ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE

VALORI
CATEDRA DE FINANŢE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

CONSTITUIREA CAPITALULUI ÎNTREPRINDERII

PRIN PROCEDEE MODERNE DE FINANŢARE,
CREDITARE, DECONTARE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
Prof.univ.dr. Dalina Dumitrescu

Doctorand:
Anca Georgiana Bran

Bucureşti
2007
 a) Cuprins

INTRODUCERE

CAP.I SCHIMBĂRI ÎN EVOLUŢIA PREZENTĂ ŞI VIITOARE A

ÎNTREPRINDERII
CAP.II STRUCTURA FINANCIARĂ OPTIMĂ A ÎNTREPRINDERII
CAP.III SCHIMBĂRI SEMNIFICATIVE ÎN FORMAREA ŞI
DEZVOLTAREA CAPITALULUI ÎNTREPRINDERII
CAP.IV PRODUSE, PROCEDEE MODERNE DE FINANŢARE,
CREDITARE, DECONTARE
CAP.V MODEL OPTIM DE FORMARE A CAPITALULUI
INTREPRINDERII
CONCLUZII FINALE

b) Cuvinte cheie
ciclul de viaţă al întreprinderii - succesiunea a patru etape pe plan comercial,
strategic, tehnic, financiar: pornire, creştere, maturitate, declin
credit de scont - se acordă posesorilor legali de efecte de comerţ (exportatori) care se
adresează societăţilor bancare în vederea încasării sumei înscrise în titlul de credit
înainte de scadenţă
dezvoltare durabilă - dezvoltarea este durabilă dacă satisface nevoile generaţiilor
prezente fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface
propriile nevoi
echilibru financiar – armonizarea lichidităţii nevoilor si exigibilităţii resurselor.
echilibrul financiar nu se bazează pe o relaţie simplă şi mecanică între active
imobilizate şi fondul de rulment deoarece depinde de necesarul de finanţare de
exploatare.
factoring – tehnica ce vizează protejarea exportatorului contra riscului de neplată al
cumpărătorului; reprezintă, de asemenea, un mod de finanţare al operaţiunilor
comerciale internaţionale şi poate oferi protecţie contra riscului de schimb valutar
forfetare - forma de finanţare a exporturilor, în cadrul căreia unul dintre agenţi,
denumit “forfaiter” acceptă, la o valoare scontată, din partea exportatorului, o cambie
(“bill of exchange”) sau un bilet la ordin (“promissory note”) din partea clientului
exportatorului; forfaiter-ul urmează să încaseze plăţile aferente datoriei; biletele sunt
garantate de banca clientului, iar scadenţele sunt la intervale de până la trei ani

