P. 1
REFERAT LA CONTABILITATE

REFERAT LA CONTABILITATE

|Views: 2,440|Likes:
Published by kathy_blondina

More info:

Published by: kathy_blondina on Mar 20, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/30/2013

pdf

text

original

Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir” Facultatea de Management Turistic si Comercial

Evaluarea in contabilitate

Coordonator: JALBA LUMINITA

Student: anul I, gr.105
3 0

Dobre Elena-Catalina

CUPRINS

1 Definiţie • 2 Obiectul contabilităţii • 3 Funcţiile contabilităţii • 4 Principalele forme de organizare contabilă • 5 Organismele normalizării contabile • 6 Principii contabile • 7 Politici contabile • 8 Standarde contabile • 9 Funcţionarea contabilităţii o 9.1 Reguli generale o 9.2 Organizarea contabilităţii o 9.3 Moneda şi cursul de înregistrare o 9.4 Documente şi registre contabile o 9.5 Sistemul conturilor • 10 Contabilitatea şi poziţia financiară • 11 Contabilitatea şi performanţa financiară • 12 Situaţiile financiare (cadrul general) • 13 Concluzi

3 0

1. DEFINITIA CONTABILITATII

Contabilitatea este ştiinţa şi arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori" (Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1). Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecţionat şi „arta ţinerii socotelilor”, punctul de cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fără alternative, deopotrivă o ştiinţă şi o artă în urmărirea existenţei şi mişcării capitalurilor şi utilităţilor, al stabilirii rezultatelor activităţii şi plasării lor, şi totul de maniera că afacerile să beneficieze permanent de suportul bănesc necesar. Companiile, întreprinderile, instituţiile, societăţile de orice fel şi mărime, persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea. Din punct de vedere istoric, câteva repere merită a fi reţinute. În lucrarea "Contabilitate generală" din 1947, ediţia a 13-a, autorul, prof. univ. C. G. Demetrescu defineşte contabilitatea pe trei coordonate:

• •

a) obiectul - contabilitatea este o ramură a ştiinţelor sociale care asigură înregistrarea metodică şi ordonată a tuturor operaţiilor privind mişcările de valori, de drepturi şi obligaţii, precum şi modificările determinate de rezultatele activităţii desfăşurate; b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situaţiei economice şi juridice a întreprinderii, exercitarea permanentă a unui control; c) mijloacele - contabilitatea se foloseşte de mijloace proprii: conturi, balanţe de verificare, jurnale.

Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea presoanelor fizice şi juridice […] trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori. Contabilitatea este procesul prin care informaţiile financiare a unei entităţi sunt înregistrate, clasificate, sumarizate, interpretate şi comunicate. 3 0

Auditarea. posibil chiar în Grecia antică. şi sub aspectul modului de dobândire. respectiv capital propriu şi capital străin (atras şi împrumutat). Contabilitatea este o componentă a sistemului informaţional economic. Verificarea corelaţiilor se realizează cu ajutorul Balanţei de verificare. inclusiv solul. o disciplină înrudită. întocmindu-se Registrul-jurnal. drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice sau juridice (subiecţi de drept). 3 0 . Conform Legii contabilităţii nr. Evaluator. Înregistrerea cronologică a informaţiilor economice se realizează cu ajutorul conturilor contabile. Lucrările de sinteză care se întocmesc periodic sunt Bilanţul contabil şi Contul de profit şi pierdere. Concepţia economică defineşte ca obiect al contabilităţii circuitul capitalului privit sub aspectul destinaţiei lui. OBIECTUL CONTABILITATII Concepţia juridică consideră că obiectul contabilităţii îl formează patrimoniul unui subiect de drept. 3. Practicanţii contabilităţii se numesc contabili. obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile. Contabilitatea modernă se bazează principiul dublei înregistrări. Această formă este cunoscută şi sub numele de contabilitate în partidă dublă. în corelaţie cu obiectele (bunurile. bogăţiile naturale. valorile) corespunzătoare. adică drepturi şi obligaţii pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice. Suma tuturor debitărilor trebuie să fie întotdeauna egală cu suma tuturor creditărilor. Înregistrările care se efectuează zilnic constituie Contabilitatea primară. 82/1991. cheltuielile. putând astfel verifica uşor existenţa erorilor. titlurile de valoare. veniturile şi rezultatele obţinute de acestea. zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic. Acest sistem presupune efectuarea a cel puţin două înregistrări pentru fiecare tranzacţie: debitarea unui cont contabil şi creditarea altuia. privit prin prisma relaţiilor juridice. respectiv capital fix şi capital circulant. Acest sistem a fost folosit deja în Europa medievală. precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate. având ca modalitate de exprimare şi evaluare etalonul bănesc. În anumite cazuri se foloseşte şi contabilitatea în partidă simplă. iar înregistrarea sistematică se realizează prin întocmirea Registrului de Inventar şi a Registrului Cartea Mare. Evidenţa cronologică şi sistematică a informaţiilor economice se face pe baza documentelor justificative. Auditor. Contabilii cu experienţă pot fi atestaţi de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi drept Contabil Autorizat. este procesul de analiză independentă a raportărilor financiare cu scopul exprimării unei opinii referitoare la corectitudine şi respectarea principiilor contabile general acceptate. disponibilităţile băneşti. Expert Contabil sau Cenzor independent.

Asfel se crează premizele pentru manageri şi utilizatorii externi. stocarea şi analiza informaţiilor în vederea luării deciziilor. calculele contabilităţii reflectă deodată mişcarea şi transformarea mijloacelor precum şi resursele în ordinea lor de formare şi după destinaţia lor în procesul de reproducţie. teze. Sub aspectul doctrinar contabilitatea este considerată un concept plurivalent cu valenţe istorice şi semnificaţii practice. Toate acestea înglobează de o parte un sistem de teorii foarte generale profund conceptualizate pe care se fundamentează regulile de cunoaştere şi evaluare a evenimentelor şi tranzacţiilor . devenind astfel un veritabil incubator al promovării şi dezvoltarii afacerilor În decursul istoriei sale contabilitatea a adunat o zestre importantă de idei. teorii. transmiterea. Aceasta este în prezent concepţia şcolii ieşene de contabilitate. Evoluţia acestora a fost însoţită în plan conceptual de numeroase controverse cu privire la utilitatea sa în cadrul mecanismelor de cunoaştere şi gestiune a resurselor şi utilităţilor. Cele mai reprezentative concepţii sunt : 3 0 . dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă.În lucrarea „Bazele contabilităţii” din 1980. Desigur evaluarea monetară presupune în unele situaţii utilizarea şi a etalonului natural sau muncă deoarece unele bunuri. însă acestea au un rol complementar fiind utilizat în special pentrugestiunea fizică a bogăţiei. standarde şi nu în ultimul rând concepţii cu privire la obiectul său de studiu. Teoria economică defineşte contabilitatea ca domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţilor economice sub forma valorilor de întrebuinţare (utilităţilor) şi surselor de provenienţă a acestora( resurselor ). inteligibile. analiză şi stocare a informaţiilor necesare luării deciziilor. principii. prelucrarea. contabilitatea este disciplina care poate furniza informaţii financiare permanente . profesorul D. Contabilitatea este considerată pe bună dreptate componenta cea mai importantă a sistemului informaţional economic deoarece cele mai multe decizii sunt luate pe baza informaţiilor obţinute cu ajutorul acesteia . proceduri şi tratamente. relevante. societate comercială. credibile şi comparabile despre orice entitate şi structuri componente ale acesteia. Rusu defineşte obiectul contabilităţii ca fiind ansamblul mişcărilor de valori. prin evaluarea acţiunii anterioare în funcţie de care se iau decizii ce privesc viitorul . social şi cultural în care s-a dezvoltat. tranzacţii au o reprezentatre cantitativă . Prin limbajul şi sistemul propriu de concepte . exprimabile în bani. procese. societate bancară etc. constituind un sistem de informare care asigură culegerea. iar pe de altă parte un ansamblu de proceduri şi tratamente de prelucrare. instituţie publică. să aibe o imagine atât structurală cât şi de ansamblu asupra organizaţiilor ceea ce le permite să realizeze legături si conexiuni între compartimentele unei entităţi. activităţi. fiecare purtând amprenta mediului economic. datorită faptului că informaţiile noi se construiesc pe suportul celor existente utilizând proceduri specifice contabilităţii .) precum şi raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte şi care generează decontări băneşti. Literatura de specialitate delimitează abordări ale conceptelor privind obiectul de cercetare şi sfera de cuprindere a contabilităţii.

