Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI


ADMINISTRATIVE
ASISTENTA MANAGERIALA SI SECRETARIAT
Anul III

TEMA DE REFERAT

Conventia de la Geneva 1961

Student
MARINIUC IRINA ALEXANDRA

1
Cuprins

Aspecte introductive……………………………………………..pag 3

Capitolul 1. Domeniul de aplicare a Conventiei………………..pag 3

Capitolul 2. Dreptul persoanelor juridice de drept public de a recurge la


arbitraj……………………………………………………………pag 4

Capitolul 3. Dreptul strainilor de a fi desemnate ca arbitri……….pag 4

Capitolul 4. Organizarea de Arbitraj……………………………..pag 4

Capitolul 5. Motivul competentei arbitrale………………………pag 6

Capitolul 6. Competenta instantelor din lege…………………….pag 7

Capitolul 7. Legea aplicabila……………………………………..pag 8

Capitolul 8. Motivele de acordare………………………………..pag 8

Capitolul 9. Anularea hotararii arbitrale………………………….pag 8

Capitolul 10. Clauze finale……………………………………….pag 9

Bibliografie……………………………………………………….pag 11

2
Aspecte introductive ale Conventiei de la Geneva din 1961

Obiectul Conventiei de la Geneva din 1961 il constituie stabilirea


regimului juridic al conventiei arbitrale de comert international si
reglementarea procedurii respective.
Conventia de la Geneva limiteaza cauzele de anulare a hotararii arbitrale
la:
a) nevaliditatea conventiei de arbitraj;
b) nerespectarea dreptului de aparare;
c) depasirea prevederilor conventiei de arbitraj;
d) constituirea nevalabila a instantei de arbitraj;
e) nerespectarea procedurii de arbitraj stabilita prin acordul partilor sau
in subsidiar pe baza Conventiei
Se stipuleaza ca dispozitiile se aplica numai intre statele care sunt parti
prin ratificare sau aderare.

Capitolul 1: Domeniul de aplicare a Convenţiei

Prezenta convenţie se aplică:


(A) la acordurile încheiate de arbitraj, în scopul de soluţionare a litigiilor care rezultă din
comerţul internaţional între persoane fizice sau juridice care au, în momentul încheierii
acordului, locul lor de reşedinţă obişnuită sau sediul în state contractante diferite;
(B) procedurilor arbitrale şi premii pe baza acordurilor prevăzute la alineatul 1 litera (a)
de mai sus.
În sensul prezentei convenţii,
(A) termenul: "acord de arbitraj" înseamnă fie o clauză de arbitraj într-un contract sau
un acord de arbitraj, contractul sau acordul de arbitraj fiind semnat de către părţi, sau
cuprinse într-un schimb de scrisori, telegrame, sau într-o comunicare către telex şi, în

3
relaţiile dintre statele ale căror legi nu impun că un acord de arbitraj se fac în scris, orice
acord de arbitraj încheiat în forma autorizată de către aceste legi;
(B) termenul "arbitraj" se înţelege nu numai de decontare de către arbitri numiţi pentru
fiecare caz (arbitraj ad-hoc), ci şi de către instituţii permanente de arbitraj;
(C) termenul "sediu" înseamnă locul de situaţia de unitate care a făcut convenţia de
arbitraj.

Capitolul 2 - Dreptul persoanelor juridice de drept


public a recurge la arbitraj

În cazurile menţionate la articolul I, paragraful 1, din prezenta convenţie, persoanele


juridice considerate de lege care se aplică la ele ca "persoane juridice de drept public" au
dreptul să încheie acorduri valabile de arbitraj.

. Privind semnarea, ratificarea sau aderarea la prezenta conventie orice stat are dreptul să
declare că limitează facultate de mai sus pentru condiţii care ar putea fi menţionat în
declaraţia sa.

Capitolul 3. Dreptul străinilor de a fi desemnate ca


arbitri

. În arbitraj reglementate de prezenta convenţie, cetăţenii străini pot fi desemnaţi ca


arbitri.

