P. 1
invatare, evaluare, cunoastere...

invatare, evaluare, cunoastere...

|Views: 141|Likes:
Published by Gabriela Bunea

More info:

Published by: Gabriela Bunea on Mar 24, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/08/2012

pdf

text

original

2

PREDAREA, ÎNVATAREA, EVALUAREA

2.1 Predarea- învatarea- evaluarea 2.1.1 Consideratii generale Caracteristicile generale ale procesului de învatamânt (interactiunea subiect-obiect, unitatea formativ-informativ, autoreglarea prin circuite de conexiune inversa externa si interna) si dimensiunile acestuia (functionala, structurala, operationala) sunt reflectate la nivelul activitatii de predare- învatare- evaluare. Evolutia gândirii didactice marcheaza modul de abordare a procesului de învatamânt din perspectiva rolului acordat celor trei actiuni: predarea, învatarea, evaluarea. Didactica traditionala- pe care o putem plasa conventional între secolele XVII-XIX- concepe procesul de învatamânt, mai ales, ca activitate de predare. Rolul prioritar revine cadrului didactic, care este centrat asupra transmiterii cunostintelor în vederea memorarii si a reproducerii acestora de catre elevi si studenti. Didactica moderna – pe care o putem plasa conventional între sfârsitul secolului XIX si prima jumatate a secolului XXconcepe procesul de î vatamânt, în mod special, ca activitate de n predare- învatare. Rolul prioritar revine cadrului didactic, care e centrat asupra corelatiei dintre actiunea initiala de predare si actiunea- simultana sau ulterioara- de învatare – declansata,

organizata, orientata în directia transformarii personalitatii (pre)scolarului/studentului. Didactica postmoderna – pe care o putem plasa conventional în cea de-a doua jumatate a secolului XX- concepe procesul de învatamânt, în mod special, ca activitate de predareînvatare- evaluare. Procesul de învatamânt consta în producerea intentionata a unor schimbari progresive, constante si pe termen lung în planul cunoasterii, afectivitatii si actiunii, ca urmare a trairii active a unor experiente pedagogic organizate. Aceste schimbari se manifesta ca modificari ale unor comportamente specifice: psihomotorii, afective, cognitive. Modificarile au semnificatia unei dezvoltari generale a potentialului intelectual si fizic al elevului. Organizarea procesului de învatamânt reprezinta un demers instructiv- educativ, creator, constructiv, generator de noi comportamente, ce confera institutiei scolare semnificatia unui grandiose laborator viu; loc de ample si profunde metamorfoze umane- la nivel de individ si grup scolar. Ideea de schimbare implica o dualitate: existenta cu necesitate a unor forte ce declanseaza, impun schimbarea, a unui subiect al transformarii (profesorul)- pe de o parte si existenta unei fiinte în dezvoltare care suporta schimbarea, devine obiect al transformarii (elevul)- pe de alta parte. Elevul se implica activ în actul transformarii, devenind si subiect al transformarii; este obiect si subiect în acelasi timp. Procesul de învatamânt apare ca o situatie de parteneriat pentru învatare, o situatie grevata pe interactiunea subiect-obiect (profesor-elev), a caror activitate se deruleaza într-o succesiune de alternante sau operatii simultane; adica alternanta constanta si dinamica dintre actiunea de predare (interventia profesorului) si reactia elevului (actiunea de înva tare). Aceste alternante sunt orientate spre atingerea unui scop comun: producerea învatarii dorite. Prin actiunile sale partenerul 1 poate stimula/frâna actiunile partenerului 2. Cu cât actiunile celor doi parteneri se vor afla mai în

Procesul de învatamânt este eficient numai atunci când aceste doua laturi. iar aceea. În consecinta. deci. pentru a facilita introducerea îmbunatatirilor.cea de “învatare”. care apar între cele doua susbsisteme sunt cele care dau identitate procesului de învatamânt.care oglindeste activitatea elevilor este. Fata de didactica traditionala care separa actiunea de predare si învatare de actul evaluarii. . în acceptia actuala. Astfel.constituie o unitate organica.didactica noua proclama primatul învatarii elevului în raport cu predarea profesorului. emite informatia si celalalt selecteaza si asimileaza informatia. Aceasta deplasare de accent echivaleaza cu o trecere în mai mare masura a raspunderii învatarii asupra elevului însusi. accentul punându. calauzita de postulatul dupa care rolul hotarâtor în obtinerea rezultatelor scolare revine predarii. accentul punându-se pe organizarea optima a interactiunilor dintre acestea. Ea porneste de la ideea ca rezultatele învatarii reflecta mai întâi munca de învatare depusa de elevi. Acest proces ni se înfatiseaza astfel ca un complex de interactiuni a celor doua susbsisteme amintite.concordanta. Si aceasta pentru a ajuta la luarea deciziilor legate de buna organizare si desfasurare a procesului. didactica moderna opteaza pentru integrarea în procesul de învatamânt si a evaluarii. cu atât aceste actiuni se vor contopi într-un efort comun de realizare a uni proces unitar de predare. didactica actuala încearca o reconsiderare a raportului însusi dintre predare si învatare. Concomitent.evaluare. ca învatarea are un rol hotarâtor în explicarea eficientei activitatii scolare.l. Notiunea -prin care dezvaluim influenta educativa exercitata de profesor. dintre care unul comunica. procesul de învatamânt se defineste ca integrare organica a celor trei aspecte fundamentalepredare.predarea si învatarea.învatare. spre deosebire de didactica traditionala care. Legaturile complexe.învatare. ameliorarilor si ajustarilor cerute pe întregul proces al desfasurarii predarii si învatarii.este cea de “predare”. pe predare.