concepţia financiară . Concepţia juridică Este specifică ţărilor europene aflate sub influenţa dreptului roman. care includ în obiectul contabilităţii totalitatea bunurilor care genereză beneficii economice viitoare indiferent dacă asupra acestora se exercită un drept de proprietate sau nu. 3 0 .patrimoniu juridic . Aceasta înseamnă că se includ în sfera contabilităţii numai bunurile şi valorile asupra cărora întreprinderea exercită un drept de proprietate sau de creanţă . denumit capitol financiar. Conform acesteia constitue obiect al reflectării contabile . Conform acestei concepţii obiectul de studiu al contabilităţii este reprezentată de circuitul capitolului sub două aspecte : . .concepţia economică . cuprinzând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor conexe bunurilor ce aparţin de drept unei persoane.patrimoniu .patrimoniu economic . Conceptul financiar exprimă banii investiţi sau puterea de cumpărare investită fiind sinonim cu activul net sau capitalul propriu al întreprinderii. destinaţiei şi al modului în care se alocă resursele denumit capital fizic. respectiv active financiare care pot fi evaluate în bani . . .al existenţei concrete. reprezentat prin bunuri tangibile (materiale) şi intangibile . provenienţei.al apartenenţei.concepţia juridică . . respectiv obligaţiile legate de acestea. Procedeul specific contabilităţii de prezentare a patrimoniului întreprinderii este bilanţul. adică averea agenţilor economici sub forma drepturilor şi obligaţiilor în corelaţie cu bunurile şi valorile ce aparţin de drept unei persoane fizice sau juridice . În baza acestei concepţii patrimoniul îmbracă două forme : .. iar ecuaţia juridică a patrimoniului este : bunuri economice = drepturi + datorii Concepţia economică Este susţinută de ţările anglo-saxone aflate sub influenţa dreptului cutumiar. Conforn conceptului fizic capitolul exprimă capacitatea de producţie a întreprinderii ( capacitatea de exploatare ). sursei sau originii utilităţilor .

Se consideră că s-a realizat o menţinere a capitalului dacă activul net (conform conceptului financiar ) . În cadrul acestei concepţii putem avea două ecuaţii şi anume : Resurse economice = Utilităţi durabile + Utilităţi ciclice Resurse economice = Resurse permanente + Resurse temporare Utilităţile durabile cuprind bunuri pe termen lung . creanţe . impozite). Ecuaţia de echilibru conform acestei concepţii este de forma : Capitaluri proprii = Active . 3 0 . al întrebuinţării ca utilităţi (durabile şi ciclice). În esenţă presupune evidenţierea resurselor economice în expresie monetară sub aspectul provenienţei. respectiv distribuţiilor de capitaluri către acţionari. Conform acestei concepţii gruparea şi ordonarea utilităţilor trebuie să se facă în funcţie de criteriul lichidităţii ( capacitatea de a se transforma în bani ) iar resursele în funcţie de criteriul exigibilităţii ( scadenţa sau data la care o datorie trebuie plătită ). iar cele ciclice . adică activele imobilizate . respectiv capacitateafizică productivă ((conform conceptului fizic) la sfârşitul exerciţiului ( sau perioadei) sunt superioare faţă de începutul exerciţiului după excluderea tuturor contribuţiilor din partea acţionarilor . acordând prioritate prezentării fluxurilor de numerar şi echivalente de numerar cu ajutorul Tabloului fluxurilor de trezorerie. Resursele permanente cuprind finanţările pe termen lung ( capitaluri proprii . numerar şi echivalente de numerar ).salarii. • Concepţia financiară Este o combinaţie a dreptului roman cu cel cutumiar. respectiv sub aspectul destinaţiei . activele circulante ( stocuri .Datorii Această concepţie acordă prioritate prezentării rezultatelor operaţiunilor efectuate cu ajutorul contului de profit şi pierderi. împrumuturi pe termen lung ) iar cele temporare împrumuturile pe termen scurt ( furnizorii . originii sursei sau resurselor (permanente si temporare ).

utilaje. mijloace de transport.datele furnizate de contabilitate şi documentele de evidenţă servesc ca mijloc de probă în justiţie. Bunurile reprezinta aspectul fizic-material al patrimoniului(cladiri.precum si de rezultatele obtinute in urma activitatii firmei. FUNCTIILE CONTABILITATII • Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea. marfuri sau bani aflati in conturile firmei sau in casierie). Funcţia juridică . a situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute în scopul fundamentării deciziilor. Funcţia previzională .cumparaturile de la tert sau sume de bani primite de acesta cu titlul de imprumut ce urmeaza a fi platite ulterior. potrivit unor principii şi reguli proprii. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru conducerea unităţii) şi o funcţie de informare externă (a terţilor). a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul unităţilor patrimoniale şi se pot exprima valoric. 3 0 . controlul respectării disciplinei financiare etc. • • • • Obiectivul contabilitatii este reprezentat de inregistrarile modificarilor survenite si a marimii la un moment a patrimoniului unei societati.impreuna cu drepturile si obligatiile aferente acestuia.4. In contabilitate bunurile reprezinta activul patrimoniului. stocuri de materii prime. Funcţia de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi băneşti. Funcţia de informare constă în furnizarea de informaţii privind structura şi dinamica patrimoniului. de gospodărire a resurselor.informaţiile contabile aferente unei perioade deja încheiate pot fi folosite pentru determinarea tendinţelor de evoluţie a fenomenelor şi proceselor economice viitoare. Drepturile sunt reprezentate de acordurile aduse de proprietarul unei societati in cadrul acesteia.Drepturile si obligatiile se regasesc in contabilitate in sfera conceptului de pasiv al patrimoniului. Patrimoniul din punct de vedere al contabilitati este reprezentat de ansamblul bunurilor aflate in proprietatea entitatii titulare de patrimoniu. pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice şi a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele produse. Obligatiile sunt reprezentate de aprovizionarile.

contabilitatea instituţiilor publice este organizată la nivelul instituţiilor şi administraţiei publice. administratorilor. bugetelor locale. întreprinderile. societăţile de orice fel şi mărime. şi anume: • • • • contabilitatea financiară presupune urmărirea. servicii. unităţilor publice autonome persoane juridice din învăţământ. execută lucrări. lucrări. Aşa se face că organisme tot mai simandicoase din Uniunea Europeană şi de pretutindeni se ocupă de organizarea şi funcţionarea contabilităţii ca o componentă fundamentală a afacerilor. întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi. modificările în structura de ramură şi teritorială a economiei. gestiunea datoriilor publice şi alte operaţii financiare specifice sectorului neproductiv. stabilirea rentabilităţii pe produse. se organizează pe baza unor norme elaborate de autorităţi. prestează servicii. 3 0 . serii matematice. furnizarea de informaţii necesare în procesul decizional. Contabilitatea firmei este organizată în dublu circuit. controlorilor. sănătate. proprietarilor. în scopul furnizării informaţiilor necesare elaborării deciziilor economice. instituţiile.PRINCIPALELE FORME DE ORGANIZARE CONTABILE Contabilitatea întreprinderii (firmei) se organizează la nivelul întreprinderilor care produc bunuri. contabilitatea internă de gestiune (numită şi managerială) are ca scop urmărirea analitică a gestiunii interne a unităţii. după o metodologie unică . Contabilitatea naţională se obţine pe alte căi decât prelucrarea documentelor justificative.iar aceasta este contabilitatea. bugetului asigurărilor sociale de stat. în ansamblu şi pe structură. şi urmăreşte execuţia de casă a bugetului statului. controlul şi prezentarea fidelă a patrimoniului. contabilitatea naţională este organizată la nivelul economiei naţionale şi prezintă sintetic activitatea economică a unei naţiuni urmărind evoluţia indicatorilor macroeconomici. apelându-se la statistică. relaţiile financiare şi fluxurile monetare. apărare. calcularea costurilor de producţie. Are un caracter unitar pentru toţi agenţii economici. mărimea şi structura avuţiei naţionale.5. persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii. ORGANISMELE NORMALIZARII CONTABILE Companiile. toate însă respectând regulile contabile. Importanţa contabilităţii în economia modernă este evidentă. cultură şi artă etc. a situaţiei financiare şi rezultatului exerciţiului. prin intermediul documentelor de sinteză. centralizări de situaţii financiare ale entităţilor juridice şi multe alte proceduri. organelor fiscale. 6.

