Undele cerebrale sunt probabil printre cele mai studiate unde electromagnetice ale

corpului nostru. La fel de studiate sunt şi undele specifice analizatorilor, mai ales
analizatorul vizual şi auditiv.
Ochiul uman conţine peste 120 milioane de fotoreceptori. Există fotoreceptori în
retină atât de sensibili, încât pot absorbi un singur foton. Informatia vizuală (transmisă
sub formă de unde electromagnetice de la nivelul receptorilor retinei) ajunge la cortex, în
fiecare emisferă a creierului existând câte un nucleu de neuroni care stochează această
informaţie separat: informaţia provenită de la ochiul stâng este prelucrată de emisfera
dreaptă şi viceversa. Exista o corespondenţă de 1:1 între celulele retinei şi cele două
nuclee de neuroni din cortex (deci tot 120 milioane de neuroni). Deci avem o rezolutie
mai mare decât 10.000.x10.000.=100milioane celule. Comparativ, un ecran de monitor
are rezoluţie de ordinul 1000x1000=1milion.
Informaţia vizuală (unde electromagnetice) este disecată de creier (prin
transformări Fourier), diversele aspecte ale informaţiei fiind trimise în părţi diferite ale
creierului (informaţia de culoare, contrast, mişcare, etc. - creierul vrea informaţie despre
schimbare, vrea contrast de la ochi). Creierul distinge 500 nivele de brightness, si 6
milioane de nuante. Informaţia de culoarea imbunatateste contrastul. Aceste informatii
despre miscare, culoare, contrast, feţe, etc, sunt stocate separat, creierul le combina, si aşa
ia naştere vederea – experienţa umană numită vedere. Pentru ca vederea să ia naştere,
creierul completeaza informaţia care vine de la cei doi ochi cu informaţii din memorie şi
de la alte simţuri. Când urmărim un film cu o muzică intensă ca trăire emoţională, vedem
o emoţie şi pe faţa actorilor, chiar dacă aceştia nu exprimă acea emoţie. Dacă muzica este
alta, vedem altceva, poate detalii ale peisajului etc. Prin urmare, ca noi să vedem, este
nevoie de unde electromagnetice ( ce iau naştere la contactul luminii cu diverse obiecte,
contact urmat de absorbţia variabilă a undelor luminoase şi apoi refracţia lor), de
implusuri nervoase declanşate de fotoreceptorii retinieni), de extragerea informaţiei
conţinută în implusuri de către creier, precum şi de combinarea acesteia cu informaţie din
alte surse.
Ca şi vederea, auzul este un rezultat al combinării de către creier a mai multe
informaţii. Urechea conţine receptori de presiune, sensibili la oscilaţiile produse de
obiecte.
Sunetul este rezultatul interpretării de către creierul uman a informaţiei provenite de la
undele electromagnetice produse ca urmare a oscilaţiilor diverselor obiecte. Cea mai
simplă undă are forma unei sinusoide. Ei îi corespunde, ca sunet, deci ca şi oglindire în
psihicul uman a proprietăţilor undei electromagnetice, bip-ul care se aude în programele
TV atunci când se doreşte eliminarea unor