NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI Omul, ca si animalele, de altfel, nu ar putea trai fara odihna si somn, consecinta privarii fiintelor vii de aceste doua aspecte esentiale ale vietii putand fi insasi moartea acestora. Prin urmare, primordial in studierea nevoii de odihna si somn este definirea acestora. Lucretia Titirca defineste odihna ca fiind perioada in care se refac structurile alterate ale organismului, se completeaza resursele energetice folosite, se transporta produsii formati in timpul efortului, fie in ficat – acidul lactic, fie in rinichi, organ excretor. In DEX, gasim urmatoarea definitie data odihnei: ,,Întrerupere temporară a unei activități în scopul refacerii și al întăririi forțelor; (stare sau timp de) repaus; odihnire.” Norbert Sillamy1 defineste odihna ca fiind suspendarea activitatilor fizice sau mentale, pentru a-i permite organismului sa se dezintoxice si sa-si recupereze energia vitala. Odihna nu trebuie, insa confundata cu notiunea de somn. Ritmul biologic al vietii omului implica alternarea starii de veghe cu cea de somn, insa, starea de odihna poate surveni in formele ei constiente, in timpul starii de veghe, prin actiuni reconfortante (in general sportive) sau deprinderea unor tehnici de relaxare (relaxarea musculara progresiva, antrenamentul autogen sau exercitii de tip chi gong, etc.). Prin urmare, odihna poate include starea de somn dar nu se limiteaza numai la aceasta. Somnul, pe de alta parte, este definit ca fiind starea fiziologica periodica, caracterizata prin reducerea activitatii, relaxarea tonusului muscular si, foarte important, prin suspendarea constientei. O definitie mai simpla a somnului ar fi aceea de forma particulara de odihna, prin absenta starii de veghe. (Lucretia Titirca) M. Jouvet subliniaza in definitia sa cateva aspecte privind pastrarea unui oarecare contact cu realitatea, chiar si in timpul somnului, pe care il considera ca fiind “o pierdere a cunostintei, fara a pierde însa receptiile senzitive cu lumea exterioara, acompaniat de o diminuare progresiva a tonusului muscular, care survine la intervale regulate". W. Dement si N. Kleitmen au descris doua tipuri de somn, sustinute de traseele electroencefalografice (EEG).: 1. Somnul cu unde lente sau somnul lent (Non REM), cvare are 4 substadii: 1.1. Somnolenta sau adormirea este o tranzitie de la starea de veghe la starea de somn si ocupa aproape 5% din timpul alocat somnului la adultii sanatosi. Undele Beta (12-30 Hz) cresc in amplitudine; procentul de unde Alfa (8-12 Hz) in lobul posterior (parietaloccipital) scade sub 50 % si e treptat inlocuit de unde Theta (4-8 Hz). 1.2. Somnul usor, caracterizat prin forme de unde EEG specifice (fusuri de somn si complex K), ocupand 50% din timpul rezervat somnului. Apar unde Theta, fusuri de somn (cu frecventa de 14 Hz, amplitudinea de 40-50 Hz); la o persoana adulta sanatoasa, 1 Norbert Sillamy – psiholog francez, membru al Societatii franceze de psihologie, autor al Dictionnaire de la Psychologie Larousse, 1995 1 acestea trebuie sa fie prezente simultan atat in emisfera stanga cat si in ce dreapta. De asemenea amplitudinea undelor creste semnificativ in ariile cerebrale centrale. 