CAPITOLUL 2

MĂSURAREA RISCULUI ECONOMIC LA NIVELUL

FIRMELOR CU ACTIVITATE DE PRODUCŢIE
ŞI SERVICII

La nivelul firmei, riscul reflectă posibilitatea, respectiv probabilitatea, ca

rezultatele economico-financiare să evolueze de o manieră care o poate
conduce la faliment, deci la incapacitate de plată.
Gradul de sensibilitate al rezultatului economic la riscurile de funcţio-
nare face din fiecare ı̂ntreprindere o investiţie mai mult sau mai puţin
riscantă. Evaluarea riscului este o cerinţă a managementului ca funcţie
de a ,,monitoriza” factorii de risc şi a iniţia măsuri de prevenire, limitare
sau contracarare a efectelor acestora.
Riscul, ı̂n general, reprezintă posibilitatea apariţiei unui eveniment
care să prejudicieze activitatea ı̂ntreprinderii; reprezintă incapacitatea
societăţii de a se adapta, ı̂n timp şi la cel mai mic cost, la variaţiile
condiţiilor de mediu economic şi social ı̂n care acţionează. Astfel, ı̂n
ansamblul activităţii ei, ı̂ntreprinderea este supusă la 3 categorii de riscuri
majore: de exploatare (economic), de finanţare (financiar), de faliment
(insolvabilitate).
26 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie

2.1 Riscul economic (riscul de exploatare)

Activitatea desfăşurată ı̂n cadrul unei ı̂ntreprinderi generează rezultate
ce sunt sub diverse influenţe precum: modificarea preţului utilităţilor,
modificarea cadrului legislativ şi a reglementărilor din domeniul taxelor
şi impozitelor, creşterea salariilor, ı̂năsprirea concurenţei, etc.
Riscul economic exprimă volatilitatea rezultatului economic ı̂n condiţii
de exploatare. Analiza riscului economic se face din mai multe puncte
de vedere, prin mai mulţi indicatori.

2.1.1 Indicatori ai pragului de profitabilitate

Principalul indicator care măsoară riscul de exploatare este pragul de

profitabilitate (rentabilitate). Pragul de profitabilitate (rentabili-
tate) al ı̂ntreprinderii este acel punct la care cifra de afaceri acoperă
cheltuielile de exploatare delimitate ı̂n cheltuieli fixe şi cheltuieli varia-
bile, calculându-se ı̂n unităţi fizice sau valorice, pentru un produs sau
pentru ı̂ntreaga activitate. Mai este numit şi punct critic; deci, la acest
punct, profitul este nul. Acest prag este apreciat ca fiind pragul eficienţei
cheltuielilor şi este folosit ı̂n analiza riscului economic şi financiar.

a) În unităţi fizice (Q):

Cf t Cf t
Q= = (2.1)
Pv − Cv Mv
unde:
Q− cantitatea de produse aferentă punctului critic;
Cf t − cheltuieli fixe totale;
Pv − preţul de vânzare pe unitatea de produs;
Cv − cheltuieli variabile pe unitatea de produs;
Mv − marja cheltuielilor variabile.
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor 27

b) Cifra de afaceri prag (CAP R ) se stabileşte, ı̂n unităţi valorice,

astfel:

Cf t Cf t
CAP R = = (2.2)
1 − Rv Rmv
unde:
CAP R − cifra de afaceri prag, aferentă punctului critic;
Cf t − cheltuielile fixe totale;
Rv − rata medie a cheltuielilor variabile;
Rmv − rata marjei cheltuielilor variabile.
• La nivel de produs, pragul rentabilităţii se determină cu relaţia:

CHf
K= (2.3)
P − CHV
unde:
CHf − cheltuielile fixe unitare;
P − preţul mediu de vânzare pe produs;
CHV − cheltuielile variabile pe unitate de produs.

Exemplu:

CHf = 25.000
P = 100.000
CHV = 60.000
Qmax = 50.000 unităţi
Pr = 15.000 = P − (CHv + CHf )
25.000
K= 100.000−60.000
= 0, 625

Acestei valori a pragului ı̂i corespunde o cifră de afaceri critică, ı̂n

expresie fizică:
Qcmax = Qmax · K = 50.000 · 0, 625 = 31.250 unităţi
28 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie

iar ı̂n expresie monetară:

(Qcmax · P ) = 31.250 · 100.000 = 3.125.000 mii lei
Nivelul zero al profitului se verifică prin relaţia:
Pr = [(P −CHV )·K]−CHf = [(100.000−60.000)·0, 625]−25.000 = 0
Deoarece profitul unitar este 15.000 lei/produs, se impune folosirea
la maximum a capacităţii de producţie.
Deci:
CHf +Pr
K0 = P −CHV
= 25.000+15.000
100.000−60.000
=1
astfel ı̂ncât:
Pr =[(P − CHV )·K]- CHf =[(100.000-60.000)·1]-25.000=15.000
• La nivelul cifrei totale de afaceri, pragul rentabilităţii se stabileşte
astfel:

n n
CHfi + Pr CHfi
P P
i=1 i=1
K= sau CA0 = (2.4)
(1 − Chv ) · Qmax 1 − Chv
unde:
n
CHfi − suma cheltuielilor fixe;
P
i=1
Chv − cheltuielile variabile la un leu cifră de afaceri;
Qmax − cifra de afaceri maximă;
CA0 − cifra de afaceri prag.

