Memorandum de Înţelegere care conţine un program al aspectelor asupra cărora celor două organisme intenţionează să obţină convergenţa până în 2008. Convergenţa cu US GAAP În cadrul unei reuniuni desfăşurate în 2002 la Norwalk. Pentru situaţia la zi. În februarie 2006. IASB colaborează cu UE pentru a găsi o cale acceptabilă pentru eliminarea acestei anomalii. Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS. prima publicare a standardelor a fost inclusă în PB L 261. În aprilie 2001. Această obligaţie generează costuri semnificative pentru companiile cotate în acelaşi timp în SUA şi în alte ţări. Comisia Valorilor Mobiliare şi Burselor din Statele Unite (SEC) impune în prezent tuturor companiilor străine cotate la burse din SUA să pregătească situaţii financiare fie în conformitate cu US GAAP. Uniunea Europeană Toate societăţile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu IFRS. IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE). Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergenţă spre acestea. standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB. vedeţi şi lista statelor care au adoptat IFRS de pe situl IAS PLUS. Australia. Rusia. toate standardele aprobate şi modificările lor aprobate ulterior trebuie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE. în această privinţă. IASB a adoptat toate standardele IAS. standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC). Hong Kong. IASB şi Financial Accounting Standards Board din Statele Unite ale Americii (FASB) au convenit să îşi armonizeze agendele şi să coopereze în vederea reducerii diferenţelor dintre IFRS şi Principiile Contabile General Acceptate din SUA (US GAAP). Întrucât standardele IFRS fac în prezent parte din legislaţia europeană. fie în conformitate cu standardele lor contabile locale. Pe 13 octombrie 2003. însoţite de o notă care să reconcilieze standardele locale cu US GAAP. Singapore şi Pakistan.

instituţii financiare. creditorii financiari şi comerciali. într-o manieră care să corespundă exigenţelor actuale: integrarea europeană. precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică. precizează: 1. patrimoniul aflat în administrare. precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale. şi implicit particularităţi. datoriilor şi capitalurilor proprii. în continuare. 11) contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea şi clasarea de documente sau alte înscrisuri. Companiile bazate în SUA vor fi în continuare obligate să raporteze în conformitate cu US GAAP. a contului anual de execuţie a bugetului de asigurări sociale de stat. instituţii publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul. cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali. atât pentru cerinţele interne ale acestora. 82/1991 (republicată în 2004) care. FUNCTIONAREA CONTABILITATII Obiectul contabilităţii. întărirea capacităţii de rezilienţă financiară într-o economie concurenţială şi plină de obstacole. economice şi băneşti pentru că. 10. aşa cum s-a văzut mai înainte. cunoaşterea. 82 / 1991. 2. libera circulaţie a bunurilor şi a banilor.” Organizarea contabilă şi asigurarea funcţionării ei corespunzător pretenţiilor europene este totuşi atributul fiecărei persoane juridice deţinătoare şi administrator de patrimoniu. a fondurilor speciale. evaluarea. art. a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat. . ca activitate specializată în măsurarea. la art.US GAAP pentru companiile străine care îşi pregătesc situaţiile financiare în conformitate cu IFRS. Notă: Acest capitol îl vom trata.dar trebuie avut în vedere că există standarde. gestiunea şi controlul activelor. publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară. ci conturarea şi respectarea unor concepţii şi politici care să asigure conducerea financiară a întreprinderilor şi instituţiilor. Administraţia 3 0 . iniţiatoare şi decizionară de acte comerciale. este poate cel mai clar exprimat prin Legea contabilităţii nr. pentru bănci. clienţii. instituţiile publice şi alţi utilizatori. precum şi a conturilor anuale de execuţie a bugetelor locale. pentru firme-corporaţii. transparenţă în utilizarea resurselor şi a fondurilor comunitare. în principiu începând din 2009. Reguli generale Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli. patrimoniul aflat în administrare. precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. spune Legea (Legea nr. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. -„Contabilitatea.” 2. precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. dat fiind că este mai accesibilă . a fondurilor speciale. performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie. 500/2002. prelucrarea. asigurări. pe exemplul instituţiilor publice.„Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli. republicată 2004.

