CAP'.

1

COMPONENTE PASIVE

Componentele pasive sunt acele elemente de circuit electronic care nu pot executa functii de amplificare asupra semnalelor aplicate, Ele se impart in urmatoarele ~rupe.

rezistoare;

condensatoare;

inductoare;

cablaje imprimate;

elemente de conectica :;;i legatura ..

U REZISTOARE

Rezistorul elementul fizic concret ce materializeaza unitatea de rezistenta electrica ohm [0.] mulriplii si submultipli ei.

Rezistoarele sunt componente pasive de baza tn aparatura electronica de dimensiuni :;;i forme variate fiind de tipuri diferite: rezistoare, potentiornetre, termistoare, varistoare .. Clasificarea generala a rezistoarelor este prezentata rnai [os.

REZISTOARE

Marimea curentilor

Tip eonstructiv

Element conductor

Destinajie

tari slabi

- fixe

- variabile:

a)semireglabile b )potentiometre

. profesionale • LIZ general

Curenti slabi

Curenti tari

- peliculare

- bobinate

- devolurn

- termistoare

- varistoare

- fotorezistente

- turnate din fonta

- stantate din tabla

- spiralizate din

benzi metalice

Figura 1.1. Clasificarea rezistoarelor

Rezistoarele fixe au a rezistenta stabilita in procesul de fabricatie si care ramane constanta pe intreaga durata de viata a rezistorului. Rezistoarele variabile au rezistenta care po ate fi modificata in anumite limite, in timpul functionarii, in vederea efectuari i unor operatii de reglaj sau pentru diferite reglaje ~i acorduri, Rezistoarele neliniare folosesc proprietatile semiconductoare in realizarea unor anurnite caracteristici tehnice si au rezistenta dependenta de anumite rnarimi. Rezistoarele destinate regimului de curenti tari sunt rezistoare folosite in industria energetica ~i electrotehnica,

1.1.1 Parametrii rezistoarelor

Rezistoarele fixe sunt caracterizate printr-o serie de parametri electrici ~i neelectrici (mecanici, climatici), Principalii parametri electrici sunt:

-Rezistenta nominata, R; - valoarea rezistentei care trebuie realizata prin procesul tehnologic ~i care se inscrie pe corpul rezistorului in clar sau in codul culorilor. Unitatea de masura este [R] = JQ (ohm), cu multipli] sai: I03Q =1 kQ, I06Q =1 MQ, I09Q =1 GQ.

- Toleranta, t - exprimata in procente, reprezinta abaterea maxima admisibila a valorii reale R a rezistentei, fata de valoarea norninala R,,:

IR-Rnl

t=±max xlOO (1.1)

Rn

-Puterea de disipatie nominata, Pn, (exprimata in W - Watt) si tensiunea nominata, Un, reprezinta puterea electrica maxima si respectiv tensiunea electrica maxima ce se pot aplica rezistorului in regim de functionare indelungata tara a-i modi fica caracteristici Ie.

Parametri i neelectrici sunt.

- Intervalul temperaturilor de lucru reprezinta intervalul de temperatura in limitele caruia se asigura functionarea de lunga durata a rezistorului. lnfluenta temperaturi i asupra rezistentei rezistorului este pusa in evidenta de coeficientul termic al rezistentei, definit astfel:

1 M? I dR

au =-·-[11 K] sau au =-.~[11 K] (1.2)

R ~T R dT

- Coeficientul de variatle a rezistentei, KR, la actiunea unor factori externi cum ar fi depozitare, umiditate, imbatranire etc. este dat de relatia:

K = Rz -R[ xlOO[%] (1.3)

Ii R

unde R[ si Rz sunt valorile rezistentei inainte si dupa actiunea factorului considerat:

- Tensiunea electromotoare de zgomot reprezinta valoarea eficace a tensiunii electromotoare care apare la bornele rezistorului in mod aleatoriu si care se

2

datoreste rniscarii haotice ~i miscarii termice a electron:ilorprecum ~i trecerii curentuluiprin rezistor; este exprirnata in ~lV.

- Precizia rezistearelor este indieata de toleranfa, data In procente din valoarea norninala, In functie toleranta, tensiune de zgomot ~i valori maxime admisibile ale coeficientilor de variatie, rezistoarele se Impart In trei categorii prezentate in tabelul 1 .. 1.