specialistul care stie sa trateze aceasta informatie. “Problema principala a învatamântului este problema învatarii”. s-o prelucreze astfel încât s-o adapteze la sistemul de gândire al celor ce învata. Desi termenul se pastreaza. îi va conferi mult mai multe sanse sa ridice nivelul calitativ al întregului proces de învatamânt. Acesteia trebuie.de catre profesor. în acelasi timp. Ea include întregul sistem de actiuni desfasurate de profesor în cadrul lectiei. el este. Predarea implica. înfatisându-se ca un complex de functii. Mai mult.prin care acesta asigura conditii optime de învatare. decât atunci când se abordau problemele mai mult din unghiul sau de vedere. procesul de formare a elevilorprin instruire.2 Predarea Predarea a fost cunoscuta în didactica traditionala ca activitate de comunicare.sa i se acorde prioritate. predarea îsi exercita atributele în optica ameliorarii învatarii. activitatea de învatare având. fapt ce atrage dupa sine numeroase schimbari în modul de a concepe si organiza practic procesul predarii si învatarii. De aceea. Elevul învata sub îndrumarea si cu sprijinul profesorului.cu influente si dincolo de lectie.1. adica al predarii. Profesorul nu este numai o sursa de informare pentru elevi. de îmbunatatirea muncii acestuia. de prezentare a materiei de învatat.subliniaza didactica moderna. Aceasta corespunde tezei privind elevul ca agent principal al procesului de învatamânt. profesorul este cel care selectioneaza si ordoneaza informatiile în optica sporirii eficientei lor formative si educative. s-o faca asimilabila. El asigura conditiile . în esenta.asa cum s-a subliniatponderea cea mai mare.prin urmare.Faptul ca profesorul va fi mai interesat de studiul elevului. 2. în acceptiune moderna predarea are un continut mult mai bogat. de transmitere a informatiilor.

Profesorul confera predarii valente formative si le potenteaza. stimularea intereselor de cunoastere ale elevilor. autoformare. Profesorul are rolul conducator. El concepe. organizeaza si dirijeaza (îndruma) activitatea de învatare a elevilor. facând ameliorarile de rigoare. Toate aceste actiuni contribuie la ridicarea continua a calitatii învatamântului. Profesorul îi îndruma si. pe care le valorifica în mod diferentiat si creator în contextul psihosocial si pedagogic. facând ca actul învatarii sa devina tot mai mult un act de autoinstruire. pe care le propune a fi atinse. programe de actiune în care prefigureaza comportamenul la care urmeaza sa ajunga elevul în urma parcurgerii secventei de instruire prevazute. proiecteaza noua etapa. Astfel. la activitati de elaborare si conducere. în sensul ca el concepe. . în conformitate cu legitatile interne ale acestuia.i conduce pe elevi la diverse surse de informare. În conceperea programelor el are în vedere: clarificarea si precizarea performantelor. controleaza si evalueaza rezultatele.i si tehnicile de dobândire a acestora.educative. evaluarea rezultatelor pentru stabilirea eficientei programului realizat si pentru reglarea în continuare a actiunii de instruire. de creatie didactica. odata cu achizitionarea noilor cunostinte învatându. proiecteaza programul concret al activitatii instructiv. organizeaza si dirijeaza punerea în functiune si optimizarea tuturor componentelor procesului de învatamânt. Cu fiecare secventa de instruire. care-si pastreaza un rol important. functiile predarii se extind de la comunicarea sau transmiterea informatiilor. gradarea progresiva a sarcinilor. de control si inovare a procesului de învatamânt. în care se desfasoara acesta. de investigare si descoperire a lor. organizare si dirijare a învatarii.evaluare. profesorul parcurge cele trei etape ale unei actiuni eficiente: proiectaredesfasurarea procesului. Educatorul elaboreaza strategii didactice.necesare pentru ca sursele de informatii si modalitatile de difuzare a lor sa functioneze la modul optim.

a urmatoarelor operatii pedagogice . cu concretizarea acestora prin descrierea unor episoade. Asamblarea operatiilor de definire-expunere. în cadrul unei teorii stiintifice. compararea si clasificarea acestora prin demonstratii. semne. dar aflat în concordanta cu anumite cerinte metodologice. studentilor. care asigura sustinerea actului predarii.în general. b) operatia de expunere. care asigura introducerea conceptelor în actul predarii. astfel încât acesta sa-si mânuiasca singur cunostintele în mod logic”. b) expunerea continutului (informatiideprinderi-strategii) în mod articulat si coerent. c) operatia de explicare. pesoane. proiectata de cadrul didactic în contextul procesului de învatamânt. studenti). care conditioneaza învatarea . învatarea scolara. Proiectarea predarii eficiente presupune realizarea. la niveluri calitative superioare. care angajeaza (si) opiniile celor educati (elevi. care ia forma unei comunicari între cadrul didactic si clasa/grupa de (pre)scolari/studenti. Realizarea sa anjajeaza trei operatii complementare: a) operatia de definire. care asigura sustinerea actului predarii prin asertiunea conceptelor definite. compuneri. simboluri.Predarea reprezinta actiunea cadrului didactic de transmitere a cunostintelor la nivelul unui model de comunicare unidirectional. În calitatea sa de actiune initiala.explicare la nivelul actiunii de predare solicita cadrului didactic nu numai “sa transmita cunostintele într-un mod logic.în mod special. Ea angajeaza un tip de comunicare pedagogica speciala care implica: a) definirea conceptelor fundamentale si operationale incluse în programele (pre)scolare/universitare. situatii si identificarea lor la nivelul unor cuvinte. c) explicarea continutului prin diferite corelatii si aplicatii. elevilor. Predarea eficienta respecta logica discursului pedagogic. predarea vizeaza transmiterea cunostintelor necesare pentru declansarea activitatii de învatare a prescolarilor. dar sa-l si îndrume pe elev. miscari. substituiri.