Federaţia internaţională a Contabililor (IFAC).A. dar ele fac parte din alfabetul contabil.S. Federaţia Experţilor Contabili (FEE). 7. evaluarea perspectivelor etc. în continuare. Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC). La toate acestea se adaugă comisii. PRINCIPII CONTABILE Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică extinzând noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea potenţialului.P. şi numai în această accepţiune lărgită prevederea din I.A.S.Poate că nu este lipsit de importanţă să amintim câteva din organismele specializate. I. astfel încât se poate spune că soarta contabilităţii se află în cele mai bune mâini (şi.A.S. – Standardele Internaţionale de Audit. 3 0 . ne vom mai întâlni cu ele: • • • • • • • • • Corpul Experţilor contabili şi Contabililor autorizaţi din România (CECCAR). Consiliul pentru Raportare Financiară (FRC). Instrumente de lucru uzuale: • • • • I. iar în această carte nu ne-am propus şi „alfabetizarea”.R. evident. – Standardele Internaţionale de Raportare financiară. – Standardele Internaţionale de Contabilitate. consilii.S. I. mai ales că.A. I. Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB). zonale şi internaţionale. inclusiv din afara Europei. asociaţii etc.S. Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASCF).S. Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFERAG).F. În afara lor mai sunt încă multe altele. nr. Comitetul pentru Reglementarea Contabilităţii (ARC). minţi). 1 cum că "evaluarea posturilor cuprinse în Situaţiile financiare trimestriale şi anuale se efectuează în conformitate cu anumite principii infailibile" dă valoare şi sens contabilităţii ca sistem şi model economic de conducere financiară a fiecărei persoane juridice..– Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public. evaluarea performanţelor.

fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. Dacă administratorii entităţii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea instituţiei (întreprinderii) de a-şi continua activitatea. implicit. care sunt de fapt "porunci economice" 1. 2. cheltuielilor. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii.finantarile) recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar. În mod special aceasta presupune a se avea în vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile (veniturile. chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului. 4. Principiul independenţei exerciţiului. pentru că orice instituţie „moartă” poate fi ţinută în viaţă prin finanţări hemoragice. Se înţelege deci că potrivit acestui principiu nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. angajamentelor. Continuitatea sau încetarea activităţii trebuiesc înţelese în sens financiar. conform căruia este obligatorie continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. Principiul permanenţei metodelor. obligaţiilor şi. trebuie să fie efectuate în acord cu principiile statuate ale contabilităţii. 3. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare dintre acestea le urmăresc zi de zi şi le sintetizează periodic. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor (contabilitatea de angajament). b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior. 3 0 . efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor societăţii. veniturilor. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin din conturile contabile curente. ţinând cont de deprecierile. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. Principiul continuităţii activităţii.În consecinţă. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţiile privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică nu îşi mai poate continua activitatea. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii. Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil. nimeni nu-şi mai propune aşa ceva. astăzi. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. dar. c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor. scadenţelor. Principiul prudenţei. Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea. „Independenţa” se asigură prin respectarea tehnicilor „delimitării în timp” a evenimentelor.

Atenţie la acest principiu întrucât „oamenii cu experienţă” au tendinţa de a regla sau reporta erorile dintr-un bilanţ în altul („bilanţ de închidere”. mai departe. de evoluţia previzibilă a pieţei. 6. care aduc activele şi.S. indiferent de conţinutul său economic.S. Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. respectiv pasivele. o concepţie contabilă pentru fiecare întreprindere sau instituţie publică în rezolvarea ansamblului problemelor financiare. 8. conform căruia tranzacţiile şi evenimentele sunt înregistrate în conturi atunci când apar şi nu când sumele sunt plătite sau încasate. 8. Aşa constatăm că mai apar şi alte principii şi reguli. 7. regulile şi practicile specifice adoptate de o entitate în conducerea curentă a activităţilor a contabilităţii acestora. Principiul pragului de semnificaţie. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. 10. Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor. pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. POLITICI CONTABILE Politicile contabile definesc. În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv. cum ar fi: 3 0 . prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor o face contabilitatea după toate regulile sale specifice. Prin politica contabilă trebuie să se clarifice ferm varianta de operare constantă pentru fiecare tip de eveniment în parte. calcule opţionale etc.A. soluţii alternative. Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. Principiul necompensării. nu numai forma lor juridică. Ele încorporează principiile. cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea l.A. bazele.5. 8. „bilanţ de deschidere”) în loc să respecte procedurile contabile care cer „scormonirea” erorii pentru a afla şi efectele sale colaterale. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive. principiul „accrual” fiind o extindere a regulii „contabilităţii de angajament”. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate. de consecinţele pe care le are această evaluare. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate (este vorba de aşa numitele „conturi rectificative”. nefiind necesară prezentarea lor separată. pornindu-se de la faptul că I. la valoarea contabilă netă). convenţiile. deci. şi interpretările Comitetului Permanent pentru Interpretări oferă diverse metode de rezolvare a unei anumite probleme. Principiul contabilităţii pe baza "Accrual". Ele trebuie înregistrate în anul financiar la care se referă. 9. respectiv veniturile cu cheltuielile. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. Odată stabilită corect valoarea.

Conform I.este tratată sau nu ca semnificativă în funcţie de interesul urmărit (spre exemplu dacă ea reprezintă sub 5% din portofoliul problemei nu ne interesează evident). a unor informaţii care să fie: (a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor (b) credibile în sensul că: • • • • • reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a persoanei juridice. principiul continuităţii activităţii. tehnic şi comercial.A.zice art. reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma lor juridică. 3 0 . Politicile contabile încorporează: • • • • • principiile. de către specialişti în domeniul economic. În absenţa unui I. „Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii. „pragul de semnificaţie" conform căruia o informaţie . dar şi celelalte principii. singurul care permite alegerea alternativelor. şi Regulamentului Financiar al Uniunii Europene.A. Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea. 1 . conducerea trebuie să folosească raţionamentul profesional . „judecata de valoare" este baza soluţiilor contabile. controlorilor şi tuturor celor care citesc situaţiile financiare. nr. prin situaţiile financiare. specific şi a unei interpretări a Comitetului Permanent pentru Interpretări. sunt prudente. bazele de calcul. cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de persoana juridică. adică nepărtinitoare. şi îndeosebi: contabilitatea de angajamente. 22 din I.S. sunt neutre. „este necesară elaborarea unui set (manual) de proceduri de către conducerea fiecărei persoane juridice pentru toate operaţiunile derulate. practicile proprii.A. sunt complete sub toate aspectele semnificative.S.” La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de bază ale contabilităţii.la dezvoltarea unei politici contabile. specifice fiecărei instituţii publice. care să ofere cele mai utile informaţii utilizatorilor. pornind de la întocmirea documentelor justificative până la finalizarea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale”.• • • „raţionamentul profesional". care guvernează funcţionarea contabilităţii. regulile de evaluare. metodele şi procedurile. În exercitarea acestui raţionament profesional conducerea ia în considerare: a)cerinţele şi recomandările din Standardele Internaţionale de Contabilitate care se referă la aspecte similare şi conexe. finanţatorilor.S.

9.A.. pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. În prezent. ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Nu sunt considerate modificări ale politicilor contabile: a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior. STANDARDE CONTABILE Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. criteriile de recunoaştere şi evaluare pentru active. b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative. venituri şi cheltuieli prevăzute în Cadrul general I. modificarea acesteia este permisă doar dacă unele din criteriile sale de fundamentare sunt modificate de lege sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile persoanei juridice.S. Odată stabilită configuraţia politicii contabile.numai pentru viitor. pentru bunurile şi evenimentele existente şi în derulare.deci şi asupra evenimentelor anterioare.b)definiţiile. Tratamentele contabile necesare la modificarea politicilor contabile: • • Soluţia de bază: imputarea efectelor schimbării asupra capitalurilor („Rezultatului reportat"). c)pronunţările altor organisme de stabilire a aplicării Standardelor şi practicile acceptate în sector numai în măsura în care acestea sunt consecvente . Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile.C. Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS). Schimbarea politicilor contabile se poate face: • • Retrospectiv . obligaţii. Soluţia alternativă permisă: ajustarea situaţiilor economice curente. Modificarea politicilor contabile aduce după sine şi actualizarea "manualului de proceduri" care trebuie să conţină acea concepţie contabilă care este în funcţiune şi pe „şenalul” căreia se realizează contabilitatea curentă. 3 0 . efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii persoanei juridice. Prospectiv .