Tabell1

Categoria de Toleranta Tensiune de Valeri ale
rezistoare [%] zgomot coeficientilor de
variatie
rezistoare etalon ±1/±2,5 « IIJ,V foarte mici
rezistoare de precizie ±2,5/±5 < 1 ~V medii
rezistoare de uz ±S/±IO/±IO < 15 ~LV mari
curent 1.1.2 Simbolizarea ~i marcarea rezistoarelor

Simbolurile uzitate in reprezentarea rezistoarelor sunt prezentate in figura 1.2:

Cf) (g)

~-D-----D-

~ 0) (k) (1)

~ -¢- ~ ---?:v-

to em) (n) u (0) (p)

-cJ- --,J\/\J'y- ----rulJ1-
(a) (b) (c)
-c5 -c5 --c5- (e)

-¢-

Cd)

--DJ]J--

Figura 1.2. Tipuri de rezistoare: a: resistor, semn general; b: rezistor, semn tolerat; c: rezistor, semn nesiandardizai; d: rezistor cu rezisterqd variabila; e: resistor cu contact mobil; f resistor cu contact mobil, cu pozilie de intrerupere; g: poteniiometru cu contact mobil; h: potetuiometru semireglabil; i: poteruiometru ell ajustare predetennlnanta; j: rezistenta cu dOl/a prize fixe; k: sum; I: element de inciilzire; 111: rezistor ell rezisfenlii nelinlara, dependenta de temperatura (termistor)

n: rezistor ell re::.istenta neliniarii, dependenui de temperatura, semn tolerat 0: resistor ell re::isten!a neliniarii, dependentii de tensiune (varistor)

3

Rezisroruleste marcat in clar - prin simboluri alfanumerice sau codificat prin inele sau benzi colorate. lndiferent de modalitatea de marcare, orice tip de rezistor se lnscrie rezistenta nominata, R", ell unitatea ei de masura in clar si toleranta valorii nominale tn % din R". Marcarea rezistoarelor in codul euloriloreste ilustrata in figura 1.3.

-------l[ IIIIII ]1--

/J ~~
Culoare Prima cifrl;i. Adoua Coeficient de Toleranta
cifra multiplicare
Argintiu to-- ±10%
Auriu to- +5%
Negru 0 1
Mara I 1! 10 +]%
Rosu 2 2 IOl ±2%
Portocaliu 3 3 IOJ
Galben 4 4 10'
Verde 5 5 10'
Albastru 6 6 10"
Violet 7 7 10
Ori 8 8 10·
Alb 9 9 1O~
Nici 0 culoare ±20% Figura 1.3 Marcarea rezistoarelor in codul culorilor

1.1.3 Rezistoare fiIce

Rezistoare.le peliculare sunt realizate cu pelicule subtiri de materiale rezistive sunt grupate in trei grupe mari,

.1.- Rezistoare cupelicula de carbon de forma eilindrica, tenninale axiale, de marirni diferlte in functie de puterea norninala disipara. Valoarea nominala a acestora este cuprinsa intre 330.0 7- I Mil. Au urmatoarele puteri nominate tipice: 0,25 W; 0,5 W; IW~i2W;

4

1.- Rezistoare cu pelicula de nichel asernanatoare ca forma cu cele de carbon dar avand valori nominale cuprinse intre In si 330n. Puterea disipata tipica: 0,125W; O,25W; 0,5W; 1 W; 2W.

3.- Rezistoare cu pelicula de oxizi metalici (sau cu glazura rnetalica) - componente profesionale caracterizate prin precizie si stabilitate ridicate, coeficient de variatie cu temperatura scazut, dimensiuni mici, dar si coeficient (factor) de zgomot ridicat. Au valori nominale cuprinse intre son -i- 2Mn ~i puteri nominale de 0,125W; 0,25W; 0,5W; IW.