Exemplu:
n
CHfi = 1.250.000 mii lei
P
i=1
Chv = 0, 6
Qmax = 5.000.000 mii lei
Pr = 550.000 mii lei
1.250.000
K= (1−0,6)·5.000.000
= 0, 625
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor 29

Cifra de afaceri critică este:

CA0 = Qmax · K = 5.000.000 · 0, 625 = 3.125.000 mii lei
respectiv:
n
CHfi
P
0 i=1 1.250.000
CA = 1−Chv
= 0,4
= 3.125.000
Pornind de la coeficientul prag al profitabilităţii (K) şi corespunzător
acestuia, echivalentul cifră de afaceri critică (CA’), se pot determina
următorii indicatori :
a) profitul corespunzător coeficientului ,,prag”, respectiv cifrei de afa-
n
ceri critică: Pr = [(Qmax ·K)(1−Chv )]− CHfi = [(5.000.000·0, 625)(1−
P
i=1
0, 6)] − 1.250.000 = 0
b) coeficientul utilizării capacităţii de producţie, pentru realizarea
profitului de 550.000 mii lei:
n
CHfi +Pr
P
i=1 1.250.000+550.000
K= (1−Chv )·Qmax
= (1−0,6)·5.000.000
= 0, 90
c) cifra de afaceri corespunzătoare coeficientului de utilizare a capa-
cităţii este:
CA0 = Qmax · K = 5.000.000 · 0, 90 = 4.500.000 mii lei
d) profitul ı̂n condiţiile date ale cheltuielilor fixe, cheltuielilor variabile
la un leu cifră de afaceri şi coeficientul de folosire a capacităţii: Pr =
n
[(Qmax ·K)(1−Chv )]− CHfi = [(5.000.000·0, 90)(1−0, 6)]−1.250.000 =
P
i=1
550.000 mii lei
e) nivelul cheltuielilor variabile la un leu cifră de afaceri ı̂n condiţiile
date privind:
- suma cheltuielilor fixe
- suma profitului de realizat
- coeficientul de producţie
n
CHfi +Pr
P
1.250.000+550.000
Chv = 1 − i=1
Qmax ·K
= 5.000.000·0,90
= 0, 6
30 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie

Nivelul pragului rentabilităţii prezintă un interes managerial deoa-

rece:
- oferă informaţii cu privire la nivelul minim de activitate pentru a
obţine profit;
- permite elaborarea de ipoteze şi efectuarea de simulări privind
evoluţia profitului;
- serveşte la explicitarea modificării rezultatului exploatării.
Analiza riscului economic pornind de la pragul de rentabi-
litate, se face determinând următorii factori:
• Indicatorul de poziţie al cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabi-
litate, care se poate exprima ı̂n mărime absolută:

A = CA − CAP R (2.5)

unde:
CA – cifra de afaceri obţinută la un nivel de activitate;
CAP R – cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate.
Indicatorul A se mai numeşte ,,flexibilitate absolută” şi exprimă ca-
pacitatea firmei de a se adapta la cerinţele pieţei. Cu cât valoarea sa este
mai mare, cu atât flexibilitatea firmei este mai ridicată.
În mărime relativă:

CA − CAP R
Ar = (2.6)
CAP R
Indicatorul Ar se mai numeşte ,,coeficient de volatilitate”.
• Coeficientul de elasticitate a profitului, care reprezintă sensibilita-
tea profitului la variaţia nivelului de activitate reflectat prin cifra
de afaceri la un moment dat; se exprimă prin relaţia (2.7).
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor 31

Re −Ro
Re
∆e = CA−CApg
(2.7)
CA

unde:
∆e − coeficientul de elasticitate al produsului;
Re − rezultatul exploatării realizat pentru un anumit nivel de activi-
tate;
Ro − rezultatul exploatării ı̂n punctul mort (are valoarea zero).
Coeficientul de elasticitate este dependent de poziţia nivelului de acti-
vitate faţă de pragul de rentabilitate. Cu cât ı̂ntreprinderea se depărtează
de pragul de rentabilitate, cu atât elasticitatea este mai redusă, deci riscul
de exploatare este mai mic.

2.1.2 Indicatori ai variabilităţii rezultatelor

Alţi indicatori se referă la evaluarea riscului de exploatare din perspectiva

variabilităţii rezultatului de exploatare faţă de media sa, urmărită
pe ultimul exerciţiu financiar. Această apreciere se face prin metode
statistice, utilizând indicatorii:
• Abaterea medie pătratică a rezultatului exploatării :
v
uPn
u (Rei − Re)2
t
i=1
σRe = (2.8)
n
faţă de nivelul mediu Re;
Relaţia se mai poate exprima:
rP n
(CAi −CA)2
σCA = i=1
n
− abaterea medie pătratică a cifrei de afaceri
faţă de nivelul mediu CA determinat pe un număr de n ani.
32 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie

Riscul este cu atât mai mare cu cât variabilitatea cifrei de afaceri şi
marja cheltuielilor variabile este mai mare.
• Coeficientul de variaţie (Pearson), notat Pc , calculat pentru rezul-
tatul exploatării:

σRe
PC = (100) (2.9)
Re
Pornind de la coeficientul de variaţie, se poate cuantifica starea de
risc economic ı̂n care se află o ı̂ntreprindere astfel:
- stabilă, dacă coeficientul de variaţie este de până la 30%;
- instabilă, când acesta depăşeşte 30%.
Nivelul de flexibilitate este dependent de potenţialul tehnic al ı̂ntre-
prinderii, al celui uman şi managerial.
Pe bază de cercetări statistice s-au identificat ca stări, funcţie de cifra
de afaceri:
- instabilitate, când cifra de afaceri se situează cu până la 10% peste
pragul de profitabilitate;
- stabilitate relativă, când cifra de afaceri este cu circa 20% mai mare
decât pragul critic;
- confortabilitate, când cifra de afaceri depăşeşte pragul critic cu
peste 20%.

