Sunteți pe pagina 1din 21

tema: Elemente de execuţie utilizate în

sistemele de reglare automată

Cuprins

Argument

Cap. 1. Caracterizare generală S.R.A


1.1.Clasificarea S.R.A
1.2. Schema bloc a unui sistem de reglarea automată

Capitolul 2 Elemente de executie


2.1. Clasificarea elementelor de execuţie
2.2. Schema bloc a unui element de execuţie EE
2.3. Elemente de actionare
2.3.1. Acţionarea electrică
2.3.2. Elemente de actionare pneumatice (servomotoarele pneumatice)
2.3.3. Organe de reglare.
2.3.4.Organe de executie

Cap. 3. Norme de protecţia muncii


Bibliografie

1
Argument

Automatica cuprinde totalitatea metodelor si a mijloacelor tehnice prin care se stabilesc


legaturi corespunzatoare intre instalatiile tehnologice si dispozitive anume introduse, astfel incat
conducerea proceselor de productie sa se desfasoare fara interventia directa a omului.
Principalele avantaje ale automatizării constau în:
- creşterea productivităţii muncii;
- îmbunătăţirea calităţii muncii;
- reducerea efortului intelectual depus de oameni în cadrul procesului de
producţie.
În structura oricărei instalaţii automatizate se disting:
- instalaţia tehnologică;
- dispozitivul de automatizare;
Automatizarea proceselor de productie se realizeaza prin sisteme automate, formate din
elemente componente, care se realizeaza in schemele functionale, simbolizate printr-un
dreptunghi.
Fiecare astfel de element cumuleaza urmatoarele proprietati:
- reprezinta o unitate fenomenologica sau functionala bine definita si relativ simpla, ca
de exemplu un motor sau transformator electric, o pompa sau un ventilator, o
termorezistenta sau un tahogenerator, un robinet sau o clapeta de gaze, un cuadripol
electric sau un bloc electronic;
- poseda cel putin un semnal de intrare si unul de iesire (elementul de comparatie are cel
putin doua semnale de intrare si un semnal de iesire), ca de exemplu: tensiuni electrice,
forte, temperaturi, presiuni, concentratii chimice, deplasari rectilinii sau unghiulare;
- transferul semnalelor este unidirectional, intodeauna de la intrare spre iesire. La un
termocuplu, de exemplu, semnalul de intrare este temperatura (in grade c), iar cel de la
iesire este tensiunea (in mV) si nu invers;
- semnalul de iesire depinde numai de semnalul de intrare si de structura elementului.
Aceasta dependenta se exprima, de obicei, fie pe cale analitica (ecuatii diferentiale sau
algebrice), fie grafoanalitica(curbe, diagrame).

2
Cap. 1. Caracterizare generală S.R.A

1.1.Clasificarea S.R.A.

Clasificarea SRA se face în raport cu unele criterii:

a) In raport cu principiul de functionare:


- SA conventionale sisteme de urmarire, pentru care i prezinta o comportare
intamplatoare (deci necunoscuta in raport cu timpul).
- SA specializate, care asigura, pe langa conditia a = 0 sau alte conditii mai severe de
incadrare a functionarii, in anumiti indicatori de performanta impusi. In categorie se
grupeaza SA adaptive, optimale sau extremale.
b) In raport cu variatia in timp a lui i(t), sistemele de reglare automata se impart in:
- SRA de stabilizare, daca i(t) = constant, ca de exemplu in cazul mentinerii constante a
nivelului de lichid dintr-un rezervor, a turatiei unui motor electric a tensiunii la borne
unui generator.
- SRA cu program variabil, daca i(t) variaza dupa o lege prestabilita, ca de exemplu
temperatura intr-un cuptor electric,puterea activa a unui grup electrogen.
- SRA de urmarire, daca i(t) prezinta o evolutie in timp necunoscuta aprioric, ca de, care
asigura anularea, sau tinand sa anuleze abaterea de reglaj a =i-r (unde i se considera
semnalul de intrare si r se considera semanlul de reactie). In aceasta categorie se includ
si sistemele de reglare automata, pentru care i prezinta o comportare predeterminata
( deci cunoscuta in raport cu timpul )si exemplu urmarirea unei tinte mobile, sau
urmarirea unei concentratii chimice, functie de o perturbatie intamplatoare.

c) In raport cu marimea inertiilor instalatiei tehnologice, Sa se pot grupa:


- SA pentru procese lente, avand constantele de timp sub 10 s, ca de exemplu instalatiile
chimice, termoenergetice.
- SA pentru procese rapide, avand constantele de timp sub 10 s, ca de exemplu actionarile
electrice, reglarea tensiunii generatoarelor electrice.

d) In raport cu numarul semnalelor de intrare si de iesire se deosebesc:


- SA monovariabile, avand un singur semnal de intrare si de iesire;
- SA multivariabile, avand mai multe semnale de intrare si de iesire.
e) In raport cu numarul circuitelor de reactie (de obicei negativa), se pot grupa in:
- SA cu un singur circuit de reactie;
- SA cu mai multe circuite de reactie, care pot fi incrucisate sau neancrucisate.

f) In raport cu comportarea liniara sau neliniara a elementelor componente, se pot


clasifica in:

3
- SA liniare, avand toate elementele componente liniare. Un element liniar respecta
principiul superpozitiei efectelor, iar dependenta semnalului de iesire fata de intrare se
defineste prin ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti. Daca acesti coeficenti
depind si de timp, elementul se considera tot liniar, dar variant in timp;
- SA neliniare, contin cel putin un element neliniar. Un element neliniar nu respecta
principiul superpozitiei efectelor. Deoarece elementele neliniare prezinta o mare
diversitate, ele se considera a fi definitiv altfel decat prin ecuatii diferentiale liniare, cu
coeficenti,sau variabili in raport cu timpul.

g) In raport cu forma de variatie in timp a semnalelor, din componenta sistemului,


deosebim:
- SA cu semnale continue;
- SA cu semnale discontinue, de obicei sub forma unor impulsuri, modulate in amplitudine,
durata, frecventa pozitie.
- SA cu semnale sinusoidale, modulate in amplitudine, frecventa, faza.

1.2. Schema bloc a unui sistem de reglarea automată

Prin Sistem de Reglare Automată (SRA) se înţelege un sistem realizat astfel încât între
mărimea de ieşire şi mărimea de intrare se realizează automat, fără intervenţia omului, o relaţie
funcţională care reflectă legea de conducere a unui proces.
Elementul de comparaţie (EC) are rolul de a compara permanent mărimea de ieşire a
instalaţiei tehnologice cu o mărime de acelaşi fel cu valoare prescrisă (considerată constantă),
rezultatul comparaţiei fiind semnalul de eroare ε.
Regulatorul automat (RA) are rolul de a efectua anumite operaţii asupra mărimii ε primită
la intrare, respectiv are rolul de a prelucra această mărime după o anumită lege, numită lege de
reglare, rezultatul fiind mărimea Xc aplicată ca mărime de comandă elementului de execuţie.
Elementul de execuţie (EE) are rolul de a interveni în funcţionarea instalaţiei tehnologice
pentru corectarea parametrilor reglaţi conform mărimii de comandă transmise de RA.
Instalaţia tehnologică (IT) este în cazul general un sistem supus unor acţiuni externe
numite perturbaţii şi acţiunii comenzii generate de RA a cărui mărime de ieşire este astfel reglată
conform unui program prescris.
Traductorul (Tr) este instalat pe bucla de reacţie negativă are rolul de a transforma
mărimea de ieşire a IT de regulă într-un semnal electric aplicat EC.

Fig. 1 Modelul structural al unui sistem de reglare automată (SRA)

Elementele componente ale schemei unui SRA:

4
E.C. – element de comparaţie;
R.A. – regulator automat;
E.E. – element de execuţie;
I.T. – instalaţie tehnologică;
Tr - traductor

Mărimi care intervin în schema de elemente a unui SRA:

U – mărime de intrare a sistemului;


ε – semnalul de eroare;
Yr – mărime de reacţie;
Xc – mărimea de ieşire a regulatorului automat;
Xm– mărime de intrare a instalaţiei tehnologice;
Y – mărime de ieşire a sistemului (a instalaţiei tehnologice);
P – perturbări.

Capitolul 2 Elemente de executie

Elementele de execuţie sunt componente ale sistemelor automate care primesc la intrare
semnale de mică putere de la blocul de conducere şi furnizează mărimi de ieşire, în marea
majoritate a cazurilor, de natură mecanică (forţe, cupluri) capabile să modifice starea procesului
în conformitate cu algoritmul de conducere stabilit.

Având un dublu rol, informaţional şi de vehiculare a unor puteri importante, elementele de


execuţie au o structură complexă, reprezentând subsisteme în cadrul sistemelor automate. În
general, elementul de execuţie este format din două părţi distincte: motorul de execuţie motor
electric (ME) (numit şi servomotor) şi organul de execuţie (OE)
Relaţia care se stabileşte între mărimile m de la ieşirea elementului de execuţie (EE)
(mărimea de execuţie) şi c mărimea de intrare a EE (provenită de la regulator) defineşte
comportarea EE în regim staţionar. Raportul dintre aceste mărimi, pentru orice valoare a lui c, ar
fi ideal să fie constant, dar intervin în cursul funcţionării EE anumiţi factori care influenţează
mărimea m (frecări, reacţii ale mediului ambiant, greutăţi neechilibrate etc.).
Există cazuri când trecerea de la regulator la EE trebuie adaptată, folosind un convertor
care transformă mărimea de comandă, de exemplu din electrică în hidraulică, dacă intrarea în EE
trebuie să fie hidraulică.
EE poate acţiona asupra modificării de energie în două moduri:

5
• Continuu, dacă mărimea m poate lua orice valoare cuprinsă între două valori
limită;
• Discontinuu, dacă mărimea m poate fi modificată numai pentru două valori limită
(dintre care cea inferioară este în general zero).
Dacă intervenţia asupra organului de execuţie se realizează manual, partea motoare ME nu
mai este necesară.

2.1. Clasificarea elementelor de execuţie

După natura sursei de energie folosite pentru alimentarea părţii motoare, elementele de
execuţie se pot clasifica în:
• Electrice;
• Hidraulice;
• Pneumatice.

Prezentăm în sinteză o clasificare a elementelor de executie.

De curent alternativ
Motor rotativ De current continuu
Electric
Solenoid

Motor Cu membrană
de execuţie Pneumatic sau Cu piston Cu 2 feţe
Hidraulic active
Cu o faţă
activă
Cu distribuitor
Mixt
Reostat
De joasă tensiune
Electric Întrerupător De înaltă tensiune
Organ
de execuţie Cu dublă
Neelectric Robinet acţiune
Cu simplă acţiune
Vană Clapetă
Plană
(fluture)

Tab. 2.1. Clasificare elemente de executie

6
2.2. Schema bloc a unui element de execuţie EE

Structura unui element de execuţie rezultă din figura 2.1 şi se compune din două parţi:
elementul de acţionare şi organul de reglare.

Fig.2.1. Schema bloc a unui element de execuţie EE

Elementul de acţionare are rolul de a transforma semnalul de comandă, primit de regulator


intr-un cuplu de forţă cu care acţionează asupra organului de reglare.
Pentru generarea cuplurilor sau forţelor sunt necesare surse de energie exterioare.
Organul de reglare este elementul care intervine in instalatia tehnologica, modificand sub
actiunea fortei sau cuplului generat de servomotor, cantitatile de material sau energie necesare
procesului. Marimea de iesire a organului de reglare este, de regula, sub forma unei deplasari
liniare sau unghiulare.

2.3. Elemente de actionare

2.3.1. Acţionarea electrică

Acţionarea electrică a organelor de execuţie se realizează cu electromagneţi sau cu motoare


electrice de curent continuu sau de curent alternativ.
Folosind electromagneţi, se obţine o acţionare discontinuă, bipoziţională, întrucât se pot obţine la
ieşire două poziţii staţionare (închis-deschis, dreapta-stânga); trecerea de la o stare la alta se face
într-un timp scurt.
În multe procese tehnologice cu reglare automată, pentru variaţia mărimii de acţionare
(de exemplu, pentru reglarea temperaturii, debitului, presiunii etc.) trebuie modificată poziţia
elementelor de reglare ale organului de execuţie (vanelor, supapelor, cursoarelor etc.), care
determină valoarea fluxului de energie condus spre obiectul reglării. Această comandă se poate
realiza şi cu motoare electrice.

7
Pentru organele de execuţie de putere mică se folosesc în general motoare bifazate
(asincrone) cu rotorul în scurtcircuit, iar pentru organe de execuţie de puteri mari, motoare
trifazate cu rotorul în scurtcircuit.
Se construiesc servomotoare asincrone în următoarele variante: cu o singură rotaţie, cu
mai multe rotaţii sau cu o cursă rectilinie. Cele cu mai multe rotaţii, la care cursa completă a
elementului de reglare corespunde cu câteva rotaţii ale arborelui de ieşire, se folosesc mai
frecvent pentru acţionarea robinetelor sau a supapelor regulatoare.
La servomotoarele cu mişcare rectilinie, arborele de ieşire este înlocuit printr-o tijă, a
cărei cursă completă corespunde cu cursa completă a elementului de reglare. Parametrii
principali, în funcţie de care se aleg elementele, sunt: cuplul de rotaţie la arborele de ieşire sau
forţa la dispozitivul cu cursă rectilinie şi durata unei rotaţii complete a arborelui de ieşire sau a
unei curse complete a tijei.
Acţionările electrice cu motoare se împart în două grupe:
• Cu viteză constantă;
• Cu viteză variabilă.
Pentru comanda motoarelor bifazate şi trifazate asincrone se folosesc bobine de reactanţă
cu saturaţie (amplificatoare magnetice).
Din punct de vedere constructiv, partea motoare a elementului de execuţie este construită
din două subansambluri independente:
• Amplificatorul de execuţie;
• Motorul de execuţie.
În cazul motoarelor de curent continuu, comanda se poate face în două moduri:
• Variind curentul de excitaţie şi menţinând constant curentul
din indusul motorului;
• Variind curentul din indusul motorului şi menţinând constant
curentul de excitaţie.
În general, în SRA se întrebuinţează metoda a doua, pentru că pierderile de energie sunt
mai mici. Aceste motoare sunt folosite mai ales în SRA în care parametrul legat este turaţia sau
un cuplu.
Avantajele utilizării servomotoarelor de c.c. decurg din cerinţele de funcţionare ale
acestora:
• Posibilitatea de reglaj în limite largi;
• Stabilitate a vitezei;
• Putere de comandă mică;
• Cuplu de pornire şi viteză de răspuns mare.
Dezavantajul folosirii motoarelor de c.c. îl constituie apariţia scânteilor la colector în timpul
comutaţiei, făcându-l nefolosibil în medii inflamabile sau explozive, precum şi producerea de
perturbaţii radiofonice.
Elementele de actionare electrice, numite si servomotoare electrice, sunt intalnite sub
forma de motoare electrice (elemente continue, liniare) si electro-magneti(elemente continue,
neliniare).
Dintre motoarele electrice, cele mai utilizate in sistemele de automatizare sunt urmatoarele:
- motoarele de curent alternativ, monofazate, bifazate si trifazate(toate motoarele asincrone
cu rotorul in scurtcircuit). Acestea transmit prin intermediul unor reductoare de turatie o miscare
de rotatie sau translatie elementelor mecanice de reglare. Practic, servomotoarele sunt

8
ansambluri formate din motoare, reductoare si elemente de transformare a miscarii de rotatie in
miscare de translatie;
- motoarele de curent continuu, cele mai utilizate fiind cele cu excitatie separate.
Electromagnetii sunt utilizati in reglari bipozitionale si sunt asociati frecvent robinetelor de
reglare.

2.3.2. Elemente de actionare pneumatice (servomotoarele pneumatice)

Elementele de execuţie pneumatice cu membrană transformă energia potenţială a aerului


sub presiune în energia mecanică la deplasarea liniară a unui organ de execuţie cu care se face
intervenţia în procesul automat.
Alimentarea elementelor de execuţie pneumatice se face cu energie de la regulatoarele
pneumatice (0.2 ÷ 1 bar), sau electronice, prin intermediul convertorului electro-pneumatic.
Motoarele de execuţie pneumatice se folosesc foarte mult pentru că prezintă următoarele
avantaje:
• Fluidul folosit (aerul) nu prezintă pericol de incendiu;
• După utilizare, aerul este evacuat în atmosferă, nefiind necesare conducte de
întoarcere ca la cele hidraulice;
• Pierderile de aer în anumite limite, datorate neetanşietăţii, nu produc deranjamente;
• Sunt simple, robuste, sigure în funcţionare şi necesită cheltuieli de întreţinere reduse.
Dezavantajele acestor motoare sunt următoarele:
• Viteza de răspuns este mică (în medie 1/3 – 1/4 din viteza de răspuns a motoarelor
hidraulice);
• Precizia motoarelor pneumatice este redusă.
• Se recomandă folosirea servomotoarelor pneumatice în următoarele cazuri:
• Servomotorul are greutate redusă;
• Temperatura mediului ambiant este ridicată şi cu variaţii mari;
• Mediul ambiant este exploziv;
• Nu se cere precizie mare;
• Nu se cer viteze de lucru mari.
• Motoarele pneumatice pot fi liniare sau rotative. Cele liniare se pot realiza cu piston
sau cu membrană.
În structura sa complexă, un element de execuţie pneumatic se compune
din (vezi figura 2.2) :
- 1 – servomotor pneumatic;
- 2 – amplificator pneumatic;
- 3 – traductor de poziţie;
- 4 – element sensibil;
- 5 – organ de execuţie.

9
Figura 2.2 Structura unui element de execuţie pneumatic

Dintre aceste elemente, amplificatorul de putere, elementul sensibil şi traductorul de


poziţie, care sunt ataşate servomotului pneumatic, formează poziţionerul.Pentru a fi studiată
comportarea elementului de execuţie în ansamblul sistemului de reglare, este necesar să se
stabilească relaţia ce leagă mărimea Xm
de mărimea Xc (pentru elementul de execuţie pneumatic cu membrană, Xc este o presiune).
Elementele de actionare pneumatice se construiesc in doua variante: cu membrana si cu
piston.
Elementele de actionare pneumatice cu membrana sunt formate dintr-o capsula
manometrica C prevazuta cu o membrana M situate deasupra unui disc metalic D solidar cu o tija
T si unui resort antagonist R.

C –capsulă
M – membrană
D – disc metalic
T – tijă
R – resort antagonist

Fig 2.3. Elementele de actionare pneumatice cu


membrana

Aerul comprimat adus de la regulator sau convertor la presiunea 0,2 si 1daN/cm2,apasa


asupra membranei invingand rezistenta resortului antagonist si apasand tija in jos.
In functie de presiunea aerului comprimat , pozitia tijei variaza continuu intre doua
limite.

Elementele de actionare pneumatice cu membrana si resort

10
Organul component cel mai important este
servomotorul
pneumatic (SP) cu membrană, format din :
• camera (1),
• membrana elastică (2),
• discul metalic de rigidizare (3),
• arcul (4)
• tija (5).

În figura 2.4., este reprezentat schematic un


element de execuţie pneumatic
cu membrană şi resort

După cum aerul sub presiune poate să acţioneze pe o singură faţă sau pe ambele feţe ale
membranei elastice, deosebim elemente de execuţie proporţionale sau integrale.
La creşterea presiunii de comandă (pc) va creşte presiunea în camera (1), dar în acelaşi timp are
loc şi o variaţie de volum a acestei incinte după o relaţie de forma :

Elementele de actionare pneumatice cu piston

Atunci cand este necesara o forta mare de actionare a organului de reglare, deci cand sunt
necesare deplasari mai mari ale tijei, se folosesc elementele cu piston.
Elementele cu piston pot fi executate in doua variante si anume cu o fata a pistonului
activa (fig.2.5.a )si cu ambele fete ale pistonului active (fig.2.5.b).

11
fig.2.5.a Elementele cu piston cu o fata a fig.2.5.b Elementele cu piston cu ambele fete
pistonului activa ale pistonului active
1. Corp element de acţionare; 1. Corp element de acţionare;
2. Resort; 2. Piston ;
3. Tijă de acţionare; 3. Tijă de acţionare;
4. Piston ; 4. Orificiu intrare aer
5. Orificiu intrare aer.

La cel cu o fata activa, pozitia tijei depinde de presiunea aerului comprimat, deplasarea
inapoi a tijei facandu-se prin scoaterea aerului din cilindru,in timp ce la cel cu doua fete
active,pozitia tijei depinde de diferenta de presiune aplicata celor doua fete ale pistonului.

Elementele de actionare hidraulica

Folosesc ca agent motor lichide sub presiune,de obicei uleiuri minerale si sunt utilizate
cand sunt necesare forte si viteze mari.
Acţionările hidraulice au fost primele mecanisme din tehnica reglării automate destinate
reglării proceselor, prin dezvoltarea sistemelor electrice de reglare, folosirea elementelor
hidraulice a scăzut datorită neajunsurilor elementelor hidraulice (lipsa posibilităţii de comandă la
distanţă, necesitatea etanşării îngrijite a corpurilor şi conductelor, dependenţa caracteristicilor de
variaţiile de temperatură ale mediului ambiant şi necesitatea unei surse hidraulice).
În ultimul timp, elementele hidraulice cunosc o largă răspândire, întrucât prezintă unele
avantaje faţă de cele electrice, de exemplu: bandă mare de trecere (frecvenţe ridicate de lucru),
raport putere/gabarit maxim, lipsa în majoritatea cazurilor a unui reductor de ieşire şi varietatea
mare a formelor de mişcare a axului de ieşire (rotativ, oscilant, liniar).
Caracteristicile statice principale ale elementelor de acţionare hidraulice sunt
caracterizate de viteză şi de forţă care determină viteza de ieşire şi forţa dezvoltată de motorul de
execuţie în funcţie de elementul de comandă. Folosind presiuni înalte se pot comanda EE până la
200m, fără pierderi importante de presiune.
Deosebit de eficientă este hidraulica atunci când trebuie acţionate, în acelaşi timp, mai
multe EE (de exemplu: macazurile folosite în transporturi etc.).

12
În instalaţiile de automatizare se folosesc, în majoritatea cazurilor, motoare hidraulice cu piston,
care pot fi:
o Cu mişcare liniară;
o Cu mişcare de rotaţie (limitată la un unghi de 1800).
Elementele de actionare hidraulica se construiesc in trei variante,si anume:cu piston,cu
membrana si cu organe rotative. Primele doua tipuri se realizeaza in constructie cu cilindru fix
sau cu piston fix si sunt asemanatoare celor pneumatice, iar cele cu organe rotative cele mai
utilizate sunt de tipul biela-manivela sau de tipul cu paleta rotativa.
Servomotorul cu paleta rotativa determina o miscare de rotatie a axului de iesire pe care
este montata paleta, sub influenta presiunii lichidului asupra suprafetei paletei.
Avantajele elementelor hidraulice fata de cele pneumatice constau in posibilitatea
utilizarii lor in medii explozive sau inflamabile, precum si in faptul ca dezvolta o forta de
actionare mai mare si actioneaza mai rapid datorita incompresibilitatii uleiului.
In schimb, ambele sisteme(hidraulice si pneumatice) necesita instalatii speciale de
producere si conservare a uleiului sub presiune si aerului comprimat,ceea ce reprezinta un
dezavantaj fata de cele electrice.Datorita acestor considerente,au aparut elemente de actionare
mixte (electrohidraulice,hidropneumatice,etc)care imbina avantajele fiecarui sistem.
1 – disc fix
2- piston axial
3 – corp cilindru
4- bloc cilindru
5 - ax

Element de execuţie hidraulic

2.3.3. Organe de reglare.

Desi in practica industriala se utilizeaza o varietate foarte mare de organe de


reglare,acestea pot fi impartite in doua mari categorii:

1. Organe de reglare mecanice, care –la randul lor- pot fi grupate in urmatoarele categorii:
a.robinete cu ventil, robinete cu palete (reglarea debitelor la fluide);
b.aparate de carma la nave sau avioane (reglarea directiei);

c.alimentatoare cu banda sau cu surub melcat(reglarea cantitatii de material solid).


2. Organe de reglare electrice (reostatele,autotransformatoarele,contactoarele,amplificatoarele
unghiulare etc).

Organul de reglare este elementul care intervine in instalatia tehnologica, modificand sub
actiunea fortei sau cuplului generat de servomotor , cantitatile de material sau energie necesare
procesului.
Marimea de iesire a organului de reglare este, de regula, sub forma unei deplasari liniare sau
unghiulare.

13
2.3.4.Organe de executie

Dupa cum s-a aratat,organele de executie sunt destinate fie modificarii unor curenti sau
tensiuni electrice(organe de executie electrice), fie modificarii unor debite de substanta (organe
de executie mecanice).
In prima categorie se incadreaza acele elemente electrice manevrabile,care sunt de
exemplu:intrerupatoarele, reostatele ,contactoarele etc; care permit o varietate continua sau
discontinua a unor marimi electrice active: tensiune, curent electric,faza, etc.
In cea de a doua categorie se incadreaza diverse elemente mecanice,cum sunt robinetele
si dozatoarele ,capabile sa permita trecerea substantei sub cele trei forme de agregare:gazoasa,
lichida si solida(granule).

Organe de executie(reglare) electrice

Organele de executie electrice sunt in fond aparate electrice de comutatie, atunci cand
reglarea se face discontinuu sau aparate electrice de tipul reostatelor, a autotransformatoarelor
sau amplificatoarelor magnetice in cazurile cand este necesar sa se efectueze o reglare continua.

Contactoarele sunt intrerupatoare la care elementul de actionare este de tipul cu


electromagnet si ele servesc pentru conectarea, respectiv deconectarea alimentarii cu energie
electrica.Au deci cracteristici discontinue,bipozitionale,servomotorul fiind de acelasi tip.
Reostatele cu cursor sunt utilizate pentru reglarea continua a curentilor relativ redusi , la
curenti mari existand pericolul ca la trecerea curentului de pe o spira pe alta sa se ditruga prin
scantei conductorul. De asemenea, rezistenta de contact a cursorului pune probleme deosebite
Mai bune pentru curenti mari sunt reostatele cu ploturi, dar au dezavantajul unei reglari in
trepte.
In curent alternativ se utilizeaza cu rezultate bune (si din punctul de vedere al pierderilor
autotransformatoarele cu reglaj continuu cu cursor sau cu reglaj discontinuu cu ploturi).
Amplificatoarele magnetice, utilizate mai rar petru aceasta functie, permit o variatie
continua a curentului de sarcina la o tensiune constanta.

Organe de executie (reglare) mecanice

Principalele organe de reglare folosite pentru modificarea debitelor de fluid sunt ventilele si
clapetele. Uzual, acestea se mai numesc robinete de reglare (cu ventil sau cu clapeta).

a. Robinete de reglare cu ventil

In cazul utilizarii unui ventil simplu,modificarea debitului de fluid se realizeaza prin


modificarea sectiunii de trecere a fluidului.Aceasta se realizeaza prin deplasarea tijei 1 de catre

14
servomotorul pneumatic. In acest fel se produce o modificare a pozitiei supapei 2 fata de scaunul
supapei 3.

1 . tijă
2. supapă
3. scaunul supapei

Fig. Robinet de reglare cu ventil

In ceea ce priveste clasificarea robinetelor cu ventil,aceasta se face in general dupa


criterii constructive si anume dupa forma corpului, dupa numarul de scaune sau dupa forma
obturatorului(supapei).

Dupa forma corpului se deosebesc robinete normale (cu intrarea pe acelasi ax cu


iesirea), robinte de colt – (intrarea si iesirea cu axele perpendiculare), sau robinete cu trei cai
pentru divizare –sau pentru amestec.

Dupa numarul de scaune(supape) exista ventile cu unu sau cu doua scaune.

Din punctul de vedere al supapei se desosebesc robinete cu supapa cilindrica


– conica;
–cu ferestre dreptunghiulare;
–sau triunghiulare.

Variante constructive ale robinetelor cu ventile

15
a. Normal b. De colţ

c. Cu două scaune d. De divizare

e. Cu supapă cilindrică f. Cu supapă conică

g. Cu ferestre dreptunghiulare

b. Robinete de reglare cu clapeta

Clapetele de reglare sunt destinate reglarii debitelor de fluide (de obicei gaze) ce curg prin
conducte avand sectiuni mari (peste 1000 mm) si caderi de presiune in sistem relative mici.
Variaţia debitului de fluid se relizeaza prin rotirea clapetei (de forma unui disc) cu un anumit
unghi determinat, fata de directia curentului in miscare.

16
Rezulta o anumita ştarangulare a sectiunii de trecere, respective un anumit debit de fluid asociat
acesteia. Clapeta nu se roteste pana la unghiul maxim de 90ْ , ci numai pana la α=70ْ, intru - cat in
plaja 70-90ْ apar vibratii mecanice nedorite in procesul de reglare. Clapetele sunt in general
actionate de servomotoare cu piston.

Robinet de reglare cu clapetă

c. Alte tipuri de robinete de reglare

Exista o serie de factori care dicteaza confectionarea unor robinete de reglare speciale, factori
determinati de conditiile de lucru deosebite in care pot aparea in diferite instalatii:
- temperatura de lucru a mediului reglat foarte scazuta ( -270ْ C), sau ridicata (peste + 200ْ
C);
- toxicitatea si agresivitatea mediului de lucru;
- corosivitatea mediului de lucru.

Robinetul cu capac cu nervuri se utilizeaza pentru inlaturarea influentei temperaturilor


ridicate asupra garniturilor de etansare a tijei ce face legatura intre servomotor si ventil.Se
utilizeaza un capac alungit, prevazut cu nervuri in vederea disiparii energiei calorice.

Robinetul cu manta de incalzire se utilizeaza pentru reglarea fluidelor vascoase, care se


solidifica sau cristalizeaza repede sau care prezinta pericolul de a ingheta.Corpul robinetului este
inconjurat cu o manta de tabla si, prin spatiul astfel creat, este vehiculat abur sau apa calda la
presiune de 16 kgf/cm2.

Robinetul cu burduf de etansare asigura izolarea completa a tijei si capacului robinetului fata
de mediul interior, pentru cazul cand fluidul de lucru dizolva grasimile din lubrifiantul garniturii
sau prezinta pericol de explozie in contact cu atmosfera.

Robinetele cu elemente elastice sunt utilizate in mod curent in industria chimica.Aceste


robinete nu au obturatoare (supape) special profilate, ci folosesc elemente elastice pentru
strangularea sectiunii de trecere. Astfel, cazul robinetului Sanders obturatorul 1 actioneaza
asupra membranei elastice 2, iar la robinetul cu furtun obturatorul 1 apasa asupra furtunului 2,

17
dispus in interiorul corpului robinetului. Ambele variante se caracterizeaza prin aceea ca
utilizeaza eficient numai 30% din cursa utila a tijei.

Robinet Sanders Robinet cu furtun

1 obturator 1 obturator
2 membrană elastică 2 furtun

Vana Camflex. Sunt cazuri cand robinetul de reglare trebuie sa inchida complet
conducta prin care trece fluidul. Atunci, daca mediul permite, se aseaza un inel din teflon pe
suprafata de etansare a ventilului. Etansarea metal pe metal este posibila numai la ventilele cu un
scaun, dar si in acest caz este nevoie de un servomotor capabil sa genereze o forta mult
superioara celei normale, necesare deplasarii obturatorului.

Vană Canflex

18
Vana Camflex consta dintr-un obturator sferic legat de butucul central cu un brat, astfel
incat prin rotatia arborelui cu maximum 50ْ se realizeaza inchiderea vanei. Acest dispozitiv este
astfel conceput, incat asigura in centrul circumferintei de contact a obturatorului o traiectorie de
forma unei came si obturatorul intra in contact cu scaunul sau doar in momentul inchiderii.
Inchiderea perfect etansa se realizeaza prin deformarea elastica a bratului obturatorului.

Avantajul esential al vanei Camflex este acela ca asigura o etansare perfecta.In plus, ea se
caracterizeaza printr-un efort redus al servomotorului si o functionare la temperaturi de -200…
+400 ْ C si presiuni de 10-40 bar.

Cap. 3. Norme de tehnica securitatii muncii

La operatiile de intretinere a masinilor si aparatelor electrice, se va avea in vedere urmatoarele


masuri de protectie a muncii:
- se vor respecta normele de tehnica a securitatii la lucrul in instalatiile electrice de joasa sau
de inalta tensiune, dupa caz :
- la verificarea functionarii cat si la manevre, se vor utiliza echipamnete de protectie
corespunzatoare : manusi, galosi sau cizme si covoarse electroizolante, achelari de protectie.
De asemenea, se vor respecta cu strictete instructiunile de exploatare a utilajului verificat ;
- manevrele aparatelor de inalta tensiune se vor face de minimum doua persoane : un
executant de grupa 2 sau 3 si un supravegheror de grupa minima 4 ;

19
- la operatiile cu solventi si materiale inflamabile, se vor respecta atat regulile de prevenire
si stingere a incendiilor cat si modul de utilizare a acestora in vederea prevenirii
intoxicatiilor;
- la lucrarile de montare, demontare, transport, se vor folosi numai utilaje de ridicat cu
capacitatea corespunzatoare greutatilor de ridicat iar personalul care manevreaza
instalatiile de ridicat trebuie sa fie autorizat.
Asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice si care se
realizeaza prin:
- amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum si a unor echipamente electrice, la
o inaltime inaccesibila pentru om. Astfel, normele prevad ca inaltimea minima la care se
pozeaza orice fel de conducto electric sa fie de 4M, la traversarea partilor carosabile de
6M, iar acolo unde se manipuleaza materiale sau piese cu un gabarit mai mare, aceasta
inaltime se depaseasca cu 2.25m gabaritele respective.
- Izolarea electrica a conductoarelor;
- Folosirea carcaselor de protectie legate la pamant;
- Ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectandu-se distanta impusa pana
la elementele sub tensiune.
- Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24, 36V) pentru lampile si sculele electrice portative.
Sculele si lampile portative care functioneaza la tensiune redusa se alimenteaza la un
transformator coborator. Deoarece exista pericolul inversarii bornelor este bine ca atat
distanta picioruselor fiselor de 12, 24 si 36V, cat si grosimea acestor picioruse, sa fie mai
mari decat cele ale fiselor obisnuite de 120, 220 si 380 V, pentru a evita posibilitatea
inversarii lor.
La utilizarea uneltelor si lampilor portative alimentate electric, sunt obligatorii:
- verificarea atenta a uneltei, a izolatii ai a fixarii sculei inainte de incperea lucrului;
- evitarea rasucirii sau a incolacirii cablului de alimentare in timpul lucrului si a deplasarii
muncitorului, pentru mentinerea bunei stari a izolatiei;
- menajarea cablului de legatura in timpul mutarii uneltei dint-un loc de munca in altul,
pentru a fi solicitat prin intindere sau rasucire; unealta nu va fi purtata tinandu-se de acest
cablu;
- Deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a unor
scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai ales la instalatiile electrice care functioneaza
cu punctul neutru al sursei de alimentare izolat fata de pamant.
- Protectia prin legare la nul se realizeaza prin construirea unei retele generale de protectie
care insotesc in permanenta reteua de alimenare cu energi electrica a utilajelor.

Cap. 3. Bibliografie

1. ST. Gârlaşu ş.a: Electronică şi automatizări industriale, Editura Didactică si Pedagogică


Bucureşti 1982;
2. S Hilohi, ş.a., Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare
automată, Editura Didactică si Pedagogică Bucureşti 2004;

20
3. Fl. Mareş, ş.a,, Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare
automată, Editura Economică - Preuniversitria, Bucureşti 2002,

21