Rezistoare bobinate sunt utilizate, datorita stabilitatii bune si in cazurile in care puterea disipata este mare. Tipic, valorile nominale ale rezistoarelor bobinate sunt cuprinse intre I n si zeci de kn la puteri disipate uzuale, sub 100W. Aceste rezistoare au, In functionare, 0 temperatura ridicata si necesita amplasare si ventilare corespunzatoare pentru a nu distruge componentele din jur,

1.1.4 Potentiometre ~i rezistente semireglabile

Aceste elemente de circuit apar atat pe exteriorul cat ~i In interiorul aparaturii, ca elemente de control. In practica, trebuie evitata folosirea abuziva a rezistentelor reglabi Ie datorita faptului ca nu au stabilitatea in timp ca a rezistentelor fixe de precizie si nici rezolutie. Acolo unde este necesara 0 rezistenta stabila ~i ajustabila se poate folosi un rezistor de precizie (0,5% sau 1%) in serie cu un semireglabil in asa fel incat rezistenta fixii sa formeze procentual cea mai mare parte din valoarea total a necesara.

1.1.5 Termistoarele

Sunt fabricate din material semiconductor si prezinta 0 rezistenta puternic dependenta de temperatura. Cele mai utilizate sunt termistoarele CTN (cu Coeficient de Temperatura Negativ), avand un coeficient de temperatura tipic de - 4o/o/°C.

Termistoarele au, la temperatura camerei, 0 rezistenta de cativa k!l sau zeci de kn (tipic). Termistoarele sunt folosite pentru masurarea si reglarea temperaturii in intervalul -50aC la +300aC iii pentru compensarea cu temperatura a componentelor electron ice.

1.1.6 Aplicatii ale rezistoarelor

In circuite apar rezistoare conectate In serie, respectiv in parale1 (fig. I A, a respectiv b). Este de retinut ca la conectarea in serie se obtine 0 rezistenta

echivalenta mai mare decat cea mai mare din rezistentele inseriate: R =0 R, + R2• in particular daca R1»R2 este justificata aproximarea R""R1• dimpotriva, la conectarea

5

in paralel a rezistoarelor se obtine 0 rezistenta echivalenta mai mica decat eea mai mica dintre rezistentele individuate:

R:;;;;; RI ,R2 = Rill R2 .

R[ +R2

Evident, daca R[»R2, poate fi facuta aproximarea R~::,R2' Alte aplicatii ale conectarii rezistoarelor tn serie ~i paralel 0 reprezinta divizoarele de tensiunesi de curent (fig. 1.5 a, b respectiv c). In mod obisnuit, unul dintre rezistoare din divizorul de tensiuneare un terminal legat la masa (fig. 1.5,. a).

Relatia corespunzatoare dintre tensiuni este: V = E· R2 . (RI + R2) •

a)

V

a) s, ~

~1 ~-I-

b) Rl R2

, . :

~..l~

c)

Fig I. 4. Conectarea in serie (a) ii paralel (b) a rezistoarelor

Fig. 1.5. Divizoarele de tensiune (a,b) # de curent (c)

Cand nici unul dintre rezistoarele divizorului nu este legat la masa (fig.I.5, b), tensiunea U poate fi scrisa pe principiul suprapunerii efectelor .. Consideram, pe rand, cate un terminal legat la masa ~i scriem 'in sensul relatiei divizorului cu terminal la masa, "efectul" celeilalte "cauze". ]n final adaugarn efectele. Vom obtine:

R2 . R]

V=EI·• +E2·-----'--

RJ +R2 RI +R2

Pentru divizorul de curent din fig .. L5.c se obtin relatiile:

_ R2 . _ R

II - I· J, - I . I

RI +R2 - RI +R2

De retinut eli, tensiunea "divizata" V este proportional a cu rezistenta de pe care aceasta se culege; dimpotriva, curentul ."divizat" este proportional cu cealalta rezistenta a divizorului,

6

1.2 CONDENSATOARE

Condensatorul este corpulflzic care materializeaza submuItipli de capacitate electrica, Condensatorul are proprietatea de a putea acumula sarc.ina electrica, conform relatiei:

(1-4)

In care: Q este sarcina exprimata in coulombi (C), V este tensiunea Ia borne exprimata in volt (V), lar C reprezinta capacitatea ~i se mascara in farad (F).

Pentru practica, coulombul ~i faradul sunt unitati prea mari. Capacitatea nominala este principaiul parametru al condensatoarelor ~i se exprima in J.lf, nF sau pF. Din (l-4) se obtine, prin derivare, relatia dintre tensiune ~i curent pentru un condensator,

AU . du

I == C ,- sau I == C . - (1-5)

A,t dt

Curentul prin condensator este proportional Cll viteza de variatie a tensiunii la borne. Conform relatiei (1.5), daca un condensator de capacitate C=l!!F este tncarcat cu un curent constant j=WmA tensiunea la bornecreste intr-un interval At=lms, eu SV=]OV.