definitorie în dictionarele de specialitate: “a învata pe altul”. Ea se produce într-un anumit context. Învatarea de tip scolar este organizata. elaborarii strategiilor.1. Predarea atinge astfel conditia sa pedagogica esentiala. Enciclopedia britanica defineste învatarea astfel: “o modificare continua.elev. modificarea denumita învatare se manifesta ca o modificare a comportamentului”. gradarii sarcinilor. c) aprecierea rezultatelor obtinute la sfârsitul activitatii.specifice: a) asigurarea saltului de la transmiterea unilaterala la comunicarea interactiva a continutului. b) îndrumarea activitatii elevilor de asimilare a continutului predate. sistema tica.3 Învatarea Învatarea ne apare ca schimbare. Vâgotski afirma ca învatarea reprezinta ”toate schimbarile comportamentului interior sau exterior. fundamentata pe experienta anterioara”. planificata. respectiv a determina învatarea la nivelul stabilirii obiectivelor. în anumite conditii. din perspectiva corelatiei cadrul didactic. . relativa a comportamentului. ce poate fi mentinuta si care nu poate fi atribuita procesului de crestere. Gagne defineste învatarea astfel: ”modificare a dispozitiei sau capacitatii umane. 2. modificare stabila în comportamentul individual atribuita experientei traite activ de subiect. ca raspuns la influentele mediului. structurata. Skiner considera ca învatarea înseamna “formarea comportamentului nou”. rezultate din experienta”. Altii definesc învatarea ca fiind o schimbare în comportamentul individual ca urmare a unei experiente proprii.

de stari. Astfel avem urmatoarele tipuri de schimbari: de la informatie la cunostinte. . în aceasta perspectiva. învatarea capata sensul unui process complex de munca creatoare. daca învatarea de tip scolar înseamna schimbare în comportamentul elevilor. Ø a defini obiectivele învatarii.a determina continutul (valorile) acestor schimbari. Învatarea se produce ca urmare a unui efort personal. În concluzie. Asa se explica accentul ce se pune astazi pe utilizarea unor metode active. de transformare intentionata a modului de reflectare a realitatii. ca rezultat al angajarii. de la un mod de functionare intelectuala la un alt mod. la nivelul posibilitatilor intelectuale ale elevului. de elaborare si reelaborare continua a structurilor cognitive si operatorii. Privita. activitati. de actiuni. de la empiric la stiintific. de schimbare a formelor vechi de comportare si prefigurare de noi forme. de la actiune la gândire si invers. de transformare a trasaturilor personale. Implica schimbari în sfera structurilor cognitive. de la simple impresii la stari afective complexe. participative de predare. de la contemplarea concret senzoriala la gândirea abstracta.a preciza natura schimbarilor dorite.învatare. Ø a determina continutul învatarii. operationale. de la forme vechi de comportare la forme noi. de la imagine la notiuni. a unei participari active. de la actiuni la constructia de cunostinte. de evenimente constient finalizate în transformari. la nivelul formelor de conduita si actiune.Învatarea scolara e privita : a) ca proces b) ca produs c) functie de diversi factori/conditii a) Învatarea ca proces reprezinta o succesiune de operatii. constructiva. atunci: Ø a planifica învatarea înseamna a prevedea producerea acestor schimbari.

Înteleasa ca produs. stare de sanatate 2. Conditiile interne sunt de 2 tipuri: 1. comportamente. ele corespund transformarilor intervenite în raport cu stadiul precedent al interventiei pedagogice si sunt considerate ca o proba a valorii (calitatii si eficientei) învatamântului (activitatii de instruire). Unele tin de particularitatile. Exista cauze. o productie specifica).a organiza conditiile care favorizeaza producerea acestor schimbari. dezvoltare fizica generala. biologice : ereditate.a. atitudini. altele provin din exteriorul individului. psihologice: potentialul genetic intelectual. priceperi. (suma de achizitii.Ø a organiza învatarea. modalitati de gândire. provin din specificul situatiei de instruire si sunt denumite conditii externe. deprinderi. afectiva si actionala produse. disponibilitatile individului care învata (din interior) si se numesc conditii interne. sunt independente de acesta. nivelul dezvoltarii intelectuale atins la un moment dat (stadiul . Se învata nu numai cunostinte si deprinderi intelectuale sau practice. Rezultatele (efectele) înregistrate sunt o materializare a schimbarilor relativ permanente si stabile de natura cognitiva. ceea ce îl caracterizeaza si îi confera o valoare în societate. interese. c) Învatarea conditionata de diversi factori. Unele faciliteaza învatarea. conditii ce influenteaza procesele si rezultatele învatarii. sentimente s. de expresie si de actiune. Reusita/nereusita învatarii se datoreaza influentei combinate a ambelor categorii de conditii. ci si dorinte. b) Învatarea ca produs. sex. Achizitiile sunt tocmai ceea ce apartine individului. vârsta. obisnuinte. altele o fac dificila. notiuni. norme. maturizare. învatarea ne apare ca un ansamblu de rezultate (calitative si cantitative) exprimate în termeni de noi cunostinte. idei.

