Ghid Audiere Minor

ASOCIA
IA ALTERNATIVE SOCIALE
INSTITUTUL NA
IONAL AL MAGISTRATURII
Ghid de audiere a copilului

în proceduri judiciare
Copyright © 2009, by Asociaia Alternative Sociale
Nicio parte din aceast lucrare nu poate fi copiat
fr acordul scris al Asociaia Alternative Sociale
Editura Hamangiu SRL

Editur acreditat CNCSIS – Consiliul Naional
al Cercetrii tiinifice din Învmântul Superior
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României

PIVNICERU, MONA MARIA
Ghid de audiere a copilului în proceduri judiciare /
Mona Maria Pivniceru, Ctlin Luca. - Bucureti : Editura
Hamangiu, 2009
ISBN 978-606-522-200-7
I. Luca, Ctlin
347.939:3-053.2
343.224.1
Coordonatori
Mona-Maria Pivniceru Ctlin Luca
Sofia Luca
Mariana Haralambe
Claudia-Antoanela Susanu
Daniel-Constantin Horodniceanu
Ghid de audiere a copilului

în proceduri judiciare
2009
Copilul este ca o oglindĆ care te
ameĄeüte puĄin.
Sau ca o fereastrĆ.
Totdeauna copilul te intimideazĆ
ca üi când ütie el ce ütie.
Antoine de Saint-Exupéry
Cuprins
Argument_______________________________________________ XV
Capitolul I. Documente internaionale în materia drepturilor

copilului _______________________________________________1
1. Cadrul universal de protecie al drepturilor copilului__________ 1
2. Principalele documente europene de protecie a drepturilor
copilului________________________________________________ 5
3. Principiile generale ale proteciei i promovrii drepturilor
copilului________________________________________________ 8
I. Principiul interesului superior al copilului __________________ 8
II. Principiul egalitii anselor i nediscriminrii ______________ 9
III. Principiul responsabilizrii prinilor cu privire la
respectarea i garantarea drepturilor i îndeplinirea
obligaiilor printeti__________________________________ 10
IV. Principiul primordialitii responsabilitii prinilor cu
privire la respectarea i garantarea drepturilor copilului ____ 10
V. Principiul descentralizrii serviciilor de protecie a drepturilor
copilului, intervenia multisectorial i parteneriatul dintre
instituiile publice i organismele private autorizate________ 11
VI. Principiul asigurrii unei îngrijiri individualizate i
personalizate pentru fiecare copil_______________________ 11
VII. Principiul respectrii demnitii copilului________________ 11
VIII. Principiul ascultrii opiniei copilului i lurii în
considerarea a acestuia inând cont de vârsta i gradul
su de maturitate_____________________________________ 12
IX. Principiul asigurrii stabilitii i continuitii în îngrijirea,
creterea i educarea copilului inând cont de originea sa
etnic, religioas, cultural i lingvistic în cazul lurii
unei msuri de protecie_______________________________ 12
X. Principiul celeritii în luarea oricrei decizii cu privire
la copii _____________________________________________ 13
XI. Principiul asigurrii proteciei împotriva abuzului i
exploatrii copilului __________________________________ 13
VIII Ghid de audiere a copilului în proceduri judiciare
XII. Principiul interpretrii fiecrei norme juridice referitoare

la drepturile copilului în corelaie cu ansamblul
reglementrilor din aceast materie _____________________ 14
Bibliografie ______________________________________________ 15
Capitolul II. Perspectiv psihologic asupra etapelor audierii

copilului _____________________________________________ 16
I. Etapele audierii _________________________________________ 16
I.1. Pregtirea audierii______________________________________ 16
I.1.1. Construirea relaiei de încredere între copil i
magistratul care-l audiaz _____________________________ 16
I.1.2. Decelarea diferenei dintre adevr i minciun__________ 17
I.1.3. Ascultarea activ___________________________________ 18
I.1.4. Pauzele din timpul audierii __________________________ 19
I.2. Audierea propriu zis___________________________________ 20
I.3. Adresarea întrebrilor___________________________________ 22
I.3.1.Tipuri de întrebri __________________________________ 23
1.3.1.1. Întrebri deschise ______________________________ 23
1.3.1.2. Întrebri specifice______________________________ 23
1.3.1.3. Întrebri închise _______________________________ 24
1.3.1.4. Întrebri sugestive _____________________________ 24
I.4. Sugestii pentru investigarea copiilor victime ________________ 25
I.5. Finalizarea audierii _____________________________________ 26
I.6. Evaluarea audierii ______________________________________ 27
I.7. Decalog etic al persoanelor care audiaz copiii _____________ 27
II. Perspectiva psihologic__________________________________ 28
II.1. Repere psihologice în audierea copilului victim ___________ 28
II.2. Tipuri de minciuni folosite de copii_______________________ 32
II.2.1. Minciuna de aprare _______________________________ 32
II.2.2. Minciuna de compensaie __________________________ 33
II.2.3. Minciuna de seducie ______________________________ 33
II.2.4. Minciuna de agresivitate____________________________ 34
II.3. Elemente de psihologia dezvoltrii copilului utile
în procesul de audiere __________________________________ 34
II.3.1. Prima copilrie (1- 3 ani) ___________________________ 34
II.3.2. Perioada precolar (3- 6/7 ani) ______________________ 35
II.3.2.1. Trsturi specifice _____________________________ 36
II.3.2.2. Linii strategice de edificare a moralitii ___________ 39
Cuprins IX
II.3.3. colaritatea timpurie (6/7 – 10 ani) ___________________ 39

II.3.3.2. Reguli de audiere ______________________________ 41
II.3.4. Pubertatea (10-14 ani)______________________________ 42
II.3.5. Adolescena (14-18 ani) ____________________________ 43
II.4. Sugestii utile în audierea copilului victim ________________ 45
II.4.1. Decalogul sugestiilor utile în audierea copilului
victim _____________________________________________ 45
Bibliografie ______________________________________________ 47
Capitolul III. Principiile generale de audiere _________________ 49

I. Noiuni introductive _____________________________________ 49
II. Principiile generale de audiere____________________________ 50
II.1. Principiul interesului superior al copilului _________________ 50
II.2. Principiul specializrii magistratului ______________________ 55
II.3. Principiul audierii difereniate ___________________________ 57
II.4. Principiul pregtirii prealabile a magistratului,
din perspectiva interrelaionrii cu copilul __________________ 59
III. Interdependena principiilor _____________________________ 60
Bibliografie ______________________________________________ 61
Capitolul IV. Ascultarea copilului în procedurile judiciare

civile ________________________________________________ 63
I. Consideraii introductive _________________________________ 63
II. Etapele audierii copilului ________________________________ 70
II.1. Pregtirea audierii _____________________________________ 70
II.2. Întiinarea copilului ___________________________________ 70
II.2.1. În procedurile în care copilul este subiect – participant
activ sau parte _______________________________________ 71
II.2.2. În procedurile în care copilul este martor______________ 73
II.3. Locul ascultrii________________________________________ 74
activ sau parte _______________________________________ 76
X Ghid de audiere a copilului în proceduri judiciare
II.4. Timpul ascultrii ______________________________________ 77

II.5. Prezena altor persoane la momentul ascultrii _____________ 78
activ sau parte _______________________________________ 78
1.5.2. În procedurile în care copilul este martor______________ 86
II.6. Pregtirea prealabil a copilului _________________________ 88
activ sau parte _______________________________________ 88
III. Pregtirea prealabil a magistratului ______________________ 91
III.1. Obinerea de ctre magistrat a informaiilor relevante
pentru ascultare ________________________________________ 91
III.2. Pregtirea psihologic a magistratului însui pentru
ascultare_______________________________________________ 93
IV. Etapa ascultrii propriu-zise _____________________________ 94
IV.1. Stabilirea unui raport cu copilul_________________________ 98
IV.1.1. În procedurile în care copilul este subiect –
participant activ sau parte _____________________________ 98
IV.1.2. În procedurile în care copilul este martor ____________100
IV.2. Aducerea la cunotin a drepturilor procesuale __________100
participant activ sau parte ____________________________100
IV.3. Relatarea liber______________________________________103
IV.4. Adresarea de întrebri ________________________________105
IV.5. Încurajarea, responsabilizarea i canalizarea axiologic
a copilului ____________________________________________110
IV.6. Încheierea ascultrii__________________________________110
Cuprins XI
V. Etapa evalurii ascultrii ________________________________111

V.1. În procedurile în care copilul este subiect – participant
activ sau parte _________________________________________111
V.2. În procedurile în care copilul este martor ________________115
VI. Consideraii finale_____________________________________115
Bibliografie _____________________________________________117
Capitolul V. Audierea copilului aflat în conflict cu legea

penal i a copilului martor în procedurile judiciare
penale ______________________________________________ 120
I. Ascultarea copilului aflat în conflict cu legea penal_________120
I.1. Cadrul juridic al rspunderii copilului aflat în conflict
cu legea______________________________________________120
I.1.1. Consideraii generale ______________________________120
I.1.2. Vârsta rspunderii penale __________________________121
I.1.2.1. În dreptul intern_______________________________121
I.1.2.2. Cadrul juridic internaional _____________________122
I.2. Etapele audierii copilului aflat în conflict cu legea
penal _______________________________________________123
I.2.1. Dispoziii procedurale speciale aplicabile judecrii
cauzelor cu infractori minori __________________________123
I.2.1.1. Necesitatea unor reglementri speciale în dreptul
intern ___________________________________________124
I.2.1.2. Proceduri minimale obligatorii __________________124
I.2.2. Pregtirea audierii copilului aflat în conflict cu legea
penal_____________________________________________125
I.2.2.1. Alegerea momentului audierii ___________________125
I.2.2.2. Adunarea referinelor privitoare la spe i
la copil __________________________________________126
I.2.2.3. Pregtirea magistratului în vederea audierii ________130
I.2.2.4. Raportarea audierii copilului aflat în conflict cu
legea, la diferitele categorii de vârst _________________130
I.2.2.4.1. Copilul sub 14 ani aflat în conflict cu legea
penal _________________________________________130
I.2.2.4.2. Copilul cu vârste între 14-16 ani sau 16-18 ani
aflat în conflict cu legea penal ____________________131
I.2.2.5. Locul ascultrii copilului aflat în conflict cu legea
penal___________________________________________131
XII Ghid de audiere a copilului în proceduri judiciare
I.2.2.5.1. În cursul urmririi penale____________________131

I.2.2.5.2. În cursul cercetrii judectoreti ______________132
1.2.2.6. Persoanele prezente la ascultarea copilului
aflat în conflict cu legea penal _____________________133
1.2.2.6.1. Dificulti practice_________________________134
1.2.2.6.2. Dualitate de fapt __________________________134
1.2.2.6.3. Regula în materie__________________________135
1.2.2.6.4. Cadrul juridic internaional _________________135
I.2.3. Ascultarea copilului aflat in conflict cu legea __________136
I.2.3.1. Stabilirea raportului de încredere dintre magistrat
i copilul aflat în conflict cu legea penal _____________136
I.2.3.2. Tactica ascultrii copilului aflat în conflict
cu legea _________________________________________137
I.2.3.3. Aducerea la cunotin a drepturilor procesuale ____139
I.2.3.4. Garaniile principale ale procedurii ______________139
I.2.3.5. Dreptul la tcere al inculpatului i dreptul de a
nu se autoincrimina _______________________________140
I.2.3.6. Ascultarea propriu-zis a copilului aflat în conflict
cu legea _________________________________________141
I.2.3.6.1. Nediferenierea fa de ascultarea inculpatului
major__________________________________________141
I.2.3.6.1.1. Verificarea identitii ____________________142
I.2.3.6.1.2. Relatarea liber ________________________143
I.2.3.6.2. Procedee tactice cu caracter general __________143
I.2.3.6.3. Ordonarea întrebrilor pe categorii ___________145
I.2.3.7. Oportunitatea confruntrii ______________________146
II. Ascultarea martorului copil în procedurile judiciare
penale _______________________________________________147
II.1. Pregtirea martorilor copii în vederea audierii_____________147
II.1.1. Încunotiinarea copilului martor____________________148
II.1.2. Momentul ascultrii martorului copil ________________148
II.1.3. Locul audierii martorilor copii ______________________149
II.1.3.1. Alegerea locului audierii în cursul urmririi
penale___________________________________________149
II.1.3.2. Alegerea locului audierii în cursul judecii _______149
II.1.4. Elemente de caracterizare a personalitii martorilor
copii ______________________________________________150
II.2. Audierea propriu-zis a copilului martor _________________150
Cuprins XIII
II.2.1. Regulile tactice de ascultare a martorilor copii ________150

II.2.2. Verificarea identitii martorului i depunerea
jurmântului _______________________________________151
II.2.3. Ascultarea relatrii libere a copilului martor. __________153
II.2.4. Adresarea de întrebri celui audiat i ascultarea
rspunsurilor acestuia________________________________154
II.2.5. Atitudinea empatic a magistratului _________________156
III. Consemnarea i evaluarea audierii copilului aflat în
conflict cu legea sau martor _____________________________158
III.1. Întocmirea procesului-verbal de audiere a copilului
martor sau aflat în conflict cu lege ________________________158
III.2. Evaluarea audierii copilului____________________________161
III.2.1. Evaluarea declaraiei copilului aflat în conflict cu
legea penal _______________________________________161
III.2.2. Chestiuni de lmurit în procesul de ascultare a
copilului___________________________________________162
III.2.3. Verificarea i aprecierea declaraiilor martorilor
copii ______________________________________________163
Bibliografie _____________________________________________164
Capitolul VI. Audierea copilului victim în procedurile

judiciare penale ______________________________________ 166
I. Pregtirea audierii copilului victim a unei infraciuni _______166
I.1. Necesitatea fazei preliminare a audierii___________________166
I.2. Persoanele chemate s asiste la audierea copilului _________168
I.3. Asigurarea asistenei juridice____________________________173
I.4. Pregtirea copilului victim în vederea audierii ____________177
I.5. Pregtirea magistratului ________________________________181
I.5.1. Pregtirea profesional a persoanei care audiaz
copilul ____________________________________________181
I.5.2. Întocmirea planului de ascultare a victimei____________182
I.6. Locul în care se realizeaz audierea______________________184
I.6.1. În cursul urmririi penale___________________________184
I.6.2. În cursul judecii _________________________________186
II. Audierea propriu-zis a copilului victim a unei
infraciuni ____________________________________________190
II.1. Sediul materiei _______________________________________190
II.2. Etapele ascultrii copilului victim ______________________191
XIV Ghid de audiere a copilului în proceduri judiciare
II.2.1. Etapa explicaiilor i întrebrilor prealabile ___________192

II.2.2. Etapa relatrii libere_______________________________195
II.2.3. Etapa adresrii de întrebri _________________________196
II.3. Tipuri de întrebri folosite la audierea copiilor abuzai
sexual _______________________________________________200
II.3.1. Categoria întrebrilor de folosit în investigarea
abuzului sexual _____________________________________201
II.4. Valoarea probant a declaraiei copilului victim
a unei infraciuni ______________________________________204
II.5. Dezavantajele audierii repetate a copiilor victim _________206
Bibliografie _____________________________________________210
Capitolul VII. Aplicaii practice în materie civil_____________ 212

I. Aplicaia practic nr. 1. Exerciiul dreptului de vizitare
a copilului ____________________________________________212
I.1. Audierea copilului în situaia privind dreptul de vizitare
al printelui cruia nu i-a fost încredinat _______________214
II. Aplicaia practic nr. 2. Încredinarea copilului, în caz
de divor, în calea de atac a apelului______________________221
II.1. Reaudierea copilului în calea de atac a apelului în
privina încredinrii sale _____________________________224
III. Aplicaia practic nr. 3. Plasamentul copilului în regim de
urgen_______________________________________________230
III.1. Audierea copilului în situaia plasamentului în regim
de urgen _________________________________________231
Argument
Ghidul de audiere a copilului în procedurile judiciare repre-

zint o aplicaie practic a unui complex interdisciplinar de
concepte i practici psihologice i de reguli juridice cu caracter
naional i internaional, toate având ca finalitate valorizarea i
respectarea drepturilor copilului în raport cu ipostazele juridice
în care acesta se afl.
Principiul drepturilor per se face ca drepturile copilului s se
exercite între partenalism i autodeterminare, imperativul major
fiind acela ca, în toate aciunile care privesc copilul implicat în
procedurile judiciare, s fac aplicabil principiul interesului
superior al copilului în legtur intrinsec cu cel al respectrii i
al consultrii opiniilor sale.
La acestea se adaug i protecia juridic adecvat, precum i
msurile de îngrijire speciale date de lipsa de maturitate fizic i
intelectual a copilului.
Consecin a acestei matrici psiho-juridice specifice copilului,
ghidul urmrete orientarea magistratului în abordarea optim a
cazurilor în care este implicat (parte, martor, în conflict cu legea
penal, victim etc.), în scopul netraumatizrii lui suplimentare
consecin a demersului judiciar.
În acest scop structura ghidului include o abordare psiholo-
gic, de natur a reflecta caracteristicile eseniale de vârst ale
copilului care intereseaz procesul judiciar i care reclam un
tratament adecvat, necesar în operaiunea de audiere a copi-
lului. Sub acest aspect prezint relevan procedeul tehnic al
XVI Ghid de audiere a copilului în proceduri judiciare
audierii al crui scop este de a facilita comunicarea între copil i

magistrat în vederea decelrii realitii celor afirmate, distingând
între fabulaie/minciun – adevr, întrebri/ atitudini care facili-
teaz dialogul i cele care închid, blocheaz ori deviaz rspun-
surile ce pot fi date de copil.
De asemenea, ghidul structureaz încrederea pe care trebuie
s se fundamenteze relaia dintre magistrat i copil, tehnica
audierii urmrind în mod esenial respectarea principiilor
generale ale proteciei i promovrii drepturilor copilului în
strâns legtur cu principiul aflrii adevrului de ctre magistrat.
Pentru a acoperi ipostazele juridice variate în care se poate
afla copilul în raport cu procedurile judiciare, ghidul a valorizat
noiunile de drept civil i procesul civil, drept penal i procesual
penal, fiecare dintre acestea structurate pe un fundament inter-
naional având ca obiect de reglementare drepturile copilului.
Noiunile explicitate în ghid pot constitui un instrument de
lucru al magistratului indiferent de natura cadrului juridic în care
va avea contact cu copilul.
Complexitatea acestor situaii juridice au fost dezvoltate prin
reguli specifice fiecreia dintre ele, ghidul urmrind a diferenia
în funcie de natura procedurii conduita magistratului în raport cu
copilul în scopul proteciei i ocrotirii sale în procedurile
judiciare.
Respectarea sugestiilor inserate în ghid va putea duce la crea-
rea unui mediu responsabil pentru copil indiferent de domeniul
juridic în care este aplicat.
Mona-Maria Pivniceru
Ctlin Luca
Capitolul I
Documente internaionale
în materia drepturilor copilului
Mona-Maria Pivniceru∗
Cątąlin Luca**
Consideraii Reglementrile internaionale recunosc copilului ca per-

generale soan i nu ca o extensie a prinilor, calitatea de titular
a tuturor drepturilor ce deriv din acest statut cu subli-
nierea particularitilor bio-psiho-sociale ale acestuia, de
natur a-i limita capacitatea juridic în diferite situaii.
Toate acestea reclam intervenia unor msuri de
asisten protecie i ocrotire a copilului corespunztor
stadiului su de dezvoltare ontogenetic.
Aceast din urm particularitate imprim vulnerabilitate
drepturilor copilului deoarece dei formal identice con-
inutul lor i forele de aplicare difer în funcie de pro-
cesul de dezvoltare al copilului reclamând imperativ
intervenia principiului interesului superior al copilului1.
1. Cadrul universal de protecie al drepturilor copilului

Convenia Organizaia Naiunilor Unite a adoptat în 1989 Con-
cadru venia asupra Drepturilor Copilului2, document inter-
∗
Mona-Maria Pivniceru este profesor universitar doctor la Universitatea
„Al.I. Cuza” din Iai i judector la Curtea de Apel Iai.
∗∗
Ctlin Luca este psiholog specialist în psihologie clinic i director
executiv la Asociaia Alternative Sociale.
1
P. Alston, J. Parker, A. Seymour, Children, Rights and Law, Clarendon
Press, Oxford, 1992, p. 5.
2
Adoptat de Adunarea General a Naiunilor Unite la 29 noiembrie 1989
i intrat în vigoare la 2 septembrie 1990. România a ratificat Convenia prin
Legea nr. 109 din 18 septembrie 1990 pentru ratificarea Conveniei cu privire la
drepturile copilului, publicat în M. Of. nr. 199/28.09.1990. Convenia a adop-
tat urmtoarele protocoale opionale: Protocolul opional la Convenia cu pri-
2 Ghid de audiere a copilului în proceduri judiciare
naional care sintetizeaz ansamblul de drepturi civile,

politice, economice, sociale i cultural-educaionale ale
copilului într-un tot denumit Carta Internaional a
Drepturilor Copilului.
Tipologia Tipologia drepturilor copilului aa cum a fost struc-
drepturilor turat de Comitetul pentru Drepturile Copilului se pre-
copilului zint astfel:
1.Drepturile civile i libertile politice:
a. Dreptul la nume i naionalitate (art. 7);
b.Dreptul la pstrarea identitii personale (art. 8);
c. Libertatea de expresie (art. 13);
d.Accesul liber la informaie (art. 17);
e. Libertatea gândirii, a contiinei i a religiei (art. 14)
f. Libertatea de asociere i a întrunirilor panice (art. 15)
g. Protecia vieii private, a onoarei i reputaiei (art. 16)
h. Dreptul de a nu fi supus torturii ori a altor tratamente
sau pedepse crude, inumane sau degradante [art. 37
lit. a)];
2.Dreptul la protecie i ocrotire în mediul familial,
dreptul la asisten alternativ i protecia interesului
superior al copilului:
a. Dreptul la ocrotire printeasc (art. 5)
b. Obligaiile prinilor pentru creterea i dezvoltarea
copilului [art. 18 alin. (1) i (2)];
c. Separarea de prini (art. 9)
d.Reîntregirea familiei (art. 10)
e. Obligaia de întreinere [art. 27 alin. (4)]
f. Asistena alternativ a copiilor lipsii de mediul
familial (art. 20)
g. Adopia (art. 21)
h.Transferul i împiedicarea ilegal a copilului de a se
reîntoarce în strintate (art. 11)
i. Protecia împotriva abuzului i neglijenei, a relelor
tratamente (art. 19) precum i dreptul la asisten i
vire la drepturile copilului asupra participrii copiilor la conflictele armate;

Protocolul opional la Convenia cu privire la drepturile copilului asupra vân-
zrii, prostituiei i pornografiei copiilor.
Documente internaionale în materia drepturilor copilului 3
recuperarea fizic i psihologic în scopul reintegrrii

sociale a copiilor abuzai i neglijai (atr. 39);
j. Dreptul la revizuire periodic a msurilor de pla-
sament (art. 25);
3. Dreptul la asigurarea sntii i bunstrii:
a. dreptul la supravieuire i dezvoltare [art. 6 alin. (2)];
b.dreptul copiilor handicapai de a li se asigura o via
decent i îngrijiri speciale (art. 23);
c.dreptul la sntate i la servicii medicale (art. 24);
d.dreptul la securitate social precum i la servicii de
asisten social [art. 26 i art. 18 alin. (3)];
dreptul al un standard de via decent (art. 27);
4.Dreptul la educaie, timp liber i activiti culturale:
a.dreptul la educaie, inclusiv la orientarea colar i
profesional (art. 28);
b.obiectivele educaiei (art. 29);
c.dreptul la timp liber, recreere i activiti culturale
(art. 31);
5.Msuri speciale de protecie a drepturilor copilului:
a.Protecia copiilor aflai în dificultate:
i. copii refugiai (art. 22);
ii. copii în conflictele armate (art. 38), inclusiv recuperare, fi-
zic i psihologic în vederea reintegrrii sociale (art. 39);
b. Protecia copiilor care au svârit infraciuni:
i. Administrarea justiiei juvenile (art. 40);
i. Copiii lipsii de libertate prin orice form de deinere,
în închisoare sau plasament în centre speciale [art. 37
lit. b), c) i d)];
i. Condamnarea minorilor, în special abolirea pedepsei
capitale i a deteniei pe via [art. 37 lit. b, c) i d)];
v. Recuperarea fizic i psihologic în scopul reintegrrii
sociale (art. 39);
c. protecia copiilor supui exploatrii:
i. exploatarea economic, inclusiv munca forat a
copiilor (art. 32);
i. abuzul de droguri (art. 33);
i. exploatarea sexual i abuzul sexual (art. 34);
v. alte forme de exploatare (art. 36);
v. vânzarea, traficul i rpirea (art. 35).

d. drepturile copiilor care aparin minoritilor sau gru-
purilor indigene
Convenia identific tot odat obligaiile pe care le au
statele în privina educaiei, proteciei dezvoltrii copii-
lor cu determinarea factorilor familiali i sociali de
natur a realiza aceste deziderate.
Alte instrumente internaionale universale
Alte instrumente internaionale universale privesc abor-
darea activ a delincvenei juvenile i au fost materiali-
zate în dou rezoluii ale Organizaiei Naiunilor Unite:
- Regulile Standard Minimale ale Naiunilor Unite în Ad-
ministrarea Justiiei Juvenile (Regulile de la Beijing adop-
tate în 1985 prin rezoluia Adunrii Generale 40/33)3;
- Principiile Naiunilor Unite pentru Prevenirea Delinc-
venei Juvenile (Principiile de la Riyadh adoptate în
1990 prin rezoluia Adunrii Generale 45/112)4;
- Regulile Naiunilor Unite pentru Protecia Minorilor
Privai de Libertate (adoptate în 1990 prin Rezoluia
Adunrii Generale 45/113)5;
- Liniile directoare de aciune privind copiii implicai în
sistemul de justiie penal (adoptate prin Rezoluia
Consiliului Economic i Social 30/1997)6;
- Regulile Minimale ale Naiunilor Unite pentru ela-
borarea msurilor neprivative de libertate (Regulile de
la Tokyo 1990)7.
3
http://child-abuse.com/childhouse/childrens_rights/dci_be27.html accesat
la data de 1 septembrie 2009.
4
http://www.un.org/documents/ga/res/45/a45r112.htm accesat la data de 1
septembrie 2009.
5
http://www2.ohchr.org/english/law/juvenile.htm accesat la data de 1 sep-
tembrie 2009.
6
http://www.mpublic.ro/minori_2008/minori_2_9.pdf accesat la data de 25
septembrie 2009.
7
http://209.85.129.132/search?q=cache:VdH5g8tE6A8J:www.dejure.md/libr
ary_upld/d234.doc+Regulile+Minimale+ale+Na%C5%A3iunilor+Unite+pentru
+elaborarea+m%C4%83surilor+neprivative+de+libertate+(Regulile+de+la+Tok
yo+1990)&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro accesat la data de 09 septembrie 2009.
Idei principale
Dou Documentele internaionale în materie de copii acoper

elemente de în realitate întregul set al drepturilor omului având în
structur schimb i unele inovaii majore, de exemplu, dreptul de
participare care semnific faptul c înii copiii sunt
informai asupra drepturilor lor, pe de alt parte Con-
venia introduce dou elemente de structur care am-
prenteaz întregul set de reglementri: interesul superior
al copilului (art. 3) prin care se filtreaz toate aciunile ce
privesc copilul i principiul prin care prinii sau orice alt
responsabil legal trebuie s îndrume i s ocroteasc
exercitarea drepturilor copilului în raport cu capacitile
evolutive ale acestuia (art. 5).
Reguli De asemenea reglementrile internaionale sunt de

specifice natur a aplica reguli specifice copilului indiferent de
copilului situaia juridic în care acesta se afl, inclusiv în situaia
în care se afl în conflict cu legea.
2. Principalele documente europene de protecie

a drepturilor copilului
Statuarea Constana preocuprilor în materia drepturilor copilului
drepturilor s-a materializat la nivel european prin adoptarea unor
copilului la convenii i recomandri care substanializeaz dreptu-
nivel rile fundamentale ale copilului care acoper integral
european persoana copilului care, fiin uman fiind, are un titlu
suficient pentru a pretinde i exercita aceste drepturi.
La nivelul Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene8
Uniunii situeaz copilul în centrul preocuprilor sale aa cum
Europene indic art. 24 al Cartei intitulat Drepturile copilului.
8
http://www.europarl.europa.eu/charter/pdf/text_en.pdf accesat la data de
1 septembrie 2009.
La nivelul Convenia European pentru exercitarea drepturilor copi-

Consiliului lului9
Europei Convenia European pentru exercitarea drepturilor
copilului reprezint instrumentul care a definit proce-
durile specifice în exercitarea concret a drepturile
copilului care trebuie s aib posibilitatea s-i exercite
drepturile în special în procedura de familie care-i afec-
teaz; s fie informai în privina drepturilor lor i s-i
poat exprima opiniile cu recunoaterea importanei
parentale în protejarea i promovarea drepturilor i inte-
reselor copiilor care necesit i implicarea statelor
membre în protecia i promovarea acestora.
Convenia din 17/07/2006 asupra relaiilor personale
care privesc copii10 care are ca scop stabilirea principii-
lor generale care trebuie s se aplice hotrârilor privind
relaiile personale, a msurilor asiguratorii i a garan-
iilor adecvate pentru a asigura exercitarea normal a
relaiilor personale i înapoierea imediat a copiilor la
terminarea perioadei de vizit precum i stabilirea unei
cooperri între toate autoritile centrale i toate celelal-
te organe competente pentru ameliorarea relaiilor per-
sonale dintre copii i prinii lor ca i cu celelalte per-
soane care au legturi de familie cu aceti copii.
Recomandri ale Comitetului de Minitri
În materia delincvenei juvenile, Comitetul de Minitri al
Consiliului Europei a adoptat mai multe recomandri.
Aceste recomandri au la baz principiul prioritii
9
Adoptat de Consiliul Europei în anul 1996 http://www.coe.int/t/transver-
salprojects/children/Defaultfr.asp.
10
Publicat în M. Of., Partea I nr. 257 din 17 aprilie 2007 i intrat în vigoare
la data de 17 aprilie 2007.
11
Adoptat de Comitetul Minitrilor al Consiliului Europei la data de 28 iunie
1985 la cea de-a 387-a reuniune a Delegailor Minitrilor https://wcd.coe.int
/com.instranet.InstraServlet?command=com.instranet.CmdBlobGet&InstranetImag
e=605227&SecMode=1&DocId=686736&Usage=2; http://www.mpublic.ro/mi-
nori_2008/minori_2_9.pdf accesat la 25 septembrie 2009.
12
Adoptat de Comitetul Minitrilor al Consiliului Europei la data de 26 martie
1985 la cea de-a 382-a reuniune a Delegailor Minitrilor https://wcd. coe.int/com.
absolute a prevenirii, cel a reducerii interveniei justiiei

penale precum i cel a necesitii participrii comu-
nitii la politica în materie penal.
Principalele recomandri în materie: Recomandarea
R (85)11 privind poziia victimei în cadrul dreptului pe-
nal i procedurii penale11; Recomandarea R (85) 4 asu-
pra violenei în cadrul familiei12; Recomandarea 1065
(1987) a Adunrii Parlamentare a Consiliul Europei refe-
ritoare la comerul i alte forme de exploatare a copii-
lor13; Recomandarea R (87) 19 despre organizarea
prevenirii criminalitii14; Recomandarea R (87) 7 asupra
principiilor referitoare la rspândirea videogramelor cu
caracter violent, brutal sau pornografic15; Recomandarea
R (91) 11 referitoare la exploatarea sexual, pornografie
i prostituie precum i la traficul de copii i tineri
aduli16; Recomandarea R (88) 6 referitoare la reaciile
instranet.InstraServlet?command=com.instranet.CmdBlobGet&InstranetImage=6049
90&SecMode=1&DocId=686100&Usage=2; http://www.coe.int/t/e/social_cohesion
/soc-sp/D%C3%A9cl%20politique%20Roumain.pdf accesat la 25 septembrie 2009.
13
http://209.85.135.132/search?q=cache:z_JOpaYkqocJ:www.coe.ro/down_
pdf.php%3Fabs_path%3Ddocumente_traduceri/documente/cj2.pdf+Recomanda
rea+1065+a+Adun%C4%83rii+Parlamentare+a+Consiliul+Europei+referitoare+
la+comer%C8%9Bul+%C8%99i+alte+forme+de+exploatare+a+copiilor&cd=1
&hl=ro&ct=clnk&gl=ro accesat la 25 septembrie 2009.
14
Adoptat de Comitetul Minitrilor al Consiliului Europei la data de 17
septembrie 1987 la cea de-a 410-a reuniune a Delegailor Minitrilor https://
wcd.coe.int/com.instranet.InstraServlet?command=com.instranet.CmdBlobGet&
InstranetImage=608119&SecMode=1&DocId=694410&Usage=2.
15
martie 1987 la cea de-a 405-a reuniune a Delegailor Minitrilor https://wcd.
coe.int/com.instranet.InstraServlet?command=com.instranet.CmdBlobGet&Instr
anetImage=607693&SecMode=1&DocId=693320&Usage=2.
16
septembrie 1991 la cea de-a 461-a reuniune a Delegailor Minitrilor, https://
sociale privind comportamentul delincvent a copiilor

din familiile de emigrani17.
3. Principiile generale ale proteciei i promovrii

drepturilor copilului
I. Principiul interesului superior al copilului
Consacrare Acest principiu a fost consacrat prin art. 3 din Convenia
cu privire la drepturile copilului i are inciden atât în
sfera drepturilor nepatrimoniale cât i în cea a drepturilor
patrimoniale ale copilului18 i impune ca orice proces
decizional care-l privete pe copil s rspund urm-
toarelor cerine: identificarea tuturor opiunilor posibile la
o situaie problem; evaluarea rezultatelor previzibile
opiunilor gsite situaiei individuale date; aproximarea
anselor de a produce rezultatele prefigurate pentru fie-
care din opiunile posibile; determinarea valorii specifice
fiecreia dintre rezultatele în competiie19.
Flexibilitatea Toate acestea fac din interesul superior al copilului20 un
principiului principiu flexibil, adaptabil fiecrei situaii în parte în
care copilul se afl, decizia asupra probabilitii diferi-
telor rezultate fiind luat în funcie de circumstanele
concrete în care se gsete copilul i intenia protectiv
de a-i oferi un standard de via superior21.
17
aprilie 1988 la cea de-a 416-a reuniune a Delegailor Minitrilor https://
18
În acelai sens, art. 6 din Convenia european privind exercitarea drep-
turilor copilului.
19
Doina Balahur, Protecia drepturilor copilului ca principiu al asistenei
sociale, Ed. All Beck, 2001, p. 95.
20
Art 6 lit. a) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
drepturilor copilului publicat în M. Of., Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004.
21
Emese Florian, Protecia drepturilor copilului, Ed. C.H. Beck, Bucureti
2007, p. 8.
Variabilitatea Coninutul principiului nu este predeterminat, ci este

coninutului variabil în funcie de etapa de dezvoltare a copilului
principiului favorizând unitatea i coerena drepturilor copilului în
sensul concilierii universalitii drepturilor copiilor cu
varietatea tradiiilor socioculturale.
II. Principiul egalitii anselor i nediscriminrii
Climatul Climatul socio-juridic configurat prin documentele in-
socio-juridic ternaionale afirm principiul egalitii de anse i nedis-
criminare orice discriminare fiind resimit ca un
dezechilibru al anselor22.
Coninut Discriminarea semnific orice deosebire, excludere,

restricie sau preferin care s aib ca scop sau efect
limitarea sau anularea recunoaterii folosinei sau
exerciiului în condiii de egalitate a drepturilor i
libertilor fundamentale23.
Prin urmare situaiilor egale trebuie s le corespund un
tratament juridic egal iar situaiilor diferite trebuie s le
corespund un tratament juridic difereniat24. De ase-
menea principiul de egalitatea anselor i nediscri-
minare25 vizeaz i sprijinirea copiilor cu dizabiliti în
22
Art. 2 din Convenia O.N.U. cu privire la drepturile copilului, publicat în
M. Of. nr. 109 din 28 septembrie 1990.
23
Art. 1 din Convenia internaional cu privire la eliminarea oricror forme
de discriminare rasial, adoptat i deschis spre semnare de Adunarea general
a Naiunilor Unite prin Rezoluia 2106 (XX) din 21 decembrie 1965. Intrat în
vigoare la 4 ianuarie 1969, conform dispoziiilor art. 19. România a aderat la
Convenie la 14 iulie 1970 prin Decretul nr. 345, publicat în B. Of., Partea I,
nr. 92 din 28 iulie 1970. Prin Legea nr. 144/1998, publicat în M. Of., Partea I,
nr. 261 din 13 iulie 1998, România i-a retras rezerva formulat la art. 22; Art. 1
din Convenia asupra eliminrii tuturor formelor de discriminare fa de femei,
adoptat prin Rezoluia 34/180 din 18 decembrie 1979 i intrat în vigoare la 3
septembrie 1981, ratificat de România prin Decretul nr. 342/1981, publicat în
B. Of. nr. 94 din 1981.
24
Ion Deleanu, Instituii i proceduri constituionale, Ed. Servo-Sat, Arad,
2003, p. 400.
25
Art. 6 lit. b) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
sensul crerii posibilitilor unui standard adecvat de

via pentru acetia.
III. Principiul responsabilizrii prinilor cu privire la respectarea i
garantarea drepturilor i îndeplinirea obligaiilor printeti
Coninut Potrivit acestui principiu26 prinii sunt principalii gestio-
nari ai drepturilor copilului ca reprezentani legali ai
acestuia i prin urmare titularii unui complex de obli-
gaii corelative27. Obligaii complinite de o asisten
specializat de natur a crete capacitatea acestora de a
se ocupa i îngriji copiii.
IV. Principiul primordialitii responsabilitii prinilor cu privire la
respectarea i garantarea drepturilor copilului
Rspunderea Rspunderea pentru creterea i dezvoltarea copilului
prinilor aparine în primul rând prinilor care trebuie s se
implice în toate deciziile, aciunile i msurile privitoare
la copil întreprinse de autoritile publice, de organis-
mele private autorizate sau dispuse de instanele judec-
toreti. Rspunderea cu privire la respectarea i garanta-
rea drepturilor copilului 28 revine în mod egal ambilor
prini fr a se face vreo distincie dup cum copilul
este din cstorie, din afara cstoriei sau adoptat29.
Rspunderea O responsabilitate subsidiar în privina proteciei i

colectivitii asistenei copiilor revine colectivitii locale care are
obligaia de a sprijini prinii sau un alt reprezentant
legal al copilului, sens în care vor dezvolta servicii
diversificate corespunztoare nevoilor copilului.
26
Art. 6 lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
27
Emese Florian, op. cit., p. 13.
28
Art. 6 lit. d) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
29
Art. 16 alin. (1) din Constituia României, art. 31 alin. (1) din Legea
nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor copilului publicat în
M. Of., Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004.
V. Principiul descentralizrii serviciilor de protecie a drepturilor

copilului, intervenia multisectorial i parteneriatul dintre instituiile
publice i organismele private autorizate30
Coninut Monitorizarea respectrii principiilor i a drepturilor
recunoscute copilului precum i controlul activitilor
de protecie i promovare a drepturilor sale se reali-
zeaz atât la nivel central cât i la nivel local prin
organisme specializate.
VI. Principiul asigurrii unei îngrijiri individualizate i personalizate
pentru fiecare copil
Coninut Acest principiu d consisten principiului promovrii
interesului superior al copilului31.
Aplicarea principiului32 se înscrie atât în coordonatele
normale ale cadrului familial cât i ca forme de inter-
venie suplimentare de ctre specialitii din domeniul
proteciei copilului care au ca scop sprijinirea ocrotirii
printeti ori de suplinirea acesteia în situaia copilului
lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea printeasc.
Acest principiu impune îngrijiri speciale în situaia
copilului cu dizabiliti.
VII. Principiul respectrii demnitii copilului33
Coninut Principiul respectrii demnitii copilului semnific drep-
tul copilului de a fi perceput în considerarea propriei sale
naturi drept o persoan unic i inconfundabil dincolo
de vulnerabilitatea dat de vârst i gradul de matu-
ritate34.
30
Art. 6 lit. e) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drep-
turilor copilului publicat în M. Of., Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004.
31
32
Art. 6 lit. f) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
33
Art. 6 lit. g) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
34
Art. 37 lit. c) din Convenia O.N.U. cu privire la drepturile copilului,
publicat în M. Of. nr. 109, 28 septembrie 1990.
Aceasta semnific faptul c, copilului nu-i pot fi aplicate

pedepse fizice sau alte tratamente umilitoare sau degra-
dante35, nu-i poate fi afectat imaginea public, viaa
intim, privat i familial i nu poate fi supus nici unei
forme de exploatare36.
VIII. Principiul ascultrii opiniei copilului i lurii în considerarea a
acestuia inând cont de vârsta i gradul su de maturitate
Coninut Aciunea principiului37 este general i însoete dreptul
fundamental al copilului la liber exprimare atât în
relaiile cu autoritile judiciare sau administrative cât i
în relaiile cu prinii. Exist o corelaie între dreptul
copilului de a fi ascultat i msura în care opinia sa este
valorizat, ultima component fiind configurat de
vârsta i gradul de maturitate al copilului care vor fi îns
supuse interesului superior al copilului în acest sens
fcându-se distincie între consultarea copilului i luarea
consimmântului su38.
Consacrare În aceast materie, art. 12 alin. (2) din Convenia

O.N.U. cu privire la drepturile copilului dispune: „în
acest scop se va da copilului în special posibilitatea de a
fi ascultat în orice procedur judiciar sau admi-
nistrativ care-l privete, fie direct, fie printr-un repre-
zentant sau o instituie corespunztoare, în conformitate
cu regulile de procedur din legislaia naional.”
IX. Principiul asigurrii stabilitii i continuitii în îngrijirea, creterea
i educarea copilului inând cont de originea sa etnic, religioas,
cultural i lingvistic în cazul lurii unei msuri de protecie
Aria de Aria de aplicaie a principiului privete situaiile în care
inciden a se impune luarea unor msuri de protecie (tutela etc.),
35
Art. 37 lit. a) din Convenia O.N.U. cu privire la drepturile copilului,
publicat în M. Of. nr. 109, 28 septembrie 1990.
36
37
Art. 6 lit. h) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
38
Decizia nr. 82/2003 a Curii Constituionale, publicat în M. Of. nr. 89
din 26 martie 2003.
principiului msuri de protecie special (plasamentul în regim de

urgen, adopia etc.), îns privete i asigurarea stabi-
litii, continuitii, îngrijirea, creterea i educarea copi-
lului care fac din decizia separrii copilului de familie o
soluie de ultim instan39.
Acest principiu40 are inciden i în situaia prevenirii
separrii de familie a copilului aflat în dificultate, situa-
ie sunt obligatorii acordarea de servicii i prestaii pe
baza evalurii psihosociale a copilului i a familiei sale,
asigurarea informrii i consilierii prinilor, precum i a
terapiei i oficiilor de mediere.
X. Principiul celeritii în luarea oricrei decizii cu privire la copii41
Urgena Orice msur, decizie sau procedur în care sunt implicai
maxim copiii trebuie s se ia cu o maxim urgen pentru a nu
lipsi nici un moment copilul de asisten i ocrotire indi-
ferent de circumstanele speciale în care acesta s-ar afla.
XI. Principiul asigurrii proteciei împotriva abuzului i exploatrii
copilului42
Definire Abuzul semnific o aciune voluntar a unei persoane
care se afl într-o relaie de rspundere, încredere sau
autoritate fa de copil prin care se pericliteaz viaa,
dezvoltarea fizic, mental, spiritual, moral sau
social, integritatea corporal, sntatea fizic sau
psihic a copilului43, iar exploatarea presupune în plus
i un profit al autorului de orice natur.
39
40
Art. 6 lit. i) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drep-
41
Art. 6 lit. j) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drep-
42
Art. 6 lit. k) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drep-
43
Art. 89 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
XII. Principiul interpretrii fiecrei norme juridice referitoare la

drepturile copilului în corelaie cu ansamblul reglementrilor din
aceast materie44
Corelri Completitudinea de reglementare în privina drepturilor
interpretative copilului impune corelarea interpretativ cu celelalte
dispoziii legale care conin prevederi în privina
copiilor, precum i de reglementrile internaionale în
materie aa cum dispune art. 20 alin. (2) din Constituia
Românei45.
44
Art. 6 lit. l) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drep-
45
„Dac exist neconcordane între pactele i tratatele privitoare la drep-
turile fundamentale ale omului, la care România este parte, i legile interne, au
prioritate reglementrile internaionale cu excepia cazului în care Constituia
sau legile interne conin dispoziii mai favorabile”.
Bibliografie
1. P. Alston, J. Parker, A. Seymour, Children, Rights and Law, Cla-
rendon Press, Oxford, 1992.
2. Doina Balahur, Protecia drepturilor copilului ca principiu al
asistenei sociale, Editura All Beck, 2001.
3. Emese Florian, Protecia drepturilor copilului, Editura C.H. Beck,
Bucureti, 2007.
4. Ion Deleanu, Instituii i proceduri constituionale, Editura Servo-
Sat, Arad, 2003.
5. Convenia Organizaiei Naiunilor Unite cu privire la drepturile
copilului, adoptat de Adunarea General a Naiunilor Unite, publicat
în M. Of. nr. 109 din 28 septembrie 1990.
6. Convenia internaional cu privire la eliminarea oricror forme
de discriminare rasial, adoptat i deschis spre semnare de Adunarea
general a Naiunilor Unite prin Rezoluia 2106 (XX) din 21 decembrie
1965.
7. Convenia din 17 iulie 2006 asupra relaiilor personale care
privesc copii, publicat în M. Of., Partea I nr. 257 din 17 aprilie 2007 i
intrat în vigoare la data de 17 aprilie 2007.
8. Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor
copilului publicat în M. Of., Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004.
9. Decizia nr. 82/2003 a Curii Constituionale, publicat în
M. Of. nr. 89 din 26 martie 2003.
Capitolul II
Perspectiv psihologic
asupra etapelor audierii copilului
Mona-Maria Pivniceru∗
Cątąlin Luca∗∗
I. Etapele audierii
I.1. Pregtirea audierii
I.1.1. Construirea relaiei de încredere între copil i magistratul care-l

audiaz
Scopul Acesta are scopul de a pregti copilul pentru etapele
construirii urmtoare ale audierii i presupune eliminarea barie-
relaiei relor de comunicare direct dintre copil i persoana
care-l audiaz, crearea unui climat de încredere de
natur a determina copilul s fac relatrile complete.
Modaliti de Relaia de încredere dintre copil i magistratul care-l
construire a audiaz poate fi construit prin cultivarea unei apropieri
relaiei fa de copil (adresarea pe numele mic, invitarea aces-
tuia de a dezvlui impresii, sentimente: indicarea prie-
tenului celui mai apropiat, filmul/povestea care i-a
plcut cel mai mult, date din viaa de precolar/colar
etc.), i conduce astfel la reducerea stresului, fricii de
necunoscut, elemente ce sunt asociate cu audierea care
urmeaz s se desfoare.
La realizarea acestui cadru contribuie i experiena
magistratului care audiaz sau specializarea acestuia în
procedurile în care sunt implicai copii.
∗
Mona-Maria Pivniceru este profesor universitar doctor la Universitatea
„Al.I. Cuza” din Iai i judector la Curtea de Apel Iai.
∗∗
Ctlin Luca este psiholog specialist în psihologie clinic i director
executiv la Asociaia Alternative Sociale.
Perspectiv psihologic asupra etapelor audierii copilului 17
Coninutul In aceast etap copilul este informat despre scopul

relaiei audierii sale, modalitile de desfurarea a audierii pre-
cum i de importana detaliilor incluse în relatarea sa i
prezervarea dreptului su la tcere în situaiile speciale.
Mijloace de Toate aceste aspecte urmrite se pot realiza prin folosirea

realizare întrebrilor introductive care au rolul de a orienta discuia
asupra problemelor copilului. De exemplu: Poi s-mi
spui de ce stm azi de vorb?; i-a spus cineva de ce ai
venit la mine s discutm? Este posibil ca adolescenii s
spun c nu cunosc motivul audierii, chiar dac, în
prealabil au fost informai de adultul care-i însoete în
timp ce copiii mai mici s recunoasc motivul i s dea
rspunsuri sub forma unor întrebri de genul: S spun de
lucruri rele?; S spun ce a fcut tata cu mine? 1
I.1.2. Decelarea diferenei dintre adevr i minciun
Stabilirea Înainte de audierea propriu-zis persoana care audiaz

capacitii copilul trebuie s stabileasc capacitatea acestuia de a
copilului de a face diferena dintre adevr i minciun, despre conse-
face diferena cinele care apar atunci când spune o minciun i obi-
dintre adevr nerea angajamentului din partea copilului de a spune
i minciun adevrul pe parcursul audierii2. Înelegerea deplin a
obligaiei morale a copilului de a spune adevrul apare
în jurul vârstei de 9-10 ani. 3 Iat câteva întrebri ce pot
fi folosite:
Mihai, tu tii care este diferena dintre adevr i
minciun? Dac îi spun c acum afar este soare (în
realitate plou), e un adevr sau o minciun? Ce este
mai bine s spui, adevrul sau minciuni? Ce se întâmpl
1
Sofia Luca, et. al., Protecia minorului victim în cursul cercetrii judec-
toreti, în Practici instituionale în instrumentarea cauzelor cu minori, Asociaia
Alternative Sociale, Iai, 2005, p. 43-66.
2
Lindsay E. Cronch, Jodi L. Viljoen, David J. Hansen, Forenssic Interviewing
in child sexual abuses cases: Current techniques and future directions, Elsevier,
University of Nebraska-Lincoln, USA, 2005, p. 200.
3
Paul Ekman, De ce mint copiii? Cum pot încuraja priii sinceritatea, Ed. Trei,
Bucureti, 2009, p. 108.
dac spui adevrul? Ce se întâmpl dac spui minciuni?

Ce spun cei din jurul tu (colegi, frai etc.), despre tine?
Spun c mini?Sau c spui adevrul? Cum poate cineva
s-i dea seama când i dac mini?
O s purtm o discuie, o s-mi povesteti, despre
lucruri pe care le-ai fcut/situaii în care ai fost implicat.
Eti pregtit s-mi spui adevrul?
Relativitatea Angajamentul manifestat al copilului de a spune adev-

rezultatului rul în timpul audierii nu este o garanie absolut c
obinut acesta va relata clar, fidel i complet evenimentele petre-
cute, îns poate fi interpretat ca o disponibilitate din
partea acestuia de a colabora cu magistratul care audia-
z i de a relata ceea ce tie. Chiar dac copilul rspun-
de c, deseori cei din jurul lui spun despre el c minte,
acesta trebuie audiat. Înainte de a trece la urmtoarele
etape ale audierii va trebui explorat prin întrebri, când
cei din jurul lui spun despre el c minte, s dea exemple,
dac într-adevr a minit trebuie întrebat de ce a ales s
mint, ce anume a avut de câtigat sau evitat.
Situaia În situaia în care copilul nu reuete s fac diferena

nediferenierii dintre adevr i minciun, dei este vizibil pe geam c
adevrului de afar plou, îns el spune c este soare, fie acesta se afl
minciun sub imperiul emoiilor puternice (sugestibilitii), datorate
situaiei noi cu care se confrunt, fricii, ameninrilor, fie,
este posibil s aib probleme de sntate mintal. În
ambele situaii trebuie consultat un specialist în protecia
copilului (psiholog sau pedopsihiatru).
I.1.3. Ascultarea activ

Definire Ascultarea activ4 este o abilitate de comunicare ce
poate veni în sprijinul magistratului care realizeaz
audierea i se dovedete util s fie folosit mai ales în
faza relatrii libere a faptelor. Ascultarea activ pre-
4
Kathrin Robertson, Active listening. More than just paying attention, în
Australian Family Physician, Vol. 34, No. 12, December 2005, p. 1053-1055.
supune o serie de atitudini i comportamente menite s

sprijine comunicarea deschis, s încurajeze interlocu-
torul s comunice, permite aflarea câtor mai multe
informaii necesare, nu produce sentimente i senzaii
negative, faciliteaz o bun înelegere a celor cu care se
intr în contact, îmbuntete climatul discuiei i
reduce dificultile de înelegere.
Modaliti Urmtoarele sugestii pot facilita ascultarea activ a

de realizare copilului audiat:
- ascultai întreaga expunere chiar dac avei intenia
de a o refuza;
- avei rbdare atunci când ascultai;
- repetai ideile principale ale expunerii copilului;
- fii flexibili i obiectivi, nu criticai i nu v lansai în
argumentaii inutile;
- nu v grbii s dai sfaturi;
- fii empatici5.
Aceast abordare permite magistratului s fie perceput
ca având fa de copilul audiat o atitudine binevoitoare,
amiabil i înelegtoare. Abordarea copilului formali-
zat i autoritar poate induce acestuia o atitudine de
fric, complezen în schimbul atitudinilor de încredere
i cooperare.
I.1.4. Pauzele din timpul audierii

Pauza de Nevoia de pauze de naraiune în timpul audierii copi-
naraiune lului apare cu precdere în situaia când magistratul
audiaz un copil victim. Pe msur ce sunt explorate
abuzurile fizice, psihice i sexuale pe care copilul
victim le-a suferit este posibil ca acesta s fie cuprins
de sentimente i emoii aprute ca urmare a eveni-
mentelor dureroase.
5
Conform Larousse, Marele dicionar al psihologiei, Ed. Trei, 2006, s.v.,
Emaptia este modul de cunoatere intuitiv a unui altul, care se bazeaz pe
capacitatea de a împrti i chiar de a resimi sentimentele unui altul.
Sentimente i Literatura de specialitate indic urmtoarele sentimente

emoii ale i emoii prezente la copiii victime: furie, tristee, agita-
copiilor ie, anxietate, apatie, blocaj, ruine, copleire, confuzie,
victime contrariere, crispare, epuizare psihic, încordare, dezo-
rientare, îngrijorare, demoralizare, pesimism, detaare,
exasperare, lips de aprare, nelinite, neputin, ener-
vare, exasperare6 etc.
Ori de câte ori victima cere o pauz din cauza nivelului
ridicat de anxietate sau stres, ca rezultat al amintirilor
dureroase, magistratul ar trebui s realizeze dac este în
interesul copilului s continue investigarea acelui dome-
niu, s se ocupe de alt domeniu de audiat sau s amâne
continuarea audierii pentru a da posibilitatea copilului
s-i revin. Dac audierea copilului victim se face în
prezena psihologului ar trebui cerut i prerea aces-
tuia.
Prezena Prezena psihologului este necesar deoarece acesta

psihologului poate explica magistratului pân unde poate merge
explorarea spre exemplu abuzurile suferite de copil i
când anume o pauz devine necesar7. În acest fel se
previne riscul retraumatizrii copilului. Principiul Nu f
ru!8 ar trebui s aib prioritate în acest tip de audieri.
I.2. Audierea propriu zis
Relatarea Aceast etap presupune relatarea liber i fr întreru-

liber peri, de ctre copil a evenimentului cu propriul su
limbaj i în mod spontan. Relatarea liber ofer cele mai
acurate informaii iar intervenia persoanei care audiaz
copilul în relatarea liber a acestuia trebuie s fie limitat.
6
Gary B. Melton et. al., Psychological Evaluations for the Courts. A Handbook
for Mental Heatlh proffesionals and Lawyers, Second Edition, The Guilford
Press, New York, 1997, p. 454-468.
7
Lindsay E. Cronch, Jodi L. Viljoen, David J. Hansen, op. cit., Elsevier, Uni-
versity of Nebraska-Lincoln, USA, 2005, p. 201.
8
Principiul Nu f ru! se refer la a nu înruti situaia persoanei audiate în
sensul de a nu o retraumatiza, adic a nu-i afecta sigurana i sntatea psihic.
Circumscrierea ei vizeaz doar cazurile în care relatarea

se îndeprteaz de la obiectul investigaiei sau relatarea
este legat de obiectul cauzei i este nesemnificativ.
Manifestarea Atitudinea magistratului care audiaz trebuie s demonstre-

interesului ze interes fa de afirmaiile copilului, inclusiv prin comu-
fa de nicarea non-verbal: pstrarea contactului vizual cu copi-
declaraia lul fr a-i da senzaia c îl fixeaz, de aceea privirea
copilului trebuie s fie orientat lateral la intervale regulate de timp
pentru a nu crea senzaia de neîncredere i ostilitate sau
senzaia c interlocutorul se simte fixat.
Interesul fa de declaraiile copilului poate fi realizat i
verbal prin oferirea de încurajri acordate pentru a con-
tinua relatarea: …aa, ….da, … continu etc.9 Dialogul
purtat între magistrat i copil ar trebui s foloseasc o
vorbire relativ lent i clar pentru a elimina barierele
de înelegere mai ales atunci când vârsta copilului este
mai mic de 8-10 ani.
Factori de Posibilitatea de a obine informaii corecte din partea

influenare a copiilor depinde de mai muli factori: calitatea memo-
informaiei riei acestora, modul în care sunt adresate întrebrile i
de o serie de factori emoionali, culturali i sociali.10
În situaia copiilor victime este posibil ca acetia s fi
fost ameninai, s fi fcut înelegeri de pstrare a secre-
tului sau s aib sentimente ambivalente fa de
persoana care ia agresat, mai ales în situaia în care
acesta este un membru de familie, cadru didactic sau
alt persoan apropiat. În aceast situaie copiii au
nevoie de asigurri repetate legate de faptul c nu este
vina lor i c nu li se vor întâmpla lucruri rele pentru a
putea s dezvluie ceea ce li s-a întâmplat11.
9
Lindsay E. Cronch, Jodi L. Viljoen, David J. Hansen, op. cit., Elsevier,
10
Idem, p. 202.
11
Ellen Bass, Laura Davis, Begining to heal. A first book for survivors of child
sexual abuse, Harper Perennial, California, 1993, p. 48.
Necesitatea Dei reactualizarea liber realizat de copii este acurat

întrebrilor adesea ea este incomplet i din acest motiv este
necesar utilizarea întrebrilor.
I.3. Adresarea întrebrilor
Sugestii de 1.Limbajul folosit trebuie s fie simplu i adaptat

adresabili- nivelului de înelegere a copilului;
tate a 2.Întrebrile trebuie adresate pe un ton suportiv, cu o
întrebrilor12 tonalitate adecvat (evitarea tonului critic sau care
reflect neîncredere etc.);
3.Ritmul de formulare a întrebrilor trebuie s-i permit
copilului s îneleag ce anume i se cere i s i se dea
timpul necesar de a-i recupera informaia din memorie i
de a-i formula rspunsul;
4.Fiecare întrebare trebuie s aib relevan i un scop
precis;
5.Întrebrile trebuie s fie scurte, clare, evitându-se
inserarea a dou întrebri într-o singur propoziie ori
într-o construcie gramatical complex;
6.Evitarea jargonului profesional care poate crea
neînelegeri sau confuzii;
7.In situaia în care copilul audiat este victima unei
infraciuni, adresarea întrebrilor nu trebuie s aib
efect retraumatizarea copilului;
Dac unui copil i se repet o întrebare de mai multe ori el
îi va schimba rspunsul dat iniial deoarece poate gândi
c primul rspuns a fost greit sau c primul rspuns nu a
plcut magistratului care-l audiaz sau datorit sugestiilor
fcute de persoanele care l-au „sftuit” sau audiat anterior.
12
Adaptare dup „Victim identification, and tratment, co-operation between
law enforcement and the guvernamental organisations and non-governamental
organizations, witness protection, physical and judicial”, 27-29 septembrie,
2004, Roma, Italia, organizat de IOM Italy.
I.3.1.Tipuri de întrebri
Enun La audierea copilului aflat în proceduri penale i civile
se pot utiliza patru tipuri de întrebri13 care vor fi
selectate i în raport de vârsta copilului, nivelul de
înelegere, mediul sociocultural din care provine etc.
1.3.1.1. Întrebri deschise

Scop Au ca finalitate obinerea de date precise din partea
copilului prin reamintire liber, diminuând posibilitatea
interpretrilor subiective. Întrebrile deschise au un
caracter neutru i confer posibilitatea copilului de a se
concentra asupra evenimentului pe care urmeaz s-l
descrie, asupra a ceea ce s-a întâmplat, facilitând
completitudinea informaiei furnizate. Exemple de
întrebri deschise: Poi s-mi spui mai multe despre…?;
Poi s-mi explici mai multe despre…?; Ai menionat
faptul c……, îi mai aduci aminte ceva legat despre
acest eveniment? Adresarea întrebrilor deschise este
recomandat copiilor mai mari de 10 ani14.
1.3.1.2. Întrebri specifice

Finalitate Folosirea tipului de întrebri specifice sunt de natur a
complini tipologia întrebrilor deschise urmrind a
stabili exactitatea împrejurrilor, se concentreaz pe
aspectele particulare, determinante ale relatrii copilului
i clarific elementele distorsionate, fcând diferena
dintre reamintirea liber i recunoatere15. În reamintirea
liber magistratul invit copilul s spun ce s-a întâmplat,
iar în recunoatere magistratul ofer opiuni copilului i
13
Thomas D. Lyon, Speacking with children: Advice from invistigative inter-
viewers, National Association of Counsel for Children, Denver, 2005, p. 4-7.
14
Ibidem.
15
Thomas D. Lyon, op. cit., National Association of Counsel for Children,
Denver, 2005, p. 4-5.
16
Lindsay E. Cronch, Jodi L. Viljoen, David J. Hansen, op. cit., Elsevier,
copilul alege varianta corect. De aici înainte copilul

afirm sau neag ceea ce magistratul îi spune. Exemple
de întrebri specifice: Unde? Când? Ce? Cine? De ce?
Este recomandabil ca întrebarea specific De ce? s fie
folosit pe un ton neutru pentru a suprima riscul de a
induce copilului sentimentul de incriminare, blamare
sau acuzare etc. Acestea sunt recomandate copiilor cu
vârste mai mici, sub 10 ani16.
1.3.1.3. Întrebri închise

Eecul Pot fi utilizate în momentul în care primele dou tipuri
primelor de întrebri au euat, în clarificarea sau recunoaterea
dou unor elemente semnificative din declaraia copilului.
categorii Utilizarea acestora trebuie limitat datorit potenialului
redus de a determina obinerea de informaii suplimen-
tare i riscului asociat de alterare a informaiei prin
restrângerea artificial a variantelor de rspuns.
Risc posibil Folosirea acestui tip de întrebri, atrage riscul ca

rspunsul da sau nu, s nu reflecte realitatea, copilul
poate fi tentat s ghiceasc rspunsul pe care nu i-l
aduce aminte exact sau crede c acesta este rspunsul
ateptat de magistrat. Cercetrile spun despre copiii mici
c se simt obligai s aleag unul dintre rspunsuri i au
tendina de a alege ultima opiune.17
1.3.1.4. Întrebri sugestive

