ANALIZA PIEŢEI

TURISTICE ROMÂNEŞTI

Începând cu jumătatea anilor 1960, ţara noastră a cunoscut o

dezvoltare semnificativă a capacităţilor de cazare turistică, în special pe
litoralul Mării Negre, politica de dezvoltare a turismului concretizându-se în
primul rând în realizarea unei infrastructuri tehnice şi sociale importante.

4.1 Capacitatea de cazare turistică

Ca urmare, capacitatea de cazare este semnificativă în România

(280.000 locuri de cazare), comparativ cu alte ţări cu realizări remarcabile
în domeniul turismului (Cehia, Croaţia, Polonia, Ungaria ş.a.). Practicarea
unui turism de masă însă, a făcut să predomine unităţile de cazare de
categorii inferioare (ponderea hotelurilor de 1-2 stele pe litoralul românesc
depăşeşte 80%).
Procesul de privatizare în acest sector a fost foarte lent: în anul 2000
numai 41,1% din unităţile de cazare erau proprietate privată. Începând cu
anul 2000, turismul românesc a intrat pe o pantă ascendentă, prin
privatizarea aproape integrală a structurilor de cazare aflate în patrimoniul
statului (92%), datorită investiţiilor realizate şi a programelor naţionale de
dezvoltare lansate de Ministerul Turismului.
 Economia turismului

Deşi România dispune de cea mai mare capacitate de primire

turistică între ţările Europei Central-Estice (3.338 unităţi de cazare), ea
ocupă ultimul loc la indicatorii „număr turişti” cuprinşi în unităţile de
cazare şi număr înnoptări.

În 2001, structurile totale de capacitate turistică au fost de 3.266 în

comparaţie cu 3.250 în 1999. În această periodă s-au construit trei hoteluri
pentru tineret, şapte cămine şi zece popasuri turistice. De asemenea,
numărul de vile turistice a scăzut de la 878 în 1999 la 746 în 2001, cel al
cabanelor turistice de la 165 la 158 şi cel al caselor de închiriat de la 67 la
60. O scădere în numărul de capacităţi turistice s-a înregistrat de asemenea,
respectiv a scăzut de la 282.806 în 1999 la 277.047 în 2001, însă numărul
structurilor cu funcţiune de cazare turistică a crescut de la 51.275.335
(număr de cazări-zile) în 1999 la 51.882.465 în 2001 1 .

O mare problemă o constituie, însă, insuficienţa locurilor de

cazare. „Posibilităţile de cazare sunt subdimensionate. Nu există
posibilitatea de cazare a unui grup mare de turişti“, spune Mircea
Drăghici, secretar general al ANAT. Specialiştii consideră că pe viitor
se vor construi noi unităţi de cazare în Delta Dunarii, iar unii
avansează chiar ideea apariţiei unor noi zone turistice. În acest an a
aparut şi primul complex turistic de lux. Delta Nature Resort este un
complex de vile de cinci stele, o investiţie care a costat aproximativ
7,5 milioane de euro. 2

Numărul unităţilor de cazare a crescut în ultimii zece ani cu

aproximativ 25%, în special datorită apariţiei unor noi forme de cazare
(pensiuni rurale, urbane şi agroturistice, hoteluri pentru tineret şi hosteluri).
Cu toate acestea, numărul locurilor de cazare pe toate tipurile de unităţi şi
categorii, în ultimii zece ani, a scăzut cu aproape 7% datorită retrocedării

1
M. Anne, INS a conceput o „hartă turistică” pentru România, Ziua Turistică, nr. 361/2002,
articol
2
http://stiri.rol.ro/stiri/2005/11/_concediul_romanilor_pleaca_la_tara_sau_in_alta_tara.htm
Analiza pieţii turistice româneşti

imobilelor naţionalizate (în special vile turistice) şi schimbării destinaţiei

unor structuri. În 2002, România dispunea de 272.596 locuri de cazare.
Un proces vizibil se poate observa în ceea ce priveşte nivelul de
confort, deoarece multe capacităţi de cazare turistică de trei până la cinci
stele au fost construite în capitală, la mare şi la munte.

