Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir” Facultatea de Management Turistic si Comercial

Evaluarea in contabilitate

Coordonator: JALBA LUMINITA

Student: anul I, gr.105
3 0

Dobre Elena-Catalina

CUPRINS

1 Definiţie • 2 Obiectul contabilităţii • 3 Funcţiile contabilităţii • 4 Principalele forme de organizare contabilă • 5 Organismele normalizării contabile • 6 Principii contabile • 7 Politici contabile • 8 Standarde contabile • 9 Funcţionarea contabilităţii o 9.1 Reguli generale o 9.2 Organizarea contabilităţii o 9.3 Moneda şi cursul de înregistrare o 9.4 Documente şi registre contabile o 9.5 Sistemul conturilor • 10 Contabilitatea şi poziţia financiară • 11 Contabilitatea şi performanţa financiară • 12 Situaţiile financiare (cadrul general) • 13 Concluzi

3 0

1. DEFINITIA CONTABILITATII

Contabilitatea este ştiinţa şi arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori" (Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1). Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecţionat şi „arta ţinerii socotelilor”, punctul de cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fără alternative, deopotrivă o ştiinţă şi o artă în urmărirea existenţei şi mişcării capitalurilor şi utilităţilor, al stabilirii rezultatelor activităţii şi plasării lor, şi totul de maniera că afacerile să beneficieze permanent de suportul bănesc necesar. Companiile, întreprinderile, instituţiile, societăţile de orice fel şi mărime, persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea. Din punct de vedere istoric, câteva repere merită a fi reţinute. În lucrarea "Contabilitate generală" din 1947, ediţia a 13-a, autorul, prof. univ. C. G. Demetrescu defineşte contabilitatea pe trei coordonate:

• •

a) obiectul - contabilitatea este o ramură a ştiinţelor sociale care asigură înregistrarea metodică şi ordonată a tuturor operaţiilor privind mişcările de valori, de drepturi şi obligaţii, precum şi modificările determinate de rezultatele activităţii desfăşurate; b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situaţiei economice şi juridice a întreprinderii, exercitarea permanentă a unui control; c) mijloacele - contabilitatea se foloseşte de mijloace proprii: conturi, balanţe de verificare, jurnale.

Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea presoanelor fizice şi juridice […] trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori. Contabilitatea este procesul prin care informaţiile financiare a unei entităţi sunt înregistrate, clasificate, sumarizate, interpretate şi comunicate. 3 0

disponibilităţile băneşti. Această formă este cunoscută şi sub numele de contabilitate în partidă dublă. o disciplină înrudită. având ca modalitate de exprimare şi evaluare etalonul bănesc. În anumite cazuri se foloseşte şi contabilitatea în partidă simplă. precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate. obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile. OBIECTUL CONTABILITATII Concepţia juridică consideră că obiectul contabilităţii îl formează patrimoniul unui subiect de drept. bogăţiile naturale. Contabilii cu experienţă pot fi atestaţi de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi drept Contabil Autorizat. valorile) corespunzătoare. Verificarea corelaţiilor se realizează cu ajutorul Balanţei de verificare. 3. iar înregistrarea sistematică se realizează prin întocmirea Registrului de Inventar şi a Registrului Cartea Mare. Înregistrările care se efectuează zilnic constituie Contabilitatea primară. cheltuielile. inclusiv solul. zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic. Conform Legii contabilităţii nr. Auditor. veniturile şi rezultatele obţinute de acestea. Lucrările de sinteză care se întocmesc periodic sunt Bilanţul contabil şi Contul de profit şi pierdere. în corelaţie cu obiectele (bunurile. privit prin prisma relaţiilor juridice. Acest sistem presupune efectuarea a cel puţin două înregistrări pentru fiecare tranzacţie: debitarea unui cont contabil şi creditarea altuia. este procesul de analiză independentă a raportărilor financiare cu scopul exprimării unei opinii referitoare la corectitudine şi respectarea principiilor contabile general acceptate. Contabilitatea modernă se bazează principiul dublei înregistrări. Evidenţa cronologică şi sistematică a informaţiilor economice se face pe baza documentelor justificative. 3 0 .Auditarea. întocmindu-se Registrul-jurnal. Înregistrerea cronologică a informaţiilor economice se realizează cu ajutorul conturilor contabile. posibil chiar în Grecia antică. putând astfel verifica uşor existenţa erorilor. titlurile de valoare. Concepţia economică defineşte ca obiect al contabilităţii circuitul capitalului privit sub aspectul destinaţiei lui. Expert Contabil sau Cenzor independent. Acest sistem a fost folosit deja în Europa medievală. Evaluator. drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice sau juridice (subiecţi de drept). Suma tuturor debitărilor trebuie să fie întotdeauna egală cu suma tuturor creditărilor. şi sub aspectul modului de dobândire. respectiv capital fix şi capital circulant. 82/1991. respectiv capital propriu şi capital străin (atras şi împrumutat). Practicanţii contabilităţii se numesc contabili. adică drepturi şi obligaţii pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice. Contabilitatea este o componentă a sistemului informaţional economic.

tranzacţii au o reprezentatre cantitativă . constituind un sistem de informare care asigură culegerea. analiză şi stocare a informaţiilor necesare luării deciziilor.) precum şi raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte şi care generează decontări băneşti. teorii. contabilitatea este disciplina care poate furniza informaţii financiare permanente . devenind astfel un veritabil incubator al promovării şi dezvoltarii afacerilor În decursul istoriei sale contabilitatea a adunat o zestre importantă de idei. fiecare purtând amprenta mediului economic.În lucrarea „Bazele contabilităţii” din 1980. dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă. calculele contabilităţii reflectă deodată mişcarea şi transformarea mijloacelor precum şi resursele în ordinea lor de formare şi după destinaţia lor în procesul de reproducţie. teze. exprimabile în bani. societate comercială. Toate acestea înglobează de o parte un sistem de teorii foarte generale profund conceptualizate pe care se fundamentează regulile de cunoaştere şi evaluare a evenimentelor şi tranzacţiilor . stocarea şi analiza informaţiilor în vederea luării deciziilor. Aceasta este în prezent concepţia şcolii ieşene de contabilitate. să aibe o imagine atât structurală cât şi de ansamblu asupra organizaţiilor ceea ce le permite să realizeze legături si conexiuni între compartimentele unei entităţi. relevante. standarde şi nu în ultimul rând concepţii cu privire la obiectul său de studiu. Contabilitatea este considerată pe bună dreptate componenta cea mai importantă a sistemului informaţional economic deoarece cele mai multe decizii sunt luate pe baza informaţiilor obţinute cu ajutorul acesteia . procese. inteligibile. prin evaluarea acţiunii anterioare în funcţie de care se iau decizii ce privesc viitorul . transmiterea. Rusu defineşte obiectul contabilităţii ca fiind ansamblul mişcărilor de valori. activităţi. Literatura de specialitate delimitează abordări ale conceptelor privind obiectul de cercetare şi sfera de cuprindere a contabilităţii. societate bancară etc. însă acestea au un rol complementar fiind utilizat în special pentrugestiunea fizică a bogăţiei. iar pe de altă parte un ansamblu de proceduri şi tratamente de prelucrare. datorită faptului că informaţiile noi se construiesc pe suportul celor existente utilizând proceduri specifice contabilităţii . prelucrarea. profesorul D. social şi cultural în care s-a dezvoltat. Cele mai reprezentative concepţii sunt : 3 0 . principii. Evoluţia acestora a fost însoţită în plan conceptual de numeroase controverse cu privire la utilitatea sa în cadrul mecanismelor de cunoaştere şi gestiune a resurselor şi utilităţilor. Prin limbajul şi sistemul propriu de concepte . Asfel se crează premizele pentru manageri şi utilizatorii externi. Sub aspectul doctrinar contabilitatea este considerată un concept plurivalent cu valenţe istorice şi semnificaţii practice. proceduri şi tratamente. Teoria economică defineşte contabilitatea ca domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţilor economice sub forma valorilor de întrebuinţare (utilităţilor) şi surselor de provenienţă a acestora( resurselor ). instituţie publică. credibile şi comparabile despre orice entitate şi structuri componente ale acesteia. Desigur evaluarea monetară presupune în unele situaţii utilizarea şi a etalonului natural sau muncă deoarece unele bunuri.