Context i Acest tip de întrebare trebuie folosit în situaia în care
scop celelalte tipuri de întrebri nu au relevat elementele
constitutive ale coninutului declaraiei. Folosirea
acestora trebuie evitat deoarece rspunsul lor este
implicit, fiind prin urmare contestabil. Exemplu: Vrei s
stai cu mama, nu-i aa?, I-ai furat casetofonul din
main, aa-i?, Te btea des, nu-i aa?
17
Walker & Lunning, 1998, apud Thomas D. Lyon, op. cit., National
Association of Counsel for Children, Denver, 2005, p. 4-5.
I.4. Sugestii pentru investigarea copiilor victime
Facilitarea Aceste sugestii de investigare sunt uor de aplicat i vor

relatrii uura relatarea copiilor în timpul audierii. Sunt mai
copiilor eficiente atunci când se aplic copiilor mai mari i în
general, scad sugestibilitatea copiilor.18
1. Spunei copilului c nu tii ce s-a întâmplat i
invitai-l s v povesteasc. Cercetrile arat c deseori
copiii cred c persoana care-i investigheaz tie ce s-a
întâmplat cu acesta i prin urmare cunoate deja
rspunsurile la întrebrile ce urmeaz s fie adresate.
Datorit acestei atribuiri le crete sugestibilitatea19.
Menionând copilului de la începutul audierii c nu tii
ceea ce s-a întâmplat le scade sugestibilitatea la
întrebrile care-i induc în eroare.20 Aceast sugestie nu
poate fi adresat copiilor de trei ani sau mai mici
deoarece acetia nu au capacitate de înelegere i redare
a informaiilor despre alii.
2. Spunei copilului c nu este nicio problem dac
spune nu tiu, dar este important s rspund la
întrebrile la care tie rspunsul. Este recomandabil ca
magistratul s spun: Dac te întreb ceva i tu nu tii
rspunsul, spune „Nu tiu”, îns dac cunoti rspunsul
te rog s-l spui. Copiii sunt adesea reticeni s rspund
cu nu tiu, mai ales atunci când li se adreseaz întrebri
închise la care trebuie s rspund cu da sau nu sau
întrebri specifice.21 Cercetrile22 arat c stabilirea
acestei convenii cu copilul pe perioada audierii îi redu-
ce sugestibilitatea la întrebrile care îl induc în eroare
18
Thomas D. Lyon, op. cit., National Association of Counsel for Children,
Denver, 2005, p. 10.
19
Ceci, Ross & Toglia, 1987 apud Thomas D. Lyon, op. cit., National
Association of Counsel for Children, Denver, 2005, p. 8.
20
Ibidem.
21
Idem, p. 9.
22
Lyon T.D., Martha Matthews, Quistioning of Child Witnesses, 2006, http://
works.bepress.com/cgi/viewcontent.cgi?article=1037&context=thomaslyon, accesat
la 6 august 2009.
pe acesta. Îns dac copilul se simte confortabil s

rspund cu nu tiu, aceast convenie stabilit cu el
poate fi neproductiv. Copiii pot nu tiu fr ca acesta
s fi primit instruciunea magistratului atunci când
audierea are loc într-o atmosfer confortabil.23
3. Spunei copilului c poate spune nu îneleg, atunci
când nu înelege întrebarea deoarece nu tie ce înseam-
n un anumit cuvânt din aceasta. Asigurai copilul c
dac spune nu îneleg vei reformula întrebarea folosind
cuvinte mai simple astfel încât s fie pe înelesul
acestuia. Copiii rar cer explicarea unui cuvânt atunci
când nu-l îneleg i sunt mai puin preocupai decât
adulii s urmreasc dac au îneles bine sensul
cuvintelor.24 Acest consens va micora posibilitatea
copilului de a rspunde la întrebri pe care nu le
înelege situaie ce ar crea confuzie.
4. Obinei promisiunea de la copil c va spune
adevrul. Putei spune copilului: Promii c îmi vei
spune adevrul? Apoi întrebai-l, Ai de gând s-mi spui
vreo minciun? Copiii nu cunosc profunzimea jur-
mântului depus de adult în schimb ei cunosc semni-
ficaia promisiunii înc de la vârsta de 6-7 ani.
I.5. Finalizarea audierii
Încheierea Aceast etap marcheaz încheierea interviului i se

interviului realizeaz dup ce copilul a relatat toate elementele pe
care le-a cunoscut sau a fost dispus s le împrteasc.
Etapa în discuie presupune sumarizarea punctelor
eseniale din mrturia copilului, cu folosirea limbajului
acestuia, pentru a se verifica convergena de îneles a
informaiilor obinute dintre relatarea copilului i
persoana care-l audiaz.
23
Poole, D.A., Lindsay S., Children’s suggestibility in the Forensic Context, în
Eisen L.M., Quas A.J., Goodman G.S. (editors) Memory and suggestibility in the
Forensic Context, Lawrence Erlbaum Associates Inc., New Jersy, 2002, p. 331.
24
Ibidem.
Activiti Tot în aceast etap copilul trebuie întrebat dac a

specifice îneles tot ce s-a discutat sau dac sunt probleme pe
care vrea s le clarifice, eventual dac are de adresat
întrebri magistratului. Etapa ia sfârit prin adresarea de
mulumiri copilului pentru relatarea fcut cu subli-
nierea caracterului ei important în rezolvarea problemei
care a necesitat-o i cu explicarea la cererea copilului a
pailor urmtori în derularea procedurii civile i/sau
penale în care acesta a fost implicat.
I.6. Evaluarea audierii
Evaluarea În aceast etap persoana care a realizat audierea

audierii stabilete în principiu urmtoarele: dac i în ce msur
au fost realizate obiectivele avute în vedere de audiere;
dac i msura în care a folosit adecvat tipurile de
întrebri în raport cu rezultatele obinute; dac i în ce
msur s-au obinut informaii relevante i utile în
soluionarea procedurilor în care este implicat copilul;
dac informaiile obinute prin audierea copilului
complinesc cadrul probator existent sau reconfigureaz
necesitatea unei noi probaiuni în funcie de elementele
de noutate aduse de relatrile copilului; dac i în ce
msur rezultatul audierii se coroboreaz cu alte probe
administrate în procedurile civile i/sau penale în care
copilul a fost implicat i sunt în msur a contribui la
fundamentarea soluiei; dac i în ce msur interviul
copilului reclam intervenia unor servicii de protecie
psihosocial.
I.7. Decalog etic al persoanelor care audiaz copiii25
1. S informeze copilul înc din prima etap a audierii despre scopul

acesteia, modalitatea desfurrii audierii i despre importana
detaliilor din relatrile sale;
25
Adaptare dup Gerald Corey, Groups – process and Practice, Books/Cole
Publishing, Corey, L., Company, California, 1988.
2. S stabileasc o relaie de încredere i relaxat în timpul audierii;

3. S releve copilului caracterul voluntar când este cazul, al participrii
sale la audiere;
4. S informeze copilul dac audierea sa este înregistrat audio-video i
scopul în care se face înregistrarea;
5. S nu exercite asupra copilului presiuni, intimidri sau violene de
orice fel;
6. S nu atribuie copilului propriile nevoi, principii sau valori, s nu
învinoveasc sau s conving copilul victim de vinovia sa.
7. S nu transfere asupra copilului propriile principii, valori sau nevoi,
s nu conving copilul de realitatea altor situaii decât de cele
expuse de acesta;
8. S evite orice legtur nepotrivit cu copilul;
9. În procedurile extrajudiciare s solicite ajutorul unui specialist în
protecia copilului dac nu poate gestiona corespunztor relaia cu
copilul în sensul unei audieri eficiente;
10.În procedurile extrajudiciare este recomandat ca sexul intervie-
vatorului s fie similar cu cel al copilului intervievat.
II. Perspectiva psihologic
II.1. Repere psihologice în audierea copilului victim
Necesitatea Cunoaterea de ctre magistratul implicat în procedurile

cunoaterii cu copii a elementelor de psihologia dezvoltrii copi-
elementelor lului dar i a consecinelor sociale, psihologice, com-
de portamentale aprute în urma traumatizrii, poate avea
psihologie a ca beneficii, facilitarea comunicrii dintre magistrat i
dezvoltrii copil cât i înelegerea comportamentului „neadecvat”
copilului al copilului, care poate fi o consecin a traumei sau
abuzului suferit.
De exemplu, o caracteristic a copiilor din etapa
colaritii timpurii este tendina acestora de a mini cu
uurin26.
inând cont de aceast particularitate în
audierea acestor copii întrebrile trebuiesc adresate pe
un ton clar, blând i neagresiv, atrgându-li-se atenia,
înc de la început, s nu mint, s aib încredere, s nu
le fie ruine sau team s spun adevrul.
Apariia Pe de alt parte, consecinele traumei asupra copilului

disocierii sunt multiple27, una dintre ele fiind disocierea. Aceasta
se manifest printr-o serie de atitudini i comportamente
care ar putea surprinde magistratul care-l audiaz pe
copil. De exemplu, anestezia emoional se traduce prin
lipsa de ctre copil a durerii pe care cei din jurul lui se
ateptau ca acesta s o simt, adic nemanifestarea
vreunei emoii cu privire la evenimentul traumatic i
consecinele acestuia asupra sa. Amnezia temporar
poate fi o alt manifestare a disocierii traumatice. Copi-
lul victim, în general, nu îi aduce aminte aspecte ale
episodului traumatic cu toate c uneori are imagini
foarte clare i puternic încrcate emoional din timpul
incidentului traumatic28.
Stabilirea Pentru a stabili la ce vârst îneleg conceptul de min-

vârstei de la ciun se ridic o serie de întrebri cu privire la cât de
care copilul sugestibil este un copil mai mic fa de un copil mai
înelege mare, cât de influenai sunt de credinele i felul în care
conceptul de sunt adresate întrebrile de un adult, dac este posibil ca
minciun un copil de 4 ani s fie „autosugestibil” fa de un copil
mai mare, în sensul de a-i crede propriile minciuni29.
26
G.B., Melton, et al., Psychological Evaluations for the Courts. A Handbook
for a Mental Health Professionals and Lawyers, Second Edition, The Guilford
Press, London, 1997, p. 454.
27
Gary B. Melton et. al., op. cit., p. 446.
28
Frank Parkinson, Post-Trauma Stress, Sheldon Press, 1993, p. 38-55.
29
Paul Ekman, De ce mint copiii? Cum pot încuraja prinii sinceritatea,
Ed. Trei, Bucureti, 2009, p. 107.
Vârsta de De la vârsta de 4 ani sau chiar mai mici, copiii tiu c

4 ani intenia de a duce pe cineva în eroare este greit, la
aceast etap de vârst copiii condamn minciuna mai
mult decât copiii mai mari sau decât adulii. Din aceste
motive copiii de la aceast vârst au fost denumii
„fanatici ai adevrului”30.
Pân la Pân la vârsta de 8 ani, copiii consider minciuna orice

vârsta de afirmaie fals, indiferent dac persoana care a spus-o
8 ani tia c este fals sau nu. Aceasta arat ca nu este luat
în consideraie intenia ci doar informaia în sensul de
adevrat sau fals31. De la vârsta de 8 ani majoritatea
copiilor, ca i în cazul adulilor, nu consider o
persoan c este mincinoas dac tiu c acea persoan
d informaii false fr s vrea32.
Cercetri O cercetare33 arat c 92% dintre copiii de 5 ani au

tiinifice spus c este întotdeauna greit s mini. Pân la vârsta
de 11 ani aceast cifr a sczut la 28%. Interesant este
c în aceeai cercetare 75% dintre copiii de 5 ani au
spus c nu au minit niciodat, în timp ce nici unul din-
tre copiii de 11ani nu i-au atribuit o asemenea virtute.
Într-o alt cercetare,34 copiii au fost întrebai dac
tipurile de minciuni sunt greite. Toate grupele de vârst
de la 5 la 11 ani, au spus c minciunile pentru a evita
pedeapsa (de exemplu a nu recunoate c ai vrsat ap
pe tastatura computerului) sunt mai rele decât min-
ciunile nevinovate (de exemplu a spune unui copil c-i
place tunsoarea lui chiar dac nu este aa). Minciunile
30
Gary T. Marx, When a Child Inform Parents, New York Times, 22 august 1986
apud Paul Ekman, De ce mint copiii? Cum pot încuraja prinii sinceritatea,
Ed. Trei, Bucureti, 2009.
31
Paul Ekman, op. cit., Ed. Trei, Bucureti, 2009, p. 108.
32
Idem, p. 108.
33
Idem, p. 111.
34
Thomas D. Lyon, Child witnesses and the oath: empirical evidence,
http://www-rcf.usc.edu/~usclrev/pdf/073502.pdf, accesat la 6 august 2009.
altruiste (de exemplu a nu-i spune unui btu care vrea

s loveasc un copil unde se afl acesta din urm când
de fapt tii), nu au fost condamnate de majoritatea
grupelor de vârst35.
Minciuna în Pân la 12 ani sau poate mai devreme copiii nu mai

raport cu consider minciuna întotdeauna o greeal, ei devin
vârsta mai „flexibili”, în timp ce preadolescenii sau adoles-
cenii îneleg faptul c minciuna este o greeal deoa-
rece oamenii nu mai au încredere în tine36.
Elemente Începând cu preadolescena i adolescena timpurie

care majoritatea copiilor devin destul de capabili s mint,
trdeaz nu mai sunt întotdeauna trdai de sunetul vocii,
minciuna expresia feei, discrepane evidente în ceea ce spun sau
alibiuri stranii37.
Decelarea Pe msur ce cresc, copiii devin mai capabili s spun

între a mini minciuni altora dar devin i capabili s-i dea seama
i a fi minit când sunt minii.
Mobil al Tot în rândul preadolescenilor i adolescenilor apare

minciunilor: ca motivaie a minciunii dorina de a-i proteja prietenii
protecia de probleme. Exist cercetri38 care arat c adolescenii
prietenilor care particip la comiterea unei infraciuni au o tendin
mai mare de a-i proteja prietenii de infraciune minind
cu privire la comiterea infraciunii decât cei care nu au
participat.
35
Ibidem.
36
Paul Ekman, op. cit., p. 113.
37
Idem, p. 118.
38
H. Harri, J.W. McDavid, Situational Influence on Moral Justice: A Study of
Finking, în Journal of Personality and Social Psychology 11, nr. 3/1969, p. 240-
244, apud Paul Ekman, De ce mint copiii? Cum pot încuraja prinii
sinceritatea, Ed. Trei, Bucureti, 2009.
Posibiliti În ceea ce privete copiii care nu au participat la reali-

crescute de a zarea unei infraciuni, atunci când sunt interogai sin-
stabili guri, procentul de a spune adevrul este mult mai mare
adevrul decât atunci când sunt interogai în perechi sau în
colectiv39.
II.2. Tipuri de minciuni folosite de copii
Criterii de Exist mai multe tipuri de minciuni pe care copiii le

clasificare folosesc ce sunt împrite în funcie de resortul care le
genereaz i scopul urmrit40:
II.2.1. Minciuna de aprare

Motivaie Minciuna de aprare se produce din teama copilului c
va fi pedepsit41. Cei care mint pentru a evita pedeapsa
fac aceasta fr a lua în considerare aspectul moral:
dac trebuie sau nu s mint; dac minciuna va avea
consecine mai grave în ipoteza în care sunt descoperii.
Minciuna este o parte a ceea ce vor trebui s fac
pentru a evita pedeapsa. Succesul în orice tip de
minciun va duce la evitarea pedepsei42.
Semnificaie Prezena acestui tip de minciun poate semnala un

sistem educativ parental prea aspru, sever, dur i inflexi-
bil. Pentru a elimina acest tip de minciun, adulii
(prini, bunici, educatori etc.) din jurul copilului
trebuie s stimuleze, s gratifice sinceritatea copilului,
ori de câte ori este posibil inoculându-i convingerea c
o greeal recunoscut va fi pe jumtate iertat. În plus,
adulii din jurul copilului trebuie s îneleag c este
39
Tudorel B. Butoi, Ioana T. Butoi, Psihologia interogatoriului judiciar. Inva-
ziune mental, manipulare coerciie, intervenie psihanalitic, direcii compor-
tamentale duplicitare (simulate), Ed. Enmar, Bucureti, 2002, p. 19-23.
40
A. Berge, Profesiunea de printe, apud Anca Munteanu, Psihologia copilu-
lui i a adolescentului, Ed. Eurobit, Timioara 2007.
41
Paul Ekman, op. cit., p. 88-94.
42
Paul Ekman, op. cit., p. 88-94.
mult mai indicat din punct de vedere educativ „s

achite un vinovat decât s pedepseasc un nevinovat”.
II.2.2. Minciuna de compensaie

Motivaie Minciuna de compensaie se alimenteaz din dorina
copilului de a evada dintr-o situaie sau stare neplcut,
traumatizant43. În consecin el îi va atribui fa de
prinii si sau alte persoane (de regul copii), perfor-
mane, caliti, merite fictive pentru a se valoriza i a
suscita admiraie. De exemplu, un copil izolat i rejectat
la grdini de ctre colegii si, se va refugia în tot felul
de fabulaii, relatând acas multiple experiene pe care
le-a trit în ziua respectiv, împreun cu ceilali colegi.
Semnificaie În aceast situaie motivaia care st la baza minciunii

const în obinerea unei recompense sau a unui
beneficiu pe care altfel nu l-ar fi putut obine, prinii
sau persoana de întreinere nu i l-ar fi oferit. In aceast
situaie prinii trebuie s intervin discret dar operativ
pentru a-i oferi copilului compensaii reale, care vor
substitui treptat pe cele imaginare44.
II.2.3. Minciuna de seducie

Motivaie Minciuna de seducie, copilul minte deoarece dorete s
fac o impresie bun i s atrag afeciunea cu orice
pre45. Acest gen de minciun apare frecvent în familiile
separate, dezorganizate, divorate unde copilul joac
rolul unui „agent dublu” între cele dou cmine poves-
tind fiecrui printe fapte inventate, dar obligatoriu
puin mgulitoare despre cellalt, ca s-i probeze
dragostea i fidelitatea fa de acesta.
43
Anca Munteanu, Psihologia copilului i a adolescentului, Ed. Eurobit,
Timioara 2007, p. 214.
44
Ibidem.
45
Ibidem.
Semnificaie Atitudinea potrivit pentru prini este de a renuna la a

mai stimula bârfele copilului46.
II.2.4. Minciuna de agresivitate
Motivaie Minciuna de agresivitate are scopul de a polariza ctre
sine atenia i afeciunea parental.47 Acest gen de
minciun apare frecvent o dat cu naterea unui nou
copil în familie i când prinii graviteaz doar în jurul
noului nscut, ceea ce provoac celuilalt copil senti-
mente de marginalizare i abandon.
Necesitatea Datorit particularitilor specifice acestei perioade de

prezenei vârst (memorie, voin, atenie etc.), se recomand ca
unui audierea s se fac în prezena unui psiholog sau
psiholog asistent social specializat în dezvoltarea copilului. Se va
pune accent pe relatarea spontan, iar întrebrile vor fi
adresate copilului într-un limbaj accesibil lui, vor fi
directe, pe un ton blând, scurte i precise48.
Prezentm în continuare, fr a avea pretenia exhaus-
tivitii, aspecte privind dezvoltarea copilului care ar
putea sprijini magistratul în înelegerea i abordarea
acestuia atunci când îl audiaz.
II.3. Elemente de psihologia dezvoltrii copilului utile în procesul

de audiere
II.3.1. Prima copilrie (1- 3 ani)

Calitatea O caracteristic a primului an de via este instalarea la
relaiei dintre copil a strii de încredere sau de neîncredere care ine
mam i de calitatea relaiei care se stabilete între mam (per-
copil soana care îl îngrijete) i copil49.
46
Ibidem.
47
Ibidem.
48
Radu Moisescu, Lucian Mursa, Protecia drepturilor copilului victim în
legislaia intern, în Ghid de practici instituionale în instrumentarea cauzelor
cu minori, Asociaia Alternative Sociale, Iai, 2005, p. 34.
49
H. Rudolph Schaffer, Introducere în psihologia copilului, ASCR, Cluj
Napoca, 2005, p. 101-111.
O prezen cald, tonic i receptiv la trebuinele

copilului poate inocula acestuia sentimentul optimis-
mului i a siguranei de sine50.
Dezvoltarea În jurul vârstei de 2-3 ani se dezvolt considerabil capa-

capacitii citile copilului. Dac aceste abiliti naturale vor fi
copilului la stimulate de prini se schieaz sentimentul de auto-
vârsta nomie. Dac, dimpotriv, prinii vor fi hiperprotectivi,
de 2-3 ani inhibani sau prea exigeni vor eroda încrederea
copilului în forele proprii i vor determina apariia
îndoielii i ruinii51.
Negativismul O caracteristic a perioadei de 2-3 ani a copilului este

negativismul, adic tendina acestuia de a spune în mod
curent „nu” 52. În aceast perioad este, practic, impo-
sibil realizarea audierii, datorit nivelului de dezvoltare
psihologic (limbaj, memorie, gândire, atenie) a copi-
lului. Informaiile furnizate verbal, comportamental sau
prin desen de ctre copiii aparinând acestei vârste nu
pot avea semnificaia juridic decât a unor indicii
probatorii.
II.3.2. Perioada precolar (3- 6/7 ani)

Definire Aceast perioad mai este denumit „vârsta de aur” a
copilriei53.
Etape ale Perioada precolar include urmtoarele etape54:

perioadei - a precolarului mic (3 – 4 ani);
precolare - a precolarului mijlociu (4 ani);
- a precolarului mare (5 – 6/7 ani).
50
Anca Munteanu, Psihologia copilului i a adolescentului, Ed. Eurobit,
Timioara, 2007, p. 61.
51
Ibidem.
52
Anca Munteanu, op. cit., p. 179.
53
Ursula chiopu, Emil Verza, Psihologia vârstelor, ciclurile vieii, Ed. Di-
dactic i Pedagogic, Bucureti, 1997, p. 67.
54
II.3.2.1. Trsturi specifice
Reinerea Abia dup vârsta de 4 ani copilul reine voluntar

voluntar a informaiile, pân la 4 ani memoria este mecanic i
informaiilor involuntar55.
dup vârsta
de 4 ani
Acurateea Acurateea declaraiilor copilului nu variaz în funcie
declaraiilor de vârst, copiii de 6 ani pot oferi declaraii similare din
punct de vedere al acurateei cu cei de 10 ani. Altfel
spus, copiii mai mici ofer mai puine informaii decât
copiii mai mari, dar la fel de corecte56.
Variabilitatea Cantitatea de informaie pe care i-o pot aminti copiii în

cantitii de reactualizarea liber variaz în funcie de vârst, copiii
informaii în mai mici ofer de obicei informaii mai puine, de la vârsta
funcie de de aproximativ 5 ani aceast cantitate crete brusc57.
vârst În ceea ce privete acurateea informaiilor reamintite
de copii, exist în mod surprinztor puine diferene de
vârst, începând cu vârsta de 6 ani, cel puin în privina
evenimentelor importante care au semnificaie perso-
nal, este aproape la fel ca cea a adultului58.
Încrctura Memoria la aceast vârst este puternic încrcat afec-

afectogen a togen, copilul reinând ceea ce l-a emoionat intens, fie
memoriei pozitiv, fie negativ. La aceast vârst se memoreaz mai
uor informaia care este ilustrat prin imagini plastice59.
55
Idem, p. 195-197.
56
J.M. Schaff, K.W. Alexander, & G.S. Goodman, Children`s false memory
and true disclosure in the face of repeated questions, în Journal of Experimental
Child Psychology, p. 157-185.
57
H. Rudolph Schaffer, Introducere în psihologia copilului, ASCR, Cluj-Napoca,
2005, p. 257.
58
Ibidem.
59
Sugestibilitate Aceast perioad este caracterizat i de un grad ridicat

ridicat de sugestibilitate, adic copiii sunt uor de convins de
persoanele din jurul lor. Cercetrile au artat c sub
presiunea persoanelor percepute ca autoritare copiii îi
schimb adesea declaraiile60.
Asimilarea Conceptul de timp este asimilat treptat de ctre copil de
treptat a exemplu abilitatea de a spune ora se înva în jurul
noiunii de vârstei de 6-7 ani, iar contientizarea în ce zi din spt-
timp mân apare în jurul vârstei de 8 ani61. Pân la vârsta de
8 ani copiii au dificulti în a preciza durata unui eveni-
ment i dac un eveniment din trecut a avut loc înainte
sau dup alt eveniment din trecut62.
O modalitate de localizare a incidentului se poate
realiza prin raportarea acestuia la un eveniment din
viaa copilului petrecut în acea zi, de exemplu s-a
întâmplat înainte sau dup masa de sear.63
Nedecelarea Studiile nu au putut evidenia nicio relaie între nivelul
unui raport de stres perceput de ctre copil i cantitatea de infor-
între nivelul maie reactualizat64, îns a fost demonstrat c acurate-
de stres per- ea i cantitatea de informaii se deterioreaz în timp65.
ceput de copil De asemenea copiii mai mici par s uite mai repede
i cantitatea decât copiii mai mari sau adulii.66
de informaii
reactualizate
60
61
62
Ibidem.
63
Sandra Shrimpton, Kim Oates & Susan Hayes, Children`s memory of
events: effects of stress, age, time delay and location of interview, în Applied
Cognitive Psychology, Volume 12, Issue 2,1999, p. 133-143.
64
Ibidem.
65
D.A. Poole & L.T. White, Effects of questions repetition on the eyewitness
testimony of children and adults, în Developmental Psychology, nr. 27, 1995,
p. 975-986.
66
Sandra Shrimpton, Kim Oates & Susan Hayes, Children`s memory of
events: effects of stress, age, time delay and location of interview, în Applied
Cognitive Psychology, Vol. 12, Issue 2, 1999, p. 133-143.
Ameliorarea Atenia la aceast vârst înregistreaz ameliorri succe-

ateniei sive, astfel: la precolarul mic este de 5-7 minute, la
precolarul mijlociu 20-25 de minute iar la precolarul
mare de 40-45 de minute67.
Afectivitatea Afectivitatea precolarului sub aspect general are un

instabil în caracter exploziv i instabil. Aceast perioad este carac-
funcie de terizat de instabilitate emoional, copilul trece cu
vârst uurin de la stri pozitive, plcute de bucurie la stri
negative de plâns, team, furie suprarea i invers68.
La 3 ani se instaleaz sentimentul de vinovie i
pudoare manifestate prin eritemul de pudoare (înroire
a feei copilului atunci când se simte ruinat) 69.
La 4 ani se schieaz mândria.
La 5 ani apare sindromul bomboanei amare ce const
în starea afectiv pe care o traverseaz copilul atunci
când primete o recompens nemeritat.70
La 6 ani se manifest criza de prestigiu, adic discon-
fortul pe care îl triete copilul ori de câte ori este
mustrat în public71. La aceast vârst activismul i spiri-
tul interogativ al copilului devin debordante. Dac
familia sprijin aceast atitudine se cristalizeaz spiritul
interogativ. În schimb dac aceast atitudine este pena-
lizat, prinii sunt prea punitivi i reticeni, copilul va
dezvolta un sentiment de culpabilitate extrem de
nociv72.
67
dactic i Pedagogic, Bucureti, 1997, p. 90-112.
68
Anca Munteanu, op. cit., p. 176-178.
69
Idem, p. 203.
70
Idem, p. 204.
71
Idem, p. 205.
72
Idem, p. 176-178.
II.3.2.2. Linii strategice de edificare a moralitii

Linii În edificarea moralitii se impun dou linii strategice73:
strategice - capacitatea contientizrii greelilor de ctre copil;
- eliminarea minciunii intenionate, care germineaz în
jurul vârstei de 4 ani. Pân la 4 ani nu putem vorbi de
minciuna intenionat ci de exerciii fabulatorii74. Carac-
teristic pentru aceast vârst sunt minciunile reflexe care
constau în negarea faptelor de ctre copil, crezând c
astfel le poate anula.
II.3.3. colaritatea timpurie (6/7 – 10 ani)

Caracterizare În aceast etap se observ o dezvoltare fizic i psihic
mai accentuat, copilul crete în greutate cu aproxi-
mativ 10 kg, iar în înlime cu 20 de cm, diferenele
dintre fete i biei fiind înc minore75.
Pofta de mâncare fluctueaz, înregistrându-se o ade-
vrat criz de anorexie în jurul vârstei de 6 ani76.

Dezvoltarea Datorit implicrii copilului în diferite activiti colare
capacitii se îmbuntete vizibil percepia spaiului i a tim-
copilului de pului, astfel se dezvolt capacitatea acestuia de a apre-
a aprecia cia corect durata de desfurare a fenomenelor. De
corect durata exemplu citirea corect a ceasului, cunoaterea succe-
de siunii anotimpurilor, a lunilor i a zilelor sptmânii,
desfurare a încadrarea clar a evenimentelor pe cele trei dimen-
fenomenelor siuni temporale (trecut, prezent i viitor) 77.
73
Idem, p. 212-216.
74
75
Ursula chiopu, Emil Verza, op. cit., p. 116-129.
76
77
Idem, p. 222-248.
Apariia Afectivitatea nu mai este caracterizat de aa o mare

primelor instabilitate emoional ca în perioada precedent i
trsturi de apar primele trsturi de caracter78.
caracter
Dezvoltarea Se dezvolt capacitatea de memorare i de redare în
capacitii mod succesiv a unor fapte i evenimente. La vârsta co-
de memorare lar mic predomin memoria mecanic, (aceasta
i redare cunoate momentul de apoteoz în jurul vârstei de 8
ani), cea involuntar i cea de scurt durat79.
În jurul vârstei de 7 ani copilul reine, preponderent,
ceea ce l-a impresionat mai mult, memorând uor ceea
ce este neesenial i detaliat. Abia din clasa a treia
copilul face eforturi de a-i cultiva voluntar memoria.
Raportul dintre capacitatea de recunoatere i reprodu-
cere se modific: dac la 6-7 ani procesul de recunoa-
tere este mai activ, pe msura înaintrii sale în vârst
crete capacitatea de reproducere care nu mai este
fidel textului citit, micul colar fiind tentat s fac mici
reorganizri ale textului asimilat. Paralel cu aceast
capacitate crete i volumul memoriei80.
Frecvena Cu toate acestea, uitarea apare frecvent în jurul vârstei

uitrii de 7 ani.
Distincia La aceast vârst copilul face distincia dintre adevr i

dintre adevr minciun i prezint o sugestibilitate ceva mai redus
i minciun decât la perioadele de dezvoltare anterioar, dar suges-
tibilitatea nu dispare ceea ce duce la ideea c în timpul
audierii nu trebuiesc folosite întrebri care s conin
rspunsul deoarece i se poate induce o realitate distor-
sionat81.
78
Ibidem.
79
Ibidem.
80
Ibidem.
81
A. Memon, & R. Vartoukian, The effects of Repetated Questioning on
Young Children’s Eyewitness Testimony, în British Journal of Psychology, 87,
1996, p. 403-415.
Incipiena Tot în aceast etap se manifest în mod incipient per-

manifestrii sonalitatea, în sensul de a exagera pentru a-i da impor-
personalitii tan, minte cu uurin, iar relatarea trebuie pus sub
semnul întrebrii deoarece ea poate fi influenat apriori
de ctre persoanele în care acesta are încredere82.
Prezena Este indicat ca i la aceast categorie de vârst, audierea

specialistului s se fac în prezena unui specialist în dezvoltarea
copilului.
II.3.3.2. Reguli de audiere

Claritatea Întrebrile adresate copilului se vor formula pe un ton
întrebrilor cât se poate de clar, atrgându-se atenia, înc de la
formulate început, s nu mint, s nu-i fie team sau ruine de a
spune adevrul.
Inducerea Datorit caracteristicii specifice acestei vârste, nevoia de

copilului a socializare afectiv, se manifest adultismul, adic
seriozitii nevoia copilului de a fi tratat ca un egal al adultului83.
audierii Prin urmare magistratul care realizeaz audierea trebuie
s foloseasc aceast caracteristic si s dea sentimentul
copilului c este luat în serios i tratat de la egal la egal.
Relatarea Relatarea liber, este procedeul de audiere cel mai

liber indicat84.
Tonul Tonul persoanei care audiaz trebuie s fie blând,

persoanei neagresiv, trebuie asigurat sentimentul copilului c este
crezut i luat în seam.
82
Ibidem.
83
84
A. Memon & R. Vartoukian, The effects of Repetated Questioning on
Young Children’s Eyewitness Testimony, în British Journal of Psychology, 87,
1996, p. 403-415.
Precizarea Cercetrile85 arat c, referitor la efectele pe care le are

evocrilor în asupra memoriei, interogaiile repetate adresate unor
funcie de copii (care au fost martorii unui eveniment regizat), au
vârst pus în eviden c evocrile subiecilor sunt mai precise
la 7 ani decât la 5 ani. O caracteristic comun ambelor
vârste este aceea c atunci când întrebrile amnunite
sunt repetate, copilul crede c primul su rspuns a fost
eronat, aa încât îl va retua sau modifica integral pe
urmtorul86.
II.3.4. Pubertatea (10-14 ani)

Definire Aceast perioad este corespunztoare gimnaziului i
este caracterizat de o cretere somatic spectaculoas
i o maturizare evident.

Spirit de Se dezvolt spiritul de observaie, posibilitile de orien-
observaie tare spaial i temporal se lrgesc i se îmbuntete
capacitatea de verbalizare a tririlor sale87.
Apariia Memoria face un salt cantitativ i calitativ prin apariia

com- componentelor logice, a tendinelor de interpretare, a
ponentelor capacitii de abstractizare i generalizare88.
logice ale
memoriei
Creterea Scade sugestibilitatea în favoarea afectivitii. În aceast
afectivitii etap a dezvoltrii, copilul este afectat de sensibilitate,
caracterizat de o conduit contradictorie, prezint
uneori tendine spre mitomanie din dorina de a se
impune pe plan social i de a-i exagera Eul89.
85
Lindsay E. Cronch, Jodi L. Viljoen, David J. Hansen, op. cit., University of
Nebraska-Lincoln, USA, 2005, p. 198.
86
Ibidem.
87
88
Ibidem.
89
Posibilitatea În paralel cu dezvoltarea discernmântului i sentimen-

apariiei telor morale pot s-i fac apariia i unele probleme de
unor voin sau de educaie dezvoltându-se astfel comporta-
probleme de mente agresive90.
voin sau Puberii sunt atrai de fapte senzaionale, care îi fac s
educaie exagereze, s braveze, s schimbe impresii i informaii
cu oricine despre ceea ce i s-a întâmplat, a vzut i a
auzit, fiind astfel uor de influenat91.
Elemente de În audierea copiilor puberi trebuie s se in cont de
luat în dorina acestora de bravur, iar ascultarea acestora este
consideraie de preferat s se fac dac este posibil, singur i pe
neateptate, inându-se seama c o relatare detaliat
poate s provin i din sugestiile care i le poate induce o
persoan apropiat i de încredere92.
Datorit faptului c la aceast vârst copiii au un puternic
spirit critic iar acesta faciliteaz relatarea cu mult uurin
a evenimentelor traumatizante cum ar fi cele de violen
domestic sau cele referitoare la viaa sexual, informaiile
dobândite deseori de la anturaj faciliteaz relatarea de
atitudini sau fapte privitoare la aspecte intime93.
II.3.5. Adolescena (14-18 ani)

Definire Consecin a unei perpetui oscilaii între extreme, între
exuberan i apatie, cruzime i sensibilitate, hrnicie i
lene, între copilrie i maturitate, adolescena a fost
denumit diferit: „vârsta dificil”, „criza de originalita-
te”, „vârsta marilor idealuri”, „vârsta dramei”, „vârsta
integrrii sociale”, „vârsta de aur” etc94.
90
Ibidem, p. 274-279.
91
Ibidem.
92
Radu Moisescu, Lucian Mursa, Minorul învinuit sau inculpat în faza de
urmrire penal, în Ghid de practici instituionale în instrumentarea cauzelor cu
minori, Asociaia Alternative Sociale, Iai, 2005, p. 91-94.
93
94
Idem, p. 249.

Dominante Exist câteva dominante care confer specificitate aces-
specifice tei etape i anume: aspiraia adolescentului fa de
independen; interiorizarea activitii mentale (risipit
pân la aceast vârst într-o multitudine de acte); indivi-
dualizarea, ce se structureaz concomitent cu desvâr-
irea particularitilor de sex i a impactului provocat de
influenele mediului95.
Dominanta Sensibilitatea continu s se dezvolte îns acum este
de erotizare dominat de erotizare. Memoria se dezvolt foarte mult
iar reproducerea evenimentelor trite se realizeaz prin
filtrul propriei personaliti96. Datorit faptului c
memoria logic devine forma principal de reinere,
sugestibilitatea i influenabilitatea scad foarte mult97.
Relevarea Continu dorina de relevare pregnant a Eu-lui în
pregnant a comunitate i în special în grupul restrâns de prieteni
eu-lui din care face parte. În aceast perioad de vârst,
influena anturajului este de 85%, iar restul revine
familiei i colii98. Deseori apare imitaia persoanelor pe
care le admir, a persoanelor pe care ei le consider
lideri i pe care doresc sa-i substituie.
Valorizarea Adolescentul este tentat s releve aspecte pe care le-a
propriei perceput prin prisma propriei sale personaliti,
personaliti adaptându-le în funcie de influenele majore ce provin
de la modelele pe care i le asum.
Cristalizarea La aceast vârst noiunile sunt cristalizate iar discern-
noiunilor i mântul devine pregnant. Singura diferen dintre
pregnana adolescent i adult este experiena de via i din acest
discern- motiv audierea adolescentului nu difer mult de audie-
mântului rea adultului99.
95
Idem, p. 250.
96
Idem, p. 256-257.
97
Ibidem.
98
U. chiopu, E. Verza, op. cit., p. 146.
99
Richard M. Lernre, et. al., Handbook of Psychology, Developmental Psy-
chology, Volume 6, John Wiley & Sons Inc., New Jersy, p. 327.
Factori de Magistratul care realizeaz audierea trebuie s aib în

determinare vedere c procesul de formare a declaraiilor este ase-
mntor adulilor (percepie, decodare, memorare, reac-
tivare), îns va fi marcat de urmtorii factori: sugesti-
bilitatea ridicat (din acest motiv redarea liber trebuie
urmat de întrebri directe, simple, neechivoce) i lipsa
experienei de via coroborat cu nivelul sczut de
cunotine100.
II.4. Sugestii utile în audierea copilului victim
Reguli Pentru ca audierea copilului s se desfoare în condiii

anticipate optime, înainte de începerea efectiv a acesteia este
audierii indicat ca persoana care realizeaz audierea s
stabilite stabileasc împreun cu victima câteva reguli simple de
împreun cu comunicare, astfel încât audierea s se desfoare cât
victima mai eficient.
II.4.1. Decalogul sugestiilor utile în audierea copilului victim

Copilul victim trebuie informat cu privire la urmtoarele aspecte101:
1. c poate oricând s spun dac nu înelege o întrebare;
2. c poate oricând s cear clarificri cu privire la orice întrebare sau
activitate care se desfoar în timpul interviului;
3. c este puin probabil s-i aminteasc toate lucrurile care i s-au
întâmplat i c nu este nicio problem dac nu-i amintete unele
100
Richard M. Lernre, et.al., Handbook of Psychology, Developmental
Psychology, Volume 6, John Wiley & Sons Inc., New Jersy, p. 327.
101
Workshop, „Victim identification, and tratment, co-operation between law
enforcement and the guvernamental organisations and non-governamental organi-
zations, witness protection, physical and judicial”, 27-29 septembrie, 2004,
Roma, Italia, organizat de IOM Italy apud C. Luca, Audierea victimei traficului de
fiine umane, în Traficul de fiine umane. Infractor, Victim. Infraciune. Asociaia
Alternative Sociale i Asociaia Magistrailor Iai, Iai, 2005, p. 106.
evenimente, amnezie caracteristic persoanelor care au suferit

sindrom de stres posttraumatic102;
4. c poate cere mai mult timp pentru unele rspunsuri sau poate cere
o pauz ori de câte ori simte nevoia;
5. c trebuie s fac tot posibilul s povesteasc tot ce-i aduce aminte,
fr s ascund nimic fa de magistrat;
6. persoana care audiaz trebuie s se asigure c victima a îneles clar
tot ceea ce i-a explicat;
102
Sindromul de stres posttraumatic survine în sptmânile care urmeaz unui
traumatism grav pe care copilul l-a suferit (rpire, abuzuri sexuale, accidente etc.),
sau al crui spectator a fost. Parametri care trebuie luai în calcul pentru a evalua
reacia sunt numeroi: natura traumatismului, intensitatea i durata expunerii,
eventuala repetiie, vârsta i sexul copilului (fetele prezint mai multe simptome
decât bieii), nivelul de maturitate psihologic, calitatea legturilor familiale,
nivelul socioeconomic i cultural, reacia individual sau de grup.
Tulburrile dureaz mai mult de o lun i încep în primele trei luni dup
traumatism manifestându-se printr-o suferin psihic care afecteaz capacitile
de adaptare. Sindromul de stres posttraumatic cuprinde trei categorii de mani-
festri: sindromul de repetiie; manifestri de evitare, simptome de hiperactivi-
tate neurovegetativ. Sindromul de repetiie se manifest la copil prin: 1) jocuri
repetitive în care o parte a traumatismului este pus în scen (jocuri cu animale,
maini sau ppui în care este prezentat evenimentul traumatic); 2) desene în
care revine aceeai tem într-o manier repetitiv; 3) comaruri cu tema eve-
nimentului traumatic, coninutul comarului este imprecis dac copilul este de
vârste mici; 4)Reacii uneori inadecvate prin intensitatea lor cu ocazia unei
poveti sau istorii imaginare (la coal sau acas).
Manifestri de evitare de exemplu refuzul de a merge cu un anumit mijloc
de transport; refuzul unui traseu, al unui loc care seamn sau poate s conduc
la locul traumatismului; refuzul de a ase separa de figurile de care este ataat cu
o angoas de separare, putând lua aspect de adevrate fobii colare;
Hiperactivitate neurovegetativ dificulti de adormire, treziri nocturne,
iritabilitate, accese coleroase, dificulti de concentrare cu scderea eficienei
colare, hipervigilen, reacii de alarm exagerate la zgomot, la surpriz.
(D. Marcelli, 2003, p. 450-452).
Constatarea existenei sindromului de stres posttraumatic de ctre specia-
listul în protecia copilului (psiholog sau pedo-psihiatru), prezint relevan în
cadrul judiciar (luarea msurilor privitoare la starea de libertate a învinuitului
sau inculpatului, individualizarea pedepsei inculpatului, probaiunea daunelor
materiale i morale), i psihosocial (stabilirea msurilor de protecie i ocrotire a
copilului lezat).
7. în timpul audierii, magistratul poate include unele întrebri privind

evenimente care pot întrista copilul victim sau îi pot readuce în
prezent amintiri dureroase;
8. victima i familia acesteia trebuie s fie informate cu privire la
pstrarea confidenialitii faptelor relatate;
9. victima s fie întrebat dac are nelmuriri pân la aceast etap;
10. victima s fie întrebat dac este de acord s participe la anchet.
Bibliografie
1. Butoi T., Voinea D., Butoi A., Prodan M.C., Nicolae L.G., Iftene V.,
Zrnescu C., Butoi I.T., Victimologie, Curs universitar, Perspectiva
psihologiei victimale asupra cuplului penal victim-agresor, Pinguin
Book, Bucureti, 2004.
2. Butoi T.B., Butoi I.T., Tratat universitar de psihologie judiciar,
Editura Phobos Publishing House, Bucureti, 2003.
3. Butoi T.B., Butoi I.T., Psihologia interogatoriului judiciar,
Editura Enmar, Bucureti, 2002.
4. Dublea, A., tefroi, N., Luca, S., Moisescu, R., Luca,
C., Mursa, L., Vlad, M., Pucau, D., Practici instituionale în instru-
mentarea cauzelor cu minori, Asociaia Alternative Sociale, Iai, 2005.
5. Ekman, P., De ce mint copiii? Cum pot încuraja prinii since-
ritatea, Editura Trei, Bucureti, 2009.
6. Furniss, T., Manualul Multiprofesional pentru abuzul sexual al
copilului. Management Integrat, Terapie i Intervenie Legal, Editura
Waldpress, Timioara, 2004.
7. Gudjonsson, G.H., Haward, L.R.C., Forensic Psychology, a
guide to practice, Routledge, London, 1998.
8. Lindsay E. Cronch, Jodi L. Viljoen, David J. Hansen, Forenssic
Interviewing in child sexual abuses cases:Current techniques and future
directions, Elsevier, University of Nebraska-Lincoln, USA, 2005.
9. Marcelli, D., Tratat de psihopatologia copilului, Editura
Fundaiei Generaia, Bucureti, 2005.
10. Memon, A. & Vartoukian, R., The effects of Repetated Questio-

ning on Young Children’s Eyewitness Testimony, în British Journal of
Psychology, 87, 1996.
11. Munteanu, Anca, Psihologia copilului i a adolescentului, Editu-
ra Eurobit, Timioara, 2007.
12. Poole D.A. & White L.T., Effects of questions repetition on the
eyewitness testimony of children and adults, în Developmental
Psychology, nr. 27, 1995.
13. Robertson, K., Active listening. More than just paying attention,
în Australian Family Physician, vol. 34, No 12, December 2005.
14. Melton, G.B., Petrila, J., Poythress, N.G., Slobogin, C., Psycho-
logical Evaluations for the Courts. A Handbook for Mental Heatlh
proffesionals and Lawyers, Second Edition, The Guilford Press, New
York, 1997.
15. chiopu, Emil Verza, Psihologia vârstelor, ciclurile vieii, Edi-
tura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1997.
16. Parkinson, F., Post-trauma Stress, Sheldon Press, London,1993.
17. Schaff, J.M., Alexander, K.W. & Goodman, G.S., Children`s
false memory and true disclosure in the face of repeated questions, în
Journal of Experimental Child Psychology.
18. Schaper, R.H., Introducere în psihologia copilului, ASCR,
Cluj-Napoca, 2005.
19. Shrimpton, S., Oates, K. & Hayes, S., Children`s memory of
events: effects of stress, age, time delay and location of interview, în
Applied Cognitive Psychology, vol. 12, Issue 2, 1999.
20. Workshop, Victim identification, and tratment, co-operation
between law enforcement and the guvernamental organisations and
non-governamental organizations, witness protection, physical and
judicial, 27-29 septembrie, 2004, Roma, Italia, organizat de IOM Italy.
21. Walker A.G., Handbook on questioning children, A linguistic
perspective, American Bar Association, Center on Children and the Law,
Wasington, 1994.
Capitolul III
Principiile generale de audiere
Mariana Haralambe ∗
I. Noiuni introductive
Sediul Dreptul copilului de a-i exprima liber opinia, asupra
materiei oricrei probleme care îl privete, reprezint un element
central al Conveniei Organizaiei Naiunilor Unite cu
privire la Drepturile Copilului1, introdus prin art. 12
din acest act normativ internaional, drept înserat în
legislaia român în art. 24 din Legea nr. 272/2004 cu
privire la protecia i promovarea drepturilor copilului.
Consideraii Pe de alt parte, normele procesual civile româneti nu

generale realizeaz nici o diferen semnificativ în ceea ce
privete ascultarea unui martor minor în comparaie cu
ascultarea martorului major2.
Procedura ascultrii în acest caz, vetust, ignor total
caracteristicile biopsihosomatice ale copilului i nevoile
sale speciale i nu rspunde exigenelor internaionale
în domeniu, privitoarea la configurarea unei proceduri
prietenoase pentru copil3.
∗
Mariana Haralambe este judector în cadrul Curii de Apel Bucureti,
Secia a III-a civil i pentru cauze cu minori i de familie, formator în cadrul
Institutului Naional al Magistraturii, în domeniul Justiiei pentru Minori.
1
Convenia a fost adoptat de Adunarea General a Organizaiei Naiunilor
Unite, la 20 noiembrie 1989 în New York i a fost ratificat de România, prin
Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Conveniei cu privire la drepturile copi-
lului, republicat în M. Of. nr. 314 din 13 iunie 2001.
2
Articolele 186-200 C. proc. civ.
3
Art. XI pct. 30 din Guidelines on Justice in Matters involving Child Victims
and Witnessses of Crime Anexa la Rezoluia 2005/20 a Consiliului Economic i
Social al ONU, http://www.un.org/docs/ecosoc/documents/2005/resolutions/Re-
solution%202005-20.pdf
Dispoziii mai detaliate, sub acest aspect, se regsesc în

prevederile procesual penale, fr îns, a le putea
caracteriza drept exhaustive i corespunzând pe deplin,
imperativului evocat4.
În consecin, dat fiind importana deosebit a acestui
act procedural, devine necesar conturarea regulilor
fundamentale care trebuie respectate cu prilejul ascul-
trii copilului în toate ipostazele judiciare în care acesta
se afl.
II. Principiile generale de audiere
II.1. Principiul interesului superior al copilului
Consacrare Conform art. 3 din Convenia O.N.U. cu privire la

internaional drepturile copilului: „1. În toate aciunilor care îi
privesc pe copii, întreprinse de instituiile publice sau
private de protecie social, de instanele judectoreti,
de autoritile administrative sau de organele legisla-
tive, interesul superior al copilului va avea o importan
prioritar. 2. Statele Pri se angajeaz s asigure
protecia i îngrijirea necesare pentru bunstarea
copilului, luând în considerare drepturile i obligaiile
prinilor si, ale reprezentanilor si legali sau ale altor
persoane responsabile din punct de vedere legal pentru
copil i, în acest scop, vor lua toate msurile legislative
i administrative corespunztoare. 3. Statele Pri vor
veghea ca instituiile, serviciile i unitile responsabile
de îngrijirea i protecia copilului, s respecte stan-
dardele stabilite de ctre autoritile competente, în
special în ce privete sigurana, sntatea, numrul i
calificarea personalului, precum i asigurarea unei
supervizri competente.”
4
Articolele 75-865 C. proc. civ.
Principiile generale de audiere 51
Consacrare Pe plan intern, principiul a fost reglementat expres prin

intern dispoziiile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind pro-
tecia i promovarea drepturilor copilului: „(1) Prezenta
lege, orice alte reglementri adoptate în domeniul res-
pectrii i promovrii drepturilor copilului, precum i
orice act juridic emis sau, dup caz, încheiat în acest
domeniu se subordoneaz cu prioritate principiului
interesului superior al copilului. (2) Principiul intere-
sului superior al copilului este impus inclusiv în leg-
tur cu drepturile i obligaiile ce revin prinilor copi-
lului, altor reprezentani legali ai si, precum i oricror
persoane crora acesta le-a fost plasat în mod legal. (3)
Principiul interesului superior al copilului va prevala în
toate demersurile i deciziile care privesc copiii, între-
prinse de autoritile publice i de organismele private
autorizate, precum i în cauzele soluionate de instan-
ele judectoreti”.
Definire Principiul interesului superior al copilului, cu ocazia

ascultrii sale, reprezent o regul fundamental care
presupune c orice activitate desfurat de fiecare
participant al procedurii de ascultare, trebuie s fie
orientat ctre asigurarea realizrii i prezervrii intere-
sului superior al copilului, fie în general, fie în anumite
situaii particulare, în orice context, aplicându-se valo-
rile i principiile generale ale Conveniei5.
Corelarea cu Din substana dispoziiilor Conveniei rezult c orice

alte principii interpretare a principiului interesului superior al copilului
trebuie s fie în concordan cu spiritul întregii Convenii
i în mod special, cu considerarea copilului ca persoan
cu opinii i sentimente proprii, cu drepturi civile i
politice, precum i cu dreptul la protecie special.
Principiul interesului superior al copilului i cel al
dreptului de a îi exprima liber opinia se condiioneaz
reciproc, fiecare dintre aceste dou principii constituind
5
UNICEF, Manual pentru Implementarea Conveniei cu privire la Drepturile
Copilului, Bucureti, Ed. Vanemonde, 2006, p. 47.
concomitent, un fundament, o garanie i o limitare

pentru cellalt.
Aplicarea Transpunând în termeni practici, aceast corelare, rezult
practic a c ascultarea unui copil va fi subordonat imperativului
principiului prevalrii interesului superior al copilului, atât din
punct de vedere tehnico-judiciar, de asigurare a celor
mai bune condiii materiale, tehnice, logistice, în vede-
rea audierii, cât i din punct de vedere substanial în
privina coninutului ascultrii propriu-zise i evalurii
opiniei copilului în scopul aprecierii soluiei optime
care se impune a fi luat în legtur cu acesta în funcie
de ipostaza judiciar în care se afl.
Situaia de În virtutea acestui principiu, se admite i existena unor

refuz a situaii de refuz motivat al (re)ascultrii, exempli gratia,
ascultrii i când (re)ascultarea ar fi traumatizant pentru copil, ca
reascultrii urmare a relatrii unor experiene grave, neplcute, pe
care le-a trit.
Determinan În procesul de audiere/ascultare a minorului, magistratul

de scop va fi ghidat în permanen, de interesul superior al copi-
lului, începând cu alegerea locului i timpului ascultrii,
cu pregtirea prealabil a ascultrii, continuând cu deter-
minarea modalitii concrete de ascultare, cu genul i
specificul explicaiilor i întrebrilor adresate i fina-
lizând cu evaluarea individual i asociat a opiniei
exprimate a copilului sau a declaraiei sale.
Respectarea De asemenea, principiul în discuie presupune prin

drepturilor concept, respectarea cu ocazia ascultrii, a drepturilor
copilului pe fundamentale ale copilului: inter alia, dreptul su de
parcursul informare care, în materia care ne intereseaz, repre-
ascultrii zint unul dintre drepturile-garanii ale dreptului funda-
mental de a îi exprima opinia; dreptul su de a bene-
ficia de asisten de specialitate care presupune dup
caz, servicii de asisten psihologic, medical, legal
i aducerea la cunotin, a modului concret în care
poate aplica pentru ele (în situaia în care ele nu au fost
deja furnizate); dreptul de a fi tratat cu demnitate i

compasiune; dreptul de a fi protejat de orice form de
discriminare; dreptul la confidenialitate; dreptul de a fi
protejat de vicisitudinile unui proces; dreptul la sigu-
ran; dreptul de a beneficia de msuri speciale pre-
ventive (care s preîntâmpine lezarea sa în continuare);
dreptul la reparaie.6
Jurisprudena Importana deosebit a opiniei exprimate a copilului i

în materie a modalitii concrete i efective de ascultare a sa în
vederea prevalenei interesului superior al copilului, a
fost statuat de Curtea European a Drepturilor Omului
care a reinut c „interesul copiilor impunea s se in
cont de opiniile lor din momentul în care au atins
maturitatea necesar pentru a îi exprima punctul de
vedere cu privire la acest aspect” în spe copii au
respins ideea de a pleca în Italia împreun cu prinii
lor adoptivi considerându-se c la atingerea vârstei de
la care se putea considera rezonabil c personalitatea
lor s-a structurat suficient ele au dobândit maturitatea
necesar pentru a-i exprima prerea cu privire la
mediul în care doresc s fie crescute.7
În hotrârea sa (parte component a blocului de
convenionalitate), instana de contencios european a
artat c minorele au respins ideea de a se altura
prinilor lor adoptivi i de a pleca în Italia din
momentul în care au atins o vârst începând cu care se
putea considera, în mod rezonabil, c personalitatea lor
era suficient de structurat i c ele dobândiser
maturitatea necesar pentru a îi exprima prerea cu
privire la mediul în care doresc s fie crescute8.
6
Guidelines on Justice in Matters involving child victims and witnesses of
crime, Child-friendly version, 2006, p. 6-24, http://www.ibcr.org/editor/assets/
thematic_report/2/2007_child-friendly_guidelines_en.pdf.
7
Hotrârea CEDO din 22 iunie 2004, cauza Pini i Bertani, Manera i Atripaldi
c. României, publicat în M. Of. nr. 1254 din 23 decembrie 2004, § 74, 76, 82,
99 i 135.
8
A se vedea § 74, 76, 82, 99 i 135 din hotrâre.
Cu toate acestea, prin sentina civil nr. 20/2005 a