2.2 Riscul financiar

Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate
sub incidenţa structurii financiare a firmei.
Structura capitalului unei firme este: capital propriu şi capital ı̂mpru-
mutat. Capitalul ı̂mprumutat (datoriile) este purtător de dobândă (deci
cheltuieli). Printre indicatorii care măsoară riscul financiar, cei mai
utilizaţi sunt: cifra de afaceri prag, riscul de faliment, diferite metode
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor 33

de sinteză (Conan-Holder, modelul Băncii Franţei, etc.).

Pentru calcul se utilizează indicatorul de poziţie faţă de pragul de
profitabilitate global (sau punctul critic):

Cf t + DOB Cf t + DOB
CAP G = = (2.10)
1 − Cv Rmjv
unde: Rmjv - rata marjei cheltuielilor variabile;
DOB - cheltuieli financiare (cu dobânzile).
Eficienţa ı̂ncadrării ı̂ntr-o categorie de risc se determină cu ajutorul
pârghiei financiare (,,efectul de levier financiar”). Indicatorul exprimă
incidenţa ı̂ndatorării firmei asupra profitabilităţii firmei şi capitalului
propriu.
• Dacă Re > Rd , unde Re – rentabilitatea economică; Rd – rata
datoriilor, situaţia este favorabilă acţionarilor. Apelarea la cre-
dite apare ca un mijloc de ameliorare a profitabilităţii capitalului
propriu. Rentabilitatea financiară (Rf ) este o funcţie crescătoare
dependentă de gradul de ı̂ndatorare al firmei. Deci Rf > Rd.
• Dacă costul datoriilor (rata dobânzilor) este superior rentabilităţii
economice – Rd > Re , rentabilitatea financiară este o funcţie des-
crescătoare de gradul de ı̂ndatorare.
• Egalitatea Re = Rd semnifică rentabilitatea structurii financiare.
Rezultă faptul că ı̂ndatorarea măreşte riscul.

2.3 Riscul de faliment

Aprecierea capacităţii ı̂ntreprinderii de a-şi regla ı̂n termen obligaţiile se
estimează ı̂n funcţie de condiţiile concrete economico-financiare ı̂n care
ı̂şi desfăşoară activitatea.
O ı̂ntreprindere poate avea dificultăţi ocazionate de acoperirea unor
creanţe sau de nevoia de accelerare a unor plăţi. În consecinţă difi-
34 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie

cultăţile sunt efectul unor neconcordanţe de moment, a unor dezechilibre

temporare şi nu afectează soliditatea firmei şi nici imaginea acesteia.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea ı̂ntreprinderii de a face faţă obli-
gaţiilor scadente care rezultă fie din angajamente anterioare contractate,
fie din operaţii curente a căror realizare condiţionează continuarea acti-
vităţii, fie din prelevări obligatorii.
În ultimii ani diagnosticul riscului de faliment a cunoscut o impetu-
oasă dezvoltare, urmare a utilizării unor metode statistice de analiză a
situaţiei financiare, pornind de la un ansamblu de rate; dintre metode:

- metoda scorurilor;

- metoda funcţională. Se bazează pe noţiunea de scoruri şi fluxuri

de utilizări şi resurse. Analiza funcţională are un caracter static,
atunci când e bazată pe analiza scorurilor, sau dinamic, atunci când
se operează cu fluxuri (utilizări) de active şi resurse.

- metoda fluxurilor. Aceasta presupune utilizarea tabloului de finan-

ţare, care pune ı̂n evidenţă evoluţia structurii şi lichidităţii firmei şi
a echilibrului său financiar ı̂n corelaţie cu bilanţul contabil şi contul
de profit şi pierderi, prin intermediul capacităţii de autofinanţare.

În aprecierea riscului de faliment, in general cea mai folosită metodă

este metoda scoring.

Metoda Scoring , care pe baza unor scoruri, urmăreşte obţinerea

unor posibilităţi de predicţie ı̂n aprecierea riscului de faliment. Procedeul
se bazează pe metoda funcţiei de regresie şi are ca bază de comparare
două grupuri de firme: unul cu dificultăţi financiare, iar altul – prosper.
Pentru fiecare dintre ele se determină o serie de rate, apoi se identifică
cea mai bună funcţie de regresie:
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor 35

Z = α1 x1 + α2 x2 + ... + αi xi + ... + αn xn + β (2.11)

unde:
αi − coeficienţi de regresie stabiliţi experimental;
xi − diferite rate financiare.
După modelul de particularizare a coeficienţilor sunt cunoscute mai
multe modele ale scorului: Conan-Holder, modelul Băncii Franţei, şi
altele.
Modelul Conan-Holder are ca funcţie o dependenţă de 5 rate:

Z = 16X1 + 22X2 − 87X3 − 10X4 + 24X5 (2.12)

unde:
X1 – rata lichidităţii parţiale;
X2 – rata stabilităţii financiare;
X3 – rata (nivelul) cheltuielilor financiare faţă de cifra de afaceri;
X4 – rata remunerării personalului (ponderea cheltuielilor cu perso-
nalul ı̂n valoarea adăugată);
X5 – excedentul brut de exploatare faţă de datoriile totale.
Gruparea valorilor de risc sunt apreciate ca:
Z ≤ 4 ⇒ zonă periculoasă
4 < Z ≤ 9 ⇒ zonă de incertitudine
Z > 9 ⇒ zonă stabilă, favorabilă
În detaliu se consideră că valorile negative ale scorului conduc la un
risc de faliment de peste 80%; până la 4 – riscul este de 70%-75%; până
la 9 – riscul se situează ı̂ntre 50%-70%; iar peste 9 – riscul scade la
30%-50%, pentru a ajunge sub 10% când Z > 16.
36 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie

Exemplu
Pe baza datelor din tabelul 2.1, se determină riscul de faliment prin
metoda Conan-Holder, pornind de la date bilanţiere.

