IMPACTUL POLITICII MONETARE ASUPRA POLITICII DE FINANTARE A

COMPANIILOR ROMANESTI PE PERIOADA CRIZEI

Nume autori: LAZAR ADINA-ELENA

BRANGA MARIA RAMONA

Universitatea ”Lucian Blaga”

Facultatea de Stiinte Economice, Sibiu

Email: adina_11l@yahoo.com

ramona.branga@yahoo.com

Profesor coordonator: Conf.univ.dr. Camelia Oprean

Abstract
Articolul pune in lumina impactul politicii monetare asupra politicii de finantare a companiilor
romanesti pe perioada crizei (2008-2009). Profunzimea acestuia consta in urmarirea analitica a
interdependentelor create intre politica monetara, realizata de BNR prin intermediul instrumentelor de
politica monetara, si politica de finantare a companiilor. In articol am realizat un calcul si o analiza a
coeficientilor de corelatie partiala a indicatorilor: rata dobanzii de politica monetara si rezervele
minime obligatorii, pe de o parte, şi volumul creditului neguvernamental in raport cu acesti 2
indicatori, pe de altă parte.
Introducere
Directia de cercetare a prezentei lucrări are ca punct de plecare urmatoarea conjectura: →
Politica de finantare a companiilor romanesti este influentata de modul in care mecanismele la nivel
national functioneaza, in speta (potrivit studiului) de modul in care este conturata politica monetara,
apanaj al BNR.
Politica de finantare are ca obiectiv strategic cresterea de valoare a companiei, alaturi de
celelalte politici, iar un astfel de demers, analiza impactului politicii monetare asupra politicii de
finantare a companiilor, semnalizeaza daca politica monetara prin instrumentele folosite isi atinge
obiectivul de crestere economica.
Interesant, după părerea noastră, este abordarea influenţei politicii monetare asupra politicii de
finanţare a companiilor din ţara noastră, urmărită pe perioada ultimilor doi ani. Pentru realizarea
acestui demers, am estimat, prin intermediul unei variabile de tip efect, respectiv volumul creditului
neguvernamental (mai precis, volumul creditului acordat societăţilor nefinanciare), toate acele fluxuri
de finanţare ale companiilor româneşti în perioada analizată provenite de la instituţiile financiar-
bancare. Am plecat de la considerentul (bineînţeles, restrictiv) că politica de finanţare a companiilor se
poate urmări cât mai cuprinzător prin intermediul analizei acestei variabile.

Aspecte teoretice cu privire la politica monetara

Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul careia
se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta
din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea
inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea indeplinirii acestor
obiective revine bancii centrale, care detine monopolul in formularea si transpunerea in practica a
obiectivelor politicii monetare.
Stabilitatea preturilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, in acelasi
timp, reprezinta un obiectiv central al politicii economice, alaturi de: cresterea economica durabila,
ocuparea deplina a fortei de munca, sustenabilitatea balantei de plati. Pentru atingerea acestor
obiective, la nivelul fiecarei tari, sunt identificate instrumentele care sa conduca la cele mai bune
rezultate, dintre care cele mai insemnate sunt: politica fiscala, politica veniturilor, politica monetara,
politica valutara si politica comerciala .
Politica monetara contribuie la realizarea politicii economice si prin obiectivele specifice care
constau in urmatoarele: a) cresterea masei monetare pana la un nivel optim b) mentinerea ratei dobanzii
la un nivel corespunzator c) practicarea unui nivel optim al ratei de schimb d) alocarea optima a
resurselor financiare (fonduri pentru creditare) in cadrul economiei:
a) Acest obiectiv cantitativ se concretizeaza in determinarea de catre autoritatea monetara a
unui nivel de crestere a masei monetare, cat mai apropiat de rata de crestere reala a economiei. Astfel,
in anii ’70, in tarile dezvoltate, obiectivele formulate au vizat dinamica agregatelor monetare, insa
regulile au demonstrat ca este dificil si limitat un control al masei monetare, atunci cand economiile
tarilor respective participa puternic la relatiile comerciale si financiare internationale.
b) Rata dobanzii si nivelul optim al acesteia a fost considerata ca obiectiv fundamental al
politicii monetare pana in anii ’70, situandu-se in centrul analizelor lui Keynes (vezi cap. 5, vol. 1,
Moneda si Credit), care evidentiaza ca banca centrala poate echilibra piata monetara prin utilizarea
unui nivel de echilibru al ratei de dobanda. In prezent, rata de dobanda prezinta un rol important in