calitatea instruirii. Preocuparea de a determina cât mai precis mecanismele intelectuale (afective. mediul fizic scolar.Gagne. literature psiho-pedagogica ofera mai multe clasificari ale tipurilor de învatare: B.dezvoltarii structurilor cognitive: gândire.Titone. nivelul cultural al societatii în ansamblul sau. pe care trebuie sa le creeze. volitionale) angrenate în actul învatarii a condus la stabilirea unui registru al tipurilor de învatare. ambianta psihosociala.a. procesele intelectuale ce urmeaza sa fie declansate si stimulate în strânsa legatura cu continuturile predate. N. R. timpul scolar. Noveanu.T. pornind de la tipurile de comportament pe care le vizeaza taxonomia lui Bloom în domeniul cognitiv. “din procesele ce se presupune ca stau la baza însusirii . influentele extrascolare: mediul familial (statutul socioeconomic. caracteristicile clasei de elevi. În aceasta optica. Radu s. Si în tara n oastra s-au facut cercetari în legatura cu acest important aspect al activitatii de învatare (E. nivel general de dezvoltare culturala.Ausubel s. R. regimul alimentar impus de societate Tipuri de învatare. dotarea tehnico. mediul local (urban/rural).) Astfel. motivatia. Conditiile externe se refera la: 1. trasaturi de personalitate. cultural al familiei). stiut fiind faptul ca orice taxonomie a obiectivelor sugereaza natura situatiilor de învatare. vointa. memorie. stapânirea unor tehnici eficiente de munca intelectuala. David Ausubel deduce.a. tipul de relatii profesor. I. imaginatie).materiala a scolii 2. D.elev.Oprescu. personalitatea si competenta profesorului. continuturi). caracteristici individuale. Interesul pentru tipologia învatarii a fost stimulat de relatia dintre obiectivele învatamântului si tipurile de învatare. Bloom. organizarea scolara: sistemul de cerinte scolare (obiective.

care se concretizeaza în constiinta lor ca nivel de aspiratie. superior celui pe care-l întâlnim în rezolvarea problemelor. Elevii se angajeaza în rezolvarea sarcinilor scolare cu un anumit grad de motivatie. unde se ocupa de relatiile ce se pot stabili î tre notiunile noi si cele anterior fixate în n structura cognitiva a celui ce învata: relatii de subordonare. cognitiva (inteligibila). de a cuceri aprecierile clasei si ale profesorului. dorinta de a se autodepasi. • Învatarea propozitiilor. • N. inteligibila. de supraordonare si combinatorii. • Învatarea notunilor. Activitatea de învatare a elevilor e sustinuta de motivatia învatarii. creativa. de punere laolalta a unor elemente. unde Ausubel face distinctie între “formarea notiunilor” si “asimilarea” lor. • Rezolvarea de probleme. de a oferi satisfactia parintilor s.cunostintelor si a dezvoltarii capacitatilor mentale” urmatoarele categorii de efecte comportamentale: • Învatarea reprezentationala sau învatarea prin reprezentare. operationala. Radu stabileste trei tipuri de învatare: receptivreproductiva. pentru a da nastere unui produs nou.a. care indica un nivel de sinteza. . echivalenta cu învatarea denumirii obiectelor si fenomenelor (“denumirea formala a notiunii” sau “termenul” ei). • Creativitatea sau comportamentul creator. I. dupa nivelurile intelectuale solicitate. ca tip de învatare. operationala (inclusiv creativa). care cuprinde procese mai complexe decât cele implicate în aplicarea propozitiilor învatate în mod constient.Oprescu distinge patru tipuri de învatare: receptivreproductiva. T.

a intereselor pentru studiu în domeniul disciplinei pe care o preda.Nivelul si gradul de motivare este o conditie si un rezultat al învatarii: motivatia conditioneaza învatarea. expunere captivanta.scop s. de la motivele “extrinsece” la cele “intrinsece”. Pe parcursul scolaritatii. dorinta de a primi note bune) la motive de perspectiva (dorinta de a se pregati pentru viitoarea profesie. pentru viata. Având în vedere functia motivatiei de a potenta activitatea de învatare. Retinem clasificarea motivelor învatarii în doua mari categorii: motive “intrinsece”. de la motive imediate (cunostinte interesante.cele care apartin elevului si. strategii). ajungând în final la cur iozitatea epistemica.si motive “extrinsece” – cele care. criteriul valoric. educatorul trebuie sa aiba o permanenta preocupare pentru educarea motivatiei învatarii. experienta surprinzatoare. În orice domeniu de activitate reusita e conditionata de aptitudini: aptitudinile stimuleaza interesele. Coordonarea si dirijarea constienta a relatiilor dintre activitatea de predare si cea de învatare îi revine profesorului. cel al relatiei motivînvatare. motivatia învatarii cunoaste o dinamica ascendenta. care foloseste. sentimente. pentru continuarea studiilor). dorinta de a sti. pentru formarea curiozitatii stiintifice.l determina “din interior” sa învete (convingeri. trebuintele.a.anumite strategii.si strategii didactice de tip evaluativ. relatiile dintre ele având un caracter procesual dinamic. . conditii.l stimuleaza din exterior (agenti. iar învatarea influenteaza motivatia. Organizarea activitatii de predare si învatare implica o multime de variabile si transformari proprii fiecarui moment al desfasurarii lor. S-au elaborat clasificari ale motivelor învatarii scolare dupa diverse criterii. ca si în domenii cu caracter mai general. iar acestea din urma potenteaza aptitudinile. continutul psihologic al motivelor.în acest scop. printre acestea. aspiratii).

