Mamă, m-au exmatriculat!

Sinopsis: Victor, un tanar dezamagit.Cu o situatie materiala slaba, parinti severi

si cu modificari de caracter de la esec la esec.Traieste intr-o lume paralela cu cea
reala,iesind la suprafata dorinta sa de detasare. Trece prin toate evenimentele
neplacute din viata sa,ajungand sa nege faptul ca moartea poate schimba
caracterul omului.Ignora semnalele vietii cotidiene,anuleaza orice posibila grija
pentru semeni si nu-si poate depasi limitele proprii.

Albastrul este folosit pentru a trata durerile.

Actul I
Personaje:

Victor

Codin

Vanzatoare carne

Vanzatoare branza

Scena 1

O piata comuna. O hala inalta, luminata, cu tarabe rosii pline cu legume si fructe care mai de
care mai proaspete si frumos aranjate in piramide perfecte. Pe laterale, o toneta de branzeturi
si una de carne.

Victor si Codin intra din lateral uimiti de lumina puternica din piata . Codin merge inainte, Victor
ramas in urma analizeaza fetele oamenilor obisnuiti din acea dimineata de sambata.

Codin: Victor, vii?Unde te uiti?

Victor: (derutat cu privirea spre zona de carnuri)Nu.Da.Vin.Incerc doar..

Codin: Hai ca ar trebui sa ne grabim. N-as vrea sa o supar de mama ta.Mai ales acum.
Victor: Sigur.Nu o sa pierdem vremea, doar ca nu inteleg.

Codin: Ce anume?

Victor: Mi se pare ciudat faptul ca doamna de la carne..O vezi?(gesticuleaza spre zona

carnurilor)E acolo in colt.Are ceva ciudat.

Codin: Nu stiu ce vorbesti.Hai sa mergem.

Victor: Nu,stai ca incerc sa inteleg daca…

(isi concentreaza privirea spre vanzatoarea de la carnuri si incearca sa nu-si schimbe mimica
fetei)

Codin: (iritat)Victor!

Codin se indeparteaza lasandu-l pe Victor singur pentru cateva clipe.

Victor(parca hipnotizat): Codin, uite..Doamna aia este de fapt altceva.Are parul lung prins intr-
un coc inalt.Este din alt tablou.Are corpul subtire,machiajul meschin si cu rochie de
epoca.Albastra.Da.E albastra.Are mainile subtiri.Tu vezi?Vezi?Nu.Nu mi se pare.Nu inteleg ce se
intampla.Codin, tu vezi?(vorbind mai mult singur decat indreptat catre Codin)

Vanzatoare carne: (cu o privire draguta, calma,cu o voce blanda cu un accent parca din alte
zone,zambind spre Victor) Doriti sa cumparati ceva?Am bucati proaspete de ceafa, pulpe si niste
muschiulet suculent si proaspat si bun si gustos.Hai!Sa va dau?

Victor(catre Codin care era deja pierdut in multime): Codin!..(catre vanzatoare)Nu doamna.
Am..venit..Nu sunt aici singur..Ma scuzati.Nu vreau nimic.Sunt aici cu prietenul meu.

Vanzatoare carne: Hai sa-ti dau carne proaspata!

Victor: (derutat, vorbind in gand) Cum?O transform eu.Nu e nimic real.Incearca sa te

calmezi.Dar e placut sentimental.Din ce timp e doamna?Din ce vremuri vine?Cum sa aiba rochie
albastra?Cum sa-si prinda parul rosu, lung, ondulat..asa?Nu, Victor.Cum ar trebui sa vorbesc?
Carne proaspata.Victor, nu te pierde.Ramai aici cu mine.De ce este in mediul asta?Cum sa aiba
rochia albastra?

Codin: Victor?Vii?

Victor: Codin.Nu o sa-ti vina sa crezi.

Codin: Ce s-a intamplat?

Victor: Doamna de la carne este un personaj de basm.Tu vezi cum e imbracata?

Codin: Unde?

Victor: Uite.Acolo in colt.Ii vezi parul?Vezi cum este imbracata?

Codin: Da.Cred ca e normal.Halat alb.Parul prins.Ce?

Victor: Nu.Doamna de la carne.Codin, esti atent?

Codin: Da, Victor!Eu sunt ala normal.

Victor: Uita-te!Are rochie de epoca.Albastra!Cum este posibil?Tie ti se pare normal?

Codin: Victor, hai sa mergem.Am venit cu treaba.Nici mie nu-mi place sa fac cumparaturi
dar..Te rog, eu te inteleg ca esti obosit. Iti inteleg si pierderea.