2
întreprindere - o modalitate de organizare a resurselor proprii în scopul obţinerii
unui bun având drept caracteristică faptul că reprezintă o alternativă mai ieftină decât
piaţa
leasing – reprezintă o operaţiune comercială prin care o parte denumită
locator/finanţator transmite pentru o perioada de timp dreptul de folosinţă a unui lucru
al cărui proprietar este, către altă parte, denumita utilizator la solicitarea acesteia din
urmă, contra unei plăţi periodice, denumite rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de
leasing locatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra
bunul, de a prelungi contractul de leasing sau de a înceta raporturile contractuale
mediul de marketing al întreprinderii – ansamblu al subiecţilor, forţelor şi
condiţiilor interne şi externe, în interiorul şi sub acţiunea cărora managerul stabileşte
şi menţine relaţiile cu clienţii
modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM) – metodă de determinare a
primei de risc asociată investiţiei în acţiuni ordinare; pentru aplicare este necesar să se
estimeze nivelul ratei dobânzii fără risc, nivelul rentabilităţii generale a segmentului
pieţei din care face parte activul respectiv şi riscul relativ al titlurilor emise de firmă
necesarul de finanţare de exploatare - capitaluri necesare pentru a asigura
funcţionarea operaţiunilor de exploatare şi este variabilă în funcţie de întreprindere
planul de investiţii şi de finanţare al unei întreprinderi - document care face
inventarul pe o perioada de 3-5 ani al veniturilor si cheltuielilor; exprimă alegerea
fundamentala a întreprinderii şi mai ales cea a unei structuri de finanţare
ratele de finanţare - pun in evidenţă modalităţile de finanţare a investiţiilor
întreprinderii, investiţii care pot fi: strategice, de exploatare şi de echilibru
ratele de îndatorare - evidenţiază importanţa îndatorării asupra gestiunii financiare a
întreprinderii. comparând finanţarea externă prin datorii, cu fondurile proprii, ratele
pun în evidenţă componenţa datoriilor din pasiv, dar şi repartiţia capitalurilor
permanente între fondurile proprii şi cele împrumutate pe termen mediu şi lung
ratele de lichiditate sau de trezorerie - caracterizează situaţia financiară a
întreprinderii, pornind de la structura bilanţului financiar (etajul inferior al acestuia);
ratele măsoară capacitatea de plată a întreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen
scurt; ratele de lichiditate sunt semnificative pentru întreprinderile din acelaşi sector
sau între ratele cronologice realizate de aceeaşi întreprindere
ratele de structura patrimonială - stabilesc ponderea fiecărui post sau grupe de
posturi de activ sau pasiv în totalul bilanţului
scontare - permite întreprinderii care deţine un efect de comerţ de a mobiliza creanţa
sa, obţinerea într-un mod rapid a fondurilor în schimbul efectului de comerţ
scontarea acreditivelor – operaţiunea intervine în momentul imediat următor livrării
bunurilor conform contractului extern încheiat între cei doi parteneri; prin intermediul
contractului extern ce prevede ca modalitate de decontare acreditivul documentar
irevocabil, prin scontare, exportatorul are posibilitatea de a încasa contravaloarea
exportului, înainte de scadenţă

3
 c) SINTEZE ale părţilor principale ale tezei de doctorat

La începutul acestui secol nou, suntem martorii unor transformări economice

fără precedent: sub impactul progresului tehnic, al procesului de liberalizare a
numeroase pieţe şi al unei deschideri internaţionale sporite; astfel şi firmele sunt
împinse să-şi restructureze tot mai mult activităţile, si multe dintre ele se angajează în
competiţia pe scară mondială.
Prin lucrarea de faţă s-a urmărit analiza posibilităţilor din ce în ce mai
numeroase de constituire a capitalului întreprinderii, cercetându-se implicaţiile acestui
efort atât din punct de vedere al întreprinzătorului, cât şi din punct de vedere al
instituţiilor financiar – bancare implicate în gestionarea resurselor financiare; pe de o
parte întreprinderile urmăresc costuri cât mai mici de finanţare şi produse financiare
cât mai adaptate nevoilor proprii iar băncile urmăresc maximizarea veniturilor şi
reducerea costurilor de operare.
Primele trei capitole dezvăluie o analiză riguroasă asupra mecanismului de
formare a capitalului întreprinderii, capitolul al patrulea caracterizează mediul
financiar-bancar, procedeele, produsele şi tehnicile de finanţare, creditare, decontare
iar ultimul capitol, capitolul cinci, demonstrează prin modele statistico-matematice
dimensiunea optimă a capitalului întreprinderii.

CAP.I SCHIMBĂRI ÎN EVOLUŢIA PREZENTĂ ŞI VIITOARE A

ÎNTREPRINDERII prezintă aceste schimbări ca fiind rezultante ale progresului
tehnic şi social, ale restricţiilor ecologice şi ale noilor metode manageriale. După o
scurtă incursiune în teoria economică referitoare la întreprinderi, vizând, cu deosebire,
originea şi frontierele firmei, ne-am concentrat atenţia asupra analizării modului în
care factori cheie cum sunt progresul tehnic, noile metode manageriale, contextul
social, restricţiile ecologice şi schimbările calitative şi cantitative din mediul de
funcţionare acţionează şi conduc la schimbări în evoluţia întreprinderii. Desigur, în
această analiză, am evidenţiat elementele care influenţează proiectarea din punct de
vedere financiar.
În finalul capitolului, s-a realizat o succintă prezentare a stării reale a întreprinderii
româneşti şi a tipului de strategie care ar trebui să atragă atenţia managerilor
întreprinderilor româneşti.