2
cadrul politicii monetare, prin aceea ca permite mentinerea unui anumit nivel al cursului de schimb si
influenteaza investitiile agentilor economici .
c) Mentinerea unui anumit nivel al cursului de schimb constituie un obiectiv al politicii
monetare, prin aceea ca antreneaza echilibre sau dezechilibre ale balantei de plati in functie de
aprecierea sau deprecierea monedei nationale. Daca nivelul cursului este supraevaluat pentru moneda
nationala, rezulta un consum de rezerve valutare, in timp ce un curs depreciat ar putea antrena cresterea
exporturilor si majorarea disponibilitatilor in valuta .
d) Alocarea optima a resurselor financiare, la nivelul unei tari, consta in selectarea creditelor in
functie de nivelul rentabilitatilor posibile de obtinut. Un asemenea obiectiv antreneaza efecte negative,
precum si diminuarea concurentei intre agentii economici si diminuarea reactiei acestora la evolutia
ratei de dobanda. Din acest motiv se remarca, in prezent, o limitare a utilizarii acestui obiectiv al
politicii monetare .
Potrivit statutului său (Legea nr.312/2004 privind Statutul BNR), Banca Naţională a României
are ca obiectiv fundamental asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Totodată, Banca Naţională a
României sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său
fundamental.
Conform art.2 din Legea nr. 312/2004, o atribuţie principală a Băncii Naţionale a României o
constituie elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb. Totodată, în vederea
atingerii obiectivului său fundamental, banca centrală stabileşte strategia de politică monetară şi decide
asupra instrumentelor şi a procedurilor pe care le utilizează pentru implementarea politicii monetare.
Strategia de politică monetară a BNR este ţintirea directă a inflaţiei.
Aceasta a fost adoptată în august 2005, după finalizarea unui proces de pregătire, a cărei ultimă
etapă a constituit-o crearea şi testarea funcţionării cadrului de analiză economică şi de decizie a politicii
monetare specific ţintirii directe a inflaţiei (Prezentare, martie 2005: Preparations and Prerequisites for
the Introduction of Inflation Targeting in Romania). Concomitent au fost satisfăcute şi celelalte cerinţe
şi criterii care condiţionează eficacitatea acestei strategii:
-coborârea ratei anuale a inflaţiei sub nivelul de 10 la sută;
-acumularea unui câştig de credibilitate de către banca centrală şi consolidarea acestuia;
-întărirea independenţei de jure (prin intrarea în vigoare la 30 iulie 2004 a noului Statut al BNR)
şi de facto a BNR;
-restrângerea dominanţei fiscale, derularea procesului de consolidare fiscală şi ameliorarea
coordonării dintre politica fiscală şi cea monetară;

3
 -relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului şi reducerea gradului de vulnerabilitate a
economiei la fluctuaţiile acestei variabile;
-însănătoşirea şi întărirea sistemului bancar şi relativa creştere a intermedierii bancare;
-sporirea transparenţei şi a responsabilităţii băncii centrale, precum şi a ariei şi intensităţii
comunicării BNR cu publicul şi pieţele financiare, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele legate de noua
strategie de politică monetară şi de pregătirea adoptării ei;
-conturarea mai clară a comportamentelor macroeconomice şi a mecanismelor de funcţionare a
economiei necesară identificării şi creşterii eficacităţii canalelor de transmisie monetară.
Demersurile BNR de creare a cadrului organizatoric şi tehnic necesar implementării noii
strategii de politică monetară au durat 16 luni şi au beneficiat de asistenţă tehnică acordată de Fondul
Monetar Internaţional şi de Banca Naţională a Cehiei.
Instrumentele de politică monetară
Setul de instrumente şi proceduri prin care banca centrală implementează politica monetară în
vederea atingerii obiectivului său fundamental formează cadrul operaţional al politicii monetare.
Principalele instrumente de politică monetară pe care BNR le are la dispoziţie conform
reglementărilor în vigoare sunt:
-operaţiunile de piaţă monetară
-facilităţile permanente acordate instituţiilor de credit
-rezervele minime obligatorii (RMO)
Operaţiunile de piaţă monetară (open market) reprezintă cel mai important instrument de
politică monetară al BNR. Acestea se realizează la iniţiativa băncii centrale, având următoarele funcţii:
ghidarea ratelor de dobândă, gestionarea condiţiilor lichidităţii de pe piaţa monetară şi semnalizarea
orientării politicii monetare.