care includ în obiectul contabilităţii totalitatea bunurilor care genereză beneficii economice viitoare indiferent dacă asupra acestora se exercită un drept de proprietate sau nu. reprezentat prin bunuri tangibile (materiale) şi intangibile . Procedeul specific contabilităţii de prezentare a patrimoniului întreprinderii este bilanţul. . Conform acestei concepţii obiectul de studiu al contabilităţii este reprezentată de circuitul capitolului sub două aspecte : . . .patrimoniu juridic . respectiv obligaţiile legate de acestea.al existenţei concrete.concepţia economică .. sursei sau originii utilităţilor .patrimoniu economic . provenienţei. Aceasta înseamnă că se includ în sfera contabilităţii numai bunurile şi valorile asupra cărora întreprinderea exercită un drept de proprietate sau de creanţă .concepţia financiară . iar ecuaţia juridică a patrimoniului este : bunuri economice = drepturi + datorii Concepţia economică Este susţinută de ţările anglo-saxone aflate sub influenţa dreptului cutumiar. 3 0 . denumit capitol financiar. Conceptul financiar exprimă banii investiţi sau puterea de cumpărare investită fiind sinonim cu activul net sau capitalul propriu al întreprinderii. cuprinzând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor conexe bunurilor ce aparţin de drept unei persoane.patrimoniu . destinaţiei şi al modului în care se alocă resursele denumit capital fizic. Conforn conceptului fizic capitolul exprimă capacitatea de producţie a întreprinderii ( capacitatea de exploatare ). Conform acesteia constitue obiect al reflectării contabile .al apartenenţei. În baza acestei concepţii patrimoniul îmbracă două forme : . Concepţia juridică Este specifică ţărilor europene aflate sub influenţa dreptului roman. respectiv active financiare care pot fi evaluate în bani . . adică averea agenţilor economici sub forma drepturilor şi obligaţiilor în corelaţie cu bunurile şi valorile ce aparţin de drept unei persoane fizice sau juridice .concepţia juridică .

Conform acestei concepţii gruparea şi ordonarea utilităţilor trebuie să se facă în funcţie de criteriul lichidităţii ( capacitatea de a se transforma în bani ) iar resursele în funcţie de criteriul exigibilităţii ( scadenţa sau data la care o datorie trebuie plătită ). • Concepţia financiară Este o combinaţie a dreptului roman cu cel cutumiar. Ecuaţia de echilibru conform acestei concepţii este de forma : Capitaluri proprii = Active .salarii. împrumuturi pe termen lung ) iar cele temporare împrumuturile pe termen scurt ( furnizorii . numerar şi echivalente de numerar ). respectiv distribuţiilor de capitaluri către acţionari. În esenţă presupune evidenţierea resurselor economice în expresie monetară sub aspectul provenienţei. respectiv sub aspectul destinaţiei . respectiv capacitateafizică productivă ((conform conceptului fizic) la sfârşitul exerciţiului ( sau perioadei) sunt superioare faţă de începutul exerciţiului după excluderea tuturor contribuţiilor din partea acţionarilor . activele circulante ( stocuri .Se consideră că s-a realizat o menţinere a capitalului dacă activul net (conform conceptului financiar ) . impozite). originii sursei sau resurselor (permanente si temporare ). al întrebuinţării ca utilităţi (durabile şi ciclice).Datorii Această concepţie acordă prioritate prezentării rezultatelor operaţiunilor efectuate cu ajutorul contului de profit şi pierderi. creanţe . acordând prioritate prezentării fluxurilor de numerar şi echivalente de numerar cu ajutorul Tabloului fluxurilor de trezorerie. iar cele ciclice . adică activele imobilizate . În cadrul acestei concepţii putem avea două ecuaţii şi anume : Resurse economice = Utilităţi durabile + Utilităţi ciclice Resurse economice = Resurse permanente + Resurse temporare Utilităţile durabile cuprind bunuri pe termen lung . 3 0 . Resursele permanente cuprind finanţările pe termen lung ( capitaluri proprii .

Funcţia juridică . marfuri sau bani aflati in conturile firmei sau in casierie).cumparaturile de la tert sau sume de bani primite de acesta cu titlul de imprumut ce urmeaza a fi platite ulterior. Funcţia previzională . Bunurile reprezinta aspectul fizic-material al patrimoniului(cladiri. 3 0 . de gospodărire a resurselor. Funcţia de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi băneşti. Obligatiile sunt reprezentate de aprovizionarile.impreuna cu drepturile si obligatiile aferente acestuia. stocuri de materii prime.Drepturile si obligatiile se regasesc in contabilitate in sfera conceptului de pasiv al patrimoniului. • • • • Obiectivul contabilitatii este reprezentat de inregistrarile modificarilor survenite si a marimii la un moment a patrimoniului unei societati. mijloace de transport.precum si de rezultatele obtinute in urma activitatii firmei. FUNCTIILE CONTABILITATII • Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea. a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul unităţilor patrimoniale şi se pot exprima valoric. controlul respectării disciplinei financiare etc. potrivit unor principii şi reguli proprii.informaţiile contabile aferente unei perioade deja încheiate pot fi folosite pentru determinarea tendinţelor de evoluţie a fenomenelor şi proceselor economice viitoare.datele furnizate de contabilitate şi documentele de evidenţă servesc ca mijloc de probă în justiţie. a situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute în scopul fundamentării deciziilor. utilaje.4. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru conducerea unităţii) şi o funcţie de informare externă (a terţilor). Drepturile sunt reprezentate de acordurile aduse de proprietarul unei societati in cadrul acesteia. Patrimoniul din punct de vedere al contabilitati este reprezentat de ansamblul bunurilor aflate in proprietatea entitatii titulare de patrimoniu. In contabilitate bunurile reprezinta activul patrimoniului. pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice şi a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele produse. Funcţia de informare constă în furnizarea de informaţii privind structura şi dinamica patrimoniului.

servicii. 3 0 . contabilitatea naţională este organizată la nivelul economiei naţionale şi prezintă sintetic activitatea economică a unei naţiuni urmărind evoluţia indicatorilor macroeconomici. sănătate. furnizarea de informaţii necesare în procesul decizional. întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi. unităţilor publice autonome persoane juridice din învăţământ.iar aceasta este contabilitatea. administratorilor. lucrări.PRINCIPALELE FORME DE ORGANIZARE CONTABILE Contabilitatea întreprinderii (firmei) se organizează la nivelul întreprinderilor care produc bunuri. apărare. bugetului asigurărilor sociale de stat.5. persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii. modificările în structura de ramură şi teritorială a economiei. se organizează pe baza unor norme elaborate de autorităţi. contabilitatea instituţiilor publice este organizată la nivelul instituţiilor şi administraţiei publice. întreprinderile. după o metodologie unică . ORGANISMELE NORMALIZARII CONTABILE Companiile. Contabilitatea naţională se obţine pe alte căi decât prelucrarea documentelor justificative. mărimea şi structura avuţiei naţionale. prin intermediul documentelor de sinteză. prestează servicii. controlorilor. stabilirea rentabilităţii pe produse. proprietarilor. contabilitatea internă de gestiune (numită şi managerială) are ca scop urmărirea analitică a gestiunii interne a unităţii. apelându-se la statistică. gestiunea datoriilor publice şi alte operaţii financiare specifice sectorului neproductiv. Contabilitatea firmei este organizată în dublu circuit. calcularea costurilor de producţie. Importanţa contabilităţii în economia modernă este evidentă. controlul şi prezentarea fidelă a patrimoniului. centralizări de situaţii financiare ale entităţilor juridice şi multe alte proceduri. serii matematice. în scopul furnizării informaţiilor necesare elaborării deciziilor economice. Aşa se face că organisme tot mai simandicoase din Uniunea Europeană şi de pretutindeni se ocupă de organizarea şi funcţionarea contabilităţii ca o componentă fundamentală a afacerilor. în ansamblu şi pe structură. cultură şi artă etc. 6. bugetelor locale. relaţiile financiare şi fluxurile monetare. societăţile de orice fel şi mărime. Are un caracter unitar pentru toţi agenţii economici. şi urmăreşte execuţia de casă a bugetului statului. a situaţiei financiare şi rezultatului exerciţiului. şi anume: • • • • contabilitatea financiară presupune urmărirea. instituţiile. toate însă respectând regulile contabile. execută lucrări. organelor fiscale.

