Reguli de pronunţare

Limba latină are un sistem de scriere fonetic, adică în general se

scrie aşa cum se rosteşte.
Există însă şi câteva reguli de scriere şi pronunţie:
 diftongii ae şi oe se pronunţă [e]: aedilis [edil]
 diftongii au, eu şi iu se pronunţă cum se scriu, într-o singură
silabă: audiamus
 vocalele în hiat oë şi aë se pronunţă cum se scriu: poëtica
[poetica]
 sunetele c, r, t urmate de h se pronunţă [k], [r], [t].
Ele apar de obicei în cuvinte de origine greacă, în general la
început: chorus [korus]
 grupul ph se pronunţă [f]: phantasma [fantasma]
 grupul ti urmat de vocală se pronunţă [ţi], iar precedat de
consoanele s, x, t se pronunţă [ti]: iustitia [iustiţia], gluttio
[glutio]
 h se aude slab în pronunţare: homo
 grupul qu se citeşte [cv]: quorum [cvorum]
 grupul ngu urmat de vocală se citeşte [ngv]: lingua [lingva].
Când e urmat de consoană se pronunţă cum se scrie:
angustiae [angustie]
 consoanele duble se pronunţă simple: colloquium
[colocvium]
 c, g + e, i se citesc [č], [ğ]: Cicero [čičero], gener [ğener].