Tribunalului pentru Minori i Familie Braov9, s-a
dispus în legtur cu copilul Florentina, integrarea
minorei în familia adoptatoare, reinându-se c exista o
hotrâre de încuviinare a adopiei, care îns nu putea fi
pus în executare din cauza opunerii complexului
educaional unde se afla minora i deoarece s-a dovedit
c aceasta este supus unui abuz fizic i emoional în
centrul respectiv.
Relevant în acest sens a fost considerat faptul c, dei
nu a fost informat în legtur cu derularea procesului
de adopie, fetia i-a împrtit mamei sociale dorina
de a fi adoptat, declarând c nu a formulat personal
niciodat o cerere de desfacere a adopiei.
Aadar, dup ce Curtea european de la Strasbourg a
reinut opinia luat în mod adecvat i exprimat ferm, a
copilului, pentru a îi fundamenta decizia sa de
exonerare de rspundere, a Statului român, pe trâmul
art. 8 din Convenia European a Drepturilor Omului i
Libertilor Fundamentale, minora a contestat informa-
rea sa în legtur cu derularea procesului de adopie,
deficien reinut în considerentele hotrârii sale
irevocabile, de instana de judecat român.
Interesul Într-o alt cauz, în care minora i-a exprimat verbal

copilului i dorina de a merge într-un centru de plasament,
prevalena împreun cu fraii i surorile ei, întrucât acas nu
opiniei sale dispune de hran, îmbrcminte i educaie colar,
tribunalul10 a considerat c este în interesul superior al
copilului s fie instituionalizat într-un centru de plasa-
ment, deoarece viaa copilului era periclitat din cauza
condiiilor insalubre din locuin, a faptului c nu era
9

iian Dana, Cauzele cu minori în materie civil i penal. Practic judi-
ciar, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2006, p. 64-82.
10
Sentina civil nr. 155/F din 2 martie 2005 a Tribunalului Bucureti, Secia
a V-a civil, publicat în Protecia copilului i adopia. Practic judiciar de
Andreea Florina Mateescu, Ioana Cristina Gheorghe-Bdescu, Ed. Hamangiu,
2008, p. 167-169.
supravegheat, mama neîndeplinindu-i obligaiile de

printe.
Dând prevalen opiniei exprimat de minor prin
prisma principiului interesului superior al copilului,
tribunalul11 a apreciat c se impune a fi meninut
msura plasamentului în regim de urgen având în
vedere aspectele reinute în raportul privind situaia
copilului, din care rezult c mama acestuia este
plecat în Italia, c minorul a rmas în grija bunicii
materne, dar i declaraia minorului care a artat c a
plecat de acas deoarece tatl su îl btea i nu se
ocupa de îngrijirea lui, precizând, totodat, c dorete
s rmân în centrul de plasament.
II.2. Principiul specializrii magistratului
Consideraii Este incontestabil faptul c specializarea în justiia juve-

generale nil i dreptul familiei implic o instruire i o înclinaie
special. Tipului aparte de personalitate a copilului
caracterizat prin imaturitate bio-psihic, trebuie s îi fie
configurat un model social judiciar adecvat, fundamentat
pe educare, protecie, care, printr-o procedur special,
prin programe i metode psihopedagogice complexe, s
determine o canalizare a sa ctre valorile societii.
Din punct de vedere psihologic, ascultarea copiilor
ridic probleme speciale. În absena unei specializri i
instruiri adecvate a judectorilor, asemenea audieri pot
avea consecine nefaste asupra unui copil.
Cerine Ascultarea copilului reprezint un proces deosebit de

specifice complex, care impune actorilor implicai, exigene profe-
sionale, psiho-intelectuale i moral-afective12. Magistratul
11
Sentina civil nr. 157/F din 2 martie 2005 a Tribunalului Bucureti, Secia
a V-a civil, publicat în Protecia copilului i adopia. Practic judiciar de
2008, p. 172-174.
12
Aurel Dublea, et. al., Ghid de Practici Instituionale în Instrumentarea
Cauzelor cu Minori, Iai, Asociaia Alternative Sociale, 2005, p. 68-69.
care instrumenteaz o astfel de cauz trebuie s fie un

foarte bun profesionist, familiarizat cu tiinele conexe
(psihologia dezvoltrii, victimologie, sociologie, etc.)13.
Magistratul pentru copii trebuie s fie în msur s gseas-
c metoda cea mai potrivit pentru a stabili un contact
optim cu copilul, pentru a îi câtiga încrederea i pentru a
îi asigura un mediu securizat pe parcursul ascultrii.
În lipsa dezvoltrii i aproprierii permanente a unor ase-
menea exigene, devine obligatorie pregtirea magistra-
tului în acest sens, activitate inclus în procesul de spe-
cializare a acestuia.
Definire Principiul specializrii magistratului poate fi definit ca

fiind acea regula fundamental ce reclam ca ascultarea
unui copil, indiferent de natura procedurii în care
particip i indiferent de calitatea sa concret, s fie
realizat de magistrai specializai, cu pregtire i
aptitudini în domeniu.
Principiul este, de altfel, impus de reglementrile inter-
naionale în domeniu14, reafirmat de organismele de
monitorizare a drepturilor copiilor.15
Formarea magistratului pentru minori, atât iniial, cât i
continu, reprezint un deziderat absolut care nu
permite nici o derogare, deoarece domeniul justiiei
13
Art. 22 par. 1 din Ansamblul Regulilor Minime ale Naiunilor Unite privind
Administrarea Justiiei pentru Minori, adoptat prin Rezoluia 40/33 din 29
noiembrie 1985, la cea de-a 96 Adunare General a Organizaiei Naiunilor
Unite, http://www.anp-just.ro/recomandari/beijing.htm.
14
Art. 22 par. 1 din Ansamblul Regulilor Minime ale Naiunilor Unite privind
Administrarea Justiiei pentru Minori, adoptat prin Rezoluia 40/33 din 29 noiembrie
1985, la cea de-a 96 Adunare General a Organizaiei Naiunilor Unite,
http://www.anp-just.ro/recomandari/beijing.htm accesat la 9 august 2009.
15
Comitetul pentru Drepturile Copilului i-a exprimat îngrijorarea real cu
privire la absena unui sistem de justiie juvenil sau asupra lipsei eficienei i
eficacitii administrrii justiiei juvenile, în particular asupra lipsei sale de
compatibilitate cu Convenia cu privire la Drepturile Copilului sau cu alte
standarde relevante ale Naiunilor Unite: referirile la Armenia, UN doc.
CRC/C/94, Raportul celei de-a 23-a sesiuni (2000), par. 350, la Grenada,
par. 411(a) sau la Africa de Sud, par. 455(a).
pentru minori este unul deosebit de delicat, el punând

accentul pe protecie, consiliere i recuperare.
II.3. Principiul audierii difereniate
Consideraii Problematica drepturilor copilului i ale tânrului are ca

generale premis, pe de o parte, vulnerabilitatea sa, generat de
imaturitatea sa fizic i intelectual, care reclam un
suport deosebit, iar, pe de alt parte, vocaia acestuia
de a se bucura pe deplin, de drepturile sale, individual,
dar i în concurs cu alte persoane16.
Aceste premise impun necesitatea stabilirii unui set de
reguli de ascultare a copilului, difereniat în funcie de
anumite criterii: categoria de vârst din care face parte
copilul ascultat, experiena personal a acestuia, mediul
de provenien, calitatea procesual a minorului ascultat,
astfel cum se regsesc ele în fiecare caz în parte17.
Consacrare Copiii trebuie tratai pe parcursul procedurii judiciare
internaional într-o „manier sensibil i caracterizat prin grij,
luându-se în considerare situaia lor personal i
nevoile lor imediate, vârsta, sexul, eventualele dizabi-
liti i gradul de maturitate, fiindu-le pe deplin respec-
tat, integritatea lor fizic, mental i moral. Fiecare
copil trebuie tratat individual, cu propriile sale nevoi,
dorine i sentimente”18.
16
Preambulul Conveniei Organizaiei Naiunilor Unite cu privire la
Drepturile Copilului, par. 1.9; http://daccessdds.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/
NR0/547/84/IMG/NR054784.pdf?OpenElement.
17
Art. V pct. 10 i 11 din Guidelines on Justice in Matters involving Child
Victims and Witnessses of Crime Anex la Rezoluia 2005/20 a Consiliului
Economic i Social, http://www.un.org/docs/ecosoc/documents/2005/resolutio-
ns/Resolution%202005-20.pdf Organizaia Naiunilor Unite – „Model de lege i
Comentarii însoitoare asupra Ghidului de bune practici în problemele privind
implicarea judiciar a copiilor victime sau martori ai unei infraciuni”, în limba
englez, New York, 2009.
18
Supra, nota 3.
Criterii de Criteriul evocat al categoriei de vârst din care face

audiere parte copilul impune necesitatea de a înelege modul
difereniat cum se constituie caracteristicile, funciile, procesele
psihice de la cele mai fragede vârste i evoluia lor pe
tot parcursul existenei umane, împreun cu progresele
care caracterizeaz fiecare vârst19.
Din acest punct de vedere, fiecare etap de vârst a
dezvoltrii copilului, se caracterizeaz printr-o anumit
dezvoltare somato-fiziologic i totodat, printr-o
anumit evoluie psihologic, regsit în elementele
sale de referin: memorie, atenie, voin, afectivitate,
limbaj, gândire, imaginaie i personalitate20.
În consecin, i modul de interaciune juridic cu
minorul va fi diferit în funcie de acest variabile.
Criteriul experienei personale a copilului ascultat este
important în alegerea modalitii concrete de intervie-
vare, deoarece, sub un prim aspect, experiena perso-
nal, general a copilului, îi configureaz nivelul
concret de dezvoltare lingvistic i cognitiv, iar sub un
al doilea aspect, experiena concret a copilului (care
poate determina i calitatea sa procesual: inculpat,
martor, parte vtmat, reclamant, subiect al procedurii
i participant pro-activ) determin o abordare psiholo-
gic diferit a fiecrui copil în parte, chiar dac,
principial, calitatea procesual a copilului ascultat va
determina i unele reguli comune de ascultare.
Criteriul mediului de provenien al copilului este de
natur s individualizeze tehnicile de ascultare în
raport de ansamblul factorilor etnic, social, religios,
cultural, etc. care se configureaz în acel status quo al
copilului de care magistratul trebuie de asemenea, s
in seama i care îi las amprenta i determin
dezvoltarea acestuia.
19
C. Luca .a., Ghid de practici Instituionale în Instrumentarea Cauzelor cu
Minori, Asociaia Alternative Sociale, Iai, 2005, p. 193.
20
dactic i Pedagogic, Bucureti, 1997, p. 10-15.
Concluzii Ascultarea copilului reprezint aadar, un act proce-

dural intuitu personae, în considerarea persoanei aces-
tuia. Eo ipso, magistratul trebuie s obin în prealabil
ascultrii, informaiile legate de aceste elemente enun-
ate, pentru a putea sprijini copilul în exprimarea opi-
niei sau a declaraiei sale, pentru a-i asigura msurile
de asisten reclamate de situaia sa special i pentru a
putea s îl îneleag deplin.
II.4. Principiul pregtirii prealabile a magistratului, din

perspectiva interrelaionrii cu copilul
Noiune i Magistratul care urmeaz s asculte un copil, trebuie s

definire se pregteasc el însui, pentru audiere.
Principiul enunat reprezint regula fundamental a
oricrei ascultri ce presupune pregtirea prealabil a
magistratului, pentru a relaiona cu copilul, în proce-
dura concret a ascultrii sale.
În domeniul justiiei pentru minori i mai ales, la
momentul lurii de contact cu copiii, magistratul trebuie
s reprezinte chiar i în scurtul timp al discuiei cu copi-
lul sau tânrul, un model social pozitiv pentru acesta,
imaginea magistratului trebuind s fie apt în a îi conferi
copilului, un sentiment consolidat de siguran, speran
i încredere în posibilitile sale de afirmare în viitor.
Întâlnirea cu copilul, a crui personalitate este în for-
mare, trebuie s se constituie într-o imagine memorabil
pentru acesta, care s îi determine sau s îi consolideze
configurarea adevratului sistem de valori sociale.
Tocmai de aceea, contient de impactul asupra unei
personaliti în evoluie i având nobilul rol de a sprijini
copilul, indiferent de situaie, magistratul trebuie s
apar în faa acestuia calm (dincolo de stresul zilnic
cotidian i profesional), încreztor în copil i în posi-
bilitile acestuia, receptiv la opiniile i nevoile copi-
lului, demn în atitudine, într-un cuvânt, maiestuos.
Magistratul are datoria de a îi pregti i asigura carac-
terul educativ al actului ascultrii. În acest sens, analiza
i alegerea prealabil, a celor mai potrivite comparaii

de experien de via, a celor mai potrivite exemple i
modele sociale pozitive, a celor mai indicate aforisme,
concluzii înelepte, aferente situaiei concrete a copilu-
lui, reprezint o cerin inerent asigurrii unei ascultri
de succes.
III. Interdependena principiilor

Corelare Audierea unui copil reprezint un act procedural pentru
structural a crui reuit este necesar aadar, respectarea mai
multor reguli de baz care se compun în nucleul dur al
acestei instituii, instituie care, indiferent de denumirea
sa concret (ascultare conform art. 24 din Legea
nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor
copilului sau audiere conform exempli gratia, art. 95 din
acelai act normativ), d coninut dreptului fundamental
al copilului de a-i exprima în mod liber, opinia asupra
oricrei probleme care îl privete sau reprezint mijlo-
cul de administrare a declaraiei sau mrturiei copilului.
Natura Dei distincte ca i coninut, principiile generale de

juridic audiere a unui copil se afl într-o strâns legtur între
comun ele, atât datorit naturii lor juridice, dar i ca urmare a
finalitii lor concrete: realizarea unei ascultri de
succes a copilului.
Necesitatea În concret, nu putem vorbi despre o specializare a ma-

pregtirii gistratului pentru minori, dac acesta nu are cunotine
complexe a aprofundate despre specificul fiecrei categorii de vârst
magistratului a copiilor i ca atare, despre necesitatea de a aborda o
tehnic de audiere adaptat în funcie de nivelul concret
de dezvoltare lingvistic i cognitiv al minorului.
De asemenea, o pregtire a magistratului, prealabil
interaciunii cu copilul, nu poate fi conceput cu totul,
în afara exigenelor minimale ale domeniului justiiei
pentru minori, exigene care se subsumeaz principiului
specializrii în domeniu.
Consideraii Pe de alt parte, toate celelalte principii sunt indisolubil

de scop legate de principiul interesului superior al copilului. Cu
alte cuvinte, specializarea i pregtirea prealabil, adop-
tarea unei anumite tehnici de audiere în funcie de
diverse criterii, sunt realizate pentru ca ascultarea în
sine s se realizeze într-o manier prietenoas i protec-
toare pentru copil.
Bibliografie
1. Losano, Mario G., Marile sisteme juridice. Introducere în dreptul
european i extraeuropean, Editura All Beck, Bucureti, 2005.
2. Le I., Sisteme juridice comparate, Editura All Beck, Bucureti,
2002.
3. Zltescu V.D., Panorama Marilor Sisteme Contemporane de
Drept, Editura Continent XXI, Bucureti, 1994.
4. Tomescu M., Dreptul Familiei. Protecia Copilului, Editura All
Beck, Bucureti, 2004.
5. Woll, P., Binstock, H. Robert, America’s Political System. Fourth
Edition, New York, Random House, 1984.
6. Luca C., Luca, S., Dublea A., tefroi N., Gafta G., Moisescu R.,
Mursa L., Scripcaru C., Pucau D., Vlad M., Ghid de Practici Institu-
ionale în Instrumentarea Cauzelor cu Minori, Iai, Asociaia Alternative
Sociale, 2005.
7. Bogdan, Drago; Selegean, Mihai – coordonatori – Jurisprudena
CEDO – studii i comentarii, realizat de Institutul Naional al Magistra-
turii, 2005.
8. Raportul Aba Ceeli, Îmbuntirea cadrului instituional al instan-
elor pentru minori i familie din România. Proiect – 2007.
9. UNODC, Justice in Matters involving Child Victims and
Witnessses of Crime, Model Law and Related Commentary, New York,
2009.
10. United Nations Guidelines on Justice in Matters involving child

victims and witnesses of crime, Child-friendly version, tiprit în Austria,
2006.
11. UNICEF, Manual pentru Implementarea Conveniei cu privire la
Drepturile Copilului, Editura Vanemonde, Bucureti, 2006.
12.
iian, Dana, Cauzele cu minori în materie civil i penal.
Practic judiciar, Editura Hamangiu, Bucureti, 2006.
Adrese de internet
http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolution%202005-20.pdf.
http://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-
reform/UNODC_UNICEF_Model_Law_on_Children.pdf.
http://conventions.coe.int/treaty/en/Treaties/Html/160.htm.
http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Reports/Html/160.htm
http://daccessdds.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/477/40/IMG/NR0
47740.pdf?OpenElement
http://daccessdds.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/547/84/IMG/NR0
54784.pdf?OpenElement.
Capitolul IV
Ascultarea copilului
în procedurile judiciare civile
Mariana Haralambe∗
I. Consideraii introductive
Ipostaze Privit prin prisma vulnerabilitii sale, determinat de
judiciare ale imaturitatea sa fizic i intelectual, dar deopotriv i
copilului prin prisma recunoaterii sale incontestabile ca subiect
de drept cu drepturi depline, fr nicio discriminare fa
de adult, copilul particip în mod inerent, în procedurile
judiciare, inclusiv civile.
Complexitatea raporturilor sociale în care copilul se
manifest individual, dar i ca grup, determin o varie-
tate de ipostaze judiciare ale acestuia. Astfel, copilul
devine participant activ al procedurii judiciare i nu
doar subiectul su1.
Copilul Putând participa în cauzele judiciare privind desfacerea
participant cstoriei prinilor si, însoit de încredinarea sa2, în
activ în cele privind modificarea msurilor privitoare la drepturi-
∗
Mariana Haralambe este judector în cadrul Curii de Apel Bucureti,
Secia a III-a Civil i pentru Cauze cu Minori i de Familie. Este formator în
cadrul Institutului Naional al Magistraturii, în domeniul Justiiei pentru Minori.
1
Potrivit Capitolului II, lit. A, pct. 33 din Raportul Explicativ al Conveniei
Europene cu privire la exercitarea drepturilor copiilor (ETS 160) http://conven-
tions.coe.int/treaty/en/Treaties/Html/160.htm, accesat la data de 9 august.2009.
2
Potrivit art. 42 alin. (1) C. fam.: „Instana judectoreasc va hotrî, odat cu
pronunarea divorului, cruia dintre prini vor fi încredinai copiii minori. În
acest scop, instana va asculta prinii i autoritatea tutelar i, inând seama de
interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dac au împlinit vârsta de
zece ani, va hotrî pentru fiecare dintre copii, dac va fi încredinat tatlui sau
mamei.”.
proceduri le personale sau patrimoniale între prini i copii3,

dobândind chiar i calitatea de reclamant, potrivit drep-
tului intern, dac a împlinit vârsta de 14 ani în aceast
ultim categorie de cauze. Copilul poate fi prezent
(eventual, alturi de ali copii), în procedura sancionrii
drepturilor sale fundamentale, posibilitate prevzut pe
plan intern de art. 29 din Legea nr. 272/2004 privind
protecia i promovarea drepturilor copilului4. Calitatea
de reclamant poate aparine copilului i în aciunile
pentru stabilirea filiaiei fa de mam, în tgduirea
paternitii, în contestarea recunoaterii de paternitate sau
în stabilirea paternitii din afara cstoriei5.
3
Conform art. 44 alin. (1) C. fam.: „În cazul schimbrii împrejurrilor, la
cererea oricruia dintre prini sau a copilului, dac acesta a împlinit vârsta de
paisprezece ani, a autoritii tutelare sau a vreunei instituii de ocrotire, instana
judectoreasc va putea modifica msurile privitoare la drepturile i obligaiile
personale sau patrimoniale între prinii divorai i copii.”.
4
Conform art. 29 din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
drepturilor copilului, publicat în M. Of., Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004,
„(1) Copilul are dreptul s depun singur plângeri referitoare la înclcarea
drepturilor sale fundamentale. (2) Copilul este informat asupra drepturilor sale,
precum i asupra modalitilor de exercitare a acestora.”.
5
Potrivit Art. 52 C. fam.: „Aciunea pentru stabilirea filiaiei fa de mam
aparine numai copilului; ea poate fi pornit de reprezentantul legal, în cazul în
care copilul este minor sau pus sub interdicie.”.
Art. 54 din acelai cod stipuleaz: „Paternitatea poate fi tgduit, dac este
cu neputin ca soul mamei s fie tatl copilului. Aciunea în tgduirea
paternitii poate fi pornit de oricare dintre soi, precum i de ctre copil; ea
poate fi continuat de motenitori.”.
Conform art. 58: „Recunoaterea care nu corespunde adevrului poate fi
contestat de orice persoan interesat. Dac recunoaterea este contestat de
mam, de cel recunoscut sau de descendenii acestuia, dovada paternitii este
în sarcina autorului recunoaterii sau a motenitorilor si.”.
Art. 59 C. fam. prevede: „Aciunea în stabilirea paternitii din afara cs-
toriei aparine copilului i se pornete în numele su de ctre mam, chiar dac
este minor, ori de reprezentantul lui legal.”.
Ascultarea copilului în procedurile judiciare civile 65
Tipologia Copilul este participant activ i subiectul principal al

procedurilor procedurilor privind instituirea sau modificarea unei
judiciare msuri de protecie special sau alternativ ori al celor
civile în care privind adopia, în temeiul dispoziiilor art. 125 al Legii
este implicat nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor
copilul copilului6, respectiv al art. 17 al Legii nr. 273/2004
privind regimul juridic al adopiei7. De asemenea, impli-
carea copilului în procesul decizional care îl privete,
vizeaz procedura înapoierii sale, în cazul deplasrii
transfrontaliere ilicite sau al reinerii sale ilicite, ipoteze
subsumate conceptului juridic civil al rpirii interna-
ionale de copii8. Nu mai puin, copilul poate fi martor
6
Potrivit art. 125 alin. (1) i (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i pro-
movarea drepturilor copilului: „(1) Cauzele prevzute la art. 124 (cauzele privind
stabilirea unei msuri de protecie special – n.a.) se soluioneaz în regim de
urgen, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direciei generale de
asisten social i protecia copilului i cu participarea obligatorie a procurorului.
(2) Audierea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie i se face cu
respectarea prevederilor art. 24, cu excepia cauzelor care privesc stabilirea unei
msuri de protecie special pentru copilul abuzat sau neglijat; în acest caz,
audierea copilului se face cu respectarea prevederilor art. 95 alin. (3).”
7
Art. 17 din Legea nr. 273/2004 privind protecia i promovarea drepturilor
copilului publicat în M. Of., Partea I nr. 557 din 23/06/2004 stipuleaz:
„(1) Consimmântul la adopie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se
d în faa instanei judectoreti, în faza încuviinrii adopiei. (2) Adopia nu va
putea fi încuviinat fr consimmântul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.
(3) Anterior exprimrii consimmântului, direcia în a crei raz teritorial domi-
ciliaz copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sftui i informa pe acesta, inând
seama de vârsta i de maturitatea sa, în special asupra consecinelor adopiei i ale
consimmântului su la adopie, i va întocmi un raport în acest sens.”
De asemenea art. 9 alin. (1), (2) lit. f) din Convenia European în materia
adopiei de copii, adoptat la Strasbourg, la 24.04.1967, stipuleaz: „1. Autori-
tatea competent nu va pronuna o adopie decât dup o anchet corespun-
ztoare privind adoptatorul, copilul i familia sa. 2. Ancheta va trebui, cores-
punztor fiecrui caz, s cuprind, printre altele, urmtoarele elemente: (…)
f) sentimentul copilului cu privire la adopia propus”.
8
Conform art. 13 alin. (2) din Convenia de la Haga din 25.10.1980 asupra
aspectelor civile ale rpirii internaionale de copii (la care România a aderat
prin Legea nr. 100/1992, publicat în M. Of. nr. 243/1992) publicat în M. Of.
nr. 243 din 30 septembrie 1992: „Autoritatea judiciar sau administrativ poate,
într-o cauz civil, potrivit art. 195 C. proc. civ. raportat

la prevederile art. 190 C. proc. civ.9
Corelaia cu Diversitatea situaiilor judiciare în care este implicat
dreptul copilul este enuniativ, reclamând corelativ dreptul
copilului de copilului capabil de discernmânt de a-i exprima liber
a-i exprima opinia în orice problem care îl privete, opinia sa fiind
liber opinia luat în considerare în raport de vârsta i gradul su de
maturitate10.
Principiul ascultrii opiniei copilului a fost consacrat în
legislaia româneasc prin 6 lit. h)11 i ale art. 2412 ale
de asemenea, s refuze a dispune înapoierea copilului, dac constat c acesta

se împotrivete la înapoierea sa i c a atins o vârsta sau o maturitate care face
necesar s se in seama de opinia sa.”.
În acelai sens, pct. 19 din preambulul Regulamentului Consiliului Uniunii
Europene (CE) nr. 2201/2003 din 27.11.2003 privind competena judiciar,
recunoaterea i executarea hotrârilor în cauzele de familie i în cauzele referi-
toare la rspunderea printeasc, ca i art. 11 alin. (2) din acelai act normativ
comunitar, stabilesc: „(19) Ascultarea copilului joac un rol important în apli-
carea prezentului regulament fr ca acest act s aib ca efect modificarea
procedurilor naionale aplicabile în aceast materie. (…) La aplicarea articolelor
12 i 13 din Convenia de la Haga din 1980, se asigur posibilitatea de ascultare
a copilului în cadrul procedurii, cu excepia cazului în care aceasta este
necorespunztoare în conformitate cu vârsta sau gradul su de maturitate.”
9
Conform art. 195 C. proc. civ.: „Copilul mai mic de 14 ani i persoanele
care din pricina debilitii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discer-
nmânt, pot fi ascultate, îns la aprecierea depoziiei, instana va ine seama de
situaia special a martorului”, iar art. 190 C. proc. civ. arat: „În pricinile pri-
vitoare la starea civil sau divor se vor putea asculta rudele i afinii mai
sus-artai, în afar de descendeni”.
10
Art. 12 din Convenia cu privire la drepturile copilului adoptat de Adu-
narea General a ONU la 20.11. 1989 în New York, ratificat în România prin
Legea nr. 18 din 1990 republicat în M. Of. nr. 314 din 13 iunie 2001.
11
Conform art. 6 lit. h) din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promo-
varea drepturilor copilului: „Respectarea i garantarea drepturilor copilului se
realizeaz conform urmtoarelor principii: (…) h) ascultarea opiniei copilului i
luarea în considerare a acesteia, inând cont de vârsta i de gradul su de
maturitate”.
12
Conform art. 24 din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
drepturilor copilului: „(1) Copilul capabil de discernmânt are dreptul de a-i
exprima liber opinia asupra oricrei probleme care îl privete. (2) În orice
Legii nr. 272/2004 privind protecia i promovarea

drepturilor copilului.
Cadrul juridic reglementator enunat ridic problema
determinrii concrete de ctre magistrat a modalitii de
ascultare a copilului aflat într-o situaie concret.
Enumerarea realizat pentru a reliefa diversitatea ipote-
zelor judiciare care reclam prezena i participarea
copilului, nu este exhaustiv, întrucât complexitatea
vieii sale sociale enunate, multitudinea aspectelor de
manifestare ale copilului determin un orizont nesfârit
al cauzelor în care copilul îi poate exprima în deplin
cunotin, opinia sa asupra problemelor care îl privesc
sau în care poate fi martor. Aceast varietate nu poate fi
surprins în tipare legislative rigide, cu atât mai puin în
contextul în care dinamica i evoluia societii în
ansamblul su, înregistreaz un ritm accelerat.
Inexistena În configurarea acestui rspuns, trebuie se impun în
unei regle- prealabil, trei constatri:
mentri În primul rând, analiza dispoziiilor legale interne deno-
complete a t concluzia inexistenei unei reglementri concrete,
procedurii detaliate, a procedurii obinuite de ascultare / audiere a
procedur judiciar sau administrativ care îl privete copilul are dreptul de a fi

ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu
toate acestea, poate fi ascultat i copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani,
dac autoritatea competent apreciaz c audierea lui este necesar pentru
soluionarea cauzei. (3) Dreptul de a fi ascultat confer copilului posibilitatea de
a cere i de a primi orice informaie pertinent, de a fi consultat, de a-i exprima
opinia i de a fi informat asupra consecinelor pe care le poate avea opinia sa,
dac este respectat, precum i asupra consecinelor oricrei decizii care îl
privete. (4) În toate cazurile prevzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor
fi luate în considerare i li se va acorda importana cuvenit, în raport cu vârsta
i cu gradul de maturitate a copilului. (5) Orice copil poate cere s fie ascultat
conform dispoziiilor alin. (2) i (3). În caz de refuz, autoritatea competent se
va pronuna printr-o decizie motivat. (6) Dispoziiile legale speciale privind
consimmântul sau prezena copilului în procedurile care îl privesc, precum i
prevederile referitoare la desemnarea unui curator, în caz de conflict de
interese, sunt i rmân aplicabile”.
de audiere a copilului (terminologia fiind una sinonim, din punct de

copilului vedere al regimului juridic), în pofida recomandrilor
internaionale în acest sens13, existând doar dispoziii
legale procedurale disparate circumscrise anumitor pro-
ceduri speciale de ascultare14.
Ascultarea În al doilea rând, ascultarea copilului care a împlinit
obligatorie a vârsta de 10 ani este în principiu obligatorie prezu-
copilului mându-se c de la aceast vârst copilul ar avea
care a maturitatea necesar pentru a putea s îi formeze i s
împlinit îi exprime opinia sa15, dispoziia legal cu acest con-
vârsta inut reprezentând o obligaie a statului român de a
de 10 ani asigura exerciiul dreptului la liber exprimare a opiniei
copilului16 care poate s îi exercite sau nu acest drept
care rmâne la latitudinea sa17.
Ascultarea Situaia copilului care nu a împlinit vârsta de 10 ani, este

copilului diferit în sistemul judiciar românesc. Potrivit art. 24
13
Guidelines on Justice in Matters involving Child Victims and Witnessses of
Crime Anexa la Rezoluia 2005/20 a Consiliului Economic i Social al O.N.U.,
pct. 2 i 6, în referire la pct. VIII – „The right to be heard and to express views
and concerns” http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolution%202005-20.pdf,
accesat la 7 august 2009.
14
Spre exemplu dispoziiile art. 95 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 refe-
ritoare la audierea minorului în procedura emiterii ordonanei prezideniale;
ascultarea martorului minor conform art. 186-200 C. proc. civ.
15
România a ales din acest punct de vedere, alturi de alte numeroase state,
s defineasc din punct de vedere intelectual, vârsta maturitii copilului, nece-
sare i pentru realizarea acestui drept, prin prevederea sa legal, în art. 24, 125
din Legea nr. 272/2004 sau art. 17 din Legea nr. 273/2004, fr îns a o absolu-
tiza (a se vedea în acest sens, art. 24 alin. (2) teza final i alin. (5) din Legea
nr. 272/2004), în vreme ce alte state, precum ar fi cele aparinând sistemului de
drept islamic, se raporteaz cu precdere, în aprecieri similare, la aspectele
fizice – în acest sens, Losano, Mario G. – Marile sisteme juridice. Introducere în
dreptul european i extraeuropean, Bucureti, Ed. All Beck, 2005, p. 372.
16
Conform art. 24 alin. (2) i art. 125 alin. (2) din Legea nr. 272/2004
privind protecia i promovarea drepturilor copilului.
17
Art. 12 din Convenia european cu privire la exercitarea drepturilor copi-
lului. http://conventions.coe.int/treaty/en/Treaties/Html/160.htm, accesat la data
de 9 august 2009.
care nu a alin. (2) teza final a Legii nr. 272/2004 privind protecia
împlinit i promovarea drepturilor copilului, el poate fi ascultat,
10 ani dac autoritatea competent apreciaz c audierea sa
este necesar pentru soluionarea cauzei. Aadar, criteriul
relevant ar fi acela al caracterului necesar dezlegrii
pricinii. Inconvenientul restricionrii în temeiul caracte-
rului necesar, justificat de legiuitorul român, prin prisma
lipsei de maturitate a copilului din aceast categorie de
vârst, este temperat în parte, de prevederile aliniatului 5
al aceluiai articol, care permit copilului chiar i mai mic
de 10 ani, s solicite s fie ascultat, refuzul autoritii
judiciare trebuind s fie motivat. În acest mod, se
realizeaz o protecie eficient i în privina copilului mai
mic de 10 ani, a crui ascultare nu e apreciat necesar
de instan, dar care dorete totui, s îi exprime punctul
su de vedere. Dispoziia, prin folosirea sintagmei „orice
copil”, este flexibil, dinamic i progresist fa de însei
prevederile art. 12 al Conveniei cu privire la drepturile
copilului, care se raporteaz la „copilul capabil de
discernmânt”.
Cadrul În al treilea rând, legislaia internaional recunoate
juridic copilului ca persoan, i în aceast calitate, acesta are
internaional posibilitatea sa de a se putea bucura de toate drepturile
civile, politice, culturale, economice, sociale, etc.. În
acelai timp, sunt subliniate particularitile copilului –
de persoan în devenire – respectiv absena discern-
mântului i maturitii intelectuale, care limiteaz com-
petena sa juridic în diferite decizii/aciuni i care face
necesar instituirea i reglementarea unor msuri de
asisten, prevenire, protecie i ocrotire, precum i a
unor instituii prin intermediul crora copilul s îi poate
valorifica drepturile fr a fi în vreun fel, lezat sau
prejudiciat18.
Consolidarea Stabilirea unor bune practici în ascultarea minorului
unei compe- este destinat consolidrii acestei competene juridice
18
Sanda Frunz, „Dispoziii naionale în Dreptul Familiei”, plan de seminar
pentru formarea continu, p. 6-7.
tene juridice relativ fragile a copilului.

a copilului Vom proceda astfel deoarece cauzele în care copilul are
calitatea de parte i cele în care este chemat s îi
exprime opinia, ca i participant activ i subiect al
procedurii sunt caracterizate de aceleai particulariti,
sub aspectul ascultrii, particulariti distincte fa de
cele specifice situaiei copilului martor.
II. Etapele audierii copilului
II.1. Pregtirea audierii
Definire Pregtirea ascultrii/interviului const în ansamblul

activitilor desfurate în prealabil ascultrii propriu-
zise, centrate pe asigurarea cadrului tehnic, informativ i
psihologic al ascultrii, destinate s asigure cele mai
bune rezultate ale acesteia19.
Sediul Singurele prevederi legale, în acest sens, sunt cele

materiei prevzute de art. 125 din Legea nr. 272/2004 privind
protecia i promovarea drepturilor copilului cu referire la
art. 95 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 cu privire la
protecia i promovarea drepturilor copilului i art. 17 din
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopiei20.
Aceste dispoziii normative se refer exclusiv la preg-
tirea copilului.
II.2. Întiinarea copilului21
Definire Întiinarea prealabil a copilului reprezint una dintre

msurile de asistare a copiilor de natur a îmbunti
comunicarea i înelegerea procedurilor judiciare în
19
H. Rudolph Schaffer, Introducere în psihologia copilului, ASCR, Cluj
Napoca, 2005, p. 257.
20
Supra nota 8.
21
Autoritatea Naional pentru Protecia Drepturilor Copilului, op. cit., p. 84.
care acesta este implicat i a crei durat se situeaz

între contactul iniial i limita superioar a pierderii
caracterului ei necesar.
Coninut Întiinarea prealabil a copilului este un act procedural
juridic care i se adreseaz acestuia i care const în aducerea
la cunotina sa, a invitaiei de prezentare într-o anu-
mit cauz pentru a îi prezenta punctul su de vedere
(poziia sa procesual sau, dup caz, opinia proprie),
asupra unui aspect determinat sau depoziia sa.
Reglementri În acest sens art. 9 al Guidelines on Justice in Matters
internaionale involving Child Victims and Witnesses of Crime 22,
aplicabil i procedurilor civile23 intitulat „Dreptul la
asisten afectiv”, impune statelor, în cuprinsul pct. 2,
3, 24 i 25, obligaia ca în asistarea copiilor, profe-
sionitii s întreprind toate eforturile în coordonarea
sprijinului copilului, astfel încât copilul s nu fie subiect
al unor intervenii excesive.
II.2.1. În procedurile în care copilul este subiect – participant activ sau

parte
Absena unui Prevederile naionale nu reglementeaz procedura
cadru juridic întiinrii copilului participant activ sau parte la aceste
naional proceduri.
22
Anex la Rezoluia 2005/20 Guidelines on Justice in Matters involving
Child Victims and Witnesses of Crime, adoptat de Consiliu Economic i Social
http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolution%202005-20.pdf, iar Justice in
Matters involving Child Victims and Witnesses of Crime. Model Law and
Related Commentary. http://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-
reform/UNODC_UNICEF_Model_Law_on_Children.pdf, New York 2009.
23
Potrivit punctului 6 din Guidelines on Justice in Matters involving Child
Victims and Witnesses of Crime, Anexa la Rezoluia 2005/20 Guidelines on
Justice in Matters involving Child Victims and Witnesses of Crime „Ghidul poate
fi de asemenea aplicat în procesele (...) din domeniile nepenale ale legii, inclu-
zând, dar nelimitându-se la, încredinare (custodie), divor, adopie, protecia
copilului, sntate mental, cetenie, imigraia i dispoziiile privind refugiaii”,
http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolution%202005-20.pdf.
Citarea Copilul parte în procedur va fi citat prin reprezentantul

reprezen- su legal24 fr ca înmânarea citaiei s se poat face
tantului unui copil sub 14 ani împlinii25. Prin urmare copilul
legal este invitat prin actul întiinrii la o participare activ în
cadrul procedurii.
Întiinarea Din punct de vedere practic, întiinarea se poate realiza
direct direct, prin intermediul unei invitaii adresate copilului,
exprimate în cuvinte accesibile acestuia, prin adaptarea
vocabularului în funcie de nivelul de dezvoltare inte-
lectual. Invitaia trebuie s fie clar, concis i realizat
în aa fel încât s nu îi provoace team. Ea va cuprinde
meniunea obiectului cauzei, invitaia de a veni i a-i
exprima opinia cu meniunea indicrii locului i timpu-
lui prezentrii sale, a posibilitii de a fi însoit de o per-
soan apropiat, de încredere, precum i datele de
contact ale instanei, pentru a putea cere explicaii i
lmuriri prealabile.
Întiinarea Întiinarea copilului se efectueaz în prezent, de regul,
indirect indirect prin intermediul reprezentantului su legal,
prezent personal sau prin avocatul su, în faa instanei.
Ea se rezum în astfel de cazuri, la solicitarea de a fi
adus copilul. Se recurge la aceast modalitate, în special
atunci când nu exist suspiciuni de manipulare a
copilului. Întiinarea indirect se poate realiza i prin
intermediul direciilor de asisten social i protecia
copilului, cu predilecie în situaiile în care copilul a fost
abuzat sau neglijat i se solicit instituirea unei msuri
de protecie speciale pentru acesta sau în situaiile de
adopie a unui copil. Avantajul unei asemenea moda-
liti const în facilitarea realizrii unei alte subetape de
pregtire, respectiv pregtirea prealabil a copilului.
24
Conform prevederilor art. 85 i urm. C. proc. civ.
25
Conform art. 92 alin. (5) C. proc. civ.: „Înmânarea citaiei nu se poate face
unui minor sub 14 ani împlinii sau unei persoane lipsite de judecat. Puterea
de judecat este presupus pân la dovada contrarie”.
Orientarea Modalitatea de adresare direct a invitaiei, constituie

spre îns, cea mai bun practic în domeniu, pentru c d
întiinarea coninut dreptului copilului de a fi apreciat ca subiect
direct cu drepturi depline în procedura judiciar civil i nu
doar ca „un mic cetean cu drepturi mici”26, copilul
fiind un participant proactiv al procedurilor judiciare i
nu doar un subiect al lor27.
Aceast modalitate de invitare reprezint primul
element al contactului cu copilul, stabilind aadar
raportul socio-judiciar, în baza unor premise de dialog
direct, disponibilitate i responsabilitate.
În evocarea acelorai consideraii, atunci când va
aprecia c cererea de ascultare a copilului având o
vârst mai mic de 10 ani, este întemeiat, instana va
proceda în modul indicat anterior28. Idem ratio, refuzul
de încuviinare a unei astfel de cereri, se va concretiza
într-o adres de rspuns realizat în aceeai manier
simpl, cuprinzând motivul respingerii cererii.
II.2.2. În procedurile în care copilul este martor

Sediul Prevederile art. 188 C. proc. civ., stipuleaz invariabil,
materiei citarea martorului sau chiar aducerea sa cu mandat, pre-
cum i posibilitatea ascultrii martorului la locuina sa29.
26
De Albuquerque, Catarina, Drepturile copilului i administrarea justiiei –
ce rol au judectorii?, http://www.drepturilecopiilor.ro/downloads/CTA_Article_
CRC_Judges_RO.pdf, accesat la 19 august 2009.
27
Raportul explicativ al Conveniei, Capitolul II, lit. a), art. 3, pct. 33.
http://www.just.ro/Portals/0/CooperareJudiciara/GhidCooperareCivila/Conferinta
%20Haga/Raport%20explicativ%2019%20octombrie%201996.doc.
28
29
Potrivit art. 188 C. proc. civ.: „împotriva martorului care lipsete la prima
citare instana poate emite mandat de aducere. În pricinile urgente, se poate
dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen. Dac, dup
mandatul de aducere, martorul nu se înfieaz, instana va putea pi la
judecat. Instana poate încuviina ascultarea martorului la locuina sa, când
acesta este împiedicat de a veni în instan”.
Aceste prevederi legale care vizeaz deopotriv i mar-

torul minor, sunt abrogate în parte, de art. 142 alin. (3)
din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
drepturilor copilului cu referire la art. 2 din acelai act
normativ care consacr prevalena principiului intere-
sului superior al copilului, în orice msur, de orice
natur, care îl privete (aducerea sa cu mandat, printr-o
msur de constrângere fiind evident, contrar acestui
principiu i putând fi înlocuit cu asigurarea unor ser-
vicii de specialitate, cum ar fi consilierea legal, psiho-
logic în vederea determinrii prezentrii sale, dac nu
sunt identificate alte modaliti alternative, cum ar fi
chiar cea prezentat de Cod – ascultarea la domiciliu).
Sub acest aspect, art. 1881 C. proc. civ. corespunde con-
cepiei moderne privind ascultarea minorului30.
Citaia Dat fiind al flexibilitatea31 i rigoarea ce caracterizeaz

însoit de procedurile cu copii, se contureaz necesitatea bunei-
invitaie practici a însoirii citaiei martorului minor, de invitaia
având cuprinsul enunat.
II.3. Locul ascultrii
Amenajri Prealabil ascultrii copilului trebuie individualizat locul

speciale ascultrii. Acesta impune amenajarea special a unor
spaii de ateptare adecvate ascultrii copilului. Potrivit
30
„Dac legea nu prevede altfel, instana, potrivit dispoziiilor prezentului
articol, va putea sanciona urmtoarele fapte svârite în legtur cu procesul,
astfel: (…) 2. cu amend judiciar de la 30 lei la 500 lei: a) neprezentarea
martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mrturie când este
prezent în instan, în afar de cazul în care acesta este minor”.
31
The Honorable G. Jones, William – U.S. Departament of Health and
Human Services – Administration of Children and Families, Administration on
Children, Youth and Families, Children’s Bureau, Office on Child abuse and
Neglect – „Working with the Courts in Child Protection”, 2006, p. 20.
art. 11 pct. 30 lit. d) i pct. 31 lit. b) din Guidelines on

Justice in Matters involving Child Victims and Witnesses
of Crime32 instanele vor trebui dotate cu camere sepa-
rate de ateptare pentru copii i cu spaii private de
intervievare amenajate special, configuraia curilor
trebuind a lua în considerare i copilul. Vizualizarea sau
accesul la aceste spaii de ctre alte persoane, precum
ar fi persoanele acuzate în procedur sau cele ce au
comis vreo fapt prevzut de legea penal, este inter-
zis. Magistratul va pune în vedere ca minorul s atepte
în astfel de spaii i s se prezinte la chemarea sa33.
Individualiza Stabilirea locului unde va avea loc ascultarea, repre-

rea locului zint o alt msur iniiat în sensul impus de art. IX al
ascultrii Guidelines on Justice in Matters involving Child Victims
and Witnesses of Crime – anex la rezoluia indicat,
intitulat „Dreptul la asisten afectiv”, în cuprinsul
pct. 2, 3, 24 i 25. Ea const în individualizarea locului
ascultrii.
Contextul Studiile psihologice34 au demonstrat c unul dintre

audierii factorii care influeneaz memoria copiilor, este
reprezentat de contextul audierii.
32
Anexa la Rezoluia 2005/20 Guidelines on Justice in Matters involving
Child Victims and Witnesses of Crime, adoptat de Consiliu Economic i Social
http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolution%202005-20.pdf., iar Justice in
Matters involving Child Victims and Witnesses of Crime. Model Law and
Related Commentary. http://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-
reform/UNODC_UNICEF_Model_Law_on_Children.pdf, New York 2009,
33
Children, Youth and Families, Children’s Bureau, Office on Child abuse and
34
viewers, National Association of Counsel for Children, Denver, 2005, p. 20.
Sistemul judiciar românesc nu ofer aceste faciliti

recomandate, situaie în care magistratul român trebuie
s respecte timpul stabilit pentru începerea ascultrii
unui copil, astfel încât s nu prelungeasc o situaie
oricum împovrtoare pentru acesta.
Locul Locul propriu-zis al ascultrii trebuie s fie un spaiu

propriu-zis al special amenajat cu aceast destinaie deoarece pro-
audierii cedura judiciar i configuraia instanelor poate fi intimi-
dant pentru copii producându-le team sau deter-
minându-i în a fi refractari fa de dialog. În lipsa unei
camere optime de natura a facilita comunicarea dintre
magistrat i copil i a diminua stresul copilului este
preferabil slii de judecat chiar i o sal de dimensiuni
mai mici unde cei prezeni s poat sta i la mas35.
II.3.1. În procedurile în care copilul este subiect – participant activ

sau parte
Cadrul Pe plan intern, dispoziiile naionale asigur ascultarea
juridic copiilor, în Camera de Consiliu, relevant în acest sens
incident fiind art. 1441 C. proc. civ.36 La acest articol fac trimitere
art. 129 din Legea nr. 272/2004 privind protecia i
promovarea drepturilor copilului i art. 63 din Legea
nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopiei, în
cazurile de adopie. În cuprinsul art. 95 alin. (3) din
Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
drepturilor copilului referitor la procedura special a
emiterii ordonanei preediniale de plasament în regim
de urgen, se stipuleaz expres, c audierea copilului,
dac va fi considerat necesar, va avea loc numai în
Camera de Consiliu.
35
Autoritatea Naional pentru Protecia Drepturilor Copilului, Rolul jude-
ctorilor i al procurorilor în protecia i promovarea drepturilor copilului,
Ed. Trei, Bucureti, 2006, p. 85.
36
Potrivit art. 1441 C. proc. civ.: „În cazurile în care potrivit Codului fami-
liei, instana de judecat urmeaz a asculta un copil minor, ascultarea se va face
în camera de consiliu. Dac fa de împrejurrile cauzei, instana gsete
potrivit, ea va asculta minorul fr ca prile sau alte persoane s fie de fa”.

edina În privina martorului minor dintr-o procedur judiciar
secret. civil care nu se întemeiaz pe Codul familiei, dispo-
Condiii ziiile Codului de procedur civil nu impun în mod
obligatoriu, ascultarea în Camera de Consiliu. Potrivit
îns, prevederilor art. 121 alin. (2) C. proc. civ., instana
poate dispune ca dezbaterile s se realizeze în edina
secret, dac dezbaterea public ar putea vtma
ordinea sau moralitatea public sau pe pri.
Regulile Art. 28 din Legea nr. 272/2004 privind protecia i

ascultrii promovarea drepturilor copilului consacr dreptul
copilului în copilului la respectarea personalitii i individualitii
camera de sale i faptul c nu poate fi supus pedepselor fizice sau
consiliu altor tratamente umilitoare sau degradante. Art. 6 lit. g)
din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea
drepturilor copilului impune principiul respectrii
demnitii copilului. Pe de alt parte, copilul trebuie s
beneficieze de un tratament aparte fa de un adult în
faa instanei de judecat, date fiind particularitile sale
biopsihosomatice. Din aceste motive ascultarea unui
martor copil va trebui realizat în Camera de Consiliu,
declarându-se prin extensia domeniului de aplicare al
prevederilor art. 121 alin. (2) C. proc. civ. având în ve-
dere principiile internaionale de referin în domeniu.
Complinirea Singur, audierea copilului în Camera de Consiliu, nu

cadrului rspunde exigenelor menionate, cerute pentru asigura-
naional rea celor mai bune condiii pentru copil. Revine orga-
nismelor abilitate, sarcina de a asigura facilitilor mini-
me, impuse de standardele internaionale în domeniu,
enumerate anterior.
II.4. Timpul ascultrii
Stabilirea La momentul stabilirii datei i orei ascultrii, trebuie s

datei i orei se in cont de programul colar al copilului. Preferabil
ascultrii. în acest sens, ar fi ca ziua ascultrii s fie stabilit
Programul atunci când copilul nu are ore colare sau atunci când
colar are mai puine.
Programul În orice caz, trebuie s se in seama de programul
cotidian de zilnic al copilului, nefiind recomandat a i se perturba
odihn i programul cotidian de odihn i alimentaie. Se va ine
alimentaie seama de nevoile specifice ale fiecrui copil în parte.
Recomandri Modelul de lege menionat, Justice in Matters involving
internaionale Child Victims and Witnesses of Crime. Model Law and
Related Commentary,37 impune prin art. 28 lit. i) ca
timpul ascultrii s fie programat în acea parte a zilei
corespunztoare vârstei i maturitii copilului. O ascul-
tare care ignor aceste recomandri, poate determina o
stare de oboseal, nemulumire i reticen din partea
copilului, nefiind util nici din perspectiv judiciar,
deoarece nu va asigura cele mai bune rezultate posibile.
II.5. Prezena altor persoane la momentul ascultrii

Asigurarea unui climat adecvat pentru copil, la momen-
tul ascultrii sale în procedurile civile necesit determi-
narea cadrului persoanelor a cror prezen este recla-
mat de prevederile legale sau dezirabil la momentul
ascultrii copilului.
II.5.1. În procedurile în care copilul este subiect – participant activ sau

parte
Obligaia Statele au obligaia de a dezvolta i implementa msuri
statelor pentru a uura ascultarea copiilor 38 i pentru a îmbunti
37
Art. 29 pct. i) din Justice in Matters involving Child Victims and Witnesses
of Crime. Model Law and Related Commentary, Partea I, p. 22. http://www.uno
dc.org/documents/justice-and-prison-reform/UNODC_UNICEF_Model_Law_on_Chil
dren.pdf.
38
Art. IX pct. 25 din Guidelines on Justice in Matters involving Child Victims
and Witnesses of Crime, Anex la Rezoluia 20/2005 a Consiliului Economic i
Social al ONU http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolution%202005-20.pdf.
comunicarea i înelegerea cu acetia39.
Persoana de Realizarea acestor msuri necesit asigurarea acompa-

încredere nierii copilului, pe parcursul ascultrii sale, de o persoa-
n de încredere („support person”), ce poate fi un spe-
cialist sau un membru de familie apropiat copilului. Dat
fiind faptul c pân în jurul vârstei de 6-7 ani copiii sunt
foarte dependeni de persoanele din jurul lor i de
asigurrile pe care acetia le ofer40 este dezirabil ca
persoana aleas s fac parte din rândul persoanelor de
specialitate sau cu pregtire în comunicarea cu copilul,
pentru a preveni astfel, vicisitudinile, precum i noi sau
secundare traume.
Situaii de Este exclus desemnarea persoanei de suport s fie

excludere aleas din rândul persoanelor ce îi definesc relaia cu
copilul prin autoritate, al celor ce au interese antagonice
fa de cele ale copilului i nici al celor ce reprezint
subiectul ascultrii.
Alegerea Persoana de suport va fi aleas de copil Potrivit art. 16

persoanei de din Modelul de lege aferent rezoluiei enunate, persoana
încredere de suport va fi aleas de copil posibil împreun cu
prinii sau reprezentantul su legal, dac circumstanele
concrete nu exclud aceast posibilitate, din rândul acelor
persoane ce deja au o relaie deosebit cu copilul.
Dac prima ipotez nu este incident, persoana de
sprijin poate fi desemnat i de magistrat, în baza con-
sultrii prealabile a copilului sau a persoanelor amintite,
39
and Witnesses of Crime, Anex la Rezoluia 20/2005 a Consiliului Economic i
Social al ONU http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolution%202005-20.pdf.
40
Ctlin Luca, Teorii psihologice privind dezvoltarea copilului, în Ctlin
Luca, Sofia Luca, et. al., Ghid de Practici Instituionale în Instrumentarea
Cauzelor cu Minori, Iai, Asociaia Alternative Sociale, 2005, p. 205-208,
http://singuracasa.ro/images/img_asistenta_sociala/pentru_profesionisti/resurse_a
sistenta_sociala_copil_singur_acasa/abilitati/AAS_Psihologia dezvoltarii_copilu-
lui.pdf, accesat la 3 august 2009.
acordând respectul cuvenit i sexul persoanei ce va fi

desemnat41.
Conduita Aadar, persoana de încredere poate fi însui reprezen-
persoanei de tatul legal al copilului, un membru al familiei chiar
încredere extinse sau o alt persoan apropiat copilului. În cazul
desemnrii, se va putea permite o perioad adecvat
pentru apropierea de copil. Persoana de suport va fi
întiinat cu privire la data i locul ascultrii. În situaia
indezirabil a audierii repetate a copilului, se acord o
mare importan principiului continuitii, în sensul ca
aceeai persoan de contact s însoeasc copilul, pe
parcursul întregii proceduri42.
Funciile Funciile persoanei de suport sunt de a asigura echilibrul

persoanei de emoional al copilului, de a-i furniza informaiile rele-
încredere vante ale chemrii sale, familiarizându-l într-un limbaj
adecvat gradului su de dezvoltare cognitiv, cu parti-
cularitile procedurii: de exemplu, îi va putea explica
rolul unui magistrat, configuraia spaiilor de ateptare
sau a camerei de ascultare, unde anume va sta. O astfel
de persoan de referin va constitui pentru copil, o
garanie de încredere i siguran a sa, în contextul
experimentrii contactului cu procedurile judiciare
necunoscute, dificile i austere. Persoana de încredere a
copilului este persoana ce îi va inspira calm, încredere
i disponibilitate sufleteasc i îi va înltura emoiile,
nelinitea aferente43. Ea îi va furniza într-o manier
41
Art. 16 din Justice in Matters involving Child Victims and Witnesses of
Crime. Model Law and Related Commentary, Partea I. http://www.unodc.org/
documents/justice-and-prison-reform/UNODC_UNICEF_Model_Law_on_Children.
pdf accesat la 8 august 2009.
42
Crime. Model Law and Related Commentary, Partea I. http://www.unodc.
org/documents/justice-and-prison-reform/UNODC_UNICEF_Model_Law_on_
Children.pdf, p. 16-17, accesat la 8 august 2009.
43
Sofia Luca, Catalin Luca, Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile
judiciare penale, în Justiia pentru Minori în interesul superior al copilului.
Practici de lucru cu copilul victim, Asociaia Magistrailor din Iai, Organizaia
sensibil, asistena de care copilul are nevoie pe

parcursul întregii proceduri judiciare, rolul su fiind de
a îl ajuta, sprijini i consilia pe copil.
Excluderea O grij aparte trebuie acordat cerinei ca minorul s nu

posibilitii fie influenat sau manipulat. Ex aequo, persoana de spri-
de jin se va putea consulta cu prinii sau reprezentantul
manipulare a legal al copilului,cu avocatul ce reprezint copilul sau
copilului cu magistratul direct (mai ales în lipsa unui avocat al
copilului), i va putea s solicite atunci când apreciaz
necesar, adoptarea unor msuri de sprijinire a copi-
lului44. În timpul ascultrii, persoana de încredere va
putea sta în apropierea copilului, eventual, dac este
cazul, îl poate ine de mân. Dac minorul este mic, el
poate fi inut eventual i în braele sau pe genunchii
persoanei de încredere45.
Relevarea Ascultarea unui copil, în exercitarea dreptului su fun-

opiniei damental, prevzut de art. 12 din Convenia cu privire la
copilului drepturile copilului, nu reprezint un mijloc procedural
de administrare a vreunei probe, ci conform i Proiectul
Noului Cod civil 46, doar instrumentul de revelare a opi-
niei copilului, în legtur cu o problem care îl privete.
Posibilitatea Convenia european pentru exercitarea drepturilor copii-

copilului de lor permite din acest punct de vedere, posibilitatea ca
Salvai Copiii Filiala Iai, 2008, p. 22. http://www.riia.ro/index.php?section=35

accesat pe 9 august 2009.
44
Crime. Model Law and Related Commentary, Partea I. http://www.unodc.
org/documents/justice-and-prison-reform/UNODC_UNICEF_Model_Law_on_
Children.pdf, p. 16-17, accesat la 8 august 2009.
45
Crime. Model Law and Related Commentary, Partea II. http://www.unodc.org/
documents/justice-and-prison-reform/UNODC_UNICEF_Model_Law_on_Chil-
dren.pdf. p. 47-48, accesat la 8 august 2009.
46
A se vedea cuprinsul art. 202 alin. (3) din Proiectul Noului Cod civil, în
varianta adoptat de Senat, la 13 septembrie 2004, Ed. C.H.Beck, Bucureti, 2006.
a fi ascultat minorul s fie ascultat singur, îns aceast posibilitate nu

singur se identific cu confidenialitatea rezultatului ascultrii,
prile putând avea în cadrul procedurii pendinte, acces
la anumite pri ale informaiilor sau la ansamblul opiniei
exprimate, dac legea intern permite acest lucru.
De lege lata, dispoziiile interne româneti [art. 1441
C. proc. civ., art. 95 alin. (3) din Legea nr. 272/2004
privind protecia i promovarea drepturilor copilului],
permit magistratului român s asculte în astfel de cauze,
copilul singur, deci nu i în prezena prilor cauzei sau
a reprezentanilor lor legali sau convenionali.
Situaii Atunci când reprezentantul legal al copilului are i cali-
practice tatea de parte, consideraiile anterioare îi gsesc apli-
cabilitate. Când nu este întrunit aceast dubl calitate,
reprezentatul legal al copilului – printele, tutorele,
curatorul desemnat în condiiile art. 24 alin. final din
Legea nr. 272/2004 sau persoana fizic sau juridic
desemnat în procedurile de instituire a unei msuri de
protecie special, conform prevederilor art. 62, 64 i 66
din acelai act normativ, va putea fi prezent la audiere,
doar dac instana apreciaz c acest lucru nu ar afecta
cerina asigurrii siguranei i a unei atmosfere relaxate,
linititoare i de încredere pentru copil.
Se impune necesitatea audierii copilului în lipsa repre-
zentantului legal, deoarece, prezena mai multor per-
soane la momentul ascultrii putând inhiba copilul,
creându-i o stare anxioas47.
Aceast modalitate de ascultare este compatibil cu
exigena realizrii unei proceduri de ascultare netrau-
matizante a copiilor.48
47
48
Art. XI pct.30 lit. d) a Guidelines on Justice in Matters involving Child
Victims and Witnessses of Crime, Anex la Rezoluia 2005/20 a Consiliului
Economic i Social al ONU http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolu-
tion%202005-20.pdf.
Desemnarea Reprezentantul legal al copilului, în virtutea calitii

persoanei sale, apr interesul copilului, drepturile sale fundamen-
care s apere tale, pe parcursul procesului civil, desemnarea acestuia
interesul putând fi solicitat i de copilul cu un discernmânt
superior al suficient49. Reguli asemntoare au fost stipulate i prin
copilului Rezoluia 2005/20 care statueaz asupra obligaiei auto-
ritii de a desemna când consider necesar o persoan
care s apere interesul superior al copilului. În privina
copilului refugiat, art. 73 din Legea nr. 272/2004 privind
protecia i promovarea drepturilor copilului impune
prezena unui astfel de reprezentant legal al drepturilor
copilului, care îl va asista pe parcursul întregii proceduri
de acordare a statutului de refugiat50.
Prezena Prezena unui psiholog în procesul de ascultare a copi-

psihologului lului este necesar deoarece, fiind un specialist în dez-
voltarea copilului51, el poate furniza, în aceast calitate,
informaii importante magistratului, atât anterior ascul-
trii, referitoare la gradul de dezvoltare al copilului, dar
i ulterior ascultrii, cu privire la perspectiva psihologic
a comportamentului i informaiilor acestuia, pe perioa-
da ascultrii.52
49
Art. 4, art. 9 din Convenia European cu privire la Exercitarea Drepturilor
Copilului, adoptat la 20 noiembrie 1989.
50
Conform art. 73 din Legea nr. 272/2004: „(1) În situaia în care copilul
care solicit statutul de refugiat este neînsoit de ctre prini sau de un alt
reprezentant legal, susinerea intereselor acestuia pe parcursul procedurii de
acordare a statutului de refugiat se asigur de ctre direcia general de asisten
social i protecia copilului (…) (3) În scopul susinerii adecvate a intereselor
copilului prevzut la alin. (1), direcia general de asisten social i protecia
copilului desemneaz o persoan cu studii superioare juridice sau de asisten
social din cadrul personalului propriu sau al unui organism privat autorizat,
care s susin drepturile copilului i s participe, alturi de acesta, la întreaga
procedur de acordare a statutului de refugiat”.
51
Art. IX, punctul 25 din Guidelines on Justice in Matters involving Child
Victims and Witnessses of Crime, Anex la Rezoluia 2005/20 a Consiliului
Economic i Social al ONU http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolu-
tion%202005-20.pdf.
52
Sofia Luca, Ctlin Luca, op. cit., p. 23.
În cazurile de abuz asupra copiilor, rolul psihologului în ca-

drul echipei pluridisciplinare este unul foarte important53.
Jurispruden În practic54 s-a reinut c aspectele relatate de minor cu

ocazia ascultrii sale în camera de consiliu i în prezena
unui psiholog, referitoare la dorina sa de a nu mai rmâ-
ne în Centrul L., întrucât a fost agresat sexual de ceilali
minori din acest centru, au fost confirmate de celelalte
probatorii ale cauzei, situai în care s-a dispus instituio-
nalizarea acestuia într-un alt centru, respectiv Centrul de
Primire pentru Protecia Copilului Victim a Abuzului C.
Psihologul va reprezenta o prezen discret la ascul-
tarea copilului, el urmrind comportamentul i interac-
iunile acestuia55, dup un ecran cu vedere unilateral
sau cel puin, din spatele copilului, fr a interaciona
cu acesta sau cu magistratul care audiaz. Legislaia
intern impune prezena obligatorie a psihologului, în
multiple situaii56. Aria cauzelor civile privind copiii este
îns, mult mai vast, impunându-se astfel generalizarea
asistenei copilului de ctre un psiholog pe parcursul
ascultrii dar i pentru o corect evaluare a rezultatului
ascultrii copilului.
53
Aurel Dublea, Nicoleta Stefroi, et. al., Ghid de practici instituionale în
implementarea cauzelor cu minori, Asociaia Alternative Sociale, Iai, 2005,
p. 189.
54
Sentina civil nr. 1177 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureti,
Secia a V-a civil, în Protecia copilului i adopia. Practic judiciar de
Bucureti, 2008, p. 135-138.
55
Garbarino & Stott, 1991 apud Mc. Leod A., Listening to children. A prac-
tioners Guide, Jessica Kingsley Publishers, London, 2008, p. 107.
56
Procedura special, reglementat de art. 94-95 din Legea nr. 272/2004,
precum i cele privind stabilirea unei msuri de protecie pentru copilul abuzat
sau neglijat, conform art. 125 alin. (2) din acelai act normativ. De asemenea,
art. 9 alin. (4) din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Conveniei asupra aspec-
telor civile ale rpirii internaionale de copii, adoptat la Haga, la 25 octombrie
1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, impune aceeai prezen
obligatorie a psihologului, la audierea copilului deplasat sau reinut ilicit.
Accesul la Copilul are acces la serviciile legale de consultare i

serviciile asisten juridic57. Dei necesitatea desemnrii unui avo-
legale de cat din oficiu, pentru copilul victim, este mai stringent în
consultare i procedurile penale, ea nu poate fi exclus în cauzele
asisten civile, atunci când se apreciaz necesar. Desemnarea unui
juridic avocat din oficiu pentru copil nu determin i prezena sa
obligatorie la ascultarea copilului, prezen decis de
magistrat în funcie de interesul superior al copilului.
Avocatul din oficiu are în proces un rol asemntor repre-
zentantului legal al copilului care const în aprarea
intereselor copilului prin asigurarea unei aprri calificate.
Discuii ale În virtutea statutului de prestigiu i al încrederii conferite
copilului magistratului, nu este exclus, iar unele state chiar au
doar cu procedat astfel58 ca, în cauzele civile privitoare la
magistratul situaia minorului, discuia s se desfoare doar între
magistrat i copil, fr grefier.
Participarea Participând în procesul civil59, procurorul acioneaz în
procurorului vederea prezervrii drepturilor copilului în conformitate
cu dispoziiile legale generale i speciale care au
inciden în domeniu.
Prezena În situaia copilului cu dizabiliti sau care nu vorbete
interpretului limba român, se va asigura prezena unui interpret prin
intermediul cruia s se poat comunica optim aa cum
dispune art. 143 C. proc. civ. care reglementeaz
folosirea interpretului în situaii speciale, text care dei
nu este specific ca reglementare situaiei copilului nu
este exclus de la aplicare.
În nici un caz, pe parcursul ascultrii nu pot asista
reprezentanii mass-mediei sau alte persoane strine.
Sub aspectul cadrului persoanelor prezente la momentul
57
Art. XV pct. 43 din Rezoluia 2005/20 a Consiliului Economic i Social al
ONU http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolution%202005-20.pdf.
58
Autoritatea Naional pentru Protecia Drepturilor Copilului, op. cit.,
p. 86-87.
59
Art. 125 din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea dreptu-
rilor copilului i art. 63 i art. 74 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic
al adopiei.
ascultrii copilului, o ascultare optim presupune

prezena unei persoane de suport a copilului sau/i a
unui psiholog sau a altui specialist în psihologia
dezvoltrii copilului (de exemplu asistentul social de
caz al copilului), magistratul apreciind de la caz la caz
la caz necesitata prezenei celorlalte persoane.
1.5.2. În procedurile în care copilul este martor

Considerentele anterioare îi gsesc pe deplin, valabi-
litatea i în privina copilului-martor, cu anumite
particulariti determinate de prevederile legale interne,
necorelate cu standardele internaionale enunate.
Copilul Astfel, în privina copilului martor într-o procedur
martor într-o judiciar neîntemeiat pe Codul familiei, dispoziiile
procedur legale naionale nu prevd îndeprtarea prilor.
judiciar
neîntemeiat
pe Codul
Familiei
Msuri În aceast ipotez, potrivit normelor de drept intern, dar
speciale de i în virtutea dreptului la un proces echitabil, prile vor
protejare a putea asista îns magistratul va lua msuri speciale de
copilului protejare a copilului, începând de la supravegherea
strict a numrului întrebrilor i modului de adresare
de ctre pri (tonalitate a vocii, vocabular folosit),
continuând cu asigurarea unor servicii de asisten de
specialitate i culminând cu îndeprtarea prilor din
sal i refuzul interogrii încruciate a copilului, dac
situaia acestuia o cere.
Interogare Instana va putea impune ca interogarea s nu fie
mediat realizat direct de pri, ci de reprezentani ai acestora
cu pregtire special în domeniul comunicrii cu un copil
(precum avocai specializai sau specialiti în domeniul
psihologiei copilului: psihologi, asisteni sociali).
Aprecierea Indiferent, dac instana, evaluând „impactul asupra
interesului copilului” (concept piatr de temelie a Conveniei cu
privire la drepturile copilului), va aprecia c interesul
superior al superior al copilului reclam lipsa prilor de la

copilului ascultarea sa, în funcie de particularitile copilului i
ale cauzei, ea va avea libertatea de a îndeprta prile,
în aplicarea art. 3 al Conveniei cu privire la drepturile
copilului care impune prevalena principiului interesului
superior al copilului, principiu absolut de la care nu se
admite nici o derogare, nici mcar pe timp de rzboi
sau în situaii de urgen, deci nici atunci când ar veni
în conflict cu alte drepturi fundamentale ale omului,
cum ar fi cel al dreptului la un proces echitabil,
prevzut de art. 6 din Convenia European cu privire la
Drepturile Omului i Libertile sale Fundamentale.
În aceast situaie, prile vor putea cu încuviinarea
instanei, s recurg la msuri alternative, precum
adresarea de întrebri prin specialiti sau în cel mai ru
caz, dezbtând sub toate aspectele, depoziia copilului,
vor putea s propun i s administreze probe în
combaterea sa.
Numirea Astfel de soluii se regsesc frecvent în alte state, chiar i

unui în materie penal, ca de exemplu, în Australia unde60
reprezentant judectorul, pentru a evita examinarea direct de ctre
al prii parte, va putea numi un astfel de reprezentant al
pentru a acesteia, doar pentru adresarea de întrebri copilului,
adresa evitându-se astfel, contactul direct i poteniala
întrebri intimidare.
copilului
Distana fa Când prezena prilor sau a reprezentanilor lor

de copil speciali, este permis, magistratul va asigura o distan
de poziionare a acestora, confortabil pentru copil.
60
Modelul de lege propus de Rezoluia 2005/20 Guidelines on Justice in
Matters involving Child Victims and Witnessses of Crime a Consiliului Eco-
nomic i Social.
Prezena Ca regul, potrivit art. 198 C. proc. civ., 61 grefierul va fi

grefierului prezent pentru consemnarea depoziiei copilului.
II.6. Pregtirea prealabil a copilului

activ sau parte
Informarea Regula pregtirii copiilor const în informarea lor prea-
prealabil a labil, în familiarizarea cu procedurile judiciare în care
copilului vor fi implicai. Ea îi manifest cel mai pregnant fora,
prin raportare la însui actul procedural al ascultrii
copilului62.
Cadrul În reglementarea acestei subetape de importan incon-

juridic testabil, ca urmare a plasrii copilului într-o situaie de
naional cunoatere i în consecin, de relativ i pozitiv control
asupra experienei judiciare cu care se va confrunta,
legislaia româneasc civil consacr câteva regle-
mentri disparate: prevederile art. 24 alin. (3) din Legea
copilului, care statueaz dreptul la informare al copi-
lului, posibilitatea acestuia de a cere i primi informaii
în legtur cu problema asupra creia va purta opinia
sa, putând fi exercitat i anterior prezentrii spre
ascultare; art. 95 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 pri-
vind protecia i promovarea drepturilor copilului i
art. 17 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 cu privire la
regimul juridic al adopiei.
61
Potrivit art. 198 C. proc. civ.: „Mrturia se va scrie de grefier, dup dicta-
rea preedintelui sau a judectorului delegat, i va fi semnat pe fiecare pagin
i la sfâritul ei de judector, grefier i martor, dup ce acesta a luat cunotin
de cuprins. Dac martorul nu voiete sau nu poate s semneze, se face vorbire
despre aceasta”.
62
Hotrârea CEDO din 11 ianuarie 2000, pronunat în cauza Ignaccolo-
Zenide c. României, publicat în M. Of. nr. 6 din 8 ianuarie 2001 sau Hotrârea
CEDO din 22 iunie 2004, pronunat în cauza Pini i Bertani, Manera i
Atripaldi c. României, publicat în M. Of. nr. 1254 din 23 decembrie 2004.
Cadrul Convenia european pentru exercitarea drepturilor

juridic copiilor impune ca reprezentantul copilului s-i ofere
european acestuia, în prealabil, informaiile necesare în vederea
ascultrii, s-i explice aspectele relevante minorului,
pentru a îl determina s îi formeze în cunotin de
cauz, opinia sa63.
Informaia Raportul explicativ al Conveniei indic elementele care
relevant trebuie a fi avute în vedere la definirea termenului de
informaie relevant. Astfel, copilul nu trebuie s pri-
measc absolut toate informaiile, pentru c unele s-ar
putea s fie duntoare, traumatizante pentru acesta.
Aceste elemente au fost inserate în definiia dat de
Convenie potrivit cu care termenul de informaie rele-
vant semnific informaiile adecvate în raport de vârsta
i discernmântul copilului care îi va fi furnizat în
scopul de a-i permite copilului s îi exercite plenar
drepturile cu excepia cazului în care comunicarea unor
astfel de informaii sunt contrare binelui copilului64.
Comunicarea Informaii apreciate ca posibil a fi transmise copilului i
informaiilor vor fi comunicate acestuia într-o form adaptat vârstei
i puterii sale de înelegere.
Persoana Aceast pregtire prealabil poate fi realizat de per-
care soana de suport a copilului care va trebui s fie recep-
realizeaz tiv în observarea copilului în manifestrile sale rele-
pregtirea vante anterioare, în vederea furnizrii de informaii i a
prealabil eventualei consultri cu instana, în prealabil ascultrii
copilului, asupra nevoilor speciale ale acestuia i asupra
eventualelor msuri de asisten special care se impun.
Aceast persoan de încredere nu va discuta faptele i
circumstanele cauzei, cu copilul, pentru a nu îl influen-
a în conturarea opiniei sale, ci se va rezuma la
informarea acestuia sub aspectele evocate. În nici un
caz nu este admis manipularea copilului.
63
http://conventions.coe.int/treaty/en/Treaties/Html/160.htm accesat pe 6 august
2009.
64
Art. 2 din Convenia european pentru exercitarea drepturilor copilului,
adoptat de Adunarea General a Naiunilor Unite.
Spre exemplu, minorul care nu a împlinit 10 ani i care

locuiete în prezent cu mama sa, trebuie s fie informat i
s primeasc explicaii i sfaturi pertinente în funcie de
vârsta i gradul de înelegere a copilului, pentru ca acesta
s îi poat exprima opinia, dar informat asupra conse-
cinelor pe care le poate avea opinia sa, dac este
respectat.65
Cum mama nu i-a informat copilul asupra consecin-
elor opiniei sale, aspectul coninut în ancheta social
cu privire la afirmaiile minorului c nu dorete s se
întoarc în Australia, la tatl su, va fi luat în conside-
rare i i se va da importana cuvenit în raport cu vârsta
i gradul de maturitate ale copilului.
Prezena Pregtirea prealabil a copilului poate fi realizat sau chiar

psihologului dublat, de cea oferit de un specialist, cum ar fi psiho-
logul [conform art. 95 alin. (3) din Legea nr. 272/2004
privind protecia i promovarea drepturilor copilului] sau
angajaii cu atribuii în domeniu, ai direciei de asisten
social i protecia copilului (ca în cazul ascultrii copi-
lului în vederea exprimrii consimmântului spre adop-
ia sa). Beneficiind de o pregtire de specialitate, aceste
persoane vor constitui o garanie a pregtirii prealabile
corespunztoare a copilului, pentru ascultarea sa.
Corespunztor pregtirii prealabile a copilului se pot
realiza edine de consiliere psihologic cu acesta, dac
se apreciaz necesar, pentru a îl ajuta s suporte cât mai
bine, aceast experien deloc facil, a intrrii în
contact cu procedurile judiciare.
Un exemplu relevant în acest sens, este reprezentat de
viitorul Cod de procedur civil care în art. 882 intitulat
marginal „Refuzul minorului” (Seciunea a 2-a „Exe-
cutarea hotrârilor judectoreti referitoare la minori”,
Capitolul IV al Titlului III – Executarea silit direct, al
65
Sentina civil nr. 470 din 6 mai 2005 a Tribunalului Bucureti, Secia
a V-a civil, în Protecia copilului i adopia. Practic judiciar de Andreea
Florina Mateescu, Ioana Cristina Gheorghe-Bdescu, Ed. Hamangiu, Bucureti,
2008, p. 279-290.
Crii V – Despre executarea silit), acord o importan

deosebit consilierii psihologice a acestuia în vederea
exprimrii opiniei cu privire la executarea hotrârii
judectoreti care îl privete, refuzul su ferm la exe-
cutare, în urma consilierii, putând determina reeva-
luarea msurii dispuse iniial.
În acest stadiu, magistratului îi revine obligaia de a
pune în vedere persoanelor anterior enunate, s efec-
tueze pregtirea prealabil a copilului.