Capitolul 4. Organizarea de Arbitraj

Părţile la un acord de arbitraj trebuie să fie liber să-şi prezinte litigiile lor:
(A) la o instituţie de arbitraj permanent, în acest caz, procedura de arbitraj se desfăşoară
în conformitate cu normele instituţiei respective;
(B) a unei proceduri arbitrale ad-hoc; în acest caz, ele trebuie să fie liber, printre altele,
(I) de a desemna arbitrii sau de a stabili mijloace de numire a acestora în caz de litigiu
real;
(Ii) pentru a determina locul de arbitraj; şi

4
(Iii) să se stabilească procedura care trebuie urmată de către arbitri.
În cazul în care părţile au convenit să prezinte orice litigiilor lor unui arbitraj ad-hoc, şi în
cazul în care în termen de treizeci de zile de la data notificării cererii de arbitraj la un
respondent din părţi nu reuşeşte să numească arbitru său, acesta din urmă, cu excepţia
cazului în care se prevede altfel, se numit la cererea celeilalte părţi, de către preşedinte al
Camerei de Comert competente din ţara de la locul părţii care nu îşi are reşedinţa
obişnuită de reşedinţă sau sediul în momentul introducerii cererii de arbitraj. Prezentul
alineat se aplică, de asemenea, la înlocuirea arbitrului (i) desemnaţi de către una dintre
părţi sau de către preşedinte al Camerei de Comert mai sus menţionate.
În cazul în care părţile au convenit să prezinte orice litigiilor lor unui arbitraj ad-hoc de
către unul sau mai mulţi arbitri şi acordul de arbitraj nu conţine nici o indicaţie cu privire
la organizarea arbitrajului, după cum se menţionează în paragraful 1 al prezentului
articol, măsurile necesare vor fi luate de către arbitru (e) deja desemnat, excepţia cazului
în care părţile sunt în măsură să convină cu privire la aceasta şi fără a aduce atingere
cazul menţionat la punctul 2 de mai sus. În cazul în care părţile nu pot conveni cu privire
la numirea arbitrului unic sau în cazul în care arbitri desemnaţi nu pot conveni cu privire
la măsurile care trebuie luate, reclamantul se aplică pentru acţiunile necesare, în cazul în
care locul de arbitraj a fost convenită de către părţi, la său opţiunea de a preşedintelui
Camerei de Comerţ de la locul de arbitraj convenit sau a preşedintelui Camerei de
Comert competente de la locul de respondentului obişnuită de reşedinţă sau sediul în
momentul introducerii cererii de arbitraj. În cazul în care un astfel de loc nu a fost
convenit, solicitantul are dreptul la alegerea sa de a aplica pentru acţiunile necesare, fie
pentru a preşedintelui Camerei competente de Comerţ din ţara de la locul pârâtului lui
obişnuită de reşedinţă sau sediul în momentul de introducerea cererii de arbitraj, sau a
Comitetului Special al cărui compoziţie şi procedura sunt specificate în anexa la prezenta
convenţie. În cazul în care reclamantul nu reuşeşte să îşi exercite drepturile dat să-l în
temeiul prezentului alineat respondentul sau arbitru (e) va avea dreptul să facă acest
lucru.
Când sesizată cu o cerere preşedintelui sau Comitetului Special are dreptul ca trebuie:
(A) să desemneze arbitrul unic, preşedinte arbitru, arbitrul, sau arbitru;
(B) pentru a înlocui arbitru (e) numiţi în conformitate cu orice altă procedură decât cea
prevăzută la punctul 2 de mai sus;
(C) pentru a determina locul de arbitraj, cu condiţia ca arbitru (e) pot stabili un alt loc de
arbitraj;
(D) pentru a stabili în mod direct sau prin referire la normele şi statutul unei instituţii
arbitral permanent regulile de procedura care trebuie urmată de arbitru (e), cu condiţia ca
arbitrii nu au stabilit aceste norme ele însele, în absenţa oricărui acord cu privire la
aceasta între părţi.
În cazul în care părţile au convenit să-şi prezinte litigiile lor la o instituţie de arbitraj
permanent fără a se stabili instituţia în cauză şi nu poate fi de acord cu privire la aceasta,
reclamantul poate solicita stabilirea acestei instituţii, în conformitate cu procedura
menţionată la punctul 3 de mai sus.
În cazul în care convenţia de arbitraj nu precizează modul de arbitraj (arbitraj de către o
instituţie de arbitraj permanent sau un arbitraj ad-hoc), la care părţile au convenit să
prezinte litigiul lor, şi în cazul în care părţile nu pot conveni cu privire la aceasta,
solicitantul are dreptul de a avea recurs în acest caz, cu procedura prevăzută la alineatul 3