iar în această carte nu ne-am propus şi „alfabetizarea”. Federaţia internaţională a Contabililor (IFAC). Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC).. 1 cum că "evaluarea posturilor cuprinse în Situaţiile financiare trimestriale şi anuale se efectuează în conformitate cu anumite principii infailibile" dă valoare şi sens contabilităţii ca sistem şi model economic de conducere financiară a fiecărei persoane juridice. consilii.S. Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASCF). astfel încât se poate spune că soarta contabilităţii se află în cele mai bune mâini (şi.F. I. Federaţia Experţilor Contabili (FEE). mai ales că. evaluarea perspectivelor etc.A.A. În afara lor mai sunt încă multe altele. Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB). minţi). zonale şi internaţionale.P. La toate acestea se adaugă comisii. Consiliul pentru Raportare Financiară (FRC). I.S. I. evaluarea performanţelor.S.Poate că nu este lipsit de importanţă să amintim câteva din organismele specializate.S. Comitetul pentru Reglementarea Contabilităţii (ARC). – Standardele Internaţionale de Raportare financiară.A.– Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public. nr.R. inclusiv din afara Europei. evident. – Standardele Internaţionale de Contabilitate. PRINCIPII CONTABILE Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică extinzând noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea potenţialului.S.A.S. în continuare. 7. 3 0 . Instrumente de lucru uzuale: • • • • I. dar ele fac parte din alfabetul contabil. ne vom mai întâlni cu ele: • • • • • • • • • Corpul Experţilor contabili şi Contabililor autorizaţi din România (CECCAR). Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFERAG). – Standardele Internaţionale de Audit. şi numai în această accepţiune lărgită prevederea din I. asociaţii etc.

astăzi. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. scadenţelor. pentru că orice instituţie „moartă” poate fi ţinută în viaţă prin finanţări hemoragice.În consecinţă. implicit. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. obligaţiilor şi. evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin din conturile contabile curente. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil. dar. b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior. fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Continuitatea sau încetarea activităţii trebuiesc înţelese în sens financiar. În mod special aceasta presupune a se avea în vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile (veniturile. Principiul permanenţei metodelor. ţinând cont de deprecierile. această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţiile privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică nu îşi mai poate continua activitatea.finantarile) recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar. care sunt de fapt "porunci economice" 1. 2. Dacă administratorii entităţii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea instituţiei (întreprinderii) de a-şi continua activitatea. conform căruia este obligatorie continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor. fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor (contabilitatea de angajament). respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. Principiul prudenţei. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor. Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. angajamentelor. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. 3 0 . În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii. chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. cheltuielilor. veniturilor. 4. Principiul independenţei exerciţiului. „Independenţa” se asigură prin respectarea tehnicilor „delimitării în timp” a evenimentelor. efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor societăţii. Principiul continuităţii activităţii. dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare dintre acestea le urmăresc zi de zi şi le sintetizează periodic. 3. trebuie să fie efectuate în acord cu principiile statuate ale contabilităţii. Se înţelege deci că potrivit acestui principiu nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. nimeni nu-şi mai propune aşa ceva. chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile.

conform căruia tranzacţiile şi evenimentele sunt înregistrate în conturi atunci când apar şi nu când sumele sunt plătite sau încasate. prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor o face contabilitatea după toate regulile sale specifice. Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare.A. În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv. pornindu-se de la faptul că I. Principiul pragului de semnificaţie. 8. 7. şi interpretările Comitetului Permanent pentru Interpretări oferă diverse metode de rezolvare a unei anumite probleme. nefiind necesară prezentarea lor separată. Odată stabilită corect valoarea. 10. calcule opţionale etc. 8. Principiul necompensării. deci. 9. pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. cum ar fi: 3 0 . Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate. nu numai forma lor juridică. Principiul contabilităţii pe baza "Accrual". Atenţie la acest principiu întrucât „oamenii cu experienţă” au tendinţa de a regla sau reporta erorile dintr-un bilanţ în altul („bilanţ de închidere”. respectiv veniturile cu cheltuielile. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive. Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor. care aduc activele şi. cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea l. Aşa constatăm că mai apar şi alte principii şi reguli. principiul „accrual” fiind o extindere a regulii „contabilităţii de angajament”.A. Ele trebuie înregistrate în anul financiar la care se referă. bazele. de evoluţia previzibilă a pieţei.S. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent.5. 8. respectiv pasivele. indiferent de conţinutul său economic. regulile şi practicile specifice adoptate de o entitate în conducerea curentă a activităţilor a contabilităţii acestora. Principiul intangibilităţii. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate (este vorba de aşa numitele „conturi rectificative”. la valoarea contabilă netă). o concepţie contabilă pentru fiecare întreprindere sau instituţie publică în rezolvarea ansamblului problemelor financiare. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Prin politica contabilă trebuie să se clarifice ferm varianta de operare constantă pentru fiecare tip de eveniment în parte. convenţiile. soluţii alternative. mai departe. 6. Ele încorporează principiile.S. „bilanţ de deschidere”) în loc să respecte procedurile contabile care cer „scormonirea” erorii pentru a afla şi efectele sale colaterale. POLITICI CONTABILE Politicile contabile definesc. de consecinţele pe care le are această evaluare.

de către specialişti în domeniul economic. În exercitarea acestui raţionament profesional conducerea ia în considerare: a)cerinţele şi recomandările din Standardele Internaţionale de Contabilitate care se referă la aspecte similare şi conexe.A. sunt complete sub toate aspectele semnificative. prin situaţiile financiare. Politicile contabile încorporează: • • • • • principiile. „pragul de semnificaţie" conform căruia o informaţie . practicile proprii. dar şi celelalte principii. nr. finanţatorilor.A.zice art. reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma lor juridică. 22 din I. Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea. singurul care permite alegerea alternativelor. adică nepărtinitoare. regulile de evaluare. şi îndeosebi: contabilitatea de angajamente. „Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii. 3 0 . 1 . sunt prudente.• • • „raţionamentul profesional". care să ofere cele mai utile informaţii utilizatorilor. conducerea trebuie să folosească raţionamentul profesional . a unor informaţii care să fie: (a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor (b) credibile în sensul că: • • • • • reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a persoanei juridice. principiul continuităţii activităţii. În absenţa unui I. Conform I. specific şi a unei interpretări a Comitetului Permanent pentru Interpretări. metodele şi procedurile. sunt neutre.” La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de bază ale contabilităţii. şi Regulamentului Financiar al Uniunii Europene. controlorilor şi tuturor celor care citesc situaţiile financiare. tehnic şi comercial. „este necesară elaborarea unui set (manual) de proceduri de către conducerea fiecărei persoane juridice pentru toate operaţiunile derulate.este tratată sau nu ca semnificativă în funcţie de interesul urmărit (spre exemplu dacă ea reprezintă sub 5% din portofoliul problemei nu ne interesează evident).S. cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de persoana juridică. „judecata de valoare" este baza soluţiilor contabile. specifice fiecărei instituţii publice.S. bazele de calcul.S. care guvernează funcţionarea contabilităţii.la dezvoltarea unei politici contabile. pornind de la întocmirea documentelor justificative până la finalizarea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale”.A.

obligaţii. pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. STANDARDE CONTABILE Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. Nu sunt considerate modificări ale politicilor contabile: a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior. Odată stabilită configuraţia politicii contabile. pentru bunurile şi evenimentele existente şi în derulare. 9. b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile.deci şi asupra evenimentelor anterioare. ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB).b)definiţiile. modificarea acesteia este permisă doar dacă unele din criteriile sale de fundamentare sunt modificate de lege sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile persoanei juridice.C.numai pentru viitor.A. criteriile de recunoaştere şi evaluare pentru active. Prospectiv .. Tratamentele contabile necesare la modificarea politicilor contabile: • • Soluţia de bază: imputarea efectelor schimbării asupra capitalurilor („Rezultatului reportat").S. În prezent. Modificarea politicilor contabile aduce după sine şi actualizarea "manualului de proceduri" care trebuie să conţină acea concepţie contabilă care este în funcţiune şi pe „şenalul” căreia se realizează contabilitatea curentă. venituri şi cheltuieli prevăzute în Cadrul general I. c)pronunţările altor organisme de stabilire a aplicării Standardelor şi practicile acceptate în sector numai în măsura în care acestea sunt consecvente . Soluţia alternativă permisă: ajustarea situaţiilor economice curente. Schimbarea politicilor contabile se poate face: • • Retrospectiv . Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS). efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii persoanei juridice. 3 0 .

Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS. IASB a adoptat toate standardele IAS. Uniunea Europeană Toate societăţile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu IFRS. prima publicare a standardelor a fost inclusă în PB L 261. În februarie 2006. Singapore şi Pakistan. Australia. În prezent. vedeţi şi lista statelor care au adoptat IFRS de pe situl IAS PLUS. ulterior continuând dezvoltarea lor. Modificările standardelor IAS şi IFRS publicate în trecut pot fi monitorizate folosind pagina de web a Direcţiei Piaţa Internă a Uniunii Europene privind implementarea IAS în Uniunea Europeană. IASB colaborează cu UE pentru a găsi o cale acceptabilă pentru eliminarea acestei anomalii. Connecticut. În aprilie 2001. Convergenţa cu US GAAP În cadrul unei reuniuni desfăşurate în 2002 la Norwalk. care este format din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre şi este consiliat de un grup de experţi denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG). standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB. Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE. însoţite de o notă care să reconcilieze standardele locale cu US GAAP. IASB şi Financial Accounting Standards Board din Statele Unite ale Americii (FASB) au convenit să îşi armonizeze agendele şi să coopereze în vederea reducerii diferenţelor dintre IFRS şi Principiile Contabile General Acceptate din SUA (US GAAP). toate standardele aprobate şi modificările lor aprobate ulterior trebuie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC).IAS au fost emise între 1973 şi 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). Întrucât standardele IFRS fac în prezent parte din legislaţia europeană. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. FASB şi IASB au semnat un Memorandum de Înţelegere care conţine un program al aspectelor asupra cărora celor două organisme intenţionează să obţină convergenţa până în 2008. Pe 13 octombrie 2003. IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE). Comisia Valorilor Mobiliare şi Burselor din Statele Unite (SEC) impune în prezent tuturor companiilor străine cotate la burse din SUA să pregătească situaţii financiare fie în conformitate cu US GAAP. Hong Kong. fie în conformitate cu standardele lor contabile locale. Rusia. cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS. Două secţiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare nu au fost aprobate de ARC şi. SEC a propus modificarea acestei reguli în sensul eliminării obligaţiei de a efectua o reconciliere cu 3 0 . în această privinţă. Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergenţă spre acestea. Această obligaţie generează costuri semnificative pentru companiile cotate în acelaşi timp în SUA şi în alte ţări. Pentru situaţia la zi. Africa de Sud.

a fondurilor speciale. publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară. instituţii financiare.US GAAP pentru companiile străine care îşi pregătesc situaţiile financiare în conformitate cu IFRS.„Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli. 2. asigurări. cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali. iniţiatoare şi decizionară de acte comerciale. atât pentru cerinţele interne ale acestora. 11) contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea şi clasarea de documente sau alte înscrisuri.” 2. a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. precum şi a conturilor anuale de execuţie a bugetelor locale. clienţii. într-o manieră care să corespundă exigenţelor actuale: integrarea europeană. pentru bănci. datoriilor şi capitalurilor proprii. republicată 2004. aşa cum s-a văzut mai înainte. instituţii publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul. creditorii financiari şi comerciali. ca activitate specializată în măsurarea. întărirea capacităţii de rezilienţă financiară într-o economie concurenţială şi plină de obstacole. precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. FUNCTIONAREA CONTABILITATII Obiectul contabilităţii. a fondurilor speciale. Notă: Acest capitol îl vom trata. în principiu începând din 2009. ci conturarea şi respectarea unor concepţii şi politici care să asigure conducerea financiară a întreprinderilor şi instituţiilor. . precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. spune Legea (Legea nr. precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale. gestiunea şi controlul activelor. la art. Companiile bazate în SUA vor fi în continuare obligate să raporteze în conformitate cu US GAAP. prelucrarea. evaluarea. economice şi băneşti pentru că. libera circulaţie a bunurilor şi a banilor. 82 / 1991. performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie. Administraţia 3 0 . în continuare. a contului anual de execuţie a bugetului de asigurări sociale de stat. 82/1991 (republicată în 2004) care. instituţiile publice şi alţi utilizatori. 10. şi implicit particularităţi.dar trebuie avut în vedere că există standarde. precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică. patrimoniul aflat în administrare. patrimoniul aflat în administrare. este poate cel mai clar exprimat prin Legea contabilităţii nr. art. 500/2002. cunoaşterea. precizează: 1.” Organizarea contabilă şi asigurarea funcţionării ei corespunzător pretenţiilor europene este totuşi atributul fiecărei persoane juridice deţinătoare şi administrator de patrimoniu. transparenţă în utilizarea resurselor şi a fondurilor comunitare. Reguli generale Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli. pentru firme-corporaţii. dat fiind că este mai accesibilă . pe exemplul instituţiilor publice. -„Contabilitatea.

Notă: Pentru clarificare iată ce spune art. Remarcă: Această ordonanţă nu modifică prevederea art. 74 din Legea Finanţelor publice nr. introdus prin O.nr. menţionează că noul art. 70/14. „contabilitatea de angajament” ca principiu fundamental de organizare şi de politică contabilă se anulează. 11 din Legea contabilităţii nr. transformării sau dispariţiei/anulării unei valori economice. nr. dar nu şi de cea „târâş-grăbiş 3 0 . S-a tot vorbit de intrarea in Europa „în marş”. a unei creanţe sau unei obligaţii. chiar dacă O. care trebuie să reflecte încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar. care să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale. 2. precum şi excedentul sau deficitul patrimonial. Argumentul îl găsim chiar în Ordonanţa amintită care. al. Nr.08. („Contabilitatea publică”) al Legii nr. Potrivit prevederilor art. instituţiile publice autonome. „pe burtă”. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice. ministerele. încurcă deocamdată lucrurile.” Instituţiile publice au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă cu ajutorul conturilor prevăzute în planul contabil general. apariţia plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar”. care formulează pct. aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice şi care este armonizat cu standardele internaţionale de contabilitate.2 al. 70/13 august 2004.2007. ca ţinte ferme ale ansamblului bugetar naţional. cu sistemul european de conturi şi cu Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii europene.01. revenind la ceea ce ştiu ai noştri mai bine: „venituri încasate” şi „cheltuieli plătite”. 82/1991. d) contabilitatea destinată analizării costului diverselor programe aprobate. în articolul final. (a). În felul acesta „contabilitatea financiară” se conduce după cerinţele comune relaţiilor patrimoniale ale oricărei persoane juridice. Prin intermediul acestor conturi instituţiile publice trebuie sa înregistreze operaţiunile economico-financiare în momentul generării drepturilor de creanţă sau de obligaţii (principiul accrual). Sistemul "accrual" înregistrează fluxurile pe baza drepturilor constatate. în conformitate cu cerinţele.1. contabilităţii de angajamente. 25 – 26 din IAS 1: „Întreprinderile/instituţia trebuie să îşi întocmească situaţiile „În baza financiare folosind contabilitatea de angajament”. cu tot cortegiul său de consecinţe. indiferent de modul lor de finanţare. iar dezvoltare ei se asigură prin „contabilitatea internă de gestiune”. „Contabilitatea publică cuprinde”: a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare.1. G. punctele „c” şi „d” (venituri „constatate” şi cheltuieli „angajate”) vor intra totuşi în vigoare de la 01. aceasta este ordinea contabilă şi.2004. în felul următor: „a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare care trebuie să reflecte generarea şi încasarea veniturilor. c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor.Prezidenţială. Prin această schimbare de nuanţă a O. b) contabilitatea trezoreriei statului. respectiv la momentul creării. precum şi instituţiile din subordine a acestora. „în genunchi”.08. ale autorităţii publice. G. Acestea sunt regulile. 82/1991. 500/2002. noi sperăm că până la urmă se va intra pe făgaşul normal. G.2004 şi practica însăşi. tranzacţiile şi evenimentele sunt recunoscute atunci când apar şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul acestora sunt încasate sau plătite. 70/13.