Absena Considerentele enunate îi gsesc aplicabilitatea i în
reglementrii privina pregtirii prealabile a copilului martor, stadiu în
legale legtur cu care Codul de procedur civil nu reali-
zeaz nici o meniune.
III. Pregtirea prealabil a magistratului

Etapele Ea este centrat asupra ascultrii copilului din respectiva
pregtirii cauz, indiferent de calitatea sa procesual i presupune
prealabile a la rândul su, dou etape (fr a exista în mod necesar,
magistratului o anumit secvenialitate cronologic a acestora):
a) obinerea de ctre magistrat a informaiilor relevante
pentru ascultare; b) pregtirea psihologic a magistra-
tului însui pentru ascultare.
III.1. Obinerea de ctre magistrat a informaiilor relevante pentru

ascultare
Activiti Legislaia intern nu ofer un tabel al activitilor inte-

integrate grate pregtirii prealabile a magistratului, din perspec-
pregtirii tiva cu privire la obinerea de ctre magistrat infor-
prealabile a maiilor relevante pentru ascultare.
magistratului
Obinerea Obinerea informaiilor relevante se realizeaz de regu-
infor- l, studiind actele i lucrrile dosarului i se focalizeaz
maiilor pe numele, prenumele, vârsta copilului i situaia con-
relevante cret în care se afl acesta. Ea urmrete s determine

informaiile dorite de la copil, aspectele concrete asupra
crora va fi solicitat punctul su de vedere sau mrturia
sa, ca i modalitatea optim de ascultare a sa.
Elemente de Stabilirea vârstei i a circumstanelor generale ale copi-
stabilire a lului, va permite magistratului s prefigureze trsturile
nivelului de specifice ale categoriei de vârst din care acesta face
dezvoltare parte, putând astfel s stabileasc nivelul de dezvoltare
cognitiv a cognitiv al copilului cu care intr în contact. În acest
copilului mod, magistratul va putea s vin în întâmpinarea
nevoilor speciale ale copilului i în soluionarea acesto-
ra, prin oferirea modalitilor concrete de surmontare,
cunoscute a priori.
Astfel, cunoscând caracteristicile generale de vârst ale
copilului ascultat, magistratul va intui în cursul discuiei,
în baza i a acuitii sale senzoriale elementele de
nesiguran putând veni în sprijinul su, prin explicarea
i lmurirea situaiei obstacol sau prin solicitarea
adresat copilului de a îi spune când nu înelege bine
situaia sau când nu o cunoate.
Alte Probabilitatea obinerii unei opinii sau mrturii acurate
elemente a copilului, este legat i de o serie de ali factori sociali,
necesare culturali sau emoionali care se configureaz în acel
obinerii status quo al copilului de care magistratul trebuie de
unei mrturii asemenea, s in seama66. În rândul acestora, se înscriu
acurate etnia, cultura sau diferitele dizabiliti ale copilului67.
Este important de tiut mediul din care provine copi-
lului, acesta fiind un element care determin dezvol-
tarea sa concret. Ascultarea copilului reprezint un act
procedural intuitu personae.
66
Lindsay E. Cronch, Jodi L. Viljoen, David J. Hansen, Forenssic Inter-
viewing in child sexual abuses cases: Current techniques and future directions,
Elsevier, University of Nebraska-Lincoln, USA, 2005, p. 200.
67
Doina Balahur, Protecia drepturilor copilului ca principiu al asistenei
sociale, Ed. All Beck, Bucureti, 2001, p. 10-11.
Elemente de Magistratul trebuie s obin în prealabil ascultrii,

sprijin ale eventual prin contacte prealabile cu persoana de suport
exprimrii a copilului. Informaiile legate de aceste elemente,
opiniei pentru a putea sprijini copilul în exprimarea opiniei sau
copilului a depoziiei sale, pentru a-i asigura msurile de asisten
reclamate de situaia sa special i pentru a putea s îl
îneleag deplin.
III.2. Pregtirea psihologic a magistratului însui pentru ascultare
Interrela- Pregtirea prealabil a magistratului vizeaz interrela-

ionarea cu ionarea cu minorul.
copilul
Specializarea Dei magistratul pentru minori este o persoan ce în

magistratului cadrul procesului de desemnare i specializare a sa, a
rspuns anumitor exigene68 deosebite profesionale:
cunotine aprofundate juridice, sociologice i psiholo-
gice, psiho-intelectuale: gândire clar, riguroas, spirit
critic i moral-afective: tact, rbdare, toleran, disponi-
bilitate empatic69, totui, în prealabil ascultrii, el tre-
buie s fie pe deplin contient, de necesitatea materiali-
zrii lor depline, pe parcursul audierii. În acest sens,
magistratul îi poate reactualiza cunotinele specifice,
pentru o optim aplicare a lor în cazul concret.
Pregtirea El se va pregti pe sine pentru audiere înaintea oricrui

înainte de interviu, magistratul trebuind: s îi induc o atmosfer
interviu de calm, linite, disponibilitate sufleteasc i empatic
cu copilul:
- s îi pregteasc cuvintele cele mai potrivite pentru
situaia concret a copilului;
- s îi reaminteasc permanent, scopul su – de a pro-
teja i ajuta minorul i dup caz, de a îl responsabiliza i
68
Bu, Ion; Miclea, Mircea; David, Daniel; Opre, Adrian, Psihologie judi-
ciar – curs postuniversitar 2004-2005, Universitatea Babe-Bolyai, Cluj- Napo-
ca, Facultatea de Psihologie i tiine ale Educaiei, p. 66.
69
Sofia Luca, .a., op. cit., p. 69.
a îl (re)direciona ctre adevrata scar de valori sociale;

- s îi configureze mesajul educativ i axiologic pe care
i-l va transmite;
- s fie pregtit pentru gestionarea eventualelor situaii
de criz.
Sobrietatea De asemenea solemnitatea, sobrietatea vestimentaiei

amendat magistrailor poate determina o reacie de anxietate, de
team, copiilor mai mici, fiind dezirabil ca magistratul
care ascult copilul s nu poarte rob.
IV. Etapa ascultrii propriu-zise

Valorizarea Aceast etap a procesului de ascultare pune în valoare
dreptului i d coninut concret, dreptului copilului de a îi expri-
copilului de a ma liber opinia asupra oricrei probleme care îl pri-
a-i exprima vete, precum i a celorlalte drepturi constituite în
liber opinia materie: dreptul la informare prealabil, dreptul la tra-
tarea sa cu demnitate, dreptul la asisten de speciali-
tate efectiv, dreptul de a fi protejat împotriva discri-
minrii, dreptul de a fi protejat de vicisitudinile unui
proces, dreptul la siguran70.
Obinerea Pe de alt parte, interviul individual poate fi un mod
de informaii foarte productiv de culegere a informaiilor de natur
cu privire la calitativ, referitoare la situaia concret i dorina
situaia co- copilului.
pilului
Prob în Depoziia martorului minor reprezint o prob în
procesul civil procesul civil, care, prin coroborare cu celelalte probe
administrate, va permite magistratului s traneze
litigiul dedus judecii sale.
70
Justice in Matters involving child victims and witnesses of crime, Partea I,
ONU, New York, 2009, http://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-
reform/UNODC_UNICEF_Model_Law_on_Children.pdf.
Scopul Scopul acestei etape este acela de a obine opinia

ascultrii copilului exprimat în deplin cunotin de cauz
copilului sau depoziia sa, iar pentru realizarea sa cu respectarea
deplin a drepturilor evocate, este necesar ca ascul-

tarea copilului s se realizeze potrivit unei proceduri
adaptate situaiei specifice a copilului, prietenoase
pentru copil71.
Absena unei Legiuitorul naional nu a reglementat pân la acest
proceduri moment o procedur de ascultare a copilului în
naionale de cauzele de drept al familiei sau civile.
ascultare a
copilului
Documente Maniera în care copiii ar trebui s fie tratai pe par-

internaionale cursul procedurilor judiciare a fost statuat prin art. V al
Rezoluiei 2005/20 „Guidelines on Justice in Matters
involving Child Victims and Witnesses of Crime” a
Consiliului Economic i Social.
Astfel copiii trebuie tratai pe parcursul procedurii
judiciare într-o „manier adaptat situaiei specifice a
copilului caracterizat prin grij, luându-se în con-
siderare situaia lor personal i nevoile lor imediate,
vârsta, sexul, eventualele dizabiliti i gradul de matu-
ritate, fiindu-le pe deplin respectat, integritatea lor
fizic, mental i moral. Fiecare copil trebuie tratat
individual, cu propriile sale nevoi, dorine i sentimente
(...). Pentru a evita îngreunarea situaiei copilului (...),
interviul (...) va trebui s fie condus într-o manier
sensibil, respectuoas i riguroas.”
Abordarea În consecin, se impune folosirea unui ton blând,

audierii calm, prietenos, pe parcursul întregii ascultri. Lipsa de
copilului experien, gândirea nematurizat i neînelegerea
just a tuturor lucrurilor i evenimentelor, de ctre copii,
71
Art. XI pct. 30 lit. d) din Guidelines on Justice in Matters involving Child
Victims and Witnessses of Crime, Anexa la Rezoluia 2005/20 a Consiliului
Economic i Social al ONU.
de ctre sunt factori care afecteaz percepia, memoria i capa-

magistrat citatea acestora de redare a împrejurrilor, senti-
mentelor, opiniilor72.
Surse de stres Magistratul care audiaz copilul trebuie s fie contient
pentru copil de faptul c un copil chemat în faa sa, se confrunt cu
dou surse majore de stres: în primul rând, stresul
provocat de situaia de intervievare, determinat de
încercarea de a urmri i înelege magistratul, de con-
centrarea sa pentru a expune opinia sa, de efortul deter-
minat de exprimarea în faa unei persoane necu-
noscute. În al doilea rând, în unele proceduri judiciare
(cum ar fi cele privind instituirea unor msuri de
protecie special pentru copiii abuzai sau neglijai,
dar i în unele cauze de divor, în care conflictul dintre
prinii copilului este unul deschis, acut), copilul se
confrunt i cu stresul provocat de reamintirea unor
evenimente cu o încrctur emoional foarte negati-
v, care poate determina chiar o situaie de stres post-
traumatic, care la rândul su, poate conduce la
blocarea total a copilului73.
Abordarea De asemenea magistratul va trebui s constituie un

empatic a sprijin pentru copil, perceput ca atare de acesta. El
copilului trebuie s aib o abordare empatic a copilului, indi-
ferent de prezena unei persoane de suport. Acesta va
trebui s încurajeze copilul s îi exprime opinia sau
mrturia sa în cuvintele sale, evitând un control strict
asupra comportamentului copilului. Tot astfel, ma-
gistratul va trebui s permit abaterea de la subiect i s
formuleze întrebri utilizând activiti/cuvinte/obiecte
familiare copilului74.
72
Buneci, Petre; Butoi, Ioana Teodora, Martorul pe trâmul justiiei, Ed. Pin-
guin Book, Bucureti, 2004, p. 119.
73
74
Ibidem.
Anticiparea Magistratul trebuie s anticipeze durata ascultrii în

duratei funcie de capacitatea de concentrare a copilului i în
ascultrii vederea stimulrii sale, poate folosite anumite expresii
încurajatoare pentru copil, de genul: „….aa”, „daa...
îneleg!” 75.
Încurajarea Magistratul îl va încuraja i nonverbal copilul audiat
nonverbal a astfel încât acesta s simt c ceea ce spune este
copilului important76
Crearea unui Procedând astfel, magistratul îi va conferi copilului un
climat de sentiment de siguran i disponibilitatea de a comu-
siguran nica, copilul având la rândul su, un anumit grad de
control asupra discuiei, cu efecte benefice în ce îl pri-
vete. În nici un caz, copilul nu va fi tratat cu blazare,
rceal, indiferen, dar magistratul nu va prea nici
uor impresionabil.
Conduite Indiferent de opinia copilului, de rspunsurile acestuia
excluse la diversele întrebri adresate ulterior, magistratul nu îi
poate manifesta nemulumirea, nu va ridica tonul vocii
sale i nici nu va folosi cuvinte informale, care pot
afecta respectul deplin cuvenit copilului. Din acest
punct de vedere, adresarea indicat este realizat prin
folosirea prenumelui copilului i nu prin uzitarea unor
apelative de genul: „biete”, „fato”, „mi”, care sunt de
natur s inhibe copilul, prin crearea unui sentiment de
inferioritate i de team i s îi afecteze încrederea în
sine.
Eventualitatea Nu mai puin, magistratul trebuie s anticipeze în
unor situaii funcie de datele pe care le deine, reaciile copilului i
de criz s fie pregtit s gestioneze eventualele situaii de criz
care pot aprea: izbucnirea neateptat în plâns, refu-
zul obstinent de a mai spune ceva, etc.. i în astfel de
cazuri, magistratul trebuie s dea dovad de calm,
înelegere, empatie i s încerce s ajute copilul.
75
Ibidem.
76
Ibidem.
IV.1. Stabilirea unui raport cu copilul
IV.1.1. În procedurile în care copilul este subiect – participant

activ sau parte
Realizarea Interviul va debuta prin stabilirea unui raport cu copilul,
unei legturi care presupune realizarea unei legturi psihologice cu
psihologice acesta, în vederea unei comunicri optime. Aceast faz
cu copilul se secvenializeaz prin prezentarea magistratului – cu
menionarea numelui, ocupaiei, rolului, a copilului –
cu indicarea numelui, vârstei, eventual a ocupaiei (co-
lar, precolar,etc.) i a celorlali participani (de exem-
plu, persoana de contact sau psihologul) i acomodarea
acestora prin invitarea tuturor, de a se aeza.
Pentru a facilita comunicarea cu copilul în prezentarea
s menioneze o experien proprie prin care s câtige
încrederea copilului (ex. stare civil, copii, preocupri
etc.). Limbajul utilizat va fi adaptat astfel ca minorul s
îneleag întrebrile i termenii folosii, explicându-se
eventual, copilului, anumii termeni importani care nu
pot fi evitai.
Este optim a se iniia pentru început, o discuie pe teme
neutre77, ca de exemplu, drumul pân la instan,
coal, aptitudini, preocupri, discuie care va permite
magistratului s evalueze nivelul lingvistic i de dez-
voltare cognitiv al copilului intervievat78.
Magistratul va pune în vedere copilului, într-un limbaj
accesibil acestuia, natura procedurii care implic ascul-
tarea sa, îi va arta care este scopul chemrii sale –
exprimarea opiniei asupra unei probleme concrete care
îl privete i îi va enuna regulile dup care se va
desfura ascultarea.
77
Iuho Nicoleta, Protecia copiilor. Reguli speciale de procedur, plan
seminar formare, coala Naional de Grefieri.
78
Aducerea la Magistratul îi va relata de asemenea, ce se va întâmpla

cunotina în continuarea procedurii: modul cum opinia sa expri-
copilului a mat va fi avut în vedere (prin raportare la vârsta sa, la
naturii gradul su de maturitate), consecinele deciziei care se
procedurii va lua, în ceea ce îl privete, de ce opinia sa este impor-
care implic tant, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 272/2004
ascultarea sa privind protecia i promovarea drepturilor copilului79.
Informarea Magistratul va întreba copilul, dac a primit anterior

copilului explicaii în legtur cu procedura, de la persoanele
asupra astfel însrcinate, obligaie inserat i Convenia Euro-
consecinelor pean cu privire la exercitarea drepturilor copiilor80. În
audierii sale caz negativ, el va detalia copilului informaiile consi-
derate relevante i îi va acorda timpul necesar pentru a
se gândi în baza tuturor elementelor nou-aflate, putând
chiar, dac se va aprecia necesar, s amâne la o alt
dat, ascultarea.
În legtur cu regulile de realizarea a interviului, care
vor fi comunicate copilului, magistratul îi va preciza
expres copilului, c „nu tiu” este un rspuns perfect
acceptabil i c oricând nu înelege întrebarea sau
susinerea, poate solicita repetarea acesteia. În general,
copiii cu vârste mici au tendina de a rspunde la
întrebri pe care nu le îneleg81.
79
Conform acestui articol: „(3) Dreptul de a fi ascultat confer copilului
posibilitatea de a cere i de a primi orice informaie pertinent, de a fi consultat,
de a-i exprima opinia i de a fi informat asupra consecinelor pe care le poate
avea opinia sa, dac este respectat, precum i asupra consecinelor oricrei
decizii care îl privete”.
80
Raportul Explicativ al Conveniei europene cu privire la exercitarea
drepturilor copiilor, lit. B, art. 6, pct. 44; http://www.unodc.org/documents/jus-
tice-and-prison-reform/UNODC_UNICEF_Model_Law_on_Children.pdf accesat
la 8 august 2009.
81
Kathrin Robertson, Active listening. More than just paying attention, în
Australian Family Physician, vol. 34, No. 12, December 2005, p. 1053-1055.
În continuare, magistratul va trebui s se asigure c

minorul înelege conceptele de adevr i minciun82
pentru a fonda audierea copilului pe nite baze obiec-
tive, relatarea copilului complet i real astfel decla-
raia acestuia poate contribui la soluia pronunat în
procedur.
IV.1.2. În procedurile în care copilul este martor

Scopul Considerentele expuse îi regsesc valabilitatea i în
determinrii privina copilului martor, cu singurele particulariti
copilului ca vizând scopul chemrii sale care const în prezentarea
martor aspectelor pe care le cunoate în legtur cu cauza civil
în care este ascultat. Dispoziiile art. 192 C. proc. civ.83,
incidente se vor adapta similar procedurilor în care
copilul este subiect/participant activ sau parte.
IV.2. Aducerea la cunotin a drepturilor procesuale

activ sau parte
Aducerea la Magistratul va trebui s îi aduc la cunotin copilului,
cunotin a folosind un vocabular adecvat nivelului su de dez-
copilului a voltare i un ton, protector, prietenos, drepturile sale pe
drepturilor parcursul ascultrii. Dreptul copilului la informare
sale reprezint, unul dintre drepturile – garanii ale dreptului
procesuale fundamental de a îi exprima opinia, care presupune
corelativ „…de a cere i de a primi orice informaie
pertinent, de a fi consultat, de a-i exprima opinia i
de a fi informat asupra consecinelor pe care le poate avea
82
Lindsay E. Cronch, Jodi L.Viljoen, David J. Hansen, Forenssic Interviewing
in child sexual abuses cases:Current techniques and future directions, Else-
vier,University of Nebraska-Lincoln, USA, 2005, p. 200.
83
Dispoziiile art. 192 C. proc. civ. prevd: „preedintele, înainte de a lua
mrturia, va cere martorilor s arate: 1. numele, îndeletnicirea, locuina i
vârsta; 2. dac este rud sau afin cu una din pri i în ce grad; 3. dac se afl în
serviciul uneia din pri; 4. dac este în judecat, în dumnie sau în legturi de
interes cu vreuna din pri”.
opinia sa, dac este respectat, precum i asupra

oricrei decizii care îl privete.” 84
Dreptul de a Copilul trebuie s fie informat asupra dreptului su de a
beneficia de beneficia de asisten de specialitate care presupune
asisten de dup caz, servicii de asisten psihologic, legal i
specialitate modalitatea concret în care poate apela la acestea85.
Alte drepturi De asemenea, trebuie aduse la cunotina copilului
care trebuie urmtoarele drepturi: dreptul de a fi tratat cu demnitate
aduse la i compasiune; dreptul de a fi protejat de orice form de
cunotina discriminare, dreptul la confidenialitate, dreptul de a fi
copilului protejat de vicisitudinile unui proces; dreptul la sigu-
ran, dreptul de a beneficia de msuri speciale preven-
tive (care s preîntâmpine lezarea copilului în conti-
nuare), trebuie aduse la cunotina acestuia.86
Prezervarea Magistratul îi va evidenia copilului importana dreptului
importanei su de a-i exprima opinia, în deplin cunotin de
dreptului cauz i-l va asigura de respectul opiniei sale, indiferent
copilului de de coninut.
a-i exprima Magistratul va putea s cear explicaii copilului în
opinia legtur cu conceptele furnizate, spre a verifica dac
minorul a îneles coninutul lor i implicit, drepturile de
care beneficiaz pe parcursul ascultrii.

Obligaia încu- Aceeai obligaie a aducerii la cunotin a drepturilor
notinrii co- copilului pe parcursul ascultrii, se regsete în con-
pilului asupra inut similar, i în situaia copilului martor.
drepturilor sale
pe parcursul
ascultrii
84
Art. 24 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind promovarea i protecia
drepturilor copilului.
85
http://www.ibcr.org/editor/assets/2005_un_resolution_en.pdf, p. 24, acce-
sat 9 august 2009.
86
Art. 16, 17 i 18 din Justice in Matters involving Child Victims and Witnessses
of Crime Partea I. http://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/UN-
ODC_UNICEF_Model_Law_on_Children.pdf, p. 16-17, accesat la 8 august 2009.
Obligaia de a Corelativ îns, acestor drepturi, copilul martor are

depune obligaia procesual de a depune mrturie în legtur
mrturie a cu aspectele asupra crora a fost urmeaz s fac
copilului relatarea. Martorul minor având vârsta mai mare de
martor 14 ani, are obligaia legal intern de a depune jur-
mântul. Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune
jurmânt, i se va atrage îns atenia s spun adev-
rul, potrivit art. 193 alin. final C. proc. civ. 87
Dispoziia este desuet în privina punerii în vedere
copilului ce a împlinit vârsta de 14 ani, a posibilitii
de a rspunde pentru infraciunea de mrturie minci-
noas, în raport cu concepia modern, de protejare
prin orice mijloace, a unui copil aflat într-o procedur
judiciar.
Dispoziii Art. 22 din Modelul de lege însoitor al Rezoluiei
internaionale 2005/20 „Guidelines on Justice in Matters involving
Child Victims and Witnesses of Crime” a Consiliului
Economic i Social impune imunitatea total a unui
copil, fa de procedurile penale privitoare la mrturie
mincinoas, indiferent dac minorul a depus sau nu
jurmânt.
Nesancionarea Exonerarea aplicrii amenzii judiciare, în caz de refuz
refuzului copi- al copilului de a se prezenta în instan ori de a
lului de a se depune mrturie, potrivit art. 1081 alin. (2) lit. a)
prezenta în C. proc. civ.,88 reprezint o msur care se circumscrie
instan sau de standardelor evocate.89
a depune
mrturie
87
Articolul 193 alin. final C. proc. civ. dispune: „Minorul care nu a împlinit
14 ani nu depune jurmânt; i se atrage îns atenia s spun adevrul.”
88
Vezi supra, nota 39.
89
„Dac legea nu prevede altfel, instana, potrivit dispoziiilor prezentului
articol, va putea sanciona urmtoarele fapte svârite în legtur cu procesul,
astfel: (…) 2. cu amend judiciar de la 30 lei la 500 lei: a) neprezentarea
martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mrturie când este
prezent în instan, în afar de cazul în care acesta este minor.”
IV.3. Relatarea liber
IV.3.1. În procedurile în care copilul este subiect – participant activ sau

parte
Definire Relatarea liber este tehnica de ascultare care const
în expunerea nestânjenit a opiniei copilului i care
ofer cele mai acurate informaii, ea fundamentându-
se pe spontaneitatea prezentrii.
Condiii de Astfel, dup ce copilul a fost informat asupra scopului
desfurare prezenei sale, asupra contextului în care opinia sa
este solicitat, asupra drepturilor pe care le are,
magistratul îi va solicita pe acelai ton blând, pro-
tector i politicos, s îi prezinte opinia sa asupra
problemei concrete, care îl privete.
Pe parcursul relatrii, copilul nu trebuie întrerupt, ci
lsat s vorbeasc liber, fiind permise divagaiile din
partea acestuia precum i momentele sale de tcere.
Limbajul non-verbal al magistratului în acest interval
nu trebuie s dea de îneles copilului c aprob, deza-
prob sau c îi este indiferent, expunerea acestuia90
îns trebuie s creeze impresia copilului c este
interesat de relatarea sa91.
Situaii Copilul victim al abuzurilor vor vorbi cu uurin în
particulare aceast faz, despre abuz, alteori s-ar putea s se
team de eventuale repercusiuni sau nu va dori s
cauzeze neplceri prinilor. În cazul în care nu
dorete s dea informaii în mod voluntar despre
abuz, el nu trebuie presat în acest sens92.
90
V. Zdrenghea, T. Butoi, Ancheta judiciar din perspectiva psihologic, în
Psihologie judiciar, Casa de Editur i Pres „ansa” SRL, Bucureti, 1994, p. 156.
91
C. Luca (coord.), Traficul de persoane. Practici i resurse pentru combatere
i colaborare, Asociaia Alternative Sociale, Ed. Hamangiu, 2008, p. 88-89.
92
Corina Mighiu, Rolul psihologului în lucru cu copilul abuzat/neglijat, în
Justiia pentru minori în interesul superior al copilului. Asociaia Magistrailor
din Iai i Organizaia Salvai Copiii Filiala Iai, p. 142, http://www.riia.ro/in-
dex.php?section=35 accesat pe 10 august 2009.
Solicitarea de a îi expune opinia poate fi una

specific, determinat în mod concret (ca în cazul în
care se solicit instituirea msurii de plasament), sau
poate fi una determinat în termeni mai puin con-
crei, dar nu vagi.
Astfel, de exemplu, în cazul divorului, copilului nu i
se va cere s îi precizeze opinia acu privire la prin-
tele cruia ar trebui s fie încredinat, întrucât acesta
s-ar putea simi vinovat de destrmarea cstoriei
dintre prinii si.
Copilului ar trebui s i se cear s relateze cum vede
situaia prezent a prinilor si, a sa, cum îi reali-
zeaz activitile cotidiene, cum îi petrece timpul
liber, care sunt planurile sale de viitor. Din aceste
elemente, magistratul va extrage informaii pertinente
în privina printelui cruia i se va încredina copilul,
fr a-i afecta astfel, stabilitatea sa emoional pre-
zent i viitoare.
Faza relatrii libere nu este la fel de extins în situaia
procedurii adopiei, când copilul îi exteriorizeaz
consimmântul su (condiie de fond pentru adopie),
prin intermediul ascultrii sale (mijloc procedural de
realizare a condiiei), putând îns, deveni astfel, dac
minorul se opune sau dac dorete s prezinte detaliat
punctul su de vedere.

Sediul materiei În privina martorului minor, conform art. 196
C. proc. civ., nu face nicio distincie între copii i
aduli93, ascultarea realizându-se pe rând, cu rmâ-
nerea în sal, ca regul, a celor audiai.
93
Art. 196 C. proc. civ. stipuleaz: „Fiecare martor va fi ascultat deosebit,
cei neascultai neputând fi de fa. Ordinea ascultrii martorilor va fi statornicit
de preedinte, inând seama i de cererea prilor. Dup ascultare, martorul
rmâne în sala de edin pân la sfâritul cercetrii, afar numai dac instana
hotrte altfel. Martorul nu are voie s citeasc un rspuns scris de mai înainte;
el se poate folosi îns de însemnri cu încuviinarea preedintelui, dar numai cu
privire la cifre sau denumiri”.
Ascultarea Aa cum s-a expus anterior în seciunea privind

separat persoanele prezente la ascultare, în situaia copiilor
martori, cadrul impus de standardele internaionale în
domeniu, reclam ascultarea separat a tuturor copii-
lor, indiferent c ali martori au fost audiai deja, aa
încât în temeiul tezei secunde a articolului, acetia
vor trebui îndeprtai.
Efectuarea Magistratul va fi atent pe parcursul ascultrii efective,
unor pauze la limitele capacitii de concentrare a copilului i,
dac va observ c acesta este agitat sau pare plictisit,
îi va permite copilului s fac o pauz94. Art. 28 lit. h)
din Modelul de lege al Rezoluiei 2005/20 „Guide-
lines on Justice in Matters involving Child Victims and
Witnesses of Crime” a Consiliului Economic i Social
impune ca pe parcursul audierii copilului, s se fac
atunci când este necesar pauze, ca msur deservind
interesului superior al acestuia95.
IV.4. Adresarea de întrebri
IV.4.1. În procedurile în care copilul este subiect – participant activ sau

parte
Definire Const în formularea de întrebri, adresate copilului,
pentru clarificarea anumitor aspecte.
Necesitatea lor Întrebrile sunt de regul necesare, deoarece reactua-
lizarea liber realizat de copii, dei este acurat,
adeseori ea este incomplet96.
94
Children, Youth and Families, Children’s Bureau, Office on Child Abuse and
95
Justice in Matters involving child victims and witnesses of crime, Model
law and Related Commentary, ONU, New York, 2009.
96
Cadrul juridic În lipsa reglementrii interne a acestei faze, art. 27 din

internaional Comentariile asupra Modelului de lege al Rezoluiei
2005/20 „Guidelines on Justice in Matters involving
Child Victims and Witnesses of Crime” a Consiliului
Economic i Social impune ca întrebrile s fie adre-
sate într-o manier simpl i protectiv97.
Tehnica Întrebrile vor fi adresate prin folosirea unor termeni
formulrii cunoscui de copil, prin raportare la cunotinele,
întrebrilor sentimentele sau opiniile sale proprii. Ele trebuie s fie
apte s cuprind toate aspectele asupra crora se
doresc lmuriri suplimentare. Utilizarea adresrii mai
multor întrebri, nu este totui, indicat în procedura
civil a ascultrii copilului, pentru a nu îi lsa impre-
sia unui interogatoriu98.
Importana Rolul întrebrilor este i acela de a se discerne asupra
subsecvent a „contaminrii” opiniei copilului, în urma manipulrii
întrebrilor sale de ctre adult. Este cazul, frecvent în practic, al
cererilor de înapoiere a minorului deplasat sau reinut
ilegal transfrontalier sau al divorurilor, când unul
dintre prini, ignorând respectul datorat copilului
su, îi influeneaz opinia, percepia i chiar memoria,
pentru a îl îndeprta de cellalt printe i a obine
astfel, o opinie favorabil lui, din partea copilului.
Abordare O particularitate aparte o întâlnim în privina ascul-
special trii copiilor abuzai fizic, sexual. Dei procedura
civil nu prezint aceeai particularitate cu cea penal
sub aspectul orientrii ascultrii copilului, ca finalitate
juridic, spre acuzarea unei persoane (abuzatorul), nu
mai puin, ex aequo, ea implic o abordare psiholo-
gic i uman deosebit. Copiii din aceast categorie
trebuie tratai, sub aspectul întrebrilor, cu o deli-
catee deosebit.
97
Art. 27 din Justice in Matters involving child victims and witnesses of
crime, Model law and Related Commentary, Partea a II-a, ONU, New York,
2009, p. 54.
98
Legiuitorul român a optat în privina acestei categorii

de copii, ca de altfel, i pentru altele similare (cum ar
fi copiii neglijai), pentru protejarea acestora, prin evi-
tarea reamintirii inerente în cursul procedurilor judi-
ciare, fie ele i civile, a experienelor traumatizante
trite99. Astfel, în situaia acestor copii, s-a prevzut
chemarea lor doar când instana apreciaz necesar.
Prevederile art. 95 alin. (1) din acelai act normativ
instituie o msur alternativ pentru astfel de situaii,
respectiv folosirea în cadrul procesului civil, a unei
declaraii scrise a copilului sau înregistrat prin mij-
loace tehnice audio-video, cu asistena unui psiholog.
O astfel de msur corespunde pe deplin, msurilor
alternative ascultrii, impuse de recomandrile inter-
naionale, ca de exemplu, Convenia european
pentru exercitarea drepturilor copiilor100.
În cadrul ascultrii unui asemenea copil, întrebrile
adresate vor fi cu grij pregtite într-o form cât mai
puin vtmtoare pentru copil, astfel încât ele s nu îl
traumatizeze suplimentar. Modalitatea concret de
adresare a întrebrilor este comun cu cea a audierii
copilului victim în procesul penal101, cu diferenele
enunate, vizând orientarea ascultrii.
Situaii de Trebuie evitate situaiile de disconfort psihologic

evitat pentru copil. Dac se observ c acesta evit sau nu
dorete s rspund la unele subiecte mai delicate,
este recomandabil s nu se insiste cu aceeai între-
bare. Se pot formula întrebri care s determine expli-
caia reticenei acestuia în a rspunde.
99
Art. 95 alin. (3) i art. 125 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind pro-
tecia i promovarea drepturilor copilului.
100
Convenia European cu privire la exercitarea drepturilor copiilor art. 13
lit. f), Strasbourg, 25 ianuarie 1996.
101
Sofia Luca, Ctlin Luca, op. cit., p. 22.
Rolul În astfel de situaii, rolul psihologului implicat atât în

psihologului procesul de evaluare a abuzului sau neglijenei, cât i
în procesul terapeutic de recuperare102 a copilului,
este unul esenial.
Recomandri Cu titlu general, au fost formulate o serie de reco-
generale în mandri în privina acestei categorii de copii, care in
privina seama de nevoile lor dup agresare sau dezvluire,
copiilor respectiv:
abuzai • Continu s crezi copilul i nu îl acuza pentru cele
întâmplate.
• Rspunde calm si firesc întrebrilor i sentimen-
telor pe care copilul le exprim în legtur cu
molestarea, dar nu insista s vorbeasc despre
aceasta.
• Instruiete copilul s îi spun imediat dac agre-
sorul încearc din nou, contactul sexual sau îl
deranjeaz în vreun fel.
• Asigur copilul în mod repetat c este în sigu-
ran103.
Dup adresarea de întrebri, este indicat ca magistra-
tul s sumarizeze cele relatate de copil i s îi permit
acestuia, dac este cazul, s îl corecteze sau s îi
adreseze întrebri sau explicaii suplimentare104.

Inexistena În privina copilului martor, Codul de procedur civil
unui text prin art. 130 i 197, nu distinge fa de situaia marto-
special rilor majori105.
102
Corina Mighiu, op. cit., p. 142.
103
Mighiu, Corina, op. cit., p. 147.
104
Ctlin Luca (coord), Traficul de persoane. Practici i resurse pentru com-
batere i colaborare, Asociaia Alternative Sociale, Ed. Hamangiu, Bucureti,
2008, p. 94.
105
Conform art. 130 C. proc. civ.: „Judectorii sau prile pot pune întrebri
martorilor sau experilor numai prin mijlocirea preedintelui, care poate îns
încuviina ca acetia s pun întrebrile direct”.
Reglementare Reglementarea, care permite adresarea de întrebri, în

improprie mod liber, de ctre pri, prin intermediul instanei
pentru copil sau direct, precum i reaudierea sau confruntarea
martorilor, este improprie în privina copilului martor
deoarece se ignor principiile de ascultare a unui
copil în procedurile generale fr a se ine seama de
particularitile de vârst ale copilului.
Model Modelul de bune practici oferit de reglementrile

internaional internaionale, va determina iniierea de procedur de
ascultare a copilului specifice perioadei sale de dez-
voltare. Am enunat în seciunea referitoare la pre-
zena prilor în cadrul procedurii de ascultare, moda-
litatea concret optim de formulare i adresare de
întrebri, copilului martor, de ctre pri, prin inter-
mediul unor specialiti, ca i imperativul ca magistra-
tul s vegheze asupra adresrii lor în mod simplu,
respectuos i protector, atrgând atenia, atunci când
este cazul, asupra acestei importante cerine.
Semnarea Dup ascultarea acestuia i adresarea de întrebri i

depoziiei dup ce a luat cunotin de cuprins, copilului i se va
cere s îi semneze depoziia sa, potrivit art. 198
C. proc. civ.106
Art. 197 C. proc. civ.: „Martorii pot fi din nou întrebai, dac instana
gsete de cuviin. Martorii ale cror artri nu se potrivesc vor fi din nou
întrebai, fiind pui fa. Dac instana gsete c întrebarea pus de parte nu
poate s duc la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde s dovedeasc un
fapt a crui dovedire e oprit de lege, nu o va încuviina. Instana, la cererea
prii, va trece în încheierea de edin atât întrebarea cât i motivul pentru care
s-a înlturat”.
106
Conform art. 198 C. proc. civ.: „mrturia se va scrie de grefier, dup
dictarea preedintelui sau a judectorului delegat, i va fi semnat pe fiecare
pagin i la sfâritul ei de judector, grefier i martor, dup ce acesta a luat
cunotin de cuprins. Dac martorul nu voiete sau nu poate s semneze, se
face vorbire despre aceasta. Orice adugiri, tersturi sau schimbri în cuprinsul
mrturiei trebuie încuviinate i semnate de judector, de grefier i martor, sub
pedeaps de a nu fi inute în seam. Locurile nescrise din declaraie trebuie
împlinite cu linii, astfel încât s nu se poat aduga nimic”.
IV.5. Încurajarea, responsabilizarea i canalizarea

axiologic a copilului

activ sau parte
Orientarea Regsit cu predilecie în situaia minorului care a
axiologic a svârit o fapt prevzut de legea penal, dar care nu
copilului rspunde penal sau în cea a copilului aflat în pro-
cedura desfacerii cstoriei prinilor si, dar posibil a
fi aplicat i în orice alt procedur când se apreciaz
necesar, aceast subetap presupune un dialog
constructiv al magistratului cu acesta, a statua asupra
concluziilor care decurg dintr-un fapt personal deter-
minat al copilului (cum ar fi acela al svâririi faptei
penale de minorul ce nu rspunde penal sau acela al
consecinelor personale ale divorului prinilor), în
vederea canalizrii axiologice a copilului în contextul
modificrilor care se vor produce în viaa sa, urmare a
deciziei judectorului.

Consideraiile anterioare se regsesc într-o form mai
puin pregnant, în astfel de proceduri în care copilul
nu este i subiect; ele sunt subsumate mai degrab,
subetapei încheierii ascultrii.
IV.6. Încheierea ascultrii
Finalizarea Aceast ultim subetap, comun ambelor genuri de

discuiilor proceduri, presupune finalizarea discuiei cu copilul.
Revenind la teme neutre de discuie, precum ar fi
programul în continuare sau de a doua zi al copilului,
magistratul va termina discuia, în aceeai atmosfer
prietenoas, lsându-i copilului o stare mental pozi-
tiv107, conferindu-i sentimentul c a fost deosebit de

util i c astfel, s-au obinut informaii relevante,
importante i mulumindu-i pentru faptul c a accep-
tat s se prezinte108.
O ascultare reuit va putea fi realizat în condiiile
respectrii tuturor acestor secvene ale procesului de
ascultare, dei din punct de vedere practic, nu este
întotdeauna foarte uor.
V. Etapa evalurii ascultrii
V.1. În procedurile în care copilul este subiect – participant

activ sau parte
Necesitatea Deoarece ascultarea minorului reprezint actul de

evalurii procedur de realizare a dreptului su fundamental de
a-i exprima opinia cu privire la o problem concret
care îl privete, evaluarea corect a opiniei copilului,
realizat în mod riguros, profund, ca etap final a
procesului ascultrii unui copil, îi va permite magistra-
tului s ia decizia corect în privina copil, creându-i
cadrul pentru dezvoltarea sa optim viitoare.
Existena unor posibili factori „contaminatori” ai
acurateei opiniei copilului (influenarea de ctre
prini, starea de anxietate determinat de contactul
cu autoritatea judiciar, neînelegerea deplin a
anumitor concepte folosite pe parcursul ascultrii, de
ctre aduli), constituie un argument al necesitii
evalurii ascultrii, magistratul nefiind inut s îi
însueasc opinia copilului, tale, quale.
107
Ctlin Luca (coord.), Traficul de persoane. Practici i resurse pentru
combatere i colaborare, Asociaia Alternative Sociale, Ed. Hamangiu, Bucu-
reti, 2008, p. 95.
108
Ibidem.
Situaii Astfel, opinia copilului, în sensul de a locui împreun

practice cu tatl su, nedorind s revin în centru, a fost avut
în vedere cu rezerva impus de nivelul sczut de
maturitate a acestui copil, fr a fi ignorat faptul c
motivaia unei astfel de opiuni poate fi cutat în
lipsa de disciplin, supraveghere i grij printeasc,
care ar permite o „libertate” perceput în mod greit
de copil, ale crui alegeri la aceast vârst, pot intra
uneori în disonan cu propriile sale interese. Prin
urmare, tribunalul109 a considerat c nu se recoman-
d, cel puin temporar, înlocuirea msurii plasamen-
tului în regim de urgen într-un centru în care mino-
rul beneficiaz de asisten psihologic i medical
potrivit planului individualizat de protecie, cu msu-
ra reintegrrii în familie care, în acest moment, ofer
condiii necorespunztoare din punct de vedere
material i locativ, fiind necesar atingerea unor obiec-
tive precum prevenirea comportamentului infracional
i identificarea unei alternative de tip familial.
Fa de situaia expus, în baza dispoziiilor art. 64 i
art. 68 din Legea nr. 272/2004 privind protecia i
promovarea drepturilor copilului s-a constatat a fi în
interesul superior al copilului meninerea msurii
plasamentului în regim de urgen.
Analiza opiniei Astfel, etapa evalurii presupune analiza opiniei expri-

exprimate de mate a acestuia, prin prisma anumitor criterii prede-
copil terminate. Criteriile consacrate de art. 12 din Con-
venia ONU cu privire la drepturile copilului110 (vârsta
109
Sentina civil nr. 610/F din 15 iunie 2005 a Tribunalului Bucureti,
Secia a V-a civil, publicat în Protecia copilului i adopia. Practic judiciar
de Andreea Florina Mateescu, Ioana Cristina Gheorghe-Bdescu, Ed. Hamangiu,
2008, p. 192-197.
110
Conform art. 12 din Convenia O.N.U. cu privire la drepturile copilului:
„Statele pri vor garanta copilului capabil de discernmânt, dreptul de a
exprima liber opinia sa asupra oricrei probleme care îl privete, opiniile
copilului fiind luate în considerare avându-se în vedere vârsta sa i gradul su
de maturitate.”
sa i gradul su de maturitate), au fost transpuse pe

plan intern, prin dispoziiile de principiu ale art. 6
lit. h) i art. 24 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 pri-
vind protecia i promovarea dreptului copilului.
Caracterul Circumscrierea opiniei copilului a fost realizat prin
relativ al Convenia pentru Exercitarea Drepturilor Copiilor,
opiniei potrivit cu care dreptul de a îi exprima opinia nu
exprimate de reprezint dreptul de veto cu privire la luarea unei
copil msuri privitoare la copil. El nu este un drept absolut,
aseriune justificat de imaturitatea, uneori influen-
area negativ a copilului. Acest drept nu echivaleaz
cu posibilitatea discreionar a copilului de a hotrî
singur, asupra msurilor care-l privesc.
Dreptul de Cu toate acestea, în anumite domenii determinate,
veto al spre exemplu materia adopiei111 un astfel de drept de
copilului veto al copilului cu discernmânt, ar trebui s fie
recunoscut112. Pe plan naional, prin art. 17 alin. (2)
din Legea nr. 273/2004 cu privire la regimul juridic al
adopiei113 s-a recunoscut dreptul de veto al copilului
cu discernmânt la adopie.
Criterii de Aa cum s-a stabilit i prin Rezoluia 2005/20 „Guide-
evaluare lines on Justice in Matters involving Child Victims and
Witnesses of Crime” a Consiliului Economic i Social
al ONU amintit, greutatea opiniei unui copil va fi
evaluat de judector, în baza vârstei, maturitii sale,
putându-se consulta i un psiholog expert în asisten
calificat cu privire la copii sau la un alt specialist în
domeniu114.
111
Art. 35 din Raportul explicativ al Conveniei europene cu privire la
exercitarea drepturilor copiilor http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Reports
/HTML/160.htm accesat la 9 august 2009.
112
Ibidem.
113
„Adopia nu va putea fi încuviinata fr consimmântul copilului care a
împlinit vârsta de 10 ani.”
114
Art. 20, pct.5 din Justice in Matters involving child victims and witnesses
of crime, Partea II, ONU, New York, 2009 p. 49.
Opinia copilului va putea s determine, prin filtrul

magistratului, elemente definitorii cu privire la alege-
rea msurii celei mai potrivite care va servi interesului
superior al copilului115.
De exemplu, în urma discuiei cu copilul, magistratul
va putea s observe care dintre prini se ocup mai
îndeaproape de creterea, educarea i supravegherea
copilului i care este mai pasiv sau chiar dezinteresat.
Un copil poate percepe pe unul dintre prini, ca fiind
„cel bun” pentru c este foarte indulgent cu el:
„mama este bun i vreau s rmân cu ea pentru c
m las tot timpul s m joc sau s m uit la televizor,
iar tata este ru pentru c m pune s fac temele i m
trimite la cercul de ah.”
În mod singular declaraia copilului în absena unui
probatoriu consistent nu poate constitui în sine un
temei suficient pentru pronunarea soluiei116.
Procesul verbal Analiza ascultrii se va realiza de ctre magistrat, iar
de audiere în privina instanelor de control judiciar, în baza
procesului verbal întocmit urmare a ascultrii, act pro-
cedural în care se consemneaz modul desfurrii
ascultrii.
În practic, aceste procese verbale sunt întocmite
foarte concis i sintetic dei ar trebui ca transcrierea s
fie integral pentru a permite instanei de control
judiciar s verifice soluia dispus în cauz, inclusiv
prin prisma cunoaterii detaliate, concrete, a opiniei
copilului i a propriei evaluri. Transcrierea integral
ar trebui s cuprind atât întrebrile, cât i rspun-
surile oferite de copil.
115
Trib. Bucureti sent. civ. nr. 500/F din 25 mai 2005, în Protecia copilului
i adopia, practic judiciar, de Andreea Florina Mateescu, Ioana Cristina
Gheorghe-Bdescu, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2008, p. 226-228.
116
Trib. Bucureti, Secia a III-a civil, sent. civ. nr 142 din 17 februarie
2005, în Protecia copilului i adopia, op. cit., p. 209.
V.2. În procedurile în care copilul este martor
Mijloace de Dei din punct de vedere tehnic-judiciar, ascultarea

administrare a opiniei copilului poate determina obinerea de noi
probei informaii relevante, ea nu poate fi asimilat mrturiei,
testimoniale ca prob în procesul judiciar, cele dou instituii fiind
fundamental diferite ca natur juridic: una reprezint
modalitatea de realizare a unui drept fundamental, în
timp ce secunda reprezint o prob, iar ascultarea co-
pilului reprezint mijlocul de administrarea a acestei
probe.
În acest ultim caz, ascultarea copilului va deservi
obinerii de informaii cu privire la pricina dedus
judecii care nu privete situaia proprie a copilului.
Principiul Depoziia copilului martor, ca prob judiciar, nu are
echivalenei o valoare predeterminat, ea urmând regimul juridic
probelor al probelor în procesul civil. Astfel, mrturia va fi
coroborat cu celelalte probe administrate pe
parcursul procesului.
Situaii Articolul 195 C. proc. civ.117 privete aprecierea mr-
speciale în turiei privind situaia special a martorului mai mic de
care se afl 14 ani. Legea special118 în art. 24 alin. (4) condiio-
copilul neaz importana opiniei copilului în raport de vârsta
i gradul su de maturitate.
VI. Consideraii finale

Act Ascultarea unui copil constituie un act procedural
procedural care transpune în practic, dreptul fundamental al
complex Aceasta ofer totodat, informaii relevante pentru
justa evaluare a msurii care se impune a fi luat fa
117
Conform art. 195 C. proc. civ.: „Copilul mai mic de 14 ani i persoanele
care din pricina debilitii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de
discernmânt, pot fi ascultate, îns la aprecierea depoziiei, instana va ine
seama de situaia special a martorului”.
118
Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea dreptului copilului.
de un copil, în situaia concret, asigurând astfel

respectarea deplin a drepturilor copilului.
Realizat de un magistrat specializat preocupat de
prezervarea interesului superior al copilului, ascul-
tarea se constituie într-o experien netraumatizant
pentru copil, indiferent dac el este subiectul sau
parte a procedurii sau are doar calitatea de martor.
Exprimarea Proiectul Noului Cod civil119 recunoate importana

opiniei deosebit a exprimrii opiniei copilului, consacrându-i
copilului în în cadrul Crii sale a II-a – Familia, în Titlul I – Dis-
Proiectul poziii generale, un întreg articol numrul 202, inti-
Codului civil tulat marginal „Ascultarea copilului”120.
Noua reglementare menine, cum era i firesc, prin
art. 316 alin. (2), obligaia audierii minorului, în caz
de desfacere a cstoriei prinilor si, într-un text
similar art. 43 din actualul Cod al Familiei.
Reglementrile proiectului noului Cod de procedur
civil recunosc prin art. 882 (intitulat marginal „Refu-
zul minorului” din Seciunea a 2-a „Executarea hot-
rârilor judectoreti referitoare la minori” din Capitolul
IV al Titlului III – Executarea silit direct, al Crii V –
Despre executarea silit), o importan deosebit
ascultrii minorului i consilierii psihologice a acestuia,
refuzul su ferm la executarea unei hotrâri putând
determina reevaluarea msurii dispuse iniial.
119
„Proiectul Noului Cod civil”, în varianta adoptat de Senat, la 13 septem-
brie 2004, Ed. C.H.Beck, Bucureti, 2006.
120
Articolul 202 din Proiectul Codului civil impune: „(1) În procedurile care
îl privesc, copilul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat fie de ctre
judector, fie de ctre o persoan desemnat de acesta. Cu toate acestea, poate
fi ascultat i copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dac instana consider
c este necesar pentru soluionarea cauzei. (2) Opiniile copilului vor fi luate în
considerare în raport cu vârsta i cu gradul su de maturitate. (3) Ascultarea
copilului nu confer acestuia calitatea de parte în proces. (4) Dispoziiile
speciale privind consimmântul sau prezena copilului, în procedurile care îl
privesc, precum i prevederile referitoare la desemnarea de ctre instan a unui
reprezentant în caz de conflict de interese rmân aplicabile.”
În privina martorilor minori, art. 304 din acest proiect

exclude principial, calitatea de martori, a descen-
denilor, în „procesele privitoare la filiaie, divor i
alte raporturi de familie”, extinzând în mod necesar,
firesc, sfera cauzelor civile prevzute de lege lata, în
art. 190121.
Proiectul noului Cod de procedur civil nu se preo-
cup îns de procedura audierii martorului minor,
meninând-o aproape integral pe cea prezent în
pofida carenelor sale fundamentale nefiind adaptat
spiritului exigenelor internaionale evocate.
Dispoziiile inovatoare de lege ferenda enunate, cele
transpuse deja, din dreptul european i general
universal, în sistemul de drept român, specializarea
dei incipient, a magistrailor români, contientizarea
necesitii activitii i conlucrrii interdisciplinare, în
domeniul justiiei pentru minori, ca i elaborarea unor
ghiduri de bune practici în materie reprezint iniia-
tive necesare în cadrul actual al stadiului reformei
pentru minori în România.
Bibliografie
1. Tomescu Milena, Dreptul Familiei. Protecia Copilului, Editura All
Beck, Bucureti, 2004.
2. Lupacu Dan, Dreptul familiei, ed. a III-a, emendat i actuali-
zat, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2008.
3. Filipescu Ion P., Filipescu Andrei I., Adopia. Protecia i Promo-
varea Drepturilor Copilului, ed. a III-a, revzut i adugit, potrivit
Legii nr. 273/2004 i Legii nr. 272/2004, Editura Universul Juridic,
Bucureti, 2005.
4. Bacaci Alexandru; Dumitrache Viorica-Claudia, Hageanu
Codrua, Dreptul familiei, ed. a IV-a, Editura All Beck, Bucureti, 2005.
121
Art. 190 C. proc. civ. stipuleaz: „În pricinile privitoare la starea civil
sau divor se vor putea asculta rudele i afinii mai sus-artai, în afar de
descendeni”.
5. Bîrsan Corneliu, Convenia European a Drepturilor Omului,

Comentariu pe articole. Vol. I. Drepturi i liberti, Editura All Beck,
Bucureti, 2005.
6. Moroianu Zltescu Irina (coord.), Drepturile Copiilor i Tânrului,
editat de Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureti, 1998.
7. Losano Mario G., Marile sisteme juridice. Introducere în dreptul
european i extraeuropean, Editura All Beck, Bucureti, 2005.
8. William G. Jones, Working with the Courts in Child Protection
U.S. Departament of Health and Human Services Administration of
Children and Families, Administration on Children, Youth and Families,
Children’s Bureau, Office on Child abuse and Neglect, 2006.
9. Buneci Petre, Butoi Ioana Teodora, Martorul pe trâmul justiiei,
Editura Pinguin Book, Bucureti, 2004.
10. Bu Ion, Miclea Mircea, David Daniel, Opre Adrian, Psihologie
judiciar. Curs postuniversitar 2004-2005, Universitatea Babe-Bolyai,
Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie i tiine ale Educaiei.
11. Zdrenghea Voicu, Butoi Tudorel, Psihologie judiciar, Casa de
Editur i Pres „ansa” SRL, Bucureti, 1994.
12. Dublea, A., tefroi, N., Luca, S., Moisescu, R., Luca, C., Mursa,
L., Vlad, M., Pucau, D., Practici instituionale în instrumentarea cauze-
lor cu minori, Asociaia Alternative Sociale, Iai, 2005.
13. Atasiei Ioana, Ivnuc Nelu, Luca Sofia, Luca Ctlin,
Mgurianu Liviu, Mighiu Corina, Muntean Diana, Stoienel Adriana,
Justiia pentru minori în interesul superior al copilului. Practici de lucru
cu copilul victim. Asociaia Magistrailor Iai, Asociaia Salvai Copiii
Filiala Iai, Iai, 2008.
14. United Nations Guidelines on Justice in Matters involving child
victims and witnesses of crime, Child-friendly version, tiprit în Austria,
2006.
15. United Nations Office on Drug and Crime, Justice in Matters
involving Child Victims and Witnesses of Crime, New York, 2009.
16. Fondul Naiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) – Manual
pentru Implementarea Conveniei cu privire la Drepturile Copilului,
Editura Vanemonde, Bucureti, 2004.
17. Bogdan Drago, Selegean, Mihai (coord), Jurisprudena CEDO –

studii i comentarii, Institutul Naional al Magistraturii, 2005.
18.
iian Dana, Constantin Antonia, Cîrstea, Mihaela, Codul
familiei adnotat, ed. a 2-a, Editura Hamangiu, Bucureti, 2008.
19. Tiian Dana, Cauzele cu minori în materie civil i penal.
Practic judiciar, Editura Hamangiu, Bucureti, 2006.
20. Autoritatea Naional pentru Protecia Drepturilor Copilului,
Rolul judectorilor i al procurorilor în protecia i promovarea dreptu-
rilor copilului, Editura Trei, Bucureti, 2006, p. 80-81.
21. UNICEF, O lume demn pentru copii, Editura MarLink, Bucu-
reti, 2003.
22. Blan Ana, Alexandru Gabriela (coordonatori), Situaia
Respectrii Drepturilor Copilului în România, Raport realizat în cadrul
Grupului de Monitorizare Privind Drepturile Copilului, Bucureti, 2006.
23. Popoviciu Laura, Mihu Ana Elena, Consideraii în legtur cu
situaia copilului care a svârit o fapt penal i nu rspunde penal, în
Revista Dreptul nr. 12/2007.
24. Tomi Mihaela, Neculescu Ion, Determinante socio-juridice
ale delincvenei juvenile, în Revista Dreptul nr. 4/2009.
25. Proiectul Noului Cod Civil, adoptat de Senat la 13 septembrie
2004, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2006.
Pagini de internet
http://convention.coe.int
www.un.org
www.unodc.org
http://conventions.coe.int
www.unodc.org
www.singuracasa.ro
www.riia.ro
Capitolul V
Audierea copilului aflat în conflict
cu legea penal i a copilului martor
în procedurile judiciare penale
Daniel Horodniceanu∗
I. Ascultarea copilului aflat în conflict cu legea penal
I.1. Cadrul juridic al rspunderii copilului aflat în conflict

cu legea
I.1.1. Consideraii generale

Infraciona- Infracionalitatea minorilor constituie una dintre preocu-
litatea prile majore i permanente ale politicii penale din
juvenil toate statele moderne, ridicând probleme deosebite i
specifice de prevenire i combatere datorit multitudinii
i diversitii factorilor care pot marca în mod negativ
capacitatea de adaptare a acestora la exigenele normelor
de conduit socialmente admise, dar i datorit carac-
terului imatur i influenabil al personalitii acestora1.
Date Statisticile judiciare2 pun în eviden creteri alarmante

statistice ale implicrii minorilor în comportamente infracionale
alarmante i ale numrului de copii din închisori, astfel încât, ne-
cesitatea prevenirii i combaterii eficiente a manifest-
rilor infracionale în rândul acestei categorii i gsirea
unor soluii coerente i viabile de corectare a acestor
∗
Daniel Horodniceanu este procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. Iai.
1
N. Giurgiu, Drept penal. Rspunderea penal i pedeapsa: Regimul sancion-
ator al minorilor, Ed. Neuron, Focani, 1995.
2
UNICEF, Justiie Juvenil, http://www.unicef.org/romania/ro/children_2872.
html, accesat la 21 septembrie 2009.
Audierea copilului aflat în conflict cu legea penal i a copilului martor 121
comportamente apare cu atât mai acut în ultimul

deceniu3.
I.1.2. Vârsta rspunderii penale

Vârsta de la Gsirea celor mai eficiente msuri de prevenire i com-
care copilul batere a fenomenului infracional în rândul minorilor a
rspunde ridicat i problema vârstei de la care minorul rspunde
penal penal, adic a vârstei de la care corespunztor cerce-
trilor psiho-pedagogice, se apreciaz c acesta are
înelegerea semnificaiei sociale a conduitei sale pericu-
loase ca i a scopului sanciunilor aplicabile pentru o
astfel de conduit.
I.1.2.1. În dreptul intern