1. Prin această schimbare de nuanţă a O. „în genunchi”. („Contabilitatea publică”) al Legii nr.2004 şi practica însăşi. „pe burtă”. Nr. punctele „c” şi „d” (venituri „constatate” şi cheltuieli „angajate”) vor intra totuşi în vigoare de la 01. Acestea sunt regulile. apariţia plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar”. aceasta este ordinea contabilă şi. Remarcă: Această ordonanţă nu modifică prevederea art. în articolul final. 70/13 august 2004. cu tot cortegiul său de consecinţe. în felul următor: „a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare care trebuie să reflecte generarea şi încasarea veniturilor. indiferent de modul lor de finanţare. care formulează pct. precum şi excedentul sau deficitul patrimonial. revenind la ceea ce ştiu ai noştri mai bine: „venituri încasate” şi „cheltuieli plătite”.2 al.Prezidenţială.01. S-a tot vorbit de intrarea in Europa „în marş”. a unei creanţe sau unei obligaţii. Potrivit prevederilor art. 2. În felul acesta „contabilitatea financiară” se conduce după cerinţele comune relaţiilor patrimoniale ale oricărei persoane juridice. 74 din Legea Finanţelor publice nr. 70/13. „contabilitatea de angajament” ca principiu fundamental de organizare şi de politică contabilă se anulează. G. ale autorităţii publice. 82/1991. respectiv la momentul creării. 82/1991. al. precum şi instituţiile din subordine a acestora. încurcă deocamdată lucrurile. care trebuie să reflecte încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar.08. transformării sau dispariţiei/anulării unei valori economice. instituţiile publice autonome. 11 din Legea contabilităţii nr. G. d) contabilitatea destinată analizării costului diverselor programe aprobate. 70/14. menţionează că noul art. în conformitate cu cerinţele.08. ministerele. G. care să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale.2007.nr. c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor. nr. 25 – 26 din IAS 1: „Întreprinderile/instituţia trebuie să îşi întocmească situaţiile „În baza financiare folosind contabilitatea de angajament”. „Contabilitatea publică cuprinde”: a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare.2004. iar dezvoltare ei se asigură prin „contabilitatea internă de gestiune”. Sistemul "accrual" înregistrează fluxurile pe baza drepturilor constatate. introdus prin O. (a).” Instituţiile publice au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă cu ajutorul conturilor prevăzute în planul contabil general. tranzacţiile şi evenimentele sunt recunoscute atunci când apar şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul acestora sunt încasate sau plătite. Notă: Pentru clarificare iată ce spune art. ca ţinte ferme ale ansamblului bugetar naţional. cu sistemul european de conturi şi cu Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii europene. aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice şi care este armonizat cu standardele internaţionale de contabilitate. Argumentul îl găsim chiar în Ordonanţa amintită care. chiar dacă O. noi sperăm că până la urmă se va intra pe făgaşul normal. b) contabilitatea trezoreriei statului.1. Prin intermediul acestor conturi instituţiile publice trebuie sa înregistreze operaţiunile economico-financiare în momentul generării drepturilor de creanţă sau de obligaţii (principiul accrual). contabilităţii de angajamente. dar nu şi de cea „târâş-grăbiş 3 0 . celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice. 500/2002.

juridică. ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite. precizează expres încă de la art. nu poate funcţiona decât împreună cu propria contabilitate.: administraţie financiară). tehnică de calcul şi necesită o specializare destul de rig. asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie. 34. O. ≅ organizatorică. trebuie să avem în vedere toate formele lor de manifestare. care angajează fonduri. instituţiile şi serviciile publice de subordonare locală. guvern. Legea contabilităţii nr. Aşa bunăoară trebuie să distingem: (a) autorităţi: preşedinţie. 3 0 . Nr. în ansamblul mecanismului său funcţional. care se leagă direct de la bugetul de naţional aprobat la rândul lui. de poliţie). ordinea şi disciplina fiind cerinţe ale legii. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate.≅ cămine. 4)”. ≅ secretariate (ex. spitale. care au personalitate juridică şi ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite. 1. al. cu multe implicaţii. (2): „Instituţiile publice cu personalitate≅ aprobat”. poartă o gamă foarte numeroasă de denumiri. altele mici şi chiar unicate. entităţile componente ale serviciului public. (b) organizaţii care prestează serviciul public. 70/13 august 2004 care modifică Legea contabilităţii. etc. Organizarea contabilităţii Orice entitate persoană juridică. G. grădiniţe. precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate. 82/1991 (actualizată prin O. societăţi. şcoli. Nr. pot fi: regii autonome. astfel că obiectul contabilităţii întâlneşte şi el cele mai diverse forme de cuprindere şi manifestare. 32. regii.Când vorbim generic de instituţie publică în calitatea ei de persoană juridică organizatoare a contabilităţii şi titulară la Finanţele publice drept depunătoare de bilanţ (situaţie financiară). utilitate publică adică organizaţii nestatale. în subordinea administraţiei publice. respectiv contabilitatea financiară şi.≅ oficii (de şomaj). dar şi ale propriului statut.: pentru culte). 2: „Instituţiile publice. precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate. unele sunt normale ca mărime. Cu atât mai fermă este constatarea în cazul acelor instituţii care gestionează banul public. În această diversitate. de Parlamentul ţării. al. ministere. finanţate din bugetul asigurărilor sociale de stat. (c) servicii de instituţii publice. 70/13. al. SNCF. ca o cerinţă obiectivă a gestiunii financiare. după caz. potrivit bugetului aprobat In interiorul persoanei juridice. adică serviciul înfăptuit de o unitate statală şi care. G. contabilitatea de gestiune (în partidă dublă – art. etc. încât ai impresia că sub această căciulă intră ≅ agenţii guvernamentale. La rândul lor. ca formă -organe ale administraţiei publice. parlament. Subliniind importanţa lucrurilor. a simţit nevoia să se repete punctual. Tocmai de aceea. art. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate. (2): „Unităţile≅ până când toată lumea va înţelege: administrativ – teritoriale.08. ≅ institute. oameni. potrivit bugetului art.2004). ≅ totul: secţie≅ administraţii (ex. ≅ (ex. organizarea şi asigurarea funcţionării acitivităţii de contabilitate este o chestiune de management.