regii. a simţit nevoia să se repete punctual. ≅ organizatorică. Organizarea contabilităţii Orice entitate persoană juridică. Tocmai de aceea. în subordinea administraţiei publice. Aşa bunăoară trebuie să distingem: (a) autorităţi: preşedinţie. în ansamblul mecanismului său funcţional. 70/13. ≅ secretariate (ex. entităţile componente ale serviciului public. trebuie să avem în vedere toate formele lor de manifestare. precizează expres încă de la art. care se leagă direct de la bugetul de naţional aprobat la rândul lui.08. organizarea şi asigurarea funcţionării acitivităţii de contabilitate este o chestiune de management.: pentru culte). 32. precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate. încât ai impresia că sub această căciulă intră ≅ agenţii guvernamentale. parlament. nu poate funcţiona decât împreună cu propria contabilitate. al. ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite. societăţi. juridică. contabilitatea de gestiune (în partidă dublă – art. astfel că obiectul contabilităţii întâlneşte şi el cele mai diverse forme de cuprindere şi manifestare.2004).: administraţie financiară). instituţiile şi serviciile publice de subordonare locală.≅ cămine. dar şi ale propriului statut. finanţate din bugetul asigurărilor sociale de stat. etc. Cu atât mai fermă este constatarea în cazul acelor instituţii care gestionează banul public. care angajează fonduri. al. ca o cerinţă obiectivă a gestiunii financiare. O. unele sunt normale ca mărime. precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate. (2): „Instituţiile publice cu personalitate≅ aprobat”. (b) organizaţii care prestează serviciul public. (c) servicii de instituţii publice. 70/13 august 2004 care modifică Legea contabilităţii. ministere. 34. G. (2): „Unităţile≅ până când toată lumea va înţelege: administrativ – teritoriale. grădiniţe. 82/1991 (actualizată prin O. Nr. oameni. care au personalitate juridică şi ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite. potrivit bugetului aprobat In interiorul persoanei juridice. 2: „Instituţiile publice. G. SNCF.Când vorbim generic de instituţie publică în calitatea ei de persoană juridică organizatoare a contabilităţii şi titulară la Finanţele publice drept depunătoare de bilanţ (situaţie financiară). guvern. asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie. tehnică de calcul şi necesită o specializare destul de rig. 3 0 . etc. potrivit bugetului art. art. ≅ institute. pot fi: regii autonome. al. ca formă -organe ale administraţiei publice. Nr. utilitate publică adică organizaţii nestatale.≅ oficii (de şomaj). 4)”. după caz. 1. şcoli. altele mici şi chiar unicate. adică serviciul înfăptuit de o unitate statală şi care. poartă o gamă foarte numeroasă de denumiri. Legea contabilităţii nr. cu multe implicaţii. ordinea şi disciplina fiind cerinţe ale legii. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate. ≅ totul: secţie≅ administraţii (ex. de Parlamentul ţării. În această diversitate. spitale. de poliţie). La rândul lor. respectiv contabilitatea financiară şi. Subliniind importanţa lucrurilor. ≅ (ex.

organizarea şi conducerea corectă şi la zi a contabilităţii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinaţie. împreună cu personalul din subordine. 1. birou. celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi alte autorităţi publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite. în condiţiile legii. Numirea directorului economic. orăşeneşti şi comunale se numesc cu avizul conducătorului financiarcontabil al consiliului local respectiv. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. Şeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupă funcţia de conducere a compartimentului financiar-contabil şi care răspunde de activitatea de încasare a veniturilor şi de plată a cheltuielilor sau. ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective”. orăşeneşti şi comunale. Conducătorii compartimentelor financiarcontabile din cadrul consiliilor locale. de regulă. organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. în compartimente distincte. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii trebuie să asigure. potrivit legii. una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe bază de contract. Conducătorii compartimentelor financiar-contabile din cadrul instituţiilor publice finanţate din bugetele consiliilor locale municipale. pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale. respectiv contabil autorizat. municipale. conduse de către directorul economic (financiar). contabilii şefi şi alte persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie din cadrul instituţiilor subordonate ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale se numesc cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil din cadrul ministerului sau organului central respectiv. 500/2002. respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare. care răspund potrivit legii. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achiziţiile publice de bunuri şi servicii. în care este organizată execuţia bugetară (serviciu. se numesc cu avizul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti. în condiţiile legii. compartiment). potrivit legii. al (1) că: „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului. Persoanele juridice organizează şi realizează contabilitatea. cu societăţi comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate. de organizarea şi conducerea contabilităţii. Instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. pe baza propunerii ordonatorului de credite ale instituţiei respective. condiţiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile economice. din cadrul ministerelor. 82/1991 (actualizată 2004) prevede la art. a contabilului şef sau a altei persoane împuternicită să îndeplinească această funcţie. se face cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. În acest scop. contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. compartimentul financiarcontabil reprezintă o structură organizatorică în cadrul instituţiei publice. depunerea la termen a 3 0 .Tocmai de aceea Legea contabilităţii nr. conform legii. pot încheia contracte de prestări de servicii. după caz. precum şi valorificarea rezultatelor acesteia. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii şi de alte persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil. Directorii economici. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund.

cu numeroase particularităţi de conţinut şi restricţii de completare şi circulaţie: unele se întocmesc în unitate. Deţinerea. organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice. comunicat de BNR. La data întocmirii situaţiilor financiare. deci prin cumularea şi centralizarea datelor consemnate iniţial în 3 0 .G. Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei precedente. care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează deopotrivă răspunderea persoanelor care le-au întocmit. Moneda şi cursul de înregistrare Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Reflectarea în contabilitatea instituţiilor publice a operaţiunilor privind primirea şi utilizarea contribuţiei financiare nerambursabile a Comunităţii Europene se face în lei şi în EURO.acestora la organele în drept. după caz.documente primare întocmite la locul şi în momentul desfăşurării evenimentului patrimonial. altele de execuţie şi justificare etc. în funcţie de "tratarea" şi complexitatea lor. creanţe şi datorii în valută) se reevaluează la cursul comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare. b) Documente de evidenţă şi prelucrare contabilă. cât şi în valută.70 din 13 aug. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională. de bunuri materiale. . fără să fie înregistrate în contabilitate. 82/1991. La rândul lor documentele justificative pot fi: . vizat şi aprobat precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate. altele vin sau pleacă spre exterior. sunt interzise. 2004 precum şi a celorlalte prevederi legale privind întocmirea şi utilizarea formularelor comune şi a celor cu regim special necesare în activitatea financiară şi contabilă. Potrivit prevederilor art. pe care îl "fotografiază" pe o machetă specifică fiecărui gen de operaţii. cu orice titlu. elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate. sistemul documentelor contabile este foarte complex. exprimarea în etalon monetar a mărimii operaţiilor economice şi financiare. Conversia dintre EURO şi moneda naţională se efectuează la cursul de schimb lunar al EURO. 6 alin. calculat pe baza cursului de schimb valabil în penultima zi lucrătoare a lunii precedente lunii pentru care se stabileşte cursul valutar. unele înscrisuri au caracter de dispoziţie.nr. păstrarea documentelor justificative. reţinând totuşi existenţa în practica curentă a trei mari categorii şi anume: • • • a) Documente justificative prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a operaţiilor economice şi care formează de fapt masa covârşitoare a acestora. reactualizată prin O. potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. orice operaţiune economică efectuată se consemnează întrun document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. numerar şi alte drepturi şi obligaţii. a registrelor şi situaţiilor financiare. precum şi efectuarea de operaţiuni economice. titluri de valoare.. Aceste documente. (1) din Legea contabilităţii nr.documentele centralizatoare obţinute prin sortarea documentelor primare pe operaţii. c) Documente de sinteză şi raportare contabilă şi financiar-fiscală. devenind astfel document justificativ. În ansamblul lui. Documente şi registre contabile 1.

bon. totalul lunar al fiecăruia se trece în registrul-jurnal general (care devine un registru centralizator de control). cu indicarea elementelor cantitative şi calitative. pentru documentele bancare şi de casă).felul operaţiei. b) Pentru toate categoriile de documente există obligativitatea păstrării (arhivării) acestora. Conform art. . clasării şi sistematizării lor de aşa manieră încât să faciliteze accesul retroactiv şi controlul situaţiei desfăşurate. câteva constatări sunt demne de semnalat în vederea atestării sistemului documentelor primare: a) Investigarea "codului" pachetului documentelor. . a unor registre-jurnal auxiliare. chitanţă. apriori. că este cunoscut. Acestea se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia lor şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită. 3 0 . cu contabilitate proprie. identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate. 2. operaţiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. ne conduce la concluzia că orice document trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: . dar cele mai sus menţionate rămân indispensabile. registrul inventar şi registrul cartea mare.documentele primare.” a) Registrul . În condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul tehnicii de calcul fiecare operaţiune se va înregistra în mod cronologic.numărul de ordine al documentului. etc.82/1991 (republicată 2004): „registrele de contabilitate obligatorii sunt: registrul-jurnal. spre a facilita prelucrarea lor contabilă ulterioară. 3. denumirea unităţii (gestiunii) care a întocmit documentul.jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic.valoarea în monedă (scrisă în cifre şi în litere.). Registrul-jurnal poate îmbrăca forma unui registru-jurnal general şi. 19 şi 20 din Legea contabilităţii nr. Sintetizând lucrurile. Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie şi de fiecare subunitate a acesteia. Documentele primare se transpun în „conturi”. „Prelucrarea” contabilă a documentelor se face prin intermediul „registrelor” şi numai în urma acestor operaţii ele devin documente justificative. b) Anumite documente mai pot cuprinde şi alte elemente ce-i îmbogăţesc conţinutul sau îi uşurează prelucrarea. pe principiul „dublei înregistrări”. după data de întocmire sau de intrare a documentelor. respectând cu stricteţe procedeele specifice metodei contabilităţii – iar toate acestea ţin de alfabetul ştiinţei care se presupune. după caz. a documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv (şi implicit formula contabilă de poziţionare corespunzătoare). zilnic sau lunar. în orice moment. c) Se reţine de asemenea obligaţia respectării cu stricteţe a metodologiei de întocmire şi circulaţie a documentelor primare şi introducerea lor în procesul de prelucrare contabilă după reguli şi folosind procedeele cele mai potrivite specificităţii organizatorice şi pretenţiile manageriale ale fiecărui agent economic. aprobarea şi confirmarea datelor înscrise în documente. prin intermediul „formulei contabile”.semnătura de autorizare prin control a legalităţi operaţiilor prevăzute. În cazul în care se folosesc jurnale auxiliare. la orice moment dorit. . .semnătura persoanelor implicate în efectuarea operaţiilor. fără ştersături şi spaţii libere. .denumirea documentului (factură. ca şi "vizualizarea" unora din componentele lui. eventual. . prin înregistrarea cronologică. în limita unor termene stabilite prin lege.data şi locul întocmirii.