Aspecte teoretice cu privire la politica de finantare

Politica financiara la nivel de firma este formata din politica de finantare, politica de dividend si
politica de investitii.
1. Politica de investiţii a unei firme este determinată de comportamentul ei şi de şi de strategiile
investiţionale adoptate. Această politică este responsabilă de formarea potenţialului de active a
întreprinderii.

4
 2. Politica de finanţare nu poate fi privită separat faţă de politica de investire. Dacă în primul
caz avem de a face cu potenţialul de active a întreprinderii, apoi în cazul politicii de finanţare
întreprinderea trebuie să-şi elaboreze strategia de asigurare a surselor necesare creării acestui potenţial.
3. Politica de dividend priveşte decizia proprietarilor întreprinderii de a distribui dividende sau
de a le reinvesti în dezvoltarea întreprinderii.
Obiectivul strategic al politicii financiare este de crestere a capitalizarii bursiere. Deci, spre
exemplu, o modificare a costului capitalului imprumutat, prin intermediul reducerii ratei dobanzii
politicii monetare (instrument de politica monetara) va avea ca efect pentru companii o reducere a
costului capitalului imprumutat (prin intermediul ratei dobanzii active) si o crestere a rentabilitatii
financiare prin efectul de levier, ceea ce presupune o crestere a capitalizarii bursiere (crestere a
economiei). Stim bine ca bursa reprezinta barometrul economiei.

Aspecte empirice, analiza, prognoza

În realizarea acestei analize, conjectura noastră este următoarea: variabila efect o reprezintă
volumul creditului acordat societăţilor nefinanciare, iar din multitudinea de factori de influenţă,
considerăm ca factori cauzali şi pe care îi putem cuantifica la nivel macroeconomic, următorii: rata
rezervelor minime obligatorii şi rata dobânzii de referinţă.
Perioada de analiză este din luna iulie 2008 până la sfarsitul anului 2009, iar valorile empirice
pentru variabilele amintite mai sus sunt sintetizate în tabelele care sunt prezentate mai jos (tabelul 1 şi
2).
În luna iulie, politica monetara a fost implementata conform deciziilor adoptate de
Consiliul de administratie al BNR la finele lunii precedente; acestea au constat în reducerea cu 0,5
puncte procentuale a ratei dobânzii de politica monetara , pana la nivelul de 9,0 la suta, si în
diminuarea (la 15, respectiv 35 la sută) ratelor RMO aferente pasivelor în lei si în valuta ale bancilor,
cu scadenta reziduala mai mica de 2 ani, începând cu perioada de aplicare 24 iulie – 23 august.

5
 Tabel 1. Rata rezervelor minime obligatorii1
Rata rezervelor minime obligatorii
Perioada (%)
Lei Valuta
Iul. 20.00 40.00
Aug. 20.00 40.00
Sep. 20.00 40.00
2008
Oct. 20.00 40.00
Nov. 18.00 40.00
Dec. 18.00 40.00
Ian. 18.00 40.00
Feb. 18.00 40.00
Mar. 18.00 40.00
Apr. 18.00 40.00
Mai 18.00 40.00
Iun. 18.00 40.00
2009 Iul. 15.00 35.00
Aug. 15.00 30.00
Sept. 15.00 30.00
Oct. 15.00 30.00
Nov. 15.00 25.00
Dec. 15.00 25.00