500/2002. contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe bază de contract. din cadrul ministerelor. municipale. în compartimente distincte. orăşeneşti şi comunale. de regulă. Directorii economici. compartiment). pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale. persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii trebuie să asigure.Tocmai de aceea Legea contabilităţii nr. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. 82/1991 (actualizată 2004) prevede la art. pot încheia contracte de prestări de servicii. respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund. în condiţiile legii. potrivit legii. celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi alte autorităţi publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite. împreună cu personalul din subordine. condiţiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile economice. Instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă. Şeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupă funcţia de conducere a compartimentului financiar-contabil şi care răspunde de activitatea de încasare a veniturilor şi de plată a cheltuielilor sau. conform legii. organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. Numirea directorului economic. se face cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective”. compartimentul financiarcontabil reprezintă o structură organizatorică în cadrul instituţiei publice. depunerea la termen a 3 0 . a contabilului şef sau a altei persoane împuternicită să îndeplinească această funcţie. în care este organizată execuţia bugetară (serviciu. respectiv contabil autorizat. organizarea şi conducerea corectă şi la zi a contabilităţii. al (1) că: „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. birou. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achiziţiile publice de bunuri şi servicii. Persoanele juridice organizează şi realizează contabilitatea. conduse de către directorul economic (financiar). Conducătorii compartimentelor financiar-contabile din cadrul instituţiilor publice finanţate din bugetele consiliilor locale municipale. În acest scop. contabilii şefi şi alte persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie din cadrul instituţiilor subordonate ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale se numesc cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil din cadrul ministerului sau organului central respectiv. se numesc cu avizul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti. după caz. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. care răspund potrivit legii. cu societăţi comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate. Conducătorii compartimentelor financiarcontabile din cadrul consiliilor locale. în condiţiile legii. de organizarea şi conducerea contabilităţii. pe baza propunerii ordonatorului de credite ale instituţiei respective. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinaţie. potrivit legii. orăşeneşti şi comunale se numesc cu avizul conducătorului financiarcontabil al consiliului local respectiv. 1. precum şi valorificarea rezultatelor acesteia. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii şi de alte persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil.

titluri de valoare. sunt interzise. 82/1991. orice operaţiune economică efectuată se consemnează întrun document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. cu orice titlu. elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate. numerar şi alte drepturi şi obligaţii. Conversia dintre EURO şi moneda naţională se efectuează la cursul de schimb lunar al EURO. Documente şi registre contabile 1. reactualizată prin O. reţinând totuşi existenţa în practica curentă a trei mari categorii şi anume: • • • a) Documente justificative prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a operaţiilor economice şi care formează de fapt masa covârşitoare a acestora. sistemul documentelor contabile este foarte complex. deci prin cumularea şi centralizarea datelor consemnate iniţial în 3 0 . altele vin sau pleacă spre exterior. creanţe şi datorii în valută) se reevaluează la cursul comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare. în funcţie de "tratarea" şi complexitatea lor. organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice. . În ansamblul lui. exprimarea în etalon monetar a mărimii operaţiilor economice şi financiare.70 din 13 aug.documente primare întocmite la locul şi în momentul desfăşurării evenimentului patrimonial. potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.. care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează deopotrivă răspunderea persoanelor care le-au întocmit. cât şi în valută. Aceste documente.nr. 6 alin. Potrivit prevederilor art. Deţinerea. c) Documente de sinteză şi raportare contabilă şi financiar-fiscală. de bunuri materiale. Moneda şi cursul de înregistrare Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. altele de execuţie şi justificare etc. 2004 precum şi a celorlalte prevederi legale privind întocmirea şi utilizarea formularelor comune şi a celor cu regim special necesare în activitatea financiară şi contabilă. fără să fie înregistrate în contabilitate. La data întocmirii situaţiilor financiare. a registrelor şi situaţiilor financiare. după caz. calculat pe baza cursului de schimb valabil în penultima zi lucrătoare a lunii precedente lunii pentru care se stabileşte cursul valutar.documentele centralizatoare obţinute prin sortarea documentelor primare pe operaţii.G. comunicat de BNR. b) Documente de evidenţă şi prelucrare contabilă. devenind astfel document justificativ. pe care îl "fotografiază" pe o machetă specifică fiecărui gen de operaţii. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională. unele înscrisuri au caracter de dispoziţie. Reflectarea în contabilitatea instituţiilor publice a operaţiunilor privind primirea şi utilizarea contribuţiei financiare nerambursabile a Comunităţii Europene se face în lei şi în EURO. (1) din Legea contabilităţii nr. La rândul lor documentele justificative pot fi: . precum şi efectuarea de operaţiuni economice. vizat şi aprobat precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate. cu numeroase particularităţi de conţinut şi restricţii de completare şi circulaţie: unele se întocmesc în unitate.acestora la organele în drept. păstrarea documentelor justificative. Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei precedente.