Constructiv, condensatoruleste alcatuit din doua suprafete metalice nurnite armaturi intre care se ana. un mediu dielectric de permitivitate e (constanta dielectrica de material). Pentru un condensator plan, capacitatea C este data de relatia:

8'S Boe S

c==_=_r_ (1.6)

d d

unde: [';0 = permitivitatea dielectrics absoluta a vidului; 6 = perrnitivitatea absoluta a dielectricului condensatorului; S = suprafata armaturilor plane; d = distanta intre

c

1

0.. III 0

___________..

V

Figura 1.6. Condensatorul

armaturi,

1.2.1. Clasificare

Condensatoarele se pot clasifica dupa mai multe criterii: dupa natura dielectricului, din punct de vedere constructiv, aJ domeniului de frecventa ~i dupa domeni ul de utilizare (fig. L 7).

OHSER VA TIl

1, Condensatoarele fixe I~i mentin constanta valoarea capacitatii norninale in tot timpul functionarii;

7

2. Condensatoarele reglabile (denumite ~i "semivariabile", "ajustabHe" sau "trimere") S6 caracterizeaza prin faptul eli valoarea capacitatii lor poate fi reglata ( de regula ocazional, la punerea in functie sau la verificari periodice), in limite reduse;

3. Condensatoarele variabile sunt condensatoare a carer capacitate poate si trebuie sa fie modificata frecvent intre anumite limite relativ largi impuse de function area circuitelor electronice ( de exemplu condensatoarele de acord pentru radioreceptoare),

COND.ENSATOARE

Cu dielectric lichid (ulei)

Cu dielectric gazos (vid, aer, gaze)

Cu dielectric solid

Cu oxid rnetalicelectrolitic

Anorganic (sticla, ceramica, mica)

Organic

(hartie, lacuri, pelicula)

(aJ

CONDENSATOARE

AJUSTABILE

(b)

CONDENSATOARE

(c)

Figura 1.7 Clasificarea condensatoarelor: oj in functie de natura dielectricului; bJlipul constructiv; cjdomeniu! de utilizare

8

1.2.2. Parametrii condensatoarelor

• Capacitatea nominala, en [F]: reprezinta valoarea capacitatii condensatorului care trebuie realizata prin procesul tehnologic si care este inscrisa pe corpul acestuia. Conditiile de temperatura si frecventa [a care se mascara capacitatile nominale sunt precizate de obicei in catalogul firmei producatoare,

• Toleranta, t, [%] reprezinta abaterea maxima a valorii reale a capacitatii fata de valoarea ei nominata. Pentru condensatoarele electrolitice se dau de obicei tolerante nesimetrice: (0%,+50%), (0%,+80%), (-10%,+30%), (-10%,+50%), (- 10%,+ 100%), (-20%,+80%).

• Tensiunea nominata, U" [V], este tensiunea continua maxima sau tensiunea alternative, eficace maxima care poate fi aplicata continuu la terminalele condensatorului, in gama temperaturilor de lucru. Valorile tensiunilor nominale nu sunt nominalizate; uzuale sunt urmatoarele valori: 6, 12, 16, 25,63, 70, toO, 125, 250, 350,450,500,650,1000V.

• Rezistenta de izolatie, RIO [Q], este definita ca raportul dintre tensiunea continua aplicata unui condensator si curentul care-l strabate, la I minut dupa aplicarea tensiunii. Pentru condensatoarele electrolitice parametrul care intereseaza este curentul de fuga, I" care reprezinta curentul ce trece prin condensatar cand acestuia i se aplica 0 tensiune continua la terrninale, curent masurat dupa un timp t cu durata de I ..... 5 minute de la aplicarea tensiunii continue.

• Tangenta unghiului de pierderi, tgo - reprezinta raportul dintre puterea activa, Ps. care se disipa pe un condensator si puterea reactiva, P" a acestuia (rnasurate la frecventa la care se mascara si capacitatea nominala),

• Rigiditatea dielectrics - reprezinta tensiunea maxima continua pe care trebuie sa 0 suporte condensatorul un timp minim ( de obicei I minut) Tara sa apara strapungeri sau contumari,

• Intervalul temperaturilor de lucru (T min - Tlnax) reprezinta limitele de temperatura intre care condensatorul functioneaza timp indelungat.