Vârsta de Normele dreptului intern stabilesc c limita minim de
14 ani vârst a rspunderii penale începe la 14 ani, vârst la
care un minor se presupune c are dezvoltarea psiho-
moral normal i prezint gradul de maturizare necesar
înelegerii semnificaiei social-juridice a aciunilor sau
inaciunilor sale în raport cu exigenele legii penale4. Pe
cale de consecin, începând cu vârsta de 14 ani, mino-
rul dezvoltat normal este creditat cu capacitate penal,
presupunându-se c el poate deveni subiect activ al
3
S. Cristescu, „Protecia minorului” în Justiia pentru minori, studii teoretice
i jurispruden, analiza modificrilor legislative în domeniu, lucrare colectiv,
Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2003, p. 68.
4
Articolul 99 C. pen. Textul republicat al codului a fost publicat în
M. Of. nr. 65 din 16 aprilie 1997, modificat i completat de: Legea nr. 143 din
26 iulie 2000; Legea nr. 197 din 13 noiembrie 2000; O.U.G. nr. 207 din
15 noiembrie 2000; O.U.G. nr. 10 din 11 ianuarie 2001; O.U.G. nr. 89 din 21
iunie 2001; Legea nr. 456 din 18 iulie 2001; Legea nr. 20 din 10 ianuarie 2002;
Legea nr. 61 din 16 ianuarie 2002; Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002; O.U.G.
nr. 58 din 23 mai 2002; O.U.G. nr. 93 din 20 iunie 2002; O.U.G. nr. 143 din
24 octombrie 2002; O.U.G. nr. 109 din 16 noiembrie 2004; Legea nr. 85 din
7 aprilie 2005; Legea nr. 160 din 30 mai 2005; Legea nr. 247 din 19 iulie
2005; Legea nr. 278 din 4 iulie 2006; O.U.G. nr. 60 din 6 septembrie 2006;
Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007; Legea nr. 337 din 3 decembrie 2007;
Legea nr. 58 din 19 martie 2008; O.U.G. nr. 198 din 4 decembrie 2008.
infraciunii dispunând de o dezvoltare suficient a

factorilor psihici caracterizani ai vinoviei penale.
Existena Cu toate acestea, copiii cu vârsta între 14 i 16 ani

discernmân rspund penal numai dac se dovedete, pe baza unei
tului expertize medico-legale psihiatrice, c au acionat cu
discernmânt.
I.1.2.2. Cadrul juridic internaional

Documente Legislaia naional este în acord cu instrumentele inter-
internaionale naionale care stabilesc principii directoare în domeniul
justiiei juvenile. Astfel, potrivit art. 40 alin. 3 lit. a) din
Convenia cu privire la drepturile copilului5, statele
pri trebuie s stabileasc o vârst minim a responsa-
bilitii penale, sub care copiii nu pot fi trai la rspun-
dere pentru presupusa comitere a unei infraciuni.
Regulile de la Beijing prevd c înelesul noiunii de
capacitate penal trebuie s fie definit în mod clar i c
vârsta rspunderii penale nu trebuie fixat la o limit
prea mic, inând cont de gradul de maturitate emo-
ional, psihic i intelectual a copilului.6
Criterii Definirea vârstei rspunderii penale trebuie fcut

pentru într-un cadru juridic care s in seama de capacitatea,
definirea abilitile de dezvoltare i experiena contextual a unui
vârstei copil.
rspunderii
penale
5
Adoptat de Adunarea General a Organizaiei Naiunilor Unite, la 20
noiembie 1989 în New York, ratificat de România, prin Legea nr. 18 din 27
septembbrie 1990 republicat în iunie 2001, http://legislatie.resurse-pentru-
democratie.org/18_1990.php, accesat la 21 septembie 2009.
6
Ansamblul Regulilor Minime ale Naiunilor Unite privind Administrarea
Justiiei pentru Minori, adoptat prin Rezoluia 40/33 din 29 noiembrie 1985, la
cea de-a 96 Adunare General a Organizaiei Naiunilor Unite, http://www.anp-
just.ro/recomandari/beijing.htm.
I.2. Etapele audierii copilului aflat în conflict cu legea penal
I.2.1. Dispoziii procedurale speciale aplicabile judecrii cauzelor cu

infractori minori
Procedur Instrumentarea cauzelor penale cu inculpai minori se
special face dup o procedur special ce cuprinde aspecte
referitoare la unele particulariti ale urmririi sau
judecrii învinuiilor sau inculpailor minori.
Dispoziii Astfel, potrivit dispoziiilor Codului de procedur penal7,

legale urmrirea i judecarea infraciunilor svârite de minori,
speciale se face conform regulilor procedurii obinuite, cu com-
pletrile i derogrile cuprinse în Capitolul II, Titlul IV din
Partea Special a Codului de procedur penal, intitulat
„Procedura în cauzele cu infractori minori”.
Absena unor Normele dreptului intern nu prevd îns dispoziii spe-

dispoziii ciale aplicabile etapei audierii copilului aflat în conflict
legale cu legea penal, dei acesta este unul dintre cele mai
speciale în importante momente în instrumentarea unei cauze
etapa penale, de succesul realizrii acestei sarcini depinzând
audierii atât rezolvarea corect a speei cât i respectarea i pro-
minorului movarea drepturilor copilului aflat în conflict cu legea.
7
Codul de procedur penal a fost publicat în B. Of. nr. 145-146 din
12 noiembrie, republicat în M. Of., Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, în
temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996, publicat în M. Of., Partea I, nr. 289 din
14 noiembrie 1996, cu modificrile si completrile aduse de: O.U.G. nr. 207
din 15 noiembrie 2000; Legea nr. 296 din 7 iunie 2001; Legea nr. 456 din
18 iulie 2001; Legea nr. 704 din 3 decembrie 2001; Legea nr. 756 din 27 de-
cembrie 2001; Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002; O.U.G. nr. 58 din 23 mai
2002 ; Legea nr. 281 din 24 iunie 2003; O.U.G. nr. 66 din 10 iunie 2003;
O.U.G. nr. 109 din 24 octombrie 2003; Decizia nr. 100 din 9 martie 2004;
Legea nr. 159 din 14 mai 2004; O.U.G. nr. 55 din 25 iunie 2004; Legea
nr. 302 din 28 iunie 2004; O.U.G. nr. 72 din 30 septembrie 2004; Legea
nr. 480 din 8 noiembrie 2004; Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004; Legea
nr. 576 din 14 decembrie 2004; Legea nr. 160 din 30 mai 2005; O.U.G.
nr. 190 din 21 noiembrie 2005; Legea nr. 356 din 21 iulie 2006; O.U.G.
nr. 60 din 6 septembrie 2006.
I.2.1.1. Necesitatea unor reglementri speciale în dreptul intern
Particulariti Ascultarea copiilor aflai în conflict cu legea penal de

le ascultrii ctre organelor judiciare constituie o activitate diferit,
copiilor aflai în esen, de ascultarea inculpailor sau învinuiilor
în conflict cu majori, un mod de ascultare care impune acordarea unei
legea atenii speciale, prin pregtirea magistratului (ce trebuie
s dein atât o pregtire juridic complex cât i
cunotine de psihologie judiciar) dar i a copilului, cu
alegerea unor tehnici de ascultare care s in seama de
caracteristicile determinate de gradul de dezvoltare al
acestuia, precum i de psihologia dezvoltrii copilului ori
de etapele caracteristice vârstei biologice a minorului8.
Existena Totodat, ascultarea copilului aflat în conflict cu legea

unui contact penal presupune un contact permanent i nemijlocit în
permanent i cadrul procesului penal, între copil, aprtorul su,
nemijlocit prinii copilului (în calitate de reprezentani legali
sau/i pri responsabile civilmente) i consilierul de
probaiune, pe de o parte i procuror i instana de
judecat, pe de alt parte.
I.2.1.2. Proceduri minimale obligatorii

Reguli Prevederile internaionale impun un ansamblu de reguli
procedurale procedurale minimale, dar obligatorii pentru realizarea
minimale audierii optime a copilului implicat în procesul penal,
pentru protejarea i prezervarea drepturilor sale fun-
damentale. Acestea sunt prevzute în Convenia Euro-
pean cu privire la exercitarea drepturilor copiilor
(ETS 160)9, Convenia Organizaia Naiunilor Unite a
8
I.T. Butoi, T. Butoi, Psihologie judiciar, Ed. Fundaiei România de Mâine,
Bucureti, 2003, p. 131.
9
Aprobat la 8 septembrie 1995 de Comitetul de Minitri al Consiliului
Europei i deschis spre semnare la 25.01.1996; neratificat deocamdat, de
România, dei reprezint un document esenial în domeniu, http://conven-
tions.coe.int/ treaty/en/Treaties/Html/160.htm.
redactat cu privire la Drepturile Copilului10, Rezoluia

2005/20 Guidelines on Justice in Matters involving
Child Victims and Witnesses of Crime, a Consiliului
Economic i Social11, Justice in matters involving child
victims and witnesses of crime – Model law and related
comentare12, Ansamblul regulilor minime ale Naiunilor
Unite cu privire la administrarea justiiei pentru minori
(Regulile de la Beijing)13, la care se va face trimitere,
punctual, în cadrul acestui capitol.
I.2.2. Pregtirea audierii copilului aflat în conflict cu legea penal

Trei etape de Atât în faa organului de urmrire penal, cât i în faa
audiere instanei de judecat, etapele de ascultare a copilului
aflat în conflict cu legea se refer la: pregtirea ascul-
trii, ascultarea propriu-zis i evaluarea declaraiei
copilului.
I.2.2.1. Alegerea momentului audierii

Audierea Normele procedural penale în vigoare nu prevd un
imediat moment optim al audierii. Audierea copilului aflat în
descoperirii conflict cu legea penal are loc, de regul, la un interval
faptei penale cât mai apropiat de descoperirea faptei penale svârite,
i autorului precum i a autorului acesteia.
ei
Momentul Ca moment procedural, audierea infractorului are loc,
procedural al în general, dup audierea prii care reclam svîrirea
10
Convenia a fost adoptat de Adunarea General a Organizaiei Naiunilor
Unite, la 20 noiembrie 1989 în New York i a fost ratificat de România, prin
Legea nr. 18/27.09.1990, republicat în M. Of. Partea I nr. 314 din 13 iunie
2001 pentru ratificarea Conveniei cu privire la drepturile copilului.
11
http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolution%202005-20.pdf., acce-
sat la data de 02.10.2009.
12
http://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/UNODC_UNICEF_
Model_Law_on_Children.pdf.
13
Ansamblul Regulilor minime ale Naiunilor Unite cu privire la administrarea
justiiei pentru minori (Regulile de la Beijing), adoptate de O.N.U. prin Rezoluia
40/33 din 29 noiembrie 1985, http://www.anp-just.ro/recomandari/beijing.htm.
audierii faptei penale, ori dup formularea denunului, dar i

imediat dup descoperirea faptei, în cazul infraciunilor
flagrante.
Audierea Potrivit art. 20 din Ansamblul regulilor minime ale

imediat, Naiunilor Unite cu privire la administrarea justiiei
conform pentru minori (Regulile de la Beijing): „Orice chestiune
Regulilor de trebuie de la început s fie tratat rapid, fr nici o
la Beijing întârziere”.14 Reglementarea impune ca i regul gene-
ral, rapiditatea procedurilor în chestiunile privitoare la
tinerii delincveni, aceasta fiind de importan major.
În caz contrar, orice soluie satisfctoare pe care ar
putea-o permite procedura i judecata ar fi compromis.
Cu cât va trece timpul, cu atât minorul va reînnoda mai
greu, aproape imposibil, legtura intelectual i psiho-
logic cu procedura i judecarea infraciunii.
I.2.2.2. Adunarea referinelor privitoare la spe i la copil
Referine cu Înainte de a proceda la audierea copilului, atât organul

privire la de urmrire penal cât i instana de judecat, ar trebui
copil s culeag toate informaiile referitoare la persoana
copilului, la mediul social din care provine, la situaia
colar, la capacitatea fizic i psihic a acestuia, la
trecutul infracional, la relaiile cu comunitatea din care
face parte15.
Referatul de În principiu, contextul familial, colar i psihosocial,

evaluare trsturile de personalitate ale copilului, dar i perspec-
psihosocial tivele de reintegrare psiho-social a acestuia, sunt cel
mai bine relevate în cuprinsul referatului de evaluare
psihosocial care se efectueaz în mod obligatoriu în
faza de urmrire penal de ctre serviciile de probaiune
de pe lâng tribunalele din raza teritorial a domiciliului
copilului.
14
Idem.
15
I.T. Butoi, T. Butoi, op. cit., p. 130.
Cadrul Astfel, conform art. 482 C. proc. pen., care poart denu-
juridic mirea marginal „Obligativitatea referatului de eva-
luare”, „În cauzele cu învinuii sau inculpai minori,
procurorul care supravegheaz sau, dup caz, efec-
tueaz urmrirea penal poate s solicite, atunci când
consider necesar, efectuarea referatului de evaluare de
ctre serviciul de probaiune de pe lâng tribunalul în a
crui circumscripie teritorial îi are locuina minorul,
potrivit legii. În cauzele cu inculpai minori, instana de
judecat are obligaia s dispun efectuarea referatului
de evaluare de ctre serviciul de probaiune de pe lâng
tribunalul în a crui circumscripie îi are locuina mino-
rul, potrivit legii, cu excepia cazului în care efectuarea
referatului de evaluare a fost solicitat în cursul urmririi
penale, potrivit dispoziiilor alin. (1), situaie în care
dispunerea referatului de ctre instan este facultativ.
Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului
judiciar date privind persoana minorului în perspectiva
social. Referatul de evaluare se realizeaz în confor-
mitate cu structura i coninutul prevzute de legislaia
special ce reglementeaz activitatea serviciilor de
probaiune.”
Coninutul Date cu privire la familie. Datele despre familie se refer

datelor la tipul familiei (organizat, dezorganizat etc.), mem-
privitoare la brii familiei (vârst, ocupaie, colarizare, antecedente
copil patologice etc.), situaia locativ, situaia social i eco-
nomic. În aceeai categorie se încadreaz antecedente
comportamentale i penale ale membrilor familiei,
aspecte legate de violen intrafamilial i dac e cazul,
eventualul consum de substane psihoactive (alcool în
exces, droguri de mare risc, medicamente psihotrope).
Locul Datele despre copil se refer în primul rând la locul su

copilului în în familie, colarizare, antecedente medicale, antece-
familie dente comportamentale i penale, eventuale venituri din
activiti proprii (licite sau ilicite).
Comporta- De asemenea, pot fi importante datele despre comporta-

mentul mentul în cadrul familiei i în cadrul grupului familiei
copilului în (rude, vecini, prieteni), în sensul modului în care este
familie i în perceput i caracterizat de ctre acetia.
grupul
familial
Grupul La fel de important este grupul personal al copilului aflat

personal al în conflict cu legea penal (grup stradal, poate infrac-
copilului togen, grup colar), i locul în cadrul grupului (lider,
condus, manipulat etc.).
Copulul Trebuie menionat în evaluarea psihosocial i cazul în

neintegrat care copilul nu este integrat în cadrul unui grup, precum
într-un grup i dac, dup prerea specialistului, acest aspect este
benefic sau nu copilului. Modul de petrecere a timpului
liber, inclusiv jocuri mecanice, jocuri pe calculator,
poate fi de asemenea relevant.
Fia Fia matricol, în cazul în care copilul este colarizat,

matricol este important în msura în care indic rezultatele la
învtur ale copilului din prima clas pân la momen-
tul solicitrii. Discuiile cu persoanele care au asigurat
educaia copilului, învtor, profesori, diriginte, pot fi de
asemenea utile pentru conturarea personalitii copilului.
Alte acte Pe lâng acestea sunt importante sau pot deveni

importante în economia cauzei i alte acte: proces-
verbal de cercetare la faa locului, care arat modul în
care s-a comis infraciunea, percheziia domiciliar,
care dezvluie locul de domiciliu i condiiile în care
triete copilul, eventuale acte medicale care s ateste
afeciuni medicale ale acestuia.
Coroborarea Datele astfel obinute se vor corobora i cu alte mijloace

cu alte de dovad administrate în cauz, precum: foaia matri-
mijloace de col pentru verificarea situaiei colare, cazierul judiciar
dovad pentru examinarea trecutului infracional, caracterizri
emise de diferite autoriti sau persoane care dein infor-

maii despre copil, toate acestea constituind o baz în
reliefarea personalitii copilului dar i a motivelor care
au determinat comportamentul infracional.
Cadrul Art. 16 din Ansamblul Regulilor Minime ale Naiunilor

juridic Unite cu privire la administrarea justiiei pentru minori
internaional (Regulile de la Beijing)16 prevede necesitatea rapoartelor
de anchet social. Astfel, rapoartele de anchet social
(rapoarte sociale sau rapoarte prealabile sentinei)
constituie un ajutor indispensabil în cea mai mare parte
din cazurile de urmrire judiciar a tinerilor delincveni.
Autoritatea competent trebuie s fie informat asupra
elementelor importante ce-l privesc pe minor, aa cum
ar fi antecedentele sala sociale i familiale, situaia co-
lar, experienele sale în materie de educaie etc.17 Anu-
mite jurisdicii fac apel, în acest sens, la servicii sociale
speciale sau la alte persoane afiliate tribunalului sau
comisiei. Alte persoane, în special, ofierii din serviciile
de probaiune pot îndeplini acest rol. Prin urmare,
serviciile sociale adecvate trebuie s fie însrcinate cu
stabilirea rapoartelor convenabile de anchet social.
16
Conform art. 16.1 din Ansamblul Regulilor minime ale Naiunilor Unite cu
privire la administrarea justiiei pentru minori (Regulile de la Beijing), adoptate de
O.N.U. prin Rezoluia 40/33 din 29 noiembrie 1985, „În toate cazurile, cu
excepia micilor infraciuni, înainte ca autoritatea competent s ia o decizie
definitiv prealabil condamnrii, antecedentele minorului, condiiile în care el
triete i circumstanele în care a fost comis delictul fac obiectul unei anchete
mai temeinice, astfel încât s fie uurat sarcina autoritii competente de a judeca
chestiunea în cauz” http://www.anp-just.ro/recomandari/beijing.htm.
17
prevede în art. 16. „În toate cazurile, cu excepia micilor infraciuni, înainte ca
autoritatea competent s ia o decizie definitiv prealabil condamnrii, antece-
dentele minorului, condiiile în care el triete i circumstanele în care a fost
comis delictul fac obiectul unei anchete mai temeinice, astfel încât s fie uurat
sarcina autoritii competente de a judeca chestiunea în cauz”.
I.2.2.3. Pregtirea magistratului în vederea audierii
Completitudi Magistratul trebuie s dein atât o pregtire juridic

nea pregtirii complex cât i cunotine de psihologie judiciar.
profesionale Pregtindu-se în vederea audierii, procurorul sau jude-
ctorul trebuie s aib o reprezentare clar asupra
caracterului, înclinaiilor i intereselor copilului18.
Aceste date pot fi culese din declaraiile persoanelor
apropiate de copil, ale educatorilor, învtorilor, extra-
se din raportul de evaluare întocmit de serviciul de
probaiune de la domiciliul copilului.
Evaluare de Totodat, magistratul va trebui s in seama de natura

context cauzei, de probele administrate pân la acel moment,
pentru a se familiariza cu toate aspectele cauzei.
Raportarea În scopul realizrii unei audieri eficace, magistratul va

la vârsta trebui s se raporteze la vârsta copilului.
copilului
I.2.2.4. Raportarea audierii copilului aflat în conflict cu legea, la

diferitele categorii de vârst
I.2.2.4.1. Copilul sub 14 ani aflat în conflict cu legea penal

Prezumia Copilul care nu a împlinit 14 ani beneficiaz de prezum-
absolut ia legal absolut referitoare la lipsa rspunderii din
legal a punct de vedere juridic. În acest context, neputând fi
lipsei de pus fa de acesta în micare aciunea penal, apare ca
rspundere inutil (i, de altfel, nelegal), începerea urmririi penale.
juridic Prin urmare nefiind creat cadrul procesual necesar
administrrii de probatorii, ascultarea copilului care nu
a împlinit 14 ani nu are for probant decât în con-
textul în care ar fi i o alt persoan acuzat în aceeai
cauz19.
18
19
În aceast situaie copilul va putea fi audiat în calitate de martor, dac are
cunotine despre fapt i autorii acesteia.
Declaraia Cu toate acestea, copilul va da declaraii cu privire la

minorului fapta reinut în sarcina sa atât în faa procurorului (în
cazul infraciunilor care atrag competena proprie a
procurorului, prev. de art. 209 C. proc. pen.) sau a orga-
nelor de cercetare penal (în cazul celorlate infraciuni).
Respectarea Faptul c nu rspunde penal i c nu îi va putea fi apli-

cerinelor cat o pedeaps sau o msur disciplinar, nu absolv
legale privi- organul de urmrire penal de obligativitatea respectrii
toare la tuturor cerinelor referitoare la audierea minorilor, luând
audierea în considerare, în special vârsta copilului.
minorului
I.2.2.4.2. Copilul cu vârste între 14-16 ani sau 16-18 ani aflat
în conflict cu legea penal
Incidena În cazul copiilor cu vârste între 14-16 ani sau între
regulilor 16-18 ani, ascultarea se va efectua în conformitate cu
generale de regulile generale de ascultare a copilului.
audiere
Necesitatea Cu toate acestea în cazul copiilor cu vârste între 14-16
expertizei ani, organul de urmrire penal va lua msuri privind
medico- expertizarea medico-legal, necesar în vederea stabilirii
legale existenei sau inexistenei discernmântului în legtur cu
fapta comis, deoarece conform art. 99 alin. (2) C. pen.,
„Minorul care are vârsta între 14 i 16 ani rspunde
penal numai dac se dovedete c a svârit fapta cu
discernmânt”.
I.2.2.5. Locul ascultrii copilului aflat în conflict cu legea penal
I.2.2.5.1. În cursul urmririi penale

Alegerea Înainte de ascultarea copilului aflat în conflict cu legea
locului penal, cel care urmeaz s realizeze audierea trebuie
ascultrii s aleag i locul în care copilul va fi ascultat.
În cursul urmririi penale, neexistând o norm impe-
rativ care s dispun cu privire la locul în care ar trebui
s se desfoare ancheta, ascultarea copilului se poate
face în mai multe locuri, dac sunt îndeplinite celelalte

condiii referitoare la persoanele care trebuie s fie
prezente la ascultarea acestuia.
Existena De regul, ascultarea copilului se realizeaz în biroul

unor spaii procurorului anchetator sau în cel al poliistului, când
special activitatea procurorului se rezum la supravegherea
amenajate anchetei. Este indicat îns, ca în vederea audierii copii-
lor, în cadrul acestor instituii s existe spaii special
amenajate, unde audierea s se fac în condiii optime.
Ascultarea în De asemenea, ascultarea se mai poate realiza la locul

alte locuri unde a fost svârit fapta, în camera special de la
locul de deinere (arest sau penitenciar) sau chiar la
domiciliul copilului.
I.2.2.5.2. În cursul cercetrii judectoreti
Sediul În cursul judecii, copilul va trebui ascultat în sala de

materiei judecat.
Sala de Judecarea infractorului minor se desfoar separat de

judecat celelalte edine de judecat, potrivit art. 485 alin. (1)
C. proc. pen. În condiiile în care judecata privete doar
minori, edina de judecat este nepublic, astfel cum
dispune art. 485 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit alin. (3) al textului de lege sus-menionat, când
inculpatul este un minor sub 16 ani, instana va dispune
îndeprtarea lui din sal, imediat ce ascultarea a luat
sfârit, în condiiile în care se apreciaz c cercetarea
judectoreasc sau dezbaterile ar putea avea o influen
negativ asupra copilului.
Inculpai Dac în cauz, alturi de minor este trimis în judecat i

minori cu un major i disjungerea nu este posibil, judecat se
majori face în edin public, potrivit, art. 486 C. proc. pen.
edina Ori de câte ori îns, judectorul va considera necesar,

secret din oficiu sau la cerere, dac derularea procesului este
susceptibil de a aduce atingere vieii private a copilului

sau l-ar putea supune dispreului public, va putea
declara edin secret.
Ascultarea în În cazurile în care se apreciaz c este necesar pre-

camera de zentarea copilului pentru arestare preventiv, ascultarea
consiliu acestuia se va face de ctre judector în camera de
consiliu.
Crearea unei Indiferent de locul ascultrii, magistratul trebuie s ia

atmosfere de toate msurile pentru a asigura copilului starea în care
solemnitate acesta s poat relata cât mai comod modul i moti-
vaiile care l-au dus la svârirea faptei. În cazul copilor
aflai în conflict cu legea este necesar i crearea unei
atmosfere de solemnitate (nu de coerciie), pentru ca
acesta s realizeze impactul i importana, în contextul
procesului penal, a declaraiei pe care va trebui s o dea.
1.2.2.6. Persoanele prezente la ascultarea copilului aflat în conflict

cu legea penal
Cadrul Conform normelor procedurale interne, potrivit art. 484
juridic alin. (2) C. proc. pen., la ascultarea copilului de ctre
incident instan trebuie s fie citat Serviciul de probaiune de la
domiciliul minorului i prinii acestuia, iar, în cazul în
care copilul nu are prini sau acetia sunt deczui din
drepturi, tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea
creia se afl copilul. În afara acestora, instana are
posibilitatea de a chema i alte persoane a cror
prezen o consider necesar.
Necesitatea Prezena acestor persoane ce se bucur de afeciunea

prezenei lor sau încrederea copilului ori cu autoritate în faa acestuia
dau un plus de încredere i mrete ansa relatrii
adevrului de ctre copil20.
20
I.T.Butoi, T.Butoi, op. cit., p. 131.
1.2.2.6.1. Dificulti practice
Neidentifi- Stabilirea acestor persoane se dovedete a fi, în practic,

carea dificil, mai ales în faza de judecat, dac anterior, în
persoanelor cursul urmririi penale, organul de cercetare penal nu
importante a fcut demersurile necesare în a descoperi ce persoane
din anturajul din anturajul copilului ar fi importante în economia
copilului ascultrii lui, ori dac, dimpotriv, prezena persoanelor
pe care legiuitorul le cheam s asiste la audiere este
într-adevr oportun.
1.2.2.6.2. Dualitate de fapt

Asistarea de Astfel, de exemplu, exist cazuri când persoanele în
ctre prini grija crora se afl infractorul copil sunt exact cele
care-l instig sau asist la svârirea infraciunii; cu toate
acestea, prinii sunt cei ce îl vor asista în proces.
Asistarea de De asemenea, din diferite motive (spre exemplu sunt

ctre alte deczui din drepturile printeti ori lucreaz în alt
persoane ar), nu întotdeauna prinii sunt cei care sunt cel mai
aproape de copil prin prezena lor cotidian, motiv
pentru care prezena persoanei care are în grij pe copil
este cu atât mai important nu doar pentru scopul
ascultrii copilului, cât pentru copil însui, contribuind
la reuita procesului de ascultare a acestuia.
Aceasta mai ales în contextul cercetrii judectoreti
când, spre deosebire de faza de urmrire penal (când
copilul infractor poate fi ascultat în multe locuri, inclu-
siv acas), în faa instanei copilul poate avea reineri în
a da o declaraie real, reineri ce pot fi cauzate de
oralitatea procesului, de solemnitatea locului i a per-
soanelor implicate etc.
Faptul c edina de judecat nu este – de cele mai
multe ori – public, aa cum prevede imperativul
art. 485 alin. (2) C. proc. pen., este un avantaj care nu
compenseaz, îns, celelalte neajunsuri.
1.2.2.6.3. Regula în materie
Prezena per- De regul, audierea copiilor trebuie efectuat în

soanelor ma- prezena persoanelor majore apropiate celui audiat, în
jore apropia- care acesta are încredere (de exemplu în prezena
te copilului prinilor, tutorilor, educatorilor etc.).
Rolul Rolul persoanelor care asist la audierea copilului este
persoanelor de a-l sprijini pe magistrat s înving sfiala copilului i
care asist la s obin de la acesta declaraii exacte; în alte împre-
audiere jurri ele trebuie s tempereze tendina copilului de a
descrie fantezist faptele21. Copilul nu trebuie îns audiat
în prezena unei persoane majore care este interesat ca
acesta s fac declaraii mincinoase.
Prezena În unele cazuri îns, sentimentul de pudoare pe care îl
consilierului poate manifesta copilul ce a svârit fapte de o anumit
de natur (spre ex. infraciuni de natur sexual) sau teama
probaiune c prinii îl vor pedepsi pentru cele întâmplate, fac ca
audierea acestuia în prezena prinilor, s fie nere-
comandabil, existând riscul real ca minorul s se
închid în sine i s nu mai rspund la întrebri22. De
aceea, în astfel de împrejurri este indicat s fie chemat
s asiste la audiere un consilier de probaiune, sau o
persoan pe care magistratul sau lucrtorul de poliie a
stabilit-o ca fiind apropiat copilului.
1.2.2.6.4. Cadrul juridic internaional

Regulile de Conform art. 15 din Ansamblul regulilor minime ale
la Beijing Naiunilor Unite cu privire la administrarea justiiei
pentru minori (Regulile de la Beijing) „Pe timpul cât
dureaz procedura, minorul are dreptul de a fi repre-
zentat printr-un consilier sau s cear desemnarea unui
avocat din oficiu, atunci când dispoziiile prevzând
aceast asisten exist în ar. Prinii sau tutorele pot
21
T. Butoi, I.T. Butoi, Tratat Universitar de psihologie judiciar – teorie i
practic, Ed. Phobos, Bucureti, 2003, p. 115.
22
I.T. Butoi, T. Butoi, op. cit., p. 132-133.
participa la procedur i pot fi rugai de autoritatea

competent s-o fac, în interesul minorului. Autoritatea
competent poate s le refuze aceast participare dac
aceasta are motive s cread c excluderea acestora de
la proces este în interesul minorului”.23
Comentariu Conform acestui text, serviciile Consiliului sau ale avo-
de text catului din oficiu sunt necesare pentru asigurarea asis-
tenei juridice pentru minor, dar dreptul la participare al
prinilor sau al tutorelui, aa cum este enunat în
art. 15.2., trebuie considerat ca o asisten general psi-
hologic i afectiv a minorului – funcie persistent pe
tot parcursul procedurii.
Cutarea unei soluii adecvate de ctre autoritatea com-
petent poate fi facilitat prin cooperarea reprezentan-
ilor legali ai minorului (sau a unei alte persoane în care
minorul poate avea sau are efectiv încredere). Se întâmpl
ca prinii sau tutorele s joace un rol negativ în timpul
audierii, când, de exemplu manifest o atitudine ostil la
adresa minorului, de unde i dispoziiile privind posibila
lor excludere.24
I.2.3. Ascultarea copilului aflat in conflict cu legea
I.2.3.1. Stabilirea raportului de încredere dintre magistrat

i copilul aflat în conflict cu legea penal
Încheierea Dup strângerea datelor referitoare la copil aa cum s-a
etapei menionat mai sus, magistratul va considera c are toate
pregtirii elementele necesare ascultrii inculpatului copil i, în
interviului consecin, va considera încheiat etapa pregtirii inter-
viului.
23
24
Ansamblul Regulilor minime ale Naiunilor Unite cu privire la administra-
rea justiiei pentru minori (Regulile de la Beijing), adoptate de O.N.U. prin
Rezoluia 40/33 din 29 noiembrie 1985, http://www.anp-just.ro/recomandari/bei-
jing.htm. Comentariu la art. 15.
Crearea unei Magistratul va face demersuri în vederea crerii unei

relaii de relaii de încredere i de respect cu copilul aflat în
încredere i conflict cu legea, pregtindu-l astfel în vederea audierii
respect ce va urma.
Interaciunea El poate s interacioneze pentru început cu copilul prin

cu copilul detalierea întrebrilor standard de pe procesul-verbal pe
care este consemnat declaraia de inculpat.
Întrebri Astfel, copilului i se vor pune întrebri referitoare la

preliminare domiciliu, data i locul naterii, prini, instituia de
învmânt la care înva, anteceden penal; chestio-
narea asupra acestor aspecte favorizeaz audierea
ulterioar, prin întrebri particulare legate de fiecare
dintre aspecte.
I.2.3.2. Tactica ascultrii copilului aflat în conflict cu legea
Cadrul Potrivit art. 71 C. proc. pen., fiecare învinuit sau

juridic inculpat este ascultat separat. În cursul urmririi penale,
privitor la dac sunt mai muli învinuii sau inculpai, fiecare este
modul de ascultat fr s fie de fa ceilali.
ascultare
Ascultarea În literatur s-a exprimat opinia potrivit creia, în

separat a cauzele în care infraciunea a fost svârit de inculpai
inculpailor majori împreun cu inculpai copii, ascultarea copiilor
minori trebuie realizat separat, mai ales în situaia în care, se
constat neconcordane între declaraiile acestora i
declaraiile celorlali inculpai (majori sau nu)25.
Motivul Motivul ar fi acela c, în principiu, copilul este mai uor

ascultrii influenabil i poate fi constrâns sau legat afectiv de
separate vreunul dintre ceilali inculpai, poate avea unele
reineri, astfel încât s declare altfel decât ar declara
când ceilali sunt în afara slii de judecat.
25
Idem.
Caz Chiar i atunci când în faza de urmrire penal toi

particular inculpaii au recunoscut faptele (inclusiv inculpatul
copil), se poate ca în faa instanei unul sau mai muli
inculpai, s revin asupra recunoaterii, chiar aruncând
vina pe copil, existând posibilitatea ca acesta s suporte
o pedeaps mai redus, cunoscând c limitele de
pedeaps sunt mai mici, ori s fie achitat, fiind de cele
mai multe ori la prima abatere.
Raiuni Plecând de la ideea c inculpatul copil are, psihologic,

psihologice cele mai multe anse de a spune adevrul, interogarea
inculpailor ar trebui s înceap cu acesta, ascultat
separat de majori i de ceilali copii. Necunoscând ce a
declarat copilul, dar presupunând c acesta ar fi putut
spune adevrul, ansele ca ceilali inculpai s spun
adevrul sunt mai mari. Este cert c, în cadrul fazei
scrise a procesului penal (prezervarea în scris a
relatrilor inculpailor în faza urmririi penale, în form
olograf, ori de cîte ori aceasta este posibil), inculpaii
sunt ascultai separat, aceasta fiind procedura.
Cererea de În acest context, de cele mai multe ori declaraiile luate
ascultare în aceast faz – poate i datorit apropierii în timp mai
separat mari fa de fapt – apar ca fiind mai sincere i mai
complete. În cazul în care exist dubii cu privire la
sinceritatea unuia sau mai multora dintre inculpai, fie i
numai majori, procurorul va putea solicita instanei
ascultarea separat a inculpailor pentru acest motiv.
Opinii Alte opinii exprimate în teorie26 consider c din punct

contrare de vedere tactic nu este potrivit s se înceap cu
ascultarea copilului i apoi cu ascultarea inculpailor
majori mai ales dac printre ei se afl i recidiviti), ci s
se înceap cu un inculpat major, iar în situaia când
26
Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatrilor i a
altor lucrri medico-legale aprobate prin Ordinul nr. 1.134/C/25.05.2000 al
Ministerului Justiiei i nr. 255/04.04.2000 al Ministerului Sntii i Familiei,
publicat în M. Of. Partea I nr. 459 din 19 septembrie 2000.
acesta îi schimb atitudinea, în sensul c nu recunoate

fapta ori îi d o alt interpretare, regula ascultrii
inculpailor unul în prezena celorlali s fie schimbat
i s se treac la ascultarea separat.
I.2.3.3. Aducerea la cunotin a drepturilor procesuale

Sediul Potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. „inculpatului sau
materiei învinuitului i se aduc la cunotin fapta care care for-
meaz obiectul cauzei, încadrarea juridic a acesteia,
dreptul de a avea un aprtor, precum i dreptul de a nu
face nici o declaraie, atrgându-i-se totodat atenia c
tot ceea ce spune poate fi folosit i împotriva sa”.
Cadrul Convenia european pentru exercitarea drepturilor

juridic copiilor impune ca reprezentantul copilului s-i ofere
european acestuia, în prealabil, informaiile necesare în vederea
ascultrii, s-i explice aspectele relevante minorului,
pentru a îl determina s îi formeze în cunotin de
cauz, opinia sa27. Raportul explicativ al Conveniei
definete sintagma „relevant information”. Art. 40 (ii)
din Convenie, consacr dreptul copilului acuzat de a fi
informat in cel mai scurt termen si direct despre acuza-
iile care i se aduc sau, daca este cazul, prin intermediul
parintilor sai sau al reprezentantilor legali si de a bene-
ficia de asistenta juridic sau de orice alt fel de asistenta
corespunzatoare, în vederea formulrii i susinerii
aprrilor sale.28
I.2.3.4. Garaniile principale ale procedurii

Cadrul Conform art. 7 din Ansamblul regulilor minime ale
juridic Naiunilor Unite cu privire la administrarea justiiei
internaional pentru minori (Regulile de la Beijing): „Garaniile fun-
general damentale ale procedurii, aa cum ar fi prezumia de
27
Convenia European privind exercitarea drepturilor copiilor, art. 10 lit. C.
28
Adoptat de Adunarea General a Naiunilor Unite la data de 20 noiem-
brie 1989, intrat în vigoare la 20 septembrie 1990, publicat în ediia oficial
„Tratate internaionale” 1998, vol. I, p. 51.
nevinovie, dreptul de a fi informat asupra sarcinilor,

dreptul de a tcea, dreptul de a fi asistat, dreptul la
prezena unui printe sau tutore, dreptul de a interoga i
de a confrunta martorii i dreptul la un grad dublu de
jurisdicie, sunt asigurate în toate stadiile procedurii”.29
Textul citat vizeaz elementele eseniale ale unei jude-
cri echitabile, consacrate internaional.
I.2.3.5. Dreptul la tcere al inculpatului i dreptul de a nu se

autoincrimina
Definire Dreptul la tcere al inculpatului i dreptul de a nu se
autoincrimina semnific pstrarea tcerii cu privire la
faptele ce îi sunt reproate acuzatului i de a nu contri-
bui la propria sa incriminare, ambele reprezentând as-
pecte eseniale ale unei proceduri echitabile în procesul
penal.
Raiunea Raiunea recunoaterii lor const în protejarea persoanei
recunoaterii acuzate de svârirea unei infraciuni, de exercitarea
unor presiuni din partea autoritilor spre a se evita
erorile judiciare30 i pentru a permite atingirea scopu-
rilor art. 6 din Convenia european pentru aprarea
drepturilor omului i a libertilor fundamentale31.
Jurisprudena Potrivit art. 40 (iv) din Convenia European a Drep-
CEDO turilor Omului, inculpatul minor trebuie s i se asigure
dreptul de a nu fi constrâns s depun marturie sau s
29
Ansamblul Regulilor minime ale Naiunilor Unite cu privire la admi-
nistrarea justiiei pentru minori (Regulile de la Beijing), adoptate de O.N.U. prin
Rezoluia 40/33 din 29 noiembrie 1985, http://www.anp-just.ro/recoman-
dari/beijing.htm.
30
Corneliu Bîrsan, Convenia european a drepturilor omului. Comentarii pe
articole. Vol. I Drepturi i liberti, Ed. All Beck, Bucureti, 2005, p. 527.
31
Convenia european pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor
fundamentale adoptat la Roma la 4 noiembre 1950, ratificat de România prin
Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicat în M. Of. 135 din 31 mai 1994.
mrturiseasc c este vinovat.32

Instana european a decis c dreptul de a nu contribui la
propria incriminare presupune c, într-o cauz penal,
acuzaia încearc s-i întemeieze argumentele sale fr
a recurge la elementele de prob obinute prin constrân-
gere sau presiuni în dispreul voinei acuzatului33.
Declaraia În cursul procesului penal, dar mai ales în faza de urm-

învinuitului, rire penal, declaraiile învinuitului reprezint un mijloc
mijloc de de aprare al acestuia. În acest sens, sarcina magistra-
aprare tului const în a da inculpatului posibilitatea s-i
expun cît mai complet argumentele sale, s-1 ajute s-
i aminteasc i s adune probe ce pot avea importan
pentru aprarea sa, s verifice aceste probe i s le
compare cu alte mijloace de dovad, urmând a aprecia
în mod concertat asupra ansamblului format34.
Stabilirea Ascultându-l pe inculpat, anchetatorul încearc s-l fac

adevrului s-i aminteasc momentul svâririi infraciunii, iar
dac nu spune adevrul, s descopere ce nu e adevrat
din declaraia acestuia. Verificând declaraiile inculpa-
tului, anchetatorul urmrete concomitent s stabileasc
cu certitudine modul de svârire a faptei i s stabileas-
c întinderea rspunderii penale a inculpatului copil.
I.2.3.6. Ascultarea propriu-zis a copilului aflat în conflict cu legea
I.2.3.6.1. Nediferenierea fa de ascultarea inculpatului major

Dispoziii Formal, ascultarea inculpatului copil nu difer de cea a
legale inculpatului major, fazele ascultrii fiind aceleai, ele
reieind din dispoziiile art. 70-73 C. pen.
32
Convenia european pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor
fundamentale adoptat la Roma la 4 noiembre 1950, ratificat de România prin
Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicat în M. Of. 135 din 31 mai 1994.
33
CEDH, 8 februarie 1996, John Murray c/Royaume-Uni, Recueil 1996-VI.
34
Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu, Criminalistica, Ed. Junimea, 2002, p. 261.
Etapele Astfel, ca i în cazul ascultrii inculpailor majori,

ascultrii ascultarea propriu-zis a copilului se împarte se desf-
inculpatului oar pe trei etape:
copil a) verificarea datelor persoanei care urmeaz s fie
ascultat ;
b) ascultarea relatrii libere a acestuia (declaraia
propriu-zis, care în faza urmririi penale se transpune,
de cele mai multe ori în declaraia olograf a copilului,
dac acesta tie s scrie, iar în faza judecii, în decla-
raia transcris potrivit consemnrilor fcute de jude-
ctor);
formularea întrebrilor ctre copil i ascultarea rs-
punsurilor acestuia.
I.2.3.6.1.1. Verificarea identitii

Verificarea Verificarea identitii copilului este necesar pentru evi-
datelor tarea greelilor sau a eventualelor neînelegeri. Copilului
copilului care se afl în stare de libertate trebuie s i se cear, la
aflat în începutul audierii, s prezinte un act personal i s se
conflict cu compare datele înscrise în acesta cu rspunsurile incul-
legea patului la întrebrile cu caracter biografic.
Cazul în care Dac învinuitul este arestat, atunci actul su personal
actul su trebuie s existe la dosar, magistratul având posibilitatea
personal s ia cunotin de acesta înainte de a începe ascultarea
exist la învinuitului.
dosar
Informarea În continuare, trebuie s se aduc la cunotina inculpa-

copilului tului ordonana de punere în micare a aciunii penale
asupra (a rezoluiei de începere a urmririi penale, dac nu s-a
inculprii dispus punerea în micare a aciunii penale), în faza
sale i drep- urmririi penale, ori dispozitivul rechizitoriului prin
turilor pro- care s-a dispus trimiterea sa în judecat, în faza cerce-
cesuale pe trii judectoreti, explicându-i-se faptele care stau la
care le are baza inculprii sale i drepturile sale procesuale.
I.2.3.6.1.2. Relatarea liber
Ascultarea Dup ce magistratul prezint copilului motivul ascultrii

relatrii sale, aducându-i la cunotin învinuirea, copilul va fi
libere invitat s relateze liber cu privire la infraciunea
presupus a fi fost svârit. Este necesar ca în timpul în
care copilul relateaz faptele acesta s nu fie întrerupt,
întrucât, pe de o parte, conexiunea deja creat s-ar
putea rupe iar, pe de alt parte, întrucât copilul îi
pierde concentrarea mai repede decât adultul.
Întreruperea În acest context exist posibilitatea ca minorul s se

relatrii abat de la cele întrebate, ori s divagheze discuia
libere asupra unor chestiuni lipsite de relevan pentru cazul
în spe. De aceea magistratul va trebui s-i readuc
atenia asupra chestiunilor care intereseaz cauza fr
a-l dojeni sau apostrofa pentru aceasta. Atitudinea
magistratului este esenial în aceast etap pentru
captarea bunvoinei copilului i determinarea acestuia
s declare conform cu adevrul35.
Abordarea De multe ori, copii aflai în conflict cu legea manifest

limbajului uneori o atitudine i folosesc un vocabular nepotrivit
potrivit locului în care se gsesc. Magistratul trebuie s evite
exacerbarea exprimrii nepotrivite a copilului, prin
folosirea unui ton ferm, impunând ordine inculpatului,
determinându-l s-i modifice atitudinea sau tonul,
pentru ca relatarea s poat continua.
I.2.3.6.2. Procedee tactice cu caracter general

Respectarea În timpul ascultrii relatrii libere a copilului aflat în
procedeelor conflict cu legea, indiferent de etapa procesual,
tactice în magistratul trebuie s respecte o serie de procedee
orice etap tactice.
procesual
35
Interzicerea Astfel, este interzis obinerea cu orice pre a recu-

exercitrii noaterii copilului c a svârit infraciunea; dac
presiunilor asupra inculpatului copil se vor exercita presiuni, este
de orice fel posibil ca el s recunoasc svârirea unei infraciuni pe
care în realitate nu a svârit-o.
Formularea Relatarea liber a copilului nu trebuie întrerupt prin

de întrebri formularea de noi întrebri, înainte ca acesta s fi
este subsec- epuizat relatarea sau prin remarci la adresa celor men-
vent rela- ionate de copil.
trii libere
Întreruperea Dac se observ c spune neadevrul, îndeprtându-se

relatrii în mod intenionat de la subiect, vorbind despre fapte
reprezint care nu au legtur cu cauza, trebuie s i se atrag
excepia atenia asupra chestiunilor care intereseaz fondul
cauzei.
Ascultarea În cazul în care punerea sub învinuire se refer la mai

circumscris multe episoade, atunci i învinuitul/inculpatul trebuie s
fiecrui fie ascultat în legtur cu fiecare episod. La epuizarea
episod în relatrii libere asupra primului episod, trebuie s se
parte treac la formularea întrebrilor în legtur cu acest
episod. Numai dup lmurirea complet a tuturor
împrejurrilor legate de prima chestiune se poate trece
la ascultarea relatrii libere a copilului cu privire la
episodul urmtor36.
Întrebri cu Potrivit art. 72 C. proc. pen., „dup ce învinuitul sau

privire la inculpatul a fcut declaraia, i se pot pune întrebri cu
fapt privire la fapta care formeaz obiectul cauzei i la învi-
nuirea ce i se aduce”. Formularea întrebrilor reprezint
momentul cel mai încordat al ascultrii învinuitului.
36
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie Judiciar, Casa de editur
i pres „ansa” SRL, Bucureti, 1994, p. 157.
Relevarea În aceast etap se manifest plenar calitile magistra-

calitilor tului, pregtirea sa în vederea ascultrii învinuitului,
magistratului perseverena, rbdarea, spiritul de observaie, perspica-
citatea, iniiativa i spiritul su activ.
Neinfluen- Întrebrile ce se vor adresa copiilor nu trebuie s
area sugereze rspunsul, trebuie s fie clare i concise, cu
rspunsului obiective precise ce trebuie atinse prin rspunsurile
prin dorite de la inculpat37. Aceasta deoarece inculpatul
întrebare copil este mult mai influenabil decât cel major.
Întrebri Înainte de a trece la întrebri referitoare la modul
prealabile concret de svârire a infraciunii, copilul poate fi
întrebat cu privire la modul de comportament anterior
svâririi infraciunii (date despre modul de pregtire a
faptei, pentru a stabili caracterul spontan sau premeditat
al faptei). De asemenea, este necesar s se stabileasc
ce a fcut copilul dup svârirea infraciunii (a ascuns
obiectul infraciunii, a încercat s zdrniceasc prin
vreo aciune urmrirea penal etc).
I.2.3.6.3. Ordonarea întrebrilor pe categorii

Categorii de În acest scop este potrivit ca întrebrile s fie ordonate
întrebri în trei categorii, respectiv: întrebri referitoare la anu-
mite activiti care au avut loc înainte de comiterea
infraciunii, întrebri care urmresc precizarea proc-
esului concret al comiterii infraciunii i apoi întrebri
referitoare la activitile întreprinse de anumite persoane
dup svârirea faptei.
Absena unei Nu exist o ordine prestabilit a întrebrilor, de aceea,
ordini dac desfurarea audierii copilului impune, întrebrile
prestabilite a vor putea fi ordonate în succesiunea necesar pentru
întrebrilor ascultarea în condiiile concrete, magistratul fiind cel
care va aprecia pe moment oportunitatea i necesitatea
unor întrebri care s fie puse38.
37
38
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op. cit., p. 160.
Atitudini Copii pot avea atitudini diferite fa de învinuirea care li

definite fa se aduce, dup cum urmeaz: copilul recunoate vino-
de învinuire via sa (complet sau parial) i face declaraii adevrate;
copilul nu recunoate c este vinovat i face declaraii
adevrate, deoarece este, într-adevr, nevinovat; copilul
recunoate c poart în întregime sau în parte vina, dar
declar neadevrat, luând asupra sa vina altcuiva sau
ascunzând împrejurrile cele mai grave ale infraciunii
pe care a svârit-o. Tot în aceast categorie intr
posibilitatea ca copilul s-i ascund complicii sau s
faptele sale sau ale complicilor într-o lumin mai
favorabil; copilul nu recunoate c este vinovat i face
declaraii mincinoase pentru a scpa de rspundere ori
pentru a induce în eroare magistratul.39
I.2.3.7. Oportunitatea confruntrii

Aprecierea Pentru cazul în care între cele declarate de inculpai
oportunitii exist contraziceri i se impune efectuarea unei confrun-
confruntrii tri în care inculpatul copil va fi în opoziie cu coinculpa-
ii majori, pregtirea acestei activiti necesit în primul
rând cântrirea aspectelor de natur psihologic în am-
nunt, alturi de pregtirea obinuit a unei confruntri.
Situaii În practic, exist cazuri când inculpaii solicit con-
practice fruntri cu prile vtmate, cu martorii sau chiar cu
ceilali inculpai, mai ales copii. În principiu, acetia
mizeaz pe faptul c, într-o discuie direct i contra-
dictorie, datorit temerilor provocate de prezena incul-
patului major, persoanele confruntate vor reveni sau
mcar vor nuana, în special referitor la persoana sa,
declaraiile iniiale. Acesta este motivul pentru care astfel
de confruntri apar ca fiind nu doar inutile soluionrii
cauzei, dar pot fi i traumatizante în perspectiva ajungerii
în faza contradictorie (oral) a procesului penal.
Netrauma- Aspectele de personalitate legate de vârsta celor ce vor
tizarea fi confruntai trebuie bine tiute pentru ca scopul urmrit
39
Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu, Criminalistica, Ed. Junimea, 2002, p. 263.
suplimentar prin confruntare s fie atins i nu deturnat.

a copilului
Pregtirea În pregtirea confruntrii trebuie stabilit dac copilul
psihic este pregtit psihic acestei activiti. Atunci când se va
pentru constata c minorul care urmeaz a fi supus confruntrii
confruntare este puternic influenat de coinculpaii majori sau se
teme de cel cu care va fi confruntat, este indicat a se
renuna la aceast activitate.
Valorizarea Inculpaii copii pot fi ascultai prin folosirea oricror
aspectelor procedee tactice prezentate, îns nu trebuie pierdute din
psihologice vedere aspectele de natur psihologic ale acestei
categorii de inculpai care dau particularitate ascultrii.
II. Ascultarea martorului copil în procedurile

judiciare penale
II.1. Pregtirea martorilor copii în vederea audierii
Pregtirea Pregtirea în vederea audierii martorului, în general, se

audierii refer la urmtoarele elemente: citarea martorului; studie-
martorului în rea cauzei; cunoaterea personalitii martorilor i a
general relaiilor acestora cu prile din proces; întocmirea pla-
nului audierii i stabilirea întrebrilor ce urmeaz s se
adreseze martorului; pregtirea materialelor ce urmeaz
s fie folosite în timpul audierii; alegerea timpului i a
locului unde urmeaz s se efectueze audierea; alegerea
mijlocului de chemare a martorului pentru audiere.
Cadrul Art. IX pct. 25 a doua ipotez din Rezoluia 2005/20 a
juridic Consiliului Economic i Social menionat, impune
internaional statelor obligaia de a dezvolta i implementa msuri
pentru a uura ascultarea copiilor i pentru a îmbunti
comunicarea i înelegerea cu acetia.40
40
and Witnessses of Crime Anexa la Rezoluia 2005/20 a Consiliului Economic i
Persoana de Printre acestea, se evideniaz i aceea de a asigura

suport acompanierea copilului, pe parcursul ascultrii sale, de
o persoan de încredere („support person”).
II.1.1. Încunotiinarea copilului martor

Modalitatea Legea procesual-penal român stabilete c, în vede-
de rea audierii, se impune chemarea martorilor fie prin
încunotinare trimiterea de citaii, fie prin not telefonic sau tele-
grafic.
În funcie de împrejurri, martorul poate fi chemat
verbal, atunci când este întâlnit (specific fazei de
urmrire penal), telefonic sau printr-o adres.
Criterii de Alegerea mijlocului de chemare este dictat de consi-

alegere a derente de ordin practic dar i tactic: de exemplu, dac
mijlocului de în timpul audierii, învinuitul indic un martor pentru
chemare stabilirea alibiului su, un asemenea martor trebuie
chemat neîntârziat, înainte ca învinuitul ori rudele sale
s fi reuit stabilirea unei înelegeri cu el. Un astfel de
martor este indicat s fie ascultat de îndat, chiar dac
aceasta presupune deplasarea organului de urmrire
penal imediat la locul în care acesta se gsete.
II.1.2. Momentul ascultrii martorului copil

Audierea Audierea copiilor despre evenimentele care nu îi
imediat implic foarte mult emoional trebuie s se fac cât mai
repede dup percepia lor. În cazul când tim c
evenimentele au stresat puternic copilul, este raional de
a-l audia nu mai devreme de 2-3 zile dup evenimentul
produs. Dup 12-15 zile amintirile copilului despre
evenimentele percepute încep s se estompeze, motiv
pentru care copilul îi pierde interesul fa de ele41.
Social al ONU, http://www.un.org/docs/ecosoc/documents/2005/resolutions/Re-

solution%202005-20.pdf.
41
Mihai Lupu, Svetlana Rîjlcova, Ghid pentru specialitii justiiei juvenile,
Institutul de Reforme Penale, Chiinu, http://www.irp.md/files/1193755251.pdf
II.1.3. Locul audierii martorilor copii
II.1.3.1. Alegerea locului audierii în cursul urmririi penale

Libertatea Legea procesual penal nu îngrdete pe magistrat, în
alegerii cursul urmririi penale, în alegerea locului unde
locului urmeaz s se desfoare audierea.
audierii
Circumstane De obicei, martorul, indiferent dac acesta este major
de selecie a sau minor, este ascultat în biroul anchetatorului. Dac
locului martorul minor este bolnav, el poate fi ascultat la
audierii domiciliu sau la instituia sanitar unde se afl internat,
iar dac este grav bolnav, este indicat s se solicite
acordul medicului curant.
Audierea copiilor de vârst mic ar trebui efectuat într-
un cadru cu care acetia sunt obinuii, de exemplu
acas sau în comunitatea în care locuiesc.
II.1.3.2. Alegerea locului audierii în cursul judecii

Obligativitat În faza judecii, ascultarea martorului minor nu va
ea ascultrii putea avea loc decât în sala de edin, cu posibilitatea
în sala de pentru magistrat, în condiiile în care apreciaz c inte-
judecat resele justiiei o cer, în vederea aprrii unor interese de
stat, moralei, demnitii sau vieii intime a unei persoa-
ne, de a declara edin secret, condiii în care audie-
rea martorului va avea loc doar în prezena prilor din
proces, a reprezentanilor acestora, a aprtorilor i a
celorlalte persoane chemate de instan în interesul
cauzei42.
Msuri În anumite cazuri de ascultare a copilului martor sau

speciale chiar victim, magistratul poate întâmpina dificulti
cauzate de teama copilului, cruia îi este fric de faptul
c declaraiile sale adevrate vor atrage rzbunarea
persoanelor interesate43. Este indicat ca aceti copii s fie
audiai numai dup luarea msurilor care le asigur
42
Art. 290 C. proc. pen.
43
T. Butoi, I.T. Butoi, op. cit., p. 116.
securitatea personal – de exemplu dup arestarea

persoanelor despre a cror aciuni urmeaz s fac
declaraii sau dup internarea celui audiat într-un centru
de primire, unde nu mai poate fi supus vreunei influene
din partea persoanelor în anturajul crora se afla anterior.
II.1.4. Elemente de caracterizare a personalitii martorilor copii

Caracterizare Pentru caracterizarea personalitii martorului este nece-
sar s se cunoasc: gradul de dezvoltare a gândirii (în
special în cazul martorilor copil), trsturile de caracter
ale martorului, interesele predominante (de prezena
crora depinde, în mare msur, calitatea perceperii),
starea sntii martorului în momentul perceperii
faptei, mediul în care triete, cu efect direct asupra
experienei, intereselor etc. i, uneori, profesia i
ocupaia prinilor.44
II.2. Audierea propriu-zis a copilului martor
II.2.1. Regulile tactice de ascultare a martorilor copii

Difereniere Procedeele tactice ale audierii martorilor copii difer în
în funcie de funcie de vârsta la care sunt ascultai, de stadiul dezvol-
vârst trii lor psihosomatice, precum i de particularitile
cauzei.45
Nivel de Conduita tactic a persoanei care audiaz trbuie adap-

dezvoltare tat nivelului dezvoltrii psihice a copilului, fiecrei
psihic a perioade, corespunzându-i un stadiu de dezvoltare ale
copilului i copilului, dup cum urmeaz:46
conduita 1) Perioada 1-3 ani, care în cazul anchetei penale nu
tactic a prezint interes.
persoanei 2) Perioada precolar, 3-6 ani: regulile tactice de
care audiaz ascultare a martorului precolar, care, de altfel, trebuie
44
D.T. Toma, Psihologia martorului i tactica ascultrii, Ed. Focus, Bucureti,
2005, p. 78.
45
D.T. Toma, op. cit., p. 73.
46
Ibidem.
audiat numai dac situaia o impune în mod deosebit,

vor fi adecvate posibilitilor psihice ale copilului. Este
recomandabil ca ascultarea s fie efectuat cu ajutorul
unui specialist în psihologia copilului i în locuri
familiare copilului47, accentul punându-se pe relatarea
liber, spontan. Întrebrile ce se vor adresa martorului
copil la aceast vârst trebuie s fie precis formulate, cu
blândee i într-un limbaj accesibil48.
3) Perioada colar, 6-10 (11) ani: la vârst colar,
reuita audierii copilului depinde de cunoaterea sa cât
mai cuprinztoare – inteligen, preocupri, înclinaii
etc. Procedeul tactic al relatrii libere, fr întreruperi
din partea anchetatorului, rmâne i în aceast faz de
preferat, iar întrebrile trebuie formulate clar, precis i
adresate în aa fel încât copilul s aib sentimentul c
este luat în serios i tratat de la egal la egal.49
4) Perioada pubertii, 10-14 ani: la aceast vârst
atracia copilului pentru fapte senzaionale îl fac s
exagereze, s-i dea importan i s fie uor influen-
abil, motiv pentru care se recomand ascultarea lui
imediat, chiar pe neateptate.50
5) Perioada adolescenei, 14-18 ani: datorit faptului
c la aceast vârst spiritul de observaie se dezvolt
mult, iar potenialul de percepie, fixare i redare este
foarte ridicat, martorului adolescent i se pot aplica ace-
leai reguli tactice de ascultare ca i în cazul majorului51,
inând cont, îns, c-i lipsete experiena de via
II.2.2. Verificarea identitii martorului i depunerea jurmântului

Verificarea Cu prilejul audierii martorului copil trebuie s se veri-
identitii fice, în primul rând, actele de stare civil ale copilului.
copilului
47
Ibidem.
48
Ibidem.
49
Ibidem.
50
Ibidem.
51
Idem.
Lmurirea De asemenea, trebuie lmurite legturile cu învinuitul

raportului i/sau cu partea vtmat.
copilului cu
învinuitul
sau partea
vtmat
Depunerea Tot în aceast etap martorul depune jurmântul i i se

jurmântului pune în vedere c va fi tras la rspundere penal dac
i atragerea va face declaraii mincinoase sau dac va refuza s fac
ateniei asu- declaraii52. Toate acestea trebuie aduse din nou la
pra conse- cunotina martorului cu prilejul oricrei noi audieri.
cinelor
declaraiei
mincinoase
Încunotin- Totodat trebuie adus la cunotina martorului în ce
area marto- cauz a fost chemat i s fie întrebat ce tie în legtur
rului asupra cu aceast cauz.
motivului
chemrii
Dispensa de Martorilor sub 14 ani, care conform legii nu pot fi trai

jurmânt a la rspundere penal pentru declaraii mincinoase ori
copilului refuzul de a face declaraii, trebuie s li se explice
martor sub importana declaraiilor lor i necesitatea de a arta
14 ani adevrul53. Potrivit art. 85 alin. (9) C. proc. pen., mar-
torii care nu au împlinit 14 ani, nu depun jurmânt, dar
li se atrage atenia s spun adevrul.
Depunerea jurmântului constituie un moment psiho-
logic extrem de important, esenial pentru martor ca
persoan legalmente obligat s declare adevrul.54
52
Potrivit art. 85 alin. (7) C. proc. pen.: „Dup depunerea juramântului sau
dup rostirea formulei prevzute în alin. (5), se va pune în vedere martorului c,
dac nu va spune adevrul, svârete infraciunea de mrturie mincinoas.”
53
Berchean, I.N. Dumitracu, Probele i mijloacele de prob, Ed. Ministe-
rului de Interne, Bucureti, 1994, p. 80.
54
D. T. Toma, op. cit., p. 72.
Imunitatea Cu toate acestea, art. 22 din Modelul de lege însoitor al

absolut a Rezoluiei 2005/20 a Consiliului Economic i Social55
copilului fa impune imunitatea total a unui copil, fa de proce-
de procedurile penale privitoare la mrturie mincinoas, indife-
durile penale rent dac minorul a depus sau nu jurmânt.
II.2.3. Ascultarea relatrii libere a copilului martor.