4
 Formularea unor strategii realiste trebuie să aducă în prim planul atenţiei
managerilor necesitatea consolidării strategiilor funcţionale şi integrarea lor în
strategia de ansamblu a întreprinderii. O atenţie deosebita în acest sens, ţinând cont de
situaţia specifica a întreprinderilor româneşti, de blocajele financiare, trebuie
focalizată asupra identificării situaţiilor şi cauzelor care au determinat insuficienta
trezoreriei şi dezechilibrele financiare, precum şi asupra masurilor şi acţiunilor
strategice care sunt necesare pentru restabilirea echilibrului pe de o parte, iar pe de
altă parte factorilor şi resurselor care pot să asigure dezvoltarea actuala şi finanţarea
creşterii întreprinderii, solvabilitatea acesteia, flexibilitatea să financiara. În acest
cadru, strategiile financiare pe termen lung trebuie să se concentreze către echilibrul
dintre finanţarea interna şi cea externa; nivelul dezirabil al datoriei externe, cu accent
pe efectul de levier, ca expresie a legăturii dintre rentabilitatea financiara, cea
economica şi datoriile întreprinderii, el permiţând să se înţeleagă care pot fi alegerile
întreprinderii în termeni de risc şi rentabilitate; alocarea capitalului existent, cu
stabilirea priorităţilor şi periodizărilor pentru proiectele de investiţii în cadrul
strategiilor de creştere sau realocarea acestuia intre diferite sectoare sau
activităţi/afaceri ale firmei în cadrul strategiilor de restructurare, alocarea
dividendelor. La rândul lor, strategiile financiare opţionale pe termen scurt trebuie să
se concentreze asupra conducerii capitalului circulant , ţinând cont de factorii de
influenta ai acestuia şi indicând modalităţile stabilite pentru încasări şi plăţi, pentru
eliminarea şi evitarea blocajelor financiare.

CAP. II STRUCTURA FINANCIARĂ OPTIMĂ A ÎNTREPRINDERII

explorează factorii care influenţează procesul decizional din acest domeniu în diferite
condiţii şi măsura în care calculul utilităţilor asigură obiectivitate. În acest sens
structura optimă este proiectată pe de o parte în funcţie de structura necesităţilor, iar
pe de altă parte în funcţie de structura resurselor.
În primul caz, sunt prezentate aspectele teoretice şi aplicate care se referă la
elementele care compun echilibrul financiar, nevoia de finanţare în exploatare şi la
nevoia de trezorerie; în acelaşi context fiind efectuate studii de caz comparative
asupra firmelor din domeniul comerţului şi din domeniul industrial. În cazul
resurselor, structura optimă este analizată prin prisma costurilor legate de sursele de
finanţare pentru activitatea de exploatare, datoriile pe termen lung, capitalurile proprii
şi a riscurilor.