Analizele Peacock Hotels/Global Management arată că, dacă luăm

ca referinţă totalul celor circa 9.000 de camere de hotel prefigurate a
exista în Bucureşti până în 2012, atunci minim 16-18% din această
capacitate ar trebui acoperită de hoteluri de două stele. „Capacitatea pe
care o estimăm ar fi logic să se repartizeze în proprietăţi cu 60 până la
150 camere, plasate în zonele de mare trafic urban pe căile de circulaţie
către centrul oraşului, în arealele cu concentrări comerciale de tip
mall-uri, hipermarketuri, la întrarile în oraş, în zonele de expansiune de
pe centura oraşului, în apropierea nodurilor de transport ale oraşului
(gări, autogări, aeroporturi)”, apreciază Paul Mărăşoiu 3 .

În prezent, există patru hoteluri de cinci stele în capitală, respectiv

Marriot, Hilton, CrownPlaza şi Intercontinental şi unsprezece hoteluri de
patru stele, respectiv Majestic, Continental, Monte Nelly, Lido, Chrystal
Palace, Howard Johnson, Sofitel, Stil Hotel, Sky gate, Class Hotel şi
Hotel 7.
Investiţiile realizate în turism în anul 2002 au fost de aproximativ
150 milioane euro, fiind construite 62 de hoteluri noi cu 1500 de camere şi
circa 700 de pensiuni cu 3500 camere, la care se adaugă modernizările unor
hoteluri vechi. În anul 2001, privatizarea turismului a adus statului
1.340 miliarde lei, iar singurul hotel rămas în proprietatea statului este
hotelul Mamaia din staţiunea Mamaia.

3
FIHR - Business Magazin / 26.10.2005
 Economia turismului

4.1.1 Capacitatea de cazare pe forme de turism

Circa 42,7 % din capacitatea de cazare turistică a României se află în

staţiunile de pe litoralul Mării Negre, 16,3% în Bucureşti şi oraşele
reşedinţă de judeţ (exclusiv Tulcea), 15,7% în staţiunile balneare, 11,5% în
staţiuni montane, 0,8% în Delta Dunării şi 12,9% din locurile de cazare în
alte trasee şi destinaţii turistice.

Statiuni balneare

Statiuni litorale
35224 42735
Statiuni montane
44528

Delta Dunarii
2258
31432 116419 Bucuresti si orase resedinta
de judet
Alte trasee

Figura 2 - Capacitatea de cazare pe forme de turism-locuri

Sursa: Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, 2003

Indicele mediu de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune

variază în ultimii ani în jurul valorii de 34,5% (41,8% la hoteluri), iar durata
medie de şedere la nivelul întregii ţări este de 3,6 zile în toate structurile de
cazare, sub nivelul mediei europene. Staţiunile balneare deţin primul loc
atât în ceea ce priveşte indicele de utilizare a capacităţii de cazare (50,8% ),
cât şi durata sejurului unui turist, cu o medie de 8,9 zile.

Fenomenul de sezonalitate este specific mai ales pentru turismul

de litoral, chiar dacă acesta nu este reflectat proporţional în indexul
de utilizare a capacităţii de cazare (41,3%), datorită contribuţiei
aşa-numitului turism social – în România statul acordă bilete de
tratament pentru pensionari subvenţionate, care acoperă o mare parte
din cheltuielile de cazare şi masă.
Analiza pieţii turistice româneşti

Pe litoralul Mării Negre şi în Bucureşti, ambele locaţii deservite de

câte un aeroport internaţional (Bucureşti – Henri Coandă şi Constanţa),
unităţile de cazare au o capacitate mult mai mare decât în celelalte zone
turistice (147 paturi este media capacităţii hotelurilor de la Marea Neagră, în
timp ce în zonele montane media aceasta este de numai 48). Acest lucru
face ca Bucureştiul şi litoralul Mării Negre să fie favorabile practicării
turismului de grup şi să fie destinaţiile preferate de tur-operatorii
internaţionali.

4.1.2 Turismul de litoral

Ieşirea României la Marea Neagră a creat condiţii pentru dezvoltarea

turismului de litoral. 4 Staţiunile de pe litoral concentrează aproape jumătate
din capacitatea de cazare existentă la nivelul întregii ţări (42,7%).
Datorită faptului că s-a practicat un turism de masă, ponderea
hotelurilor de 1-2 stele depăşeşte 80%, în timp ce hotelurile de 3 stele au o
pondere foarte scăzută.
Structurile de cazare pe litoralul Mării Negre sunt concentrate cu
precădere în zona de coastă, având oportunităţi limitate de expansiune. Prin
urmare, investiţiile au ca scop în special reorientarea actualelor structuri.
Reabilitarea şi modernizarea litoralului românesc şi alinierea sa la
nivelul calitativ al ofertelor de litoral din ţările europene constituie în
continuare un obiectiv specific pentru turismul de litoral.

4.1.3 Turismul montan

În România, practicarea turismului montan are condiţii foarte bune

de dezvoltare datorită potenţialului oferit de cele trei catene muntoase ale
Carpaţilor. Între tipurile de turism montan, turismul pentru schi dispune de
un potenţial natural ridicat pentru dezvoltare.
Pentru ca România să fie recunoscută pe plan internaţional ca o
destinaţie turistică pentru practicarea sporturilor de iarnă este necesară
4
Ministerul Integrării Europene, Planul naţional de dezvoltare 2004-2006, disponibil la
http://www.mie.ro/Pdr/Romana/mdp_mie_ro/dezvoltare/pnd2004/download/cuprins.htm
 Economia turismului

îmbunătăţirea infrastructurii generale, a ofertei pentru sporturile de iarnă,

refacerea şi dezvoltarea infrastructurii turistice pentru turismul montan
(amenajarea de noi pârtii de schi cu instalaţiile de transport pe cablu
aferente, instalaţii şi echipamente de producere a zăpezii artificiale şi de
întreţinere a pârtiilor), precum şi dezvoltarea, modernizarea şi diversificarea
structurilor de primire.

4.1.4 Turismul balnear

România are un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear

al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Subsolurile
româneşti în momentul de faţă conţin peste 1/3 din resursele de ape
minerale europene, şi o serie întreagă de resurse minerale unice sau cu o
slabă răspândire pe plan european:
o gazele de mofetă din zona Carpaţilor Orientali,
o nămolurile sapropelice de la Lacul Sărat sau Techirghiol.
Climatul României este în mod special adecvat pentru tratamentele
terapeutice, incluzând arii cu un bio-climat tonic, sedativ, marin şi de mine
sărate.
Calitatea fizico-chimică şi valoarea terapeutică a factorilor naturali
de cură sunt similare şi chiar superioare celor existente în staţiunile balneare
consacrate pe plan mondial, în toate cele 14 categorii de afecţiuni cuprinse
în Nomenclatorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Dezvoltarea extensivă a segmentului de turism balnear până în anul
1989 a fost realizată atât în vederea practicării unui turism de masă de tip
social pe plan intern, cât şi pentru accesul internaţional. Astfel, în România,
dintr-un total de 160 de staţiuni balneare, şi de circa 232 localităţi şi puncte
balneare, doar un număr de 24 sunt de interes naţional, celelalte având un
rol mai redus pe piaţa turistică internă şi europeană.

Turismul balnear ocupă locul doi în oferta turistică a României,

deţinând circa 11,2% din capacitatea pe ţară. Astfel, la nivelul anului 2001,
staţiunile balneoturistice dispuneau de 367 structuri de primire cu
Analiza pieţii turistice româneşti

48.000 locuri, din care aproape 30.000 de locuri în hoteluri. Oferta de

cazare la structurile cu confort redus (1 şi 2 stele) însumează circa 44.000
locuri şi reprezintă aproximativ 97% din capacitatea totală de primire din
staţiunile balneare.
Cele mai mari staţiuni, incluse în circuitul internaţional, cu un număr
total de locuri cuprins între 2.500 şi 8.500 sunt, în ordine: Băile Felix,
Călimăneşti-Căciulata, Băile Herculane, Sovata, Slănic Moldova, Băile
Olăneşti, Băile Govora, Vatra Dornei, Covasna, Buziaş. În multe dintre ele
s-a modernizat baza de cazare, s-au construit hoteluri de cură şi complexe
sanatoriale moderne, în care serviciile de cazare, masă, diagnostic şi
tratament sunt oferite în cadrul aceleiaşi clădiri. Staţiunea balneară cu cea
mai mare capacitate de cazare este Felix, urmată de Herculane.

O problemă specifică societăţilor de turism balnear este cea legată

de proprietatea asupra bazei de tratament.
Se întâlnesc situaţii complexe care generează nereguli în încheierea
contractelor de servicii balneare: baza de tratament fie se află în proprietatea
unităţii de cazare pe care o deserveşte (Covasna, Sovata, Lacul Sărat,
Voineasa), fie deserveşte mai multe unităţi de cazare, sau numai unitatea în
care este integrată, fiind însă proprietate de stat (Călimăneşti, Căciulata,
Felix, Herculane, SC Mangalia SA). Există de asemenea şi staţiuni în care
activează mai multe societăţi comerciale de turism balnear, una dintre ele
fiind proprietarul de bază, cealaltă fiind partener contractual pentru
prestarea de servicii balneare (în Predeal: Sind România cu SC Predeal SA
şi SC Robinson SA, în Tuşnad: SC Tuşnad SA şi SC Ciucaş SA).
Deşi staţiunile balneare româneşti se bucură de un renume
internaţional incontestabil în tratarea unei largi game de boli şi afecţiuni,
multe dintre amenajările de tratament se află într-o stare precară de
funcţionare.

Datorită calităţii infrastructurii de cazare şi a serviciilor furnizate,

numărul turiştilor străini în staţiunile balneare a scăzut. Românii reprezintă
95% dintre turiştii înregistraţi în structurile balneare, şi peste 97% din
numărul înnoptărilor în aceste structuri. Numărul mare de turişti români este
 Economia turismului

înregistrat în special datorită programelor sociale şi sindicale. În cazul

turiştilor străini, Germania ocupă primul loc, cu o treime din totalul
înnoptărilor, urmată de Israel şi Ungaria.
Gradul de ocupare în staţiunile balneare a fost de 50,8 % în 2002, iar
hotelurile au avut un grad de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune de
55,2% - fiind cel mai mare comparativ cu celelalte forme de turism.
Starea infrastructurii şi suprastructura din prezent exclud posibilitatea
unei soluţii pe termen scurt. Îmbunătăţirea şi modernizarea staţiunilor
balneare necesită investiţii semnificative pe termen lung care să aducă
îmbunătăţiri substanţiale asupra infrastructurii turistice şi nivelului serviciilor.
Această formă de turism este susţinută de o capacitate de cazare care
reprezintă 12,9 % din totalul locurilor existente la nivelul întregii ţări, în
ultimii ani înregistrându-se o diminuare a acesteia, ca urmare a schimbării
destinaţiilor unor unităţi de cazare. Numărul turiştilor străini în turismul
cultural religios a crescut cu 28,5%.

4.1.5 Turismul Rural şi Agroturismul

Din anul 1995, prin Legea nr. 145/31.12.1994 pentru aprobarea

O.U.G. Nr. 62/24.08.1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea
sistemului de turism rural din zona montană, în România este promovată
iniţiativa privată, în sensul că gospodăriile ţărăneşti pot fi autorizate să
presteze servicii turistice în calitate de pensiuni sau ferme agroturistice.

Dezvoltarea şi promovarea turismului rural românesc este

realizată de Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi
Cultural (ANTREC), organizaţie non-guvernamentală înfiinţată în 1994,
membră a Federaţiei Europene de Turism Rural – EUROGITES. 5
ANTREC are 32 de filiale judeţene (din cele 41 de judeţe din ţară)
aproape în toată România, un număr de 2500 membri şi pensiuni
turistice şi agroturistice în 770 de sate româneşti. 6

5
P. Nistoreanu (coord.), Ecoturism şi turism rural, Bucureşti, Editura ASE, 2003, p. 230
6
http://www.antrec.ro/index.html?RID=desprenoi
Analiza pieţii turistice româneşti

Cu toate că turismul rural are o ofertă de cazare şi alimentaţie

deosebită, de la cabane şi pensiuni cu caracter rustic la cele dotate la
standarde de trei stele, acest tip de turism nu este bine dezvoltat
deocamdată, având în vedere că prezintă o mare cerere pe piaţa de desfacere
turistică, implică investiţii reduse şi grad de risc scăzut şi totodată reprezintă
o resursă pentru forţa de muncă rurală.

Programul „Vacanţa la ţară” se desfăşoară în perioada 1 mai-15 iunie,

în pensiuni agroturistice. Oferta cuprinde pachete de servicii de cinci
nopţi cazare (loc în cameră dublă) cu mic dejun, la următoarele tarife:
la pensiune de una şi două margarete − 750.000 lei/pers./pachet, iar la
trei şi patru margarete − 950.000 lei/pers./pachet. Repartizarea
locurilor pe pensiuni va fi făcută de către filialele ANTREC din
52 de localităţi situate în 16 judeţe. Rezervarea locurilor se face direct
prin filiale sau prin intermediul agenţiilor de turism care doresc să
valorifice aceste pachete de servicii. Numărul de locuri la nivel naţional
se ridică la 5.640. 7

Turismul rural ar putea fi practicat în toată perioada anului şi de

asemenea ar putea fi mai bine dezvoltat prin facilitarea pescuitului,
vânătorii, drumeţiilor. Prin Programul „Vacanţa la ţară” demarat de Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului se urmăreşte promovarea
turismului rural şi atragerea turiştilor străini în pensiunile agroturistice
româneşti.

4.1.6 Capacitatea şi calitatea structurilor de cazare turistică

România dispunea în anul 2002 8 de 3.250 capacităţi de cazare

turistică, conţinând 105.425 camere care pot găzdui până la 282.806 persoane.
Capacităţile de cazare turistică includ hoteluri, hanuri (moteluri), vile şi
cabane turistice, pensiuni agro-turistice, campinguri, sate de vacanţe,
7
http://www3.ziare.ro/articol.php/1083136701
8
„Romania Factbook (2005)”, Romania Country Commercial Guide FY2005, disponibil la
http://www.factbook.ro/countryreports/ro/Ro_Tourism.htm
 Economia turismului

bungalouri, tabere de elevi şi preşcolari şi spaţii de cazare pe nave.

Hotelurile deţin cea mai mare pondere în capacităţile de cazare, respectiv
161.528 locuri (57,1%), urmate de taberele de elevi şi preşcolari cu
41.400 locuri (14,6%), campingurile cu 25.774 locuri (9,1%) şi vilele
turistice cu 21.205 (7,5%).

Clasificarea calitaţii capacităţilor de cazare

Tabelul 3
Capacitatea de cazare Procentul numărului
Nivelul calităţii
totală de camere
Numărul de paturi %
5 Stele 1,032 0.4
4 Stele 4,233 1.5
3 Stele 21,285 7.5
2 Stele 108,436 38.3
1 Stea 80,521 28.5
Neclasificat 67,299 23.8
Sursa: Romania Factbook 2005

În ceea ce priveşte calitatea facilităţilor de cazare turistică, cel mai

mare număr de locuri (58,4%) îl deţin nivelurile de două şi trei stele, ceea ce
indică un nivel mediu al calităţii structurilor de cazare. Nivelurile de o stea
şi cele neclasificate deţin o pondere de 39,1% din numărul camerelor şi sunt
considerate necompetitive la nivel internaţional. Confortul superior oferit de
camerele de patru şi cinci stele este foarte mic, de numai 2,5%.
Statul deţine mai mult de jumătate din structurile de cazare sau
unităţile de cazare turistică (53%), reprezentând 69,8% din capacitatea de
cazare a numărului de persoane, iar sectorul privat deţine numai 35,3% din
unităţi, respectiv 19,1% din capacitatea de cazare a numărului de persoane.
Având în vedere densitatea hotelurilor şi a capacităţilor de cazare, zona
litoralului, exceptând Constanţa, deţine cel mai mare număr de unităţi de
cazare turistică, respectiv 41,8%.
Analiza pieţii turistice româneşti

4.2 Turismul şi economia în ţara noastră

În ceea ce priveşte economia României, sectorul serviciilor a fost cel

mai dinamic factor care a contribuit la economia ţării, după cum sugerează
Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice (INSSE): sectorul
serviciilor a fost de aproximativ 15 ori mai mare ca valoare în 1997 decât în
1993. Datele INSSE arată că turismul a reprezentat unul din cele mai mari
părţi ale industriei de servicii în 1997 cu o valoare de 716 bilioane lei.
S-a estimat că, în acelaşi timp, turismul a contribuit cu 5,2% la Produsul
Intern Brut al ţării în 1999, însemnând 17.250 bilioane lei.

Încasarile valutare din turismul internaţional au fost de

780 milioane de dolari în 2003, în timp ce în 2002 acestea au însumat
600 milioane dolari. Conform datelor statistice, creşterea înregistrată a fost
de 177,8% în anul 2003 faţă de 1999 şi de 14.4% faţă de anul 2002.
Ponderea turismului în PIB-ul românesc a fost de 3,5% în 2003 faţă de 3,2%
în 2002, iar numărul turiştilor care au vizitat România a crescut în 2003 cu
16,7% faţă de anul 2002.
În conformitate cu World Travel & Tourism Council 9 , în 2004,
industria turistică din România a generat 170,934 bilioane lei
(US$4.753,6 mil.) din activitatea economică. Impacturile directe ale
industriei includ 117.829 de slujbe, reprezentând 1,2% din totalul pieţei de
muncă şi 29.583,1 bilioane lei (US$822,7 mil.) din produsul intern brut,
echivalentul a 1,4% din totalul PIB. Serviciile turistice sunt prevăzute să
crească la 502.893 bilioane lei până în 2014, iar cererea de servicii turistice
se aşteaptă să crească cu 5,4% pe an până în 2014.

Efectele indirecte ale industriei turismului sunt reprezentate de

490.607 de slujbe (5% din totalul pieţei de muncă); 124.757 bilioane lei
(US$3.469,4 mil.) din PIB, echivalentul a 5,9% din totalul PIB;

9
Romania, Travel and Tourism forging ahead, The 2004 Travel & Tourism Economic
Research, WTTC, (2004), [online] disponibil pe www.wttc.org/2004tsa/tsapdf/India.pdf
 Economia turismului

38.335,6 bilioane lei (US$1.066,1 mil.) din exporturi, servicii şi comerţ

(6,4% din totalul exporturilor); 36.365,3 bilioane lei (US$1.011,3 mil) din
capitalul investit (8,2% din totalul investiţiilor) şi 3.843,6 bilioane lei din
cheltuielile guvernamentale, echivalentul a 3,2% din acestea.
Până în 2014, numărul slujbelor din serviciul turistic ar trebui să
totalizeze 531.696, respectiv 5,4% din totalul slujbelor. Industria serviciilor
turistice din România se aşteaptă să crească la 88.067,6 bilioane lei
(US$1.399,3) până în 2014, iar contribuţia economică a serviciilor turistice
va creşte de la 5,9% în 2004 la 6,4% în 2014.

Sectorul turistic a contribuit cu 1,4% la PIB (29.583,1 bilioane lei)

în 2004 şi se aşteaptă să crească la 88.067,6 bilioane lei până în 2014.
Contribuţia serviciilor turistice la economia ţării va creşte de la 5,9% în
2004 la 6,4% în 2014.
Turismul personal al României este estimat la 72.422,7 bilioane lei
(US$2.014 mil) sau 4,2% din totalul consumului individual în anul 2004.
Până în 2014 acesta ar trebui să ajungă la nivelul de 217.304 bilioane lei.
Turismul în scop de afaceri este estimat la 19.967,1 bilioane lei
(US$555,3 mil) în anul 2004, cifră ce va creşte la 58.787,0 bilioane lei
(US$ 934,1 mil).

4.3 Sosirile turistice

Sosirile turistice în România au fost de 5.264 în 2000, reprezentând

o scadere de 3,32% în comparaţie cu 1995 (5445).Totuşi, sosirile în
România din ţări precum Bulgaria, Iugoslavia şi Ucraina au scăzut în
perioada 1995-2000.
Sosirile turistice internaţionale în România au crescut de la 2.757 în
1995 la 3.274 în 2000, fapt încurajator pentru turismul românesc, după cum
şi intrările vizitatorilor străini în ţară au crescut în perioada 2001-2003:
Germania (10,6%), Marea Britanie (5,1%), Italia (5,0%), Belgia (3,5%),
Austria (3,4%). Principalul motiv al vizitelor sunt petrecerea timpului liber,
urmat de călătorii în tranzit, în scop de afaceri sau excursii de câte o zi.
Analiza pieţii turistice româneşti

Destinaţiile favorite ale englezilor în România sunt: Delta Dunării, Marea

Neagră, Maramureş şi tratamentele balneare. Americanii preferă oraşele
medievale din Transilvania, Bucureştiul, turismul rural şi Castelul Bran.
Principalele destinaţii ale germanilor sunt litoralul şi tratamentele balneare,
iar italienii preferă Nordul Moldovei, Bucureştiul, Marea Neagră, Delta
Dunării şi Valea Prahovei.
Între 1995 şi 2001 numărul sosirilor în unităţile de cazare din
România a scăzut cu peste 31%. Această tendinţă negativă a continuat
neîncetat din 1991, în special datorită decăderii competitivităţii infrastructurii
turistice româneşti, în contextul creşterii capacităţii de a călători a turiştilor
români, ca urmare atât a liberalizării intrărilor în ţările UE, cât şi creşterii
capacităţii turiştilor români de a cheltui pentru activităţile turistice.

12000

10000

8000

6000

4000

2000

0
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Turişti-total Turişti români Turişti străini

Figura 3 - Evoluţia numărului de turişti 1991-2002 (mii persoane)

Sursa: date prelucrate după „Turismul românesc în cifre”, Institutul

Naţional de Statistică, 2002

Faţă de anul 1989, numărul înnoptărilor în unităţile de cazare, atât al

turiştilor români cât şi al turiştilor străini, a scăzut sub jumătate. Începând
cu anul 2000 a apărut o creştere a numărului de înnoptări în ceea ce priveşte
turiştii străini, dar înnoptările turiştilor români se menţin încă pe o pantă
descendentă.
 Economia turismului

În 2001 10 , sosirile turiştilor străini au înregistrat următoarea

distribuţie pe principalele destinaţii turistice româneşti:

Bucureşti 41,8%
Marea Neagră 14,2%
Staţiunile balneare 13,1%
Zonele montane 12.5%
Trasee turistice 10,1%
Delta Dunării 0,9%
Altele (inclusiv mănăstiri, agroturism) 7,4%

Singurul sector turistic care a manifestat tendinţe pozitive a fost

turismul balnear, ale cărui semne de redresare s-au manifestat începând cu
anul 1998.
În ceea ce priveşte turismul internaţional, în ultimii zece ani numărul
de vizitatori înregistraţi la frontiera României a scăzut cu 17,1 %. Această
scădere a fost înregistrată ca urmare a introducerii vizelor pentru cetăţenii
din Republica Moldova şi Ucraina, şi a războiului din Iugoslavia. Din 2001
turismul internaţional a înregistrat tendinţe pozitive.
95% din turiştii străini provin din ţări europene – Germania, Italia şi
ţări vecine ca Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Turcia, Ucraina.
Jumătate dintre turiştii străini vin în România pentru petrecerea vacanţei, iar
cealaltă jumătate pentru afaceri.
Indicatorul sosiri pentru vizitatorii din ţările Uniunii Europene a
înregistrat o creştere constantă şi substanţială în ultimii patru ani – de
34,45 %, iar faţă de anul 1995 s-a înregistrat o creştere de aproape 52 %.
România a înregistrat în 2003 un număr total de 5,6 milioane turişti,
dintre care 1,1 milioane turişti străini, ducând la o creştere cu 14% a
încasărilor valutare din turism.

10
Programul naţional de dezvoltare 2004 -2006, Ministerul Integrării Europene [online], disponibil
pe http://www.mie.ro/Pdr/Romana/mdp_mie_ro/dezvoltare/pnd2004/download/cuprins.htm