1.2.3. Simbolizarea ~i marcarea condensatoarelor

Simbolurile uzitate pentru reprezentarea condensatoarelor sunt prezentate in fig. 1.9. Condensatoarele sunt marc ate prin simboluri alfanumerice sau codificat - prin inele, benzi sau puncte colorate, normalizate international sau, uneori , specifice unui anumit producator. Marcarea condensatoarelor in eodul culori lor este prezentata in figura 1 .8.

Indiferent de sistemul de marcare se inscriu pe corpul condensatorului a) in mod obligatoriu, pe orice tip de condensator si

- eapacitatea nominala e" cu unitatea de masura ;

- toleranta valorii nominale: in clar (in % sau in pF daca en::: 1 OpF), in cod de

eulori sau literal.

9

(a)

(0)

T (d)

l_

T (e)

(b)

~~~o ~~

0-)"""'" ~. (I) 0

Figura 1.9. Reprezemarea conventionaid a condensatoarelor: a - condensator (in general); b - condensator (in general), simbol tolerat; c - condensator de trecere; dcondensator de trecere, stmbol tolerat; e - condensator de trecere, semn nestandardisat; f - condensaior electrolitic; g - condensaior electrolitic, simbo/ tolerat; h- condensator electrolittc, simbo! nestandardizat; i - condensator variabil; j - condensator variabil, simbol tolerat; k - condensator semireglabil, semiajustabil, trimer; 1- condensator semlreglahil. semiajustabil, trimer, simbol tolerat;

b) In mod obligatoriu pe unele tipuri de condensatoare:

- polaritatea bornelor (numaila condensatoarele electroritice), 'In cIar;

- terminalul conectat la armatura exterioara (numai la condensatoarele

electrolitice sau cu hartie), in clar;

- coeficientul de temperatura al capacitatii (la condensatoarele ceramice) In cod de culori sau alfanumeric;

- in mod facultativ, In functie de producator, se poate marca:firma, data fabricatiei (an, luna), codul condensatorului (specific firmei), freeventa de lucru, etc, Astfel pentru condensatoarele ceramiee, benzile b si c reprezinta prima respectiv a doua citra semnificativa, iar banda d factorul de multiplicare (numarul de zerouri).

1.2.4 Tipuri constructive de condensatoare

Cendensatoare eeramice tubulare au valori nominale cuprinse lntre O.5pF -iIOOpF, la tensiuni maxime de (lOO-;.-600)V. Au curenti de fuga redusi si coeflcienti de temperatura selectabili (inclusiv nuli). Aceste tipuri de condensatoare folosesc ca dielectric 0 cerarnica forrnata dintr-un amestee de oxizi, silicati, titanati si zirconati ai diferitelor matale, caolin, talc etc.

10

Sunt folosite pe scara larga in industria echipamentelor electronice profesionale ~i industriale de inalta frecventa, in special In circuitele de rezonanta precum ~i in circuitele de cuplare si decuplare, etc.

Condensatoare ceramice de tip disc ~i placheta au valori nominale cuprinse uzual intre I OpF si I ~F la tensiuni maxime de (50 + 1000)V. Sunt putin stabile fata de variatiile ternperaturii, dar dimensiunile mici si pretul de cost redus Ie asigura 0 larga utilizare in echipamentele de telecomunicatii (filtre) si industriale, circuite de inalta tensiune.

Condensatoare cu polistiren prezinta 0 toleranta redusa si mai ales 0 rezistenta de izolatie de valoare mare, putin dependenta de temperatura. Au valori cuprinse uzual intre 10pF ~i 100pF la tensiuni maxime de (100 + 600)V. Sunt recomandate pentru circuitele de calcul analogic, pentru filtrele de semnal si pentru realizarea unor con stante de timp lntr-o garna larga de valori.

Condensatoare cu policarbonat au valori nominale situate uzual lntre I OOpF ~i IO~F, la tensiuni maxi me de (50 + 400)V. Toleranta, coeficientul de temperatura ~i curentul de fuga au valori reduse si asigura utilizarea condensatoarelor cu policarbonat in circuite profesionale (integratoare, etc.)

