Sunteți pe pagina 1din 5

Pile Uscate

Pilele electrochimice (sau pilele galvanice) sunt sisteme in care energia


chimica este transformata in energie electrica.

Pila Daniell
Valorile seriei de activitate electrica ne sunt date de experimente
numite elemente galvanice. În cadrul elementului galvanic un metal este pus
într-o solutie de sare iar alt metal este pus în alta solutie de sare. Cele doua
metale sunt conectate printr-un fir. Amândoua metalele din solutiile de sare
sunt în pahare diferite asa ca trebuie conectate De exemplu putem folosi un
fir. Acest ansamblu formeaza un circuit electric închis. Fiecare dintre
paharele cu metal si solutie de sare sunt numite "jumatati de celula".
Aceasta este structura generala a unui element galvanic.

Vom explica procesul


cu ajutorul unui alt
element galvanic. Acesta
este elementul numit
Daniell. Diferenta e ca
acest element foloseste un
singur pahar cu un perete
despartitor. Acest perete
poate fi trecut doar de ionii
solutiei de sare. Solutiile
nu pot fi combinate, dar
ionii se pot misca. Pentru a
face un element Daniell
este important sa folosim
substantele potrivite.
Folosim Cuprul, pe care
trebuie sa-l bagam într-o solutie de sulfat de cupru, si Zincul, pe care trebuie
sa-l bagam într-o solutie de sulfat de zinc. Cele doua metale trebuie
conectate printr-un fir, si acum elementul Daniel este gata. Acum vom
explica de ce "curge" curentul.
Putem vedea ca la electrodul de zinc sunt mai multi electroni, pentru
ca zincul e mai putin nobil decât cuprul. Zincul e polul negativ, pe când
Cuprul e polul pozitiv. Electronii de pe electrodul de zinc, care sunt cedati
prin procesul de oxidare sunt transferati prin fir pe electrodul de cupru, care
este supus procesului de reducere.

La electrodul de zinc se formeaza cationi care trec în solutie. La polul


pozitiv cationii de cupru devin atomi de cupru, care se aseaza pe suprafata
electrodului de cupru. Anionii de sulfat, din solutia de sulfat de cupru, nu
gasesc destui cationi de cupru, deoarece acestia au devenit atomi. Astfel ei
trec prin peretele despartitor si în cealalta parte gasesc cationi de zinc.
Electrodul de cupru se mareste iar electrodul de zinc se micsoreaza
.Cantitatea de solutie de cupru scade iar cantitatea de solutie de zinc creste.

Observam ca exista un voltmetru în circuitul electric pentru a masura


intensitatea curentului dintre cupru si zinc, intensitate care este de 1.1 volti.
Bateriile si acumulatorii nu sunt nimic altceva decât elemente galvanice.
Acest experiment poate fi facut cu multe substante diferite. Când diferenta
de potential este mai mare si intensitatea este mai mare.

Acum vom reveni la teorie cu "ajutorul" hidrogenului. Definitia spune


ca hidrogenul are o intensitate de 0 volti. Toate celelalte substante din seria
de reactivitate sunt puse în relatie cu electronul normal de hidrogen. Pentru
a afla voltajul tuturor substantelor trebuie sa construim un element galvanic
care contine substanta necunoscuta si atomul de hidrogen. Deoarece
hidrogenul este un gaz trebuie folosita platina care este înconjurata de
hidrogen; platina va fi utilizata ca electrod al hidrogenului.

Acumulatorul cu plumb
Acumulatorul cu plumb este o pila cu electrolit lichid realizat pentru
prima oara, in anul 1859, de inginerul francez Gaston Planté.

Electrodul negativ este format dintr-un gratar de plumb cu ochiurile


umplute cu plumb spongios, iar electrodul pozitiv este construit tot dintr-un
gratar de plumb cu ochiurile umplute cu dioxid de plumb. Electrolitul este
acid sulfuric de concentratie 38% (p = 1,29 g/cm 3 ) pentru acumulatorul
incarcat.