„Prelucrarea” contabilă a documentelor se face prin intermediul „registrelor” şi numai în urma acestor operaţii ele devin documente justificative.semnătura persoanelor implicate în efectuarea operaţiilor. apriori. zilnic sau lunar. în limita unor termene stabilite prin lege.denumirea documentului (factură. b) Anumite documente mai pot cuprinde şi alte elemente ce-i îmbogăţesc conţinutul sau îi uşurează prelucrarea. eventual. pe principiul „dublei înregistrări”. în orice moment. la orice moment dorit.” a) Registrul . chitanţă. . . aprobarea şi confirmarea datelor înscrise în documente. denumirea unităţii (gestiunii) care a întocmit documentul. c) Se reţine de asemenea obligaţia respectării cu stricteţe a metodologiei de întocmire şi circulaţie a documentelor primare şi introducerea lor în procesul de prelucrare contabilă după reguli şi folosind procedeele cele mai potrivite specificităţii organizatorice şi pretenţiile manageriale ale fiecărui agent economic. 3.documentele primare. În condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul tehnicii de calcul fiecare operaţiune se va înregistra în mod cronologic. spre a facilita prelucrarea lor contabilă ulterioară. pentru documentele bancare şi de casă). prin intermediul „formulei contabile”.valoarea în monedă (scrisă în cifre şi în litere. totalul lunar al fiecăruia se trece în registrul-jurnal general (care devine un registru centralizator de control). cu indicarea elementelor cantitative şi calitative. 2. prin înregistrarea cronologică. Documentele primare se transpun în „conturi”. ne conduce la concluzia că orice document trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: .jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic. .felul operaţiei. după data de întocmire sau de intrare a documentelor. bon. Registrul-jurnal poate îmbrăca forma unui registru-jurnal general şi. operaţiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate.data şi locul întocmirii. că este cunoscut. Conform art. a documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv (şi implicit formula contabilă de poziţionare corespunzătoare). . respectând cu stricteţe procedeele specifice metodei contabilităţii – iar toate acestea ţin de alfabetul ştiinţei care se presupune. etc. 3 0 . clasării şi sistematizării lor de aşa manieră încât să faciliteze accesul retroactiv şi controlul situaţiei desfăşurate. . fără ştersături şi spaţii libere.numărul de ordine al documentului.82/1991 (republicată 2004): „registrele de contabilitate obligatorii sunt: registrul-jurnal. În cazul în care se folosesc jurnale auxiliare. dar cele mai sus menţionate rămân indispensabile. Acestea se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia lor şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită. b) Pentru toate categoriile de documente există obligativitatea păstrării (arhivării) acestora.semnătura de autorizare prin control a legalităţi operaţiilor prevăzute.). . registrul inventar şi registrul cartea mare. identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate. a unor registre-jurnal auxiliare. cu contabilitate proprie. 19 şi 20 din Legea contabilităţii nr. ca şi "vizualizarea" unora din componentele lui. Sintetizând lucrurile. câteva constatări sunt demne de semnalat în vederea atestării sistemului documentelor primare: a) Investigarea "codului" pachetului documentelor. după caz. Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie şi de fiecare subunitate a acesteia.

după caz. Periodic. totalul sumelor debitoare şi creditoare ale lunii precedente. Registrul-jurnal şi registrul-inventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. privind acelaşi loc de activitate. înregistrările efectuate în registrul-jurnal. direct sau prin regrupare pe conturi corespondente. creanţelor. trezoreria. datoriilor. precum şi de fiecare subunitate a acesteia. c) Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar. acestea se barează. fără ştersături şi spaţii libere. Registrul-jurnal şi registrulinventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. 3. pot fi recapitulate într-un document centralizator. conform posturilor din bilanţul contabil. Elementele patrimoniale înscrise în registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil. b) Registrul . Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice. rulajele creditoare şi soldurile finale. care stă la baza înregistrării în registrul-jurnal. totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul-jurnal general. nu calculează plusurile şi minusurile. Registrele de contabilitate prevăzute se numerotează înainte sau pe măsura întocmirii lor. iar la închiderea conturilor. vânzările.În această situaţie registrul-jurnal se editează lunar. Balanţa de verificare: Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiilor patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de verificare (a conturilor. în registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii. Deci. evident). Registrele de contabilitate pot fi prezentate sub formă de registru sau foi volante şi listări informatice legate sub formă de registru. registruljurnal înlocuieşte foile volante ale "notei contabile".inventar se întocmeşte la înfiinţarea instituţiei. în funcţie de necesităţile instituţiei. grupate în funcţie de natura lor. respectiv soldul iniţial. rulajele curente debitoare şi creditoare ale lunii curente. Operaţiile de aceeaşi natură. pentru toate conturile sintetice. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului. următoarele elemente: simbolul şi denumirea conturilor (în ordinea din planul de conturi).inventar este un document obligatoriu în care se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi de pasiv. Registrul inventar serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii şi ca probă în diverse litigii. 3 0 . pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere şi în procesele verbale de inventariere. cu ocazia încetării activităţii. Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare şi se conduce de fiecare instituţie. Atentie la conţinut: registrul inventar nu ţine locul documentelor de inventariere. inventariate potrivit normelor legale. anual la închiderea exerciţiului. prin gruparea elementelor de activ şi de pasiv. imobilizărilor existente la finele anului – valorile contabile cu valorile juste. ci compară valorile stocurilor. iar totalul registrului-jurnal verifică "totalul rulajelor din luna curentă” a balanţei de verificare. Registrul-jurnal parafat şi înregistrat la organul fiscal teritorial se completează lunar prin preluarea totalului din registrul-jurnal obţinut cu ajutorul tehnicii de calcul. stabilindu-se situaţia fiecărui cont. de piaţă în scopul redimensionării provizioanelor (creşterii – descreşterii). Balanţa de verificare cuprinde. cu contabilitate proprie. la care se adaugă intrările şi se scad ieşirile de la data inventarierii până la data încheierii exerciţiului). Registrul . Principalele registre-jurnal auxiliare care pot fi utilizate sunt cele privind aprovizionările. rulajele debitoare. iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor. de regulă lunar. operaţiile diverse. nefiind admisă înregistrarea unor operaţii ulterioare.