În februarie 2006. Întrucât standardele IFRS fac în prezent parte din legislaţia europeană. Uniunea Europeană Toate societăţile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu IFRS. ulterior continuând dezvoltarea lor. Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS. însoţite de o notă care să reconcilieze standardele locale cu US GAAP. Hong Kong. fie în conformitate cu standardele lor contabile locale. În prezent. Australia. IASB a adoptat toate standardele IAS. Singapore şi Pakistan. Connecticut. IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE). standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB. SEC a propus modificarea acestei reguli în sensul eliminării obligaţiei de a efectua o reconciliere cu 3 0 .IAS au fost emise între 1973 şi 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. prima publicare a standardelor a fost inclusă în PB L 261. Comisia Valorilor Mobiliare şi Burselor din Statele Unite (SEC) impune în prezent tuturor companiilor străine cotate la burse din SUA să pregătească situaţii financiare fie în conformitate cu US GAAP. Două secţiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare nu au fost aprobate de ARC şi. Această obligaţie generează costuri semnificative pentru companiile cotate în acelaşi timp în SUA şi în alte ţări. Pe 13 octombrie 2003. Pentru situaţia la zi. cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS. vedeţi şi lista statelor care au adoptat IFRS de pe situl IAS PLUS. Convergenţa cu US GAAP În cadrul unei reuniuni desfăşurate în 2002 la Norwalk. care este format din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre şi este consiliat de un grup de experţi denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG). Africa de Sud. IASB colaborează cu UE pentru a găsi o cale acceptabilă pentru eliminarea acestei anomalii. Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergenţă spre acestea. standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC). Modificările standardelor IAS şi IFRS publicate în trecut pot fi monitorizate folosind pagina de web a Direcţiei Piaţa Internă a Uniunii Europene privind implementarea IAS în Uniunea Europeană. FASB şi IASB au semnat un Memorandum de Înţelegere care conţine un program al aspectelor asupra cărora celor două organisme intenţionează să obţină convergenţa până în 2008. Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE. IASB şi Financial Accounting Standards Board din Statele Unite ale Americii (FASB) au convenit să îşi armonizeze agendele şi să coopereze în vederea reducerii diferenţelor dintre IFRS şi Principiile Contabile General Acceptate din SUA (US GAAP). În aprilie 2001. toate standardele aprobate şi modificările lor aprobate ulterior trebuie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. în această privinţă. Rusia.

precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. republicată 2004.„Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli. în continuare. clienţii. instituţii publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul. .US GAAP pentru companiile străine care îşi pregătesc situaţiile financiare în conformitate cu IFRS. cunoaşterea. cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali. 500/2002. precum şi a conturilor anuale de execuţie a bugetelor locale. precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale. Companiile bazate în SUA vor fi în continuare obligate să raporteze în conformitate cu US GAAP. dat fiind că este mai accesibilă . 82/1991 (republicată în 2004) care. precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică. aşa cum s-a văzut mai înainte. şi implicit particularităţi. FUNCTIONAREA CONTABILITATII Obiectul contabilităţii. a fondurilor speciale. 2. precizează: 1. asigurări. gestiunea şi controlul activelor. pentru firme-corporaţii. instituţiile publice şi alţi utilizatori. a fondurilor speciale. -„Contabilitatea. performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie. a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat. a contului anual de execuţie a bugetului de asigurări sociale de stat. pentru bănci. ci conturarea şi respectarea unor concepţii şi politici care să asigure conducerea financiară a întreprinderilor şi instituţiilor. în principiu începând din 2009. prelucrarea. creditorii financiari şi comerciali. publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară. libera circulaţie a bunurilor şi a banilor. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. 10. instituţii financiare. datoriilor şi capitalurilor proprii.” 2. pe exemplul instituţiilor publice. patrimoniul aflat în administrare. iniţiatoare şi decizionară de acte comerciale. economice şi băneşti pentru că. patrimoniul aflat în administrare. art. Reguli generale Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli. Administraţia 3 0 . ca activitate specializată în măsurarea. transparenţă în utilizarea resurselor şi a fondurilor comunitare. atât pentru cerinţele interne ale acestora. spune Legea (Legea nr. 82 / 1991. Notă: Acest capitol îl vom trata. 11) contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea şi clasarea de documente sau alte înscrisuri. evaluarea. precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat. este poate cel mai clar exprimat prin Legea contabilităţii nr.dar trebuie avut în vedere că există standarde.” Organizarea contabilă şi asigurarea funcţionării ei corespunzător pretenţiilor europene este totuşi atributul fiecărei persoane juridice deţinătoare şi administrator de patrimoniu. la art. întărirea capacităţii de rezilienţă financiară într-o economie concurenţială şi plină de obstacole. într-o manieră care să corespundă exigenţelor actuale: integrarea europeană.

indiferent de modul lor de finanţare. al. ministerele. S-a tot vorbit de intrarea in Europa „în marş”. care trebuie să reflecte încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar. „în genunchi”. Nr. încurcă deocamdată lucrurile.Prezidenţială. nr. ca ţinte ferme ale ansamblului bugetar naţional. 70/14. 82/1991. c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor. respectiv la momentul creării. 82/1991.2007. 70/13. („Contabilitatea publică”) al Legii nr. În felul acesta „contabilitatea financiară” se conduce după cerinţele comune relaţiilor patrimoniale ale oricărei persoane juridice. precum şi instituţiile din subordine a acestora. 500/2002. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice.nr. în articolul final. dar nu şi de cea „târâş-grăbiş 3 0 . instituţiile publice autonome.08. transformării sau dispariţiei/anulării unei valori economice. tranzacţiile şi evenimentele sunt recunoscute atunci când apar şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul acestora sunt încasate sau plătite. menţionează că noul art.08. ale autorităţii publice. punctele „c” şi „d” (venituri „constatate” şi cheltuieli „angajate”) vor intra totuşi în vigoare de la 01. în felul următor: „a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare care trebuie să reflecte generarea şi încasarea veniturilor.2004 şi practica însăşi. „contabilitatea de angajament” ca principiu fundamental de organizare şi de politică contabilă se anulează.2004. chiar dacă O. aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice şi care este armonizat cu standardele internaţionale de contabilitate. 11 din Legea contabilităţii nr. introdus prin O.01. Notă: Pentru clarificare iată ce spune art. cu sistemul european de conturi şi cu Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii europene. cu tot cortegiul său de consecinţe. iar dezvoltare ei se asigură prin „contabilitatea internă de gestiune”. noi sperăm că până la urmă se va intra pe făgaşul normal. b) contabilitatea trezoreriei statului.” Instituţiile publice au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă cu ajutorul conturilor prevăzute în planul contabil general. d) contabilitatea destinată analizării costului diverselor programe aprobate. aceasta este ordinea contabilă şi. G. G. Argumentul îl găsim chiar în Ordonanţa amintită care. care formulează pct.2 al. „Contabilitatea publică cuprinde”: a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare. (a). Potrivit prevederilor art. 70/13 august 2004. care să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale. apariţia plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar”. Prin această schimbare de nuanţă a O. „pe burtă”.1. 2. G. contabilităţii de angajamente. precum şi excedentul sau deficitul patrimonial. Prin intermediul acestor conturi instituţiile publice trebuie sa înregistreze operaţiunile economico-financiare în momentul generării drepturilor de creanţă sau de obligaţii (principiul accrual). 25 – 26 din IAS 1: „Întreprinderile/instituţia trebuie să îşi întocmească situaţiile „În baza financiare folosind contabilitatea de angajament”. a unei creanţe sau unei obligaţii. revenind la ceea ce ştiu ai noştri mai bine: „venituri încasate” şi „cheltuieli plătite”. Remarcă: Această ordonanţă nu modifică prevederea art. 74 din Legea Finanţelor publice nr. Acestea sunt regulile.1. Sistemul "accrual" înregistrează fluxurile pe baza drepturilor constatate. în conformitate cu cerinţele.

