Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DREPTUL MUNCII
PROF. INDRUMATOR:
MASTERANT:
SAVU ANDREEA-GEORGIANA
BUCUREŞTI
2010
1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
PROF. INDRUMATOR:
MASTERANT:
SAVU ANDREEA-GEORGIANA
BUCUREŞTI
2010
CUPRINS
2
Capitolul 1
Bibliografie
CAPITOLUL 1
1.1. Definiţie, fundament juridic şi clasificarea răspunderii
juridice în dreptul muncii
3
Răspunderea juridică este una dintre instituţiile de bază ale dreptului care oferă o
garantare a transpunerii în practică a principiilor juridice fundamentale. Răspunderea este
instituţia juridică ce are drept scop conştientizarea persoanei cu privire la consecinţele faptelor
sale, impunând luarea unei măsuri sancţionatorii dacă ordinea de drept nu este respectată cu
bunăcredinţă.
Aceste forme ale răspunderii juridice nu se exclud una pe cealaltă, ele putând
coexista, funcţie de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei de către salariat.
4
muncii (răspunderea patrimonială, răspunderea contravenţională şi cea penală) caracterizează
alte ramuri ale dreptului (dreptul civil, dreptul adminsitrativ şi dreptul penal).
Conform art. 263 din cod, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având
dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată
că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune
sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele
legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă
aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
- starea de necesitate;
- cazul fortuit;
- forţa majoră;
- eroarea de fapt.
Aşa cum prevede art. 264 din cod, sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica
angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus
retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
6
Legea prevede că angajatorul este obligat să respecte o serie de criterii la
individualizarea sancţiunii disciplinară aplicabilă în fiecare caz concret, funcţie cu gravitatea
abaterii disciplinare săvârşite de salariat. Aceste criterii sunt:
7
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul
colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
8
Astfel, conform prevederilor art. 269 codul muncii, angajatorul este obligat, în
temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat
în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul
îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul iar conform art. 270 salariaţii
răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru
pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
9
este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se
stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.
În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate
face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri,
angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură
civilă.
10
a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe
ţară;
c) împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a
unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei;
În acelaşi timp, este posibil ca la nivelul unităţii răspunderea să provină din modul
defectuos în care un angajat anume şi-a îndeplinit sau nu şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu.
Pe cale de consecinţă, împotriva acestui salariat va putea fi angajată răspunderea patrimonială,
iar amenda pe care a plătit-o angajatorul va fi recuperată de la salariatul în cauză, sub forma
reţinerilor lunare din salariul cuvenit.
11
Răspunderea penală de dreptul muncii nu se rezumă doar la infracţiunile incriminate
în codul muncii, codul penal partea specială cuprinzănd reglementarea pentru mai multe tipuri
de infrsacţiuni în legatură cu7 serviciu sau care au drept subiect calificat un salariat.
De asemenea, constituie infracţiune conform art. 280 din Codul muncii nedepunerea
de către angajator, în termen de 15 zile, în conturile stabilite, a sumelor încasate de la salariaţi
cu titlu de contribuţie datorată către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul
asigurărilor pentru şomaj ori către bugetul asigurărilor sociale de sănătate şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
CAPITOLUL 2
STUDIU DE CAZ
- anularea ordinului nr. II/04505 din 17 decembrie 200 prin care a fost destituit din funcţia de
agent şef adjunct de poliţie la Sectia 3 a Polţtiei municipiului Piteşti;
- reintegrarea sa în funcţia publică menţionată mai sus şi obligarea celor doi pârâti să-i
platească drepturile băneşti cuvenite de la data luării măsurii şi până la reintegrarea efectivă,
precum şi cheltuielile de judecată .
13
vatămată s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, iar pe baza analizei ADN
recoltată de la victimă s-a stabilit că reclamantul este autorul faptei şi totodată, a fost luată
împotriva lui măsura arestării preventive.
S-a concluzionat că, întrucât nu s-a adus nicio vătămare reclamantului într-un drept
legitim şi sancţiunea disciplinară a fost în mod legal aplicată, acţiunea în contencios
administrativ formulată pentru anularea actului administrativ trebuie respinsă.
14
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul N.M.