Tabel 2. Rata dobanzii de referinta (de politica monetara)2

Rata dobanzii de
Perioada referinta
2008 Iul. 9.75
Aug. 10.00
Sep. 10.25
Oct. 10.25
1
Sursa: Rapoarte BNR – prelucrare proprie
2
Sursa: Rapoarte BNR – prelucrare proprie

6
 Nov. 10.25
Dec. 10.25
Ian. 10.25
Feb. 10.25
Mar. 10.14
Apr. 10.07
Mai 10.02
Iun. 9.71
2009
Iul. 9.5
Aug. 9
Sept. 8.53
Oct. 8.5
Nov. 8
Dec. 8

Mai jos prezentăm o reprezentare grafică privind evoluţia în timp a variabilelor precizate
anterior.

7
 În luna decembrie, politica monetara a fost implementata conform deciziilor adoptate de
Consiliul de administratie al BNR în cadrul celor doua sedinte din luna precedenta3, constând în: (i)
mentinerea ratei dobânzii de politica monetara la nivelul de 8,0 la suta si (ii) gestionarea ferma a
lichiditii din sistemul bancar în vederea consolidarii transmisiei semnalelor de politica monetara,
respective (iii) reducerea cu 5 puncte procentuale (la 25 la suta) a ratelor RMO aplicabile pasivelor în
valuta ale acestora având scadenta reziduala de sub doi ani.
În acelasi timp, banca centrala a continuat sa utilizeze activ operatiunile de piata în
vederea gestionarii adecvate a lichiditatii din sistemul bancar. Cererea de rezerve a fost acoperita
prin intermediul operatiunilor repo pe scadenta de o luna, în cadrul licitatiilor, derulate la rata fixa
de dobânda (rata dobânzii de politica monetara), sumele solicitate de banci fiind alocate
integral; stocul mediu al acestor operatiuni s-a mentinut la un nivel similar celui din lunile
anterioare (15,3 miliarde lei).
În aceste conditii, randamentele pe termen foarte scurt ale pietei monetare interbancare au
receptat semnalul dat de reducerea ratei dobânzii de politica monetara decisa la finele lunii anterioare,
ele repliindu-se si mentinându-se apoi în apropierea acesteia pe parcursul lunii; exceptia a
constituit-o ultima saptamâna a perioadei de constituire a RMO, când ratele dobânzilor ON au
consemnat abateri temporare relativ mai ample, în ambele sensuri, de la rata dobânzii de politica
monetara , initial ca urmare a formarii unui surplus moderat de rezerve, iar apoi datorita unor
ineficiente în redistribuirea rezervelor din sistem1. În aceste conditii, media lunara a ratelor
dobânzilor depozitelor inter- bancare si-a continuat tendinta descendenta, diminuându-se cu 0,29
puncte procentuale comparativ cu luna anterioara, pâna la un nivel de 9,11 la suta. Randamentele pe
termene mai lungi si-au mentinut de asemenea trendul de scadere în prima jumatate a lunii,
consemnând apoi o relativa stabilizare; cotatiile ROBOR pe scadente variind între o luna si un an au
coborât în medie cu 1 punct procentual, ajustarile fiiind uniforme pe întregul spectru de maturitati.

Creditul neguvernamental
Restrângerea creditării sectorului privat s-a manifestat pe parcursul întregii perioade analizate (-
3,6 la sută la 31 decembrie 2009), fiind determinată atât de frânarea cererii, cât şi a ofertei. Astfel,
cererea de împrumuturi a continuat să fie afectată de: (i) restrângerea activităţii economice şi
pesimismul privind perspectivele acesteia, precum şi de (ii) persistenţa expectaţiilor negative cu privire
la redresarea situaţiei financiare a populaţiei.