Condensatoare eleetrolitice se caracterizeaza printr-un raport capacitate norninala/volurn mai mare decat pentru orice alt tip de condensator. Au valori nominale cuprinse intre 0.1 ~F si 20.000~F la tensiuni maxime de (3 .;- 600)V. Este esential sa se respecte polaritatea condensatorului la introducerea acestuia in circuit.

Durata de functionare, in general redusa pentru condensatoarele electrolitice, este afectata de temperatura ridicata a mediului ambiant si variatiile mari ale tensiunii de polarizare. De retinut si toleranta mare, 'in general asirnetrica, pentru aceasta categorie de condensatoare: - 20%pana la + I 00% (tipic). Condensatoarele electrolitice sunt recomandate doar pentru filtrarea tensiunilor de alimentare.

Condensatoare ell tantal prezinta capacitate mare (0.1 ~F + 500~F) la tensiuni de (6 -i- 100)V si curenti de fuga acceptabili. Sunt polarizate, au inductivitate redusa, raport capacitate/vol urn extrem de mare si pot lucra la temperaturi mai rnari decat condensatoarele electrolitice uzuale. Sunt recomandate pentru circuitele profesionale de frecvente ~i tensiuni joase.

1.2.5 Conectarea condensatoarelor

La conectarea in paralel a condensatoarelor, capacitatea echivalenta este suma capacitatilor individuale: C = C] + C2• Capacitatea echivalenta obtinuta la conectarea in serie a condensatoarelor se exprima printr-o formula similara cu cea pentru legarea In paralel a rezistentelor: C = C] . C2 . (C] + C 2)'

Rezulta ca, 1a punerea in paralel, capacitatea echivalenta este mai mare decat cea rnai mare dintre capacitatile individuale; dimpotriva, la conectarea in serie, capacitatea echivalenta este mai mica dedit cea mai mica dintre capacitatile inseriate.

12

1.3. INDUCTOARE

Inductorul (bobina) reprezentat in fig.!.! 0 realizeaza functia opusa celei indeplinita de condensator. Tensiunea la borne este proportional a cu viteza de variatie a curentului prin element:

L1l Lli

V=L- sau v=L-

L1t LIt

(1.7)

Aplicand 0 tensiune V constanta la bomele inductorului, se constata 0 crestere liniara a curentului. Cel mai important parametru al inductorului este inductanta L, care se mascara in Henry (H), respectiv in mH sau !-tH. Linia continua din simbolul de circuit al bobinei denota prezenta unui miez magnetic (optional) care datorita permeabilitatii ridicate permite cresterea substantiala a inductantei inductorului.

In practica, inductoarele sunt evitate, pe cat posibil, datorita pretului de cost ridicat (in special daca sunt necesare valori precise ale inductantei), datorita faptului ca ele capteaza semnalele perturbatoare de la transformatoarele de retea din vecinatate si datorita dimensiunilor mari pentru valori mari ale inductantei,

· Ecranarea inductorului permite eliminarea emisiei de perturbatii dar deterrnina 0 crestere suplirnentara a pretului si a volumului. Inductoarele sunt foarte utilizate in aplicatiile de radiofrecventa (circuite acordate, bobine de soc, circuite oscilante LC in generatoare de inalta frecventa etc.).

v

Figura 1.10 Bobina

1.3.1. Structura ~i clasificarea bobinelor

Elementele componente ale unei bobine sunt: carcasa, lnfasurarea, miezul ~i ecranul, Cu exceptia infasurarii, celelalte elemente nu intra in mod obligatoriu in structura unei bobine.

• Carcasa - constituie suportul pe care se tnfasoara conductorul bobinei, fiind, in general de forma tubulara realizata din materiale usor de prelucrat, dar cu proprietati izolatoare deosebite si rezistenta mecanica satisfacatoare, Cele mai utilizate materiale pentru carcase sunt: cartonul electroizolant, pertinaxul, textolitul, materiale termorigide (bachelita), materiale termoplastice (polistiren, policlorvinil, polietilena, teflon), materiale ceramice. Constructiv, carcasele tubulare pot avea sectiune circulara, patrata sau dreptunghiulara;