70/13. potrivit bugetului art. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate. finanţate din bugetul asigurărilor sociale de stat. de Parlamentul ţării. 3 0 . şcoli. 1. Nr. ministere. ≅ totul: secţie≅ administraţii (ex. unele sunt normale ca mărime. Nr.Când vorbim generic de instituţie publică în calitatea ei de persoană juridică organizatoare a contabilităţii şi titulară la Finanţele publice drept depunătoare de bilanţ (situaţie financiară). (c) servicii de instituţii publice. G. societăţi. cu multe implicaţii. 82/1991 (actualizată prin O.≅ oficii (de şomaj). Cu atât mai fermă este constatarea în cazul acelor instituţii care gestionează banul public. ≅ organizatorică. care angajează fonduri. al. 70/13 august 2004 care modifică Legea contabilităţii. Aşa bunăoară trebuie să distingem: (a) autorităţi: preşedinţie. de poliţie). regii. Tocmai de aceea. potrivit bugetului aprobat In interiorul persoanei juridice. ≅ (ex. după caz. spitale. dar şi ale propriului statut. ordinea şi disciplina fiind cerinţe ale legii. adică serviciul înfăptuit de o unitate statală şi care. în ansamblul mecanismului său funcţional. organizarea şi asigurarea funcţionării acitivităţii de contabilitate este o chestiune de management. ca o cerinţă obiectivă a gestiunii financiare. Legea contabilităţii nr. 34. organizează şi conduc contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate. contabilitatea de gestiune (în partidă dublă – art. etc. precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate. juridică. La rândul lor. al. precizează expres încă de la art. încât ai impresia că sub această căciulă intră ≅ agenţii guvernamentale. a simţit nevoia să se repete punctual. instituţiile şi serviciile publice de subordonare locală. Organizarea contabilităţii Orice entitate persoană juridică.2004).≅ cămine. care au personalitate juridică şi ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite. grădiniţe. nu poate funcţiona decât împreună cu propria contabilitate. respectiv contabilitatea financiară şi. etc.: administraţie financiară). În această diversitate.08. SNCF. precum şi a angajamentelor şi a plăţilor efectuate.: pentru culte). entităţile componente ale serviciului public. oameni. (2): „Instituţiile publice cu personalitate≅ aprobat”. 2: „Instituţiile publice. al. parlament. poartă o gamă foarte numeroasă de denumiri. art. astfel că obiectul contabilităţii întâlneşte şi el cele mai diverse forme de cuprindere şi manifestare. ≅ secretariate (ex. tehnică de calcul şi necesită o specializare destul de rig. 32. guvern. care se leagă direct de la bugetul de naţional aprobat la rândul lui. Subliniind importanţa lucrurilor. altele mici şi chiar unicate. ca formă -organe ale administraţiei publice. ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite. pot fi: regii autonome. 4)”. O. trebuie să avem în vedere toate formele lor de manifestare. (b) organizaţii care prestează serviciul public. utilitate publică adică organizaţii nestatale. G. în subordinea administraţiei publice. asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie. ≅ institute. (2): „Unităţile≅ până când toată lumea va înţelege: administrativ – teritoriale.

Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achiziţiile publice de bunuri şi servicii. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii trebuie să asigure. Conducătorii compartimentelor financiarcontabile din cadrul consiliilor locale. în condiţiile legii. depunerea la termen a 3 0 .Tocmai de aceea Legea contabilităţii nr. din cadrul ministerelor. În acest scop. organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. respectiv contabil autorizat. de regulă. în condiţiile legii. compartimentul financiarcontabil reprezintă o structură organizatorică în cadrul instituţiei publice. pot încheia contracte de prestări de servicii. se face cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. cu societăţi comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate. potrivit legii. potrivit legii. 500/2002. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinaţie. celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi alte autorităţi publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite. pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale. Instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă. precum şi valorificarea rezultatelor acesteia. orăşeneşti şi comunale se numesc cu avizul conducătorului financiarcontabil al consiliului local respectiv. conduse de către directorul economic (financiar). Numirea directorului economic. contabilii şefi şi alte persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie din cadrul instituţiilor subordonate ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale se numesc cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil din cadrul ministerului sau organului central respectiv. pe baza propunerii ordonatorului de credite ale instituţiei respective. Persoanele juridice organizează şi realizează contabilitatea. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund. împreună cu personalul din subordine. Directorii economici. contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. organizarea şi conducerea corectă şi la zi a contabilităţii. după caz. respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare. conform legii. municipale. în compartimente distincte. a contabilului şef sau a altei persoane împuternicită să îndeplinească această funcţie. În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. 1. ale sectoarelor municipiului Bucureşti. orăşeneşti şi comunale. Şeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupă funcţia de conducere a compartimentului financiar-contabil şi care răspunde de activitatea de încasare a veniturilor şi de plată a cheltuielilor sau. care răspund potrivit legii. birou. compartiment). una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe bază de contract. condiţiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile economice. în care este organizată execuţia bugetară (serviciu. 82/1991 (actualizată 2004) prevede la art. de organizarea şi conducerea contabilităţii. Conducătorii compartimentelor financiar-contabile din cadrul instituţiilor publice finanţate din bugetele consiliilor locale municipale. se numesc cu avizul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii şi de alte persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil. ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective”. al (1) că: „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului.

La rândul lor documentele justificative pot fi: . c) Documente de sinteză şi raportare contabilă şi financiar-fiscală. calculat pe baza cursului de schimb valabil în penultima zi lucrătoare a lunii precedente lunii pentru care se stabileşte cursul valutar. În ansamblul lui. de bunuri materiale. Reflectarea în contabilitatea instituţiilor publice a operaţiunilor privind primirea şi utilizarea contribuţiei financiare nerambursabile a Comunităţii Europene se face în lei şi în EURO. numerar şi alte drepturi şi obligaţii. Documente şi registre contabile 1. creanţe şi datorii în valută) se reevaluează la cursul comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională. păstrarea documentelor justificative. unele înscrisuri au caracter de dispoziţie.documentele centralizatoare obţinute prin sortarea documentelor primare pe operaţii.. Conversia dintre EURO şi moneda naţională se efectuează la cursul de schimb lunar al EURO. precum şi efectuarea de operaţiuni economice. altele vin sau pleacă spre exterior. Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei precedente.documente primare întocmite la locul şi în momentul desfăşurării evenimentului patrimonial. altele de execuţie şi justificare etc. vizat şi aprobat precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate. (1) din Legea contabilităţii nr. titluri de valoare. Deţinerea. după caz. Aceste documente. 6 alin. cu numeroase particularităţi de conţinut şi restricţii de completare şi circulaţie: unele se întocmesc în unitate. pe care îl "fotografiază" pe o machetă specifică fiecărui gen de operaţii. Moneda şi cursul de înregistrare Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. în funcţie de "tratarea" şi complexitatea lor. sunt interzise. b) Documente de evidenţă şi prelucrare contabilă. 82/1991. care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează deopotrivă răspunderea persoanelor care le-au întocmit.nr.G. a registrelor şi situaţiilor financiare. cât şi în valută. 2004 precum şi a celorlalte prevederi legale privind întocmirea şi utilizarea formularelor comune şi a celor cu regim special necesare în activitatea financiară şi contabilă. sistemul documentelor contabile este foarte complex.70 din 13 aug. reactualizată prin O. reţinând totuşi existenţa în practica curentă a trei mari categorii şi anume: • • • a) Documente justificative prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a operaţiilor economice şi care formează de fapt masa covârşitoare a acestora. La data întocmirii situaţiilor financiare. orice operaţiune economică efectuată se consemnează întrun document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. cu orice titlu. Potrivit prevederilor art.acestora la organele în drept. devenind astfel document justificativ. organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice. deci prin cumularea şi centralizarea datelor consemnate iniţial în 3 0 . comunicat de BNR. exprimarea în etalon monetar a mărimii operaţiilor economice şi financiare. . elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate. fără să fie înregistrate în contabilitate. potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