în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare. (Atenţie. În structura sa cea mai generală conturile sunt sistematizate. eventualele paricularităţi regăsindu-se în interiorul claselor: 3 0 .totalul rulajelor cumulate de la începutul anului până la zi. precum şi concordanţa dintre totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din cartea mare şi totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din balanţă. Instituţiile publice care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. debitoare şi creditoare ale lunii curente. de acoperirea necesităţilor de informare. cu excepţia primului an de activitate. precum şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice. evident într-un câmp de rezoluţii alternative. Dacă analizăm această structură aşa cum este ea reglementată în ţara noastră. listelor sau altor informaţii pe baza cărora să se poată determina datele de intrare. pornind fie de la datele de intrare. Fiecare cont dimensionat în cadrul planului se delimitează ca o pistă pe care aleargă datele în vederea constituirii indicatorilor economici şi financiari necesari în gestiune şi comunicare. construit şi el după o serie de reguli specifice care ţin seama de funcţionalitatea conturilor. Sistemele de prelucrare automată a datelor trebuie să permită. Această prevedere îşi are suporturile sale istorice. au probleme la trecerea din „anul şcolar” în „anul fiscal”. tradiţionale. de conţinutul lor economic. Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifică concordanţa dintre conturile sintetice şi conturile lor analitice. fie în ordine inversă de la conţinutul sintetic al conturilor. într-un "cadru general" denumit şi "Plan contabil general". constatăm următorul tablou al conturilor (valabil pentru orice tip de persoană juridică. nu uitaţi să învăţaţi. aşa că atunci când trecem la utilizarea practică a conturilor trebuie să avem în vedere că orice cont se circumscrie într-un anume perimetru. au dreptul de acces la documentaţia de analiză. în consens cu normele internaţionale de contabilitate. Cu ajutorul balanţei de verificare se certifică corelaţiile dintre egalităţile generate de dubla înregistrare a operaţiilor patrimoniale în contabilitate. respectiv concordanţa dintre totalul înregistrărilor din registrul-jurnal şi totalul rulajelor debitoare şi totalul rulajelor creditoare din balanţă. Sistemul conturilor Standardele internaţionale de contabilitate cercetează şi argumentează ştiinţific evenimentele şi soluţiile corespunzătoare. legislative şi chiar astronomice sau climatice. pe clase omogene cu o adresă clar delimitată. Organele de control. pentru conturile analitice se poate întocmi numai situaţia soldurilor (balanţa soldurilor). planul contabil general reprezintă "platforma" de lansare a întregului mecanism de reprezentare şi calcul al situaţiei patrimoniale şi al rezultatelor obţinute. în măsurarea poziţiei financiare şi a performanţelor. spre exemplu. când acesta începe la data înfiinţării instituţiei publice prin actul normativ de înfiinţare. în orice moment. programare şi de utilizare a tehnicii de calcul. dar contabilitatea oferă toate elementele necesare translaţiei şi care te duc automat la anul calendaristic drept an gestionar – fiscal. Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice cât şi pentru cele analitice. Exerciţiul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. înainte de toate. cu ocazia verificărilor ce le efectuează la instituţiile care prelucrează în sistem automat datele din contabilitate. de calcul şi control economic etc. reconstituirea elementelor şi conţinutului conturilor. în prealabil. Anumite instituţii precum cele de învăţământ. ce este contul)! În cadrul standardelor de contabilitate. a listelor şi informaţiilor supuse verificării. soldurile finale debitoare şi creditoare (deci balanţe de verificare cu „patru serii de egalităţi”) Balanţa de verificare la 1 ianuarie se completează cu soldurile finale debitoare şi creditoare ale lunii decembrie.