Maniera Martorul copil trebuie ascultat cu rbdare, fr a-l grbi,
ascultrii fr a-i cere s-i scurteze relatarea, deoarece acest
copilului lucru împiedic reproducerea exact a evenimentului56.
martor
Discuii Ascultarea copilului martor trebuie început printr-o
prealabile discuie interesant pentru cel audiat, magistratul anga-
jându-l într-o discuie despre lucruri care-i fac plcere
martorului. O astfel de discuie are scopul de a-i câtiga
încrederea copilului martor.
Limbajul Magistratul trebuie s-i adapteze limbajul la nivelul de
folosit dezvoltare a copilului.
Întrebri Dup ce copilul a terminat de povestit, este necesar s i
specifice se pun întrebri specifice: dac, într-adevr, totul s-a
petrecut aa cum a povestit el; dac a vzut personal
acest lucru; în cazul în care a auzit de la cineva, de la
cine anume etc.
Întrebri Trebuie avut în vedere c muli copii nu sunt capabili s
necesare povesteasc timp îndelungat. De aceea imediat ce se
observ c cel audiat a început s oboseasc din cauza
povestirii sale, este indicat ca anchetatorul s-i pun
întrebrile necesare pentru a obine declaraii asupra
detaliilor evenimentului sau pentru precizarea unor pri
ale povestirii. Cu acest prilej se recomand îns s se
evite categoric orice formulare sugestiv a întrebrilor
care ar putea influena pe cel audiat.
55
http://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/UNODC_UNI-
CEF_Model_Law_on_Children.pdf, accesat la 2 octombrie 2009.
56
V. Berchean, I.N. Dumitracu, op. cit., p. 80.
II.2.4. Adresarea de întrebri celui audiat i ascultarea rspunsurilor

acestuia
Excluderea Dac în timpul relatrii libere, martorul a fcut decla-
întrebrilor raii complete, nu mai este necesar s i adreseze
întrebri.57
Necesitatea De cele mai multe ori îns, dup relatarea liber a
adresrii martorului copil, pot rmâne nelmurite anumite lucruri
întrebrilor sau apar anumite omisiuni cu privire la împrejurri
importante, despre care, dup logica lucrurilor, martorul
copil trebuie s aib cunotin. Cu privire la asemenea
fapte, trebuie adresate întrebri.
Uneori este important s i se pun martorului copil
întrebri despre fapte care pot fi verificate cu ajutorul
altor probe, de exemplu, s se lmureasc cine, în afar
de martor, a mai fost prezent la evenimentul pe care l-a
descris sau dup ce criterii martorul apreciaz durata
svâririi faptei sau mrimea unui obiect.
Calitatea Întrebrile ce se adreseaz martorului trebuie s fie
întrebrilor precise, clare i scurte.
Adresarea de întrebri complicate, care s reclame mai
multe rspunsuri independente pot conduce la rspun-
suri numai cu privire la o parte a întrebrii, iar la cealal-
t parte este posibil ca martorul copil s uite s rs-
pund sau chiar s se eschiveze a formula un rspuns.
Întrebri Sunt inadmisibile întrebrile care au ca scop încurcarea
inadmisibile martorului copil sau acelea care îi pot sugera rspunsul.
Dac primele sunt lipsite de orice sens, deoarece marto-
rul poate s nu îneleag întrebarea, celelalte pot deter-
mina pe martor s fac declaraii care nu au legtur cu
cele percepute nemijlocit de ctre el, aspecte pe care
doar i le imagineaz i care nu ajut organul de urm-
rire penal în desfurarea anchetei.
Întrebri Întrebrile sugestive trebuie deosebite de întrebrile
ajuttoare ajuttoare, acestea din urm având ca scop s resta-
57
Idem.
bileasc în memorie, prin asociere, faptele uitate.58
Întrebri O variant a întrebrilor sugestive sunt întrebrile

sugestive alternative, care propun martorului s aleag între dou
variante ale rspunsului: de exemplu, „autorul era
îmbrcat cu un pulover negru sau maro”. Riscul acestor
întrebri este c ele pot s conin informaii care nu
sunt veridice, punând martorul s decid asupra unui
rspuns care nu acoper realitatea.
Asemenea întrebri trebuie evitate în cazul în care
martorul este pentru prima dat întrebat cu privire la un
anumit fapt; ele pot fi adresate atunci când se verific în
ce msur martorul este sigur pe rspunsurile pe care le-
a dat la întrebarea adresat anterior sau când se verific
sinceritatea martorului.
Admisibi- Întrebrile alternative îns, sunt admisibile ori de câte

litatea ori sunt puse pentru ca martorul s precizeze pe care
întrebrilor dintre rspunsurile contradictorii formulate anterior îl
alternative consider just.
În general, în cazul copiilor, întrebrile de tip „da – nu”
se folosesc foarte rar i doar atunci când întrebrile
centrate, care au rolul de a atrage atenia asupra infor-
maiilor relevante, sau întrebrile cu alegere multipl,
care sunt construite astfel încât s cuprind i rspunsul
corect, nu conduc la rspunsuri lmuritoare, întrucât
aceste întrebri incit persoana s dea rspunsuri social
dezirabile59.
Distincia Magistratul trebuie s fac diferena între „reamintire”,

dintre atunci când, dorind s insiste pe anumite aspecte, îl
reamintire i întreab expres pe copil ce s-a întâmplat, iar acesta
recunoatere ofer detaliile, i „recunoatere”, atunci când copilul nu
poate prezenta aspecte de amnunt, iar anchetatorul
ofer alternative, variante pentru ca cel ascultat s ofere
58
V. Berchean, I.N. Dumitracu, op. cit., p. 80.
59
Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu, op. cit., p. 265.
varianta corect. În aceste din urm cazuri, magistratul

ofer copilului detaliile pe care acesta le afirm sau le
neag.
Prezentarea Cu prilejul formulrii întrebrilor, este indicat uneori s i
de probe se prezinte martorului probe materiale, acte, planuri,
ajuttoare în schie, fotografii etc., aceasta având ca scop fie s
vederea reaminteasc martorului faptele pe care le-a uitat sau
stabilirii amnuntele evenimentelor relatate, fie s demate
realitii mrturia mincinoas60. În acelai scop se poate organiza
rspunsurilor i deplasarea la faa locului cu martorul, audierea
continuând acolo.
Situaii În unele cazuri, pentru ca declaraiile sale s fie mai
particulare explicite, se poate propune martorului s întocmeasc
desenul, planul, schema unui anumit loc sau obiect,
acestea putând fi ataate, atunci când este necesar, la
procesul-verbal de audiere61.
Observarea Totodat, în timpul audierii este necesar s se observe
conduitei comportamentul celui audiat62. Desigur, felul cum
celui audiat reacioneaz martorul la întrebrile ce i se adreseaz nu
are o importan probatorie, dar poate s orienteze pe
magistrat la alegerea procedeelor tactice de efectuare a
audierii.
II.2.5. Atitudinea empatic a magistratului

Conduita Persoana care audiaz nu trebuie s se exteriorizeze fa
magistratului de declaraiile martorului copil. El trebuie nu doar s
în timpul tie s adreseze întrebri, ci i s asculte: un rspuns
audierii vdit nereal al martorului nu trebuie s provoace replici
ironice, dup cum un rspuns ateptat la o întrebare
adresat nu trebuie s fie însoit de afirmaii sau expresii
aprobative.
60
Idem, p. 264.
61
Ibidem.
62
T.Butoi I.T.Butoi, op. cit., p. 115.
Ascultarea Nu este permis ca persoana care audiaz s se mrgi-

activ neasc la înregistrarea pasiv a celor declarate de ctre
martor, ci el trebuie s se strduiasc activ s lmu-
reasc adevrul despre faptele care au importan
esenial pentru cauz.
Interdicia În acelai timp, nu este permis magistratului s exercite

presiunilor presiuni asupra martorului63, pentru a-l determina pe
de orice fel acesta s fac declaraii convenabile investigaiei.
asupra
martorului
Stabilirea Când exist bnuiala c martorul copil face intenionat

mobilului declaraii mincinoase, este necesar ca, în timpul
declaraiei audierii, pe calea administrrii i a altor probe, s se
mincinoase stabileasc cu minuiozitate ce-l determin s fac
mrturii mincinoase.
Aceasta se realizeaz prin studierea atent a legturilor
martorului cu învinuitul sau cu partea vtmat, cu
rudele acestora, cu prietenii lor, precum i existena
unor ameninri asupra copilului martor sau crearea
unui climat de fric pentru acesta. Uneori, pentru lmu-
rirea motivelor mrturiei mincinoase, se impune a se
verifica dac martorul minor nu este implicat el însui în
svârirea infraciunii.
O atenie deosebit trebuie acordat audierii martorilor
propui de ctre învinuit/inculpat, deoarece, printre ace-
tia, pot exista persoane care prezint faptele unilateral.
Pauzele în Pentru a se evita obosirea copilului, este necesar s se

timpul fac pauze în timpul audierii. Art. 28 lit. h) din Modelul
audierii de lege al Rezoluiei 2005/20 a Consiliului Economic i
Social64 impune ca pe parcursul audierii copilului, s se
63
Codul penal al României – art. 267: „Supunerea la rele tratamente a unei
persoane aflate în stare de retinere, detinere ori în executarea unei masuri de
siguranta sau educative, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.”.
64
http://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/UNODC_UNI
CEF_Model_Law_on_Children.pdf, accesat la data 2 octombrie 2009.
fac atunci când este necesar, pauze, ca msur deser-

vind interesului superior al acestuia.
Elemente de Magistratul trebuie s in seama de vârsta i de gradul

care s in de dezvoltare psiho – intelectual ale copilului martor,
cont întrucât de ele depind capacitatea de percepere i
magistratul înelegere a faptelor i fenomenelor la care au asistat.
III. Consemnarea i evaluarea audierii copilului aflat în

conflict cu legea sau martor
III.1. Întocmirea procesului-verbal de audiere a copilului martor
sau aflat în conflict cu lege
Transpunerea Consemnarea celor relatate de copilul martor sau
informaiei în infractor este operaia de transpunere în scris a infor-
forma scris maiilor obinute de magistrat în procesul audierii.
Întocmirea Procesul-verbal de audiere nu se întocmete dintr-o

etapizat a dat, ci pe etape: la început se completeaz partea
procesului procesului-verbal referitoare la identitatea persoanei;
verbal de însemnrile despre aceasta se fac pe msur ce per-
audiere soana audiat rspunde la întrebrile cu caracter
biografic. Dup aceea se consemneaz relatarea liber
a celui audiat.
Evitarea În cazul audierii unui copil, întrebrile cu caracter bio-

întrebrilor grafic trebuie adresate în aa fel încât s fie evitate
directe des- întrebrile directe despre situaia familial, îns copilul
pre situaia trebuie întrebat unde i cu cine locuiete, unde înva
familial etc.
Evitarea De regul, trebuie evitat ca procesul-verbal de audiere

întocmirii s fie întocmit în timpul relatrii libere, pentru c, dac
procesului- s-ar proceda în acest mod, copilul ar trebui întrerupt
verbal în dup fiecare fraz, fiind nevoit s atepte pân când cele
timpul declarate de el sunt consemnate în procesul-verbal65. În

audierii acest mod, cel audiat ar putea pierde firul relatrii, iar
magistratul s-ar transforma într-un simplu scrib (în faza
urmririi penale), pierzând posibilitatea de a aprecia
critic relatarea.
Întocmirea În cazul în care audierea nu este complicat, este

procesului- necesar ca magistratul s memoreze cele relatate i s
verbal de consemneze apoi procesul-verbal.
audiere în
cazul unei
audieri
necomplicate
Întocmirea Dac audierea este complicat, este recomandabil ca
procesului- magistratul s-i fac însemnri, care s reprezinte un
verbal de fel de consemnare prescurtat a relatrii, precum i a
audiere în întrebrilor ce se ivesc în urma celor declarate de ctre
cazul unei martor. Trebuie consemnate exact diferitele expresii
audieri caracteristice folosite de cel audiat, precum i termenii
complicate speciali care se întâlnesc în relatare.
Redactarea Dup terminarea relatrii libere, pe baza i a însem-

sau nrilor fcute, se trece la redactarea sau consemnarea
consemnarea procesului-verbal. Atunci când este necesar, cel audiat
procesului- poate fi rugat s repete diferite pri ale relatrii, fie
verbal pentru ca persoana care audiaz s-i dea seama dac a
îneles exact ce anume a vrut s declare copilul, fie
pentru a vedea dac relateaz acelai lucru despre
aspecte care magistratului i se par mai importante.
Stilul Stilul procesului-verbal trebuie s se apropie, pe cât

procesului- posibil, de stilul celui audiat. Aceast regul trebuie res-
verbal pectat îndeosebi cu prilejul audierii copiilor, întrucât nu
este permis a se consemna în procesul-verbal cuvinte i
expresii necunoscute sau neînelese de cel audiat.
65
Criterii de În cazul în care cel audiat este constant cu privire la

consemnare cele relatate, consemnarea tuturor întrebrilor i rspun-
surilor se face la sfâritul audierii. Dac, dimpotriv, în
timpul audierii devine clar c cel audiat se eschiveaz
s rspund la anumite întrebri sau îi schimb
declaraiile, este indicat ca în procesul-verbal s se
consemneze fiecare întrebare i fiecare rspuns al celui
audiat, imediat ce a fost formulat. Contradiciile relevate
vor face obiectul întrebrilor ce vor fi adresate ori vor fi
valorificate de magistrat în cadrul operaiei de coro-
borare a probelor obinute.
Citirea Dup consemnarea declaraiei, copilul martor sau

declaraiei infractor este invitat s-o citeasc personal, iar dac
acesta nu tie s citeasc, aceast împrejurare se con-
semneaz în cuprinsul declaraiei, care îi este adus la
cunotin de cel care a consemnat-o în scris. La
cererea celui audiat, în procesul-verbal trebuie incluse
completri, schimbri, corectri. Toate corecturile,
tersturile sau adugirile trebuie menionate la sfâritul
procesului-verbal, înainte de semntura celui audiat.
Scrierea Legea nu interzice dreptul ca persoana audiat s scrie

personal a personal declaraiile, îns acest lucru este specific doar
declaraiei fazei urmririi penale.66 Scrierea declaraiei de ctre cel
audiat prezint deseori o mare însemntate pentru
lmurirea cauzei. Atunci când acesta spune adevrul,
scrierea olograf a declaraiei creeaz garania unei
formulri mai complete i mai exacte a celor declarate.
Justificare În împrejurarea c – ulterior – copilul va dori s-i

schimbe fr temei declaraiile, consemnarea personal
îngreuneaz aceast schimbare, punându-l în imposi-
bilitate de a argumenta revenirea asupra celor relatate
prin faptul c, iniial, a fost îneles greit sau c cele
declarate de el au fost consemnate greit. i în cazul
66
Berchean V., Dumitracu I.N., op. cit., p. 82.
declaraiei scrise personal, copilul trebuie întâi ascultat

cu respectarea acelorai etape, ascultându-se relatarea
sa liber i punându-i-se întrebri, dup care cel audiat
consemneaz personal cele rezultate din discuia cu
magistratul. Este indicat consemnarea declaraiiilor ime-
diat i în acelai loc în care a avut loc audierea. Decla-
raiile scrise personal de copil trebuie citite imediat de
ctre magistrat i – în cazul în care acesta constat c
exist neclariti sau omisiuni – ele vor fi lmurite sau
întregite prin rspunsurile scrise date la întrebrile ce
apar necesare.
Citirea În cazul în care copilul nu tie carte, pe lâng men-

declaraiei de iunea fcut în cuprinsul declaraiei, este indicat ca
ctre o alt aceasta s-i fie citit de o alt persoan, care va semna
persoan alturi de copil, sau pentru acesta.67
III.2. Evaluarea audierii copilului
III.2.1. Evaluarea declaraiei copilului aflat în conflict cu legea penal

Principiul Potrivit art. 69 C. proc. pen. „declaraiile învinuitului
egalitii sau ale inculpatulului fcute în cursul procesului penal
probelor pot servi la aflarea adevrului, numai în msura în care
sunt coroborate cu fapte i împrejurri ce rezult din
ansamblul probelor existente în cauz”.
Criterii de Aa cum s-a stabilit i prin Rezoluia 2005/20 a

evaluare a Consiliului Economic i Social68, greutatea opiniei unui
opiniei unui copil va fi evaluat de judector, în baza vârstei, a
copil maturitii sale, putându-se chiar apela la un psiholog
expert în asisten calificat cu privire la copii sau la un
alt specialist în domeniu.
Evaluând interviul luat copilului, procurorul sau instana
trebuie s stabileasc gradul de relevan al declaraiei,
67
Ibidem.
68
http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolution%202005-20.pdf., acce-
sat la data de 2 octombrie 2009.
importana acesteia în contextul probator, problemele

pe care le lmurete, meninerea sau schimbarea situa-
iei în drept ca urmare a precizrilor fcute pe situaia
de fapt.
III.2.2. Chestiuni de lmurit în procesul de ascultare a copilului

Chestiuni În procesul de ascultare a copilului, magistratul încear-
care trebuiesc c lmurirea urmtoarelor chestiuni:
lmurite în a) obinerea unor explicaii complete asupra tuturor
procesul de faptelor ce se pun in sarcina învinuitului/inculpatului, a
ascultare a cunoaterii i verificrii tuturor argumentelor pe care le
copilului invoc în aprare;
b) obinerii unor date noi, necunoscute anterior în leg-
tur cu faptele de importan esenial pentru cauz;
c) lmurirea complet a explicaiilor copilului, în aa
fel incât dup ce acesta a rspuns la întrebrile de
precizare, formulate de ctre persoana care audiaz, în
declaraiile sale s nu mai rmân probleme neclare;
d) restabilirea, în memoria copilului inculpat a faptelor i
împrejurrilor care au importana în aprarea acestuia;
e) obinerii, de la copil, de date, în special de detalii cu
privire la anumite fapte, necesare pentru verificarea
veridicitii declaraiilor acestuia;
f) demascrii declaraiilor mincinoase, nesinceritii
copilului inculpat, în cazul în care declaraiile acestuia
vin în contradicie cu împrejurri precis stabilite ale
cauzei.
Aprecierea Oricare ar fi fost scopul lurii declaraiei copilului,

concludenei persoana care a audiat copilul va analiza rspunsurile
i utilitii acestuia în funcie de ceea ce a dorit s afle raportat la
declaraiei ceea ce avea deja în dosar. Astfel, se va aprecia dac
declaraia copilului este o prob concludent i util
cauzei, susceptibil de a fi folosit în probatoriul
sincretizat al cauzei.
Oportunitatea Se va stabili dac, prin declaraia copilului s-au lmurit

reaudierii aspecte care erau, pân la acea dat, necunoscute sau
cunoscute eronat de organele de anchet. Se va apre-

cia dac este oportun i util reascultarea copilului
ulterior, dup readministrarea unor probatorii sau
aprecierea celor existente, dar prin prisma celor
declarate deja de copil.
Atitudini Procurorul sau judectorul poate alege s foloseasc

posibile contradiciile aprute între cele declarate de copil i
celelalte probe administrate sau s consemneze decla-
raia, pstrând celelalte dovezi pentru a demonstra
nesinceritatea inculpatului.
III.2.3. Verificarea i aprecierea declaraiilor martorilor copii

Coroborarea Declaraiile martorilor copii trebuie verificate prin com-
probelor pararea coninutului acestora cu celelalte mijloace de
prob administrate în cauz, precum i prin efectuarea
altor activiti de urmrire penal – ascultarea altor
martori, a prii vtmate, a învinuitului/inculpatului,
efectuarea de confruntri etc.69
Stabilirea Aprecierea probelor constituie etapa final a activitii

sinceritii i persoanei care audiaz. Aprecierea declaraiilor marto-
veridicitii rilor reprezint rezultatul verificrii lor i al concluziilor
declaraiilor formulate prin existena sau inexistena faptelor rezultate
din declaraiile respective. Altfel spus, în esen, apre-
cierea declaraiilor martorilor const în stabilirea
sinceritii i veridicitii lor.70
Buna-credin a martorilor asigur obinerea unor
declaraii sincere, care îns nu sunt de fiecare dat i
veridice.
Sinceritatea declaraiilor martorilor depinde de convin-
gerile acestora c tot ceea ce afirm reprezint adevrul,
în timp ce veridicitatea lor reprezint corespondena
între faptele relatate i cele petrecute în realitate.71 Ca
69
D.T. Toma, op. cit., p. 73.
70
Idem, p. 74.
71
Ibidem.
urmare, în procesul ascultrii martorilor, trebuie s se

urmreasc nu doar obinerea unor declaraii sincere,
ci, în special, veridice.
Reflectarea Declaraiile martorilor se apreciaz doar în coroborare

realitii cu întregul material probator administrat în cauz i,
doar în msura în care acestea sunt confirmate de
celelalte materiale verificate ale cauzei, se poate aprecia
c ele reflect realitatea.72
Bibliografie
1. Giurgiu, N., Drept penal. Rspunderea penal i pedeapsa:
Regimul sancionator al minorilor, Editura Neuron, Focani, 1995.
2. I.T. Butoi, T. Butoi, Psihologie judiciar, Editura Fundaiei Româ-
nia de Mâine, Bucureti, 2003.
3. S. Cristescu, Protecia minorului, în Justiia pentru minori, studii
teoretice i jurispruden, analiza modificrilor legislative în domeniu,
lucrare colectiv, Ed.Universul Juridic, Bucureti, 2003.
4. Corneliu Bîrsan, Convenia european a drepturilor omului.
Comentarii pe articole. Vol. I, Drepturi i liberti. Editura All Beck,
Bucureti, 2005.
5. Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu, Criminalistica, Editura „Junimea”,
2002.
6. N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie Judiciar, Casa de
editur i pres „ansa” SRL, Bucureti, 1994.
7. T. Toma, Psihologia martorului i tactica ascultrii, Editura Focus,
Bucureti, 2005.
8. Berchean, I.N. Dumitracu, Probele i mijloacele de prob,
Editura Ministerului de Interne, Bucureti, 1994, p. 80.
72
Ibidem.
9. Mihai Lupu i Svetlana Rîjlcova, Ghid pentru specialitii justiiei

juvenile, Institutul de Reforme Penale, Chiinu, http://www.irp.
md/files/1193755251.pdf
10. Codul penal al României
11. Codul de procedur penal
12. UNICEF, Justiie Juvenil, http://www.unicef.org/romania/ro
/children_2872.html
13. Convenia european pentru aprarea drepturilor omului i a
libertilor fundamentale adoptat la Roma la 4 noiembre 1950,
ratificat de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicat în
M. Of. 135 din 31 mai 1994
14. Ansamblul Regulilor Minime ale Naiunilor Unite privind Admi-
nistrarea Justiiei pentru Minori, adoptat prin Rezoluia 40/33 din 29
noiembrie 1985, la cea de-a 96 Adunare General a Organizaiei Naiu-
nilor Unite, http://www.anp-just.ro/recomandari/beijing.htm
15. CEDH, 8 februarie 1996, John Murray c/Royaume-Uni, Recueil
1996-VI.
16. http://conventions.coe.int/treaty/en/Treaties/Html/160.htm.
17. http://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/
UNODC_UNICEF_Model_Law_on_Children.pdf,
18. http://www.un.org/ecosoc/docs/2005/Resolution%202005-20.pdf.,
accesat la data de 2 octombrie 2009
Capitolul VI
Audierea copilului victim
în procedurile judiciare penale
Sofia Luca∗
I. Pregtirea audierii copilului victim a unei infraciuni
I.1. Necesitatea fazei preliminare a audierii
Calitile Copiii se regsesc adesea în postur de victim a

procesuale infraciunilor, în special a celor svârite cu violen, ori
ale copilului a infraciunilor privitoare la viaa sexual. În acest
victim context ia natere calitatea acestora de persoan
vtmat sau, dac particip în procesul penal, de parte
vtmat sau/i de parte civil1.
Identificarea Pentru buna desfurare a procesului penal care se

dispoziiilor poart în legtur cu un copil, pentru protejarea drep-
legale în turilor sale procesuale i pentru asigurarea unui climat
materie optim, menit s conduc la prezervarea integritii
fizice, psihice i morale a acestuia, prezint relevan
identificarea i aplicarea dispoziiilor legale care guver-
neaz participarea minorului în procedurile penale2.
Participarea copilului în procesul penal presupune o
serie de ipostaze în care acesta se poate gsi, de drep-
turi i obligaii care îi pot incumba, unul din cele mai
∗
Sofia Luca este judector la Tribunalul Iai i formator al Institutului Naio-
nal al Magistraturii pe justiie juvenil i deontologia profesiei de magistrat.
1
S. Luca, Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare penale.
Perspectiva legal, în Justiia pentru minori în interesul superior al copilului,
Practici de lucru cu copilul victim, lucrare colectiv, Salvai Copiii, Filiala Iai,
2008, p. 17.
2
Ibidem.
Audierea copilului victim în procedurile judiciare penale 167
importante aspecte referindu-se la audierea copilului

victim a unei infraciuni.
Complexi- De aceea, este deosebit de important identificarea i

tatea aplicarea tuturor dispoziiilor referitoare la copiii victi-
elementelor me, prevzute explicit sau care se pot deduce din
de drept în prevederile normelor penale i de procedur penal ori
corelaie cu din legi speciale, precum i abordarea tuturor aspectelor
elementele legate de cunoaterea copilului, a etapelor de dezvol-
psihologice tare psihologic a acestuia, cu implicaii directe asupra
conduitei de urmat din partea celui care instrumenteaz
cauza, precum i identificarea i implementarea unor
bune practici în materia audierii copilului victim a unei
infraciuni3.
Chestiuni Ori de câte ori este necesar audierea unui copil victi-
prealabile m a unei infraciuni în cursul unor proceduri judiciare
audierii penale, se impune ca cel care efectueaz audierea s
in seama de o serie de chestiuni prealabile ascultrii
propriu-zise, privitoare la locul unde se va desfura
audierea, persoanele chemate s participe la audiere,
pregtirea copilului în vederea audierii, pregtirea celui
care realizeaz audierea4.
Cerina unor Din Recomandarea (2001) 16 privind protecia copiilor

condiii împotriva exploatrii sexuale5, rezult necesitatea instau-
speciale de rrii pentru copiii victime sau martori ai cazurilor de
audiere exploatare sexual a unor condiii speciale de audiere
pentru a reduce numrul audierilor i efectele trauma-
tizante pentru victime, martori i familiile lor cât i
pentru a crete credibilitatea declaraiilor lor în sensul
respectrii demnitii acestora.
3
Idem, p. 18.
4
Ibidem.
5
Recomandarea Rec (2001) 16 privind protecia copiilor împotriva exploa-
trii sexuale adoptat de Comitetul Minitrilor la 31 octombrie 2001, la cea
de-a 771-a reuniune a Delegailor Minitrilor, par.30, http://www.coe.ro/docu-
mente_traduse.php?tip_doc=1, accesat la data de 28.07.2008.
I.2. Persoanele chemate s asiste la audierea copilului
Dispoziii În legislaia intern, normele procedural penale conin

legale dispoziii referitoare la copilul victim doar în mod
speciale adiacent, îns reglementri referitoare la minori, cu
referitoare la aplicabilitate în fazele procesului penal, se pot desprin-
citare de dintr-o serie de dispoziii ale unor legi speciale. Din
acestea se deduce i necesitatea citrii reprezentanilor
legali ai victimei minore.
Reprezentant Astfel, potrivit dispoziiilor art. 9 i art. 11 din Decretul
ul legal al nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice i juridice6,
copilului actele juridice ale minorilor cu capacitate de exerciiu
restrâns (copii cu vârsta cuprins între 14 i 18 ani) se
încheie de ctre acetia cu încuviinarea prealabil a
prinilor sau a tutorelui, iar pentru cei fr capacitate
juridic (copii cu vârsta pân în 14 ani) se încheie de
ctre reprezentanii lor legali.
Totodat, conform dispoziiilor art. 132 alin. (3) C. pen.7
„pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciiu
împcarea se face numai de reprezentanii lor legali. Cei
cu capacitate de exerciiu restrâns se pot împca cu
încuviinarea persoanelor prevzute de lege”, ceea ce
6
Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice i persoanele juridice,
publicat în B. Of. nr. 8 din 30 ianuarie 1954.
7
Textul republicat al Codului penal a fost publicat în M. Of. nr. 65 din 16
aprilie 1997, modificat i completat de: Legea nr. 143 din 26 iulie 2000; Legea
nr. 197 din 13 noiembrie 2000; O.U.G. nr. 207 din 15 noiembrie 2000;
O.U.G. nr. 10 din 11 ianuarie 2001; O.U.G. nr. 89 din 21 iunie 2001; Legea
nr. 456 din 18 iulie 2001; Legea nr. 20 din 10 ianuarie 2002; Legea nr. 61 din
16 ianuarie 2002; Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002; O.U.G. nr. 58 din 23 mai
2002; O.U.G. nr. 93 din 20 iunie 2002; O.U.G. nr. 143 din 24 octombrie
2002; O.U.G. nr. 109 din 16 noiembrie 2004; Legea nr. 85 din 7 aprilie 2005;
Legea nr. 160 din 30 mai 2005; Legea nr. 247 din 19 iulie 2005; Legea nr. 278
din 4 iulie 2006; O.U.G. nr. 60 din 6 septembrie 2006; Decizia nr. 62 din 18
ianuarie 2007; Legea nr. 337 din 3 decembrie 2007; Legea nr. 58 din 19 martie
2008; O.U.G. nr. 198 din 4 decembrie 2008.
8
Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor copilului,
publicat în M. Of. nr. 557 din 23 iunie 2004 intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005.
înseamn c atât inculpaii cât i prile vtmate

minore se poate împca doar cu acceptul reprezen-
tanilor lor legali.
Din interpretarea textelor de lege menionate rezult
necesitatea citrii reprezentanilor legali, ori de câte ori
un copil este implicat în procedurile judiciare, împre-
jurare ce rezult i din coninutul art. 2 din Legea
copilului8, care impune ca familia s fie implicat în
toate deciziile privitoare la copii.
Cadrul Recomandarea (2002) 5 a Comitetului Minitrilor ctre

juridic statele membre referitoare la protecia femeilor împo-
internaional triva violenei9, impune statelor membre (obligaia reve-
nind în mod implicit organelor judiciare) „s fac posi-
bil ca minorul/ii s fie însoit/i în timpul oricrei audieri
de reprezentantul legal sau de o persoan major
desemnat de el/ei, cu excepia unei decizii contrare
motivate, luate de un tribunal în numele acestei
persoane”.
Totodat, din Recomandarea (85)11 privind poziia
victimei în cadrul dreptului penal i procedurii penale10,
se desprinde necesitatea ca, ori de câte ori este posibil i
recomandat, copiii s fie chestionai doar în prezena
prinilor lor ori a reprezentanilor legali sau a altor
persoane calificate s îi asiste.
9
Recomandarea Rec (2002) 5 referitoare la protecia femeilor împotriva
violenei, adoptat de Comitetul Minitrilor la 30 aprilie 2002, la cea de-a 794-a
reuniune a Delegailor Minitrilor, http://www.mpublic.ro/minori_2008/mi-
nori_2_9.pdf par. 44, accesat la data 19 august 2009.
10
iunie 1985 la cea de-a 387-a reuniune a Delegailor Minitrilor https://wcd.coe.
int/com.instranet.InstraServlet?command=com.instranet.CmdBlobGet&InstranetI
mage=605227&SecMode=1&DocId=686736&Usage=2, accesat la data de 28
iulie 2009.
Aa cum rezult îns i din aceast din urm Reco-

mandare11, oportunitatea prezenei prinilor la audierea
propriu-zis, trebuie apreciat în fiecare caz în parte.
Prezena Sunt situaii în care la audiere, s nu fie oportun

inoportun a prezena unuia dintre prini, spre exemplu, atunci când
unui printe se pune problema audierii unei adolescente, victim a
la audiere unui viol, când relaiile acesteia cu prinii sunt marcate
de neînelegeri, de lipsa comunicrii, ori exist un
sentiment acut de jen în abordarea unor chestiuni
legate de aspectele vieii intime a copilului, sau dac
unul dintre prini este agresorul victimei, fapt cunos-
cut i tolerat de cellalt printe12.
Persoana de În aceste împrejurri este necesar s aflm de la copil

încredere care este persoana în care acesta are încredere, per-
soan care ar fi indicat s-l însoeasc pe parcursul
audierii13. Alegerea acestei persoane are o mare însem-
ntate deoarece prezena sau sfaturile ei pot influena în
mod deosebit declaraiile minorului, îi pot înltura
emoia, nesigurana, asigurându-i stabilitatea necesar
pentru darea declaraiei14.
Prezena la În ipoteza în care copilul este victima unei infraciuni

audiere a svârite de ctre reprezentanii si legali15 se vor cita în
11
Idem.
12
Jud. Iai, sentina penal nr. 3407/1997, definitiv prin decizia penal
nr. 210/1998 a Curii de Apel Iai, citat de S. Luca, Protecia minorului victim
în cursul cercetrii judectoreti, în Ghid de practici instituionale în instrumen-
tarea cauzelor cu minori, Asociaia Alternative Sociale, Iai, 2005, p. 60.
13
T. Furnis, Manual multiprofesional pentru abuzul sexual al copilului, Mana-
gement integrat, terapie i intervenie legal, Ed. Waldpress, Timioara, 2004,
p. 206.
14
T. Butoi, I.T. Butoi, Tratat Universitar de Psihologie Judiciar-teorie i
practic, Ed. Phobos, Bucureti, 2003, p. 115.
15
Judectoria Iai, sentina penal nr. 5408/2008, definitiv prin nerecurare
(nepublicat), citat de S. Luca, Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile
judiciare penale, op. cit., p. 22. În spe, inculpata, mama a trei copii, a exerci-
tat în mod repetat acte de violen asupra a doi dintre acetia, culminând cu
altor per- proces persoanele desemnate de ctre autoritatea com-

soane de- petent s ocroteasc minorul, ca urmare a msurilor
semnate de dispuse în acest sens de organul judiciar (de exemplu, în
autoritatea cazul infraciunii de rele tratamente aplicate minorului,
competent copilul va fi asistat de un curator16).
Prezena Exist, de asemenea, situaii în care audierea copilului
psihologului nu poate fi fcut, decât dup o prealabil pregtire i în
prezena unui psiholog, datorit faptului c exprimarea
copilului cu privire la evenimentul traumatizant nu
poate fi transpus în forma unei declaraii decât cu spri-
jinul specialitilor17. Implicarea psihologului este nece-
forarea fetiei de 5 ani s-i aeze mâinile pe plita încins. Cu privire la copii,
din faza urmririi penale s-a luat msura plasamentului familiar, la o asistent
maternal din cadrul Direciei generale de asisten social, care a reprezentat
interesul copiilor victim în procesul de rele tratamente intentat mamei.
16
Judectoria Iai, sentina penal nr. 5962 din 21.12.2004, modificat i
rmas definitiv prin decizia penal nr. 686 din 29.09.2005 a Tribunalului Iai,
în sensul reducerii pedepsei aplicate, citat de S. Luca în „Audierea copilului
abuzat/traficat în procedurile judiciare penale” op. cit., p. 23. În spe, mama a
patru copii cu vârste între 1 an i 14 ani, în condiiile în care tatl copiilor
executa o pedeaps privativ de libertate, i-a abandonat copii pentru întrei-
nerea unei relaii de concubinaj cu un cioban, plecând la stâna acestuia. În
acest context minorii de vârst colar au abandonat coala pentru c nu mai
aveau în ce s se îmbrace sau încale i pentru a se putea ocupa de cei doi copii
mici, cerind alimente de la vecini. Ulterior descoperirii faptei, mama a fost
trimis în judecat pentru abandon de familie, prev. de art. 305 lit. a) C. pen., în
cursul judecii încadrarea juridic fiind schimbat în infraciunea de rele trata-
mente aplicate minorului, prev. de art. 306 C.penal, apreciindu-se c lsarea
fr hran a copiilor, pe timp de iarn, pe intervale de la 2 sptmâni la 1 lun
a fost de natur s pun în pericol grav dezvoltarea fizic, intelectual i moral
a acestora. Pe parcursul judecrii cauzei, instana a dispus desemnarea unui
curator care s reprezinte interesele minorilor în instan, având în vedere c
între mam i copii existau interese contrare.
17
Judectoria Iai, sentina penal nr. 4114 din 30 septembrie 2004, rmas
definitiv prin neapelare citat de S. Luca, Audierea copilului abuzat/traficat în
procedurile judiciare penale, op. cit., p. 23. În spe, o feti de 4 ani a fost
supus unor acte de perversiune sexual (penetrri vaginale cu degetul urmate
de masturbare i ejaculare), de ctre un brbat angajat de familia acesteia
pentru efectuarea diverselor munci gospodreti, în care copilul avea încredere,
numindu-l „bunicul”. Minora a fost audiat înc din faza de urmrire penal, în
sar întrucât, spre exemplu, la descrierea abuzului,

copii au diferite moduri de exprimare, în funcie de
vârst i dispoziie18. Copiii victim sunt adesea inca-
pabili s transpun în cuvinte cele petrecute, întrucât
limbajul lor s-ar putea s nu fie atât de dezvoltat încât s
le permit expunerea evenimentului traumatizant19.
Psihologul În fapt, psihologul este un specialist20 în dezvoltarea

expert copilului, iar dac este necesar implicarea lui legal,
poate fi considerat un expert21 care îi spune punctul de
prezena mamei i a unui psiholog din cadrul Organizaiei Salvai Copii, Filiala
Iai, chemat ca specialist, cu ajutorul cruia a fost transpus în scris declaraia
copilului, dup interpretarea limbajului folosit de acesta pentru a denumi
organele genitale („cuc” i „psric”) ori lichidul seminal („iaurt”).
18
Corina Mighiu, C. Luca, Rolul psihologului în lucrul cu copilul abuzat/ne-
glijat, în Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului,
Organizaia Salvai Copiii, reeditat de Asociaia Alternative Sociale, Iai, 2005,
p. 57.
19
A. Muntean, Intervenia, în Copilul maltratat – Evaluare, prevenire, inter-
venie, lucrare colectiv coordonat de erban Ionescu, Fundaia Internaional
pentru Copil i Familie, Bucureti, 2001, p. 151.
20
Judectoria Iai, sentina penal nr. 3407/1997, cit. supra. În spe, psi-
hologul a fost chemat de organul de urmrire penal s asiste la audierea victi-
melor minore (un biat i o fat), abuzate fizic dar i sexual de concubinul
mamei, favorizat de complicitatea acesteia care manifesta un sentiment patolo-
gic de gelozie fa de fiica sa. Ulterior, psihologul care a asistat la audierea
victimelor minore în cursul urmririi penale a depus mrturie în cauz,
spunându-i prerea de specialist în domeniu, din declaraia acestuia rezultând
c „cei doi copii nu au tendina de a mini, ei pot doar omite unele aspecte
faptice, nu au tendina de exagerare i nici nu fac afirmaii nereale”.
21
Judectoria Iai, sentina penal 6965/11.12.2002, rmas definitiv prin
decizia penal nr. 255/2003 a Tribunalului Iai meninut prin decizia penal
nr. 254/28.03.2003 a Curii de Apel Iai, citat de S. Luca, Audierea copilului
abuzat/traficat în procedurile judiciare penale, op. cit., p. 23 prin care s-a dispus
condamnarea inculpatului pentru svârirea infraciunilor prevzute de art. 198
alin. (1) C. pen., art. 201 C. pen. i art. 202 C. pen., constând în aceea c în
perioada septembrie 2001 – mai 2002, în mod repetat, în baza aceleiai rezo-
luii infracionale, a întreinut raporturi sexuale cu partea vtmat L.M., în
vârst de 13 ani precum i în aceea c, în aceeai perioad, a practicat acte de
perversiune sexual i a exercitat atât în prezena cât i asupra prilor vtmate
vedere în privina dezvoltrii psihologice a copilului, a

consecinelor comportamentelor abuzive asupra copi-
lului, precum i diagnosticul în ce privete recuperarea
acestuia22.
I.3. Asigurarea asistenei juridice
Necesitatea Practica judiciar demonstreaz c asistena juridic a

asistenei copilului victim a unei infraciuni, mai ales atunci când
juridice este vorba de infraciuni grave – svârite cu violen
sau în legtur cu viaa sexual – este de asemenea
necesar23.
Distincii În legislaia intern, se impune a fi fcut distincia între

asistena juridic gratuit i asistena juridic din oficiu a
copiilor victim a unor infraciuni.
Asisten Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 211/2004 privind

juridic unele msuri pentru asigurarea proteciei victimelor
gratuit infraciunilor24, anumitor categorii de victime (persoa-
nelor asupra crora a fost svârit o tentativ la infrac-
L.M. i B.M. în vârst de nou ani i ase luni acte de perversiune sexual. În
cauz s-a dispus,în cursul cercetrii judectoreti, dat fiind specificul infraciu-
nilor i vârsta fraged a prilor vtmate, efectuarea unor evaluri psihologice
ale minorelor. Referatul de evaluare a fost întocmit de psihologi din cadrul
Direciei de protecia copilului Iai instituie care a fost citat în cauz. Din
coninutul referatului a rezultat c partea vtmat prezint:o imagine de sine
deteriorat (se consider uituc, srac, orfan, lene i obraznic); sentimente
de culpabilitate (afirm c din cauza sa are o familie necjit; emoiile sunt
resimite puternic, dar nu sunt uor exprimate; dispoziia este uor depresiv
(afirm c are un trecut amrât, o copilrie care a fost „cam trist”); sufer
intens, în urma decesului mamei.
22
Corina Mighiu, C. Luca, op. cit., p. 41.
23
S. Luca, Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare
penale – Perspectiva legal, op. cit., p. 24.
24
Legea nr. 211/2004 privind unele msuri pentru asigurarea proteciei victi-
melor infraciunilor, publicat în M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004, cu modifi-
crile i completrile aduse de O.U.G. nr. 113 din 17 octombrie 2007,
publicat în M. Of., Partea I, nr. 729 din 26 octombrie 2007.
iunile împotriva vieii, prevzut de art. 174-176

C. pen., o infraciune de vtmare corporal grav,
prevzut de art. 182 C. pen., o infraciune intenionat
care a avut ca urmare vtmarea corporal grav a
victimei, o infraciune de viol, act sexual cu un minor i
perversiune sexual, prevzut de art. 197, art. 198,
art. 201 alin. (2)-(5) C. pen., sau victimelor al cror venit
lunar pe membru de familie este cel mult egal cu
salariul de baz minim brut pe ar), cu îndeplinirea unor
condiii referitoare la urgena sesizrii, locul svâririi
faptei, cetenia victimei i locul desfurrii procesului,
li se acord, la cerere, asisten juridic gratuit.
Derogri în Actul normativ prevede, în aceast privin, derogri

favoarea speciale pentru victimele minore, în sensul c acestea
victimei nu au obligaia îndeplinirii condiiei sesizrii organului
copil de urmrire penal sau a instanei de judecat în termen
de 60 de zile, aa cum legea o solicit celorlalte
categorii de victime.
Informare În acest scop este deosebit de important ca victima

asupra minor ori reprezentantul legal al acesteia s fie infor-
drepturilor mat cu privire la drepturile pe care Legea nr. 211/2004 i
conferite de le confer, înc din faza de urmrire penal, necla-
lege ritile sau lacunele ivite în declaraia unei pri în
aceast faz a procesului, putând fi speculate ulterior de
ctre aprtorul prii adverse, cu atât mai mult cu cât
în instrumentarea cauzelor referitoare la infraciuni
sexuale, ori la traficul de persoane, credibilitatea victi-
mei este adeseori pus sub semnul întrebrii25.
Asistena Alt modalitate prin care se asigur asistena juridic a

juridic din copilului victim, const în desemnarea, la solicitarea
oficiu instanei, a unui aprtor din oficiu.
25
Sediul Aceast posibilitate rezult din dispoziiile art. 173

materiei alin. (3) C. proc. pen.,26 care sub denumirea marginal
„Asistena celorlalte pri” consacr dreptul prii vt-
mate sau al prii civile de a beneficia de asistena juri-
dic din oficiu, condiionat de aprecierea organului
judiciar asupra necesitii asigurrii acestui serviciu
prii, pe motiv c aceasta nu i-ar putea face singur
aprarea. Astfel, conform textului de lege menionat
„când organul judiciar apreciaz c din anumite motive
partea vtmat, partea civil (...) nu i-ar putea face
singur aprarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea
msurilor pentru desemnarea unui aprtor din oficiu”.
Desemnarea Victimele copii fac parte, de regul, din categoria

aprtorului persoanelor care nu-i pot face singure aprarea, astfel
din oficiu încât, în practic, în special în cazul infraciunilor grave,
cum sunt cele referitoare la viaa sexual sau a traficului
de minori, cel puin în faza de judecat, instanele
dispun desemnarea de aprtori din oficiu, care s
asigure asistena juridic a victimei.
Regula Asistena juridic devine obligatorie pentru victimele

asistenei traficului de fiine umane, Legea nr. 678/2001 privind
26
Codul de procedur penal a fost publicat în B. Of. nr. 145-146 din 12
noiembrie, republicat în M. Of., Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, în temeiul
art. IV din Legea nr. 141/1996, publicata in M. Of. Partea I, nr. 289 din 14
noiembrie 1996, cu modificrile si completrile aduse de: O.U.G. nr. 207 din
15 noiembrie 2000; Legea nr. 296 din 7 iunie 2001; Legea nr. 456 din 18 iulie
2001; Legea nr. 704 din 3 decembrie 2001; Legea nr. 756 din 27 decembrie
2001; Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002; O.U.G. nr. 58 din 23 mai 2002;
Legea nr. 281 din 24 iunie 2003; O.U.G. nr. 66 din 10 iunie 2003; O.U.G.
nr. 109 din 24 octombrie 2003; Decizia nr. 100 din 9 martie 2004; Legea
nr. 159 din 14 mai 2004; O.U.G. nr. 55 din 25 iunie 2004; Legea nr. 302 din
28 iunie 2004; O.U.G. nr. 72 din 30 septembrie 2004; Legea nr. 480 din 8
noiembrie 2004; Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004; Legea nr. 576 din 14
decembrie 2004; Legea nr. 160 din 30 mai 2005; O.U.G. nr. 190 din 21 noiembrie
2005; Legea nr. 356 din 21 iulie 2006; O.U.G. nr. 60 din 6 septembrie 2006.
juridice prevenirea i combaterea traficului de persoane27 insti-

obligatorii tuind în art. 44 dreptul la asisten juridic obligatorie
pentru victimele traficului de fiine umane, astfel încât
acestea s îi poat exercita drepturile în cadrul proce-
durilor penale prevzute de lege, în toate fazele proce-
sului penal, i s îi susin cererile i preteniile civile
fa de persoanele care au svârit infraciunile prev-
zute de prezenta lege, în care ele sunt implicate.
Excepie de Prin aceast dispoziie s-a derogat de la regula consa-

la regul crat în legea procedural penal, conform creia doar
învinuitul sau inculpatul are dreptul la asisten juridic
obligatorie28.
Raiunea Raiunea crerii acestui drept în beneficiul victimelor

crerii traficului de persoane este asigurarea unei aprri
dreptului calificate, din partea unui aprtor ales sau numit din
oficiu, pentru ca aceste persoane s aib posibilitatea
exercitrii depline a drepturilor lor procesuale.
Cadrul Reglementrile internaionale29 statueaz, de asemenea,

juridic c, în cadrul procedurilor legale, copilul victim sau
internaional martor trebuie asistat de un avocat, asigurat în mod
gratuit de ctre stat, în urmtoarele situaii: la cererea
copilului; la cererea prinilor ori a tutorilor si; la
cererea persoanei de suport.30
27
Publicat în M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001, actualizata pân la
data de 16 octombrie 2005, cu modificrile i completrile aduse de: O.U.G.
nr. 143 din 24 octombrie 2002; Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003; O.U.G.
nr. 79 din 14 iulie 2005; Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005.
28
Prin aceast dispoziie s-a derogat de la regula consacrat în procedura
penal, conform creia numai învinuitul sau inculpatul are drept la asisten
juridic obligatorie (în acest sens, a se vedea dispoziiile art. 171 C. proc. pen.).
29
Art. 10 din Gudelines on Justice in Matters involving Child Victims and
Witnesses of Crim, adoptat prin Rezoluia 2005/20 din 22 iulie 2005 a Con-
siliului Economic i Social, http://www.unodc.org/pdf/criminal_justice/Guide-
lines_E.pdf, accesat la data de 19.08.2009.
30
Persoan definit în Gudelines on Justice in Matters involving Child
Victims and Witnesses of Crime ca fiind o „persoan specializat, desemnat s
Informarea Aa cum se subliniaz în Recomandarea (85) 11 privind

asupra poziia victimei în cadrul procesului penal31, este deo-
drepturilor sebit de important ca înc din prima faz a procesului,
copilului când victima ia contact cu poliistul, acesta s o infor-
meze asupra posibilitii de a obine asisten juridic
calificat.
I.4. Pregtirea copilului victim în vederea audierii
Pregtirea Este necesar ca victima copil s beneficieze, anterior

prealabil audierii propriu-zise, de o pregtire prealabil32, în
cadrul creia s fie informat de ctre o persoan avi-
zat, asupra procedurilor pe care le urmeaz o pricin
de genul celei în care este implicat, precum i ce
presupune audierea propriu-zis, importana acestei
audieri pentru identificarea i pedepsirea agresorului,
toate acestea cu scopul de a evita traumatizarea
secundar a copilului victim, ca i în vederea obinerii
unei declaraii relevante33.
Prezena Cu toate acestea, dispoziiile procedural penale fac

unui trimitere într-o singur situaie la aceast etap. Astfel,
consilier de în conformitate cu art. 771 C. proc. pen., doar în con-
probaiune diiile în care victimei îi poate fi periclitat viaa, inte-
gritatea corporal sau libertatea, organul judiciar are
obligaia s-i aduc la cunotin dreptul de a solicita
asiste copilul pe parcursul procedurilor judiciare, în scopul prevenirii trata-

mentelor uzitând fora, revictimizarea i victimizarea secundar a copilului”.
31
iunie 1985 la cea de-a 387-a reuniune a Delegailor Minitrilor https://
InstranetImage=605227&SecMode=1&DocId=686736&Usage=2 ; http://www.
mpublic.ro/minori_2008/minori_2_9.pdf accesat la 25 septembrie 2009.
32
Judectoria Iai, sentina penal nr. 1626 din 31.03.2006, definitiv prin
decizia penal nr. 102 din 22.02.2007, citat de S.Luca, în „Audierea copilului
abuzat/traficat în procedurile judiciare penale” în op. cit., p. 19.
33
audierea în prezena unui consilier de probaiune, din

cadrul serviciilor de probaiune. Aceasta nu presupune
contactul anterior al victimei cu angajatul serviciului de
probaiune, dar nu îl exclude, rolul acestuia fiind în
mod evident consilierea victimei pe parcursul audierii,
în sensul acordrii unui suport moral, care s ajute
victima s fac fa expunerii sale unui proces penal.
Plasamentul În acelai sens sunt i dispoziiile Legii nr. 272/2004
în regim de privind protecia si promovarea drepturilor copilului34,
urgen. care în art. 95, prevd posibilitatea lurii declaraiei
Prezena copilului, victim a abuzului sau neglijrii, fa de care
unui s-a luat o msur de plasament în regim de urgen. Astfel,
psiholog potrivit textului de lege menionat „Audierea are loc numai
în camera de consiliu, în prezena unui psiholog i numai
dup o prealabil pregtire a copilului”.
Excluderea Legat de aceast chestiune se pune problema dac
posibilitii declaraia dat de copil, în cadrul procedurii civile
folosirii urmate în vederea instituirii plasamentului, poate fi
declaraiei utilizat în cadrul procesului penal. Rspunsul nu poate
civile a fi decât negativ, datorit procedurilor specifice care
copilului în impun investigarea abuzului, în prim faz de ctre
procesul organul de cercetare penal sau procuror, urmând ca în
penal situaia în care existena abuzului se confirm, s decid
trimiterea în judecat a persoanei vinovate.
Obligaia Cu toate acestea, atâta timp, cât în vederea lurii unei

prezenei msuri de protecie, Legea nr. 272/2004 privind protecia
psihologului si promovarea drepturilor copilului, lege special referi-
toare la protecia drepturilor copilului, instituie obligaia
asistenei copilului de ctre un psiholog, apreciem c
aceasta se impune, cu atât mai mult, în cadrul unei pro-
ceduri penale, care implic audierea repetat a copilului,
34
Publicat în M. Of. nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificrile i comple-
trile aduse de: Hotrârea nr. 2.393 din 21 decembrie 2004; Hotrârea nr. 1.762
din 22 decembrie 2005; Hotrârea nr. 9 din 9 ianuarie 2008.
în faa mai multor organe judiciare35.