3
Acestea au fost organizate în 3, respectiv 16 noiembrie, cea din urma având un caracter special.

8
 Pe partea ofertei de credite s-a observat o accentuare a prudenţei instituţiilor de credit,
manifestată prin: (i) înăsprirea standardelor şi a termenilor de creditare şi (ii) creşterea deţinerilor de
titluri de stat.
În funcţie de destinaţia creditului privat pe sectoare instituţionale, atât dinamica împrumuturilor
către populaţie, cât şi cea a creditelor pentru companii au devenit negative, ratele reale anuale de
creştere ajungând la -3,6 şi respectiv -3,7 la sută. Nu s-au înregistrat modificări de structură, creditele
către populaţie menţinându-şi ponderea uşor superioară (50,1 la sută).
Din perspectiva structurii pe sectoare institutionale, atât dinamica împrumuturilor catre
populatie, cât si cea a creditelor pentru companii s-au redus considerabil, ratele reale de crestere
ajungând la 8,2 si respectiv 1,9 la suta. Diferenta de ritm s-a mentinut pe parcursul întregii perioade
analizate, favorizând consolidarea pozitiei în structua a creditelor catre populatie (50,3 la sut ).
În cadrul segmentului de retail, evolutia creditelor în functie de destinatie nu a marcat variatii
semnificative fata de decembrie 2008, creditele de consum ramânând predominante (74,2 la suta din
total). Acest segment s-a plasat pe o panta usor descendenta (-2,8 la suta în termeni reali fata de
decembrie 2008) si a consemnat o diminuare a preferintei pentru moneda nationala (pâna la 49,7
la suta din soldul creditului de consum), în favoarea celei în valuta . În cazul creditelor imobiliare,
componenta în valuta a continuat sa ocupe pozitia majoritara (92,2 la suta ) si în primul semestru al
acestui an.
În cadrul componentei de retail, creditele de consum deţin în continuare poziţia dominantă (72,7
la sută), ponderea acestora diminuându-se însă cu -1,6 puncte procentuale faţă de sfârşitul anului 2008,
ca urmare a ecartului de ritm favorabil creditelor pentru locuinţe. Astfel, dinamica reală anuală a
creditelor imobiliare s-a menţinut în teritoriu pozitiv (+10,8 la sută) spre deosebire de creditele de
consum (-5,7 la sută). Tendinţa s-a manifestat în condiţiile înăspririi diferenţiate a termenilor de
creditare, mai accentuată în cazul creditelor de consum, precum şi ale demarării programului “Prima
Casă”. Preferinţa pentru valută a caracterizat ambele tipuri de credite: 93 la sută pentru creditul
ipotecar (comparativ cu 92,1 la sută la 31 decembrie 2008), respectiv 50,5 la sută pentru creditul de
consum (în creştere faţă de decembrie 2008 cu 1,9 puncte procentuale).

9
 În ceea ce priveste structura pe monede a creditului neguvernamental, ambele segmente,
atât cel în lei, cât si cel în valuta (euro), au înregistrat decelerari accentuate de ritm. Astfel, daca la
finele anului 2008 s-au consemnat rate anuale de crestere de 16,2 respectiv 28,8 la suta, în iunie 2009
dinamica a coborât la -4,5 si respectiv 3,5 la suta. Ecartul de ritm favorabil creditelor în valuta pe tot
parcursul perioadei a permis consolidarea ponderii acestora în totalul creditului neguvernamental pâna
la 59,1 la suta.
De altfel, ponderea creditului în valută a consemnat o consolidare cu 2,4 puncte procentuale în
structura creditului neguvernamental (până la 60,1 la sut_), pe fondul accentuării declinului creditului
în monedă naţională (-9 la sută variaţie reală anuală) comparativ cu cel în valută4 (-1 la sută).

4
Calcul realizat pe baza datelor exprimate in euro.

10
 Tabel 3. Credite acordate societatilor nefinanciare
CREDITE
Perioada ACORDATE
SOCIETATILOR
NEFINANCIARE
2008 Iul. 86483.0

11
 Aug. 88622.3
Sep. 93581.0
Oct. 93029.1
Nov. 94189.1
Dec. 94529.2
Ian. 99161.0
Feb. 99857.8
Mar. 97248.3
Apr. 96376.3
Mai 95438.8
Iun. 94806.1
2009
Iul. 95029.4
Aug. 95844.5
Sept. 96164.2
Oct. 96916.9
Nov. 97050.5
Dec. 96189.6