clasa 4: Conturi de terţi (decontări). necesară conducerii operative când informaţia "caldă" se culege din conturi fără a mai aştepta sinteza prin bilanţ.în funcţie de destinaţia sau natura economică a bunurilor.clasa 2: Conturi de active imobilizate .clasa 3: Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie . terminaţiile „9” permit să se identifice operaţiile de sens contrar celor care în mod normal sunt acoperite prin contul de nivel imediat superior sau prin contul de acelaşi nivel. "Tabloul conturilor" este oricum mai complex şi mai vechi decât "tabloul elementelor" să zicem.clasa 6: Conturi de cheltuieli . fondurile cu destinaţie specială.pentru grupele de conturi afectate activului bilanţier terminaţiile 9 (inclusiv grupa 28) indică provizioanele pentru deprecierea activelor corespunzătoare claselor 2 .clasa 7: Conturi de venituri .. dacă economia reală o cere. între sistemul de conturi şi bilanţul contabil.clasa 1: Conturi de capitaluri (inclusiv rezultate) . Câteva repere sunt interesante de reţinut: .în cazul conturilor şi subconturilor de bilanţ sau de cheltuieli şi venituri. Pentru sistematizarea conturilor şi ierarhizarea claselor (grupelor s-a folosit "criteriul bilanţier" conform căruia conturile sunt clasificate şi ordonate în raport de structurile de activ şi pasiv.în contul de "profit şi pierdere" . 66 .terminaţiile grupelor de la 0 la 8 permit clasificarea operaţiilor conform unor criterii generale: în activul bilanţier . 76 "venituri financiare".5. semnificaţia codificării (simbolizării) grupelor şi a conturilor este şi ea evidentă.. . Şi poate în acest domeniu cel mai bun exemplu ni-l oferă instituţiile publice. .clasa 5: Conturi de trezorerie . trebuiesc căutate „nişte” de plantare a unor conturi specifice pentru diverse evenimente temporare precum finanţările comunitare. sau gr. 77 "venituri excepţionale" etc.clasa 8: Conturi speciale . venituri şi cheltuieli. unde. se realizează o legătură directă între contabilitatea curentă financiară şi situaţiile de sinteză financiar-contabile. delimitate şi "aliniate" în bilanţul contabil. contul de profit şi pierderi. tot astfel în "tabloul lui Luca Paciolo" găseşti contul de care ai nevoie sau. . 67 .o serie de grupe de conturi sunt perfect simbolizate prin corelaţiile absolute dintre ele: gr. Procedând astfel. cu terminaţia de la 0 la 8. . Aşa cum în tabloul lui Mendeleev dacă ai anumite supoziţii găseşti locul în care se află elementul chimic nou descoperit sau prezumat."cheltuieli excepţionale" şi gr. .clasa 9: Conturi interne de gestiune În ansamblul acestei structuri. anexele la bilanţ. separarea imobilizărilor supuse amortizării de cele neamortizabile şi încă altele 3 0 . îl poţi imagina."cheltuieli financiare" şi gr. nu de puţine ori.în funcţie de natura cheltuielilor şi a veniturilor pe seama cărora se formează rezultatul exerciţiului.

valoare patrimonială justă şi capacitatea acestuia de a genera beneficii economice. Într-o accepţiune mai simplistă poziţia financiară defineşte potenţialul economic şi financiar al unei anume entităţi. Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare şi a modului în care profiturile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes faţă de administraţie. de lichiditate şi solvabilitatea sa. datoriile: o datorie reprezintă o obligaţie actuală a unităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. activele se comercializează. CONTABILITATEA SI POZITIA FINANCIARA Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită evaluarea capacităţii unei instituţii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a perioadei şi siguranţei generării lor. Informaţiile despre poziţia unei instituţii. activele – creanţe se încasează etc. În ultimă instanţă de aceasta depinde. Informaţiile despre lichiditate şi solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a întreprinde acţiuni. precum şi de capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. La toate acestea o primă şi importantă imagine aduce patrimoniul de care poate dispune stabil entitatea şi capacitatea de mobilizare a acestuia în scopul realizării obiectivelor ce constituie menirea ei. acestea sunt utile şi pentru anticiparea şanselor entităţii de a primi finanţare în viitor.11.). Elementele constitutive ale poziţiei financiare cuantificate la un moment dat şi în mişcare după restricţiile „tratamentelor financiare” sunt: • • activele: un activ reprezintă o resursă controlată de unitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru aceasta (activele produc. performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a instituţiei. sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. Solvabilitatea se referă la disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai mare în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente. patrimoniul administrat. însemnând patrimoniul propriu. de a plăti dobânzi. capacitatea ei de aşi plăti angajaţii şi furnizorii. în special despre capacitatea acesteia de a colecta venituri sau a obţine finanţări. după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade. Lichiditate se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat. de exemplu. Informaţiile despre resursele economice controlate de instituţie sau de care poate dispune aceasta şi capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa forţa instituţiei de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor. 3 0 . de a rambursa credite şi de a realiza programele administrative. Poziţia financiară este influenţată de resursele economice pe care le controlează. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii concentrate asupra poziţiei financiare. În acest sens informaţiile despre variabilitatea performanţelor sunt importante. de aşi onora angajamentele financiare scadente. de structura sa financiară.

Deciziile economice. autorităţi administrative sau instituţionale etc. În ultimă instanţă de aceasta depinde. dar nu e aşa. Definiţiile activelor şi datoriilor identifică elementele esenţiale ale acestora. fiecărei instituţii de a genera numerar (venituri. se angajează cheltuieli. activităţi conexe. de a rambursa împrumuturi şi a plăti dobânzile corespunzătoare.) ori echivalente ale numerarului. chiar şi cele sociale. să-şi argumenteze cererea de fonduri. finanţări. întotdeauna evaluarea capacităţii firmelor. O instituţie publică este mai interesantă şi devine mai atractivă dacă ştie să-şi fundamenteze bugetul. necesită deci. de exemplu. iar prin tratarea lor corectă se intră în normalitate. după deducerea tuturor datoriilor sale. inclusiv a perioadei şi a siguranţei generării lor. companiilor. directă sau colaterală. etc. „Lumea” crede că aceste afirmaţii preluate din „cadrul general IAS” se referă doar la întreprinderi. beneficii economice. societăţilor. dar indispensabilă. dar ele satisfac o necesitate temporală sau conjuncturală a economiei reale. deciziile ce asigură realizarea obiectivului lor incorporează o anumită încărcătură economică. Fluxurile de beneficii economice viitoare dinspre sau către instituţia în cauză trebuie să fie suficient de sigure pentru a îndeplini criteriile de probabilitate prevăzute de IAS înainte de a recunoaşte un activ sau o datorie. deoarece nu satisfac criteriile de recunoaştere minim necesare. dar nu încearcă să specifice criteriile ce trebuie îndeplinite înainte de a fi recunoscute în bilanţ. 12. definiţiile includ şi elemente ce nu sunt recunoscute ca fiind active sau datorii în bilanţ. CONTABILITATEA SI PERFORMANTA FINANCIARA Oricât de „instituţionalizate” par diversele verigi ale administraţiei publice. domeniul privat.) în activele unei persoane juridice. resurse colaterale. atrageri de fonduri. dacă dă suportul ştiinţific şi legal dimensionării şi colectării veniturilor proprii din taxe. Bilanţurile elaborate conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate în vigoare pot inlcude elemente ce nu satisfac definiţiile activelor sau ale datoriilor şi nici nu sunt prezentate ca parte a capitalurilor proprii. capacitatea acesteia de a angaja lucrări şi a plăti furnizorii. impozite. 3 0 . apoi. dar şi încasarea sau probabilitatea încasării creanţelor în măsura în care acestea sunt certe. de aici. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii complete şi concentrate asupra performanţei şi modificării poziţiei financiare pentru fiecare entitate persoană juridică la nivelul căreia se administrează venituri. dacă ştie să-şi gestioneze cheltuielile balansând corect între necesităţi şi resurse – iar toate acestea într-un context în care să nu fie omise eficienţa şi perspectiva. dacă se încumetă să solicite şi să obţină finanţări pe programe. domeniul public.• capitalul/patrimoniul propriu: reprezintă interesul rezidual al proprietarilor (stat. Astfel. se generează sau se „plânge” după resurse. întrucât ele au menirea fundamentală de a genera venituri şi. de a-şi plăti angajaţii. de a onora diverse alte obligaţii.

sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice (Legea 82/1991. a soldurilor conturilor de disponibilităţi. Performanţa este mai importantă decât banii. Bilanţurile contabile care nu corespund cu datele din evidenţa trezoreriilor statului se vor restitui instituţiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare. 82/1991 (republicată 2006) „documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico – financiare a persoanelor juridice prevăzute la art. 1 al Legii nr. poate angaja şi utiliza noi resurse.Informaţiile despre performanţa unei instituţii sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. instituţii publice. 10. În practica curentă informaţiile privind performanţa financiară sunt oferite în primul rând de „contul de profit şi pierdere”. întocmite cel puţin anual. pentru formularea raţionamentelor despre eficienţa cu care ea. Este interzis instituţiilor publice să centralizeze bilanţurile şi conturile de execuţie ale instituţiilor din subordine fără viza trezoreriilor statului. ca periodic activitatea acestora să fie sintetizată şi supusă unei analize de fond prin intermediul „situaţiilor financiare”. 1 (societăţi comerciale. care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare. pentru anticiparea capacităţii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente. Instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite depun un exemplar din situaţiile financiare la organul 3 0 . dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple încât să le reducem la datele sintetice dintr-un anume formular de raportare periodică pentru că ar fi păcat să se ignore informaţia în timp real pe care o furnizează contul contabil. Instituţiile publice au obligaţia să prezinte la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică la care au deschise conturile.) sunt situaţiile financiare anuale. performanţa şi gestionarea financiară a oricărei instituţii publice. supuse verificării prin intermediul balanţei de verificare. impun în mod necesar. Banii exprimă o posesie. etc. asociaţii şi organizaţii. stabilite potrivit legii. SITUATIILE FINANCIARE Poziţia. Situaţiile financiare se întocmesc pornind de la conturile curente. performanţa exprimă capacitatea de a valorifica posesia. al. administrative. 13. Instituţiile publice întocmesc situaţiile financiare potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice. respectiv „contul de execuţie bugetară”. republicată 2004 OG 70/13 august 2004). performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată”. după caz. Aşa cum precizează art. care trebuie să coincidă cu cele din conturile corespunzătoare deschise la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică (dar „extras de cont” n-o fi având?). economic – comerciale. bilanţul contabil şi contul de execuţie bugetară pentru obţinerea vizei privind exactitatea plăţilor de casă.

