DREPTURILE OMULUI

Drepturile omului reprezinta principalele conditii care

permit fiecarei persoane sa-si dezvolte si sa-si foloseasca cat
mai eficient calitatile : fizice ,intelectuale ,morale ,socio-
afective si spirituale. Ele decurg din inspiratia tot mai mare a
omenirii la o viata in care demnitatea si valoarea fiecaruia este
respectata si protejata.
La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a
adoptat si proclamat Declaratia universala a drepturilor omului.
Dupa acest act istoric, Adunarea Generala a recomandat
statelor membre sa nu precupeteasca nici unul din mijloacele
care le stau la dispozitie pentru a publica în mod solemn textul
Declaratiei si "pentru a face astfel ca el sa fie distribuit, afisat,
citit si comentat, în principal în scoli si în alte institutii de
învatamânt, indiferent de statutul politic al tarilor sau
teritoriilor".
Adunarea Generala proclama prezenta Declaratie
Universala a Drepturilor Omului, ca ideal comun spre care
trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca
toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca,
având aceasta declaratie permanent în minte, ca prin
învatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste
drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de
ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor
universala si efectiva atât în sânul popoarelor statelor membre,
cât si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.

Tratatele internationale privind drepturile omului

• Declaratia Universala a Drepturilor Omului:

Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de
Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite
la 10 de septembrie 1948
• Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a
Libertatilor Fundamentale:
Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a
Libertatilor Fundamentale, adoptata de guvernele
membre ale Consiliului Europei la 4 noiembrie 1950
• Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului:
Conventia cu privire la Drepturile Copilului, adoptata de
Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite
la 20 noiembrie 1989
• Conventia de la Aarhus:
Conventiei de la Aarhus privind accesul la informatie,
participarea publicului la luarea deciziei
si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata la
25 iunie 1998
• Carta Europeana a Autonomiei Locale:
Carta Europeana a Autonomiei Locale, adoptata la
Strasbourg la 15 octombrie 1985

Drepturile omului :
• Principiul egalitatii in drepturi si a egalitatii sanselor
• Dreptul la aparare si principiul accesului
nediscriminatoriu la actul de justitie
• Dreptul la viata, dreptul la ocrotirea sanatatii si dreptul
la un mediu sanatos
• Libertatea individuala si dreptul la libera circulatie a
individului
• Viata intima, inviolabilitatea domiciliului si secretul
corespondentei
• Libertatea constiintei
• Libertatea de exprimare
• Libertatea informatiei
• Dreptul la invatatura si accesul la cultura
 • Dreptul cetateanului de a alege si de a fi ales
• Dreptul cetateanului la initiativa legislativa
• Dreptul cetateanului de a organiza si participa la intruniri
publice
• Dreptul de asociere
• Munca si dreptul la greva
• Libertatea economica
• Dreptul de proprietate privata si dreptul la mostenire
• Protectia copiilor si a tinerilor
• Protectia persoanelor cu handicap
• Dreptul de petitionare
• Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica
• Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor liber

ORASUL MEU
Constanta este un municipiu aflat pe
coasta Mării Negre, în partea de sud-est a
României, în regiunea istorica Dobrogea,
reședință a județului cu același nume și cel
mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-
Est. Constanța este alături de Cluj Napoca
orașul cu cel mai ridicat standard de viață
din România.[2]Conform recensământului din
anul 2002, Constanța avea 310.471
locuitori[1]. În jurul municipiului există o arie
metropolitană importantă care face din
Constanța a doua zonă metropolitană a țării
după București.
Având o suprafață ce reprezintă 70%
din teritoriul județului Constanța, de
2121,39 km² și 446.595 de locuitori,[3]
Zona metropolitană Constanța
reunește în afara orașului alte 13
localități: Agigea, Corbu, Cumpăna,
Eforie,
Lumina, Mihail Kogălniceanu,
Murfatlar, Năvodari, Ovidiu, Poarta Albă, Techirghiol, Tuzla și
Valu lui Traian[4][5].
Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul
României. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr.
când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în
dreptul Cazinoului) s-a format o colonie
greacă numită Tomis[6]. Localitatea a fost
cucerită de romani în 71 î.Hr. și
redenumită Constantiana după sora
împăratului Constantin cel Mare. În
cursul secolului XIII Marea cea mare
(cum era denumită atunci Marea Neagră)
a fost dominată de negustorii italieni din
Genova care au ajutat la dezvoltarea
orașului. Ulterior, Constanța a declinat
sub conducerea otomană, devenind un
simplu sat locuit de pescari greci și de
crescători de cai și oi, tătari. Localitatea
a redevenit un oraș după construirea căii
ferate Cernavodă-Constanța și a portului, în 1865, pentru
exportul grânelor românești. După Războiul Ruso-Turc (1877-
1878), când Dobrogea a devenit o parte a Regatului României,
Constanța, principal port al statului, a
crescut continuu, deținând acest rol până
astăzi[7].
Portul Constanța acoperă o suprafață de
39,26 km²[8], are o lungime de aproape 30
km, este cel mai mare port din bazinul
Mării Negre și se află pe locul 4 în Europa.