Diagrama 1

12
 credite acordate
105000
100000
95000
90000
85000 credite acordate

80000
75000

In perioada analizata iulie 2008- decembrie 2009 dinamica creditelor acordate societatilor
nefinanciare a crescut considerabil in perioada iulie 2008-februarie 2009, aflandu-se apoi pe o panta
descendenta pana in iulie 2009, urmand sa creasca usor pana la sfarsitul perioadei analizate.
La inceputul perioadei de analiza valoarea reala a creditului neguvernamental a fost 86483
milioane lei, valoarea cea mai mare fiind atinsa in feb.2009, respective 99857.8 milioane lei.

Tabel 4. Credite acordate societatilor nefinaciare in lei si valuta

CREDITE ACORDATE SOCIETATILOR

Perioada NEFINANCIARE

Lei valuta
Iul. 40657 45826
Aug. 41198 47424.3
Sep. 42285 51296
2008
Oct. 42492.5 50536.6
Nov. 42424.2 51764.9
Dec. 40870 53659.2
2009 Ian. 41501 57659.6
Feb. 41737.6 58120.2
Mar. 41160.5 56087.9
Apr. 40867.9 55508.4
Mai 40369 55069.8
Iun. 39825 54981
Iul. 39085.1 55944.3
Aug. 39036.9 56807.6

13
 Sept. 39389.5 56774.8
Oct. 39183 57733.9
Nov. 39584 57466.5
Dec. 39217 56972.7

Structura pe monede a creditului neguvernamental, atât cel în lei, cât si în valuta, a

înregistrat decelerari accentuate de ritm. Astfel, daca la finele anului 2008 s-au consemnat rate
anuale de crestere de 16,2 respectiv 28,8% , în iunie 2009 dinamica a coborât la -4,5 si respectiv
3,5%. Ritmul favorabil creditelor în valuta pe perioada analizata a permis consolidarea ponderii
acestora în totalul creditului neguvernamental pana la 59,1%.
Diagrama 2.

crediteacordate- lei
43000
42000
41000
40000
39000
credite
38000
37000

Diagrama 3.

14
 crediteacordate-valuta
70000
60000
50000
40000
30000
20000 credite
10000
0

Instrumentele de politica monetara folosite de noi in analiza impactului politicii monetare

asupra politicii de finantare a companiilor pe perioada crizei au determinat o acordare mai mare a
creditelor pe termen scurt, in comparatie cu termenul mediu si lung.
Tabel 5. Credite acordate pe termen scurt, mediu si lung

CREDITE ACORDATE SOCIETATILOR

NEFINANCIARE
Perioada (LEI)

Termen scurt Termen mediu Termen lung

Iul. 21078,0 10813.7 8765.3

Aug. 21273,9 11003,1 8921,0
Sep. 21783,1 11304,6 9197,3
2008
Oct. 21932,7 11360,4 9199,4
Nov. 21584,0 11637,2 9203,0
Dec. 20529,0 11261,6 9079,5
2009 Ian. 21169,1 11304,6 9027,4
Feb. 21531,8 11197,3 9008,5
Mar. 21294,1 10946,7 8919,7
Apr. 21403,9 10623,7 8840,3
Mai 21048,6 10523,4 8797,0
Iun. 20564,6 10561,3 8699,1

15
 Iul. 20110.5 10365.3 8609.3
Aug. 20179.5 10304.9 8552.4
Sept. 20746.5 10202.3 8440.7
Oct. 20604.8 10083.6 8494.7
Nov. 20568.2 9967.2 9048.5
Dec. 20817.4 9994.6 8404.9

Diagrama 4.

25000

20000

15000
credite pe termen lung
10000
credite pe termen mediu
5000 credite pe termen scurt
0

Politica monetara, prin intermediul celor 2 instrumente, rata rezervelor minime obligatorii si
rata dobanzii de politica monetara, influenteaza direct politica de finantare a companiilor romanesti,
respectiv valoarea reala a creditului neguvernamental acordat societatilor nefinanciare.