Victor (pierdut in ganduri): Era albastra.

Langa standul de branzeturi, Victor ramane blocat.Codin la cativa pasi mai departe.

Victor: O doamne!

Codin se intoarce langa Victor.

Codin: Ce?

Victor: Uite.Nu sunt nebun.O vezi?Doamna plinuta de la branzeturi.Blonda, par bogat, lasat
liber..cu decolteu.Iarasi.Rochia de epoca.Ce zi e azi?

Codin: Victor, vrei sa plecam?

Victor: Uita-te!

Codin: Nu vad decat acelasi profil de om care vinde la o taraba intr-o piata.Vinde branza si
smantana.Hai sa mergem!

Victor: Nu.Mai stai.Nu vezi asta in fiecare zi.

Victor se freaca la ochi.Isi plimba mainile pe fata in ritm de om tulburat.

Victor (in sinea lui): Fundita la V-ul decolteului.Are rochie cu dantela.Oh.Nu.Este fantastic.Deja
privirea i se transforma in altceva.Nu este de ordin uman.De unde atata bunatate in ochi.Rochia
nu este albastra.Nu stiu culoarea asta.

Vanzatoare branzeturi: Haideti.Doriti sa gustati?(cu un zambet strans, cu ochii aproape

inchisi,de o amabilitate neintalnita de catre Victor)
Victor ramas uimit de faptul ca cea de-a doua creatura fantastica ii vorbeste si are amabilitatea
iesita din comun.Ramas mut, analizeaza vanzatoarea grasuta de la decolteu la ochi.

Vanzatoare branzeturi: Nu doriti?Sa luati sa gustati o bucata de cas?Nu e scump.

Codin: Nu.Nu vrem.(il trage pe Victor mai departe de taraba)

Victor:Hai sa mergem.( Victor se freaca la ochi.Isi plimba mainile pe fata in ritm de om tulburat.)

Actul 2
Victor

Preotul

Codin

Mama lui Victor

Un living obisnuit.In spate o usa deschisa.In dreapta o masa mica si un fotoliu.In mijloc pe o masa solida,
un sicriu negru. Mobila din lemn vechi si un candelabru prafuit.

Scena 1

Victor intra in scena.Se aseaza pe fotoliu.Preotul se apropie din spate.Se opreste cu mana pe umarul lui
stang.

Preotul: Esti bine?

Victor: Nu stiu de ce toata lumea pune intrebarea asta.Sunt.Plang?

Preotul: Victor, treci prin momente grele. Nu crezi ca..(este interupt de Victor)

Victor: Nu.Refuz sa am aceasta conversatie cu dumneavoastra.Scuzele mele parinte.

Preotul: Dar..

Victor: Nu.

Victor se ridica de pe fotoliu si se indreapta spre iesire.Este oprit de Codin.

Codin: Unde pleci?

Victor: Nu plec.
Codin: Cum nu pleci?

Victor: Vreau sa ies la aer.Am nevoie de spatiu.

Codin: Nu o lasa pe mama ta aici singura.Ii este greu si ei.

Victor: Ei, nu vorbi prostii.

Codin: Am inteles ca esti derutat si tulburat dar trebuie sa intelegi ca-ti sunt prieten.Te ajut sa vezi altfel
lucrurile.

Victor: Nu ma ajuta.Cred ca deja le vad altfel.

Codin: Victor.Ti-a murit tatal.

Victor: Si eu iti multumesc ca imi aduci aminte.

Codin: Nu o fac cu rautate.

Victor: (ganditor,gandind cu voce tare) Era albastra.

Codin: Poftim?

Victor: Doamna de la carne.Avea o rochie albastra.

Codin:Nu inteleg.

Victor: Cum sa fac?

Codin: La ce te referi?

Mama lui Victor intra din lateral in scena. Se opreste. Se uita patrunzator in ochii lui Victor. Ridica din
spranceana, cu ochii inlacrimati si cu tinuta neagra. Mainile ii sunt grele cu degete lungi de pianist.

Codin: Uite.Vezi?Esti nerecunoscator.

Victor: Las-o pe ea sa spuna.Asa cum face tot timpul.

Codin iese din scena.

Victor se invarte in jurul camerei,incet, ganditor,frustrat, parca absent.

Se apropie de sicriu unde era si mama lui. Ea nu se intoarce.Ramane cu privirea in sicriu.

Victor: Mama, m-au exmatriculat..