Sunteți pe pagina 1din 6

ASEPSIA

PROFILAXIA INFECŢIEI AEROGENE, PRIN PICĂTURI, DE CONTACT ŞI PRIN


IMPLANTARE

Asepsia – (asepsis – fără infecţie)


presupune un ansamblu de măsuri prin care se împiedică pătrunderea microorganismelor în
plagă, întreg organismul.
TOT CE VINE ÎN CONTACT CU PLAGA TRIEBUE SĂ FIE DEGAJAT DE MICROBI
ADICĂ STERIL
Ernst Bergman (1836-1907)

Congresul internaţional xx de medicină.


Berlin-1890
Joseph Lister (1827-1912)
În 1867 la congresul chirurgilor
din oraşul Dubllin Lister a
propus metoda antiseptică
în tratatul “O nouă metodă
de tratament a fracturilor
şi abceselor cu sugestii
asupra cauzelor de
supuraţie”
Surse de infecţii în organism exogenă endogenă
Căi de răspândire a infecţiei
Aerogen
Prin picături
De contact
Prin implantare
Hematogen
Limfogen
Percontinuitate
Ascendent
Profilaxia infecţiei prin aer şi picături
Măsuri
organizatorice
Factori fizici
Preparate chimice
Metode biologice

MĂSURI ORGANIZATORICE

• Organizarea secţiilor de chirurgie, planificarea lor


• Funcţionarea blocului de operaţii
• Supravegherea generală zilnică a stării şi lucrului din blocul de operaţie.
• Consecutivitatea (ordinea) operaţiilor (iniţial se recomandă efectuarea
operaţiilor aseptice, de exemplu a herniei,
guşei etc, apoi celorlalte, care pot infecta sala de operaţie, instrumentele, personalul
(focarele purulente etc.).
• Controlul şi analiza bacteriologică a gradului de contaminare a sălii de operaţie.
• Echipamentul personalului medical (măşti, îmbrăcăminte, încălţăminte).
• Disciplina şi sinceritatea personalului.
BLOC DE OPERAŢIE
Schema blocului de operaţie?

Destinarea încăperilor blocului de operaţie?


Zonarea încăperilor I; II; III; IV?
Întreţinerea şi îngrijirea sălilor de operaţie?
Tipurile de curăţenie în sălile de operaţii?

• STERILIZAREA - reprezintă distrugerea, prin mijloace fizice sau chimice a tuturor
microorganismelor de pe suprafaţa instrumentelor, materialelor, echipamentului echipei
chirurgicale care vin în contact cu ţesuturile pacientului.

• DEZINFECŢIA - reprezintă diminuarea contaminării cu germeni patogeni a
instrumentelor sau materialelor medicale (înainte de a fi supuse sterilizării), a spaţiilor în
care se desfăşoară activitatea medicală, mobilierul, aparatelor, a echipamentelor
medicale, etc.
METODE DE STERILIZARE

• Prin căldură umedă sub presiune (autoclavarea)

Autoclav electronic cu aburi pentru sterilizarea


Instrumentelor. Închidere de siguranţă, cameră din inox.
Sistemul de control al instrumentului este bazat pe un
microprocesor programabil. Operaţia se realizează
automat prin simpla apăsare a unei taste şi parcurge
următorii paşi: umplerea cu apă, încălzire, sterilizare,
evacuare aburi şi uscare.

Controlul sterilizării (temperatură, timp şi grad de saturare a vaporilor de apă) se face


modern cu benzi de hârtie-test (de exemplu cele Browne), a căror culoare virează în funcţie
de realizarea parametrilor de sterilizare doriţi.

• PRIN CĂLDURĂ ÎN MEDIU USCAT

Se face în etuve speciale, denumite Pupinel, cu pereţii dubli, izolaţi cu azbest. Încălzirea se
face printr-o rezistenţă electrică iar aerul din incinta etuvei este trecut peste rezistenţă şi
omogenizat cu un ventilator. Timpul de sterilizare (120-45min.) variază în funcţie de
temperatură (160-180ºC)
Sterilizarea prin căldură uscată este ideală pentru instrumentele metalice
Controlul sterilizării (timp şi temperatură) se face chimic prin tuburi-test Browne. Acestea
conţin un lichid a cărui culoare virează la realizarea parametrilor de sterilizare doriţi.