Constanța, fiind unul dintre cele mai mari

orașe ale României, este și un focar
cultural de importanță națională. Aici
funcționează Teatrul Național, înființat în
2004 din unificarea teatrelor „Ovidius” și
„Fantasio”[31]. Aici funcționează și Teatrul
de Operă și Balet Oleg Danovski, înființat în 2004[32]. Constanța
este cunoscută și datorită muzeelor sale numeroase: Complexul
Muzeal de Științe ale Naturii, compus din șase secțiuni:
delfinariu, planetariu, observator astronomic, microrezervație și
expoziție de păsări exotice și decor, Acvariul, Muzeul Marinei,
Muzeul de Artă Populară, Muzeul de Istorie Națională și
Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului Constanța și Muzeul
de Sculptură „Ion Jalea”.

În Constanța se pot găsi exemple de stiluri

arhitectonice diverse. Multe imobile
decorate, ridicate în perioada 1878-1930,
au cazut in paragină sau au fost demolate,
dar Cazinoul, unicul exemplu al arhitecturii
art nouveau din România, a fost renovat și
astăzi este considerat ca simbolul
municipiului[33]. Geamia veche și sinagoga
veche se mai pot încă vedea (a doua nu
mai are acoperiș), iar Moscheea nouă
construită în 1910 în stilul maur se poate
vizita. Edificiul roman din secolul II sau
Farul zis Genovez (construit în 1860 de inginerul francez Michel
Pașa, pe soclul genovez din Evul Mediu) sunt, împreună cu
biserica grecească de pe Bd. Mircea
cel Bătrân, cele mai vechi clădiri din
oraș. Există și diverse monumente,
spre exemplu statuia lui Ovidiu și
bustul lui Mihai Eminescu situat pe
faleză. Fosta primarie, astazi Muzeu
de Istorie Națională și Arheologie, a
fost deasemenea păstrată, iar
clădirea Muzeului Marinei a fost
recent renovată.

SCOALA MEA

Colegiul national Al.I.Cuza,Galati

 Colegiul National "Al. I. Cuza" ia fiinta in
toamna anului 1864 ca scoala comerciala
- cea dintai cu profil economic din
Romania, fondatori fiind Al. I. Cuza si
Mihail Kogalniceanu. Din 1878 s-a produs
prima modificare, durata studiilor fiind
prelungita de la patru la cinci ani. Elevii
erau alesi din randurile absolventilor
scolii primare si aveau ca obiecte de
studiu: corespondenta comerciala,
geografia economica, aritmetica,
elemente de fizica si chimie,
contabilitatea, cursul marfurilor,
economia politica, dreptul comercial si administrativ, igiena
publica si privata, caligrafia si desenul.
Din 1893 pana in 1898 devine scoala comerciala de gradul I
(scoala inferioara) cu trei ani de studiu (care pregatea impegati
de miscare) iar din 1898 a devenit scoala comerciala de gradul
II (scoala superioara). Intre
anii 1903-1936 a fost scoala
comerciala superioara, iar
din 1936 pana in 1948
functioneaza ca Liceul
Comercial "Al. I. Cuza" cu
durata de opt ani (patru ani
curs inferior si patru ani curs
superior).
Din 1950 devine "Scoala Medie Tehnica de Comert" cu durata
de patru ani, absolventii primind diploma de tehnician in
specializarea urmata: evidenta contabila, statistica,
merceologia produselor industriale, care le conferea dreptul sa
lucreze in serviciile economico-financiare ale intreprinderilor
comerciale ori sa urmeze cursurile invatamantului superior.
Incepand cu anul scolar 1954-1955, in viata scolii s-a produs o
mutatie fundamentala: trecerea de la profil economic la profil
teoretic. Aceasta stare de lucru a durat pana in 1959 cand
devine Liceul Teoretic de 11 ani "Al. I. Cuza", iar din 1978 Liceul
Industrial de Mecanica.
Din 1990 redevine liceu teoretic, luand fiinta primele clase din
Galati cu predare in limba Franceza a principalelor obiecte-
matematica, fizica, istoria si geografia Frantei, cultura si
civilizatie - liceul fiind al patrulea din tara cu astfel de clase,
dupa cele din Bucuresti, Cluj si Iasi.
S-au stabilit legaturi stranse de colaborare cu unele licee si
colegii din Franta si Elvetia, materializate in schimburi de elevi,
in burse acordate unor profesori, in donatii de carte si
materiale de mare interes pentru sustinerea procesului de
invatamant.
Scara ascendenta a performantelor releva implicarea tot mai
mare a profesorilor in stimularea elevilor a caror conduita se
caracterizeaza printr-un nivel ridicat de energie si perseverenta
in munca, printr-o seriozitate intensa, manifestata in dorinta de
a cunoaste si de a acumula informatii. Curiozitatea, cu
deosebire cea epistemica, actioneaza ca o forta motivationala
in activitatea de cunoastere a omului si se intareste prin
succesul acestei cunoasteri.