Tabel 2.1
Rata Calcul Simboluri Valoarea ratei (xi ) Coeficientul αi αi Xi
creante + disponibilităţi CR+D
1. rata solvabilităţii 0,85 +16 13,6
datorii pe termen scurt DT S
parţiale (X1 )
capital permanent CP
2. rata stabilităţii fi- 0,60 +22 13,2
pasiv total PT
nanciare (X2 )
3. rata cheltuielilor fi- cheltuieli financiare CF
0,08 -87 -6,96
cifra de afaceri CA
nanciare (X3 )
4. rata remunerării cheltuieli salariale CHS
0,70 -10 -7,0
valoarea adăugată VA
personalului (X4 )
excedentul brut de exploatare EBE
5. excedentul brut de 0,25 +24 6,0
datorii totale DT
exploatare faţă de da-
torii (X5 )
Total 18,84

Mărimea Z=18,84 indică un scor la care riscul de faliment se plasează

sub 10%, deci o situaţie favorabilă.
Modelul Băncii Franceze include ı̂n funcţia de regresie 8 indica-
tori (vezi tabelul 2.2):

Z 0 = −1, 255X1 − 2, 003X2 − 0, 824X3 + 5, 221X4 −

− 0, 698X5 − 1, 164X6 + 0, 706X7 + 1, 408X8 (2.13)

În funcţie de valoarea Z rezultată se apreciază:

Z < −0, 25 ⇒situaţie nefavorabilă
−0, 25 ≤ Z ≤ 0, 125 ⇒situaţie incertă
Z > 0, 125 ⇒situaţie favorabilă
În România se practică o evaluare a riscurilor de funcţionare a fir-
melor de către bănci, ca un nivel de bonitate. La solicitarea de credite,
băncile evaluează clase de risc. Dincolo de deosebirile dintre bănci, toate
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor 37
Tabel 2.2
Rata Calcul Simboluri Valoarea ratei (xi ) Coeficientul αi αi Xi
1. rata cheltuielilor fi- cheltuieli financiare CF
-1,255
rezultat brut RB
nanciare faţă de rezul-
tatul brut (X1 )
capital permanent CP
2. rata acoperirii capi- 2,003
capital investit CI
talului investit (X2 )
capacitatea de autofinanţare CAF
3. rata capacităţii de -0,824
datorii DAT
rambursare a datorii-
lor (X3 )
4. rata rezultatului rezultat brut RB
5,221
cifra de afaceri CA
economic brut (X4 )
5. rata datoriilor co- datorii comerciale DC
-0,689
valoarea recumpărărilor∗ RC
merciale faţă de re-
cumpărări (X5 )
6. ritmul modificării modificare absolută a VAB V A1 −V A0
-1,164
VAB ı̂n perioada de bază V A0
valorii adăugate (X6 )
7. durata medie a cre- soldul mediu ”clienţi” SM C∗360
+0,706
soldul mediu ”vânzări” VVZ
ditului clienţi (X7 )
8. rata investiţiilor volum investiţii IN V
+1,408
valoarea adăugată VA
(X8 )
Total
∗
valoarea recumpărărilor = soldul mediu furnizori*360
cumpărări de mărfuri

metodele se bazează ı̂n principal pe solvabilitatea firmelor. O astfel de

grilă este prezentată ı̂n tabelul 2.3.
Tabel 2.3
Indicatori de performanţă Clasa de risc
A 10p. B 8p. C 5p. D 2p. E 0p.
1. gradul de ı̂ndatorare - % 0-30 30,1-50 50,1-65 65,1-80 >80
2. lichiditatea imediată - % >110 65-85 65-85 50-65 <50
3. solvabilitatea patrimonială - % >50 40-50 30-40 20-30 <20
4. rentabilitatea - % >10 5-10 3-5 1-3 <1
5. gradul de acoperire a cheltuielilor din ı̂ncasări - % >120 100-120 9-100 70-90 <70
Total punctaj pentru categoria de credit 41-50 26-40 11-25 1-10 0

Clasa de risc indică:

A – performanţe financiare ridicate şi perspective de menţinere;

B – performanţe mulţumitoare, dar cu tendinţe de instabilitate;

C – performanţe satisfăcătoare, dar cu tendinţe de ı̂nrăutăţire;

38 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie

D – performanţe financiare scăzute şi evoluţii riscante;

E – stări negative şi riscul incapacităţii de plată a creditelor şi dobân-

zilor.

2.4 Riscul contractual

Problema riscurilor se reduce la a şti dacă, ı̂n ipoteza când una dintre
părţi nu poate executa obligaţia sa, datorită unui caz de forţă majoră,
cealaltă parte mai este ţinută să o execute pe a sa. Interdependenţa
obligaţiilor celor două părţi contractante (caracteristică contractelor si-
nalagmatice) impune soluţia stingerii obligaţiei corelative a unei părţi,
atunci când o forţă majoră face imposibilă executarea obligaţiei ce revine
celeilalte părţi. Riscurile sunt ı̂n sarcina debitorului obligaţiei imposibil
de executat.