privind acelaşi loc de activitate. de piaţă în scopul redimensionării provizioanelor (creşterii – descreşterii). Registrul inventar serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii şi ca probă în diverse litigii. direct sau prin regrupare pe conturi corespondente. iar totalul registrului-jurnal verifică "totalul rulajelor din luna curentă” a balanţei de verificare.inventar se întocmeşte la înfiinţarea instituţiei. datoriilor. vânzările. inventariate potrivit normelor legale. precum şi de fiecare subunitate a acesteia.inventar este un document obligatoriu în care se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi de pasiv. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului. următoarele elemente: simbolul şi denumirea conturilor (în ordinea din planul de conturi). Principalele registre-jurnal auxiliare care pot fi utilizate sunt cele privind aprovizionările. Registrul-jurnal şi registrul-inventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. înregistrările efectuate în registrul-jurnal. nu calculează plusurile şi minusurile. 3. c) Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar. fără ştersături şi spaţii libere. respectiv soldul iniţial. în funcţie de necesităţile instituţiei. operaţiile diverse. după caz. stabilindu-se situaţia fiecărui cont. Registrul-jurnal parafat şi înregistrat la organul fiscal teritorial se completează lunar prin preluarea totalului din registrul-jurnal obţinut cu ajutorul tehnicii de calcul. Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice. 3 0 . Elementele patrimoniale înscrise în registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil. de regulă lunar. Registrele de contabilitate prevăzute se numerotează înainte sau pe măsura întocmirii lor. pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere şi în procesele verbale de inventariere. b) Registrul . trezoreria. creanţelor. cu contabilitate proprie. care stă la baza înregistrării în registrul-jurnal. pentru toate conturile sintetice. acestea se barează. ci compară valorile stocurilor. rulajele creditoare şi soldurile finale. nefiind admisă înregistrarea unor operaţii ulterioare. totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul-jurnal general. evident). Registrul-jurnal şi registrulinventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. conform posturilor din bilanţul contabil. Periodic. pot fi recapitulate într-un document centralizator. grupate în funcţie de natura lor. Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare şi se conduce de fiecare instituţie. prin gruparea elementelor de activ şi de pasiv. Registrul . iar la închiderea conturilor. cu ocazia încetării activităţii. în registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii. Deci. imobilizărilor existente la finele anului – valorile contabile cu valorile juste. Atentie la conţinut: registrul inventar nu ţine locul documentelor de inventariere. totalul sumelor debitoare şi creditoare ale lunii precedente. rulajele debitoare. Balanţa de verificare cuprinde.În această situaţie registrul-jurnal se editează lunar. Registrele de contabilitate pot fi prezentate sub formă de registru sau foi volante şi listări informatice legate sub formă de registru. anual la închiderea exerciţiului. iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor. registruljurnal înlocuieşte foile volante ale "notei contabile". rulajele curente debitoare şi creditoare ale lunii curente. Balanţa de verificare: Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiilor patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de verificare (a conturilor. Operaţiile de aceeaşi natură. la care se adaugă intrările şi se scad ieşirile de la data inventarierii până la data încheierii exerciţiului).

în prealabil. Cu ajutorul balanţei de verificare se certifică corelaţiile dintre egalităţile generate de dubla înregistrare a operaţiilor patrimoniale în contabilitate. Fiecare cont dimensionat în cadrul planului se delimitează ca o pistă pe care aleargă datele în vederea constituirii indicatorilor economici şi financiari necesari în gestiune şi comunicare. pentru conturile analitice se poate întocmi numai situaţia soldurilor (balanţa soldurilor). constatăm următorul tablou al conturilor (valabil pentru orice tip de persoană juridică. legislative şi chiar astronomice sau climatice. de calcul şi control economic etc.totalul rulajelor cumulate de la începutul anului până la zi. Anumite instituţii precum cele de învăţământ. Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice cât şi pentru cele analitice. au probleme la trecerea din „anul şcolar” în „anul fiscal”. cu ocazia verificărilor ce le efectuează la instituţiile care prelucrează în sistem automat datele din contabilitate. precum şi concordanţa dintre totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din cartea mare şi totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din balanţă. reconstituirea elementelor şi conţinutului conturilor. a listelor şi informaţiilor supuse verificării. aşa că atunci când trecem la utilizarea practică a conturilor trebuie să avem în vedere că orice cont se circumscrie într-un anume perimetru. înainte de toate. Organele de control. construit şi el după o serie de reguli specifice care ţin seama de funcţionalitatea conturilor. soldurile finale debitoare şi creditoare (deci balanţe de verificare cu „patru serii de egalităţi”) Balanţa de verificare la 1 ianuarie se completează cu soldurile finale debitoare şi creditoare ale lunii decembrie. când acesta începe la data înfiinţării instituţiei publice prin actul normativ de înfiinţare. pe clase omogene cu o adresă clar delimitată. de acoperirea necesităţilor de informare. Instituţiile publice care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. pornind fie de la datele de intrare. au dreptul de acces la documentaţia de analiză. Această prevedere îşi are suporturile sale istorice. programare şi de utilizare a tehnicii de calcul. Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifică concordanţa dintre conturile sintetice şi conturile lor analitice. evident într-un câmp de rezoluţii alternative. În structura sa cea mai generală conturile sunt sistematizate. tradiţionale. dar contabilitatea oferă toate elementele necesare translaţiei şi care te duc automat la anul calendaristic drept an gestionar – fiscal. eventualele paricularităţi regăsindu-se în interiorul claselor: 3 0 . în orice moment. planul contabil general reprezintă "platforma" de lansare a întregului mecanism de reprezentare şi calcul al situaţiei patrimoniale şi al rezultatelor obţinute. (Atenţie. debitoare şi creditoare ale lunii curente. respectiv concordanţa dintre totalul înregistrărilor din registrul-jurnal şi totalul rulajelor debitoare şi totalul rulajelor creditoare din balanţă. cu excepţia primului an de activitate. în măsurarea poziţiei financiare şi a performanţelor. Dacă analizăm această structură aşa cum este ea reglementată în ţara noastră. Sistemele de prelucrare automată a datelor trebuie să permită. spre exemplu. ce este contul)! În cadrul standardelor de contabilitate. într-un "cadru general" denumit şi "Plan contabil general". de conţinutul lor economic. Sistemul conturilor Standardele internaţionale de contabilitate cercetează şi argumentează ştiinţific evenimentele şi soluţiile corespunzătoare. în consens cu normele internaţionale de contabilitate. Exerciţiul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. nu uitaţi să învăţaţi. în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare. fie în ordine inversă de la conţinutul sintetic al conturilor. listelor sau altor informaţii pe baza cărora să se poată determina datele de intrare. precum şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice.