• PRIN VAPORI DE OXID DE ETILEN SAU FORMOL


Oxidul de etilen este un gaz incolor, explozibil, cu o penetraţie crescută prin textile, hârtie,
cauciuc şi mase plastice şi efecte bactericide asupra tuturor microorganismelor patogene,
inclusiv a celor sporulate.
Sterilizarea se face la 50±8ºC, iar timpul de sterilizare este de 3-6 ore. Cu oxid de etilen se
sterilizează instrumentele optice, catetere, canule,proteze metalice.
Sterilizarea cu vapori de formol este mai puţin toxică şi se face în etuve speciale cu soluţie
de formaldehidă 35%, la 60-85 ºC.

• PRIN IMERSIE ÎN SUBSTANŢE GERMICIDE


se face în mod obişnuit cu glutaraldehidă soluţie apoasă 2% (cidex). Se utilizează pentru
sterilizarea instrumentelor care nu suportă temperaturi înalte (de exemplu endoscoape)

• STERILIZARE PRIN ULTRASUNET – este bazată pe fenomenul de cavitaţie şi se


foloseşte în stomatologie.

STERILIZARE PRIN LIOFILIZARE – deshidratare în vid la temperaturi ultrajoase (-


196ºC). Se utilizează pentru conservarea ţesuturilor şi a culturilor celulare.

STERILIZARE PRIN RADIAŢII


IONIZANTE

Radiaţii gamma sau fascicule de electroni cu energii înalte, produse în acceleratori de


particule, se utilizează în mediul industrtial pentru sterilizarea de seringi, sonde, materiale
de sutură, etc. şi a unor substanţe medicamentoase termosensibile.
• Sterilizarea prin filtraţie şi radiaţii ultraviolete sunt folosite ca metode
complementare pentru dezinfectarea aerului din sala de operaţii, fiindcă au o mică
capacitate de penetraţie

Actualmente FIERBEREA nu este concepută ca metodă de sterilizare, deoarece la fierbere nu


are loc distrugerea tuturor formelor sporulate ale infecţiilor.
Sterilizarea prin FLAMBARE actualmente nu se mai foloseşte.

DEZINFECŢIE
Câmpul operator
• Grosih-Filoncicov
(badijonare soluţie
alcoolică iod 5 %)
• Bakkal
(badijonare soluţie alcoolică
verde de briliant 1 %)
Mâinile chirurgului
- Alcool etilic 70-96 %
- Receptura C-4
- Clorhexidină 0,5 %
soluţie alcoolică
- Novosept 3 %
soluţie apoasă
- Preparate aniogene şi
catiogene sintetice
- Dezinfectare cu ultrasunet

PRINCIPII DE DEZINFECTARE A MÂINILOR CHIRURGULI


1. Înlăturarea mecanică a
impurităţilor de pe suprafaţa
pielii prin spălare
2. Prelucrarea pielii cu un
antiseptic cu acţiune
bactericidă
3. Tăbăcirea pielii
4. Inofensivitatea metodei
PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN IMPLANTARE
Implantul – reprezintă un corp
străin incorporat în ţesutul uman.

Implantul menţine procesul


Inflamator dezvoltat, iar lichidarea
acestei complicaţii este posibilă
numai prin înlăturarea lui (proteze,
material de sutură, organe, etc.)
Chirurgie vasculară
Stent vascular
Traumatologie
Stomatologie
Chirurgie estetică
MATERIAL DE SUTURĂ

Resorbabil
catgutul, dexonul, vicrilul, etc.
Neresorbabil
mătasea, capronul,
lavsonul, prolenul etc.
Grosimea firelor de sutură este marcată prin numere:
de la 00 până la16 (cu cât este mai mare numărul, cu atât
este mai gros firul de sutură) . Utilizând material de sutură,
impregnat cu preparate antimicrobiene (ftorotan, acetemină
etc.) putem reduce considerabil cazurile de supuraţie
a plăgii.

Cerinţe
• să posede o suprafaţă netedă şi rectilinie, să fie atraumatic
• să posede alunecare perfectă prin ţesuturi şi să fie elastic
• să formeze noduri temeinice
• să fie biologic compatibil
• resorbţia suturilor să nu anticipeze etapa de cicatrizare.

PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN IMPLANTARE


Materiale pentru implantare Metode de sterilizare

Material de sutură, peste 40 tipuri: Raze gama


mătaseă, capron, lavsan, prolen, catgut, Autoclvare
dexon, etc.
Sterilizator cu gaze
Proteze: vasculare, articulare, Imersie în substanţe
cardiace, dentare, plase sintetice, etc. germicide
Organe: rinichi, ficat etc. Containere ermetice sterile

Ţesuturi: cultură celulară, piele etc. Liofilizare

Altele: catetere, drenajuri, cava-filtre, Autoclavare, ultrasunet,


catetere vasculare etc. imersie în substanţe
germicide
Complicaţie după plasare i/v de cateter
Flebită post perfuzie
pe partea dorsală a
mâinii cu necroză
importantă de
ţesuturi

INFECŢIE NOSOCOMIALĂ (IN) Ordinul Ministerului Sănătăţii al RM Nr.140


“Nosokomeone” în traducere din greacă semnifică “spital”, ceea ce se contractă în spital.
IN – orice maladie, provocată de microorganisme, contractată într-o instituţie medicală de
un pacient după admiterea lui fie pentru spitalizare, fie pentru tratament ambulatoriu, a
căror simptome apar după (>48h) sau mai târziu (mai multe luni în cazul infectării cu
proteze).
Pentru plaga postoperatorie este acceptată IN, infecţia care a survenit în timp de 30 zile
după operaţie.
Pentru o proteză sau un implant – 1 an după operaţie.
Această infecţie nu este prezentă şi nici în perioadă de incubaţie la momentul internării
pacientului sau adresării lui după ajutor medical ambulatoriu!!!

IN – o veritabilă problemă de sănătate publică


Riscul contractării unei infecţii în spital este in mediu de 7% şi variază în funcţie de tipul
serviciului:
Terapie intensivă – 32,7%
Chirurgie – 9.1%
Medicină internă – 6,,4%
În Franţa anual sunt depistate circa 500.000-800.000 cazuri cu un cost de
tratament de ordinul 250.000mln.EUR.

FRECVENŢA INFECŢIEI NOSOCOMIALE ŞI FORMELE CLINICE


• Infecţii urinare – 40% cazuri
• Infecţii postoperatorii – 25%
• Infecţii pulmonare – 10-30% (pneumonii etc.)
• Infecţii generalizate – 5-10 %
• Infecţii virale

CAUZE FAVORIZANTE ALE INFECŢIILOR NOSOCOMIALE


1. Utilizarea excesivă a antibioterapiei, care modifică ecologia microbiană a organismului.

2. Lezarea barierei cutaneuo-mucoase, care exercită o apărare anatomică, favorizând


penetrarea microbiană.

3. Compromiterea sistemului imun de apărare, atât a imunităţii mediate umoral, cât şi a


celei mediate celular, ca consecinţă a denutriţiei în urma utilizării diferitor medicamente
(corticosteroizi, antiinflamatoare, anticanceroase), sau a diferitor stări patologice
preexistente (cancer, diabet zaharat, boli sistematice, alcoolism etc.).

MODURI DE TRANSMITERE A INFECŢIILOR NOSOCOMIALE


• Auto-infecţie – pacientul se infectează cu propriii germeni care se află pe suprafaţa
pielii, mucoaselor, tubului digestiv etc. Este caracteristic pentru bolnavii imuno-
deprimaţi, SIDA, aplazici, etc.
• Hetero-infecţie – germenii responsabili de “IN” provin de la un alt bolnav, transmiterea
fiind mai frecvent manuportată de personalul medical. Aceste infecţii se mai numesc
“încrucişate”
• Xeno-infecţie - agenţii patogeni sunt transmişi de persoanele care vin din exterior, ei
însuşi, prezentând o patologie infecţioasă declarată sau în faza de incubaţie. Acest mod
de transmitere nu trebuie să fie neglijat, fiindcă poate deveni devastator pentru un bolnav
fragil.
• Exo-infecţie – survine ca consecinţă a unui deranjament tehnic în funcţionarea unui
serviciu de chirurgie filtrul de aer, autoclavul, climatizorul etc.,(legionelloza,
aspergiloza), sau a unei erori comise în procesul de tratament cu materiale protetice
medico-chirurgicale.

MĂSURI DE COMBATERE A INFECŢIILOR NOSOCOMIALE


• Igiena mâinilor personalului medical, a pacienţilor şi anturajului lor.
• Izolare septică (în particular într-o odaie individuală) a pacienţilor susceptibili de o
propagare a infecţiei.
• Izolarea protectoare a bolnavilor anormal susceptibili la infecţii.
• Antibioterapie raţională impusă bolnavilor din spital.
(uzajul excesiv de antibiotice favorizează declanşarea IN )
• Supravegherea serviciilor tehnice (ventilaţia,apa…), bucătăriei, dezinfectarea
conductelor de transport a fluidelor, încălzirea climatizarea, etc.
• Controlul medical periodic al personalului din spital
• Constituirea unui comitet în spital destinat pentru controlul IN.