Diagrama 5. Evoluţia creditului acordat societăţilor nefinanciare sub influenţa ratei rezervelor
minime obligatorii

16
 rezervele minime obligatorii si creditul neguvernamental acordat
societatilor nefinanciare
25

20

15

rezerve minime obligatorii

T
tleA
x
is

10
credite

Diagrama 6. . Evoluţia creditului acordat societăţilor nefinanciare sub influenţa ratei dobânzii de
referinţă

Ratadobanzii dereferintasi creditul neguvernamental acordat societatilor

nefinanciare

25

20

15 rata dobanzii de referinta

10 creditul neguvernamental

0
8
t.0

9
t.0
o

o
9
r.0
p
a
8
.0

9
.0
p

p
c

c
8
.0

9
.0
d

d
e

e
e

e
8
.0

9
.0
g

g
u

u
8
.0
n
a

a
o

9
-0
n
v
c

c
s

o
v
M
9
-0
9
-0
b
n

9
-0 Iu
e
a

lie
M
F
8
l-0
Iu

9
i-0
9
-0n
Iu
a
ie
9
r-0
a
I

17
Analiza statistica
Pentru a cunoaşte cu exactitate influenţa pe care o exercită rata rezervelor minime obligatorii şi
rata dobânzii de referinţă asupra creditelor acordate societăţilor nefinanciare, adică pentru a cunoaşte
sensul şi intensitatea legăturii dintre aceşti indicatori, calculăm coeficientului de corelaţie Pearson,
folosind datele prezentate anterior (din tabelul 1, 2 şi 3).
Coeficientul Pearson defineste intensitatea legaturii dintre variabila y=creditul neguvernamental
si variabilele x1=rata dobanzii de politica monetara si x2=rata rezervelor minime obligatorii, in functie
de ponderea pe care o detine variatia lui y datorita influentei lui x1 sau x2 in variatia totala a lui y.
Apropierea de 0 inseamna legatura slaba, iar apropierea de 1 inseamna o legatura puternica.

Tabel 6. Coeficientul Pearson

Correlations

VAR00001 VAR00002 VAR00003

VAR00001 Pearson Correlation 1 .800** .826**

Sig. (2-tailed) .000 .000

N 18 18 18

VAR00002 Pearson Correlation .800** 1 .812**

Sig. (2-tailed) .000 .000

N 18 18 18

VAR00003 Pearson Correlation .826** .812** 1

Sig. (2-tailed) .000 .000

N 18 18 18

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Constatăm următoarele:
-între rata dobânzii de referinţă şi volumul creditelor acordate societăţilor nefinanciare există o
legătură directă de intensitate mare, acţionând direct asupra creditelor, prin controlul ofertei de credite.
Creşterea ratei dobânzii de referinţă va determina creşterea creditelor în lei acordate companiilor, o
situaţie, aşadar, atipică.
-între rata rezervelor minime obligatorii şi volumul creditelor acordate societăţilor nefinanciare
există tot o legătură directă, de intensitate mai mare decât prima, acţionând direct asupra creditelor

18
acordate prin controlul ofertei de credite. Creşterea ratei rezervelor minime obligatorii va determina
creşterea creditelor în lei acordate companiilor, confirmând, din nou, situaţia atipică în care ne aflăm.

In continuare am realizat o functie de regresie prin care putem masura variabila y=creditul
neguvernamental in functie de variabilele x1=rata dobanzii de politica monetara si x2=rata rezervelor
minime obligatorii. Asadar:

Tabel 7. functie de regresie: credit neguvernamental-rata dobanzii de referinta

Coefficientsa

Standardized
Unstandardized Coefficients Coefficients

Model B Std. Error Beta t Sig.

1 (Constant) 29284.064 2128.525 13.758 .000

VAR00002 1179.771 221.074 .800 5.337 .000

a. Dependent Variable: VAR00001

Y = 29284.064 + 1179.771*x1

Tabel 8. functie de regresie: credit neguvernamental-rata rezervelor minime

Coefficientsa

Standardized
Unstandardized Coefficients Coefficients

Model B Std. Error Beta t Sig.