1.3. Somn stabil reprezinta stadiul 3 Non REM, procentul de unde Delta (0,5-4 Hz) depaseste 20 %, fiind unde ritmice in cea mai mare parte; undele Theta sunt neregulate; mai exista fusuri de somn. 1.4. Somnul profund sau stadiul 4 Non REM, impreuna cu stadiul 3 Non REM, sunt cele mai profunde nivele de somn si ocupa aproximativ 10%-20% din timpul de somn; procentul de unde Delta ritmice creste peste 50%; undele Theta apar acum regulat; dispar fusurile de somn. 2. Somnul cu unde rapide sau somnul paradoxal sau somnul REM (Rapid Eye Movement), important pentru refacerea creierului, prin cresterea fluxului sangvin in creier, este etapa in care survin majoritatea viselor asemenatoare unei naratiuni tipice, ocupand 20%-25% din somnul total. Somnul rapid este numit si paradoxal intrucat traseul undelor EEG este asemanator cu cele din momentul trezirii, cu toate ca somnul este profund, fiind necesari stimuli puternici pentru a trezi o persoana din acest stadiu, situatia in care cel mai adesea isi va aminti cu exactitate si ceea ce tocmai a visat. Ce este deosebit de important de mentionat aici este faptul ca, in urma cercetarilor efectuate, se pare ca absolut toti oamenii viseaza. Stadiile de somn au o anumita ciclicitate pe durata noptii, cele NREM 3 si 4 tind sa survina in prima treime sau jumatate a noptii si cresc in durata ca raspuns la deprivarea de somn, in timp ce somnul REM survine in tot timpul noptii, crescand ca durata spre dimineata, alternand cu NREM aproximativ la fiecare 80-100 minute. Somnul uman variaza in functie de mai multi factori: 1. Cel mai important factor in diagnosticarea unei tulburari de somn la orice individ este varsta: in copilarie si inceputul adolescentei predomina mari cantitati de somn lent, continuitatea si profunzimea somnului deteriorandu-se pe masura ce individul inainteaza in varsta, prin cresterea starii de vigilenta si a somnului de tip 1 NREM, si diminuarea stadiilor 3 si 4. 2. Factori individuali precum rezistenta la efort, la stres si suprasolicitare 3. Ciclul circadian circa (ro. în jurul), şi la. 'diem saudies, (ro.zi), propriu fiecarui individ, prin obiceiurile sau deprinderile legate de somn care pot favoriza sau amana starea de somn. 4. Ritmul nictemeral, (cuv.gr.nuktos=noapte, hemera=zi): pe durata iernii, datorita scaderii duratei de expunere a omului la lumina naturala, indivizii, cu predispozitie catre depresie, pot dezvolta o formă specifică a acesteia, numită tulburare afectivă sezonieră (seasonal affective disorder SAD), cunoscuta si sub numele de depresia de iarna.. Caracteristic acestei forme de depresie este starea permanentă de somnolenţă, senzaţia de oboseală; persoane active în alte luni devin indispuse, apatice, retrase, frecvent, creşte pofta de mâncare, în primul rând consumul unor alimente bogate în carbohidraţi. Această formă de apatie poate fi corelată cu suprasecreţia anui anumit hormon (melatonina), cauzată de absenţa luminii naturale, de aceea, cel mai bun remediu natural este petrecerea unui timp cât mai îndelungat la lumina naturală, precum si scaderea cantitatii de serotonina, pentru a carei secretie indispensabili sunt carbohidraţii (dulciurile). 2 5. Factori psihologici, precum anxietatea, nyctophobia (teama de intuneric), traume psihice, etc. 6. Factori sociologici: de ordin profesional, (ex: sint persoane care lucreaza numai de noapte) sau familial (nr membrilor familiei, care convietuiesc in acelasi imobil, obiceiurile acestora, ale persoanelor din proximitate – vecinilor, etc.) http://www.sleep-deprivation.com/articles/types-of-sleep-disorder/index.php http://ro.wikipedia.org/wiki/Somn Bibliografie: • • • DESPRE TREZIRE, SOMN si CEASUL BIOLOGIC , de Venera E.DUMITRESCUSTAIA (Material propus pentru publicare la data de: 13-08-2007) http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=5714 Neuropsihologia somnului si a visurilor, art. Publicat de Romanian Dreamwork Center pe www.explorarea-visurilor.ro 3 4
Sign up to vote on this title
UsefulNot useful