2.4.1 Riscul ı̂n contractul de vânzare

Atunci când ne referim la riscul lucrului vândut, trebuie răspuns la două

ı̂ntrebări:
1. cine suportă paguba pierderii lucrului, ı̂n perioada posterioară acor-
dului de voinţă şi momentul predării?
2. cumpărătorul mai este sau nu obligat să plătească preţul?
Pentru soluţionarea acestui aspect nou al problematicii riscurilor, tre-
buie plecat de la regula necontestată (ı̂n dreptul roman şi ı̂n dreptul neo-
latin) că simplul acord de voinţă are ca efect transferarea proprietăţii de
la vânzător la cumpărător. Astfel, se consideră că din momentul acor-
dului de voinţă, vânzătorul şi-a ı̂ndeplinit obligaţia sa, el nu mai este
proprietarul obiectului, de unde consecinţa elementară, că dacă obiectul
se pierde, aceasta nu poate privi decât pe proprietar.
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor 39

Între noţiunea de risc şi cea de proprietate există atât interdependenţă

cât şi concomitenţă. Eventuala pierdere care survine ı̂ntre momentul
acordului de voinţă şi al predării efective cumpărătorului, nu exonerează
de plata preţului, deoarece vânzătorul şi-a executat obligaţia, rămâne ca
şi cumpărătorul să o execute pe a sa şi ı̂n consecinţă va plăti preţul.
În doctrina modernă asupra dreptului proprietăţii, inconvenientele
automatismului trecerii riscurilor odată cu transmiterea proprietăţii se
preconizează a fi ı̂nlăturate prin legarea transferurilor riscurilor de pre-
darea mărfii şi nu de transmiterea proprietăţii (ı̂n prezent această soluţie
este aplicată ı̂n vânzarea internaţională).

2.4.2 Riscul contractual când vânzătorul este ı̂n ı̂ntârziere

Dacă vânzătorul ı̂ntârzie predarea iar cumpărătorul ı̂i adresează o soma-

ţie prin care ı̂l pune ı̂n ı̂ntârziere, principiul conform căruia riscurile
prevăd pe cumpărător, el fiind proprietarul, nu mai este respectat şi
riscurile rămân ı̂n sarcina vânzătorului. Prin urmare, dacă obiectul con-
tractului va dispărea ı̂nainte de predarea acestuia cumpărătorului, pier-
derea va trebui să o suporte vânzătorul iar cumpărătorul este exonerat
de obligaţia de a plăti contravaloarea contractului.

2.4.3 Riscuri ı̂n vânzările de bunuri viitoare

În acest caz se aplică regula concomitenţei trecerii proprietăţii şi a ris-
curilor. Dificultăţile apar ı̂n cazul unor contracte complexe cum sunt
contractele de antrepriză, a căror definire va avea loc ı̂n raport cu prin-
cipiul prevalenţei unui raport asupra celuilalt. Odată precizată natura
juridică a acestui raport, se vor aplica:
a) principiile care guvernează riscurile obiectului, dacă rezultatul cla-
rificării este un contract de vânzare;
b) principiile care guvernează riscurile contractului, ı̂n general, dacă
40 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie

operaţia a fost calificată contract de antrepriză.

În primul caz, riscurile ı̂l vor privi pe proprietar, iar ı̂n cel de al doilea
caz – pe antreprenor.

2.4.4 Riscul ı̂n vânzări de bunuri aparţinând unui terţ

În cazul unei vânzări de lucruri aparţinând unui terţ, nici proprietatea şi
nici riscul nu pot trece, ı̂n momentul acordului de voinţă, deoarece ı̂n acel
moment bunul ce face obiectul vânzării aparţine unui terţ. Transmiterea
va opera ı̂n momentul ı̂n care bunul va fi dobândit şi se va face predarea.
Până la această dată, lucrul nu va fi ı̂n riscul vânzătorului, deoarece el
nu a devenit, prin achiziţionarea lui, proprietar. Evident, nu va fi nici
riscul cumpărătorului, deoarece nici el nu a dobândit proprietatea, lucrul
nefiind trecut ı̂n patrimoniul său.
Concluzii
Problematica riscului contractual este strâns legată de cadrul juridic
existent pe plan intern şi internaţional. Momentul transferului riscurilor
este subiect controversat şi reglementat parţial prin legi, principii sau
reguli speciale. În ţări diferite, paralelismul proprietate-risc este tratat
diferenţiat.

2.5 Riscul ı̂n marketing

Specialistul ı̂n marketing studiază atitudinile incerte ale consumatorilor,
ı̂n condiţiile unor informaţii greu de controlat. Nevoile, motivaţia şi
fantezia cumpărătorilor sunt exemple de incertitudini care măresc riscul
ı̂n acest domeniu. Astfel, analiza riscului de marketing se aplică ı̂n scopul
limitării riscurilor relativ la investiţii, lansare de noi produse, amplasarea
obiectivelor, negocierile, cercetarea, personalul, etc.
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor 41