Selecia Mai mult, este important de tiut c, spre exemplu, în
persoanei de cazul copiilor abuzai sexual, profesionistul cruia copi-
încredere lul i-a fcut dezvluiri pariale sau în prezena cruia îi
arat tulburrile comportamentale induse de abuz, este
selectat de copil, aceast persoan devenind pentru
copil persoana de încredere. În prezena acestei per-
soane copilul se simte în siguran pentru a comunica
„secretul realitii abuzului sexual”36.
Psiholog – De aceea, prezena psihologului, devenit persoan de

persoan de încredere pentru copil este esenial, atât înainte cât i
încredere în timpul audierii i face parte din etapa pregtirii
prealabile a copilului victim în vederea audierii.
Informarea Tot în aceast etap, copilului victim i reprezentan-

asupra tului acestuia le sunt aduse la cunotin drepturile
drepturilor procesuale37, sens în care vor primi informaiile prev-
procesuale zute de dispoziiile art. 4 din Legea nr. 211/200438.
Aceast obligaie revine instituiei sau mai exact per-
soanei îndrituite s ia primul contact cu victima infrac-
iunii, respectiv procurorului, ofierilor, agenilor de
poliie dac competena de a efectua cercetarea penal
revine acestora. Dac victima nu a fost îns informat în
faza urmririi penale, aceast obligaie revine judec-
torului care instrumenteaz cauza, la prima înfiare a
prii vtmate.
Coninutul Potrivit textului legal, informarea const în încunotin-

informrii area victimelor infraciunilor cu privire la: a) serviciile
35
S. Luca, Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare penale,
op. cit., p. 26.
36
T. Furniss, op. cit., p. 206.
37
Art. 9. Right to be informed, Chapter III. „Assistance to child victims and
witnesses during the justice process”, Gudelines on Justice in Matters involving
Child Victims and Witnesses of Crime, supra cit.
38
Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele msuri pentru asigurarea
proteciei victimelor infraciunilor, publicat în M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004.
i organizaiile care asigur consiliere psihologic sau

orice alte forme de asisten a victimei, în funcie de
necesitile acesteia; b) organul de urmrire penal la
care pot face plângere; c) dreptul la asisten juridic i
instituia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui
drept; d) condiiile i procedura pentru acordarea
asistenei juridice gratuite; e) drepturile procesuale ale
persoanei vtmate, ale prii vtmate i ale prii
civile; f) condiiile i procedura pentru a beneficia de
dispoziiile art. 861, 862, 864, 865 C. proc. pen., precum
i de dispoziiile Legii nr. 682/2002 privind protecia
martorilor39; g) condiiile i procedura pentru acordarea
compensaiilor financiare de ctre stat.
Modalitatea Informaiile de care s-a fcut vorbire vor fi aduse la

de aducere cunotina victimei de ctre persoanele sus artate, în
la cunotin scris sau verbal, într-o limb pe care aceasta o înelege.
a infor-
maiilor
Actul Faptul îndeplinirii obligaiilor legale privind informarea

procedural victimelor, se consemneaz într-un proces verbal care se
care se înregistreaz la instituia din care face parte magistratul40.
încheie
Dreptul de a Aceast etap trebuie subsumat ideii c magistratul
fi îneles trebuie s se asigure c victima copil are acelai drept
recunoscut tuturor celor care iau contact cu sistemul
judiciar, respectiv oportunitatea egal nu numai de a
înelege limba în care se desfoar procedurile, dar i
39
Legea face trimitere în mod expres, la protecia datelor de identificare a
martorului, la modalitile speciale de ascultare a martorului, la audierea
martorului sub 16 ani în anumite cauze, precum i la protejarea deplasrilor
martorului. În prezent, prin modificarea survenit prin Legea nr. 356/2006,
victimele beneficiaz i de msurile de protecie oferite de textul art. 771
C. proc. pen. la care s-a mai fcut referire în capitolul de fa.
40
dreptul de a fi îneles41.
I.5. Pregtirea magistratului
În scopul realizrii unei complete audieri a copilului

victim a unei infraciuni este necesar, de asemenea,
pregtirea persoanei care va audia copilul, respectiv a
magistratului.
Aceast etap se refer la dou aspecte distincte: a.
pregtirea profesional a persoanei care intervieveaz
copilul i b. întocmirea planului de ascultare a victimei.
I.5.1. Pregtirea profesional a persoanei care audiaz copilul

Este important ca cel care audiaz s posede cunotine
privitoare la: psihologia dezvoltrii copilului; consecin-
ele psihosociale ale abuzului asupra copilului; tehnici
de investigare a copilului victima etc.42
A vorbi cu copiii, mai ales în cazul copiilor victime ale
abuzurilor sexuale pentru a obine o dezvluire corect
i obiectiv este o mare presiune43. Aceasta se datoreaz,
pe de o parte, faptului c în astfel de situaii, dezvluirea
abuzului de ctre copil este anevoioas, comunicarea
fiind dificil, pe fondul anxietilor copilului legate de
abuz, îngrijorrii acestuia fa de consecinele dezvluirii,
a lipsei de încredere cu privire la ajutorul ce îi va fi
acordat, iar pe de alt parte, a temerilor magistratului c
nu va reui abordarea cea mai adecvat a copilului
pentru aflarea adevrului, ori c prin întrebrile puse va
produce victimizarea secundar a acestuia.
41
A. Graffam Walker, Ph.D., Handbook on Questioning Children: a Linguistic
Perspective, ABA Centre on Children and the Law, Washington, 1994, p. 1.
42
C. Luca, Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare
penale – Perspectiva Psihologic, în Justiia pentru minori în interesul superior al
copilului, Practici de lucru cu copilul victim, lucrare colectiv, Salvai Copiii,
Filiala Iai, 2008, p. 36.
43
Specializarea Legea privind organizarea judiciar44 consacr princi-

judectorilor piul specializrii judectorilor, prin obligaia impus
instanelor de constituire a completelor specializate
pentru judecarea cauzelor cu minori i familie.
Recoman- Recomandarea (2002) 5 a Comitetului Minitrilor ctre

darea unui statele membre referitoare la protecia femeilor împo-
tratament triva violenei impune statelor membre „s garanteze un
compre- tratament comprehensiv i adaptat copiilor de ctre un
hensiv personal specializat, la toate nivelurile (primire iniial,
poliie, ministerul public, magistrai) i s fac posibil ca
asistena prevzut s rspund necesitilor copiilor” 45.
I.5.2. Întocmirea planului de ascultare a victimei

Planul de Pregtirea magistratului trebuie s priveasc toate datele
ascultare al i probele referitoare la cazul în spe i se refer la
victimei întocmirea unui plan de ascultare a victimei, alctuit din
problemele ce urmeaz a fi lmurite prin audierea
acesteia. În acest sens este necesar analiza întregului
material relevant pentru cazul dat (cine a sesizat orga-
nele judiciare despre posibila existen a unui abuz,
care au fost împrejurrile ce au determinat o astfel de
aciune, antecedena penal a învinuitului/inculpatului,
plângeri anterioare ale victimei etc.)46.
Folosirea În condiiile în care cel care intervieveaz opteaz

mijloacelor pentru audierea prin intermediul reelei audio-video, în
tehnice condiiile impuse de art. 771 C. proc. pen., ori apreciaz
44
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar, publicat în M. Of
nr. 827 din 13 septembrie 2005, republicat în temeiul art. XIV al titlului XVI din
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietii i justiiei, precum i
unele msuri adiacente, publicat în M. Of. nr. 653 din 22 iulie 2005, art. 35,
art. 36 alin. (3) i art. 39 alin. (2).
45
Recomandarea (2002) 5 a Comitetului Minitrilor al Consiliului Europei ctre
statele membre referitoare la protecia femeilor împotriva violenei, par. 41,
http://www.mpublic.ro/minori_2008/minori_2_9.pdf accesat la 9 august 2009.
46
ca oportun înregistrarea declaraiei victimei, înainte de

începerea audierii propriu-zise, este necesar verificarea
funcionrii mijloacelor tehnice.
Argumente Legat de înregistrarea audierii este de menionat c exist

favorabile o serie de argumente în favoarea prezervrii declaraiei
înregistrrii victimei prin utilizarea tehnicilor audio-video, printre
care: memoria unei persoane se poate terge cu timpul,
ori poate fi influenat de factori exteriori47; victima îi
poate schimba ulterior declaraiile, datorit presiunilor
membrilor familiei, ale agresorului sau ale altor persoane
de a retracta cele spuse cu ocazia audierii sale iniiale;
înregistrarea poate fi folosit ulterior în faa primei
instane48, ori în cile de atac reducând astfel numrul de
47
C. Luca, Memoria. Elemente generale, particulare situaiei traumatice i
psihopatologice, în Justiia pentru minori în interesul superior al copilului,
Practici de lucru cu copilul victim, lucrare colectiv, Salvai Copiii, Filiala Iai,
2008, p. 81.
48
În dosarul nr. 30261/2002 instrumentat iniial de Judectoria Iai i,
ulterior strmutat conform art. 55 C. proc. pen., victimele minore (în numr de
apte) ale infraciunilor de „act sexual cu un minor” i „corupie sexual”, fapte ce
constau în aceea c în perioada anilor 1997-2001 au fost supuse de ctre inculpat
la acte sexuale anormale precum i la acte de corupie sexual în timp ce se aflau
în centre de plasament, au fost audiate în camera special amenajat pentru
audierea minorilor-pri vtmate sau învinuii din cadrul Poliiei Iai, de ctre
ofierul repartizat pentru efectuarea unor astfel de anchete. Declaraiile prilor
vtmate au fost înregistrate pe suport magnetic audio-video i au fost luate în
prezena asistenilor sociali, iar la finalizarea cercetrilor casetele video au însoit
dosarul la instana de judecat. Trebuie fcut precizarea c declaraiile impri-
mate pe suport magnetic corespund situaiei de fapt cuprinse în actul de sesizare a
instanei de judecat. Interesat sau dezinteresat, pe parcursul desfurrii cercetrii
judectoreti cinci dintre minorii victim au revenit asupra declaraiilor iniiale
creând chiar un scandal mediatic, în condiiile în care inculpatul, cetean fran-
cez, era arestat de câteva luni, msura preventiv putând aprea în acest context
ca nelegal. La acestea s-au adugat dificultatea dovedirii faptelor, în lipsa unor
probe materiale(urme de sperm, fotografii, etc). În lipsa acelor casete video care
atestau faptul c declaraiile celor implicai au fost luate cu respectarea dispo-
ziiilor legale ar fi existat probleme serioase, în dovedirea faptelor i în consecin,
în pronunarea unei sentine de condamnare. Inculpatul a fost gsit vinovat i
audieri la care este supus copilul; înregistreaz emoiile

copilului i ofer indicii non-verbale.
Argumente Printre argumentele ce pledeaz în defavoarea înre-
contrare gistrrii declaraiei copilului se numr cele referitoare
înregistrrii la: posibilitatea ca aparatul s nu funcioneze corespun-
ztor în momentul lurii declaraiei; copilul poate vorbi
prea încet sau prea repede ori neinteligibil; datorit
inhibiiei sau a insuficientei ori necorespunztoarei pre-
gtiri prealabile, copilul poate s nu dezvluie faptele
svârite asupra sa decât dup terminarea audierii, ori la
o dat ulterioar49. Prerea profesionitilor în domeniul
psihologiei copilului50 este în sensul c se pot ivi difi-
culti cu privire la determinarea momentului oportun
pentru audierea înregistrat video de ctre specialiti,
respectiv atunci când „amintirea evenimentului este înc
proaspt dar nu mai este asupritoare pentru copil”.
I.6. Locul în care se realizeaz audierea
I.6.1. În cursul urmririi penale

Absena unor În legtur cu locul în care se realizeaz audierea în
reglementri faza urmririi penale, dispoziiile legale în vigoare nu
exprese conin reglementri exprese.
Necesitatea Din practica parchetelor i instanelor51 care au imple-

reglementrii mentat proiecte referitoare la buna administrare a
justiiei pentru copii52 precum i din practica judiciar a
condamnat pentru svârirea infraciunii de „corupie sexual” i „perversiune

sexual” la o pedeaps privativ de libertate de patru ani.
49
R. Moisescu, L. Mursa, Minorul victim în cursul urmririi penale, în Ghid
de practici instituionale în instrumentarea cauzelor cu minori, lucrare colectiv,
Asociaia Alternative Sociale, Iai, 2005, p. 39.
50
G. Lopez, Violenele sexuale asupra copiilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
2001, p. 79.
51
Parchetele i instanele din Iai, Vaslui, Botoani, Hârlu, Rducneni i
Pacani.
52
Proiectele Instana pentru minori, desfurat în perioada 2000-2001 i
Instana pentru minori – extindere la nivel de jude (Pacani, Hîrlu, Rduc-
unor spaii altor ri în domeniul justiiei pentru copii, rezult
adecvate necesitatea asigurrii unor spaii adecvate, destinate
exclusiv audierii copiilor victime ale unor infraciuni.
Astfel, este indicat ca audierea copilului s nu se fac
în biroul poliistului sau al procurorului, loc în care, în
mod obinuit, este permis i accesul altor persoane, ci
într-un spaiu special amenajat, unde procesul audierii
s nu fie întrerupt53.
Condiii Camera în care se realizeaz audierea trebuie s fie

privitoare la izolat fonic, astfel încât eventualele zgomote venite
spaiul de din afar, s nu disturbe audierea, s fie dotat cu un
audiere mobilier simplu, dar prietenos, menit s creeze o
ambian care s atenueze starea de nelinite a
copilului i care s-i confere siguran emoional.
Geamul Legat de acest aspect, s-a constatat c, în instru-

despritor mentarea cauzelor cu victime ale infraciunilor de abuz
unidirecional sexual, trafic de persoane sau al altor infraciuni
svârite cu violen, de o utilitate deosebit se dove-
dete geamul despritor unidirecional, tip oglind,
care permite identificarea agresorului fr ca victima s
ia contact direct cu acesta54.
Existena Mijloacele de înregistrare audio-video, utile pentru

mijloacelor înregistrarea declaraiei victimei, nu trebuie etalate
de înre- ostentativ, îns nu trebuie nici ascunse.
gistrare
neni), desfurat în perioada 2002-2003 i Instana pentru minori Botoani i

Vaslui, desfurat în perioada 2004-2005, administrate de ctre Asociaia Alter-
native Sociale.
53
54
Informarea În toate împrejurrile copilul va fi informat cu privire la

copilului cu faptul c declaraia sa va fi înregistrat55.
privire la înre-
gistrarea de-
claraiilor sale
Evitarea Contactul cu persoana care audiaz trebuie s aib loc

ateptrii într-un timp cât mai scurt de la intrarea copilului în
îndelungate instituie, astfel încât s se evite atât ateptarea un timp
îndelungat (dat fiind rbdarea limitat a copiilor), cât
i posibilitatea întâlnirii cu agresorul sau familia
acestuia, înlturând astfel riscul eventualelor influene
pe care acetia le-ar putea exercita asupra minorului.
I.6.2. În cursul judecii

Impactul Participarea copilului la judecat, în calitate de parte în
emoional proces, presupune i prezena acestuia în locul destinat
desfurrii edinelor, de regul sli de judecat mari,
cu mediu ambiental solemn, realizat prin mobilier de
culori închise, sobre, prin vestimentaia auster a persoa-
nelor implicate în proces – procuror, judector i avocai
–, fapt ce este de natur s declaneze un sentiment de
team, de emoie, de inhibiie, mai ales dac minorul se
gsete pentru prima dat într-un astfel de rol56.
Alegerea De aceea, este deosebit de util ca pentru desfurarea e-
unui spaiu dinelor de judecat în care se audiaz cu minori, fie ei
optim victime sau infractori, s fie destinat o sal de dimensiuni
mai mici, cu un mobilier simplu, adecvat dimensiunii
acesteia, în culori calde, dotat cu tehnic de înregistrare
audio-video, precum i cu antecamere57 care s permit
55
S. Luca, Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare penale
– Perspectiva legal, op. cit., p. 19.
56
Ibidem.
57
În legtur cu acest aspect, o situaie special remarcat în practic este cea
a victimelor traficului de fiine umane, care chemate în instan, în vederea audie-
rii, se confrunt, pân la începerea procesului cu ameninrile proferate i
influenele exercitate de reeaua de traficani care sunt judecai în stare de arest
ateptarea fr ca minorii s fie pui în situaia de a intra în

contact cu inculpaii sau cei care îi însoesc.
Atmosfera Atmosfera în care va avea loc audierea trebuie s fie
audierii lipsit de factori intruzivi, de orice element de distragere
a ateniei victimei. Cu cât atmosfera va fi mai securizan-
t, cu atât exist mai multe anse s se obin cele mai
relevante informaii pe parcursul audierii victimei.
Protecia În acelai scop, în cursul cercetrii judectoreti, jude-
drepturilor ctorul va aprecia, dac, raportat la situaia concret,
copilului în este necesar s protejeze persoana copilului victim,
timpul prin declararea edinei secrete, potrivit art. 290 C. pen.,
procedurii ori de câte ori judecarea cauzei în edin public ar
putea aduce atingere [...] moralei, demnitii sau vieii
intime a victimei58.
sau de libertate, ori cu prietenii i rudele acestora. Dincolo, îns, de incon-

venientul locului în care sunt nevoite s atepte începerea procesului, victimele
traficului sunt confruntate i cu dificultatea de a veni la instan, legat de aceeai
team de traficanii aflai în libertate ori prietenii acestora, astfel încât, nu de
puine ori, instanele „se izbesc” de refuzul prilor vtmate de a comprea în
faa instanei. S-a pus astfel problema asigurrii proteciei victimei pân la instana
de judecat. În practic, unele instane au apelat la sprijinul lucrtorilor poliiei de
frontier care au însoit victimele de la domiciliu în ziua audierii acestora. În
aceste condiii s-a ridicat îns, de ctre avocaii inculpailor, problema posibilitii
de influenare a victimei de ctre poliistul care o însoete având în vedere împre-
jurarea c acesta face parte din structura organului de cercetare care a instru-
mentat cauza în faza cercetrii penale. Chiar dac o atare argumentare nu poate fi
primit, ea atrage atenia asupra necesitii de reglementare a modului în care
instanele pot s asigure protecia victimelor traficului, ori a abuzurilor sexuale, pe
parcursul desfurrii procesului penal, în scopul bunei soluionri a cauzei.
58
Judectoria Iai, sentina penal nr. 1626 din 31.03.2006, definitiv prin
decizia penal nr. 102 din 22.02.2007 a Tribunalului Iai în S. Luca, Audierea
copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare penale – Perspectiva legal, în
op. cit., p. 19. În spe, minora în vârst de 8 ani, victim a unor acte de corup-
ie sexual a solicitat ca la audierea sa în faa instanei s nu participe
inculpatul, refuzând, chiar contactul vizual cu acesta. Instana a decis judecarea
cauzei în edin secret, audierea victimei realizându-se în lipsa inculpatului
(asistat de aprtor ales i care, de asemenea, de teama de a nu fi recunoscut i
indicat în sala de edin a dorit s nu fie de fa la audierea fetiei), iar minora a
Cadrul juri- Aceast necesitate rezult i din Recomandarea nr. 5

dic interna- din 2002 a Comitetului Minitrilor ctre statele membre
ional referitoare la protecia femeilor împotriva violenei59 care
impune organelor judiciare „s vegheze, prin msuri spe-
cifice, la protecia drepturilor copiilor în timpul proce-
durilor”.
Msuri Legea nr. 678/2001, privind prevenirea i combaterea
speciale de traficului de persoane60, instituie o msur de protecie
protecie special, imperativ, prevzând c judecarea cauzelor
privind traficarea victimelor minore i a pornografiei
infantile se face prin derogare de la principiul publi-
citii, textul art. 24 statuând c „edinele de judecat
… nu sunt publice”.
Ascultarea în Mai mult, potrivit art. 771 alin. (1) C. proc. pen. „în
situaii cazul în care poate fi periclitat viaa, integritatea
particulare corporal sau libertatea prii vtmate ori prii civile
sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori,
dup caz, instana de judecat poate încuviina ca
aceasta s fie ascultat fr a fi prezent fizic la locul
unde se afl organul care efectueaz urmrirea penal
sau, dup caz, în locul în care se desfoar edina de
judecat, prin intermediul mijloacelor tehnice prevzute
în alineatele urmtoare.”
Aceasta înseamn c, în prezent, datorit mijloacelor
tehnice video i audio, persoanele aflate în situaii spe-
ciale (dei categoria acestora este deosebit de restrâns
de legiuitor) pot fi audiate, prin intermediul unei reele
video i audio, fr a fi vzute de ctre cei aflai în
camera de audiere de la poliie sau parchet ori în sala
de edin.
fost însoit la audiere de un psiholog din cadrul Organizaiei Salvai Copiii,
Filiala Iai, care a pregtit-o în prealabil în vederea audierii.
59
Recomandarea (2002) 5 a Comitetului Minitrilor ctre statele membre
referitoare la protecia femeilor împotriva violenei, par. 45, http://www.mpu-
blic.ro/minori_2008/minori_2_9.pdf accesat la 9 august 2009.
60
Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea i combaterea
traficului de persoane, publicat în M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001.
Caracterul Dei studiile psihologice61 au confirmat faptul c unul

restrâns al din factorii cei mai stresani pentru copii o constituie
situaiilor confruntarea cu acuzatul, dovedind totodat c starea
particulare emoional a copiilor a fost influenat în bine de
folosirea televiziunii cu circuit închis (respectiv, luarea
declaraiei într-o alt încpere a tribunalului, fr
prezena acuzatului), sunt relativ puine situaiile în care
victimele diferitelor infraciuni sunt audiate în condiiile
speciale prevzute de art. 771 C. proc. pen.
Argumente Aceasta împrejurare este determinat, pe de o parte, de

juridice categoria restrâns de victime care pot face aceast
solicitare (cele a cror via, integritate corporal sau
libertate este periclitat), iar pe de alt parte, de faptul
c solicitarea pentru organul judiciar trebuie s vin din
partea prii vtmate sau a prii civile (ceea ce presu-
pune ca aceasta s fie informat în legtur cu acest
drept, preferabil înaintea momentului audierii sale),
împrejurare ce rezult din sintagma „poate încuviina”,
referitoare la procuror sau la instana de judecat.
Argumente La aceste inconveniente se mai adaug i faptul c,

de fapt pân la acest moment, doar la instanele mari din ar
sunt amenajate camere speciale, dotate cu aparatura
necesar desfurrii audierii fr prezena efectiv a
persoanei a crei protecie este necesar a fi asigurat.
Obligaii ale Cu toate acestea, Recomandarea nr. 5 din 2002 a

statelor Comitetului Minitrilor ctre statele membre referitoare
la protecia femeilor împotriva violenei62 stabilete ca
61
T. Butoi, I.T. Butoi, op. cit., p. 112, refer o serie de studii pilot efectuate
în Portugalia, Australia i Noua Zeeland care relev impresii favorabile despre
procedura folosirii mijloacelor televiziunii cu circuit închis. Astfel, observaiile
fcute au artat c toi copii care au depus mrturie prin sistemul TV au fost mai
siguri pe ei, spusele lor au fost mai clare, mai fluente, s-au concentrat bine i au
cooperat atât cu acuzarea cât i cu aprarea.
62
violenei, adoptat de Comitetul Minitrilor al Consiliului Europei la data de 30
imperativ prevederea în legislaiile statelor membre de

„msuri pentru a asigura protecia eficace a victimelor
împotriva ameninrilor i riscurilor rzbunrii”.
II. Audierea propriu-zis a copilului victim a unei

infraciuni
II.1. Sediul materiei
Consideraii Dei de importan major asupra cursului ulterior al pro-

preliminare cesului penal, audierea copilului victim a unei infrac-
iuni nu este reglementat în mod expres de normele pro-
cedural penale, în capitolul destinat mijloacelor de pro-
b, fcându-se referire doar la declaraiile învinuitului i
inculpatului, la modul i condiiile de ascultare a aces-
tuia, în timp ce din coninutul art. 75-77 C. proc. pen.,
rezult c ascultarea prii vtmate se face potrivit
dispoziiilor privitoare la ascultarea învinuitului sau incul-
patului, care se aplic în mod corespunztor.
Procedur În consecin, legiuitorul român nu prevede o procedur
nereglement special de ascultare a victimei, i cu atât mai puin a
at de victimei minore, dei, pe de o parte, inculpatul i victi-
ascultare a ma nu se afl pe aceiai poziie, de egalitate, sub aspec-
victimei tul drepturilor procesuale recunoscute de legiuitor63, iar
aprilie 2002, la cea de-a 794-a reuniune a Delegailor Minitrilor, par. 44,
http://www.coe.ro/ptcoe/Rec%20(2002)5%20a%20CM%20catre%20statele%20
membre%20referitoare%20la%20protectia%20femeilor%20impotriva%20viole
ntei.doc, accesat la data 19.08.2009.
63
Conform art. 171 alin. (2) i (3) C. proc. pen. asistena juridic este obliga-
torie, când învinuitul sau inculpatul este minor, internat intr-un centru de
reeducare sau intr-un institut medical educativ, când este reinut sau arestat
chiar in alta cauza, când fata de acesta a fost dispusa msura de siguran a
internrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar in alta cauza ori
când organul de urmrire penala sau instana apreciaz ca învinuitul ori inculpa-
tul nu si-ar putea face singur aprarea, precum si in alte cazuri prevzute de lege.
In cursul judecii, asistena juridic este obligatorie si in cauzele in care legea
prevede pentru infraciunea svârita pedeapsa deteniunii pe viata sau pedeapsa
pe de alt parte, între adult i copil exist deosebiri

eseniale.
Astfel, exist aspecte relevante care circumstaniaz
persoana victimei de cea a infractorului i mai mult,
persoana adultului de cea a minorului.
Vulnerabilita Studiile psihologice situeaz copilul în categoria per-

te victimal soanelor cu o vulnerabilitate victimal crescut, datorit
crescut a particularitilor psihocomportamentale i de vârst spe-
copilului cifice64.
Copiii sunt lipsii aproape complet de posibilitile fizice
i psihice de aprare, au capacitate redus de anticipare
a unor acte comportamentale proprii sau ale altora,
posed o capacitate redus de înelegere a efectelor i
consecinelor unor aciuni proprii sau ale altor per-
soane, au capacitate empatic redus, neputând distinge
între inteniile bune i rele ale altor persoane, sunt
creduli i sinceri, particulariti care fac din ei victime
facile, dar i o categorie special de pri, cu calitate
procesual65. De aceea este necesar, ca ori de câte ori
se impune audierea unui copil, magistratul s in cont,
în primul rând, de caracteristicile de vârst i de
personalitate ale copilului66.
II.2. Etapele ascultrii copilului victim
Diferenieri Din dispoziiile procedurale referitoare la ascultarea

specifice inculpailor rezult c aceasta privete trei etape
distincte, respectiv, etapa întrebrilor prealabile, etapa
relatrii spontane i etapa întrebrilor propriu-zise, care
vor fi analizate în cele ce urmeaz din perspectiva
închisorii de 5 ani sau mai mare. (3), în timp ce conf. art. 173 C. proc. pen.
acordarea asistenei juridice celorlalte pri în proces este facultativ.
64
N. Mitrofan, Victima i victimologia, în Psihologie judiciar, Casa de
editur i pres ansa S.R.L., Bucureti, 1994, p. 84.
65
Ibidem.
66
P. Buneci, I.T. Butoi, Martorul pe terenul Justiiei – perspectiva procesual
penal i psihologic, Ed. Pinguin Book, 2004, p. 118.
audierii victimei minore, ca parte vtmat, cu parti-

cularitile ce in de vârsta i de dezvoltarea acesteia, de
tipul infraciunii a crei victim este, a valorii probante
a declaraiei copilului victim, a factorilor care influen-
eaz declaraia victimei, precum i din perspectiva
dezavantajelor audierii repetate a copilului victim67.
Identificarea Din perspectiva psihologiei judiciare, etapele ascultrii

mecanismelor au o importan deosebit, deoarece aici se pot identi-
psihologice fica anumite mecanisme psihologice care pot s-l ajute
pe cel care audiaz, i de care acesta trebuie s in
seama. Astfel, urmrind relatrile victimei, cel care
audiaz va observa dac aceasta are logic în expu-
nere, dac exprim cursiv firul evenimentelor, putând
stabili ulterior, dac existena unor contradicii se dato-
reaz temerilor sau inconsistenei celor declarate.
II.2.1. Etapa explicaiilor i întrebrilor prealabile
Scopul i Scopul i importana acestei etape este de a facilita

importana contactul psihologic dintre persoana care realizeaz
etapei audierea i copilul victim. Aceast etap este impor-
tant i pentru a atenua starea emoional a copilului,
stare care poate fi amplificat de labilitatea psiho-
comportamental, de teama consecinelor dezvluirii
faptei pentru el sau familia sa68, a problemelor pe care
le va cauza69, de solemnitatea locului în care se afl sau
din cauza poziiei în care se gsete70.
Modalitatea Abordarea copilului (indiferent dac acesta este victim,
abordrii martor sau infractor) trebuie s fie diferit de abordarea
victimei majorului, prin folosirea unui ton blând, trecerea la
67
S. Luca, Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare penale-
perspectiva legal, op. cit., p. 28.
68
T. Furnis, op. cit., p. 28.
69
Studiile psihologice arat c în cele mai multe cazuri copilul victim îi
asum o parte din vin. În acest sens, vezi Corina Mighiu, C. Luca, Rolul
psihologului în lucrul cu copilul abuzat/neglijat, op. cit., p. 57.
70
copil obiectul audierii urmând s se fac treptat71.

Stabilirea de Contactul psihologic dintre persoana care audiaz i
raporturi cu copilul victim presupune stabilirea de raporturi cu
copilul copilul prin discuii introductive cu referire la situaia sa
familial i colar, la starea de sntate, chestiuni de
perspectiv, aptitudini, pasiuni etc.,72 care ajut magistra-
tul s determine nivelului de dezvoltare a copilului73. În
acest scop, discuia este orientat iniial asupra unor
aspecte care nu au legtur cu cauza. În aceast moda-
litate se obine detensionarea copilului, apropierea
dintre magistrat i victim, favorizând chestionarea
ulterioar cu privire la fapt.
Crearea unui Utilitatea etapei explicaiilor i întrebrilor prealabile
climat de este vdit pentru c, în cazul persoanelor sincere dar
siguran labile emoional, cum sunt copiii, este necesar crearea
pentru copil unui climat de siguran, de încredere reciproc, a unui
dialog deschis, degajat, cooperant74. Nerealizarea acestui
climat poate duce la inhibiii emoionale artificiale, cu
manifestri mimico-gesticulare i neurovegetative75.
Comporta- În aceast etap atitudinea i comportamentul magistra-
mentul tului sunt foarte importante. Persoana care procedeaz
magistratului la audierea copilului trebuie s adopte o atitudine
profesionist de calm, de încurajare i de respect76,
creând totodat convingerea c este bine informat. O
abordare autoritar i formalizat poate induce victimei
71
Idem, p. 115.
72
Ibidem.
73
M. Roth Szamoskozi, Evaluarea situaiilor de maltratare a copilului, în
Copilul maltratat – Evaluare, prevenire, intervenie, op. cit., p. 69.
74
V. Zdrenghea, T. Butoi, Ancheta judiciar din perspectiv psihologic, în
op. cit., p. 152.
75
Ibidem.
76
Art. 2 par. 2. General principles, Chapter II. „General provision on
assistance to child victims and witnesses”, Gudelines on Justice in Matters
involving Child Victims and Witnesses of Crime, adoptat prin Rezoluia 2005/20
din 22 iulie 2005 a Consiliului Economic i Social, http://www.unodc.org/pdf/
criminal_justice/Guidelines_E.pdf, accesat la data de 19.08.2009.
o atitudine de complezen, nu una de încredere i de

cooperare.
Eseniale în acest demers sunt rbdarea, tactul, toleran-
a, disponibilitatea de a asculta, disponibilitatea empa-
tic, stpânirea de sine etc., toate acestea conferind un
fond psihologic general pozitiv77.
Informaii În aceast etap trebuie explicat rolul pe care magistratul
necesare îl are în proces.
Informaiile date cu privire la fazele procedurii,
importana i rolul victimei în procedurile penale sunt
de natur, s reduc stresul i teama de necunoscut,
astfel încât, cu cât va înelege mai bine scopul audierii
cu atât copilul fi mai activ în oferirea de rspunsuri78.
Informarea Dac declaraia copilului urmeaz a fi înregistrat, este
asupra indicat ca atât copilului cât i reprezentantului legal al
înregistrrii acestuia s i se aduc la cunotin aceast împre-
declaraiei jurare79.
Credibilitate Este necesar ca magistratul s explice victimei ( mai ales

a victimei in cazul victimelor abuzate sexual sau traficate) faptul
c într-un proces credibilitatea victimei poate fi pus la
îndoial i de aceea, detaliile sunt foarte importante,
pentru a demonstra prin mijloace independente c
relatrile victimei sunt adevrate i c trebuie s fac tot
posibilul s-i aminteasc i s povesteasc tot ce s-a
întâmplat, fr s ascund nimic.
Obligaia de Potrivit art. 76 C. proc. pen. în aceast etap a expli-

informare caiilor prealabile, organul de urmrire penal sau
prevzut de instana de judecat pune în vedere persoanei vtmate
art. 76 c poate participa în proces ca parte vtmat, iar dac
77
I. Bu, M. Miclea, D. David, A. Oprea, Psihologie judiciar – curs postuni-
versitar 2004-2005, Universitatea Babe-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de
Psihologie i tiine ale Educaiei, p. 66; T. Prun, Prelegeri de psihologie
judiciar, Iai, Ed. Fundaia Chemarea, 1992, p. 100.
78
M. Roth Szamoskozi, op. cit., p. 69.
79
Ibidem.
C. proc. pen. a suferit o pagub material sau moral, c se poate

constitui parte civil, atrgându-i-se, de asemenea,
atenia c declaraia de participare în proces într-una
din cele dou caliti se poate face în tot cursul urmririi
penale, iar în faa primei instane de judecat, pân la
citirea actului de sesizare.
II.2.2. Etapa relatrii libere

Definirea Relatarea liber presupune lsarea copilului victim s
relatrii spun tot ce tie privitor la fapt, fr întreruperi.
libere
Sediul Aa cum rezult din disp. art. 71 C. proc. pen. la care
materiei face trimitere art. 77 C. proc. pen., ascultarea victimei
nu poate începe prin citirea sau reamintirea declaraiilor
pe care aceasta le-a dat anterior în cauz, la fel cum
aceasta nu poate prezenta ori citi o declaraie scris mai
înainte, cu precizarea c se poate, îns, servi de
însemnri asupra amnuntelor greu de reinut.
Avantajele Relatarea spontan prezint o serie de avantaje prin
relatrii aceea c: victima poate relata împrejurri necunoscute
libere de organul judiciar pân la acea dat; pot aprea date
din care s rezulte svârirea (i) a altor fapte penale de
ctre învinuit sau inculpat80; poate fi analizat modul în
care victima îi formuleaz declaraiile sub aspectul
veridicitii; poate fi estimat sinceritatea i buna
credin a victimei, cel care audiaz având posibilitatea
s studieze, s observe i s noteze omisiunile, ezitrile,
aspectele cu privire la care apar contraziceri; relatarea
victimei în aceast etap se poate constitui în cea mai
veridic dovad care poate fi obinut.
Ascultarea ac- Pe parcursul relatrii libere, magistratul trebuie s abor-
tiv realizat deze ascultarea activ, menit s încurajeze vorbitorul
de magistrat s continue discuia i s furnizeze cât mai multe date.
80
R.Moisescu, L.Mursa, Abordarea psihologic a victimei în cursul urmririi
penale, op. cit., p. 33.
Limbajul Limbajul non-verbal al profesionistului trebuie s

non-verbal reflecte atenie i interes pentru ceea ce spune victima.
Având în vedere c starea pe care o persoan o are la
un moment dat, o transmite celui cu care poart un
dialog, nu numai prin cuvinte dar i prin gesturi (unele
involuntare), este necesar ca magistratul s-i cenzureze
atât limbajul cât i semnalele corpului, prin evitarea
gesturilor, de orice fel – de enervare, de aprobare sau
dezaprobare – rmânând impasibili la contradicii, stri
de agitaie sau incoerene81.
Conduite de La audierea celor implicai, într-o calitate sau alta, în
evitat sistemul judiciar, este indicat s se evite sugestiile de ori-
ce fel, aprobarea sau dezaprobarea afirmaiilor copilului,
precum i manifestrile de satisfacie sau mulumire82.
II.2.3. Etapa adresrii de întrebri

Scopul Pentru a lmuri cauza sub toate aspectele i subsumat
etapei scopului de a evita reaudierea copilului, dup ce copilul
victim a epuizat relatarea liber, se trece la etapa
adresrii de întrebri.
Modul de În aceast etap, o importan deosebit o reprezint
adresare a modul de adresare a întrebrilor. Este necesar ca
întrebrilor limbajul folosit la adresarea întrebrilor s fie adaptat
posibilitilor intelectuale ale copilului, prin folosirea
unei terminologii simple. Utilizarea unor termeni pe
care copilul nu îi înelege va avea ca efect inhibarea
acestuia sau obinerea de relaii neconforme cu cele
întâmplate. Studiile psihologice au dovedit c limbajul
poate fi o barier între copil, adult i adevr83.
Obligaia Exist tendina la unii magistrai s trateze copilul în
tratrii mod egal cu adulii (fie pentru a-i întri convingerea c
difereniate a relatarea sa are aceeai importan cu a unui adult, fie
81
V.Zdrenghea, T.Butoi, „Ancheta judiciar din perspectiv psihologic” în
op. cit., p. 156.
82
Ibidem.
83
A. Graffam Walker, Ph. D., op. cit., p. 20.
copiilor pe fondul neimplicrii empatice ori pe fondul rutinei

care îl face s adreseze în mod automat întrebri
specifice cazului pe care îl instrumenteaz), adresându-
le întrebri directe, adeseori foarte delicate, folosind un
limbaj profesional, deseori dificil inteligibil i unei
persoane adulte.
Calitatea Întrebrile adresate copilului victim trebuie s fie clare,
întrebrilor precise i concise, s fie exprimate într-o form acce-
sibil acestuia, potrivit vârstei, experienei, pregtirii i
inteligenei sale. Simplitatea modului de formulare i a
coninutului întrebrilor trebuie s fie direct proporio-
nal cu vârsta copilului i gradul su de dezvoltare,
încercând s se focuseze pe câte o singur idee,
considerat important. Abia dup lmurirea acesteia,
se trece la un alt aspect ce trebuie, de asemenea,
elucidat84.
Verificarea În acest sens este important ca magistratul s se asigure,
înelegerii pe de o parte, c respectivul copil a îneles întrebarea,
întrebrilor iar pe de alt parte, c acesta a îneles c poate s nu
rspund dac nu cunoate rspunsul, copiii având
frecvent tendina de a rspunde la fiecare întrebare chiar
dac nu cunosc rspunsul85.
Coninutul Menite s lmureasc toate aspectele cauzei, întrebrile
întrebrilor trebuie s poarte asupra autorului faptei (prin obinerea
de date care s ajute la identificarea acestuia – dac este
o persoan necunoscut sau cum numete agresorul –
dac este o persoan tiut de copil – precum i descrie-
rea relaiei cu aceast persoan); s obin detalierea
faptelor în termenii descrii de copil (descrierea de ctre
copil a locului incidentului, a modului în care a ajuns în
postura de victim, a ceea ce a perceput prin propriile
simuri – sens în care i se va cere s descrie hainele
suspectului, corpul, tatuaje, cicatrice, mirosul deodo-
rantului de corp – dac i s-au oferit droguri sau alcool
84
Idem, p. 3.
85
Ibidem.
etc.); stabilirea datei svâririi faptei (data i ora inciden-

tului prin referire la momente specifice, caracterul repe-
titiv sau singular al faptei).
Tipologia În investigarea cauzelor cu victime copii, etapa adresrii
întrebrilor întrebrilor trebuie s cuprind întrebri generale (folo-
site ca întrebri introductive, având rolul de a orienta
discuia asupra problemelor copilului), întrebri centrate
(respectiv, orientate asupra oamenilor i comportamen-
tului acestora, asupra circumstanelor svâririi faptei,
asupra prilor corpului – în special în cazul infraciu-
nilor referitoare la viaa sexual), întrebri cu alegere
multipl (au rolul de a obine informaii atunci când
acestea nu sunt obinute prin întrebri centrate, ele tre-
buind s fie astfel construite încât s includ rspunsul
corect), mai rar indicat fiind folosirea întrebrilor
închise (respectiv, întrebrile da-nu care, dei utilizate
destul de frecvent în activitatea judiciar, nu sunt reco-
mandate pentru c tendina acestor întrebri este de a
incita la rspunsuri social dezirabile (tendina celui
audiat este de a rspunde mai mult cu „da” decât cu
„nu” din dorina de a nu-l contrazice pe cel ce adre-
seaz întrebarea, tendin mai manifest în cazul celor
labil emoional i care accept fr rezerve tot ce vine
dinspre o autoritate86) i nerecomandate fiind întrebrile
direcionate (cele care conduc copilul ctre un anumit
rspuns care, de fapt, este cuprins în întrebare i for-
eaz copilul s clarifice situaia)87.
Etica Întrebrile vor viza faptele percepute direct de ctre
întrebrilor copil; nu vor conine elemente de intimidare, de punere
folosite în dificultate i nu vor fi sugestive88. Este de menionat
c, în special la copii, persoane extrem de influenabile,
sugestia conduce la acceptarea fr examen critic a
ideilor altor persoane, limitând opiunea victimei pentru
86
R. Moisescu, L. Mursa, Abordarea psihologic a victimei în cursul
urmririi penale, op. cit., p. 32.
87
88
una sau alta dintre alternativele pe care întrebarea însi

le indic89.
Cadrul Recomandarea nr. 5 din 2002 a Comitetului Minitrilor
internaional ctre statele membre referitoare la protecia femeilor
de împotriva violenei90 impune statelor membre „s se
recomandare asigure c regulile procedurii permit evitarea interogato-
riile deplasate i/sau umilitoare pentru victime sau
martorii violenei, inându-se cont de traumatismele la
care au fost supui i pentru a evita alte traumatisme”.
De asemenea, Recomandarea nr. 11 din 1985, privind
poziia victimei în cadrul procesului penal91 impune ca,
în orice stadiu al procedurii, victimele s fie interpelate
într-o manier care s le asigure înelegerea situaiei
personale, a drepturilor i a demnitii lor.
Conduita La finalul audierii este indicat ca, pentru ajutorul

magistratului acordat, copilului s i se mulumeasc, s i se spun c
la sfâritul a dat dovad de curaj, c a fcut ceea ce trebuia, i c a
audierii ajutat astfel la înelegerea a ceea ce s-a petrecut în
realitate92.
89
R. Moisescu, L. Mursa, Abordarea psihologic a victimei în cursul urm-
ririi penale, op. cit., p. 32.
90
violenei, adoptat de Comitetul Minitrilor al Consiliului Europei la 30 aprilie
2002, la cea de-a 794-a reuniune a Delegailor Minitrilor, par. 43, http://
www.coe.ro/ptcoe/Rec%20(2002)5%20a%20CM%20catre%20statele%20mem
bre%20referitoare%20la%20protectia%20femeilor%20impotriva%20violentei.d
oc, accesat la data 19.08.2009.
91
iunie 1985 la cea de-a 387-a reuniune a Delegailor Minitrilor https://wcd.
anetImage=605227&SecMode=1&DocId=686736&Usage=2 ; http://www.mpu-
blic.ro/minori_2008/minori_2_9.pdf accesat la 25 septembrie 2009.
92
R. Moisescu, L. Mursa, Abordarea psihologic a victimei în cursul
urmririi penale, op. cit., p. 39.
II.3. Tipuri de întrebri folosite la audierea copiilor abuzai sexual
Repere Studiile psihologice demonstreaz c, indiferent de

necesare vârst, copiii vor spune ceea ce tiu privitor la fapt
audierii dac întrebrile le sunt adresate corect i în modul cel
mai potrivit93. De aceea este important de reinut c nu
exist tehnici de audiere universal valabile, potrivite
audierii tuturor copiilor victim, ci doar repere care
ajut pe magistrat la audierea unui anumit copil, cu
propriul lui model comportamental i cu propria sa
experien94.
Victimele În cazul infraciunilor privitoare la viaa sexual,

infraciunilor problemele victimelor sunt mai grave i mai delicate
privitoare la decât în cazul victimelor altor fapte penale.
viaa sexual
Pierderea Victimele agresiunilor sexuale sunt în mod diferit

încrederii afectate i sufer, de regul, un traumatism multiplu:
fizic, psihic, emoional etc.95, fapt ce cauzeaz o
comunicare dificil, cu atât mai mult cu cât abuzul
(dac autorul acestuia este un adult) poate determina
pierderea încrederii în orice persoan adult.
Luarea în Pe lâng aceste traume, provocate în mod nemijlocit

calcul a prin faptele la care au fost supuse, victimele agresiunilor
trauma- sexuale sunt nevoite s „înfrunte” i cortegiul de inte-
tismului rogatorii, expertize, confruntri etc., necesare
suplimentar desfurrii procesului penal, putând suferi o nou
traum, denumit victimizare secundar96.
93
A. Graffam Walker, Ph.D., op. cit., p. 2.
94
Idem, p. 9.
95
S. Luca, Protecia minorului victim în cursul cercetrii judectoreti, în
Ghid de practici instituionale în instrumentarea cauzelor cu minori, lucrare
colectiv, Asociaia Alternative Sociale, Iai, 2005, p. 64.
96
Chapter I. „Definitions”, in Gudelines on Justice in Matters involving Child
Victims and Witnesses of Crime, adoptat prin Rezoluia 2005/20 din 22 iulie
Sindromul Nu de puine ori, pe fondul lipsei abilitii magistratului

secretului care realizeaz audierea, de a stabili o relaie de
încredere cu copilul victim, ori, din cauza ame-
ninrilor exercitate de agresor fa de copil, abuzul
sexual suferit devine un sindrom al secretului97.
II.3.1. Categoria întrebrilor de folosit în investigarea

abuzului sexual
Descriere Din acest punct de vedere, este oportun prezentarea
general unor particulariti de ordin tehnic în investigarea
cazurilor de abuz sexual, fizic i emoional, ai cror
protagoniti sunt copiii.
În investigarea abuzului sexual, etapa adresrii între-
brilor trebuie s cuprind întrebri generale, întrebri
deschise, întrebri centrate i întrebri cu alegere
multipl, mai rar indicat fiind folosirea întrebrilor
închise i nerecomandate fiind întrebrile direcionate98,
aa cum se va evidenia în cele ce urmeaz:
Categorii de II.3.1.1. Întrebrile generale sunt folosite ca întrebri

întrebri introductive, fiind utile la realizarea contactului
psihologic dintre magistrat i victim, la detensionarea
atmosferei i captarea încrederii copilului, având,
totodat, rolul de a orienta discuia asupra problemelor
copilului99. Astfel de întrebri pot fi: „Poi s-mi spui de
ce stm de vorb astzi?” sau „
i-a spus cineva de ce ai
venit la mine s discutm?”.
Este posibil ca minorii (în special cei aflai la vârsta
adolescenei) s spun c nu cunosc motivul audierii,
chiar dac, în prealabil, au fost pregtii de adultul care
îi însoete. Copiii mai mici s-ar putea s recunoasc
motivul i s dea rspunsuri vagi, sub forma unor
2005 a Consiliului Economic i Social, http://www.unodc.org/pdf/criminal_jus-

tice/Guidelines_E.pdf, accesat pe 18 august 2009.
97
98
99
Ibidem.
întrebri (de exemplu: „s spun de lucruri rele?” sau „ s

spun ce a fcut tata cu mine?”)100.
II.3.1.2. Întrebrile deschise sunt întrebrile ideale
pentru procesul judiciar, ele dând posibilitatea copilului
de a prezenta propriul su punct de vedere asupra a
ceea ce s-a petrecut (spre ex. „ce s-a întâmplat când ai
stat la tata ?”), fr ca victimei s i se sugereze un
rspuns anume101.
Dei acest tip de întrebri îndeamn copilul s poves-
teasc liber ce s-a petrecut, este posibil ca ele s nu fie
urmate de dezvluire, cel care audiaz fiind nevoit s
adreseze întrebri direcionate pentru ca rspunsurile
care privesc experienele de abuz s fie mai detaliate i
mai clare102.
II.3.1.3. Arareori copiii dezvluie în mod spontan un
abuz i de aceea ei trebuie ajutai prin adresarea de
întrebri centrate103. Aceste tipuri de întrebri pot fi
folosite pentru a facilita procesul de dezvluire, dar
trebuie urmate direct de o întrebare deschis104.
Întrebrile centrate sunt considerate a fi cele mai
potrivite în cazurile în care se presupune existena unui
abuz comis asupra copilului105. Ele pot fi întrebri:
- orientate asupra oamenilor i comportamentului
acestora, spre exemplu: „Cum te înelegi cu tatl tu?”;
„Sunt lucruri pe care le face în special cu tine?”; „Face
el vreodat ceva ce nu îi place?”
- orientate asupra circumstanelor abuzului, spre exem-
plu: „Exist secrete în familia voastr?”; „Ce face mama ta
când este foarte suprat pe tine?”; „Ce se întâmpl când
mama merge la lucru i tu rmâi acas cu tatl tu?”
- orientate asupra prilor corpului. În acest scop, copilul
poate fi întrebat mai întâi cum definete el diferite pri
100
Ibidem.
101
102
Ibidem.
103
104
105
ale corpului106, ulterior putându-se formula întrebri

centrate, cum ar fi: “Ai vzut tu cum arat…?”; „Te-a
durut vreodat…?”; Te-a atins vreodat acolo cineva?”.
Discuia deschis despre sentimentele trite de copil
poate ajuta la depirea unor blocaje i la destinuirea
unui abuz. De exemplu, relevarea sentimentului de fric
produs de un tat violent poate fi un punct de plecare
extrem de important pentru un copil care fuge în mod
repetat din familie107. Astfel, unele întrebri centrate pot
porni de la sentimentele copilului, ca de exemplu: “ Am
auzit c astzi i-a fost foarte fric s te duci acas. Poi
s-mi spui de ce?”
II.3.1.4. Întrebrile cu alegere multipl au rolul de a
obine informaii atunci când acestea nu sunt obinute
prin întrebri centrate. Ele trebuie astfel construite încât
s includ rspunsul corect108.
Astfel, spre exemplu, dup afirmaia copilului c un alt
copil a vzut ce s-a întâmplat, dar nu spune cine, poate
fi adresat o întrebare de genul „Face parte dintre
prietenii ti sau este altcineva?”.
Folosirea acestui tip de întrebri este recomandat
pentru a afla date despre circumstanele abuzului i nu
despre abuzul însui109.
În schimb, nu sunt recomandate întrebrile cu alegere
multipl prin care se cere copilului s aleag dintr-un
numr limitat de rspunsuri posibile care pot s nu
acopere realitatea. Astfel de întrebri pot duce în eroare
atât pe cel care realizeaz audierea cât i pe copil.
II.3.1.5. Întrebrile „da-nu” se folosesc destul de rar,
atunci când întrebrile deschise nu duc la rspunsuri
lmuritoare, dar magistratul continu s cread c
minorul a fost abuzat. Dei în activitatea judiciar se
folosesc destul de frecvent ele nu sunt recomandate
106
Judectoria Iai, sent. pen. nr. 4114 din 30 septembrie 2004, supra cit.
107
108
Idem, p. 75.
109
Idem, p. 76.
110
T.Furniss, op. cit., p. 222.
pentru c tendina acestor întrebri este de a incita la

rspunsuri social dezirabile.
De exemplu, întrebarea „i-a bgat tata degetul în …”
sugereaz clar posibilitatea abuzului sexual i nu poate
avea ca rspuns decât „da”, sau „nu”110. Dezavantajul
acestor întrebri const în aceea c ele pot conduce in-
vestigaia pe o pist greit, atunci când abuzul este cert,
dar autorul nu este cel presupus de magistrat în întrebare.
Spre deosebire de întrebrile „da-nu”, cele centrate iden-
tific atât abuzatorul cât i comportamentul incriminat.
II.3.6. Întrebrile direcionate sau sugestive sunt cele
care conduc copilul ctre un anumit rspuns care, de
fapt, este cuprins în întrebare i foreaz copilul s
clarifice situaia.
De exemplu „
i-a bgat … în gur sau jos între
picioare?”. Acest tip de întrebri nu sunt recomandate
pentru investigarea abuzului la copii.
II.4. Valoarea probant a declaraiei copilului victim a unei

infraciuni
Sediul Potrivit dispoziiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. nici o
materiei prob nu are o valoare dinainte stabilit. „Aprecierea
fiecrei probe se face de ctre organul de urmrire penal
sau de instana de judecat în urma examinrii tuturor
probelor administrate, în scopul aflrii adevrului”.
Din coninutul normei legale rezult necesitatea exa-
minrii declaraiilor copilului victim prin coroborarea
acestora cu celelalte mijloace de prob administrate.
Factori care Formarea declaraiilor unei persoane este îns precedat
influeneaz de un proces psihologic deosebit de complex, marcat de
declaraia capacitatea de recepionare a informaiilor, de prelu-
victimei crarea i stocarea memorial a acestora, precum i de
unei existena unor factori obiectivi i subiectivi de distor-
infraciuni siune, ce influeneaz recepia111.
În consecin, la aprecierea declaraiilor copilului se va
111
ine seama i de factorii care influeneaz declaraia

victimei unei infraciuni, respectiv:
1) modul în care victima a perceput evenimentul112: dei
copiii au, în general, un spirit de observaie mai dezvol-
tat decât adulii, atenia lor se îndreapt spre lucruri i
amnunte lipsite de importan, astfel încât nu percep
ceea ce este important într-o împrejurare. Mai mult,
unele emoii frecvente la copii, pot determina denatu-
rarea unor evenimente pe care acetia le percep. La
acestea se adaug un coeficient de denaturare a
realitii determinat de afectivitatea, sugestibilitatea i
personalitatea victimei113;
2) modul în care a pstrat în memorie evenimentul 114:
întrucât evenimentele traumatizante sunt ascunse în
memorie, aducerea lor în prezent cauzeaz durere,
disconfort, astfel c, de cele mai multe ori victimele vor
s uite evenimentul i nu s i-l aminteasc;
3) modul în care victima poate s-i aminteasc eveni-
mentul traumatizant 115: în aceast privin se va ine
seama de faptul c noiunile copilului sunt vagi, nepre-
cizate, iar lipsa de experien, gândirea nematurizat i
neînelegerea just a lucrurilor sunt factori care afec-
teaz perceperea, memoria i redarea evenimentelor116;
4) modul în care copilul victim poate s se exprime117:
cultura, gradul de instruire, limbajul, lipsa de experien,
emoia, sugestibilitatea explicabile în sala de edin118,
teama de inculpat i de rzbunarea acestuia, pot
112
I. Bu, M. Miclea, D. David, A. Opre, Psihologie Judiciar, Curs postuni-
versitar, Universitatea „Babe-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de psihologie i
tiine ale Educaiei, p. 52.
113
T. Butoi, D. Voinea, A. Butoi, M.C. Prodan, V. Iftene, C. Zrnescu, I.T. Butoi,
L.G. Nicolae, Victimologie, Curs Universitar – perspectiva psihologiei victimale
asupra cuplului penal victim – agresor, Ed. Pinguin Book, Bucureti, 2004, p. 119.
114
I. Bu, M. Miclea, D. David, A. Opre, op. cit., p. 52.
115
Ibidem.
116
P. Buneci, I.T. Butoi, op. cit., p. 119.
117
I. Bu, M.Miclea, D. David, A. Opre, op. cit., p. 52.
118
influena redarea evenimentului traumatizant. Astfel,

impresia subiectiv a unei persoane, victim a unei
infraciuni, despre evenimentul traumatic poate fi mai
important decât evenimentul în sine119;
5) modul în care vrea i este interesat s exprime eveni-
mentul traumatizant120; de multe ori, în acest context,
victima capt atenia special a familiei, a mass-
mediei, aprând fenomenul psihologic denumit „schim-
bare de rol”, care duce la modificarea comportamen-
tului iniial121, copilul devenind instrumentul celor sub a
cror autoritate se afl i care uneori încearc s profite
de pe urma infraciunii a crui victim a fost minorul122.
Ali factori Totodat, la aprecierea declaraiei copilului victim se
de influen va ine seama de faptul c dezvoltarea psihicului fiinei
a declaraiei umane este condiionat de vârsta sa biologic, de
copilului particularitile de personalitate ale persoanei audiate123
victim i, nu în ultimul rând, de o serie de factori socio-
culturali, de frecvena evenimentelor traumatizante, de
impactul traumei suferite, precum i de intervalul scurs
între percepia i redarea evenimentului traumatizant.
II.5. Dezavantajele audierii repetate a copiilor victim

Cadrul În preambulul Recomandrii nr. 11 din 1985, privind
juridic poziia victimei în cadrul procesului penal124 se subli-
internaional niaz importana creterii încrederii victimei în actul de
justiie, încurajrii cooperrii acesteia, în special de a
depune mrturie, apreciindu-se c în acest scop, este
119
Corina Mighiu, C. Luca, op. cit., p. 46.
120
I. Bu, M. Miclea, D. David, A Opre, op. cit., p. 52.
121
Ibidem.
122
123
Idem, p. 118.
124
iunie 1985 la cea de-a 387-a reuniune a Delegailor Minitrilor https://wcd.
anetImage=605227&SecMode=1&DocId=686736&Usage=2; http://www.mpu
blic.ro/minori_2008/minori_2_9.pdf accesat la 25 septembrie 2009.
necesar s se acorde mai mult atenie, în cadrul proce-

durilor penale, suferinelor fizice, psihologice, materiale
i sociale ale victimei.
De asemenea, Recomandarea nr. 5 din 2002 a Comite-
tului Minitrilor ctre statele membre referitoare la
protecia femeilor împotriva violenei125 impune statelor
membre instaurarea unor condiii speciale de audiere a
victimelor „pentru a evita repetiia mrturiilor i pentru a
reduce efectele traumatizante ale procedurilor”.
Dezavantaje Subsumat acestor Recomandri este de reinut c exist

ale audierii o serie de dezavantaje ale audierii repetate a copilului
repetate victim, pe care le vom prezenta în cele ce urmeaz:
a. Copiii au o capacitate de percepere i verbalizare redus
iar atenia lor se îndrept spre lucruri care, de obicei, sunt
lipsite de importan126. Mai mult, copiii sunt persoane cu
capaciti reduse de redare verbal a evenimentelor
traumatizante, ori chiar cu dificulti de exprimare127.
b. Teama de inculpatul care se afl în sala de judecat
poate denatura coninutul declaraiei furnizate in pre-
zenta acestuia128, existând chiar riscul ca victima s-i
schimbe declaraia129.
c. Sugestibilitatea si emotivitatea explicabil în ambian-
a slilor de judecat ar putea face ca victima s nu
125
violenei, adoptat de Comitetul Minitrilor al Consiliului Europei la data de 30
aprilie 2002, la cea de-a 794-a reuniune a Delegailor Minitrilor, par.33,
http://www.coe.ro/ptcoe/Rec%20(2002)5%20a%20CM%20catre%20statele%20
membre%20referitoare%20la%20protectia%20femeilor%20impotriva%20viole
ntei.doc, accesat la data 19.08.2009.
126
127
Judectoria Iai, rmas definitiv prin neapelare, citat de S. Luca,
Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare penale, op. cit., p. 23
128
J Judectoria Iai, sentina penal nr. 5962 din 21.12.2004, modificat i
rmas definitiv prin decizia penal nr. 686 din 29.09.2005 a Tribunalului Iai,
în sensul reducerii pedepsei aplicate, citat de S. Luca, Audierea copilului
abuzat/traficat în procedurile judiciare penale, op. cit., p. 23.
129
Judectoria Iai, sentina penal nr. 2173/2005, definitiv prin dec. pen.
nr. 17/MF/22.02.2007, nepublicat.
poat relata cursiv, fluent, cu amnunte ceea ce s-a

întâmplat130. Totodat, copilul poate fi pentru prima
dat într-un astfel de rol, fiind impresionat de o serie de
factori, precum gravitatea aciunii, cadrul în care se
desfoar judecata, inuta vestimentar a persoanelor
oficiale131.
d. Timpul relativ mare scurs între eveniment i luarea
declaraiei în cursul cercetrii judectoreti este de
natur s afecteze fidelitatea relatrii.
e. Audierea repetat are un efect nociv asupra psihicului
incomplet dezvoltat al copilului i asupra dezvoltrii
sale ulterioare132. Trauma produs de comiterea infrac-
iunii asupra unui copil este suficient, fr a mai pune
victima în situaia s o retriasc cu ocazia audierii sale.
f. Mai mult, interpelrile repetate ar putea însemna
pentru copil c declaraiile sale sunt puse sub semnul
130
131
S. Luca, Protecia minorului victim în cursul cercetrii judectoreti, op.
cit., p. 58.
132
Tribunalul Iai, sentina penal nr. 576 din 24.09.2007, rmas definitiv
prin neapelare, (nepublicat), în S. Luca, Audierea copilului abuzat/traficat în
procedurile judiciare penale – Perspectiva legal, op. cit., p. 36. În spe, având
în vedere c audierea copilului (victim a unui viol, constând în actul sexual
oral cu un biat de 14 ani, obinut prin constrângere), în faa primei instane nu
s-a putut realiza, întrucât interpelat asupra abuzului, copilul s-a blocat, nepu-
tând s scoat nici un cuvânt, instana a solicitata sprijinul psihologilor care s
realizeze consilierea minorului i pregtirea acestuia în vederea reaudierii, dac
aceasta era posibil. Din raportul întocmit de psihologii din cadrul Asociaiei
Alternative Sociale a rezultat c simptomele manifestate de copilul victim ca
urmare a evenimentului traumatic la care a fost supus în luna februarie a anului
2006 s-au ameliorat, astfel încât acesta nu mai prezint stri de grea i vom,
nu mai are accese de plâns, tulburri ale somnului etc. Copilul prezint îns, în
continuare, nervozitate i disconfort când trebuie s povesteasc despre eveni-
mentul traumatic, debitul su verbal devenind mai accelerat. Se constat, de
asemenea, instalarea uitrii spontane i a confuziei unor aspecte legate de
evenimentul traumatic, ceea ce demonstreaz nedesprirea total a traumei.
Fa de aceste precizri, instana a apreciat c reaudierea nemijlocit a copilului
victim, în vârst de 7 ani, care a mai dat trei declaraii cu privire la abuzul
sexual pe parcursul celor dou faze procesuale, nu este necesar, existând un
risc crescut de traumatizare secundar a victimei.
întrebrii, determinându-l la rspunsuri dezirabile.
Soluii ce se De aceea este deosebit de important gsirea unor solu-

impun ii eficace, legale, prin care, în realizarea unui deziderat
suprem, interesul superior al copilului, care se reali-
zeaz în principal prin ocrotirea sntii mentale a
acestuia, reaudierea succesiv a victimelor pe parcursul
procesului penal, s fie evitat133.
Existena Un prim pas ar fi ridicarea standardelor de calitate în

unor luarea depoziiei victime înc din faza urmririi penale
standarde de de ctre poliist i procuror prin: respectarea regulilor
calitate procedurale referitoare la audierea copiilor; crearea
unor spaii afectate exclusiv audierii acestor persoane;
realizarea unei audieri iniiale amnunite, asupra tutu-
ror aspectelor de fapt; utilizarea tehnicilor de audiere
adaptate fiecrui caz în parte; utilizarea, înc din faza
urmririi penale a tehnicii de înregistrare audio-video;
asistarea victimelor minore de ctre un psiholog; utili-
zarea evalurii psihologice134, urmate de respectarea i
aplicarea conveniilor internaionale care reglementeaz
problematica victimelor i martorilor copii, atât în faza
urmririi penale, cât i în faa instanelor de judecat.
133
S. Luca, Protecia minorului victim în cursul cercetrii judectoreti,
op. cit., p. 59.
134
Ibidem.
Bibliografie
1. Buneci P., Butoi I.T., Martorul pe terenul Justiiei – perspectiva
procesual penal i psihologic, Editura Pinguin Book, 2004.
2. Butoi T., Butoi I.T., Tratat Universitar de Psihologie Judiciar-
teorie i practic, Editura Phobos, Bucureti, 2003.
3. Butoi T., Voinea D., Buto A.I., Prodan M.C, Iftene V., Zrnescu
C., Butoi I.T., L.G. Nicolae, Victimologie, Curs Universitar – perspectiva
psihologiei victimale asupra cuplului penal victim – agresor, Ed. Pin-
guin Book, Bucureti, 2004.
4. Dublea, A., tefroi, N., Luca, S., Moisescu, R., Luca, C., Mursa,
L., Vlad, M., Pucau, D., Practici instituionale în instrumentarea
cauzelor cu minori, Asociaia Alternative Sociale, Iai, 2005.
5. Furnis T., Manual multiprofesional pentru abuzul sexual al copi-
lului, Mangement integrat, terapie i intervenie legal, Ed. Waldpress,
Timioara, 2004.
6. Bu I., Miclea M., David D., Opre A., Psihologie judiciar. Curs
postuniversitar 2004-2005.
7. Graffam A. Walker, Ph.D., Handbook on Questioning Children: a
Linguistic Perspective, ABA Centre on Children and the Law, Washin-
gton, 1994.
8. Ionescu . (coord.), Copilul maltratat – Evaluare, prevenire, inter-
venie, Fundaia Internaional pentru Copil i Familie, Bucureti, 2001.
9. Atasiei I., Ivnuc N., Luca S., Luca C., Mgurianu L., Mighiu C.,
Muntean D., Stoienel A., Justiia pentru minori în interesul superior al
copilului. Practici de lucru cu copilul victim. Asociaia Magistrailor
Iai, Asociaia Salvati Copiii Filiala Iai, Iai, 2008.
10. Punescu G., Alexandrescu G. (coord), Ghid de bune practici
pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Organizaia Salvai Copiii,
reeditat de Asociaia Altenative Sociale, Iai, 2005.
11. Prun T., Prelegeri de psihologie judiciar, Editura Fundaia
Chemarea, Iai, 1992.
12. Zdrenghea V., Mitrofan N., Butoi T., Psihologie judiciar, Casa
de editur i pres „ansa” S.R.L., Bucureti, 1994.
13. United Nation Office on Drugs an Crimes, UNICEF, Justice in

Matters involving Child Victims and Witnesses of Crime. Model Law
and Related Commentary, New York, 2009.
14. United Nation Office on Drugs an Crimes, UNICEF, United
Nations Guidelines on Justice in matters involving child victims and
witnesses of crime. Child-friendly version, December, 2006.
15. Resolution 2005/20 Adopted by the UN Economic and Social
Council: Guidelines on Justice in Matters Involving Child Victims and
Witnesses of Crime.
16. Recomandarea Rec (2002) 5 referitoare la protecia femeilor
împotriva violenei, adoptat de Comitetul Minitrilor la 30 aprilie 2002,
la cea de-a 794-a reuniune a Delegailor Minitrilor, www.coe.ro
17. Recomandarea R (85)11 privind poziia victimei în cadrul
dreptului penal i procedurii penale, Adoptat de Comitetul Minitrilor
al Consiliului Europei la data de 28 iunie 1985 la cea de-a 387-a
reuniune a Delegailor Minitrilor https://wcd.coe.int/com.
18. Gudelines on Justice in Matters involving Child Victims and
Witnesses of Crim, adoptat prin Rezoluia 2005/20 din 22 iulie 2005 a
Consiliului Economic i Social al ONU; http://www.unodc.org/pdf/cri-
minal_justice/Guidelines_E.pdf
19. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar, republicat în
M. Of., Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005.
20. Legea nr. 211/2004 privind unele msuri pentru asigurarea
proteciei victimelor infraciunilor, publicat în M. Of. Partea I, nr. 729
din 26 octombrie 2007.
21. Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea i
combaterea traficului de persoane, publicat în M. Of. nr. 783 din 11
decembrie 2001.
22. Codul de procedur penal.
Capitolul VII
Aplicaii practice în materie civil
Claudia-Antoanela Susanu∗
I. Aplicaia practic nr. 1.