valoarea în monedă (scrisă în cifre şi în litere. „Prelucrarea” contabilă a documentelor se face prin intermediul „registrelor” şi numai în urma acestor operaţii ele devin documente justificative.jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic. b) Pentru toate categoriile de documente există obligativitatea păstrării (arhivării) acestora. 19 şi 20 din Legea contabilităţii nr. denumirea unităţii (gestiunii) care a întocmit documentul. 3 0 . dar cele mai sus menţionate rămân indispensabile. . . prin intermediul „formulei contabile”. ca şi "vizualizarea" unora din componentele lui. apriori. registrul inventar şi registrul cartea mare. . după data de întocmire sau de intrare a documentelor. operaţiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate.data şi locul întocmirii. după caz. clasării şi sistematizării lor de aşa manieră încât să faciliteze accesul retroactiv şi controlul situaţiei desfăşurate. ne conduce la concluzia că orice document trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: . identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate. etc. c) Se reţine de asemenea obligaţia respectării cu stricteţe a metodologiei de întocmire şi circulaţie a documentelor primare şi introducerea lor în procesul de prelucrare contabilă după reguli şi folosind procedeele cele mai potrivite specificităţii organizatorice şi pretenţiile manageriale ale fiecărui agent economic. zilnic sau lunar. spre a facilita prelucrarea lor contabilă ulterioară.82/1991 (republicată 2004): „registrele de contabilitate obligatorii sunt: registrul-jurnal.” a) Registrul . Sintetizând lucrurile. b) Anumite documente mai pot cuprinde şi alte elemente ce-i îmbogăţesc conţinutul sau îi uşurează prelucrarea. în limita unor termene stabilite prin lege. aprobarea şi confirmarea datelor înscrise în documente. Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie şi de fiecare subunitate a acesteia. câteva constatări sunt demne de semnalat în vederea atestării sistemului documentelor primare: a) Investigarea "codului" pachetului documentelor. a documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv (şi implicit formula contabilă de poziţionare corespunzătoare).felul operaţiei. pe principiul „dublei înregistrări”. În condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul tehnicii de calcul fiecare operaţiune se va înregistra în mod cronologic. fără ştersături şi spaţii libere. că este cunoscut. 3. Acestea se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia lor şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită. în orice moment.semnătura de autorizare prin control a legalităţi operaţiilor prevăzute. În cazul în care se folosesc jurnale auxiliare. prin înregistrarea cronologică. a unor registre-jurnal auxiliare.numărul de ordine al documentului. Conform art. cu contabilitate proprie.). . cu indicarea elementelor cantitative şi calitative. respectând cu stricteţe procedeele specifice metodei contabilităţii – iar toate acestea ţin de alfabetul ştiinţei care se presupune. pentru documentele bancare şi de casă). totalul lunar al fiecăruia se trece în registrul-jurnal general (care devine un registru centralizator de control). chitanţă.denumirea documentului (factură. . bon. Registrul-jurnal poate îmbrăca forma unui registru-jurnal general şi. eventual.documentele primare. la orice moment dorit. 2.semnătura persoanelor implicate în efectuarea operaţiilor. Documentele primare se transpun în „conturi”. .

trezoreria. Atentie la conţinut: registrul inventar nu ţine locul documentelor de inventariere. anual la închiderea exerciţiului. Deci. următoarele elemente: simbolul şi denumirea conturilor (în ordinea din planul de conturi). Balanţa de verificare: Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiilor patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de verificare (a conturilor. înregistrările efectuate în registrul-jurnal. evident). pot fi recapitulate într-un document centralizator. iar totalul registrului-jurnal verifică "totalul rulajelor din luna curentă” a balanţei de verificare. iar la închiderea conturilor. Balanţa de verificare cuprinde. iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor. Registrul-jurnal şi registrul-inventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul-jurnal general.inventar este un document obligatoriu în care se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi de pasiv. grupate în funcţie de natura lor. Periodic. Principalele registre-jurnal auxiliare care pot fi utilizate sunt cele privind aprovizionările. c) Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar. operaţiile diverse. privind acelaşi loc de activitate. stabilindu-se situaţia fiecărui cont. Registrul-jurnal parafat şi înregistrat la organul fiscal teritorial se completează lunar prin preluarea totalului din registrul-jurnal obţinut cu ajutorul tehnicii de calcul. registruljurnal înlocuieşte foile volante ale "notei contabile". Operaţiile de aceeaşi natură. la care se adaugă intrările şi se scad ieşirile de la data inventarierii până la data încheierii exerciţiului). inventariate potrivit normelor legale. pentru toate conturile sintetice.În această situaţie registrul-jurnal se editează lunar. rulajele debitoare. cu contabilitate proprie. imobilizărilor existente la finele anului – valorile contabile cu valorile juste. acestea se barează. direct sau prin regrupare pe conturi corespondente. Registrul-jurnal şi registrulinventar se numerotează şi se şnuruiesc înainte de depunere la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. 3. b) Registrul . Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare şi se conduce de fiecare instituţie. Registrul . nefiind admisă înregistrarea unor operaţii ulterioare. cu ocazia încetării activităţii. pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere şi în procesele verbale de inventariere. vânzările. respectiv soldul iniţial. nu calculează plusurile şi minusurile. fără ştersături şi spaţii libere. precum şi de fiecare subunitate a acesteia. Registrele de contabilitate pot fi prezentate sub formă de registru sau foi volante şi listări informatice legate sub formă de registru. rulajele curente debitoare şi creditoare ale lunii curente. de piaţă în scopul redimensionării provizioanelor (creşterii – descreşterii). creanţelor. conform posturilor din bilanţul contabil. datoriilor. care stă la baza înregistrării în registrul-jurnal. Registrele de contabilitate prevăzute se numerotează înainte sau pe măsura întocmirii lor. Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului. în registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii. după caz. rulajele creditoare şi soldurile finale. Registrul inventar serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii şi ca probă în diverse litigii. Elementele patrimoniale înscrise în registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil. totalul sumelor debitoare şi creditoare ale lunii precedente.inventar se întocmeşte la înfiinţarea instituţiei. ci compară valorile stocurilor. prin gruparea elementelor de activ şi de pasiv. în funcţie de necesităţile instituţiei. 3 0 . de regulă lunar.

Sistemul conturilor Standardele internaţionale de contabilitate cercetează şi argumentează ştiinţific evenimentele şi soluţiile corespunzătoare.totalul rulajelor cumulate de la începutul anului până la zi. când acesta începe la data înfiinţării instituţiei publice prin actul normativ de înfiinţare. Fiecare cont dimensionat în cadrul planului se delimitează ca o pistă pe care aleargă datele în vederea constituirii indicatorilor economici şi financiari necesari în gestiune şi comunicare. respectiv concordanţa dintre totalul înregistrărilor din registrul-jurnal şi totalul rulajelor debitoare şi totalul rulajelor creditoare din balanţă. În structura sa cea mai generală conturile sunt sistematizate. Exerciţiul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. înainte de toate. planul contabil general reprezintă "platforma" de lansare a întregului mecanism de reprezentare şi calcul al situaţiei patrimoniale şi al rezultatelor obţinute. dar contabilitatea oferă toate elementele necesare translaţiei şi care te duc automat la anul calendaristic drept an gestionar – fiscal. în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare. listelor sau altor informaţii pe baza cărora să se poată determina datele de intrare. debitoare şi creditoare ale lunii curente. (Atenţie. reconstituirea elementelor şi conţinutului conturilor. în măsurarea poziţiei financiare şi a performanţelor. fie în ordine inversă de la conţinutul sintetic al conturilor. programare şi de utilizare a tehnicii de calcul. Această prevedere îşi are suporturile sale istorice. pornind fie de la datele de intrare. tradiţionale. cu excepţia primului an de activitate. precum şi concordanţa dintre totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din cartea mare şi totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din balanţă. Dacă analizăm această structură aşa cum este ea reglementată în ţara noastră. pe clase omogene cu o adresă clar delimitată. a listelor şi informaţiilor supuse verificării. Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifică concordanţa dintre conturile sintetice şi conturile lor analitice. aşa că atunci când trecem la utilizarea practică a conturilor trebuie să avem în vedere că orice cont se circumscrie într-un anume perimetru. eventualele paricularităţi regăsindu-se în interiorul claselor: 3 0 . în prealabil. Anumite instituţii precum cele de învăţământ. Cu ajutorul balanţei de verificare se certifică corelaţiile dintre egalităţile generate de dubla înregistrare a operaţiilor patrimoniale în contabilitate. precum şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice. de acoperirea necesităţilor de informare. soldurile finale debitoare şi creditoare (deci balanţe de verificare cu „patru serii de egalităţi”) Balanţa de verificare la 1 ianuarie se completează cu soldurile finale debitoare şi creditoare ale lunii decembrie. cu ocazia verificărilor ce le efectuează la instituţiile care prelucrează în sistem automat datele din contabilitate. au dreptul de acces la documentaţia de analiză. nu uitaţi să învăţaţi. au probleme la trecerea din „anul şcolar” în „anul fiscal”. într-un "cadru general" denumit şi "Plan contabil general". Organele de control. de calcul şi control economic etc. Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice cât şi pentru cele analitice. în consens cu normele internaţionale de contabilitate. evident într-un câmp de rezoluţii alternative. ce este contul)! În cadrul standardelor de contabilitate. spre exemplu. construit şi el după o serie de reguli specifice care ţin seama de funcţionalitatea conturilor. constatăm următorul tablou al conturilor (valabil pentru orice tip de persoană juridică. Instituţiile publice care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. de conţinutul lor economic. în orice moment. pentru conturile analitice se poate întocmi numai situaţia soldurilor (balanţa soldurilor). Sistemele de prelucrare automată a datelor trebuie să permită. legislative şi chiar astronomice sau climatice.