1 (Constant) 31719.309 1522.684 20.831 .000

VAR00003 509.349 86.779 .826 5.870 .000

a. Dependent Variable: VAR00001

Y = 31719.309 + 509.349*x2

19
Concluzii
Materialul de faţă a încercat să prezinte impactul politicii monetare asupra politicii de finanţare
a companiilor româneşti, analiză realizată în principal pe perioada de început a manifestării crizei
financiare şi până în prezent; cuantificarea factorilor care acţionează asupra politicii de finanţare la
nivel microeconomic; sa stabilească sensul şi influenţa acestora.
Datorită multitudinii de variabile care pot fi luate în calcul, prin comparare şi excludere, au fost
reţinuţi acei factori, consideraţi de noi reprezentativi, care au putut fi măsuraţi şi cuantificaţi la nivel
macroeconomic, la nivel de politică monetară. Astfel, am decis că printre cei mai importanţi factori
care acţionează asupra politicii de finanţare a companiilor şi care sunt apanajul BNR prin politica
monetară exercitată de aceasta sunt următoarele instrumente de politică monetară: rata dobânzii de
referinţă şi rata rezervelor minime obligatorii.
Suntem conştiente de faptul că variabila efect din modelul nostru, volumul creditului acordat
societăţilor nefinanciare, nu reprezintă totalitatea surselor de finanţare la nivel de companii, dar într-o
accepţiune mai largă putem afirma că acesta poate căpăta forma cea mai reprezentativă pentru politica
de finanţare a companiilor din ţara noastră.
Din analiza statistică realizată prin intermediul coeficienţilor de corelaţie se observă o situaţie
atipică manifestată în toată această perioadă, respectiv se observă că între rata dobânzii de referinţă şi
volumul creditelor acordate societăţilor nefinanciare există o legătură directă de intensitate mare,
acţionând direct asupra creditelor, prin controlul ofertei de credite. De asemenea, între rata rezervelor
minime obligatorii şi volumul creditelor acordate societăţilor nefinanciare există tot o legătură directă,
de intensitate mai redusă decât prima, acţionând direct asupra creditelor acordate prin controlul ofertei
de credite. Creşterea ratei rezervelor minime obligatorii va determina creşterea creditelor în lei acordate
companiilor, confirmând, din nou, situaţia atipică în care ne aflăm.
Prin intermediul unui model econometric, am calculate o functie de regresie dintre creditul
neguvernamental si fiecare dintre cele doua instrumente de politica monetara, rata dobanzii de referinta
si rezervele minime obligatorii si am aflat ecuatia conform careia se va calcula creditul
neguvernamental acordat societatilor nefinanciare in functie de valoarea atat a ratei dobanzii de
referinta cat si a ratei rzervelor minime obligatorii.
Ca direcţie nouă de cercetare ar fi analiza acestei functii de regresie privind corectitudinea
indicilor masurati si verificarea acesteia privind realitatea. Necesitatea de previziune în economie nu
ţine doar de confortul psihic al subiectului economic implicat ci este o condiţie necesară (deşi nu şi
suficientă) pentru eficacitatea şi eficienţa acţiunii economice generice. De asemenea, ar fi util să

20
analizăm şi impactul celorlalte instrumente de politica monetara asupra politicii de finantare a
companiilor romanesti pe perioada crizei.
Astăzi, băncile comerciale nu mai sunt simple „dispozitive” de intermediere financiară (băncile
produc şi livrează produse non-bancare), iar evoluţia portofoliilor lor de credite din ultima perioadă
reprezintă unul dintre motivele actualei crize financiare internaţionale.

21
 Bibliografie

 Barbu T., Dardac N.,”Moneda, banci si politici monetare”, Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005;

 Petria N., - ”Moneda, credit, banci si burse”, Editura Alma Mater, Sibiu,

2003.
 Simion Doina Maria - ”Statistica descriptiva”, Editura Universitatii

Lucian Blaga Sibiu, 2002;

 www.bnr.ro

 www.wall-street.ro

 www.dailybusiness.ro

 http://economie.hotnews.ro

22