5
pentru a determina problema. Preşedintele Camerei de Comert competente sau Comitetul
Special, are dreptul fie de a recomanda părţilor la o instituţie de arbitraj permanent sau de
a cere părţilor să desemneze arbitru lor în astfel de termene în calitate de preşedinte al
Camerei de Comert competente sau Comitetul Special poate fi fixat şi să cadă de acord în
astfel de termene privind măsurile necesare pentru funcţionarea de arbitraj. În acest din
urmă caz, prevederile aliniatelor 2, 3 şi 4 ale prezentului articol se aplică.
În cazul în care într-o perioadă de şaizeci de zile de la momentul în care a fost solicitat
pentru a îndeplini una din funcţiile prevăzute la alineatele 2, 3, 4, 5 şi 6 din prezentul
articol, preşedintele Camerei de Comerţ desemnate în temeiul acestor alineate nu a
îndeplinit una din aceste funcţii, partea solicitantă trebuie să fie dreptul de a solicita
Comitetului Special să facă acest lucru.

Capitolul 5 Motiv competenţei arbitrale

Partea care intenţionează să ridice un motiv ca să jurisdicţia arbitru bazat pe faptul că


acordul de arbitraj a fost fie inexistente sau nulă şi neavenită sau au devenit caduce
trebuie să facă acest lucru în cursul procedurii de arbitraj, nu mai târziu de livrare a
declaraţiei sale de cerere sau de apărare cu privire la fondul litigiului, cele bazate pe
faptul că un arbitru a depăşit termenii săi de referinţă trebuie să fie ridicate în timpul
procedurilor de arbitraj cât mai curând problema pe care arbitrul se presupune că nu au
nici o competenţă este ridicat în timpul procedura de arbitraj. În cazul în care întârzierea
în creşterea motiv se datorează unei cauze care arbitrul consideră justificate, arbitrul va
declara motiv admisibil.
Motivele pentru competenţă prevăzute în alineatul 1 de mai sus, care nu au fost ridicate în
timpul termenele acolo menţionate, nu pot fi introduse fie în timpul într-o etapă ulterioară
a procedurii arbitrale în cazul în care acestea sunt motive lăsate la discreţia exclusivă a
părţilor în conformitate cu legea aplicabilă de către arbitru, sau în timpul procedurilor
judiciare ulterioare privind substanţa sau executarea de atribuire în cazul în care aceste
excepţii sunt lăsate la discreţia părţilor în conformitate cu regula de conflict a instanţei
sesizate pe fond a litigiului sau executarea de atribuire. Decizia arbitrului cu privire la
întârzierea în creşterea motiv, va fi, totuşi, să fie supuse controlului judiciar.
Sub rezerva oricărui control judiciar ulterioare prevăzute în lex fori, arbitrul a cărei
competenţă se numeşte în cauză are dreptul de a proceda la arbitraj, să se pronunţe
privind competenţa proprie şi de a decide cu privire la existenţa sau validitatea convenţiei
de arbitraj sau a contractului de care acordul face parte.

6
Capitolul 6. Competenţa instanţelor din Legea

Un motiv în ceea ce priveşte competenţa instanţei făcute în faţa instanţei sesizată