- dreptul de emitere al ordinului sancţionator s-a prescris prin scurgerea unei perioade de peste
un an de la data săvârşirii faptei ce constituie abatere disciplinară;
- nu s-au respectat dispoziţiile art. 54 din Regulamentul nr. 317 din 13 septembrie 2002
privind acordarea recompenselor şi aplicarea sancţiunilor disciplinare poliţiştilor (potrivit
cărora sancţiunea disciplinară se aplica în maximum 30 de zile de la data comiterii faptei),
precum şi cele conţinute în art. 59 pct. 9 din Legea nr. 360/2002;
- au fost nesocotite dispoziţiile art. 30 lit. g), 34 si 35 alin. (2) din acelaşi regulament
referitoare la competenţa Consiliului de disciplină, la sesizarea acestuia de către şeful unităţii
şi la termenul de întocmire a dosarului;
- actul administrativ este lovit de nulitate absolută, sancţiune ce derivă din emiterea lui de
către ministrul administraţiei şi internelor în loc de şeful Inspectoratului General de Poliţie.
15
Ca şi termenul de o lună, termenul maxim de 1 an nu este de decădere, ci tot de
prescripţie, adică de prescripţie a răspunderii disciplinare, similar ca natură juridică cu
termenele de prescripţie a răspunderii penale sau contravenţionale.
În speţă, deşi fapta reclamată de P.A. a fost săvârşită in ziua de 14 decembrie 2001,
descoperirea autorului său a avut loc abia în luna septembrie 2002, după efectuarea unor
cercetari penale ample, Prin urmare, atitudinea culpabilă a făptuitorului nu s-a limitat la
săvârsirea infracţiunii de viol, ci a continuat ulterior, prin ascunderea adevarului, pe toata
durata cercetarilor penale şi până la arestarea lui preventivă, măsură comunicată organului de
poliţie cu adresa nr. 12698 din 25 septembrie 2002.
Pe de altă parte, este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (2) din Legea nr.
360/2002, destituirea din poliţie se dispune în mod corespunzator de persoanele care, conform
art. 15, au competenţa să acorde gradele profesionale.
18
caracteristica consumului în funcţie de turaţie şi putere.
În şedinţa publică din 16.04.2008, pîrîtul a formulat întîmpinare în care a arătat că nu se face
vinovat de producerea prejudiciului pretins de reclamantă.
A susţinut că sunt eronate datele înregistrate de instalaţia ICL montată pe locomotivă, că a
adus la cunoştinţa conducerii unităţii faptul că acest tip de instalaţii dă erori mari în ce
priveşte înregistrarea consumului de motorină şi a cantităţii de motorină aflată în rezervor la
un moment dat, datele fiind influenţate de temperatura motorinei, de densitatea motorinei de
tonajul remorcat, de condiţiile de planeitate, precum şi de alţi factori.
A mai susţinut că instalaţia ICL nu este certificată metrologic şi nu se poate face dovada
existenţei şi întinderii prejudiciului pe baza datelor înregistrate de aceasta.
Pîrîtul nu a solicitat probe în apărarea sa, nu s-a mai prezentat la instanţă la următoarele
termene de judecată, nu a dat curs chemării de interogatoriu dispusă de instanţă la termenele
din 04.06.2008 şi 25.06.2008.
La 14.05.2008, reclamanta a formulat un răspuns la întîmpinarea pîrîtului arătînd că instalaţia
ICL este avizată metrologic şi este verificată periodic de către firma producătoare.
Analizînd actele şi lucrările dosarului, precum şi prevederile legale în materie, instanţa reţine
următoarele:
Pîrîtul este angajatul societăţii reclamante cu contract individul de muncă pe durată
nedeterminată îndeplinind funcţia de mecanic de locomotivă la Remiza Dr. Tr. Severin.
În ziua de 03.09.2007, în exercitarea atribuţiilor de serviciu a preluat locomotiva DHC 407 cu
menţiunea „bună de drum” pentru a efectua serviciu de manevră la Staţia Dr. Tr. Severin
Mărfuri.
În urma citirii şi interpretării datelor ICL s-a constatat un consum nejustificat de motorină de
118 kg pe locomotiva respectivă în data de 3/4.09.2007, în intervalul oral 18,52 – 7,30 în care
a efectuat serviciul pîrîtul, aşa cum rezultă din raportul de citire interpretare nr. 60/18.09.2007
al înregistrării instalaţiei ICL.