In timpul functionarii acumulatorului, când acesta debiteaza curent


electric, la cei doi electrozi au loc procesele care pot fi reprezentate prin
ecuatiile:
Reactia totala presupune transformarea Pb si a Pb0 2 in PbSO 4 prin
consumarea acidului sulfuric.

La ambii electrozi se formeaza PbSO 4 insolubil, care adera la placi, se


sulfateaza. Granulele fine de PbSO 4 formate initial se maresc in timpul
functionarii, astfel incat randamentul acumulatorului scade.

Se poate constata daca un acumulator este incarcat sau nu prin


masurarea concentratiei acidului sulfuric, mai precis prin determinarea
densitatii solutiei.

Acumulatorul poate fi reincarcat prin conectarea acestuia la o sursa de


curent continuu astfel, incât curentul debitat de sursa sa aibä sens opus celui
debitat de acumulator; la electrozi se produc astfel reactiile inverse celor
indicate.

F.e.m. a unei cebule este de aproximativ 2V. Frecvent se utilizeaza


baterii formate din trei sau sase celule legate in serie pentru a produce 6 V
sau 12 V.

In afara acumulatorilor cu plumb se utilizeaza acumulatoare alcaline de


tip Ni-Fe si Ni- Cd. Acestea prezintä avantajul ca permit desfasurarea unui
numär mare de descarcári - incarcari fara deteriorarea placilor.

Bateria de acid de plumb


Acumulatorul care poate fi reîncarcat prin inversarea reactiei chimice,
a fost inventat in 1859 de fizicianul francez Gaston Plante. Bateria lui Plante
era una din acid de plumb, un tip larg folosit astazi.

Bateria de acid de plumb, care consta din trei sau sase baterii
conectate în serie, este folosita la automobile, camioane si alte vehicule,
marele ei avantaj este ca poate transmite un curent puternic de electricitate
pentru a porni un motor, insa se descarca repede. Electrolitul este o solutie
diluata de acid sulfuric, electrodul negativ este din plumb si cel pozitiv din
dioxid de plumb.

Bateria de acid de plumb are o functionare buna timp de aproape 4 ani


si produce 2V pe celula.
Pile alcaline
Pilele alcaline sunt de dimensiuni foarte mici. Sunt utilizate la ceasuri,
aparate auditive, camere video, minicalculatoare.

Pila Lenclanche
Cea mai comuna forma de pila
galvanica este pila Leclanche inventata
de chimistul francez Georges Leclanch în
1860. In limbaj popular este numita pila
uscata sau baterie proiectoare. Pila
Leclanche utilizata ln zilele noastre este
foarte similara inventiei originale.
Electrolitul consta dintr-un amestec de
clorura de amoniu si clorura de zinc
facuta pasta. Electrodul negativ este
facut din zinc ca si carcasa externa a
pilei, iar electrodul pozitiv, o tija de
carbune înconjurata de un amestec de
carbon si dioxid de mangan. Pila
Leclanche produce circa 1.5V.

Pila Leclanché este frecvent


utilizata pentru alimentarea aparatelor de radio cu tranzistori, a lanternelor
de buzunar, la instalatii de semnalizare etc.

Reactiile care au loc la electrozi sunt complexe, si se pot reprezenta


astfel:
Forta electromotoare a acestei pile este de 1,5 - 1 ,65 V, si scade pe
masura ce pila se descarca. In mod frecvent, se leaga in serie mai multe
astfel de baterii.

O alta întrebuintare este in bateriile de acumulatoare. Astfel de baterii


sunt dezvoltate pentru uz electric pentru a fi folosite ca nivelatoare de
încarcatura, pentru a compensa fluctuatiile momentane de capacitate ale
sistemului. Astfel de baterii ar putea fl instalate aproape de locurile cu
cerinte speciale. Acestea cauzeaza putine probleme de mediu si ocupa putin
spatiu.