de oricare dintre părţi la acordul de arbitraj, pe baza faptului că există un acord de
arbitraj, sub pedeapsa de interdicţie, să fie prezentate de către pârât, înainte sau în acelaşi
timp timp, ca prezentarea apărării sale substanţiale, în funcţie de faptul dacă legea
instanţei sesizate în ceea ce acest motiv ca fiind unul de procedură sau de fond.
În a lua o decizie cu privire la existenţa sau valabilitatea unei convenţii arbitrale,
instanţele statelor contractante vor examina validitatea unei astfel de acord, cu referire la
capacitatea părţilor, în temeiul legislaţiei aplicabile acestora, şi cu referire la alte
întrebări.
(A) în conformitate cu legea la care părţile au supus acordul de arbitraj;
(B) în lipsa acestora orice indicaţie, în conformitate cu legislaţia ţării în care de atribuire
urmează să fie efectuate;
(C) în lipsa oricărei indicaţii cu privire la legea la care părţile au supus acord, şi în cazul
în care în momentul în care problema este ridicată în instanţă ţara în care de atribuire se
va face nu poate fi determinată, în condiţiile legii competente de către în temeiul
normelor de conflict de instanţei sesizate litigiului.
Instanţele pot refuza, de asemenea, recunoaşterea a convenţiei de arbitraj, dacă în
conformitate cu legislaţia din ţara lor litigiul nu este susceptibil de soluţionare prin
arbitraj.
În cazul în care oricare dintre părţi la un acord de arbitraj a iniţiat o procedură de arbitraj
înainte de orice statiune este a trebuit să o instanţă, instanţele statelor contractante,
ulterior, să se confrunte cu acelaşi obiect între aceleaşi părţi sau cu întrebarea dacă
acordul de arbitraj a fost inexistent sau nule şi neavenite sau au devenit caduce, se
şederea lor hotărâri privind competenţa arbitrului, până când hotărârii arbitrale se face, cu
excepţia cazului în care au motive întemeiate şi substanţiale în sens contrar.
O cerere de măsuri provizorii sau măsurile de conservare adresate unei autorităţi judiciare
nu trebuie să fie considerată incompatibilă cu acordul de arbitraj, sau considerat ca o
prezentare a fondului cauzei la instanţa de judecată.

7
Capitolul 7. - Legea aplicabilă

Părţile sunt libere să stabilească, de comun acord, legea care urmează să fie aplicate de
către arbitri la fond a litigiului.În lipsa oricărui indiciu de către părţi a legii aplicabile,
arbitrii vor aplica legea corespunzătoare în conformitate cu regula de conflict pe care
arbitrii le consideră aplicabile. În ambele cazuri, arbitrii trebuie să ţină seama de termenii
contractului şi uzanţele comerciale. Arbitrii trebuie să acţioneze în calitate de
compositeurs amiables în cazul în care părţile decid acest lucru şi dacă acestea pot face
acest lucru în temeiul legii aplicabile la arbitraj.

Capitolul 8. Motivele de acordare

Se presupune că părţile au convenit că trebuie să fie motivat pentru atribuirea excepţia


cazului în care :
A) fie să declare în mod expres că motivele nu se acordă;
(B) au încuviinţăt la o procedură de arbitraj sub care nu se obişnuieşte să se ofere motive
pentru premii, cu condiţia ca cererile în acest caz, niciuna dintre părţi nu înainte de
sfârşitul şedinţei, sau dacă nu a fost o audiere, atunci înainte de a face din de atribuire, că
motive să fie dat

Capitolul 9. Anularea hotărârii arbitrale

Anularea într-un stat contractant a unei hotărâri arbitrale reglementate de prezenta


convenţie nu constituie doar un motiv de refuz de recunoaştere sau de executare într-un
alt stat contractant în cazul în care astfel de stabilire a luat deoparte loc într-un stat în

8
care, sau în temeiul legislaţiei de care, de atribuire a fost făcută şi pentru unul din
următoarele motive:
A) părţile la acord de arbitraj au fost în temeiul legii aplicabile acestora, în conformitate
cu unele sau incapacitate a declarat acordul nu este valabil în temeiul legii care părţile l-
au supus sau, în lipsa oricărui indiciu cu privire la aceasta, în conformitate cu legislaţia
ţării în cazul în care premiul a fost făcut,
(B) părţii care solicită anularea de atribuire nu a fost dat înştiinţat în mod corespunzător
numirea arbitrului sau a procedurilor de arbitraj sau în alt mod a fost în măsură să
prezinte cazul său; sau
(C) se ocupă de atribuire cu o diferenţă care nu avută în vedere de către sau care nu se
încadrează în termenii de supunerea la arbitraj, sau care conţine decizii privind chestiuni
ce depăşesc sfera de aplicare a supunerea la arbitraj, cu condiţia ca, în cazul în care
deciziile privind chestiunile prezentate la arbitraj pot fi separate de cele care nu erau
prezentate, ca parte a premiului care conţine decizii privind chestiuni prezentate de
arbitraj nu trebuie să fie retrase din circuitul agricol;
(D) componenţa autorităţii arbitral sau procedura arbitrală nu a fost în conformitate cu
acordul părţilor, sau, în lipsa unui astfel de acord, cu dispoziţiile articolului IV din
prezenta convenţie.