• infii~urarea (bobinajul) - constituie elementul principal caracterizat prin diametru/sectiunea conductorului, numar de spire, pas, numar de straturi, numar de sectiuni, Cele mai frecvent utilizate conductoare sunt din cupru sau pentru curenti mari, din aluminiu.

Pentru bobine de joasa frecventa (JF), conductoarele sunt izolate cu email, eu email ~i fibre textile sau fibre anorganice (sticla), iar in cazul bobinelor de inalta

13

frecventa (IF) se utilizeaza conductoarele litate. In domeniul frecventelor foarte inalte (FIF/UIF) se utilizeaza conductoarele din cupru argintat, izolate cu email-matase sau chiar neizolate (in cazul spirelor putine si rare).

Bobinajele se realizeaza fie monostrat (cilindrice - cu sau tara carcasa, toroidale sau "in dublu D"), fie multistrat (tip "spira dupa spira", piramidal, "fagure" - propriu-zis sau universal. Procesul tehnologic de bobinare se incheie cu impregnarea bobinei - in scopul protejarii ei impotriva umiditatii dar si pentru a-i conferi 0 robustete rnecanica suficienta (prin rigidizarea infasurarilor). Impregnarea consta in umplerea interstitiilor bobinajului cu lac de impregnare electroizolant.

.Miezul - intra in cornponenta majoritatii bobinelor, intrucat permite obtinerea unor inductivitati de valori mari si reglabile (In limite relativ restranse), Se utilizeaza miezuri nemagnetice (din alama sau cupru) .

• Ecranul - este facultativ ~i se utilizeaza pentru a inlatura potenrialele cuplaje parazite - electrice sau magnetice - cu generatoare/receptoare exterioare bobinei.

Clasificarea bobinelor se poate face pe:

- considerente constructive (forma/tipul carcasei, tipul bobinajului, numarul de spire/straturi; prezenta/absenta miezului sau ecranului etc.);

- parametrii caracteristici obtenabili (in special inductivitatea, factorul de calitate !?i gama frecventelor de lucru);

- domeniul aplicatiilor preconizate (radio, TV, electronics de putere etc.)

1.3.2. Ecranarea bobinelor

Prin structura si functionarea sa, orice bobina se poate cupJa inductiv (prin camp magnetic) sau capacitiv (prin camp electric) cu diferite generatoare/receptoare exterioare de semnal parazit.

Pentru reducerea (sau chiar anularea ) acestor cuplaje potentiate !?i nedorite. bobinele sunt protejate cu ajutorul unor ecrane magnetice (respectiv electrice) special construite ~i in general, conectate la masa, Materialul si forma acestor ecrane se aleg in functie atat de rolul acestora cat si de frecventa carnpului magnetic (electric) perturbator. Astfel:

- pentru ecranarea magnetica in joasa frecventa (JF) se utilizeaza materiale feromagnetice cu permeabilitate relativa mare (de ex . .,pennalloy").

-pentru ecranare magnetica la frecvente medii ~i inalte (fl, Rf) se folosesc materiale conductoare cu conductibilitate ridicata (AI, Cu),

-pentru ecranarea electrostatica la joasa frecventa - de ex. in cazul transformatoarelor - se poate reduce efectul capacitatilor parazite dintre primar ~i sec un dar introducand intre aceste tnfasurari 0 folie conductiva separatoare,

Efectul de ecranare este masurat prin raportul dintre intensitatile campului electric/magnetic (in cazul bobinei) In prezenta, respectiv absenta ecranului. Valeri

14

uzuale de ordinul 11100 ... 1/20 semnifica 0 ecranare suftcient de eficienta, in majoritatea cazurilor.

1.3.3. Parametrii bobinelor

eel mai importanti parametri caracteristici ai unei bobine reale, cu pierderi,

sunt.

- Inductivitatea (inductanta) L [H] - definita ca un raport lntre tluxul magnetic propriu <P si curentul I care parcurge bobina (L=t/il). Acest parametru depinde de: forma, dimensiunile, numarul de spire al bobinei precum si de permeabilitatea relativa a mediului (miezului) si de temperatura de lucru. EI caracterizeaza 0 bobina ideala si are valori uzuale (In radioelectronica) de ordinul 1O-9H (nH) -i- lO-6H ().!H).

