Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE, SUCEAVA

MASTER TURISM ŞI DEZVOLTARE REGIONALĂ


ANUL II

VALORIFICAREA ŞTIINŢIFICĂ, CULTURALĂ ŞI


TURISTICĂ A PATRIMONIULUI

MĂNĂSTIREA POPĂUŢI
– JUDEŢUL BOTOŞANI-
Mănăstirea
Sfântul Nicolae Popăuţi

Cult: crestin
Localitatea: BT
Adresa: BT
Telefon: 0231534584
Conducere: Sf Staret Diaconu
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice): bt II a A 01929

Biserica Sfântul Nicolae Popăuţi, din judeţul Botoşani, este una din multele
ctitorii ale domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Mănăstirea datează din anul 1496 având
astăzi o mare valoare artistică şi istorică, atât pentru picturile sale interioare de mare
valoare, cât şi pentru arhitectura şi rolul stratecic îndeplinit.
Ansamblul Mănăstirii Popăuţi a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din
judeţul Botoşani din anul 2004, având codul de clasificare BT-II-a-A-01929 şi fiind
alcătuit din următoarele 2 obiective:
• Biserica "Sf. Nicolae"-Popăuţi - datând din anul 1496, cu transformări din 1858,
având codul BT-II-m-A-01929.01
• Turnul clopotniţă - datând din 1496, având codul BT-II-m-A-01929.02
Pe zidul de nord al pronaosului se află o pisanie în limba slavonă pe care sunt
înscrise următoarele: Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei,
fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această casă întru numele celui între sfinţi părintele
nostru arhiereul şi făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004, iar al domniei sale al
patruzecilea curgător, luna septembrie, 30.
Mănăstirea din Popăuţi a fost amplasată într-o poziţie strategică determinată de
iminentele năvăliri ale duşmanilor atraşi de bogaţiile târgului Botoşanilor. Drept urmare,
arhitectura acesteia a urmat anumite criterii de siguranţă - clădirii propriu-zise a
mănăstirii i-au fost adăugate ziduri solide şi un turn de veghe - ajungându-se la aspectul
prezent pe care îl are biserica - o veritabilă cetate.
Lângă biserică s-a aflat un palat domnesc în care poposea Ştefan cel Mare în
drumul său spre Curtea Domnească din Hârlău. Conform cronicilor, la 22 iulie 1518 a
ajuns aici şi domnitorul Petru Rareş.
În cursul secolului al XVI-lea, biserica a suferit mai multe modificări. Abia în
anul 1626 s-a format satul Popăuţi, până atunci biserica aflându-se în mijlocul codrilor
Botoşanilor.
În anul 1751, Biserica Popăuţi a fost transformată în mănăstire de călugări, fiind
construit cu acest prilej un zid de piatră care înconjura incinta. Mai mulţi domnitori au
înzestrat mănăstirea cu moşii, printre care menţionăm următoarele: jumătate din moşia
Tătăraşi (1748, Grigore II Ghica), cealaltă jumătate a moşiei Tătăraşi (1751, Constantin
Racoviţă), moşia târgului Botoşani şi izlazul cumpărat de la familia Cantacuzino (1753,
Constantin Racoviţă), Cişmea, Răchiţi etc.
În anul 1753, domnitorul Constantin Racoviţă a închinat Mănăstirea Popăuţi către
Patriarhia Antiohiei, aici instalându-se călugări greci. Hotarele mănăstirii au fost întărite
prin actele lui Grigore III Ghica (1776), Alexandru I Mavrocordat (1783) şi Alexandru
Moruzi (1803). Moşiile mănăstirii, împreună cu iazurile şi viile, sunt arendate de către
stareţii Popăuţilor, aducând mari venituri călugărilor greci. Printre stareţii mănăstirii din
secolul al XIX-lea menţionăm pe arhimandritul grec Inochentie care a devenit în anul
1820 mitropolit de Ilicopoleos şi pe ieromonahul Iosif Gheorghian (1864), viitor
mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române.
Legea secularizării averilor mănăstireşti din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii
de moşiile deţinute, iar Mănăstirea Popăuţi a devenit biserică de mir. Pe rând,
proprietăţile fostei mănăstiri sunt cedate de Primăria oraşului Botoşani către diverse
instituţii: casele egumeneşti sunt date armatei în 1868, livada este preluată de către
Compania Căilor Ferate în 1870 etc.
Reducerea mănăstirii la rangul de biserică de mir are efecte negative asupra
ansamblului monahal. Biserica se deteriorează, fiind acoperită cu tablă în 1891. Cu toate
acestea, deteriorarea bisericii se accentuează şi ca urmare a faptului că la 12 mai 1897 s-a
prăbuşit jumătatea superioară a catapetesmei, Protoieria Botoşani decide la data de 15
iulie 1897 închiderea bisericii.

Exteriorul Bisericii vechi în renovare


Biserica a suferit modificări în secolul al XVI-lea, fiind renovată la începutul
secolului al XVIII-lea, de Ana, soţia lui Mihai Racoviţă. În anul 1750 biserica din
Popăuţi va fi numită mănăstire, cu obşte de călugari, construindu-i-se şi zidul de incintă,
precum şi alte cladiri de către Matei Voda Ghica.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica are toate trăsăturile stilului
moldovenesc din perioada de maximă înflorire a acestuia - atât planul, dispunerea
încăperilor, cât şi sistemul de construcţie al turlei naosului, decorarea exterioară
Biserica Popăuţi este zidită din piatră, în plan triconc, cu un soclu la baza
edificiului, faţada placată cu piatra dispusă geometric, întretăiata la intervale regulate de
patru benzi de cărămidă, cele de la mijloc fiind smălţuite în galben şi verde. A fost pictată
de la început în interior, dar pictura originală s-a păstrat numai în parte.
Faţada clădirii este realizată din benzi de cărămidă aparent smălţuita şi discuri
ceramice colorate, ornamente cu motive geometrice, faunistice şi heraldice.
La nord-vest de clădirea bisericii se află amplasat un turn clopotniţă de 17 metri
înălţime, care datează din aceeaşi perioadă cu biserica. El este zidit din piatră brută,
cioplită numai la colţuri şi la chenarele uşilor şi ferestrelor şi are trei etaje şi acoperiş de
şindrilă. În exterior, turnul are formă pătrată în dreptul etajelor I şi III şi octogonală la cel
de-al II-lea.
Turnul avea o multiplă funcţionalitate, el servind şi ca adăpost în caz de pericol.
În acest sens, se putea urca la etajul întâi numai pe o scară exterioară care putea fi
ridicată. La cel de-al treilea etaj se afla clopotniţa, aici existând patru mari deschideri
către cele patru puncte cardinale.
Turnul clopotniţă de la Popăuţi este, alături de turnul Tezarurului de la Mănăstirea
Putna şi de turnurile-clopotniţă de la Mănăstirea Bistriţa şi de la Sf. Ioan Domnesc din
Piatra Neamţ, una dintre puţinele construcţii de acest gen păstrate din vremea lui Ştefan
cel Mare.

Biserica veche
Biserica ocupă un loc important în ansamblul artei moldoveneşti din secolul al
XV-lea. Nu se poate şti cu certitudine momentul în care acest monument a primit
decoraţia sa interioară, căci nu există documente din epoca care să ateste data începerii
sau finalizarea decoraţiei murale în timpul lui Ştefan cel Mare.
Istoricul V. Drăguţ scrie "Biserica Sfântul Nicolae Popăuţi nu a fost pictată de la
început în interior" iar istoricul Sorin Ulea afirmă "Biserica din Popăuţi, ca şi cele din
Hârlau şi Dorohoi, reprezintă tipul deplin evoluat al arhitecturii moldoveneşti" adică,
construite din piatră şi unele porţiuni în asociere cu cărămidă, acestea au fost gândite
pentru a corespunde cultului ortodox, corelat cu tradiţia bizantină.
Dispunerea picturii este de o mare amploare, ceea ce înseamnă decorarea totală a
interiorului bisericii, fiind baza concepţiei bizantine moldoveneşti de secol XV. Stilul de
repartizare a scenelor pe registre aparţine lumii bizantine dar, îl putem găsi şi în lumea
occidentalaă a lui Giotto, la biserica San Francesco din Italia, unde scenele sunt împărţite
pe registre suprapuse în maniera bizantină.
Se regasesc similitudini din punct de vedere cromatic cu frescele lui Giotto în cea
ce priveşte rafinamentul de tonuri: alburi uşor colorate, verde puternic cu tentă de
albastru intens, rozuri-griuri colorate, ocruri calde şi reci aplicate în câmpuri mari în
special pe arhitecturi ceea ce crează luminozitate şi pretiozitate picturii.

Picturi interioare
Cromatica picturii de la Popăuţi produce un efect dinamic puternic în ansamblul
ei, dar şi prin tendinta de accentuare a scenelor religioase reprezentate în "Rugaciunea
din grădina Ghetsimani "şi "Trădarea lui Iuda", prin latura compoziţională a acestei idei
religioase.
Banda decorativă este alcatuită din elemente florale poleite cu foită de aur, acest
tip de friza este compusă printr-o repetiţie modulară succesiva a unui element floral pe un
fond închis albastru, execuţia tehnică este realizataă cu o mare precizie grafică, desenul
fiind compus perfect sub forma unor vrejuri interminabile cu forme bogate şi aspect de
floare exotică multicoloră.

Pictură interioară Biserica veche Turnul clopotniţă


În prezent, vechiul zid ce înconjoară mănăstirea a fost reconstruit pe vechea
fundaţie, conferindu-i acestui lăcaş sfânt măreţia de odinioară.
Armonia între forme şi valoarea cromatică impun acestui spaţiu religos identitatea
unicitatii lui. Mănăstirea din Popăuţi a fost declarată monument istoric în anul 1897 iar în
1899 aceasta va fi supusă unor lucrări de restaurare.

Zidurile exterioare ale Bisericii vechi Popăuţi


Săpăturile arheologice efectuate în interiorul bisericii au dus la descoperirea în
anul 2003 a unei necropole boiereşti, aici fiind înmormântaţi, pe trei niveluri, peste 25 de
oameni. După cum a declarat stareţul Luca Diaconu al Mănăstirii Popăuţi, "cele mai
importante sunt persoanele din primul nivel. Este vorba despre un vornic din Botoşani,
care a fost adus acasă din Ţara de Jos, unde fusese mare vornic". Pe piatra funerară a
marelui vornic, identificat de către prof. Sorin Ulea ca fiind Dragoş Boul, sunt
inscripţionate următoarele cuvinte: Acesta este mormântul vornicului nebun pentru
Hristos din Botoşani. Veşnica lui pomenire, văleat 1492.
În ultimii ani, a fost construită o biserică nouă cu hramul „Acoperământul Maicii
Domnului”, în formă de navă şi fără a avea turle. Zidul bisericii are 80 cm grosime, cu
spaţii interioare de 33,5 m în lungime, 8,5 m lăţime şi 12 m la abside, 19 m înălţime.
Pe lângă biserica veche şi cea nouă şi turnul clopotniţă, mai există o clădire ce
adăposteşte stăreţia şi chiliile monahilor. În vechile clădiri ale Casei Egumeneşti s-a
instalat Secţia de boli contagioase a Spitalului Judeţean "Mavromati".

Biserica nouă

Poarta de intrare şi zidul de incintă


Zona Botoşaniului deţine în patrimoniul sau o mare salba de monumente
arhitectonice culturale de valoare inestimabilă, de aceea la o primă vedere consider că axa
principală de coordonare a activităţii turistice ar trebui să fie turismul cultural şi de
agrement deoarece cadrul natural nu este atat de generos pentru a putea fi comparat cu
Bucovina sau Maramureşul.
La Botoşani, agenţiile de turism promovează mai degrabă exodul localnicilor
către alte judeţe decât zona. La iniţiativa conducerii Direcţiei Judeţene pentru Cultură,
Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional s-a încercat promovarea obiectivelor importante
printre care şi ctitoria lui Ştefan cel Mare de la Popăuţi, în ideea de a atrage vizitatori, dar
şi de a antrena agenţiile de turism. Cu fonduri de la ministerul de resort, s-a editat broşura
„Trasee turistice culturale”, care reflectă reţeaua din judeţ. Broşurile au fost puse cu
generozitate la dispoziţia agenţiilor de turism şi hotelurilor. S-a realizat şi un CD, un gen
de carte de vizită în imagini, care cuprinde valorile patrimoniului local, de la conace,
lăcaşe vechi de cult, cărţi deosebite, la rezervaţii naturale. Şi aceste colecţii de imagini au
ajuns pe birourile direcţiilor de cultură din ţară, la minister, fiind oferite vizitatorilor care
au trecut pe aici cu ocazia diverselor manifestări. Cu toate că s-au investit bani, muncă,
pasiune, efectele întârzie să apară, din păcate nefiind vorba în acest moment de un interes
vădit faţă de ţinutul unde s-a născut Mihai Eminescu.
Moment de mare atracţie pentru mănăstirea Popăuţi a fost cea de-a treia zi a
sărbătorii sfinte a Crăciunului din anul 2002 când Patriarhul Daniel a susţinut slujba
motiv pentru credincioşii botoşăneni precum şi credincioşi din toată Moldova au înfruntat
gerul pentru a asista la slujba oficiată de Prea Fericitul Părinte. Sutele de credincioşi s-au
călcat în picioare în dorinţa de a fi cat mai aproape de părinte sau pentru ca mâna Prea
Fericitului să le atingă creştetul.
În predica susţinută în faţa sutelor de credincioşi, patriarul le-a mărturisit
botoşănenilor că prezenţa sa la Botoşani de Sfântul Ştefan se datorează şi bisericii Sfantul
Nicolae din curtea mănăstirii ctitorită de Ştefan cel Mare. "Tăria aceasta a mărturisirii
credinţei care vine de la Duhul Sfânt a fost transmisă şi voievodului Ştefan care a
ctitorit biserica de alături, biserica Sfantului Nicoale".
La sfânta liturghie din cea de-a treia zi de Crăciun care a avut loc la Mănăstirea
Popăuţi au asistat, din altar, şi prefectul Gheorghe Sorescu, primarul Cătălin Flutur şi
preşedintele CJ Botoşani, Constantin Conţac. După slujbă patriarhul Daniel a vizitat
Seminarul Teologic Botoşani şi apoi a avut o intâlnire cu protopopul Lucian Leonte.
Conform unui articol de presă publicat în Ziarul de Iaşi la data de 07.03.2002 de
către Sergiu Balascău reiese una din marile probleme ale birocraţiei româneşti care nu
ajută la rezolvarea problemelor cu care se confruntă societatea în care trăim cu toţii ba
din contra acutizându-le. Toate aceste probleme sau neajunsuri au ca punct de reper banii
alocaţi de stat pentru recondiţionare, reconstrucţie sau renovare, bani care apar nu decât
pe hârtie, aşa cum prezintă Sergiu Balasău şi voi prezenta problema mai jos.
Ministerul Culturii şi Cultelor a alocat circa şase miliarde lei pentru renovarea
bisericii de la Mănăstirea Sfântul Nicolae Popăuţi, bani care nu au ajuns niciodată să fie
folositi pentru lucrări destinate acestui lacaş de cult. Începând cu 1996, an de an,
mănăstirea de la marginea Botoşaniului a figurat pe listele ministerului cu cel puţin un
miliard lei destinaţi unor operaţiuni de refacere a bisericii, însă banii alocaţi pe hârtie nu
au mai fost viraţi.
Din cauza acoperişului învechit, pictura bisericii (despre ale cărei trăsături
originale şi unicat am amintit mai sus) se deteriorează de la o zi la alta, necesitând
reparaţii urgente. Ştiută fiind situaţia de la Botoşani, ministerul a repartizat, anual, bani
pentru operaţiuni de renovare care, din motive necunoscute, nu au ajuns însă la lucrări
pentru mănastire. Mai mult, printr-un act normativ, în anul 2000, ansamblul de cult de la
marginea municipiului a fost inclus chiar în Programul Naţional de Restructurare al
Ministerului Culturii şi Cultelor, în 2001 alocându-i-se o suma dublă faţă de cea din anii
anterori, este vorba de două miliarde lei, însa nici din această sumă nu s-a facut vreo
lucrare, pentru că banii nu au mai fost viraţi. "Pe hirtie, au existat fonduri repartizate în
fiecare an, începând cu 1996, când am venit eu aici; dar este posibil sa se fi alocat bani şi
înainte de acest an. Niciodată banii nu au ajuns însa la firmele care ar trebui sa restaureze
mănăstirea. Este adevarat că pe listele ministerului figurăm, şi în acest an, cu o sumă, aşa
cum a afirmat domnul deputat Malaimare, dar dacă va ajunge la monumentul de la
Popăuţi nu se ştie", a declarat părintele stareţ Diaconu Luca al Mănăstirii Popăutţi.
Ministerul Culturii şi Cultelor nu aloca banii direct administratorilor
monumentelor şi nici macar Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu
National Cultural (DJCCPNC), ci unor firme autorizate de minister să restaureze
monumente. În Botoşani, doar societatea Ascon are licenţa în acest sens, însă, până în
prezent, ea nu a primit nici un ban pentru a efectua lucrări la ansamblul de la Popăuţi.
Totodata, deşi se ocupa şi de monumentele istorice şi de cult, Direcţia Judeţeană pentru
Cultură nu stie de ce banii alocaţi pe hârtie mănăstirii nu au ajuns la Botoşani. "Noi nu
primim de la minister nici o comunicare privind sumele care sunt alocate pentru lucrari la
monumentele istorice din Botoşani. Am facut adrese către minister, ca să fim şi noi
informaţi în această privinţă. Banii s-au alocat pe hârtie, dar nu au fost viraţi. Această
situaţie nu se întâlneşte doar la noi, ci şi în alte judeţe", afirma Dana Pietraru, directorul
general al DJCCPNC. Potrivit declaraţiilor deputatului Mihai Malaimare, preşedintele
Comisiei pentru Cultura din Camera Deputaţilor, Mănăstirea Popăuţi ar urma să
primească 1,15 miliarde lei în acest an pentru finalizarea lucrarilor de refacere a
acoperişului.
Unul din singurele proiecte de reabilitare finalizate care a reprezentat un punct de
început pentru complexul ecleziastic este proiectul iniţiat de Consiliul Judeţean Botoşani
care a consolidat şi reabilitat o mare parte a monumentului, acesta devenind mai atractiv.
Mănăstirea Popăuţi este inclusă într-un proiect al DJCCPCN din anul 2009:
Încurajarea şi sprijinirea unor biserici, mănăstiri în dezvoltarea unor proiecte de
reabilitare şi dotare a spaţiilor ecleziale; organizarea de muzee, proiect care nu a fost
realizat încă, astfel lăcaşul de cult nereuşind sa intre ca obiectiv cultural de importantă
majoră în circuitul mănăstirilor.
După cum putem observa turistic vorbind intervenţiile de transformare al acestui
lăcaş într-un obiectiv renumit turistic trebuie să fie de mare amploare iar instituţiile locale
ar trebui pe viitor sa-i acorde o mare importanţă pentru recondiţionarea picturii şi a
turnului, modernizarea chiliilor călugărilor şi construirea de noi spaţii destinate cazării
doritorilor de linişte precum şi iniţierea unui proiect destinat unităţilor de alimentaţie ale .
Infrastructura de transport în arealul Mănăstirii a fost modernizată prin proiecte
subvenţionate de U.E dar şi de Primăria Municipiului Botoşani oferind un cadrul prielnic
circulaţiei turistice. Apropierea de principalele puncte de transport feroviar şi rutier îi
conferă de asemenea o mare accesibilitate pentru turiştii pe cont propriu sau pentru
turismul neorganizat.
Zona periferică ocupată de Mănăstire este una liniştită fiind înconjutată de case,
de verdeaţă, de locuri de odihnă aici fiind de asemenea amenajat un spital. Cadrul liniştit
propice rugăciunii îi oferă un avantaj precum şi apropierea de oraş care este un alt punct
de atracţie pentru turismul cultural dar şi pentru turismul de agrement prin obiectivele
turistice antropice pe care le oferă.
Mănăstirea poate deveni un punct de atracţie turistică dacă autorităţile locale o
includ în programe turistice care să o promeze. Turism religios, de pelerinaj organizat sau
neorganizat este unul din cele mai mari fenomene turistice din România care aduce cele
mai multe fluxuri turistice interne şi internaţionale şi implicit renume regiunii Moldovei,
Judeţului Botoşani şi ţării nostre care doreşte ca obiectivele de renue să suscite entuziasm
în rândul turiştilor dar în acelaşi timp investiţiile sale să fie minime.

Bibliografie:
Constantinescu I. - România de la A la Z. Dicţionar turistic, Ed. Stadion,
Bucureşti, 1970
Drăguţ V.,1976, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
Ullea S., 1968, Istoria artelor plastice în România, vol. I, Editura Meridiane,
Bucureşti
Ullea S., 1963, Studii şi cercetări de istoria artei, S.C.I.A., nr. 1
*** Mitropolia Moldovei şi Sucevei - Monumente istorice bisericeşti din
Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1974
*** Evenimentul, 10 februarie 2003 - La Popăuţi, au fost descoperite un
mormânt şi o piatră funerară de pe timpul lui Ştefan cel Mare
www.ziaruldeiasi.ro
www.evenimentuldebotosani.ro
http://dumitruagachi.wordpress.com/2009/04/22/biserica-popauti-%E2%80%93-
sinteza-si-inovatie-220409
www.cjbotosani.ro