Cunoasterea performantelor obtinute. În ceea ce. Profesorul obtine pe calea feed-back-ului informatii privitoare l rezultatele activitatii de învatare (cunostinte stocate. metodele si mijloacele folosite si altele) rezultatele pot fi explicate si interpretate corespunzator”. Ion T.educative. dezvoltarea învatamântului. De aceea. a cauzelor acestora constituie cadrul de referinta pentru aprecierea profesorului. fiind implicata în fiecare moment în activitatea de predare.i priveste pe elevi.strategiile evaluative. Radu subliniaza ca “numai în masura în care se tine seama de relatia dintre rezultatele scolare si celelalte componente ale activitatii (structura sistemului. care rezulta din caracteristica procesului de învatamânt de a fi un proces cu autoreglare.1. evaluarea. fara a . a lipsurilor înregistrate. se subliniaza relatia dintre evaluarea microsistemului prin raportare la macrosistem spunând ca “restrângerea ariei actiunii de evaluare a activitatii de învatamânt la rezultatele obtinute de catre elevi în diverse activitati scolare. sa mearga cu pasi siguri pe calea succesului.învatare. sa constientizeze cauzele care provoaca anumite neajunsuri.2. cu cât profesorul are posibilitatea sa cunoasca mai exact succesele (insuccesele) pe care le înregistreaza acestia în fiecare secventa a procesului de învatamânt (pe parcursul lectiei. dupa realizarea fiecarui obiectiv propus) cu atât el va putea sa regleze în mod mai adecvat activitatea viitoare.4 Evaluarea Evaluarea rezultatelor scolare este o etapa importanta a activitatii instructiv. De asemenea. Evaluarea este activitatea comuna a profesorului si a elevului (autoevaluare) în cadrul careia se închide circuitul predareînvatare. continutul sau. a capacitati formate) si regleaza activitatea urmatoare în raport cu aceste informatii.constituie o componenta importanta a procesului de învatamânt.

în limitele unei viziuni predominant magistrocentriste.învatare. în mod special. sub presiunea ideologica si metodologica exercitata de curentele pedagogice de orientare psihocentrista si sociocentrista. Ioan.2. pune accent. Didactica moderna. . de inspiratie si respiratie curriculara.învatare. 1990. dezvoltate sub genericul “educatiei noi”. proprie secolelor XVII-XIX. Grigoras.T. în mod efectiv. abordate din perspectiva pedagogica 2. în masura în care dezvolta un design instructional care “opteaza pentru integrarea evaluarii în cadrul procesului de învatamânt”.2 Teorii si modele ale predarii si învatarii. operationale. pe întelegerea procesului de învatamânt ca relatie de interdependenta permanenta între activitatea de predare.evaluare.fi integrate în evaluarea învatamântului întreg. procesul de învatamânt devine astfel.evaluare.care evolueaza. Ioan. merge mai departe. dupa 1900. 1994): a) Modelul comportamental este bazat pe relatia directa dintre mesajul predat/transmis de cadrul didactic si rezultatul final obtinut de elev. curriculara. 2. activitate de predareînvatare.integreaza cele doua activitati într-o activitate complexa de predare. La nivelul dimensiunii sale concrete.” (I.1 Modele ale predarii Modelele predarii sunt definite în literatura de specialitate la nivelul unor “paradigme de organizare” aplicabile în contextul dimensiunii operationale a procesului de învatamânt (Neacsu.Radu) Didactica postmoderna. nu ne poate oferi datele care fac posibila ameliorarea acestor activitati în perspectiva obiectivelor pe care ni le-am propus. Didactica postmoderna. Didactica traditionala separa activitatea de predare de cea de învatare.

Cercetarile întreprinse în vederea elucidarii mecanismului si articulatiilor învatarii au reliefat diferite conceptii. în vederea rezolvarii unor probleme de cunoastere. d) Modelul rezolvarii problemelor. angajând. învatarea scolara trebuie sa se construiasca nu numai dupa logica adevarului obiectiv.obiect (elev) 2. Adevarul cel mai impede si cel mai incontestabil nu devine un element al constiintei elevului.b) Modelul analizei sarcinii este bazat pe relatia dintre continutul predate de cadrul didactic si prescriptiile de învatare angajate în directia transformarii personalitatii elevului. capacitatile de cunoastere. elevul trebuie sa desfasoare o activitate intensa. e) Modelul interactiunii.generalizare) în directia concretizarii logice a discursului transmis de cadrul didactic. prin excelenta. principiilor. c) Modelul cognitiv este bazat pe orientarea operatiilor gândirii (analiza-sinteza.2. concretizat la nivelul continuitatii existente între transmiterea cunostintelor. numai prin faptul ca el a fost enuntat. subiectivitatea omului. . Ea presupune folosirea unor scheme mentale. si comunicarea pedagogica a cunostintelo r. tine în primul rând de domeniul psihologiei. Pentru aceasta. în care sunt angajate toate laturile personalitatii si evident.2 Teorii ale învatarii Învatarea. bazat pe aplicarea conceptelor. în cadrul discursului transmis de cadrul didactic. mai ales. asigurata de cadrul didactic. regulilor. abstractizare. De aceea. asigurata la nivelul corelatiei subiect (cadrul didactic). ci si dupa legile psihologice ale asimilarii acestui adevar.