Şi poate în acest domeniu cel mai bun exemplu ni-l oferă instituţiile publice.clasa 2: Conturi de active imobilizate . . .clasa 1: Conturi de capitaluri (inclusiv rezultate) .în contul de "profit şi pierdere" . Pentru sistematizarea conturilor şi ierarhizarea claselor (grupelor s-a folosit "criteriul bilanţier" conform căruia conturile sunt clasificate şi ordonate în raport de structurile de activ şi pasiv. . anexele la bilanţ. trebuiesc căutate „nişte” de plantare a unor conturi specifice pentru diverse evenimente temporare precum finanţările comunitare. tot astfel în "tabloul lui Luca Paciolo" găseşti contul de care ai nevoie sau. 67 . delimitate şi "aliniate" în bilanţul contabil."cheltuieli excepţionale" şi gr. fondurile cu destinaţie specială. venituri şi cheltuieli. separarea imobilizărilor supuse amortizării de cele neamortizabile şi încă altele 3 0 ..clasa 9: Conturi interne de gestiune În ansamblul acestei structuri.pentru grupele de conturi afectate activului bilanţier terminaţiile 9 (inclusiv grupa 28) indică provizioanele pentru deprecierea activelor corespunzătoare claselor 2 . "Tabloul conturilor" este oricum mai complex şi mai vechi decât "tabloul elementelor" să zicem.clasa 7: Conturi de venituri . Aşa cum în tabloul lui Mendeleev dacă ai anumite supoziţii găseşti locul în care se află elementul chimic nou descoperit sau prezumat.clasa 4: Conturi de terţi (decontări).în funcţie de natura cheltuielilor şi a veniturilor pe seama cărora se formează rezultatul exerciţiului.terminaţiile grupelor de la 0 la 8 permit clasificarea operaţiilor conform unor criterii generale: în activul bilanţier . sau gr. contul de profit şi pierderi.clasa 5: Conturi de trezorerie . între sistemul de conturi şi bilanţul contabil. se realizează o legătură directă între contabilitatea curentă financiară şi situaţiile de sinteză financiar-contabile.. .în cazul conturilor şi subconturilor de bilanţ sau de cheltuieli şi venituri. 66 . îl poţi imagina. Procedând astfel.5. 77 "venituri excepţionale" etc. cu terminaţia de la 0 la 8.clasa 3: Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie .clasa 6: Conturi de cheltuieli . necesară conducerii operative când informaţia "caldă" se culege din conturi fără a mai aştepta sinteza prin bilanţ.o serie de grupe de conturi sunt perfect simbolizate prin corelaţiile absolute dintre ele: gr. unde. nu de puţine ori. .în funcţie de destinaţia sau natura economică a bunurilor. semnificaţia codificării (simbolizării) grupelor şi a conturilor este şi ea evidentă.clasa 8: Conturi speciale . terminaţiile „9” permit să se identifice operaţiile de sens contrar celor care în mod normal sunt acoperite prin contul de nivel imediat superior sau prin contul de acelaşi nivel. dacă economia reală o cere. 76 "venituri financiare". Câteva repere sunt interesante de reţinut: ."cheltuieli financiare" şi gr.

Solvabilitatea se referă la disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai mare în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente. acestea sunt utile şi pentru anticiparea şanselor entităţii de a primi finanţare în viitor. capacitatea ei de aşi plăti angajaţii şi furnizorii. La toate acestea o primă şi importantă imagine aduce patrimoniul de care poate dispune stabil entitatea şi capacitatea de mobilizare a acestuia în scopul realizării obiectivelor ce constituie menirea ei.11. Elementele constitutive ale poziţiei financiare cuantificate la un moment dat şi în mişcare după restricţiile „tratamentelor financiare” sunt: • • activele: un activ reprezintă o resursă controlată de unitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru aceasta (activele produc. datoriile: o datorie reprezintă o obligaţie actuală a unităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. În acest sens informaţiile despre variabilitatea performanţelor sunt importante. performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a instituţiei. după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade. În ultimă instanţă de aceasta depinde. patrimoniul administrat. de structura sa financiară. de exemplu. 3 0 . activele se comercializează. precum şi de capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii concentrate asupra poziţiei financiare. Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare şi a modului în care profiturile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes faţă de administraţie. de aşi onora angajamentele financiare scadente. Într-o accepţiune mai simplistă poziţia financiară defineşte potenţialul economic şi financiar al unei anume entităţi. Poziţia financiară este influenţată de resursele economice pe care le controlează. Lichiditate se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat.). Informaţiile despre resursele economice controlate de instituţie sau de care poate dispune aceasta şi capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa forţa instituţiei de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor. de a plăti dobânzi. activele – creanţe se încasează etc. Informaţiile despre poziţia unei instituţii. CONTABILITATEA SI POZITIA FINANCIARA Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită evaluarea capacităţii unei instituţii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a perioadei şi siguranţei generării lor. sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. valoare patrimonială justă şi capacitatea acestuia de a genera beneficii economice. de lichiditate şi solvabilitatea sa. de a rambursa credite şi de a realiza programele administrative. însemnând patrimoniul propriu. Informaţiile despre lichiditate şi solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a întreprinde acţiuni. în special despre capacitatea acesteia de a colecta venituri sau a obţine finanţări.

deoarece nu satisfac criteriile de recunoaştere minim necesare. Astfel. iar prin tratarea lor corectă se intră în normalitate. O instituţie publică este mai interesantă şi devine mai atractivă dacă ştie să-şi fundamenteze bugetul. finanţări. domeniul privat. 12. Deciziile economice. necesită deci. dar indispensabilă. CONTABILITATEA SI PERFORMANTA FINANCIARA Oricât de „instituţionalizate” par diversele verigi ale administraţiei publice. dar nu e aşa.• capitalul/patrimoniul propriu: reprezintă interesul rezidual al proprietarilor (stat. Bilanţurile elaborate conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate în vigoare pot inlcude elemente ce nu satisfac definiţiile activelor sau ale datoriilor şi nici nu sunt prezentate ca parte a capitalurilor proprii. capacitatea acesteia de a angaja lucrări şi a plăti furnizorii.) ori echivalente ale numerarului. resurse colaterale. atrageri de fonduri. întrucât ele au menirea fundamentală de a genera venituri şi. apoi. de a onora diverse alte obligaţii. Fluxurile de beneficii economice viitoare dinspre sau către instituţia în cauză trebuie să fie suficient de sigure pentru a îndeplini criteriile de probabilitate prevăzute de IAS înainte de a recunoaşte un activ sau o datorie. 3 0 . etc. societăţilor. „Lumea” crede că aceste afirmaţii preluate din „cadrul general IAS” se referă doar la întreprinderi. impozite. fiecărei instituţii de a genera numerar (venituri. să-şi argumenteze cererea de fonduri. după deducerea tuturor datoriilor sale. activităţi conexe. întotdeauna evaluarea capacităţii firmelor. domeniul public. de aici. definiţiile includ şi elemente ce nu sunt recunoscute ca fiind active sau datorii în bilanţ.) în activele unei persoane juridice. se angajează cheltuieli. dar şi încasarea sau probabilitatea încasării creanţelor în măsura în care acestea sunt certe. dacă dă suportul ştiinţific şi legal dimensionării şi colectării veniturilor proprii din taxe. dacă se încumetă să solicite şi să obţină finanţări pe programe. autorităţi administrative sau instituţionale etc. dacă ştie să-şi gestioneze cheltuielile balansând corect între necesităţi şi resurse – iar toate acestea într-un context în care să nu fie omise eficienţa şi perspectiva. În ultimă instanţă de aceasta depinde. chiar şi cele sociale. de a-şi plăti angajaţii. dar nu încearcă să specifice criteriile ce trebuie îndeplinite înainte de a fi recunoscute în bilanţ. directă sau colaterală. beneficii economice. de a rambursa împrumuturi şi a plăti dobânzile corespunzătoare. de exemplu. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii complete şi concentrate asupra performanţei şi modificării poziţiei financiare pentru fiecare entitate persoană juridică la nivelul căreia se administrează venituri. dar ele satisfac o necesitate temporală sau conjuncturală a economiei reale. inclusiv a perioadei şi a siguranţei generării lor. deciziile ce asigură realizarea obiectivului lor incorporează o anumită încărcătură economică. companiilor. Definiţiile activelor şi datoriilor identifică elementele esenţiale ale acestora. se generează sau se „plânge” după resurse.