"Tabloul conturilor" este oricum mai complex şi mai vechi decât "tabloul elementelor" să zicem. semnificaţia codificării (simbolizării) grupelor şi a conturilor este şi ea evidentă.clasa 5: Conturi de trezorerie . .clasa 2: Conturi de active imobilizate . 67 .clasa 7: Conturi de venituri . fondurile cu destinaţie specială. . Procedând astfel.5. . Şi poate în acest domeniu cel mai bun exemplu ni-l oferă instituţiile publice."cheltuieli excepţionale" şi gr.o serie de grupe de conturi sunt perfect simbolizate prin corelaţiile absolute dintre ele: gr.în contul de "profit şi pierdere" . venituri şi cheltuieli..pentru grupele de conturi afectate activului bilanţier terminaţiile 9 (inclusiv grupa 28) indică provizioanele pentru deprecierea activelor corespunzătoare claselor 2 . 77 "venituri excepţionale" etc.clasa 6: Conturi de cheltuieli . 76 "venituri financiare".clasa 4: Conturi de terţi (decontări).în cazul conturilor şi subconturilor de bilanţ sau de cheltuieli şi venituri. terminaţiile „9” permit să se identifice operaţiile de sens contrar celor care în mod normal sunt acoperite prin contul de nivel imediat superior sau prin contul de acelaşi nivel. Aşa cum în tabloul lui Mendeleev dacă ai anumite supoziţii găseşti locul în care se află elementul chimic nou descoperit sau prezumat. separarea imobilizărilor supuse amortizării de cele neamortizabile şi încă altele 3 0 .în funcţie de destinaţia sau natura economică a bunurilor. nu de puţine ori.clasa 1: Conturi de capitaluri (inclusiv rezultate) . . unde. cu terminaţia de la 0 la 8. Pentru sistematizarea conturilor şi ierarhizarea claselor (grupelor s-a folosit "criteriul bilanţier" conform căruia conturile sunt clasificate şi ordonate în raport de structurile de activ şi pasiv. trebuiesc căutate „nişte” de plantare a unor conturi specifice pentru diverse evenimente temporare precum finanţările comunitare. se realizează o legătură directă între contabilitatea curentă financiară şi situaţiile de sinteză financiar-contabile. ."cheltuieli financiare" şi gr. Câteva repere sunt interesante de reţinut: .. îl poţi imagina. contul de profit şi pierderi.clasa 8: Conturi speciale . tot astfel în "tabloul lui Luca Paciolo" găseşti contul de care ai nevoie sau. între sistemul de conturi şi bilanţul contabil.în funcţie de natura cheltuielilor şi a veniturilor pe seama cărora se formează rezultatul exerciţiului. necesară conducerii operative când informaţia "caldă" se culege din conturi fără a mai aştepta sinteza prin bilanţ. delimitate şi "aliniate" în bilanţul contabil. anexele la bilanţ.terminaţiile grupelor de la 0 la 8 permit clasificarea operaţiilor conform unor criterii generale: în activul bilanţier . sau gr. dacă economia reală o cere. 66 .clasa 3: Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie .clasa 9: Conturi interne de gestiune În ansamblul acestei structuri.

La toate acestea o primă şi importantă imagine aduce patrimoniul de care poate dispune stabil entitatea şi capacitatea de mobilizare a acestuia în scopul realizării obiectivelor ce constituie menirea ei. după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade. activele – creanţe se încasează etc. de a plăti dobânzi. patrimoniul administrat. în special despre capacitatea acesteia de a colecta venituri sau a obţine finanţări. 3 0 . datoriile: o datorie reprezintă o obligaţie actuală a unităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. de structura sa financiară. Informaţiile despre resursele economice controlate de instituţie sau de care poate dispune aceasta şi capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa forţa instituţiei de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor. Poziţia financiară este influenţată de resursele economice pe care le controlează. Elementele constitutive ale poziţiei financiare cuantificate la un moment dat şi în mişcare după restricţiile „tratamentelor financiare” sunt: • • activele: un activ reprezintă o resursă controlată de unitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru aceasta (activele produc. activele se comercializează. însemnând patrimoniul propriu.). de exemplu. Informaţiile despre poziţia unei instituţii. Informaţiile despre lichiditate şi solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a întreprinde acţiuni. Lichiditate se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat. Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare şi a modului în care profiturile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes faţă de administraţie.11. de lichiditate şi solvabilitatea sa. precum şi de capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. capacitatea ei de aşi plăti angajaţii şi furnizorii. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii concentrate asupra poziţiei financiare. de aşi onora angajamentele financiare scadente. Într-o accepţiune mai simplistă poziţia financiară defineşte potenţialul economic şi financiar al unei anume entităţi. performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a instituţiei. În acest sens informaţiile despre variabilitatea performanţelor sunt importante. CONTABILITATEA SI POZITIA FINANCIARA Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită evaluarea capacităţii unei instituţii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a perioadei şi siguranţei generării lor. de a rambursa credite şi de a realiza programele administrative. În ultimă instanţă de aceasta depinde. valoare patrimonială justă şi capacitatea acestuia de a genera beneficii economice. sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. acestea sunt utile şi pentru anticiparea şanselor entităţii de a primi finanţare în viitor. Solvabilitatea se referă la disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai mare în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente.

de exemplu. domeniul public. domeniul privat. impozite. de aici. dacă ştie să-şi gestioneze cheltuielile balansând corect între necesităţi şi resurse – iar toate acestea într-un context în care să nu fie omise eficienţa şi perspectiva. etc. de a onora diverse alte obligaţii. de a-şi plăti angajaţii. fiecărei instituţii de a genera numerar (venituri. iar prin tratarea lor corectă se intră în normalitate. capacitatea acesteia de a angaja lucrări şi a plăti furnizorii. Deciziile economice. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii complete şi concentrate asupra performanţei şi modificării poziţiei financiare pentru fiecare entitate persoană juridică la nivelul căreia se administrează venituri. Astfel. finanţări. inclusiv a perioadei şi a siguranţei generării lor. chiar şi cele sociale. întrucât ele au menirea fundamentală de a genera venituri şi. Bilanţurile elaborate conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate în vigoare pot inlcude elemente ce nu satisfac definiţiile activelor sau ale datoriilor şi nici nu sunt prezentate ca parte a capitalurilor proprii. Fluxurile de beneficii economice viitoare dinspre sau către instituţia în cauză trebuie să fie suficient de sigure pentru a îndeplini criteriile de probabilitate prevăzute de IAS înainte de a recunoaşte un activ sau o datorie. O instituţie publică este mai interesantă şi devine mai atractivă dacă ştie să-şi fundamenteze bugetul. deoarece nu satisfac criteriile de recunoaştere minim necesare. societăţilor. beneficii economice. să-şi argumenteze cererea de fonduri. 3 0 . se generează sau se „plânge” după resurse. de a rambursa împrumuturi şi a plăti dobânzile corespunzătoare. se angajează cheltuieli. întotdeauna evaluarea capacităţii firmelor. În ultimă instanţă de aceasta depinde. dar indispensabilă. necesită deci. dacă se încumetă să solicite şi să obţină finanţări pe programe. „Lumea” crede că aceste afirmaţii preluate din „cadrul general IAS” se referă doar la întreprinderi.• capitalul/patrimoniul propriu: reprezintă interesul rezidual al proprietarilor (stat. dar şi încasarea sau probabilitatea încasării creanţelor în măsura în care acestea sunt certe. dar nu e aşa. definiţiile includ şi elemente ce nu sunt recunoscute ca fiind active sau datorii în bilanţ. 12.) în activele unei persoane juridice. atrageri de fonduri. după deducerea tuturor datoriilor sale. CONTABILITATEA SI PERFORMANTA FINANCIARA Oricât de „instituţionalizate” par diversele verigi ale administraţiei publice. autorităţi administrative sau instituţionale etc. dacă dă suportul ştiinţific şi legal dimensionării şi colectării veniturilor proprii din taxe.) ori echivalente ale numerarului. dar ele satisfac o necesitate temporală sau conjuncturală a economiei reale. resurse colaterale. dar nu încearcă să specifice criteriile ce trebuie îndeplinite înainte de a fi recunoscute în bilanţ. apoi. Definiţiile activelor şi datoriilor identifică elementele esenţiale ale acestora. deciziile ce asigură realizarea obiectivului lor incorporează o anumită încărcătură economică. activităţi conexe. companiilor. directă sau colaterală.