“Psihologiaa procesului educational” organizeaza aceste modele la nivelul unei piramide care sugereaza ierarhiile si legaturile functionale posibile si necesare în contextual clasei/grupei de (pre)scolari si studenti. fara a mai solicita un stimul. aceasta realizându-se dupa îndeplinirea sarcinii didactice. La baza piramidei sunt patru modele psihologice de învatare: a) Învatarea conditionala clasica (Pavlov. stimuli oferiti înaintea declansarii actiunii didactice. tinde sa se ataseze de grupul respectiv”.raspuns format anterior c) Învatarea conditionala/instrumentala (Thorndike. 1963). 1913. Skinner. ceea ce “sporeste posibilitatea ca reactia precedenta sa mai apara si în viitor” d) Învatarea prin imitatie (Bandura. Hull. 1952) implica memorarea mecanica angajata în conditiile în care “orice miscare sau element de comportament. 1961) valorifica similitudinile evidente . Al doilea nivel al piramidei include doua modele psihologice de învatare: a Învatarea prin generalizare (Kendler. care descriu mai multe tipuri de activitati aplicabile în cadrul scolii. care urmeaza îndeaproape un anume grup de stimuli. valorifica “modelul” oferit de cadrul didactic care influenteaza comportamentul elevului (atitudinal. moral) exprimat sub forma unor reactii noi: inhibitorii. aplicabila în scoala prin “întarirea reactiilor emotive la stimuli anteriori neutri”.Teoriile învatarii pot fi analizate la nivelul unor modele psihologice. Ross. didactic. 1978). considerata învatare mecanica.1924) angajeaza relatia stimul. (Davitz&Ball. b) Învatarea prin asociatii contigue (Guthrie.raspuns. Watson. consolidate etc. 1900. social. reduse sau întarite. 1953) defineste întarirea în termeni operationali. 1952. dobândite.

clasificare realizabila la diferite niveluri ierarhice “astfel încât un concept cu grad superior poate fi înteles numai daca elevul stapâneste deja conceptele de grad inferior si percepe relatiile dintre ele”. § Învatarea principiilor (Bruner. Mc. Al patrulea nivel al piramidei include un singur model psihologic de învatare: învatarea principiilor. a stimulilor care nu produc acelasi raspuns cu stimulul original Al treilea nivel al piramidei include un singur model psihologic de învatare: Învatarea conceptelor. respectiv. 1961. dar si “înzestrarea elevilor cu (noi) informatii.Donald. . Gagne. Al cincilea nivel al piramidei include un singur model psihologic de învatare: învatarea prin rezolvare de probleme.b dintre un complex de stimuli si alt complex de stimuli. deprinderi. care solicita si aplicarea acestora în situatii noi. facilitând aprofundarea informatiilor si perfectionarea deprinderilor. Ø Învatarea prin rezolvare de probleme (Ausubel. 1960. 1968) angajeaza practic cunostintele dobândite pentru “umplerea unui gol”. atitudini”. • Învatarea conceptelor (Piaget. 1962. 1965) angajeaza “un lant de concepte” integrate la nivelul cunostintelor incluse de regula în programele scolare/universitare. care asigura diferentierea stimulilor apropiati de cei originali.1962) presupune reactualizarea unor notiuni de baza. 1965) angajeaza o “clasificare a stimulilor care au caracteristici comune”. respective situatia în care “stimuli similari produc (sau daca sunt doar apropiati nu produc) acelasi raspuns ca stimulul original” c Învatarea prin discriminare (Kendler.

reguli.). ethosul sau pedagogic. precum si abilitati definite din partea educatorului.Al saselea nivel al piramidei. Ausubel. cerinte). v Învatarea comportamentelor creatoare (Guilford. “îndeplinirea unui scop recognoscibil”.3 Stiluri de predare Actul didactic prezinta o dubla caracteristica: de tehnica si creatie. 1968) angajeaza rezolvarea unui tip special de problema.” 2.aptitudini pedagogice. originala. respectiv: aplicarea cunostintelor dobândite într-o maniera noua. sensibilitate si empatie. care solicita flexibilitatea gândirii. Ambele însusiri se concretizeaza într-un mod specific în comportamentul fiecarui educator si aceasta specificitate se exprima în stilul de activitate didactica. Hilgard. etc. Este tehnica în sensul ca se deruleaza potrivit unei normativitati (principii. trasaturi de personalitate. Rezulta ca o activitate didactica reprezinta o sinteza specifica a elementelor care tin de tehnologia ei si a capacitatilor creative ale profesorului. în elaborarea raspunsului. 1962. a unor intuitii neasteptate care trebuie dezvoltate adecvat. Prin aceasta. comunicativitate. Reprezinta un act de creatie deoarece conceperea si desfasurarea lui sunt în mare masura dependente de personalitatea educatorului (pregatirea. nivelul de vârf include un singur model psihologic de învatare: învatarea comportamentelor creatoare. 1964. Mckinnon. precum si de experienta acumulata. situatia-problema. actul didactic (lectia) este irepetabil. Activitatea de predare se realizeaza prin: stiluri de predare si comportamente de predare specifice. “implicarea. . 1959. care exprima legitati ale acestui proces si implica utilizarea unor tehnici de lucru proprii.