SITUATIILE FINANCIARE Poziţia. Banii exprimă o posesie. sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice (Legea 82/1991. supuse verificării prin intermediul balanţei de verificare. 82/1991 (republicată 2006) „documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico – financiare a persoanelor juridice prevăzute la art. după caz. 1 al Legii nr. Instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite depun un exemplar din situaţiile financiare la organul 3 0 . etc. pentru formularea raţionamentelor despre eficienţa cu care ea. impun în mod necesar. În practica curentă informaţiile privind performanţa financiară sunt oferite în primul rând de „contul de profit şi pierdere”. care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare. ca periodic activitatea acestora să fie sintetizată şi supusă unei analize de fond prin intermediul „situaţiilor financiare”. respectiv „contul de execuţie bugetară”. Situaţiile financiare se întocmesc pornind de la conturile curente. asociaţii şi organizaţii. întocmite cel puţin anual. performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată”. performanţa exprimă capacitatea de a valorifica posesia. stabilite potrivit legii. pentru anticiparea capacităţii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente. republicată 2004 OG 70/13 august 2004). Bilanţurile contabile care nu corespund cu datele din evidenţa trezoreriilor statului se vor restitui instituţiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare.Informaţiile despre performanţa unei instituţii sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. a soldurilor conturilor de disponibilităţi. Performanţa este mai importantă decât banii. 10. 1 (societăţi comerciale. Aşa cum precizează art. instituţii publice. dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple încât să le reducem la datele sintetice dintr-un anume formular de raportare periodică pentru că ar fi păcat să se ignore informaţia în timp real pe care o furnizează contul contabil. bilanţul contabil şi contul de execuţie bugetară pentru obţinerea vizei privind exactitatea plăţilor de casă. Instituţiile publice au obligaţia să prezinte la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică la care au deschise conturile. al. administrative. economic – comerciale.) sunt situaţiile financiare anuale. care trebuie să coincidă cu cele din conturile corespunzătoare deschise la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică (dar „extras de cont” n-o fi având?). performanţa şi gestionarea financiară a oricărei instituţii publice. poate angaja şi utiliza noi resurse. Este interzis instituţiilor publice să centralizeze bilanţurile şi conturile de execuţie ale instituţiilor din subordine fără viza trezoreriilor statului. 13. Instituţiile publice întocmesc situaţiile financiare potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice.

contabilitatea românească nu putea să rămână pasivă şi fără reflexe. anexe. dar rămâne de văzut câţi beneficiază de acest “bine”. de instituţii. Există o terminologie-cheie care a învăluit lumea europeană dezvoltă şi toate marile puteri economice ale lumii. Ea s-a adaptat proceselor de normalizare. reprezintă una dintre cele mai curajoase provocări pentru mediul administrativ. ale autorităţii publice şi instituţiile publice autonome. cea mai frumoasă parte a profesiei contabile. ele se fundamentează pe raţionamentul profesional. Preocupaţi de standarde. discutate şi aprobate sub semnătura de organele abilitate. calcule comparative. se luptă şi muncesc astăzi cei mai redutabili specialişti în “ştiinţa conturilor”. cum spun numeroasele organisme de specialitate ale U. Procesul de armonizare a contabilităţii româneşti cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS/IFRS) şi cu Directivele contabile europene. Mecanismele economice româneşti prezintă din acest punct de vedere o mare rigiditate în implementarea conceptelor şi principiilor contabile. CONCLUZI Reflectarea fidelă a realităţii economico-financiare şi a consecinţelor sale sociale. Standardele Internaţionale de Contabilitate vin cu un bagaj cultural greu. precum şi situaţiile financiare privind execuţia bugetului local întocmite de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti se depun la Ministerul Finanţelor Publice. Situaţiile financiare sunt un complex de sinteze specific contabile.E. de reflectarea contabilă a realităţii. fiecare cu explicitarea conducerii. pentru perfecţionarea căreia se bat. profesioniştii contabili se preocupă în fapt de economie. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a luat în considerare oportunitatea recunoaşterii profesiei contabile la nivel european. departe de o rigoare absolută de tipul 1 + 1 = 2!. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. Este poate. Poate 3 0 . există cerinţe comune tuturor utilizatorilor. de convergenţă. la termenele stabilite de acestea. Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public – IPSAS. 14. umane. care armonizează regulile şi principiile de referinţă cu privire la elaborarea situaţiilor financiare anuale ale instituţiilor publice. atât prin intermediul unor instituţii naţionale. la termenele stabilite de acesta. Aceste „formalizări” au menirea de a întări valoarea cognitivă a informaţiilor contabile concomitent cu valorificarea lor in procesul decizional şi managerial.. situaţii. de oameni. furnizarea de situaţii financiare satisface necesităţile lor şi de asemenea va satisface majoritatea necesităţilor altor utilizatori. supuse auditării şi făcute publice. realizat prin apelul la principii. Deşi nu toate necesităţile de informaţii ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare. dar pe care noi abia le descifrăm. cum ar fi: Principiile Contabile General Acceptate în Statele Unite – US GAAP –. Întrucât proprietarii investitori sunt ofertanţii de capital de risc ai entităţii persoană juridică.ierarhic superior. armonizare şi convergenţă. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară – IFRS. Efectele şi finalităţile cercetării: Standardele trebuie să conducă la binele public european. În faţa provocărilor europene. şi care poate conduce la mai multe soluşii pentru o anumită problemă dată. instituţionale sunt atributele definitorii ale contabilităţii. cât şi prin acţiunea organismelor ce reprezintă profesia contabilă. Situaţiile financiare centralizate privind execuţia bugetului de stat întocmite de ministere.

poate satisface mai bine raporturile care trebuie să existe între contabilitate şi fiscalitate şi poate cuprinde unele reguli referitoare la contabilitatea din timpul exerciţiului de raportare financiară. (publicat în volum. . 2007.973.S. succesiv din 2000 până în 2007. nr. Ar urma apoi aplicaţii similare în instituiţiile publice unde procesul este “anevoios şi lent”-cel puţin cum a fost catalogat de Colegiul consultativ al contabilităţii. Of. M. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. Regulamentul Financiar al Uniunii Europene nr. Drăgan. . 1080/2005. nr. 2004). Editura Universitară. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor de contabilitate publică (inclusiv anexele P.cod ISBN nr. Elaborarea de standarde naţionale pornind de la principiile înscrise în IFRS pare a fi calea cea mai interesantă. .82/1991 (cu toate modificările până în 2007). I. cea mai acută problemă ar fi aplicarea standardelor internaţionale şi reglementărilor europene aşa cum sunt ele. cel puţin în spaţiul european. 16005/2002.S -Standardele de Contabilitate pentru Sectorul Public. 1186 bis/2005. însă o foarte bună cunoaştere a IFRS şi o activitate legislativă prealabilă de pregătire a cadrului necesar deschiderii câmpului de aplicare şi de manifestare nestingherită a acestor principii. Pentru noi. 3 0 .4 /2007 Reglementări contabile conforme cu Directivele a IV-a şi a VII-a a Comunităţii Economice Europene. publicat în volum.International Accounting Standard. Mon. îndeosebi bănci şi societăţi de asigurare.A. 2006 Directiva a Opta a Comunităţii Europene privind legislaţia societăţilor comerciale.70/13 aug. ar putea fi acela de respingere prin această modalitate a unei eventuale dominaţii americane. Drăgan C. referitoare la auditul statutar al conturilor comunitare (preluată din originalul în limba franceză. 1978. Of. COM/2004/177. şi succesele dobândite dovedesc că acest lucru este posibil şi benefic. Mon.f. nr. Ordinul m. 2004.inregistrat pe C. Standardele naţionale astfel elaborate trebuie să asigure convergenţa totală cu IFRS.Program de Reformă a contabilităţii şi de întărire Instituţională.Revoluţia contabilităţii. dar şi specificităţii economiei româneşti. 2002). Într-o etapă următoare va trebui să ne elaborăm propriile standarde şi normative.A. corerspunzătoare nevoilor.Contabilitatea de gestiune. evident însă cu adaptările minim necesare generate de prevederile şi progresele legislative. M. C.argumentul cel mai convingător pentru acceptarea armonizării prin raportare la IAS-uri. Ordinul m. dar nu este de loc uşor. Editura Economica.f. Documentar elaborat de Banca Mondială pentru România.590. Aplicarea acestei soluţii presupune. Bibliografie • • • • • • • • • • • • "Drumul spre Europa". nr.11-604). I. publicate în volum de Parlamentul României-Camera deputaţilor.de Camera Auditorilor Financiari din Romania si trimismembrilor sai ca atasament la revista Auditul financiar" nr.p.D.2006. Ordonanţa Guvernului nr.P. Aplicaţiile concrete din marile firme. Editura Academiei Române.8.264. Această cale de acces la IFRS asigură o mai bună concordanţă între principii şi reguli. nr.p. Legea contabilităţii nr. 2005.

3 0 .

3 0 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful