Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acum mai bine de 2000 de ani, in China, in timpul dinastiei Tsin, a fost descoperita o
ciuperca despre care se spunea ca ar aduce nemurirea. Era o vietuitoare stranie: crestea
numai in ceai negru indulcit, se dezvolta rapid ca o masa gelatinoasa si nu prea placuta la
vedere, iar lichidul galbui obtinut prin filtrarea sa avea un gust foarte placut si inviorator.
Mai tarziu cu cateva sute de ani, a fost oficializata ca leac si in Japonia, in timpul
imparatului Inkyo, care suferea de o boala digestiva grava, pe care nici un medic nu se
pricepea sa o tamaduiasca. A ajuns atunci la curte, se spune, un medic venit din China,
doctorul Kombu, care a adus cu el o bautura placuta la gust, preparata dintr-o ciuperca
miraculoasa. Miraculoasa, pentru ca imparatul nu numai ca s-a vindecat ca prin farmec,
dar s-a simtit si mai tanar si mai viguros ca niciodata. Entuziasmat, el a numit ciuperca
dupa numele medicului care a adus-o - Kombucha.
Din extremul Orient, ciuperca a fost adusa apoi de negutatori in Rusia, unde a capatat o
mare popularitate, fiind cunoscuta sub numele de "ceaiul kwas". Nu se stie exact cand a
ajuns acest elixir in Europa, insa cert este ca in manastirile benedictine el era folosit
intensiv de calugari, inca din secolul al Xviii-lea. Zeama acestei ciuperci era un remediu
pretios contra reumatismului, a gutei, a deranjamentelor digestive, dar si a otravirilor, a
bolilor infectioase si a anumitor forme de cancer. Inca de la 1915, au inceput studii
sistematice, facute mai ales in Rusia, in Germania si in Tarile Baltice, despre acest
remediu pe cat de straniu, pe atat de eficient intr-o sumedenie de boli. In paralel, datorita
faptului ca este usor de obtinut casnic, el a devenit un leac de medicina populara extrem
de raspandit, care a capatat o faima aproape oculta. Despre Kombucha se spune ca
intinereste si reda vigoarea pierduta, elimina efectele otravirilor lente ale organismului si
apara de majoritatea bolilor, fiind un fel de panaceu. Este folosit din Urali si pana in
Elvetia sau Spania. S-a creat o mica legenda in jurul acestui remediu, care este
intrebuintat intr-o multitudine de afectiuni, de la cele banale la cele mai grave.
Este o colonie de nu mai putin de 12 specii de microorganisme (dupa unii cercetatori sunt
mult mai multe), care convietuiesc in simbioza, alcatuind un sistem biologic fascinant
prin complexitatea si organizarea sa. In principal, colonia este compusa din bacterii
"prietenoase" si ciuperci (drojdii), care transforma zaharul in care cresc, precum si
principiile active ale ceaiului negru, in substante cu efecte vindecatoare remarcabile.
Desi analiza chimica a ciupercii nu a fost elucidata complet, se stie deja ca ea contine
cantitati insemnate de vitamina C, precum si vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B6,
B12), ceea ce justifica in buna masura proprietatile sale reintineritoare si de stimulare a
rezistentei naturale a organismului. Apoi, in acest elixir au fost descoperite substante
antibiotice si antivirale foarte puternice, care explica folosirea sa cu succes contra bolilor
infectioase.
Poate cea mai importanta proprietate a sa este cea detoxifianta, de unde si utilizarile sale
in tratarea reumatismului, a gutei, precum si a bolilor de piele. De asemenea, contine si
substante cu efecte hormonale, motiv pentru care este recomandat ca remediu pentru
varsta a treia, dar si pentru copiii aflati in crestere, pentru cei aflati la pubertate si care se
confrunta cu fenomenele neplacute specifice acestei perioade.
Obtinerea acestei bauturi este destul de laborioasa, insa se poate face si casnic, dupa cum
vom vedea in continuare:
• intr-un vas cu un litru de apa clocotita se pun 2 lingurite de ceai negru, se acopera si se
lasa sa infuzeze vreme de 30 de minute, dupa care se strecoara si se amesteca bine cu 100
g zahar.
• ceaiul astfel obtinut se lasa sa se raceasca complet, pana ajunge la temperatura camerei,
dupa care se pune intr-un borcan cu gura larga.
• ceaiul cu zahar va fermenta imediat, dar se lasa sa stea 8-12 zile, dupa care se filtreaza.
Acest timp este necesar pentru ca microorganismele prietenoase din aceasta colonie sa
aiba timp sa consume zaharul si sa-l transforme in substante cu efecte vindecatoare.
• dupa trecerea celor 12 zile, se face filtrarea prin tifon, iar lichidul obtinut se trage in
sticlute, care se tin la rece (termenul de valabilitate este de 15 zile), in timp ce masa
gelatinoasa ramasa se foloseste pentru noi culturi.
Atunci cand preparam Kombucha, trebuie sa avem in vedere cateva lucruri esentiale: in
primul rand, toate vasele in care se face prepararea trebuie sa fie foarte curate, fara urma
de hrana, care ar putea strica aceasta cultura. De asemenea, macerarea nu trebuie facuta
in locuri neigienice, cu mirosuri grele (cum ar fi cel de prajeala) sau cu mult abur,
intrucat altereaza calitatea preparatului. Trebuie folosit numai ceaiul negru (Thea
sinensis), intrucat aceasta ciuperca nu creste in infuzia altor plante.
Intern:
•Reumatism, guta - o cura de doua luni, in care se consuma zilnic jumatate de litru - un
litru din acest preparat, are efecte de dezintoxicare remarcabile. Un anumit compus
produs de aceasta ciuperca (acidul glucuronic) ajuta la inactivarea si eliminarea din
organism a substantelor toxice, fiind un ajutor nepretuit in tratarea acestei categorii de
afectiuni.
•Adjuvant in tratamentul cancerului - in fosta U.R.S.S. s-au facut cele mai multe studii
referitoare la efectele acestei ciuperci in tratarea si mai ales in prevenirea cancerului. Inca
din 1951, cand au inceput si primele experimente nucleare, care au declansat in unele
zone o adevarata epidemie de cancer, Unitatea Centrala de Cercetari Oncologice si
Academia din Moscova au inceput sa cerceteze cum actioneaza "ceaiul kwas" (cum este
numit in aceasta tara) in boala canceroasa. S-a ajuns la concluzia ca prin efectele sale
intens depurative, de stimulare imunitara (intre altele, administrarea sa stimuleaza
productia de Interferon) si vitaminizante este un remediu excelent de protectie impotriva
cancerului. De asemenea, poate fi folosit cu succes in tratarea cancerului de colon in faze
incipiente si a leucemiei. De regula, se bea un litru din acest remediu pe zi, in locul apei
de baut, in cure de lunga durata (minimum 45 de zile).
•Atenuarea efectelor intoxicatiilor lente cu metale grele, gaze toxice, deseuri
radioactive - tot savantilor sovietici le apartin si studiile facute in regiunile Solikamsk si
Beresniki din vestul Muntilor Urali, unde se inregistrau foarte putine cazuri de cancer si
alte boli cronice, in ciuda poluarii intense din aceasta zona cu deseuri industriale cu
mercur, plumb, materiale radioactive. Concluzia a fost ca bautura de Kombucha utilizata
in mod traditional de populatia din aceasta zona pur si simplu ajuta la eliminarea acestor
materii toxice din organism si previne imbolnavirile. Se consuma un litru de preparat pe
zi, in cure de 30 de zile, cu 7 zile de pauza intre ele.
Aplicatii externe:
•Ten cu aspect incarcat - se curata in fiecare seara tenul cu un tampon de vata inmuiat in
acest preparat. De asemenea, se consuma dimineata, pe stomacul gol, 1-2 pahare de
Kombucha.
Precautii si contraindicatii