pantomima) si nici ca acestea din urma sunt mai putin importante.învatare) Ø neintelectuale (afective. dupa evenimente care au perturbat-o) v de transmitere (de predare propriu.atitudinea pe care o adopta fata de insuccesele acestora Cele mai multe dintre aceste comportamente se manifesta verbal.pozitiv sau negativ. .care se manifesta în natura relatiilor promovate între educatori si elevi.manifestat în maniera în care un educator apreciaza. acestea pot fi atât cognitive. stabilirea ordinii. În acest sens. comportamentele pot fi: Ø intelectuale.Comportamentele sunt moduri de actiune care rezulta din combinarea specifica a operatiilor prin care se realizeaza o anumita activitate. gradul de sistematizare. succesiunea logica a ideilor. interventii pentru restabilirea conditiilor normale de desfasurare a activitatii. Ceea ce nu înseamna însa ca nu poate fi identificata o gama destul de nuantata de comportamente nonverbale (mimica. încurajeaza succesele elevilor sau invers. organizarea activitatii elevilor (pe grupe/individual). întareste.zisa) exprimându-se în claritatea expunerii. atunci când ele se raporteaza la activitati cognitive (de instruire. activizarea elevilor pentru receptarea comunicarii. atitudinale) atunci când ele vizeaza interactiuni ale educatorului cu elevii. gestica. cât si afective si atitudinale Sub raportul scopurilor pe care le vizeaza. cu caracter formativ. a linistii adecvate. precum si al naturii actiunilor pe care le declanseaza si le dirijeaza. argumentarea v de feed-back. comportamentele didactice pot fi: v de organizare si dirijare a activitatii elevilor (pregatirea celor necesare unei activitati.educativ Ø relationale.

întelegând prin aceasta desprinderea . precum si de a adopta atitudini fata de rezultate si comportamente ale acestora.care poate fi considerata ca fiind sinonima procesului de crestere a maiestriei didactice. de a coopera cu elevii. Stilul de predare se prezinta totdeauna ca o sinteza a pregatirii profesorului. Perfectionarea continua a stilului de predare. perfectibil mai cu seama sub impactul experientei.i activitate. chiar daca multe dintre aspectele lui sunt comune sau foarte apropiate cu ale altor profesori 2. trasaturi de personalitate si experienta. Este relativ constant. pe o perioada data.un mod specific. Este dinamic. El se contureaza si se restructureaza continuu. În contextul acestor 3 determinari: pregatire. pe temeiul experientei didactice. Astfel ca stilul de predare se defineste ca ansamblu de structuri comportamentale. El prezinta câteva caracteristici: 1. de capacitatea sa autoevaluativa.se poate spune ca cea din urma este decisiva pentru conturarea stilului de predare si pentru dinamica acestuia. Este totdeauna personal. a trasaturilor lui de personalitate si mai cu seama a experientei acumulate. configurând stilul de predare promovat de catre educator. în sensul ca se manifesta într.Aceste comportamente se întrepatrund si se integreaza în moduri foarte nuantate. foarte variate. în sensul ca el se prezinta ca un mod relativ constant al unui educator de a instrui. dar e si susceptibil de schimbari 3. în sensul perfectionarii (ameliorarii) lui este dependenta în mare masura de atitudinea educatorului fata de propria.presupune din partea educatorului o activitate practica însotita permanent de reflectie (practica + gândire). de a comunica. Evolutia stilului de predare. În cele din urma stilul de învatamânt se defineste prin modul specific al unui educator de a organiza si conduce procesul didactic.

stilul de învatamânt ofera educatorului o deschidere spre inovatie. directivist § stilul de învatamânt poate avea ca nota dominanta exigenta sau indulgenta.l de atitudinea rutiniera. atitudinea cooperanta. În fapt între aceste dominante . în primul caz continutul este privit ca principal obiect al actului didactic. participarea si motivarea lor fata de activitatea scolara. În ceea ce priveste modurile de manifestare.din activitatile întreprinse a procedurilor si actiunilor izbutite. ce trebuie ameliorate. stimularea activitatii elevilor) § situarea în centrul preocuparilor educatorului a continutului ce trebuie predat sau a elevilor a caror formare si dezvoltare o vizeaza. dar si a operatiilor nereusite. ca poli ai aspectelor comportamentale pe care le definesc. acest cuplu se manifesta pregnant în aprecierea rezultatelor scolare Cuplurile enuntate ca dominante ale stilului de învatamânt se prezinta în general ca pozitii extreme. cele dintâi favorizând initiativa elevilor. perfectionarea stilului de predare se prezinta nu numai ca efect al unui proces spontan. din acest unghi primul stil de învatamânt se caracterizeaza prin stimularea independentei elevilor. celelalte având efecte contrarii § din acelasi punct de vedere relatia se poate caracteriza prin permisivitate sau dirijare sistematica si autoritara. El se manifesta pregnant în urmatoarele aspecte mai importante: § activitate centrata pe predare (actiunea educatorului) sau pe învatare (dirijarea. în timp ce al doilea apare ca un stil prescriptiv.. departându. continutul fiind utilizat ca obiect mijlocit § promovarea unor relatii atitudinale apropiate sau distante. Prin aceasta. stilul de învatamânt poate fi raportat la diverse planuri ale actului didactic. În acest fel. cât mai ales ca rezultat al unei actiuni dirijate. demne de a fi promovate. în al doilea caz elevul devine obiect al actului didactic.