performanţa şi gestionarea financiară a oricărei instituţii publice. Aşa cum precizează art. ca periodic activitatea acestora să fie sintetizată şi supusă unei analize de fond prin intermediul „situaţiilor financiare”. 10. etc. asociaţii şi organizaţii. performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată”. economic – comerciale. sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice (Legea 82/1991. a soldurilor conturilor de disponibilităţi. impun în mod necesar. Banii exprimă o posesie. Performanţa este mai importantă decât banii. republicată 2004 OG 70/13 august 2004). poate angaja şi utiliza noi resurse. 82/1991 (republicată 2006) „documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico – financiare a persoanelor juridice prevăzute la art. stabilite potrivit legii. al. 1 al Legii nr. după caz. 13. pentru formularea raţionamentelor despre eficienţa cu care ea. întocmite cel puţin anual. administrative. bilanţul contabil şi contul de execuţie bugetară pentru obţinerea vizei privind exactitatea plăţilor de casă. Instituţiile publice au obligaţia să prezinte la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică la care au deschise conturile. respectiv „contul de execuţie bugetară”. Instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite depun un exemplar din situaţiile financiare la organul 3 0 . În practica curentă informaţiile privind performanţa financiară sunt oferite în primul rând de „contul de profit şi pierdere”. Situaţiile financiare se întocmesc pornind de la conturile curente. instituţii publice.Informaţiile despre performanţa unei instituţii sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. pentru anticiparea capacităţii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente.) sunt situaţiile financiare anuale. Este interzis instituţiilor publice să centralizeze bilanţurile şi conturile de execuţie ale instituţiilor din subordine fără viza trezoreriilor statului. Instituţiile publice întocmesc situaţiile financiare potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice. 1 (societăţi comerciale. SITUATIILE FINANCIARE Poziţia. care trebuie să coincidă cu cele din conturile corespunzătoare deschise la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică (dar „extras de cont” n-o fi având?). performanţa exprimă capacitatea de a valorifica posesia. care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare. Bilanţurile contabile care nu corespund cu datele din evidenţa trezoreriilor statului se vor restitui instituţiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare. dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple încât să le reducem la datele sintetice dintr-un anume formular de raportare periodică pentru că ar fi păcat să se ignore informaţia în timp real pe care o furnizează contul contabil. supuse verificării prin intermediul balanţei de verificare.

Ea s-a adaptat proceselor de normalizare. cum spun numeroasele organisme de specialitate ale U. de oameni. de instituţii. Aceste „formalizări” au menirea de a întări valoarea cognitivă a informaţiilor contabile concomitent cu valorificarea lor in procesul decizional şi managerial. situaţii. ale autorităţii publice şi instituţiile publice autonome. există cerinţe comune tuturor utilizatorilor. CONCLUZI Reflectarea fidelă a realităţii economico-financiare şi a consecinţelor sale sociale. calcule comparative. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a luat în considerare oportunitatea recunoaşterii profesiei contabile la nivel european. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. pentru perfecţionarea căreia se bat. atât prin intermediul unor instituţii naţionale. care armonizează regulile şi principiile de referinţă cu privire la elaborarea situaţiilor financiare anuale ale instituţiilor publice. Situaţiile financiare centralizate privind execuţia bugetului de stat întocmite de ministere. Mecanismele economice româneşti prezintă din acest punct de vedere o mare rigiditate în implementarea conceptelor şi principiilor contabile. cum ar fi: Principiile Contabile General Acceptate în Statele Unite – US GAAP –. discutate şi aprobate sub semnătura de organele abilitate. se luptă şi muncesc astăzi cei mai redutabili specialişti în “ştiinţa conturilor”. Poate 3 0 . umane. Procesul de armonizare a contabilităţii româneşti cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS/IFRS) şi cu Directivele contabile europene. departe de o rigoare absolută de tipul 1 + 1 = 2!. 14.. de reflectarea contabilă a realităţii. la termenele stabilite de acesta.ierarhic superior. profesioniştii contabili se preocupă în fapt de economie. Deşi nu toate necesităţile de informaţii ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare. fiecare cu explicitarea conducerii. anexe. cât şi prin acţiunea organismelor ce reprezintă profesia contabilă. şi care poate conduce la mai multe soluşii pentru o anumită problemă dată. Întrucât proprietarii investitori sunt ofertanţii de capital de risc ai entităţii persoană juridică. supuse auditării şi făcute publice. de convergenţă. contabilitatea românească nu putea să rămână pasivă şi fără reflexe. Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public – IPSAS. dar rămâne de văzut câţi beneficiază de acest “bine”. Este poate. armonizare şi convergenţă. reprezintă una dintre cele mai curajoase provocări pentru mediul administrativ. Standardele Internaţionale de Contabilitate vin cu un bagaj cultural greu. furnizarea de situaţii financiare satisface necesităţile lor şi de asemenea va satisface majoritatea necesităţilor altor utilizatori. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară – IFRS. dar pe care noi abia le descifrăm. Există o terminologie-cheie care a învăluit lumea europeană dezvoltă şi toate marile puteri economice ale lumii. În faţa provocărilor europene. precum şi situaţiile financiare privind execuţia bugetului local întocmite de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti se depun la Ministerul Finanţelor Publice. instituţionale sunt atributele definitorii ale contabilităţii. realizat prin apelul la principii. cea mai frumoasă parte a profesiei contabile. Situaţiile financiare sunt un complex de sinteze specific contabile. Efectele şi finalităţile cercetării: Standardele trebuie să conducă la binele public european. la termenele stabilite de acestea. Preocupaţi de standarde.E. ele se fundamentează pe raţionamentul profesional.

1080/2005. Mon. 1186 bis/2005. Mon. evident însă cu adaptările minim necesare generate de prevederile şi progresele legislative. 1978.Program de Reformă a contabilităţii şi de întărire Instituţională. 2006 Directiva a Opta a Comunităţii Europene privind legislaţia societăţilor comerciale.A. M. nr.p. I. Ar urma apoi aplicaţii similare în instituiţiile publice unde procesul este “anevoios şi lent”-cel puţin cum a fost catalogat de Colegiul consultativ al contabilităţii. 2004). I. nr. Ordonanţa Guvernului nr. Regulamentul Financiar al Uniunii Europene nr. . M.S. (publicat în volum.264. Of.International Accounting Standard. . nr. Editura Universitară.4 /2007 Reglementări contabile conforme cu Directivele a IV-a şi a VII-a a Comunităţii Economice Europene. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor de contabilitate publică (inclusiv anexele P. Elaborarea de standarde naţionale pornind de la principiile înscrise în IFRS pare a fi calea cea mai interesantă. 2005. 3 0 . Drăgan. poate satisface mai bine raporturile care trebuie să existe între contabilitate şi fiscalitate şi poate cuprinde unele reguli referitoare la contabilitatea din timpul exerciţiului de raportare financiară.f. 2007. cea mai acută problemă ar fi aplicarea standardelor internaţionale şi reglementărilor europene aşa cum sunt ele. cel puţin în spaţiul european.P.11-604). Documentar elaborat de Banca Mondială pentru România. Editura Economica. însă o foarte bună cunoaştere a IFRS şi o activitate legislativă prealabilă de pregătire a cadrului necesar deschiderii câmpului de aplicare şi de manifestare nestingherită a acestor principii. C. Ordinul m. Of. Această cale de acces la IFRS asigură o mai bună concordanţă între principii şi reguli. Standardele naţionale astfel elaborate trebuie să asigure convergenţa totală cu IFRS. nr. corerspunzătoare nevoilor.Revoluţia contabilităţii.de Camera Auditorilor Financiari din Romania si trimismembrilor sai ca atasament la revista Auditul financiar" nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.f. referitoare la auditul statutar al conturilor comunitare (preluată din originalul în limba franceză.973.590. nr. succesiv din 2000 până în 2007.cod ISBN nr. Pentru noi. Drăgan C. şi succesele dobândite dovedesc că acest lucru este posibil şi benefic.A. Editura Academiei Române.S -Standardele de Contabilitate pentru Sectorul Public.argumentul cel mai convingător pentru acceptarea armonizării prin raportare la IAS-uri. 2002).D. Aplicaţiile concrete din marile firme. dar nu este de loc uşor. ar putea fi acela de respingere prin această modalitate a unei eventuale dominaţii americane. Ordinul m.2006.70/13 aug. COM/2004/177. Bibliografie • • • • • • • • • • • • "Drumul spre Europa".p.82/1991 (cu toate modificările până în 2007).8. 16005/2002. îndeosebi bănci şi societăţi de asigurare. dar şi specificităţii economiei româneşti. publicat în volum. . Într-o etapă următoare va trebui să ne elaborăm propriile standarde şi normative.Contabilitatea de gestiune. publicate în volum de Parlamentul României-Camera deputaţilor.inregistrat pe C. Legea contabilităţii nr. Aplicarea acestei soluţii presupune. 2004.

3 0 .

3 0 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->