- Rezistenta totala de pierderi R [0.] (sau r [0.]) - deterrninata atat de pierderile In conductor cat ~i de pierderile 'in materialul magnetic ~i de rezistenta de izolatie, Acest parametru depinde 'in mod esential de frecventa de lucru;

- Factorul de calitate Q adimensional - definit la 0 anum ita frecventa de lucru ca raportul dintre energia maxima existents in campul magnetic a1 bobinei si energia disipata de aceasta sub forma de cal dura intr-o perioada. Bobinele au in general valori ale Q intre 0 ~i 300.

- Capacitatea parazita proprie C; [pF] - determinata de suma capacitatilor distribuite intre spirele bobinei precum si dintre acestea si masa. Acest parametru depinde in mod esential de dimensiunile si numarul de spire al bobinei, avand valori de ordinul pf -i- sute pF.

- Stabilitatea (parametrilor bobinei) - definita prin variatia parametriJor de mai sus in functie de timp (imbatranireai sau sub influenta temperaturii, umiditatii, vibratiilor etc.;

- Puterea, tensiunea si curentul maxim admise pentru a nu produce transforrnari ireversibile in bobina,

1.3.4. Transformatorul

Transformatorul consta din doua sau mai multe bobine cuplate, amplasate pe acelasi miez magnetic. In varianta sa cea mai sirnpla (fig. I. II ), el contine 2 bobine L h Lz - independente !?i cuplate exclusiv prin camp magnetic.

Aplicand Ja bomele de intrare 1 - r, infasurarii primare Lh 0 putere electronics PI (sub tensiunea VI ~i curentul II)' rezultand [a bornele de iesire 2 - i (ale infasurarii secundare Lz) puterea electrica P2 (sub tensiunea V! ~i curentul Iz), astfel incat, daca V2>V,-Iz<I, ~i daca V2<V,-12>1,. (Y, respectiv I, sunt amplitudinile semnalelor v(t),i(t}}.

15

Considerand, in mod ideal, ca PI=P2 (In realitate P2<PI datorita pierderilor in miezul magnetic si in infasurari), rezulta: n = VI I V2 = 12 I II = raport de transformare.

J-) r or

B

~

c

a)

b)

c)

'-----0 i

Fig. 1.11 Schema transformatorului

Fig. 1. 12. Comutatoare

In functie de destinatia lor, transformatoarele se pot tmparti in 2 grupe.

1.- Grupa transformatoarelor de alimentare (in general la frecventa retelei, de 50Hz). Daca intre prirnar si secundar exista ~i un cuplaj galvanic (asigurand transferul unor puteri importante) - cu sau tara posibilitatea reglarii tensiunii de iesire - este yorba de un "autotransformator" .

2.- Grupa transjormatoarele de semnal (de audiofrecventa sau de radiofrecventa, cu sau, respectiv, fara miez magnetic). Ele se utilizeaza pentru adaptarea impedantelor sau nivelelor de tensiune/curent, pentru cuplarea etajelor de amplificare, pentru izolarea galvanica (in c.c) a unor circuite etc.

in practice se uti I izeaza, in principal, transformatoare avand structura si performante standardizate/normalizate - dar si unele tipuri special proiectate.

1.4 AUe elemente pasive de circuit

in realizarea practica a circuitelor intervin si alte elemente pasive: comutatoare, relee, conectoare, fire de legatura, etc.

Comutatoarele - se realizeaza in mai multe variante, des intalnite fiind comutatoarele (intrerupatoarele) basculante bipolare (fig.l.12.a). Functionarea acestora este caracterizata prin aceea ca inchiderea unui contact este precedata de deschiderea celuilalt: terminalul A nu poate fi conectat simultan la ambii poli B ~i C. Se pot mentiona ~i comutatoarele rara retinere de tipurile normal lnchis (fig. I.l 2.b), respectiv normal deschis (fig.1.I2.c).

Releele e1ectromagnetice sunt intrerupatoare comandate electric. In esenta releul se compune dintr-o bobina cu miez de fier ~i a armatura rnobila care, fiind atrasa sau eliberata de un electromagnet, inchide sau deschide 0 serie de contacte. Ca aplicatie principala in electrotehnica, releele permit cuplarea sau decuplarea tensiunii retelei in conditiile in care semnalele de comanda raman izolate galvanic fata de retea.

16