19.

PERSONALITATEA POLITICA SI CLASA POLITICA

Personalitatea este rezultanta intersectarii diferitelor comportamente individuale: trasaturi de

temperament si de caracter, reflexe, nevoi, interese, aptitudini, experienta anterioara.
In viziunea teoretica exista un numar mare de indiviziinzestrati cu calitati natural deosebite care
lupta pentru castigarea unui statut, unui rol de exceptie in viata politica.
Viziunea liberala sustine ca in lupta politica se angajeaza si triumfa cei mai inteligenti, mia
curajosi, mai puternici.
In viziunea psihologista si psihanalista, omul se angajeaza in politica datorita nevoii de a scapa
de conflictele infantilenerezolvate, transformate in frustrari.
Liderul polititc este o persoana caracterizata prin capacitate si realizari deosebite, prin prezenta
sau activitatea sa influenteaza, conduce, reprezinta, eprima interesele unui grup, foruleaza scopurile si
elaboreaza strategiile acestuia.
Liderul politic este seful institutional al unui grup, el exercita cea mai mare influenta in stabilire
si realizarea scopurilor si de obicei detine puterea executive in cadrul conducerii grupului. Acesta trebuie
sa satisfaca asteptatrile sis a urmareasca scopurile propuse.
Omul politic trebuie sa intruneasca anumite calitati: darul cuvantului cu ajutorul caruia sa poata
convinge, instinctual puterii, temperament de luptator, bun simt, incredere in sine, imaginative, etc.
Max Weber a intrdus termenul de charisma in vocabularul politic, prin care a desemnat calitatea
extraordinara a unei personae.
Liderul charismatic simbolizeaza sperantele grupului, trezeste entuziasmul, rasunde asteptarilor
masei si nevoilor ei psihologice, dar corespunde si necesitatilor colective. Liderii charismatici apar in
general in perioade de criza si nu vin in perioade calme.
Femeile sunt rareori lideri politici, iar atunci cand acest lucru se intampla “ele se straduiesc sa-si
mascheze identitatea feminine si se aliaza sistemului de valori virile” fapt ce reprezinta pentru
Schwartzenberg un argument in plus in sprijinul tezei caliderul politic este o realitate construita din
necesitati obiective.
Explicarea si definirea clasei politice s-a realizat din mai multe perspective: marxista, elitist,
institutional si liberal-pluralista.
Cea marxista leaga aparitia clasei politice de confruntarea dintre clasele sociale proprii structurii
sociale capitaliste, clasa dominanta economic este in acelasi timp clasa hegeman. Sub raport politic ea
detine puterea politica, stabileste scopurile, indica mijloacele, repartizeaza atributiile si veniturile, etc.
 Optica elitista utilizeaza termenul de elita politica pentru a desemna clasa politica si explica
aparitia elitei politice prin necesitatea ca un grup restrains de indivizi, superior dotati, calitati
exceptionale si aptitudini deosebite, sa conduca societatea.
Perspectiva institutionalã leagã aparitia clasei politice de nasterea parlamentelor si extinderea
graduala a sufragiului universal, deci de jnstaurarea regimurilor democratice modene (Max Weber,
Maurice Duverger). Clasa politicã este compusã din reprezentanti alesi, liderii politici si conducerile
partidelor politice.
Optica Iiberala pluralista respinge existenta unei clase conducatoare unite si sustine pluralitatea
elitelor conducatoare, care actioneaza doar conjunctural unite , dar de regulã se înfruntã concurential
(este compsa din profesionisti politici in viziunea politologiei franceze contemporane).
Clasa politicã ar trebui definitã ca ansamblul agentilor politici individuali, Iideri si oameni din
aparatul politic, din Iegislativ si din administratia centrala si Iocala, care sunt sau care aspira sa ajunga Ia
putere. Clasa politica nu se identificã cu clasa conducatoare, ci o include. Clasa conducatoare este o
minoritate care exercita efectiv puterea de fapt. Elita ii indica pe “cei mai buni”.
Toate acestea se pot rezuma astfel:
1. Clasa politica se refera la conceptul de indivizibilitate a suveranitatii puterii
2. Clasa conducatoare la conceptul de distribuire a puterii in societate
3. Elitele politice la conceptul de selectie sociala a personalului politic pe baza unr capacitate
natural rare sau deosebite.
O alta constatare tine de mobilitatea si permeabilitatea clasei politice. Pareto a vorbit pentru
prima dată de circulatia elitelor, înteleasă ca libera ascensiune pe scara socială a celor mai buni.
Termenul de clasa politica exprimadiferentierea ce se instituie in societate, prin afirmarea sau
autoafirmarea unei paturi sau categorii distinct.
 LIBERTATEA SI RESPONSABILITATEA POLITICA
Libertatea politica este o valoare esentiala a democratiei si un drept fundamental al omului.
Libertatea politica presupune posibilitatea individului de a participa la viata politica, atat in planul
actiunii cat si al activitatii spirituale. Unii politologi sustin ca libertatea politica ar include in sine
totalitatea drepturilor si libertatilor de care dispun cetatenii.
Alti politologi considera necesara completarea definitiei generale a libertatii cu definitiile
particulare si anume: libertatea de actiune, de gandire, de opinie, de exprimare, etc.
Unii politologi contemporani disting intre conceptia europeana si cea nord-americana despre
libertate. In conceptia europeana libertatea ar consta in dreptul a a nu-i fi puse piedici unui individ, iar
cea nord-americana in dpreptul individului de a lua initiativa si de a se situa in fruntea celorlalti.
Libertatea politica se poate manifesta numai in situatia in care societatea ofera un cadru adecvat pentru
aceasta. Un regim democratic asigura conditii favorabile afirmarii libertatii politice. Libertatea politica
implica optiunea pentru actiune sau nonactiune, pentru o anumita forma a actiunii politice, precum si
posibilitatea de a alege o cale sau alta a acesteia.
Daca in limbajul obisnuit responsabilitatea si raspunderea sunt considerate sinonime, in
politologie, in deontologia politica, intre aceste doua concepte exista o anumita deosebire.
Responsabilitatea politica presupune corelarea libertatii individului cu libertatea celorlalti. In
felul acesta, prin actiunea sa libera si responsabila individul nu afecteaza, ci stimuleaza libertatea
celorlalti indivizi.
Responsabilitatea consta in faptul ca individul, cunoscand normele stabilite de societate, isi
impune prin autoconstrangere, respectarea lor. Responsabilitatea implica deci, autoangajarea,
constiinta datoriei. Aceste aprecieri sunt valabilepentru regimurile democratice, in care normelereflecta
vointa generala.