5
 Sintetizând toate aceste informaţii din teoria economică, s-a formulat un tablou
comprehensiv al întreprinderilor româneşti în privinţa structurii financiare.
CAP. III SCHIMBĂRI SEMNIFICATIVE ÎN FORMAREA ŞI
DEZVOLTAREA CAPITALULUI ÎNTREPRINDERII ilustrează dinamica
structurii financiare pe parcursul ciclului de viaţă al întreprinderii , curriculum vitae al
întreprinderii, modul în care a evoluat întreprinderea;
În acest sens au fost analizate metodele de creştere a capitalului întreprinderii,
respectiv consecinţele acestei creşteri. Având în vedere faptul că structura capitalului
este influenţată de numeroşi factori am considerat relevant să detaliem o serie de
aspecte privind influenţa specifică şi combinată a acestora. Printre factorii vizaţi s-au
numărat gradul de risc al afacerilor întreprinderii, poziţia întreprinderii în ceea ce
priveşte impozitele, flexibilitatea financiară.
O atenţie specială am acordat şi indicatorilor de analiză ai structurii financiare,
respectiv ratelor echilibrului financiar, ratelor de îndatorare şi celor privind structura
activului şi pasivului. Pentru a ilustra modul în care aceştia sunt utilizaţi în procesul
decizional, am calculat şi am comparat aceşti indicatori pentru un eşantion
reprezentativ de întreprinderi din industria textilă. Rezultatele analizei relevă faptul că
deşi întreprinderile fac parte din aceeaşi ramură industrială şi sunt toate cu răspundere
limitată, în medie valorile sunt cuprinse în acelaşi interval. Există anumite
particularităţi care reies fie din cauza diversificării activităţii întreprinderii, fie din
cauze interne (de exemplu, dependenta faţă de un singur debitor, apel la finanţări pe
termen scurt în faza de post-livrare pentru plata ratelor la creditele contractate deja) .
Toate aceste analize sunt reprezentate grafic atât in cuprinsul tezei cât şi în anexe.
Pentru acelaşi grup de întreprinderi investigat prin prisma produselor bancare
utilizate, s-a constatat că toate întreprinderile sunt îndatorate folosind fie linii de
credit, fie credit de investiţii. Un alt procedeu bancar utilizat de toate aceste
întreprinderi a fost şi este factoring-ul intern cu regres în lei şi extern fără regres în
valută. Factoringul le sprijină în procurarea de lichidităţi şi în îmbunătăţirea cash-
flow-ului şi totodată le ajută să afle, prin intermediul canalelor sale speciale, bonitatea
partenerilor lor comerciali.

6
 CAP. IV PRODUSE, PROCEDEE MODERNE DE FINANŢARE,
CREDITARE, DECONTARE.
Aşa cum menţionează şi titlul capitolului “Produse, procedee moderne de
finanţare, creditare, decontare”, cele doua elemente “procedeu” şi “produs” se
completează.
In contextul dezvoltării economiei mondiale, băncile au fost nevoite nu numai
să se adapteze la noile condiţii prin dezvoltare până la schimbarea unora din funcţiile
lor, prin modernizarea gamei de produse şi servicii oferite clientelei, ci să şi contribuie
la dezvoltarea economiei în ansamblul sau, băncile fiind adevărate motoare ale
creşterii economice.
Concurenţa acerbă pe piaţă atât cu celelalte societăţi bancare cât şi cu instituţii
financiare, altele decât băncile, impune modernizarea şi lărgirea gamei de produse şi
servicii capabile să satisfacă în mod prompt şi profesional cerinţele clienţilor la
costuri competitive.
O gama de produse şi servicii bancare, oricât de moderna şi dezvoltata ar fi, nu
asigura de la sine succesul pe piaţa. În cazul băncilor această înglobare în pachetul de
produse şi servicii oferite clientului a acelor componente care sa-i satisfacă cat mai
bine cerinţele este o arta întrucât trebuie să asigure în acelaşi timp o dispersie şi o
acoperire corespunzătoare a riscurilor pentru bancă.
După o prezentare de ansamblu a portofoliului de produse şi procedee
moderne de finanţare în raport cu structura optimă a capitalului întreprinderii, atenţia
doctorandei s-a îndreptat asupra unuia dintre cele mai dinamice sectoare ale
economiei – comerţul. În acest sens, s-a detaliat structura afacerilor în finanţarea
comerţului, produsele utilizate în finanţare şi în special produsele noi. Sunt făcute
referiri la situaţii relevante privind bunele practici utilizate în mod curent în practica
bancară românească şi internaţională.
Specificul tranzacţiilor comerciale externe determină practicarea unor metode
de finanţare ce implică diferite riscuri la care se expun băncile, în calitate de societăţi
creditoare, comparativ cu cele manifestate în cazul agenţilor economici. Astfel, banca
va avea în vedere un complex de riscuri, cum sunt riscurile de credit, de lichiditate,
riscurile modificării dobânzii, riscurile valutare. Tipologia şi conţinutul acestora sunt
prezentate detaliat în acest capitol . In alegerea unei tehnici de acoperire împotriva
riscului de neplata s-au făcut referiri la câteva reguli generale precum:

7
• Întreprinderea dispune de două tipuri de a alege:fie se îndreaptă către masuri
de acoperire “ interne” precum acreditivul documentar, fie solicita sprijinul
unui terţ (banca, societate de asigurări, societate de factoring, organisme
financiare …). în acest caz, întreprinderea poate apela la factoring, forfetare.
Exista posibilitatea ca operatorii externi să nu acopere tranzacţia; în aceasta
ipoteza, întreprinderea trebuie să fie vigilenta. Dacă un organism financiar
refuza să acopere tranzacţia, motivul este gradul de risc foarte mare.
Întreprinderea trebuie în acest caz să evalueze consecinţele financiare în caz de
neplata şi să estimeze dacă este capabila să suporte toate cheltuielile. Dacă da,
se presupune ca accepta afacerea, dacă nu, trebuie să refuze.
• Decizia de a alege o tehnica sau alta de acoperire trebuie generalizată.
Operatorii nu trebuie să se întrebe pentru fiecare tranzacţie despre acoperirea
pe care o vor aplica. Aceste etape ar face ca gestiunea cotidiana a operaţiunilor
comerciale internaţionale să fie foarte greoaie. Transferul de risc de credit la
extern (prin factoring) face să intervină principiul de globalitate. Acest
principiu stipulează că întreprinderea nu poate decide de la caz la caz asupra
creanţelor pe care le poate transfera sau nu, dar este obligata să le transmită în
totalitate, conform criteriilor prestabilite (zona geografica predefinite, sector
de activitate determinat,…). Forfetarea insa, scapă principiul globalităţii,dar
este mult mai costisitoare. Transferul creanţelor trebuie să se bazeze pe o
strategie a întreprinderii, ţinând cont de avantajele şi inconvenientele acestor
tehnici.
• Este de notat faptul că acreditivul şi factoringul sunt tehnici de plata
internaţionale. Asociate unor instrumente de plata (cec, virament,…) prezintă
un nivel de securitate al reglementarilor internaţionale mai mult sau mai puţin
mare.
• Acreditivul stand-by nu este pus în joc decât când se constata falimentul
debitorului. El nu poate constitui deci un mod de finanţare precum acreditivul
documentar, factoringul sau forfetarea .
• Indiferent de tehnica folosita, întreprinderea care dispune de o anumita putere
asupra cumparatorului va veghea la adaptarea condiţiilor de reglementare la
risc. Aceasta posibilitate este rar întâlnita, mai ales în cadrul întreprinderilor
mici şi mijlocii.

8
 Doctoranda încheie capitolul patru printr-o analiză asupra utilizării produselor,
procedeelor moderne de finanţare, creditare, decontare de către agenţii economici
din România .