Capitolul 10. Clauze finale

Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare sau aderare de către ţările membre ale
Comisiei Economice pentru Europa şi ţările admise la Comisie cu titlu consultativ
conform paragrafului 8 din mandatul acestei Comisii de referinţă.
Astfel de ţări ca pot participa la anumite activităţi ale Comisiei Economice pentru
Europa, în conformitate cu punctul 11 din punct de vedere al Comisiei de referinţă pot
deveni părţi contractante la prezenta convenţie prin aderare la aceasta după intrarea sa în
vigoare.
Convenţia va fi deschisă pentru semnare până la 31 decembrie 1961 inclusiv. Ulterior, ea
va fi deschisă pentru aderare.
Prezenta convenţie va fi ratificată.
Ratificarea sau aderarea va fi efectuata prin depunerea unui instrument cu Secretarul
General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
La semnarea, ratificarea sau aderarea la prezenta convenţie, părţile contractante trebuie să
comunice Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite o listă a Camerelor de
Comerţ sau a altor instituţii din ţara lor, care va exercita funcţiile conferite în temeiul
articolului IV din prezentul Convenţia privind preşedinţii Camerelor de Comert
competente.

9
Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează valabilitatea acordurilor multilaterale sau
bilaterale privind arbitraj asumate de statele contractante.
Prezenta convenţie va intra în vigoare în a nouăzecea zi după ce cinci dintre ţările
menţionate la punctul 1 de mai sus au depus instrumentele lor de ratificare sau de aderare.
Pentru orice ţară ratifică sau aderă la ea mai târziu prezenta convenţie va intra în vigoare
în a nouăzecea zi după ce ţara a spus-a depus instrumentul de ratificare sau de aderare.
. Orice parte contractantă poate denunţa prezenta convenţie printr-o notificare adresată
Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea intră în vigoare după
douăsprezece luni de la data primirii de către secretarul general a notificării de denunţare.
În cazul în care, după intrarea în vigoare a prezentei convenţii, numărul părţilor
contractante este redusă, ca urmare a denunţărilor, la mai puţin de cinci, Convenţia va
înceta să mai fie în vigoare de la data la care ultima dintre aceste denunţări va vigoare .
Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţările menţionate la
alineatul 1, şi ţările care au devenit părţi contractante în conformitate cu punctul 2 de mai
sus, de
(A) declaraţiile făcute în conformitate cu articolul II, alineatul 2;
B) ratificările şi aderările în conformitate cu alineatele 1 şi 2 de mai sus;
(C) comunicările primite în conformitate cu punctul 6 de mai sus;
(D) datele de intrare în vigoare a prezentei convenţii, în conformitate cu punctul 8 de mai
sus;
(E) denuntarile în conformitate cu punctul 9 de mai sus;
(F) încetarea prezentei convenţii în conformitate cu punctul 10 de mai sus.
După data de 31 decembrie 1961, originalul prezentei convenţii va fi depus la Secretarul
General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate pentru fiecare
din ţări.
ÎN DREPT ACESTORA Subsemnatul, acesta fiind pe deplin autorizaţi, au semnat
prezenta convenţie.
ADOPTAT la Geneva, în ziua de douăzeci şi unu din luna aprilie, una mie nouă sute
şaizeci şi unu, într-un singur exemplar, în limbile engleză, franceză şi rusă, fiecare dintre
aceste texte fiind egal autentice.

10
Bibliografie

Macovei Ioan “Dreptul comertului international” volum I,


Editura C.H.Beck Bucuresti 2009

Macovei Ioan “Dreptul comertului international” volum II,


Editura C.H.Beck Bucuresti 2009

Mazilu Dumitru “ Dreptul comertului international” partea generala Editia a III-a


Editura Lumina Lex Bucuresti 2003

Mazilu Dumitru “ Dreptul comertului international” partea speciala Editia a III-a


Editura Lumina Lex Bucuresti 2003

www.Conventia de la Geneva.ro

11