. cea mai frumoasă parte a profesiei contabile. Procesul de armonizare a contabilităţii româneşti cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS/IFRS) şi cu Directivele contabile europene. precum şi situaţiile financiare privind execuţia bugetului local întocmite de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti se depun la Ministerul Finanţelor Publice. şi care poate conduce la mai multe soluşii pentru o anumită problemă dată. Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public – IPSAS. ele se fundamentează pe raţionamentul profesional. de reflectarea contabilă a realităţii. Poate 3 0 . există cerinţe comune tuturor utilizatorilor. situaţii. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară – IFRS. Mecanismele economice româneşti prezintă din acest punct de vedere o mare rigiditate în implementarea conceptelor şi principiilor contabile. pentru perfecţionarea căreia se bat. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a luat în considerare oportunitatea recunoaşterii profesiei contabile la nivel european. supuse auditării şi făcute publice. cum ar fi: Principiile Contabile General Acceptate în Statele Unite – US GAAP –. realizat prin apelul la principii. Întrucât proprietarii investitori sunt ofertanţii de capital de risc ai entităţii persoană juridică. cum spun numeroasele organisme de specialitate ale U. departe de o rigoare absolută de tipul 1 + 1 = 2!.E.ierarhic superior. Situaţiile financiare centralizate privind execuţia bugetului de stat întocmite de ministere. atât prin intermediul unor instituţii naţionale. Efectele şi finalităţile cercetării: Standardele trebuie să conducă la binele public european. Ea s-a adaptat proceselor de normalizare. furnizarea de situaţii financiare satisface necesităţile lor şi de asemenea va satisface majoritatea necesităţilor altor utilizatori. contabilitatea românească nu putea să rămână pasivă şi fără reflexe. 14. dar rămâne de văzut câţi beneficiază de acest “bine”. de instituţii. instituţionale sunt atributele definitorii ale contabilităţii. reprezintă una dintre cele mai curajoase provocări pentru mediul administrativ. Aceste „formalizări” au menirea de a întări valoarea cognitivă a informaţiilor contabile concomitent cu valorificarea lor in procesul decizional şi managerial. care armonizează regulile şi principiile de referinţă cu privire la elaborarea situaţiilor financiare anuale ale instituţiilor publice. Standardele Internaţionale de Contabilitate vin cu un bagaj cultural greu. ale autorităţii publice şi instituţiile publice autonome. dar pe care noi abia le descifrăm. de oameni. umane. de convergenţă. În faţa provocărilor europene. Există o terminologie-cheie care a învăluit lumea europeană dezvoltă şi toate marile puteri economice ale lumii. Situaţiile financiare sunt un complex de sinteze specific contabile. cât şi prin acţiunea organismelor ce reprezintă profesia contabilă. se luptă şi muncesc astăzi cei mai redutabili specialişti în “ştiinţa conturilor”. fiecare cu explicitarea conducerii. calcule comparative. discutate şi aprobate sub semnătura de organele abilitate. Deşi nu toate necesităţile de informaţii ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare. profesioniştii contabili se preocupă în fapt de economie. la termenele stabilite de acestea. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. CONCLUZI Reflectarea fidelă a realităţii economico-financiare şi a consecinţelor sale sociale. Preocupaţi de standarde. Este poate. armonizare şi convergenţă. la termenele stabilite de acesta. anexe.

1186 bis/2005. 2007. Aplicaţiile concrete din marile firme. dar şi specificităţii economiei româneşti. 2004). . publicat în volum.Program de Reformă a contabilităţii şi de întărire Instituţională. Aplicarea acestei soluţii presupune. Drăgan C.8.A.S.264. ar putea fi acela de respingere prin această modalitate a unei eventuale dominaţii americane. însă o foarte bună cunoaştere a IFRS şi o activitate legislativă prealabilă de pregătire a cadrului necesar deschiderii câmpului de aplicare şi de manifestare nestingherită a acestor principii. 1978.4 /2007 Reglementări contabile conforme cu Directivele a IV-a şi a VII-a a Comunităţii Economice Europene. I. cea mai acută problemă ar fi aplicarea standardelor internaţionale şi reglementărilor europene aşa cum sunt ele. . 2005. Mon. Într-o etapă următoare va trebui să ne elaborăm propriile standarde şi normative.argumentul cel mai convingător pentru acceptarea armonizării prin raportare la IAS-uri.70/13 aug.International Accounting Standard. evident însă cu adaptările minim necesare generate de prevederile şi progresele legislative. Of. M.11-604). 2006 Directiva a Opta a Comunităţii Europene privind legislaţia societăţilor comerciale.Contabilitatea de gestiune.A. Legea contabilităţii nr.D. COM/2004/177. nr. Ordinul m. Mon. 2004. 16005/2002.590. 2002).f. Elaborarea de standarde naţionale pornind de la principiile înscrise în IFRS pare a fi calea cea mai interesantă. Ordinul m. Documentar elaborat de Banca Mondială pentru România. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor de contabilitate publică (inclusiv anexele P.f. 1080/2005. publicate în volum de Parlamentul României-Camera deputaţilor.p.82/1991 (cu toate modificările până în 2007).973. C. (publicat în volum.Revoluţia contabilităţii. nr. Drăgan. 3 0 . şi succesele dobândite dovedesc că acest lucru este posibil şi benefic. nr. M.P. succesiv din 2000 până în 2007. dar nu este de loc uşor.de Camera Auditorilor Financiari din Romania si trimismembrilor sai ca atasament la revista Auditul financiar" nr. nr. . Ordonanţa Guvernului nr.S -Standardele de Contabilitate pentru Sectorul Public. Regulamentul Financiar al Uniunii Europene nr.inregistrat pe C. Pentru noi.2006. Ar urma apoi aplicaţii similare în instituiţiile publice unde procesul este “anevoios şi lent”-cel puţin cum a fost catalogat de Colegiul consultativ al contabilităţii. îndeosebi bănci şi societăţi de asigurare. Această cale de acces la IFRS asigură o mai bună concordanţă între principii şi reguli. I. cel puţin în spaţiul european. Editura Universitară. referitoare la auditul statutar al conturilor comunitare (preluată din originalul în limba franceză. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. corerspunzătoare nevoilor. poate satisface mai bine raporturile care trebuie să existe între contabilitate şi fiscalitate şi poate cuprinde unele reguli referitoare la contabilitatea din timpul exerciţiului de raportare financiară. Bibliografie • • • • • • • • • • • • "Drumul spre Europa". nr. Editura Academiei Române. Of. Editura Economica. Standardele naţionale astfel elaborate trebuie să asigure convergenţa totală cu IFRS.p.cod ISBN nr.

3 0 .

3 0 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful