Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MODURILOR VERBALE
Exprimând atitudinea emiţătorului faţă de acţiunea, procesul sau starea enunţate, modurilor
verbale angajează eul rostitor în discursul epic, liric sau dramatic. Resursele de expresivitate
artistică ale acestei categorii gramaticale specifice verbului sunt actualizate prin marcarea modului
în care emiţătorul (naratorul, eul liric, personajul epic sau dramatic) se raportează la obiectul
enunţării, felul în care le percepe şi ipostaza lui - implicată, subiectivă sau nonparticipativă,
obiectivă - faţă de evenimentele, situaţiile, ori stările comunicate prin discurs.
MODUL IMPERATIV instituie o relaţie de comunicare directă exprimând dorinţa sau voinţa
emiţătorului de a determina o acţiune ori de a o împiedica.
Valoarea stilistică a imperativului rezidă în capacitatea de exprimare a unor atitudini şi
trăiri subiective, printr-un dublu sistem de semnale: verbale şi paraverbale (accentele afective,
pauzele expresive, intonaţia specifică ordinului, ameninţării, îndemnului, rugăminţii, concesiei,
ironiei etc.)
Ca marcă textuală a stilului direct, imperativul are rol de „teatralizare" şi, în acelaşi timp,
rol de dinamizare a discursului personajelor („imperativul dramatic şi
narativ"); alături de substantivele/ adjectivele în vocativ reprezintă un indice al oralităţii stilului; în
limbajul popular, poate apărea fără referire la o persoană anume=valoare generică;
Prezenţa imperativuluiîn textul lyric semnalizează discursul dialogic sau monologul
adresat(care poate lua forma invocaţiei retorice).
MODUL INFINITIV este o "formă verbală" „cu trăsături duble, de tip verbal şi nominal", verbele
la infinitiv numesc în chip general, abstract acţiunea, procesul sau starea.
Cu valoare sentenţioasă = indice al registrului gnomic,
Valoarea livrescă(obţinută prin substituirea conjunctivului, după o construcţie impersonală
sau după verbul „a putea") =specifică registrului stilistic cult;
Conservarea valorii verbale a infinitivului lung=registrul stilistic arhaic sau registrul
popular (în care se utilizează şi în formele inversate ale viitorului/ale condiţionalului)
Asocierea valorii imperative - care conferă un ton imperso- nal=marchează stilul oficial;
MODUL GERUNZIU este singurul mod nepersonal care conservă conţinutul dinamic specific
verbului, surprinzând o acţiune în desfăşurare, un proces, o stare durativă; înscrierea acestora într-o
temporalitate fără referire la momentul enunţăriipermite exprimarea oricărei durate - prezente,
trecute ori viitoare -, în funcţie de context.
Capacitatea de a crea imagini dinamice;
Determină circumstanţele acţiuniiexprimate prin verbul regent sau îi adaugă acestuia o altă
acţiune într-un ritm alert;
Antepus regentului, el poate avea o funcţionalitate polivalentă, exprimând, în
acelaşi timp temporalitatea şi cauzalitatea=ambiguitate stilis tică.
Rolul de a atribui substantivului o însuşire dinamică, având (de cele mai multe ori) funcţia
stilistică deepitet; această funcţie este accentuată frecvent prinvaloarea adjectivală a gerunziului =
rol de semnalizare a registrului stilistic cult;
Structura unui grup verbal (cum este prezumtivul prezent) prin care se accentuează
caracterul durativ al acţiunii sau al stării+ se reliefează percepţia subiectivă(= acţiune ipotetică,
probabilă, incertă, presupusă, bănuită, dorită)