Exerciiul dreptului de vizitare a copilului
Reclamanta G.V. a chemat în judecat, la data de 18.12.2008, pe
pârâtul H.M. solicitând s i se încuviineze s aib relaii personale cu
minorul H.C. nscut la data de 10.10.1998, dup urmtorul program:
- în prima i a treia sptmân din lun, începând cu vineri ora 1700
pân duminic ora 1700, la domiciliul reclamantei;
- o sptmân în vacana de primvar a minorului, la domiciliul
reclamantei;
- o lun în vacana de var a minorului, la domiciliul reclamantei.
În motivarea aciunii a artat c prin sentina civil nr. 1874 din 20
ianuarie 2008 pronunat de Judectoria H., irevocabil în prezent, a
fost desfcut cstoria prilor din culp comun, minorul fiind încre-
dinat spre cretere i educare tatlui, de care era profund ataat, i care
îi oferea un climat securizat afectiv-emoional, cu toate garaniile unei
dezvoltri armonioase a personalitii sale.
Reclamanta a fost plecat din tar, începând cu luna februarie 2005,
pentru a-i definitiva studiile în arhitectur, interval de timp în care a
încercat s in legtura cu minorul tocmai pentru ca acesta s nu
resimt lipsa ei.
În acest sens telefona zilnic la domiciliul pârâtului, trimitea lunar
bani si pachete cu diverse cadouri fiului su.
În primele luni dup plecare, reclamanta a putut discuta cu fiul ei la
telefon îns, treptat, acest drept i-a fost refuzat de ctre pârât, sub
diverse pretexte. Astfel, i se spunea c minorul este plecat la tenis, la
∗
Claudia-Antoanela Susanu este judector la Curtea de Apel Iai, formator
în cadrul Institutului Naional al Magistraturii în domeniul C.E.D.O.
Aplicaii practice în materie civil 213
bunici, la meditaii, la alte activiti extracolare, iar dac telefona pe

mobilul pârâtului îi erau efectiv respinse apelurile.
De câte ori venea în vizit acas cu ocazia srbtorilor de iarn i,
mai ales, de la data revenirii sale în ar – august 2008- reclamanta a
încercat, în mod repetat, s îi vad copilul îns eforturile sale s-au
dovedit zadarnice pentru c pârâtul i-a refuzat accesul în locuin, nu i
l-a dat pe minor la telefon sub pretextul c acesta este plecat din
localitate, aspect ce s-a dovedit ulterior neadevrat, a impus învtoarei
s nu-i permit contactul cu minorul, prezentându-i hotrârea de divor.
Dei l-a vizitat de mai multe ori la coal, minorul a manifestat o
total reticen, refuzând s discute cu ea. Chiar i doamna învtoare
i-a spus c nu vrea sub nici o form s discute despre mama sa, iar când
a avut de efectuat o compunere cu tema „De ziua mamei” el a vorbit în
compunere despre bunica sa patern.
Reclamanta a aflat c pârâtul i-a inoculat copilului ideea c mama
sa nu îl mai iubete, c l-a prsit i c nu o mai intereseaz soarta lui,
aa explicându-se atitudinea copilului fa de ea.
Pentru a restabili o legtur fireasc mam-copil, a-i dovedi acestuia
c afeciunea sa nu a fost diminuat i a evita potenialele traume ale
copilului generate de lipsa afeciunii materne, se impune, cu prisosin,
ca reclamantei s i se permit meninerea de legturi personale cu
minorul.
Susine reclamanta c dispoziiile art. 43 alin. ultim C. familie permit
printelui cruia nu i s-a încredinat copilul dreptul de a avea legturi
personale cu acesta i de a veghea la creterea, educarea, învtura i
pregtirea lui profesional. Scopul instituirii acestei reglementri este de
a asigura minorului posibilitatea de a beneficia de afeciune din partea
ambilor prini.
Coninutul acestui drept este complex i nu se poate limita la o
simpl vizitare a minorului, întrucât nu s-ar putea realiza continuarea i
pstrarea legturii afective dintre minor i printele cruia acesta nu i-a
fost încredinat.
Pentru aceste considerente, solicit admiterea aciunii aa cum a fost
formulat.
În drept, invoc disp art. 43 C. fam., art. 15,16, 38 C. fam.
I.1. Audierea copilului în situaia privind dreptul de vizitare

al printelui cruia nu i-a fost încredinat
1. Pregtirea audierii. Construirea relaiei de Dosar nr.
încredere între copil i magistratul care îl
ROMÂNIA
audiaz. JUDECàTORIA H.
Datele Pregtirea audierii debuteaz
speei prin studierea probatoriului
cauzei pentru a gsi elementele PREĨEDINTE:
ce vor configura audierea Grefier:
propriu-zis. În cauza de fa,
Ĩedinįa din Camera de
se contureaz ipoteza unui
consiliu din
copil marcat de lipsa mamei data de 28.03.2009
care, dup posibilul scenariu
indus de tatl su, l-a prsit.
Aceast „atitudine” a mamei a ÎNCHEIERE:
fost de natur s genereze o La apelul nominal se prezintâ
copilul H.C. nâscut la data de
reacie de respingere total din 10 octombrie 1998 însoįit de
partea copilului, aspect confir- tatâl sâu, pârâtul H.M.
mat de martorii audiai în cauz Audierea copilului se face în
i evideniat în ancheta social. ĩedinįa din camera de consiliu,
în conformitate cu dispoziįiile
1
art. 144 C.proc.civ.
Scopul Audierea urmrete s identifi-
La audierea minorului asistâ
audierii ce care este intensitatea rupturii psihologul desemnat de Direcįia
intervenit între copil i mam, Generalâ de Asistenįâ Socialâ
modalitatea în care s-ar putea ĩi Protecįie a Copilului cât ĩi
crea, pentru început, o punte de psihologul consultant, ales de
legtur pentru ca, treptat, rela- pârâtul H.M.
Instanįa pune în vedere pârįilor
ia mam-fiu s se normalizeze. prezente câ lucrârile din ĩedinįa
La audiere au participat i doi din camera de consiliu se vor
psihologi specializai în psiholo- desfâĩura prin mijlocirea
gia copilului care au adresat instanįei.
întrebri, prin intermediul
instanei, pentru ca ascultarea s
îi ating scopul propus.
Prelimi- Construirea relaiei de încredere

narul dintre copil i magistratul care îl
audierii audiaz are ca scop pregtirea
copilului în vederea reducerii
stresului asociat cu audierea ce
urmeaz s se desfoare.
Relaia de încredere poate fi

obinut i prin cultivarea unei
apropieri fa de copil.
S-a început prin adresarea unor
întrebri de natur a detensiona,
relaxa i înltura presiunea
generat de prezena copilului
în instan: „Bun ziua! Cum te
numeti? În ce clas eti? La ce
coal? Ce obiect îi place cel
mai mult?”
Pentru a capacita copilul i a-l
face s se deschid a fost nece-
sar utilizarea unei afirmaii de
genul: „Eti un biat mare,
detept, îmi place s vorbesc cu
tine pentru c pot purta o discu-
ie interesant.” Afirmaia ante-
rioar a avut menirea satisfacerii
nevoii copilului – cu vârsta
cuprins între 6-10 ani – de a fi
tratat ca un adult, cu scopul de
a obine o socializare afectiv.
Consecina acestora a fost
relaxarea copilului, care a intrat
în dialog cu magistratul, fiind
creat o atmosfer proprie
pentru realizarea ascultrii în
condiii optime.
2. Audierea propriu zis

Adresarea Audierea propriu-zis a început Instanįa: Ĩtii de ce ai venit azi
de întrebri prin adresarea unor întrebri aici?
generale generale care au rolul de a Minorul: Da, ĩtiu.
orienta discuia asupra
problemelor copilului.
Informarea Copilul a fost informat cu I: Ne aflam astâzi aici pentru ca,

copilului privire la scopul audierii sale. împreunâ cu tine, sâ stabilim un
program de întâlnire cu mama
asupra
ta. Vrei sâ facem asta?
scopului M: Nu vreau sâ mâ vâd cu
audierii mama mea.
Conduita Judectorul, fa de poziia I: Ĩtii, toįi copii din lume au o

magistra- copilului de a refuza orice mamâ ĩi un tatâ iar lor le place
sâ aibâ relaįii cu ambii pârinįi.
tului în legtur cu mama lui, a trebuit
M: Eu consider câ ea nu este
raport cu s-l contientizeze pe acesta cu mama mea.
poziia privire la faptul c în condiii
negativist a normale copiii menin
copilului legturile cu ambii prini i îi
viziteaz.
Rezultat Copilul trebuie astfel s încerce I: Hai totuĩi sâ gâsim o soluįie
s-i raporteze conduita ca sâ te vezi cu mama ta. Ea
doreĩte sâ te vezi cu dânsa.
adoptat la starea de
M: Nu vreau sâ gâsesc nici o
normalitate, în scopul de a soluįie, nu vreau sâ o vâd.
înelege c trebuie s îi
corijeze atitudinea.
Folosirea Având în vedere poziia de I: Spune-mi câteva motive pen-

întrebrilor negare adoptat de copil, tru care nu vrei sâ o vezi pe
mama ta!
deschise instanta a trebuit s foloseasc
M: V-am spus, nu consider câ
întrebri deschise întrucât ea este mama mea.
acestea nu sugereaz un I: Ce crezi tu despre copiii care
rspuns i ajut minorul s nu vor sâ-ĩi vadâ mamele ĩi
relateze mai multe despre care ar spune aceleaĩi lucruri cu
motivul refuzului de a-i vedea privire la ele?
M: Cred câ sunt astfel de copii,
mama, facilitând comple- dar depinde de situaįie, de ce
titudinea informaiei furnizate. anume nu ar vrea aceĩtia sâ-ĩi
vadâ mamele.
Rezultat Procedând în aceast manier, I: Dar, dacâ copilul ar fi într-o
magistratul a aflat c situaia în situaįie asemânâtoare cu
aceasta a ta?
care se afl copilul, situaie
M: Nu îmi doresc situaįia în care
care nu concord cu normalita- mâ aflu.
tea, îl nemulumete pe acesta.
Determi- Instana a învederat copilului c I: Ĩtii, eu nu te cunosc prea

narea nu cunoate situaia lui decât bine, ĩtiu câteva lucruri despre
tine din dosarul de aici. De
relatrii din actele i lucrrile aflate la
asemenea vreau sâ îmi promiįi
libere a dosarul cauzei i pentru a câ îmi vei spune adevârul.
minorului cunoate mai bine aceast M: Da. Am înįeles.
situaie este necesar ca însui I: Vreau sâ-mi spui tu, sincer, de
minorul s relateze care sunt ce nu o consideri mamâ pe cea
motivele pentru care nu o care įi-a dat viaįâ?
M: Nu o consider mamâ
consider mam, pe mama sa. deoarece nu m-a crescut cum
De asemenea este necesar s ar face o mamâ bunâ, nu a fost
solicite copilului s spun lângâ mine, a fost plecatâ.

adevrul i s se obin I: Ce înseamnâ pentru tine câ
nu te-a crescut?
promisiunea lui cu privire la
M: Pentru câ m-a lâsat la tata ĩi
acest aspect. la bunica Maria, iar ea trecea o
datâ pe an, ca sâ mâ vadâ.
I: Stii din ce cauzâ te-a lâsat
mama la bunici?
M: M-a lâsat ĩi a plecat. Nu m-a
crescut, dacâ era o mamâ
adevâratâ mâ creĩtea ea. Nu m-
a vizitat. A venit o singurâ datâ
Rezultat Consecin a acestei conduite a la ĩcoalâ, a adus o cutie de
judectorului,copilul nu mai bomboane ĩi se uita ciudat la
este timorat de ideea c mine.
magistratul tie absolut totul I: Ce înseamnâ câ se uita ciudat
la tine?
despre el, astfel încât simte c M: Adicâ parcâ eram obligat sâ
este liber s relateze i nu mai primesc cutia cu bomboane, iar
are sentimentul c se afl sub colegii mâ întrebau ce se
„lup” ceea ce va determina o întâmplâ.
scdere a sugestibilitii la I: Ai dori, de comun acord cu
mama ta, sâ luam o decizie cu
întrebrile care îl induc în
privire la programul de vizitare?
eroare. Copilul cunoate M: Nu vreau sâ iau nici o
semnificaia promisiunii astfel decizie, mâ streseazâ sâ mâ
c sunt anse ca el s fie sincer. gândesc la asta!
I: Ce înseamnâ câ eĩti stresat?
M: Când mâ vizita la ĩcoalâ
mama, îmi era ruĩine faįâ de
colegi. Aceĩtia se uitau la mine
ciudat, pâream altfel decât
ceilalįi copii.
I: Ai fi de acord ca, împreunâ cu
tatâl tâu, sâ vâ întâlniįi cu mama
ta, dar nu la ĩcoalâ?
M: Nu vreau asta! Mâ obligaįi,
nu vreau sâ mâ întâlnesc cu
mama!
I: Ĩtii, asta este o situaįie în
care nimeni nu poate fi
favorizat. Trebuie luatâ o decizie
de comun acord. Înįelegem câ
atunci când erai mai mic, mama
ta te vedea mai des iar acum, te
vede mai rar. Ĩtii de ce se
întâmplâ asta?
M: Nu ĩtiu de ce.
I: Mama ta doreĩte foarte tare
sâ fie împreunâ cu tine, oare de
ce?
M: Nu vreau sâ vorbesc despre

acest lucru.
I: Normal ar fi sâ ai curiozitatea
sâ afli de ce. Probabil câ, dacâ
mama ta luptâ aĩa de mult ca
sâ te vadâ are un motiv. De
obicei, când îįi doreĩti ceva
foarte tare o jucârie, o hainâ, un
joc pentru calculator, lupįi sâ-l
obįii?
M: Da, fac tot ceea ce îmi stâ în
putinįâ sâ obįin ceea ce vreau.
I: Înseamnâ câ eĩti un bâiat
puternic care ĩtie ce vrea! Crezi
câ mama luptâ acum pentru
tine?
M: Eu nu înteleg de ce nu m-a
crescut?
I: Crezi câ ar fi o idee bunâ dacâ
pârinįii tâi s-ar întâlni sâ mai
vorbeascâ?
M: Nu ĩtiu, este treaba lui tata.
I: Dacâ tata ĩi-ar dori sâ o vezi
pe mama, ce ai face?
M: Nu vreau sâ o vâd, v-am mai
spus!
I: Deci chiar dacâ tatâl tâu te-ar
ruga sâ o vezi pe mama ta ai
refuza sâ faci asta. Poįi sâ-mi
spui motivele?
M: Trebuia sâ vinâ sâ mâ vadâ
când eram mic. Ea venea rar ĩi-
mi aducea un pachet de stixuri.
I: Motivele pentru care venea rar
sâ te vadâ le cunoaĩte mama
ta. Doar ea įi le poate spune, de
aceea ar fi o bunâ idee sâ o
întrebi. Ce crezi?
M: Nu vreau sâ-mi mai explice
acum, nu-i mai acord aceastâ
ĩansâ.
I: Dacâ tatâl sau bunica s-ar
îmbolnâvi, ai fi de acord ca
mama sâ te ajute? I-ai cere
ajutorul?
M: Aĩ apela la doamna Mihaela

care ne face curâįenie în casâ.
I: Tu ai douâ perechi de bunici,
cei dinspre mamâ ĩi cei dinspre
tatâ. Cum te înįelegi cu bunicii
de pe mamâ?
M: Nu am o relaįie bunâ.
I: Cei mai mulįi copii au relaįii
bune cu mamele lor. Crezi câ tu
poįi face ceva sâ îmbunâtâįeĩti
relaįia cu mama ta?
M: Nu vreau sâ fac nimic, nu
cred câ pot face ceva.
I: De obicei copiii se mândresc
cu ceva pârinįilor, de exemplu
note, anumite lucruri pe care
ĩtiu sâ le facâ. Tu cu ce ai dori
sâ te mândreĩti la mama ta?
M: Eu mâ mândresc cu toate
rezultatele mele tatâlui ĩi
bunicilor mei.
Folosirea Prin utilizarea întrebrilor I: Ce s-ar întâmpla dacâ, cu
întrebrilor specifice, copilul afirm sau caracter obligatoriu s-ar stabili
ca tu sâ se întâlneĩti cu mama
specifice neag ceea ce îi spune
ta?
magistratul. În acest mod, sunt M: Nu doresc acest lucru dar,
clarificate elementele dacâ ar veni, ea ar sta ĩi s-ar
distorsionate ale relatrii sale. uita la mine.
Rezultat I: De ce nu vrei sâ o vezi pe

Copilul este nevoit s spun
mama ta?
cum va proceda într-o M: Pentru câ m-a lâsat ĩi nu aĩa
împrejurare precizat punctual. face o mamâ adevâratâ.
Folosirea Întrebrile închise pot fi I: Esti supârat pe mama ta?

întrebrilor utilizate dac s-a euat în M: Da, sunt supârat.
I: Doreĩti sâ trâieĩti cu aceastâ
închise recunoaterea unor elemente
supârare mereu? Nu ar fi mai
semnificative din declaraia bine sâ-įi treacâ aceastâ
copilului, respectiv supârare vorbind cu ea?
identificarea sentimentelor M: Nu doresc sâ trâiesc cu
reale ce le nutrete fa de aceastâ supârare, dar dacâ m-
mama sa. ar vizita nu mi-ar trece.
I: Dacâ, ipotetic, ar trebui sâ-i
dai o pedeapsâ mamei tale,
Rezultat Copilul se afl în situaia de a care ar fi aceea?
recunoate ce anume îl M: Nu i-aĩ da nici o pedeapsâ,
determin s adopte pozia de dar nu vreau sâ o vâd. Ce drept
refuz în relaionarea cu mama are ea sâ mâ vadâ?
I: Poįi sâ fii mai tolerant faįâ de
sa. mama ta ĩi sâ îi mai acorzi o
ĩansâ?
M: Supârarea mea se va
termina când mama nu va mai
veni la mine.
I: Ai putea stabili acum un
termen pentru o întâlnire cu
mama ta?
M: Nu pot stabili un astfel de
termen.
I: Dacâ nu poįi lua o hotârâre
acum, nu o lua, dar ar fi bine sâ
promiįi câ te mai gândeĩti la
acest aspect.
M: Da, mâ voi mai gândi.
Concluzie În urma ascultrii s-a ajuns la CURTEA DE APEL:

general concluzia c durata mare în Constatâ efectuatâ audierea
minorului H.C. în cauza de faįâ,
timp a rupturii dintre copil i
cu participarea psihologul
mama lui a condus la acest desemnat de Direcįia Generalâ
colaps relaional, motiv pentru de Asistenįâ Socialâ ĩi
care relaia dintre cei doi este Protectie a Copilului cât ĩi
extrem de tensionat, context psihologul consultant, ales de
ce trebuie avut în vedere atunci pârâtul H.M.
când se va statua asupra moda- DISPUNE:
litii de desfurare a progra-
mului de relaii personale. Cum Cauza va avea termen de
biatul nu are obinuina rela- judecatâ la data de 25.04.2009,
iilor cu mama sa, care nu se termen fixat pentru judecarea
fondului cauzei.
pot realiza brusc i cu lipsirea
Pronunįatâ în ĩedinįâ publicâ
copilului mai mult decât câteva azi, 28.03.2009.
ore din singurul mediu pe care
îl recunoate ca asigurându-i
confort, protecie i securitate PREĨEDINTE, GREFIER,
afectiv, este necesar reluarea
relaionrii mam- copil într-o
manier treptat, prin stabilirea
unor întâlniri între copil i ma-
ma acestuia, în afara domiciliul
tatlui, dar cu participare tat-
lui, dac acesta din urm consi-
der necesar, fa de respin-
gerea absolut, de ctre copil, a
relaiei cu propria sa mam.
Este necesar i o consiliere
psihologic a tuturor celor
implicai: copil-mam-tat
pentru a se reui deblocarea
emoional a copilului i
acceptarea iar, ulterior, nor-
malizarea relaiei cu mama sa.
II. Aplicaia practic nr. 2. Încredinarea copilului, în

caz de divor, în calea de atac a apelului
Reclamanta G.M. a chemat în judecat, la data de 15.07.2008, pe
pârâtul G.D. solicitând instantei, printre altele, ca prin hotrârea ce se
va pronuna s se declare desfcut cstoria încheiat de pri la data
de 15 ianuarie 1990, din vina exclusiv a pârâtului, s-i fie încredinai
ei spre cretere i educare minorii Georgiana Daniela i Paul Mihai, cu
obligarea pârâtului la plata pensiei de întreinere în folosul acestora.
În motivarea aciunii arat c prile s-au cstorit în anul 1990, din
cstoria acestora rezultând minorii Georgiana Daniela nscut la 30
martie 1995 i Paul Mihai nscut la data de 10 iulie 2001.
Înc de la început, relaiile dintre pri au fost tensionate, atitudinea
pârâtului fiind una incompatibil cu statutul de so, acesta exercitând
agresiuni fizice i verbale repetate asupra soiei cât i a minorilor, pe
fondul consumului de buturi alcoolice.
Soii au locuit împreun cu cei doi minori la prinii reclamantei,
acetia din urm ajutând-o în mod constant la creterea i educarea
copiilor deoarece soul a manifestat un dezinteres total fa de viaa de
familie, lipsind de acas în mod nejustificat, preferând s îi petreac
timpul liber în compania unor persoane cu un comportament îndoielnic.
Reclamanta a fost în permanen preocupat de creterea i
educarea copiilor, motiv pentru care în februarie 2006 a plecat în
strintate, cu acordul soului, pentru a suplimenta veniturile familiei,
având îns o atitudine de preocupare continu fa de copii pe care îi
contacta telefonic sptmânal, le trimitea bani i pachete.
În aceast perioad, de minori s-au ocupat bunicii materni, recla-
manta revenind în ar o dat la 3 luni. În martie 2008, pârâtul a plecat
la prinii si, luându-l i pe minorul Paul Mihai cu el. Din acel moment
nu i-a mai permis copilului s discute cu mama sau cu sora sa, sens în
care a renunat la numrul de telefon mobil pe care îl cunoteau
acestea.
De când a plecat cu tatl su, minorul nu a mai putut merge la

grdini întrucât nu i-au fost achiziionate rechizitele necesare, a fost
obligat s fac treburi gospodreti deoarece bunicii paterni sunt în
vârst, nu a fost îngrijit corespunztor. Mai mult acesta s-a temut s
primeasc dulciurile, rechizitele i hainele trimise de mama sa din Italia,
gândindu-se la ce reacie ar fi putut avea tatl su.
Realizând c pârâtul încearc s obstaculeze meninerea legturilor
personale între minor, pe de o parte, i mama i sora acestuia, pe de alt
parte, reclamanta a fost nevoit s formuleze aciune în instan pentru
a-i putea vedea copilul, sens în care a obinut sentina civil
nr. 497/16.04.2008 a Judectoriei B, iar când s-a dus s o pun în
executare a fost lovit de pârât, aspecte ce rezult din ordonana procu-
rorului de aplicare a unei sanciuni cu caracter administrativ numitului
G.D. dat în dosarul nr. 1369/P/2008 al Parchetului de pe lâng Jude-
ctoria B.
În spiritul bunei credine i al înelegerii, în interesul superior al
minorilor, principial, ambii prini ar trebui s manifeste o disponibi-
litate maxim i o cooperare deplin, fiind excluse icanele, de aa
manier încât copiii s se bucure de prezen, de afeciune, de grij i
de cretere din partea ambilor prini.
Susine reclamanta c este în interesul superior al minorului Paul
Mihai s îi fie încredinat spre cretere i educare ei deoarece ofer reale
condiii i garanii în ceea ce privete asigurarea unui climat favorabil
unei dezvoltri normale i armonioase.
Arat c, din interpretarea dispoziiilor Legii nr. 272/2004 rezult în
mod cert c dreptul frailor de a locui împreun este un adevrat
principiu cruia trebuie s i se dea eficien în analizarea oricrei cereri
de încredinare a minorilor.
Interesul superior al minorilor trebuie privit în acest litigiu din
perspectiva ambilor copii i nu individual analizând situaia fiecruia
dintre ei, pentru c, este în avantajul frailor de a crete împreun, de
a-i dezvolta sentimente de afeciune reciproc i de a anihila orice
posibilitate ca neînelegerile dintre prini s afecteze relaia dintre
copii.
Interesul superior al copilului a fost ridicat la rang de principiu ca
urmare a apariiei Legii nr. 272/2004 care, în art. 1 i 2 statueaz c el
este impus în legtur cu drepturile i obligaiile ce revin prinilor
copilului, altor reprezentani legali ai si, precum i oricror persoane
crora acesta le-a fost plasat în mod legal. Mai mult, acest principiu
trebuie s prevaleze în toate demersurile i deciziile care privesc copiii,
întreprinse de autoritile publice i de organismele private autorizate,
precum i în cauzele soluionate de instanele judectoreti.
Criteriul dup care trebuie s se cluzeasc instanele pentru a
decide cu privire la încredinarea copilului minor este interesul acestuia.
În determinarea interesului superior al copilului minor trebuie s se
in seama de o serie de factori, cum ar fi: posibilitile materiale ale
prinilor, posibilitile de dezvoltare fizic, moral i intelectual pe
care copilul le poate gsi la unul dintre prini, vârsta copilului,
comportamentul prinilor fa de copil înainte de divor. Mai pot fi
avui în vedere i ali factori precum sexul copilului sau starea sntii
acestuia.
Articolul 32 din Legea nr. 272/2004 statueaz c minorul are dreptul
de a fi crescut în condiii care s permit dezvoltarea sa fizic, mental,
spiritual, moral i social, potrivit cu însuirile sale, spre a-l face
folositor societii.
Susine reclamanta c toate probele relev existena unui ataament
puternic al minorului fa de mam i sora sa, cât i faptul c ea este
singura în msur a oferi condiii optime pentru creterea i educarea
ambilor copii motiv pentru care solicit admiterea aciunii astfel cum a
fost formulat.
În drept a invocat dispoziiile art. 42 alin. (3) i (4) C. fam., art. 86
alin. (1) i (3) C. fam., art. 94 alin. (1) C. fam., art. 1, 2, 32 din Legea
nr. 272/2004.
Instana de fond a respins captul de cerere vizând încredinarea
minorului Paul Mihai ctre mama sa, reinând în esen c aceasta fiind
în strintate nu se poate ocupa efectiv de fiul su. Apelul declarat
vizeaz nelegalitatea hotrârii întrucât interesul superior al minorului
reclam încredinarea acestuia mamei reclamante, cât i greita
apreciere a probelor administrate.
Tribunalul a dispus reaudierea minorului pentru a clarifica situaia
acestuia întrucât în faa instanei de fond copilul a fost audiat succint i
a declarat c dorete s rmân la tatl su, iar pe de alt parte, din
probele dosarului, rezult încercrile pârâtului de a obstruciona
meninerea legturilor personale între minor i mama sa.
II.1. Reaudierea copilului în calea de atac a apelului în privina

încredinrii sale
1. Pregtirea audierii. Stabilirea unei relaii cu Dosar nr.

minorul ce urmeaz a fi audiat.
ROMÂNIA
Datele Probele administrate la instana TRIBUNALUL H.
speei de fond atest lipsa de preocu-
pare a tatlui fa de copil care PREĨEDINTE:
nu a mai mers la grdini, fiind JUDECàTOR:
lsat în grija bunicilor paterni, Grefier:
care îl puneau la treburile gospo-
dreti. Ascultarea copilului la
Ĩedinįa din Camera de
judectorie a fost succint, acesta consiliu din
declarând c vrea s rmân la data de 14.10.2008
tat. Poziia copilului i împreju-
rarea c doar tatl este în ar i
se ocup de acesta, au fost deter- ÎNCHEIERE:
La apelul nominal se prezintâ
minante în soluia de încredinare
copilul Paul Mihai nâscut la
ctre tat. data de 10.07. 2001 (vârsta
Scopul Tribunalul a apreciat necesar de 7 ani) însoįit de tatâl sâu,
pârâtul G.D.
reaudierii reaudierea pentru a stabili care Audierea copilului se face în
sunt considerentele ce au deter- ĩedinįa din camera de con-
minat copilul s afirme c are consiliu, în conformitate cu dis-
1
diii bune la tat (lucru infirmat de poziįiile art. 144 C. proc. civ.
ancheta social), care este percep-
ia lui real cu privire la mediul în
care triete acum i ce motivaie a
avut atunci când a refuzat s pri-
measc hainele, rechizitele i
dulciurile trimise de mama sa, con-
form declaraiei martorilor audiai
în cauz.
Prelimi- Câteva discuii uzuale sunt nece-
narul sare, anterior momentului audierii,
reaudierii pentru a stabili o relaie cu minorul.
Se începe prin adresarea unor între-
bri de natur a diminua presiunea
exercitat asupra copilului de pre-
zena în instan i de ascultarea ce
va avea loc: „Bun ziua! Cum te
numeti? Câi ani ai?”
Întrucât minorul are 7 ani i a venit

la audiere cu o jucrie de care este
ataat, putem s îl întrebm dac
vrea s o ia cu el. Posibilitatea de a
avea cu el o jucrie drag, contri-
buie la detensionare i relaxare. În
acest mod copilul intr în dialog cu
magistratul pe o serie de teme
familiare lui, ceea ce duce, implicit,
la detensionare i crearea unei
atmosfere optime pentru ascultare.
„Vd c a mai venit cineva cu tine
în afar de tati. Cum se numete
ursuleul tu? Vrei s îl lum i pe
el cu noi? Este o idee bun!”
Audierea propriu zis
Adresarea Audierea propriu-zis începe prin Instanįa: Poįi sâ-mi spui de
de întrebri adresarea unor întrebri generale ce stâm de vorbâ astâzi?
generale care au rolul de a orienta discuia Minorul: Sâ spun de ce
mama ĩi tata sunt certaįi?
asupra problemelor copilului.
Informarea Informarea copilului cu privire la I: Ne aflam astazi aici pentru
copilului cu scopul audierii sale. ca, împreunâ cu tine, sâ
stabilim un program de
privire la
întâlnire cu mama ĩi sora ta.
scopul Vrei sâ facem asta?
audierii sale M: Nu ĩtiu ce sâ spun câci ele
nu au vrut sâ mâ mai sune.
I: Ĩtii din ce cauzâ nu te-au
mai sunat?
Determi- Instana a invederat copilului c I: Ĩtii, eu nu te cunosc prea
narea nu tie situaia lui decât din actele bine, ĩtiu câteva lucruri
despre tine din dosarul de
relatrii i lucrrile aflate la dosarul cauzei
aici. De asemenea vreau sâ
libere a i pentru a cunoate mai bine îmi promiįi câ îmi vei spune
copilului aceast situaie este necesar ca adevârul.
însui copilul s relateze cele M: Da. Am înįeles.
întâmplate. De asemenea este I: Vreau sâ-mi spui tu, sincer,
necesar s solicite copilului s de când nu ai mai vâzut-o pe
mama ta?
spun adevarul i s se obin
promisiunea lui cu privire la acest
aspect.
Rezultat Consecin a acestei conduite a
judectorului, copilul nu mai are
senzaia c persoana care îl

investigheaz tie ce s-a întâmplat
cu el i prin urmare cunoate
rspunsurile la întrebrile ce
urmeaz a-i fi adresate, ceea ce
va determina o scdere a
sugestibilitii la întrebrile care îl
induc în eroare. Copilul cunoate
semnificaia promisiunii astfel
încât sunt anse ca el s fie sincer.
Relatarea Urmeaz relatarea liber, fcut M: Am înįeles câ au plecat

liber de copil cu propriile cuvinte, amândouâ în Italia ĩi nu mai
vor sâ mâ vadâ. Eu am
propriu-zis spontan i fr întreruperi,
râmas doar cu tata ĩi cu
magistratul ascultând activ. bunicii de pe tatâ care se
Ascultarea activ este o abilitate ocupâ de mine.
de comunicare ce se dovedete I: …. aĩa….
extrem de util,mai ales în faza M: Nu mai ĩtiu nimic de
relatrii libere a faptelor întrucât mama. Nu am mai fost sunat
nici de mama, nici de sora
îmbuntete climatul discuiei i mea.
reduce dificultile de înelegere. I: …da……aĩa…..
M: Nici nu mai ĩtiu când au
Pstrarea Este necesar pstrarea sunat ultima datâ. E prea
contactului contactului vizual cu copilul cât mult timp de atunci.
I: …da……continuâ…..
vizual cu i oferirea de încurajri pentru a-l
M: Înįeleg câ nu le mai pasâ
copilul i determina s continue relatarea: de mine.
oferirea de ... aa, ... da, … continu etc. I: Dar de unde ai înįeles tu
încurajri aceasta?
M: Mai multâ lume a spus
asta.
Rezultat Aceast abordare permite magis-
tratului s fie perceput ca având
fa de copilul audiat o atitudine
binevoitoare, amabil i înele-
gtoare, anulând sentimentele
negative pe care le-ar putea avea
copilul, facilitând buna înelegere
a celor care intr în contact. Astfel
este încurajat interlocutorul s
comunice permiând aflarea cât
mai multor informaii necesare
pentru soluionarea cauzei.
Folosirea Fa de poziia adoptat de copil, I: Motivele pentru care nu ai

întrebrilor instana trebuie s folosesc mai fost sunat le cunoaĩte
mama ta. Doar ea įi le poate
deschise întrebri deschise întrucât acestea
spune, de aceea ar fi o bunâ
nu sugereaz un rspuns i ajut idee sâ o întrebi. Ce crezi?
minorul s relateze mai multe M: Ce sâ-mi mai explice
despre motivul care i-a generat acum?
nemulumirea. I: Ai dori sâ luâm o decizie cu
privire la modalitatea în care
tu sâ te vezi cu mama ĩi sora
Rezultat Consecin a acestei maniere de ta?
abordare utilizat de judector, M: Nu ĩtiu.
copilul a început s fac relatri I: Cei mai mulįi copii au relaįii
legate de relaia lui cu mama i bune cu mamele ĩi surorile
sora sa. lor. Crezi câ tu poįi face ceva
sâ îmbunâtâįeĩti relaįia cu
mama ĩi sora ta?
M: Nu cred câ pot face ceva,
ele m-au lâsat cu tata ĩi au
plecat.
I: Tu ai douâ perechi de
bunici, cei dinspre mamâ ĩi
cei dinspre tatâ. Cum te înįe-
legi cu bunicii de pe mamâ?
M: Bunicii de pe mamâ au
fost cei care m-au crescut.
I: Cum este relaįia ta cu
aceĩtia?
M: Mâ înįelegeam foarte
bine cu ei dar nu i-am mai
vâzut de multâ vreme.
Folosirea Este indicat folosirea întrebrilor I: Ce s-a întâmplat de nu mai

întrebrilor specifice care se concentreaz pe įii legâtura cu ei?
M: Tata s-a certat cu ei, acum
specifice aspecte particulare, determinante
ceva vreme, iar noi am plecat
ale relatrii copilului având rolul de acolo la pârinįii tatâlui
de a clarifica elementele meu.
distorsionate. I: De atunci i-ai mai vâzut?
M: Nu.
Rezultat: În acest mod magistratul primete I: Ce ai face dacâ mama ta ar
fi bolnavâ?
informaiile necesare pentru a M: Cred câ aĩ chema
decela ce anume împrejurri au asistenta de la dispensar sâ o
determinat copilul s declare c trateze.
vrea s fie încredinat tatlui, dei I: Despre acest necaz al tâu
toate probele administrate indicau ai mai vorbit cu cineva, de
exemplu cu tata, cu bunicii?
c acesta nu ofer condiii pentru M: Da, am vorbit ĩi ei toįi
a asigura creterea i educarea lui spun câ ea nu vrea sâ mai
în condiii optime. audâ nici de mine, nici de
tata.
I: Esti supârat pe mama ta?
M: Da, sunt supârat.
I: Poįi sâ îmi spui motivele
pentru care eĩti supârat pe
mama ta?
M: Din cauzâ câ a plecat în
Italia s-a certat cu tata ĩi nu
mai suntem ca înainte.
I: A mai încercat mama ta sâ
įinâ legâtura cu tine dupâ ce ai
plecat cu tata la ceilalįi bunici?
M: A venit o singurâ datâ cu
poliįia ĩi iar a fost scandal.
I: Ai putea sâ ne povesteĩti
mai multe despre acea vizitâ?
M: Nu mai įin minte. Ĩtiu doar
câ tata era foarte nervos.
I: Ce le spui tu colegilor de la
grâdiniįâ, când te întreabâ
despre mama sau de sora
ta?
M: Nu m-am mai întâlnit cu
colegii de la grâdiniįâ.
I: Ce anume te-a împiedicat
sâ te vezi cu ei?
M: De când am plecat cu tata
de la ceilalįi bunici nu am mai
mers la grâdiniįâ.
I: Poįi sâ-mi spui motivele
pentru care nu te-ai mai dus
la grâdiniįâ?
M: Bunica de pe tatâ e bâtrâ-
nâ ĩi bolnavâ ĩi nu îmi poate
pregâti hainele ĩi mâncarea
pentru grâdiniįâ. De unde stau
acum am foarte mult de mers
pânâ la grâdiniįâ ĩi trebuie sâ
trec printr-o pâdurice. De
aceea tata nu mai este de
acord sâ merg la grâdiniįâ.
I: Dacâ la grâdiniįâ nu te mai
duci, ce faci tu toatâ ziua?
M: Mâ duc cu bunicul ĩi îl ajut
la treabâ.
I: Cu prietenii de prin vecini
cam cât timp te joci?
M: Am doar un prieten cu
care mâ joc duminica câci în
restul timpului ĩi el merge cu
tatâl sâu la pâdure la treabâ.
I: Dacâ tata ĩi-ar dori sâ o

vezi pe mama ĩi pe sora ta,
ce ai face?
M: Nu am discutat cu tata
acest lucru. El este tare
nervos dacâ aude de mama.
I: Crezi câ ar fi o idee bunâ
dacâ pârinįii tâi s-ar întâlni sâ
mai vorbeascâ?
M: Nu ĩtiu.
I: Tu ai vrea sâ îįi petreci mai
mult timp doar cu mama ĩi
sora ta?
M: Nu ĩtiu.
I: Ce s-ar întâmpla dacâ, cu
caracter obligatoriu, ar trebui
sâ se stabileascâ ca tu sâ
râmâi doar cu tatâl tâu sau
doar cu mama ta? Cu cine ai
prefera sâ râmâi?
M: Vreau sâ râmân la tatâl
meu.
I: Poįi sâ ne explici de ce faci
aceastâ alegere?
M: Pentru câ mamei nu-i mai
pasâ de mine.
Concluzie În urma ascultrii a reieit c INSTANĭA:

general dorina copilului de a fi încre- Constatâ efectuatâ audierea
dinat tatlui a avut la baz ideea minorului Paul Mihai în cauza
de faįâ.
potrivit creia, mamei sale nu îi
mai pas nici de el, nici de tatl DISPUNE:
su, de aceea a plecat în Italia Cauza va avea termen de
doar cu sora sa. Necunoscând judecatâ la data de
adevratul motiv al imposibilitii 20.11.2008, termen fixat
pentru administrarea
de a discuta telefonic cu mama i probatoriului testimonial.
sora sa – faptul c tatl a renunat Pronunįatâ în ĩedinįâ
la numrul de telefon mobil pe publicâ azi, 14.10. 2008.
care acestea îl cunoteau - copilul
a ajuns s triasc sentimentul c
este abandonat de cei dragi, sin-
PREĨEDINTE, GREFIER,
gurul su sprijin fiind reprezentat
doar de tat.
III. Aplicaia practic nr. 3. Plasamentul

copilului în regim de urgen
Direcia General de Asisten Social i Protecia Copilului a
chemat în judecat la data de 20 februarie 2007 pe pârâtul M.I.
solicitând ca, pe cale de ordonan preedinial, s se dispun msura
plasamentului în regim de urgen a minorei M. Laura-Elena la mtua
matern, d-na Mihalache Gabriela.
În motivare se arat c în cauz este vorba despre o feti,
Laura–Elena, nscut la data de 16 ianuarie 1998, fiica lui M.I. i M.F.,
a crei mam a decedat în urm cu un an, moment de la care a crescut
într-o familie compus din tat i doi frai unul de 19 ani i altul de 18
ani.
Fratele cel mare, Ionu Costel este plecat de 6 luni de acas, la
Bucureti, pentru a câtiga bani i a se putea întreine singur, plecarea sa
fiind legat i de o neînelegere pe care a avut-o cu tatl. Cellalt,
Ctlin, de 18 ani este înc acas i muncete împreun cu tatl su.
Direcia General de Asisten Social i Protecia Copilului Iai a
fost sesizat de fratele mai mare al fetiei, numitul Ionu Costel care, a
venit în vizit la tatl su i a fost ocat de atitudinea pe care o
manifesta acesta fa de sora lui cea mic.
Astfel, atitudinea tatlui se caracteriza prin violen, supunere a
copilului la munci depindu-i puterea fizic (s gteasc, s fac curat
în cas i în curte, s participe la muncile agricole), privare de odihn
prin stabilirea de numeroase servicii gospodreti i agresarea fetiei, în
situaia neaducerii la îndeplinire a acestor servicii. Datorit acestei
situaii, minora a ajuns s abandoneze coala, aspect constatat tot de
fratele su. Acest comportament al tatlui este de natur a-i periclita
Laurei-Elena dezvoltarea fizic moral, sntatea fizic i psihic.
Toate aspectele semnalate reprezint un abuz în sensul art. 89 din
Legea nr. 272/2004, dar i privarea de dreptul la o educaie care s-i
permit dezvoltarea aptitudinilor i personalitii sale, de dreptul la
respectarea personalitii i individualitii sale în sensul art. 90, din
actul normativ menionat.
Plasamentul în regim de urgen a fost solicitat motivat de refuzul
pârâtului de a permite reprezentanilor directiei generale de asisten
social s efectueze verificrile care se impuneau.
În drept au fost invocate disp.art. 36 alin. (3), art. 64, art. 65 alin. (2),
art. 66 alin. (3), art. 94 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 i art. 581
C. proc. civ.
III.1. Audierea copilului în situaia plasamentului în regim de

urgen
1. Pregtirea audierii. Stabilirea unei relaii cu DOSAR NR.

copilul ce urmeaz a fi audiat
ROMÂNIA
Datele Cauza vizeaz o msur de pro- TRIBUNALUL
speei tecie special a unei copile abu-
zat de tatl su. În pregtirea
audierii, magistratul trebuie s PROCES-VERBAL
aib în vedere c aceasta este încheiat azi, 22.02.2007,
supus unei duble presiuni: cea privind ascultarea minorei
Miron Laura Elena, în
generat de întâlnirea cu jude- camera de consiliu
ctorul i cea care decurge din
relatarea evenimentelor prin care
a trecut. Se prezintâ la data de mai
Scopul Ascultarea trebuie s duc la sus ora 10 în camera de
consiliu minora Laura
audierii identificarea manierei în care
Elena, care precizeazâ câ
situaia de abuz, la care a fost a fost adusâ de fratele sâu
supus, i-a pus amprenta asupra Ionuį-Costel.
universului deturnat de la
copilrie spre activiti i În conformitate cu
responsabiliti adulte, precum i dispoziįiile art. 24
alin. (2) raportat la
a modului în care aceasta art. 125 alin. (2) din Legea
percepe, la acest moment, nr. 272/2004 privind
realitatea i ce înseamn protecįia ĩi promovarea
normalitatea pentru un copil de drepturilor copilului, s-a
vârsta ei. Este necesar s fie procedat la ascultarea în
camera de consiliu a
ajutat fetia s dea cât mai multe minorei Miron Laura Elena
detalii despre conduita tatlui, de nâscutâ la data de
natur a configura existena 16.01.1998, fiica lui Ion ĩi a
abuzului, fr a utiliza vreo Mariei Cristina.
metod ce ar putea-o sugestiona. Mâsura de protecįie
solicitatâ – plasament în
regim de urgentâ.
Stabilirea Preliminarul audierii Ministerul Public a fost
unei relaii Stabilirea unei relaii cu copila reprezentat de procuror
cu copilul are scopul de a o pregti pentru .................
etapele urmtoare ale audierii i
presupune eliminarea barierelor

de comunicare direct dintre
aceasta i persoana care o
audiaz.
Întrebri Putem începe prin adresarea unor

deten- întrebri de natur a detensiona
sionante atmosfera i a înltura stresul
generat de prezena copilului în
instan: „Bun ziua, Laura! De
fapt, te numeti i Elena. Ai dou
prenume foarte frumoase! Cum te
strig, de regul, cei apropiai?
Câi ani ai? Unde locuieti?
Cum fata locuiete în mediul
rural, o putem întreba care este
animluul ei preferat, pentru a
obine o socializare afectiv: „Ai
acas vreun celu sau vreo
pisicu? Care este numele
celuului tu? Ce culoare are?”
Întrebri 2. Audierea propriu zis Instanįa: ĭi-a spus cineva

generale Aceast etap începe prin de ce ai venit la mine sâ
discutâm?
adresarea unor întrebri generale
Minora: Sâ spun ce a
care au rolul de a orienta discuia fâcut tata cu mine ?
spre scopul prezenei copilului la
instan.
Informarea Copilul este informat despre I: Ne aflam astâzi aici
copilului cu scopului audierii sale, care este pentru a discuta cum se
comportâ tatâl tâu cu tine.
privire la importana detaliilor incluse în
O sâ purtâm o discuįie, o
scopul relatarea sa, cât i cu privire la sâ îmi povesteĩti despre
audierii sale dreptul su la tcere în situaii lucruri pe care le-ai fâcut.
i a speciale. Vrei sâ facem asta?
dreptului de M: Da.
a pstra
tcere
Determi- Instana a invederat copilului c I: Eu cunosc doar câteva

narea nu tie situaia lui decât din actele lucruri despre tine. Nu ĩtiu
ce s-a întâmplat. Vreau ca
relatrii i lucrrile aflate la dosarul cauzei
tu sâ îmi spui acest lucru.
libere i pentru a cunoate mai bine Eĩti pregâtitâ sâ-mi spui
aceast situaie este necesar ca adevârul?
însui copilul s relateze cele M: Da. Am înįeles.
întâmplate. De asemenea este I: Vreau sâ-mi spui tu,
necesar s solicite copilului s sincer, cum te înįelegi cu ai
tâi?
spun adevarul i s se obin
promisiunea lui cu privire la acest
aspect.
Consecin a acestei conduite a
Rezultat
judectorului, copilul nu mai are
senzaia c persoana care îl
investigheaz tie ce s-a întâmplat
cu el i prin urmare cunoate
rspunsurile la întrebrile ce
urmeaz a-i fi adresate, ceea ce
va determina o scdere a
sugestibilitii la întrebrile care îl
induc în eroare. Copilul cunoate
semnificaia promisiunii astfel
încât sunt anse ca el s fie sincer.
Ascultarea Relatarea liber, fcut de copil M: Eu mâ înįeleg bine cu

activ cu propriile cuvinte, spontan, tata ĩi cu fratele meu. Ei au
grijâ de mine aĩa cum pot
magistratul ascultând activ.
ei.
I: ... aĩa …
Pstrarea Este necesar pstrarea M: Nu ĩtiu de ce sunt aici.
contactului contactului vizual cu copilul cât Nu am fâcut nimic râu.
vizual cu i oferirea de încurajri pentru a-l I: … da … continuâ …
copilul determina s continue M: Ĩi cu fratele meu de la
Bucureĩti mâ înįeleg bine
relatarea:..aa,...da,…continu …. el s-a cam certat cu
etc. tata acum câteva zile.
I: …. ĩi …
Rezultat Procedând în aceast manier M: Nu ĩtiu de ce dar erau
judectorul d dovad de interes foarte nervoĩi amândoi.
fa de afirmaiile fetiei,
îmbuntind climatul discuiei,
ceea ce permite aflarea cât mai
multor informaii necesare pentru
tranarea cauzei.
Folosirea Relatrile copilului se îndeprtau I: Vreau sâ-mi spui, sincer,

întrebrilor îns de obiectul investigaiei, cum îl ajuįi tu pe tatâl tâu
în gospodârie. Vrei sâ
deschise copila nara împrejurri strine de
facem asta?
obiectul cauzei. În aceast situaie M: Eu fac diverse treburi
a fost necesar intevenia prin casâ ĩi prin curte.
judectorului. Instana a trebuit s I: Poįi sâ-mi spui mai multe
utilizeze întrebri deschise ce despre treburile pe are le
sunt neutre ca i coninut, având faci?
M: Fac curat în casâ ĩi în
scopul de a ajuta victima curte, fac mâncare.
abuzului s se focalizeze asupra I: Poįi sâ-mi explici de ce
conduitei tatlui i s ofere cât faci tu aceste lucruri?
mai multe detalii despre aceasta, M: Tatâl meu este cel care
fr a i se sugera vreun rspuns în îmi cere sâ fac acestea
întrucât sunt suficient de
prealabil.
mare.
I: Dar tu ĩtii sâ faci astfel
Rezultat Consecin a acestei conduite a de lucruri? Poįi face
judectorului, copila a început a asemenea treburi?
face relatri legate de abuzul M: Trebuie sâ mâ descurc,
de când a murit mama
exercitat asupra ei.
mea, eu am râmas singura
femeie din casâ.
I: Poįi sâ-mi spui dacâ
prietenii de o vârstâ cu tine
sau colegii tâi fac
asemenea treburi?
M: Nu ĩtiu ce fac ceilalįi
copii deorece eu nu mai
am timp sâ mâ vâd cu ei.
I: Ce înseamnâ câ nu mai
ai timp sâ te vezi cu
prietenii tâi?
M: Pâi, dacâ de dimineaįâ
trebuie sâ duc vitele la
cireadâ, sâ fac de mâncare
sau sâ spâl hainele
murdare ori sâ merg cu
tata sâ-l ajut al câmp, se
face searâ ĩi tata nu mâ
mai lasâ sâ ies din curte.
I: Care este modalitatea în
care tatâl tâu te
recompenseazâ dupâ ce îl
ajuįi?
M: (râspunsul minorei a
venit dupâ o anumitâ
perioadâ de ezitare) Nu
ĩtiu ce este recompensa.
Explicarea Instana i-a explicat copilului c I: Ai putea sâ-mi spui ce se

sensului nu este nici o problem dac nu întâmplâ atunci când faci
un lucru bine sau,
cuvintelor înelege sensul unor cuvinte, c
dimpotrivâ, nu reuĩeĩti sâ
folosite este bine s spun ceea ce nu îl faci?
înelege i a reformulat întrebarea. M: Dacâ nu reuĩesc sâ fac
bine o treabâ, tata mâ
înjurâ, chiar mâ loveĩte
Rezultat Aceast atitudine a condus la dacâ este foarte nervos ĩi
îmi spune câ nu sunt bunâ
comunicarea corect cu copila, de nimic. Mai îmi spune câ
care a îneles sensul întrebrii, mâ įine la casa lui fârâ nici
consecin a reformulrii ei. un folos.
I: Cam cât timp te odihneĩti
între aceste treburi?
M: Nu ĩtiu.
I: Cum se numeĩte pâpuĩa
ta favoritâ ĩi cât te ocupi,
pe zi, de îngrijirea ei?
M: Ana o cheamâ dar sunt
foarte necâjitâ câ nu mai
ĩtiu unde am pus-o. Tata
mi-a spus câ s-ar putea sâ
mi-o fi furat niĩte įigani
care vin cu oale de
vânzare prin sat pe la noi.
I: Poįi sâ-mi spui cu ce te
mai joci tu acum ĩi cam cât
timp pe zi?
M: Nu m-am mai jucat de
mult timp câci acum am
treburi serioase de fâcut.
Folosirea Folosirea tipului de întrebri I: Ce anume înįelegi tu prin

întrebrilor specifice are menirea de a treburi serioase?
M: Sâ spâl, sâ fac
specifice complini tipologia întrebrilor
mâncare, sâ mâtur prin
deschise, urmrind a stabili curte ĩi prin casâ. Tata îmi
exactitatea împrejurrilor, spune câ nu am timp de
accentul fiind pus pe aspectele pierdut cu prostii.
determinante ale relatrii I: Cum se numesc prietenii
copilului. tâi cei mai buni?
M: Prin vecini nu sunt copii
de vârsta mea.
Rezultat Procedând astfel magistratul a I: Atunci care sunt colegii
obinut informaii complete cu care te înįelegi cel mai
asupra formelor de abuz la care bine?
copila a fost supus. M: Nu prea įin legâtura cu
elevii de la ĩcoalâ în ultima
vreme.
I: Poįi sâ-mi spui mai
multe despre activitatea ta

ĩcolarâ?
M: De când a murit mama
mea nu prea am mai avut
cum sâ ajung zi de zi la
ĩcoalâ.
I: Cam de câte ori pe
sâptâmânâ mergi la
ĩcoalâ?
M: minora nu a putut sâ
precizeze nimic.
I: Dar ce s-a întâmplat de
nu te-ai mai dus?
M: Nu are cine sâ mâ
ajute la teme.
I: Crezi câ ar fi o idee bunâ
dacâ ai începe sâ mergi
din nou la ĩcoalâ?
M: Da, îmi este foarte dor
de ora de muzicâ.
I: Ce anume te-a
împiedicat sâ mergi la
ĩcoalâ?
M: Tata nu îmi cumpâra
caietele speciale de care
aveam nevoie. Tot timpul
îmi spunea câ nu are banii
necesari pentru a-mi
cumpâra uniformâ,
rechizite cum au toįi ceilalįi
copii.
I: Ce rezultate aveai la
ĩcoalâ atunci când o
frecventai?
M: Atunci când trâia mama
care mâ ajuta la lecįii am
luat premiul doi ĩi doamna
mâ lauda câ sunt silitoare.
Folosirea Întrebrile închise sunt utilizate I: Îįi place la ĩcoalâ?

întrebrilor pentru clarificarea sau M: Da.
I: Care sunt materiile tale
închise recunoaterea unor elemente
preferate?
semnificative din declaraia M: Cel mai mult îmi place
copilului. La acest tip de întrebri muzica iar apoi desenul ĩi
se rspunde cu „da” sau „nu”. istoria.
I: Ce preferi sâ faci: sâ se
Rezultat În acest mod judectorul a primit joci, sâ înveįi sau sâ faci
treburi gospodâreĩti?
informaii cu privire la dorina M: Mi-aĩ dori sâ merg din
copilei de a merge la coal i de nou la ĩcoalâ, dar nu pot
a se sustrage strii de abuz la care sâ îl conving pe tata sâ mâ

a fost supus de tatl ei. lase.
Concluzie În urma ascultrii a fost În temeiul dispoziįiilor

general evideniat situaia de abuz în art. 95 alin. (3) ĩi art. 125
alin. (2) teza a II-a din
care se gsete copilul, generat
Legea nr. 272/2004,
de comportamentul violent al audierea a avut loc dupâ o
tatlui, care este de natur a prealabilâ pregâtire a
periclita dezvoltarea fizic,moral copilului, în prezenįa
cât i sntatea acestuia. psihologului
.................................., din
cadrul Direcįiei Generale
de Asistenįâ Socialâ ĩi
1
Protecįia Copilului ...........
Prezentul proces-verbal
s-a încheiat întru-un
exemplar, urmând a fi
ataĩat dosarului.
PREĨEDINTE
GREFIER
1
Rubrica se va completa în cauzele care privesc stabilirea unei msuri de
protecie special pentru copilul abuzat sau neglijat, potrivit art. 125 alin. (2)
teza a II-a din Legea nr. 272/2004.

Ghid Audiere Minor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Audiere Minor

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ASOCIA

Ghid de audiere a copilului

Editura Hamangiu SRL

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României

Ghid de audiere a copilului

Capitolul I. Documente interna ionale în materia drepturilor

XII. Principiul interpretrii fiecrei norme juridice referitoare

Capitolul II. Perspectiv psihologic asupra etapelor audierii

II.3.3. colaritatea timpurie (6/7 – 10 ani) ___________________ 39

Capitolul III. Principiile generale de audiere _________________ 49

Capitolul IV. Ascultarea copilului în procedurile judiciare

II.4. Timpul ascultrii ______________________________________ 77

V. Etapa evalurii ascultrii ________________________________111

Capitolul V. Audierea copilului aflat în conflict cu legea

I.2.2.5.1. În cursul urmririi penale____________________131

II.2.1. Regulile tactice de ascultare a martorilor copii ________150

Capitolul VI. Audierea copilului victim în procedurile

II.2.1. Etapa explica iilor i întrebrilor prealabile ___________192

Capitolul VII. Aplica ii practice în materie civil_____________ 212

Ghidul de audiere a copilului în procedurile judiciare repre-

audierii al crui scop este de a facilita comunicarea între copil i

Considera ii Reglementrile interna ionale recunosc copilului ca per-

1. Cadrul universal de protec ie al drepturilor copilului

na ional care sintetizeaz ansamblul de drepturi civile,

vire la drepturile copilului asupra participrii copiilor la conflictele armate;

recuperarea fizic i psihologic în scopul reintegrrii

v. vânzarea, traficul i rpirea (art. 35).

Dou Documentele interna ionale în materie de copii acoper

Reguli De asemenea reglementrile interna ionale sunt de

2. Principalele documente europene de protec ie

La nivelul Conven ia European pentru exercitarea drepturilor copi-

absolute a prevenirii, cel a reducerii interven iei justi iei

sociale privind comportamentul delincvent a copiilor

3. Principiile generale ale protec iei i promovrii

Variabilitatea Con inutul principiului nu este predeterminat, ci este

Con inut Discriminarea semnific orice deosebire, excludere,

sensul crerii posibilit ilor unui standard adecvat de

Rspunderea O responsabilitate subsidiar în privin a protec iei i

V. Principiul descentralizrii serviciilor de protec ie a drepturilor

Aceasta semnific faptul c, copilului nu-i pot fi aplicate

Consacrare În aceast materie, art. 12 alin. (2) din Conven ia

principiului msuri de protec ie special (plasamentul în regim de

XII. Principiul interpretrii fiecrei norme juridice referitoare la

I.1.1. Construirea rela iei de încredere între copil i magistratul care-l

Con inutul In aceast etap copilul este informat despre scopul

Mijloace de Toate aceste aspecte urmrite se pot realiza prin folosirea

I.1.2. Decelarea diferen ei dintre adevr i minciun

Stabilirea Înainte de audierea propriu-zis persoana care audiaz

dac spui adevrul? Ce se întâmpl dac spui minciuni?

Relativitatea Angajamentul manifestat al copilului de a spune adev-

Situa ia În situa ia în care copilul nu reuete s fac diferen a

I.1.3. Ascultarea activ

supune o serie de atitudini i comportamente menite s

Modalit i Urmtoarele sugestii pot facilita ascultarea activ a

I.1.4. Pauzele din timpul audierii

Sentimente i Literatura de specialitate indic urmtoarele sentimente

Prezen a Prezen a psihologului este necesar deoarece acesta

I.2. Audierea propriu zis

Relatarea Aceast etap presupune relatarea liber i fr întreru-

Circumscrierea ei vizeaz doar cazurile în care relatarea

Manifestarea Atitudinea magistratului care audiaz trebuie s demonstre-

Factori de Posibilitatea de a ob ine informa ii corecte din partea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României

Capitolul I. Documente internaionale în materia drepturilor

XII. Principiul interpretrii fiecrei norme juridice referitoare

Capitolul II. Perspectiv psihologic asupra etapelor audierii

II.3.3. colaritatea timpurie (6/7 – 10 ani) ___________________ 39

II.4. Timpul ascultrii ______________________________________ 77

V. Etapa evalurii ascultrii ________________________________111

I.2.2.5.1. În cursul urmririi penale____________________131

Capitolul VI. Audierea copilului victim în procedurile

II.2.1. Etapa explicaiilor i întrebrilor prealabile ___________192

Capitolul VII. Aplicaii practice în materie civil_____________ 212

audierii al crui scop este de a facilita comunicarea între copil i

Consideraii Reglementrile internaionale recunosc copilului ca per-

1. Cadrul universal de protecie al drepturilor copilului

naional care sintetizeaz ansamblul de drepturi civile,

vire la drepturile copilului asupra participrii copiilor la conflictele armate;

recuperarea fizic i psihologic în scopul reintegrrii

v. vânzarea, traficul i rpirea (art. 35).

Dou Documentele internaionale în materie de copii acoper

Reguli De asemenea reglementrile internaionale sunt de

2. Principalele documente europene de protecie

La nivelul Convenia European pentru exercitarea drepturilor copi-

absolute a prevenirii, cel a reducerii interveniei justiiei

3. Principiile generale ale proteciei i promovrii

Variabilitatea Coninutul principiului nu este predeterminat, ci este

Coninut Discriminarea semnific orice deosebire, excludere,

sensul crerii posibilitilor unui standard adecvat de

Rspunderea O responsabilitate subsidiar în privina proteciei i

V. Principiul descentralizrii serviciilor de protecie a drepturilor

Aceasta semnific faptul c, copilului nu-i pot fi aplicate

Consacrare În aceast materie, art. 12 alin. (2) din Convenia

principiului msuri de protecie special (plasamentul în regim de

XII. Principiul interpretrii fiecrei norme juridice referitoare la

I.1.1. Construirea relaiei de încredere între copil i magistratul care-l

Coninutul In aceast etap copilul este informat despre scopul

Mijloace de Toate aceste aspecte urmrite se pot realiza prin folosirea

I.1.2. Decelarea diferenei dintre adevr i minciun

Stabilirea Înainte de audierea propriu-zis persoana care audiaz

dac spui adevrul? Ce se întâmpl dac spui minciuni?

Relativitatea Angajamentul manifestat al copilului de a spune adev-

Situaia În situaia în care copilul nu reuete s fac diferena

I.1.3. Ascultarea activ

supune o serie de atitudini i comportamente menite s

Modaliti Urmtoarele sugestii pot facilita ascultarea activ a

Sentimente i Literatura de specialitate indic urmtoarele sentimente

Prezena Prezena psihologului este necesar deoarece acesta

I.2. Audierea propriu zis

Relatarea Aceast etap presupune relatarea liber i fr întreru-

Circumscrierea ei vizeaz doar cazurile în care relatarea

Manifestarea Atitudinea magistratului care audiaz trebuie s demonstre-

Factori de Posibilitatea de a obine informaii corecte din partea

Necesitatea Dei reactualizarea liber realizat de copii este acurat

I.3. Adresarea întrebrilor

Sugestii de 1.Limbajul folosit trebuie s fie simplu i adaptat

1.3.1.1. Întrebri deschise

1.3.1.2. Întrebri specifice

copilul alege varianta corect. De aici înainte copilul

1.3.1.3. Întrebri închise

Risc posibil Folosirea acestui tip de întrebri, atrage riscul ca

1.3.1.4. Întrebri sugestive

Facilitarea Aceste sugestii de investigare sunt uor de aplicat i vor

pe acesta. Îns dac copilul se simte confortabil s

Încheierea Aceast etap marcheaz încheierea interviului i se

Activiti Tot în aceast etap copilul trebuie întrebat dac a

Evaluarea În aceast etap persoana care a realizat audierea

I.7. Decalog etic al persoanelor care audiaz copiii25

1. S informeze copilul înc din prima etap a audierii despre scopul

2. S stabileasc o relaie de încredere i relaxat în timpul audierii;

II. Perspectiva psihologic

II.1. Repere psihologice în audierea copilului victim

Necesitatea Cunoaterea de ctre magistratul implicat în procedurile

Apariia Pe de alt parte, consecinele traumei asupra copilului

Stabilirea Pentru a stabili la ce vârst îneleg conceptul de min-

Vârsta de De la vârsta de 4 ani sau chiar mai mici, copiii tiu c

Pân la Pân la vârsta de 8 ani, copiii consider minciuna orice

Cercetri O cercetare33 arat c 92% dintre copiii de 5 ani au

altruiste (de exemplu a nu-i spune unui btu care vrea

Minciuna în Pân la 12 ani sau poate mai devreme copiii nu mai

Elemente Începând cu preadolescena i adolescena timpurie

Decelarea Pe msur ce cresc, copiii devin mai capabili s spun