Astfel, din acest raport rezultă că la intrarea în tură a pîrîtului în ziua de 03.09.2007, ora 18,52
în rezervor se aflau 1594 kg motorină, iar la ieşirea din tură a pîrîtului în ziua de 04.09.2007,
ora 7,30 se aflau 1345 kg motorină, consumul efectiv de motorină în acest interval de timp
fiind de 131 kg.
În condiţiile în care diferenţa de nivel a motorinei din rezervorul locomotivei DHC 407 a fost
de 239 kg, iar consumul efectiv a fost de 131 kg, rezultă un consum nejustificat de motorină
de 118 kg în valoare de 264,63 lei.
Instalaţia ICL este instalaţia care se montează pe fiecare locomotivă şi care măsoară atît
19
consumul efectiv al locomotivei, cît şi nivelul motorinei în rezervor la un moment dat. Datele
sunt înregistrate pe diagrame care se citesc şi se interpretează de către persoane specializate şi
instruite în acest sens, în cazul de faţă de Ciocnitu Camelia care îndeplineşte funcţia de
tehnician la Depoul Marfă Craiova.
Pîrîtul avea obligaţia să respecte instrucţia nr. 201/2007 art. 11 lit. c care prevede că „ în
timpul serviciului personalul de locomotivă răspunde de utilizarea corespunzătoare a
combustibilului şi lubrifianţilor folosiţi pentru remorcarea trenurilor, respectiv pentru
manevră”Avînd în vedere că în exercitarea atribuţiilor de serviciu pîrîtul nu a respectat
instrucţia nr. 201/2007 art. 11 lit. c şi a produs reclamantei un prejudiciu în sumă de 264,63
lei, reprezentînd consumul nejustificat de motorină, instanţa apreciază că în cauză sunt
îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 270 din Codul Muncii.
Astfel, potrivit art. 270 din Codul Muncii „salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor
şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului
din vina şi în legătură cu munca lor”.
Susţinerea pîrîtului că instalaţia ICL nu este avizată metrologic şi omologată nu poate fi
reţinută de către instanţă deoarece reclamanta a făcut dovada cu acte că există certificat de
omologare tehnică feroviară seria OT nr. 383/2003 emis de către Autoritatea Feroviară
Română din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, emis în
conformitate cu prevederile HG 626/1998 şi cu raportul nr. 2848/18.03.2003 al Comisiei de
Omologare Tehnică ce atestă că instalaţia de înregistrare de consum de combustibil pentru
locomotive – ICL este conform documentului tehnic de referinţă ST 008/2001, certificatul de
omologare tehnică fiind valabil pînă la 01.07.2008 în condiţiile respectării prevederilor din
documentaţia tehnică şi din OMT 290/2000.
De asemenea, reclamanta a făcut dovada cu adresa nr. 4070/26.03.2005 emisă de Biroul
Român de Metrologie Legală către SC Softronic SRL Craiova, firma producătoare a
instalaţiei ICL, că potrivit Legii 11/1994, instalaţia ICL nu se supunea controlului metrologic
legal, nefiind cuprinsă la aceea dată în lista oficială, precum şi dovada că după modificările
aduse Legii 11/1994, modificări intervenite în 2007, Biroul Român de Metrologie Legală a
emis certificatul aprobare de model nr. 106/25.06.2007, valabilă pînă la 25.06.2012.
În ceea ce priveşte susţinerea pîrîtului că instalaţia ICL dă erori la măsurarea şi înregistrarea
datelor, instanţa constată că nu a fost dovedită în nici un fel. Pîrîtul nu a solicitat o expertiză
tehnică care să verifice acest aspect, ba mai mult, nu s-a mai prezentat deloc la instanţă şi nu a
dat curs chemării la interogatoriu dispusă de instanţă, motiv pentru care instanţa va face
aplicarea art. 225 din C.p.civ., şi va considera aceasta drept un început de dovadă în folosul
20
părţii potrivnice ceea pe care o va corobora cu celelalte probe administrate în cauză de către
reclamantă.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile aret. 270 din Codul muncii,
instzanţa a admis cererea şi a obligat pîrîtul în favoarea reclamantului la plata sumei de
264,63 lei, reprezentînd contravaloare a 118 kg motorină consumată nejustificat.
BIBLIOGRAFIE
2. Ştefănescu Ion Traian, Dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001;
4. Ţurdea Luminiţa, Legislaţia muncii şi asistenţei sociale – note de curs, Editura Mirton,
Timişoara, 2003;
5. Codul muncii;
21
6. www.portal.just.ro
7. www.euroavocatura.com
22