2.5.1 Energia informaţională

Teoria informaţiei şi conceptele de entropie şi de energie informaţională

pot fi utilizate pentru măsurarea riscului. Energia informaţională are o
valoare scăzută pentru o distribuţie uniformă de probabilităţi şi o valoare
mai ridicată cu cât distribuţia este mai concentrată. O structură organi-
zatorică prezintă un risc mai redus atunci când cantitatea de informaţie,
ı̂n sens Shanon, este mai mare. Energia informaţională nu rezultă din
ı̂nsumarea logaritmilor ponderaţi ai probabilităţilor, ca ı̂n cazul entropiei
Pn
Shanon (H = − pk · log2 pk ), ci din valoarea medie a probabilităţilor,
k=1
exprimate prin frecvenţele relative:

n
X n
X
ξ= fi2 ; fi = 1 (2.14)
i=1 i=1

În scopul de a se ţine seama de numărul de rezultate posibile ale

fiecărei strategii pentru care este calculat riscul, se ajustează energia
informaţională astfel ı̂ncât prin ,,normare” să fie adusă ı̂n intervalul [0, 1]:

n
1
fi2 −
P
n
i=1
ξ= 1 (2.15)
1− n

Această relaţie permite compararea cu energia informaţională a co-

eziunii altor structuri. Valorile energiei informaţionale vor creşte, ı̂n
funcţie de starea de determinare a sistemului, pornind de la cazul pi = n1 ,
unde i = 1, 2, ..., n, care corespunde indeterminării complete (risc ma-
xim). Cazul pi = 1 corespunde stării de determinare; atunci când una
din proprietăţile pi este egală cu unitatea şi riscul este inexistent.
42 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie

2.5.2 Analiza sensibilităţii ı̂n marketing

În esenţă este o tehnică utilizată pentru determinarea modului ı̂n care se
modifică concluziile unei cercetări faţă de variaţiile posibile ale valorilor
factorilor sau faţă de erorile de diferit mărimi, conţinute ı̂n estimaţiile
realizate. Prin această tehnică se realizează o perfecţionare a procesu-
lui de elaborare a deciziilor, deoarece asigură o mai bună ı̂nţelegere, ı̂n
ansamblu, a riscului existent ı̂n diferitele alternative de acţiune.
Cazul tipic ı̂n care analiza sensibilităţii se poate utiliza ı̂n marketing
este investiţia ı̂ntr-un produs nou, caz ı̂n care se studiază profitabilitatea
proiectului de marketing ı̂n condiţiile modificării premiselor care stau la
baza determinării acestei profitabilităţi. Această analiza este necesară şi
pentru examinarea implicită a riscului semnificativ existent ı̂ntr-un pro-
iect de produs nou comparativ cu un altul. Prin analiza sensibilităţii se
poate determina şi influenţa fiecărui factor asupra rezultatului modelului
şi, ı̂n acest fel, se ajunge la identificarea factorilor importanţi: factori cu
efect puternic şi cei cu incertitudine ridicată.
Analiza sensibilităţii indică factorul ,,cost de fabricaţie” ca având o
importanţă ridicată pentru decizia de investiţii, atât ca efect de pârghie
economică, cât şi ca incertitudine. În urma unei astfel de analize, ma-
nagerii unei societăţi pot să evalueze sensibilitatea rezultatelor faţă de
variaţia factorilor de intrare. Prin simpla reluare a programului, care
produce schimbări ı̂n distribuţia factorului de intrare, se poate determina
efectul informaţiei adăugate sau modificate (sau al lipsei de informaţie).
Este posibil să se constate că mari schimbări ı̂n dimensiunea anumitor fac-
tori nu alterează semnificativ rezultatul, sau, dimpotrivă, mici schimbări
pentru anumiţi factori conduc la modificări importante ale valorilor pre-
zente nete (profitul net actualizat) sau a ratei profitului, calculată ı̂n
cazul lansării unui proiect nou.
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor 43

Întrebări teoretice

1. Prezentaţi analiza riscului economic si riscul financiar la nivelul

ı̂ntreprinderii.
2. Prezentaţi riscul de faliment la nivel de ı̂ntreprindere.
3. Prezentaţi riscul contractual la nivel de ı̂ntreprindere.
4. Prezentaţi riscul ı̂n marketing la nivel de ı̂ntreprindere.

Studii de caz

Studiul de caz 2.1. Riscul de exploatare – aprecierea se face ı̂n funcţie

de anumiţi indicatori:
1. cantitatea prag (qP R ) – cantitatea minimă de bunuri pe care trebuie
să o producă un agent economic pentru a-şi acoperi cheltuielile
2. cifra de afaceri prag (CAP R ) – cantitatea minimă de bunuri şi servi-
cii pe care trebuie să o vândă un agent economic pentru a-şi acoperi
cheltuielile
În exprimarea celor doi indicatori se ţine cont de: cheltuielile fixe
totale (CFt ), acestea fiind cheltuielile ce trebuie acoperite indiferent dacă
agentul economic produce sau nu bunuri; cheltuielile variabile unitare şi
de preţul unitar; cheltuielile variabile evoluează funcţie de dimensiunea
producţiei, dar nu ı̂ntotdeauna proporţional cu aceasta.
Să se determine qP R şi CAP R pe care trebuie să o obţină un ı̂ntreprin-
zător, funcţie de următorii indicatori (tabelul 2.4):

Tabel 2.4
Indicatori Perioada de bază (0) Perioada curentă (1)
CF totale (CFt ) 8.000.000 10.000.000
Preţ unitar (Pu ) 10.000 12.000
CV unitare (CVu ) 6.000 8.000
Beneficiul Programat (BP) 2.000.000 3.500.000
44 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie

CFt
qP R =
Pu − CVu
CAP R = qP R · Pu

Tabel 2.5
Indicatori Perioada de bază (0) Perioada curentă (1)
Cantitatea prag (qP R ) 2.000 2.500
Cifra de afaceri prag (CAP R ) 20.000.000 30.000.000
Nivelul chelt variabile (NV ) 0,6 0,7
Cifra de afaceri maximă (CAmax ) 25.000.000 45.000.000
Rata cifrei de afaceri (q’) 25% 50%

În această situaţie, ı̂ntreprinderea va trebui să producă cel puţin

2.000 produse pentru a-şi acoperi cheltuielile fixe şi cheltuielile varia-
bile (tabelul 2.5). Începând cu al 2.001-lea produs, ı̂ntreprinderea va
obţine profit. Deci, riscul de exploatare se referă tocmai la incapacitatea
ı̂ntreprinzătorului de a-şi acoperi cheltuielile.
Întreprinzătorul va trebui să ı̂şi vândă cantitatea prag qP R pentru
acoperirea cheltuielilor, obţinând CAP R .
Se constată că, ı̂n perioada analizată, qP R a crescut cu 500 produse,
generând o mărire cu 10.000.000 u.m. a cifrei de afaceri prag; creşte
astfel şi posibilitatea de a se produce risc de exploatare.
Cifra de afaceri prag se mai determină:

CF CVu
CAP R = , unde NV = (2.16)
1 − NV Pu
Într-o economie de piaţă, mobilul activităţii unui ı̂ntreprinzător ı̂l con-
stituie profitul. Mărimea profitului nu poate fi determinată cu exactitate,
decât la finele anului; ı̂n schimb, funcţie de activitatea desfăşurată an-
terior, se poate programa/previziona mărimea profitului (beneficiul pro-
gramat).
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor 45

Pentru aceasta, ı̂ntreprinzătorul va trebui să obţină o cifră de afaceri

maximă:

CF + BP
CAmax = (2.17)
1 − NV
Activitatea pe care o desfăşoară un agent economic trebuie să se
ı̂ncadreze ı̂ntre anumite limite. Astfel, el trebuie să obţină o cifră de
afaceri cel puţin egală cu cifra de afaceri prag. În ceea ce priveşte ci-
fra de afaceri maximă, aceasta poate fi depăşită, ı̂n acest caz beneficiul
obţinut fiind mai mare decât beneficiul programat.
Evaluarea ratei cifrei de afaceri se face ţinând cont de cifra de afaceri
maximă şi cifra de afaceri prag.

CAmax − CAP R
q0 = · 100 (2.18)
CAP R
Sunt posibile trei situaţii:

q0 < 10% - spunem că agentul economic se află ı̂ntr-o situaţie

instabilă; se confruntă cu un risc de exploatare;
10% < q0 < 20% - situaţie relativ stabilă; se află ı̂ntr-o zonă
de risc;
q0 > 20% - situaţie stabilă; se află ı̂n afara riscului.

În exemplul dat – ı̂ntreprinzătorul se află ı̂n afara riscului de exploa-

tare, ı̂n ambele perioade luate ı̂n considerare.
Studiul de caz 2.2. Analiza riscului financiar prin metoda levierului
(pârghiei) – trebuie ţinut cont de două rate:
1. rata rentabilităţii financiare:

Rn
RRF = · 100 (2.19)
Cp
46 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie

iar Rn = Rexpl − D
unde: Rn – rezultat net; Cp – capital propriu;
2. rata rentabilităţii economice:

Rexp l
RRE = · 100 (2.20)
A

unde: Rexpl – rezultat din exploatare; A – total active.

Riscul financiar se apreciază prin verificarea egalităţii:

O
RRF = RRE + (RRE − p) · (2.21)
Cp
D
unde p = O
· 100, O = A − Cp
p – procentul mediu al dobânzii; O – total obligaţii; D – dobânzi
Levierul financiar reprezintă relaţia dintre RRE şi p. Astfel, dacă
RRE > p – situaţia este favorabilă agentului economic, acesta desfăşurând
o activitate ce ı̂i permite să-şi acopere cheltuielile financiare; nu se con-
fruntă cu risc financiar.

Tabel 2.6
Indicatori Perioada de bază (0) Perioada curentă (1)
Total active (A) 2.000 2.500
Capital propriu (Cp ) 1.700 2.000
Rezult exploatării (Rexpl ) 150 200
Dobânzi (D) 20 25

Se calculează indicatorii din tabelul 2.7. Se observă faptul că ega-

litatea (2.21) se verifică ı̂n cazul ambelor perioade luate ı̂n considerare;
de asemenea, ı̂n ambele perioade este verificată şi inegalitatea RRE > p,
acest lucru ı̂nsemnând faptul că agentul economic nu se confruntă cu
riscuri financiare.
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor 47
Tabel 2.7
Indicatori Perioada de bază (0) Perioada curentă (1)
Obligaţii totale (O) 300 500
Procentul mediu al dobânzii (p) 6,66% 5,00%
Rezultatul net (Rn ) 130 175
O
Cp
· 100 17,64% 25,00%
Rata rentab financiare (RRF ) 7,64% 8,75%
Rata rentab economice (RRE ) 7,50% 8,00%

Studiul de caz 2.3. Riscul de insolvabilitate – este riscul cu care se

poate confrunta un agent economic ı̂n situaţia ı̂n care nu ı̂şi poate onora
obligaţiile pe termen scurt (OTS).
Aprecierea acestuia se face prin calcularea următoarelor rate:
1. rata solvabilităţii generale:

AC
RSG = · 100 > 100% (2.22)
OT S

unde: Ac – active circulante;

2. rata solvabilităţii parţiale:

AC − S
80% < RSP = · 100 < 100% (2.23)
OT S

unde: S – stocuri;
3. rata solvabilităţii imediate:

Disp
RSI = · 100 > 30% (2.24)
OT C

iar: Disp = AC − S − C;
unde: Disp – disponibilităţi; C – creanţe.
Să se analizeze riscul de solvabilitate prin metoda ratelor, ı̂n funcţie
de indicatorii prezentaţi ı̂n tabelul 2.8.
Pe baza acestora se calculează indicatorii din tabelul 2.9.
48 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie
Tabel 2.8
Indicatori Perioada de bază (0) Perioada curentă (1)
Active circulante (AC ) 1.200 2.000
Stocuri (S) 800 1.000
Creanţe (C) 250 600
Obligaţii pe term scurt (OTS) 500 1.000

Tabel 2.9
Indicatori Perioada de bază (0) Perioada curentă (1)
Disponibilităţi (Disp) 150 400
Rata solvabilităţii generale (RSG ) 240 200
Rata solvabilităţii parţiale (RSP ) 80 100
Rata solvabilităţii imediate (RSI ) 30 40

În prima perioada, luată ı̂n exemplu, valoarea RSG indică o situaţie
favorabilă ı̂n privinţa solvabilităţii, ı̂nsă valoarea RSP indică faptul că
ı̂ntreprinzătorul trebuie să ia măsuri de reducere a stocurilor; pe de altă
parte, valoarea RSI mai indică şi faptul că acesta trebuie să ia măsuri cu
privire la creşterea disponibilităţilor.
Referitor la cea de-a doua perioadă, se poate spune că valorile ce-
lor trei rate indică faptul că ı̂ntreprinzătorul a luat măsurile necesare,
situaţia solvabilităţii fiind favorabilă din toate punctele de vedere.
Studiul de caz 2.4. Modelul Conan-Holder. Se consideră situaţia
unei ı̂ntreprinderi conform datelor din tabelul 2.10.
O serie de informaţii suplimentare sunt prezentate ı̂n tabelul 2.11.
Modelul Conan-Holder: Z = 16X1 + 22X2 − 87X3 − 10X4 + 24X5
Întreprinderea are o puternică structură financiară, o capacitate spo-
rită de achitare a obligaţiilor; riscul de faliment tinde spre minim (tabelul
2.12).
 Tabel 2.10
ACTIV P0 P1 PASIV (%) P0 P1
Suma (mii lei) (%) Suma (mii lei) (%) Suma (mii lei) (%) Suma (mii lei) (%)
Imobilizări necorporale 215 1,80 242 2,11 Capital social 17400 84,17 17400 78,85
Imobilizări corporale, din care: 8162 68,33 8300 72,34 Rezerve 1730 8,37 2018 10,05
- construcţii 4025 4000
- maşini şi utilaje 4057 4062 Rezultatul exerciţiului 1540 7,46 2450 11,10
- mijloace de transport 80 238 CAPITAL PROPRIU 20670 51,49 22068 50,04
PROVIZIOANE 353 0,86 412 0,94
ACTIVE IMOBILIARE 11945 29,76 11474 26,02 Obligaţii (cu durată > 1 an) 3740 19,56 5060 23,40
Stocuri, din care: 15708 55,71 17236 52,83
- mărfuri 12300 43,62 15402 47,20 Furnizori 8023 41,97 9140 42,28
Creanţe, din care: 11418 40,50 12250 37,55 Avansuri şi acorduri primite - - 720 3,33
- clienţi 10221 36,25 11400 34,94 Obligaţii fiscale 144 0,75 186 0,86
Măsurarea riscului economic la nivelul firmelor

- alte creanţe 1197 4,25 850 2,61 Partea mai mică de 1 an a

ı̂mprumuturilor
Plasamente - - - - pe termen lung 7210 37,72 6514 30,13
Disponibilităţi 1069 3,79 3140 9,62 Sold creditar la - - - -
bancă
ACTIVE CIRCULANTE 28195 70,24 32626 73,98 Obligaţii 19117 47,63 21620 49,02
TOTAL ACTIV 40140 100,0 44100 100,0 TOTAL PASIV 40140 100,0 44100 100,0
49
50 Măsurarea şi analiza statistică a riscului ı̂n economie
Tabel 2.11 Date informative (mii lei)

Nr.crt. Indicatori P0 P1
1 Cifra de afaceri 210.000 235.000
2 Valoarea adăugată 68.000 78.200
3 Cheltuieli financiare 20.230 21.500
4 Salarii 44.200 50.000
5 Excedentul brut din exploatare 23.800 28.200
6 Costul de cumpărare al mărfurilor vândute 138.000 142.000
7 Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale 3.100 4.500

Tabel 2.12
Rata Calcul Simboluri Valoarea ratei (xi ) Coeficientul αi αi Xi
creanţe + disponibilităţi C+D
1. rata solvabilităţii 0,93 +16 14,88
obligaţii pe termen scurt OT S
parţiale (X1 )
capital permanent CP
2. rata stabilităţii fi- 0,62 +22 13,64
pasiv total PT
nanciare (X2 )
3. rata cheltuielilor fi- cheltuieli financiare CF
0,0914 -87 -7,96
cifra de afaceri CA
nanciare (X3 )
4. rata remunerării cheltuieli salariale CHS
0,639 -10 -6,39
valoarea adăugată VA
personalului (X4 )
excedentul brut de exploatare EBE
5. excedentul brut de 0,361 +24 8,65
valoarea adăugată VA
exploatare ı̂n valoarea
adăugată (X5 )
Total 23,11