care valorifica integral resursele corelatiei dintre subiectul si obiectul educatiei. b) stilul centrat pe: antrenareasupervizarea elevului. care dezechilibreaza corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei. perfectibila pe diferite circuite de conexiune inversa (externa si interna). 2) Modul de organizare a procesului de instruire permite delimitarea urmatoarelor trei “stiluri de învatamânt”: a) stilul centrat pe: rezultate. b) stilul pedagogic autoritar. c) stilul pedagogic permisiv/liberal. c) stilul centrat pe instruire dirijata. dar si libertatea de interventie metodologica. prin accentuarea rolului educatorului în defavoarea celui educat. necesare pentru perfectionarea permanenta a activitatii educatorului. Diversele stiluri pedagogice promovate pot fi delimitate în functie de trei sisteme de referinta: 1) Maniera de conducere a procesului de instruirerelevanta la nivelul actiunii educationale/didacticeevidentiaza existenta a trei stiluri pedagogice: a) stilul pedagogic democratic. ceea ce blocheaza canalele de conexiune inversa interna. prin accentuarea rolului celui educat în defavoarea educatorului.autoinstruire .actiunea elevului.actiunea cadrului didactic. necesare pentru perfectionarea permanenta a activitatii celui educat. Exemplu: între profesorul indulgent si educatorul exigent atitudinile adoptate de diversi profesori se înscriu pe trepte diferite de exigenta/indulgenta. care dezechilibreaza corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei. ceea ce blocheaza canalele de conexiune inversa externa.exista o paleta f arte nuantata de comportamente. fiecare profesor o situându-se din punctual de vedere al dominantei respective la un anumit nivel. respectând autoritatea finalitatilor asumate.

modificare stabila în comportamentul individual atribuita experientei traite activ de subiect.în mod special.învatare • stil de predare = ansamblu de structuri comportamentale. • învatare = schimbare. d) stil centrat pe procesul de gândire divergenta (situat la limita dintre observarea reflexiva si experienta concreta) B Cuvinte cheie • predare = actiunea cadrului didactic de transmitere a cunostintelor la nivelul unui model de comunicare unidirectional.în general. c) stil centrat pe procesul de acomodare (situat la limita dintre conceptualizare si observarea reflexiva). un mod relativ constant al unui educator de a instrui. învatarea scolara. dar aflat în concordanta cu anumitecerinte metodologice. de a comunica. b) stil centrat pe procesul de gândire convergenta (situat la limita dintre experienta activa si conceptualizare). care conditioneaza învatarea . ca raspuns la influentele mediului • evaluare = activitatea comuna a profesorului si a elevului (autoevaluare) în cadrul careia se închide circuitul predare. precum si de a adopta atitudini fata de rezultate si comportamente ale acestora . de a coopera cu elevii.3) Modul de concepere a activitatii didactice permite delimitarea urmatoarelor patru “stiluri de învatare”: a) stil centrat pe procesul de acomodare (situat la limita dintre experienta concreta si experimentarea activa).

Un cadru didactic trebuie sa priveasca predarea. 2. Descrieti un model al predarii. 3. 4. În baza studierii bibliografiei mentionate la sfârsitul acestui capitol definiti “stilul didactic”. 5. Dati exemplu de tipuri de învatare. dar doar din dorinta de a usura lectura temei. urmata de prezentarea separata a conceptelor. abordate din perspectiva pedagogica. Prezentarea temei se continua cu enumerarea si descrierea celor mai importante teorii si modele ale predarii si învatarii. Ν Probleme de reflectie si aplicatii 1. Definiti urmatoarele sintagme: ”învatarea ca produs”.evaluarea ca un ansamblu.& Rezumat Procesul de învatamânt vazut ca relatie predare. Μ Întrebari pentru autoevaluare 1. .învatareevaluare implica o descriere de tip general a acestor interactiuni. Capitolul se încheie cu o esenta a ceea ce înseamna stil de predare. “învatarea conditionata de diversi factori”. 2. Elaborati un eseu cu tema: “Stilul de predare al profesorului contemporan”. “învatarea ca proces”.învatarea. Daca ati fi profesor ce stil de predare ati aborda? Argumentati raspunsul. Prezentati o teorie a învatarii.

Învatarea în scoala (trad. Bucuresti. 1996 9. Editura Didactica si Pedagogica. I.). Pedagogie (2). Radu. Bucuresti. Vasile (coordonator). 6. Editura Didactica si Pedagogica. Cucos. 1998 10. Bucuresti. David & Robinson. Bucuresti.. Bucuresti. Editura All. Editura Didactica si Pedagogica. Ausubel. Iasi. Istrate. Cristea. Pedagogie. Editura Hardiscom. Lazar (coordonatori). Sorin. Cristea. Editura Didactica si Pedagogica. 1981 . 1994 11. 1975 4. Teorie si practica în evaluarea eficientei învatamântului. Elena. 5. Dictionar de termeni pedagogici. 1998. Editura Polirom. Nicola.manual pentru clasa a XI-a licee pedagogice. Bunescu. Bucuresti. Editura Universitatii.¨ Referinte bibliografice 1. Ioan. Constantin. 2. Bucuresti.T. Curs de pedagogie. Ioan. * * * Probleme de pedagogie contemporana. Editura Didactica si Pedagogica. Pedagogie.). 1988. Bruner. Sorin. 1982. Biblioteca Centrala Pedagogica. Pentru o teorie a instruirii (trad. Editura Didactica si Pedagogica. 1997 8. Ioan. 7. Manual de pedagogie. Vlasceanu. Cerghit. Bucuresti. Bucuresti. Bucuresti. Jinga. Pedagogie scolaradidactica generala. Floyd. 1981 3. 1987. Jerome .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->