CAP.V MODEL OPTIM DE FORMARE A CAPITALULUI

INTREPRINDERII integrează mai multe modele matematice şi statistico-
matematice de fundamentare a zonei de optim în formarea capitalului.
S-a încercat analizarea şi stabilirea corelaţiilor intre rata dobânzii si gradul de
îndatorare şi a distribuţiei optime de capital cu grad de îndatorare ponderată prestabilit
pentru un eşantion de întreprinderi, prin folosirea unor metode matematice de
modelare si a unor metode statistico– matematice.
Pornind de la ideea că rata dobânzii active are influenţă asupra deciziei de
creditare adoptată la nivelul întreprinderii prin studiul dezvoltat s-a încercat
determinarea măsurii in care modificarea ratei dobânzii determină structura capitalului
în întreprindere şi care sunt particularităţile acestei dependenţe pentru piaţa din
România; s-a cuantificat natura corelaţiei între mărimi, precum şi intensitatea acesteia.
Corelaţia a fost exprimată prin: covarianţă, coeficientul de corelaţie Pearson, şi
coeficienţii de corelaţie a rangurilor (Spearman şi Kendall).
Studiul s-a bazat pe date reale, extrase din analiza financiară elaborată pe un
eşantion de întreprinderi ale aceleiaşi bănci comerciale, care utilizează creditul
bancar, ca formă de finanţare. Pentru rata dobânzii s-au folosit datele publicate de
către Banca Naţională a României, iar pentru întreprinderile considerate, indicatorii au
fost calculaţi pe baza situaţiilor financiare.
Modelarea realizată a condus la multiple concluzii, printre care faptul că există
legături între cele trei variabile - rata dobânzii- grad de îndatorare general-grad de
îndatorare financiara dar cea mai interesantă rămâne faptul că modelul propus poate
fi considerat relevant deoarece într-o măsură foarte mare rezultatele sunt
semnificative, având în vedere faptul că probabilitatea de eroare este în majoritatea
cazurilor mai mică de 5%.
Valorile foarte apropiate de +1, situate pentru majoritatea întreprinderilor în
intervalul [0,95-1,00], arată o caracteristică a pieţei româneşti şi anume faptul că în
ţara noastră Finanţarea întreprinderilor se bazează pe Creditul bancar.

9
 Finanţarea întreprinderilor mici si mijlocii din România, capacitatea lor de a
face faţă şocurilor negative, menţinerea stabilităţii financiare constituie o altă analiză
cuprinsă în ultimul capitol al tezei, o realitate economică bazată pe cifre actuale.
Analiza a permis doctorandei să formuleze opinii şi păreri personale legate de
rolul IMM –urilor, companiilor de comerţ exterior care este important pentru
contribuţia adusă la formarea PIB, adâncirea şi buna funcţionare a pieţei valutare,
obţinerea de câştiguri din fructificarea avantajelor comparative, etc. În condiţiile în
care în România gradul de liberalizare a fluxurilor de bunuri, servicii şi capital a
devenit tot mai mare, impactul negativ al şocurilor externe poate afecta mult mai rapid
şi direct companiile din comerţ exterior. Analiza s-a realizat pe baza bilanţurilor şi
conturilor de profit şi pierdere a companiilor cu peste 20% din cifra de afaceri
realizată din activitatea de export.
Accesarea finanţării bancare de către IMM-uri este redusă, dar în creştere, iar
ratele restanţelor sunt descrescătoare, in schimb, datoriile nebancare au cel mai mare
impact potenţial asupra stabilităţii financiare, prin prisma efectului de contagiune. În
viitor, credem că instituţiile de credit îşi vor creşte expunerea pe IMM-uri întrucât (i)
cota de piaţă aferentă corporaţiilor este deja stabilită, (ii) puterea de negociere a IMM-
urilor este mult mai redusă iar (iii) finanţarea acestora poate determina o dispersie a
riscului. Se pare că mărimea contează, pentru că IMM-urile, deşi au rezultate mai
bune decât corporaţiile, acestea sunt mai volatile şi în unele cazuri înregistrează
evoluţii descrescătoare. În ceea ce priveşte corporaţiile, acestea produc o valoarea
adăugată mai mare decât IMM-urile, iar expunerea sectorului bancar este la rândul ei
superioară.
Condiţiile macroeconomice favorabile au determinat de asemenea o
consolidare a situaţiei financiare a celor mai importante companii care activează în
domeniul comerţului exterior iar principalele surse de finanţare ale acestora sunt
creditele nebancare şi capitalurile proprii.
În capitolul CONCLUZII FINALE se prezintă sintetic principalele idei,
ipoteze de lucru şi concluzii rezultate din eforturile etapizate de documentare,
colectare a datelor, sintetizare şi sistematizare a informaţiilor, analiză şi interpretare.
De asemenea, sunt detaliate elementele considerate de referinţă în formularea
modelului de constituire a capitalului întreprinderii prin valorificarea potenţialului
produselor, procedeelor moderne de finanţare, creditare şi decontare.

10
 d) Curriculum Vitae

CURRICULUM VITAE

I. DATE PERSONALE
Nume şi prenume: BRAN Anca Georgiana
Data naşterii: 13.I.1971
Locul naşterii: Bucureşti
Starea civilă: căsătorită
Email: anca.bran@yahoo.com

II. STUDII
2001-2007 doctorand la Facultatea Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori,
ASE, Bucureşti
2007 „FCI Course on Selling Export Factoring”- Factors ChainInternational,
Amsterdam
2004-2005 „FCI Course On International Factoring”- Factors Chain International,
Amsterdam
2003-2004 Curs BCR Centrală „Viitori potentiali manageri”
2003 Curs postuniversitar ASE Bucureşti din cadrul ASE, Bucureşti:
Management si relaţii economice internaţionale”
2002 Curs BCR ”Garanţii bancare internaţionale ”
1999 specializare factoring –societatea de factoring HSBC, Worthing,
Anglia
1999 Curs BCR „Riscul in activitatea de creditare”
1999-1998 curs de limba spaniolă - Instituto Cervantes, Bucureşti
1997-1998 curs postuniversitar ASE Bucureşti din cadrul Facultăţii Finanţe,
Asigurări, Bănci şi Burse de Valori: Mecanisme financiare şi valutare
internaţionale
1998 seminar Forfeiting & Factoring- West Merchant Bank, Bucureşti
1997 curs acreditive, garanţii bancare, ordine de plata - Banca di Roma,
Italia
1996-1999 curs de limba engleza în cadrul BCR
1995-1996 curs IBR „pregătirea lectorilor”
1990-1995 A.S.E., Facultatea de Studii Economice în Limbi Străine –franceza-
specializarea: administrarea afacerilor
1991-1992 bursa de studii la Facultatea din Liege, Belgia - „Administration des
affaires”

III. LIMBI STRĂINE

Citit Vorbit Scris
Engleză Foarte bine Foarte Bine Foarte bine
Franceză Foarte bine Foarte bine Foarte bine
Spaniolă Foarte bine Bine Foarte bine

11
IV. ACTIVITATE PROFESIONALĂ

2007 Banca Comercială Română; Direcţia Factoring si Finanţarea

Comerţului - Serviciul Urmărire Creanţe; Şef serviciu
2004-2007 Banca Comercială Română; Direcţia Afaceri Documentare
Finanţarea Comerţului - Serviciul Factoring; Economist
2000-2004 Banca Comercială Romană; Direcţia Afaceri Documentare -
Serviciul Garanţii Primite; Economist
1998-2000 Banca Comercială Română; Direcţia Garanţii si Finanţare
Externa - Unitatea Centrală de Factoring; Economist
1996-1998 Banca Comercială Română; Direcţia Decontări Comerciale -
Serviciul Acorduri, Compensări, Cooperări Internaţionale şi
Garanţii primite; Economist
1995-1996 Banca Comercială Română; Direcţia Organizare şi Resurse
Umane - Serviciul Învăţământ; Economist
1993-1995 Institutul de Economie Mondiala, Bucureşti; Stagiar

V. ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ
- publicarea de lucrări în edituri
- publicarea de studii şi articole în reviste de specialitate, volumele unor manifestări
ştiinţifice şi alte publicaţii (4 articole şi 8 studii)
- participarea la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale
- activitate de cercetare în proiecte câştigate prin competiţie în programe naţionale
(CNCSIS)

12