Infrastructura Urbana 01

INSTALAłII DE ÎNCĂLZIRE
Rolul instalaŃiei de încălzire este acela de a furniza clădirii

energia termică ce se pierde în exterior, astfel încât să se
păstreze în interior temperatura prescrisă.
De cele mai multe ori, instalaŃia de încălzire asigură şi apa
caldă menajeră consumată în clădire.
Caracteristicile unei instalaŃii de încălzire depind de tipul
energiei consumate, tipul şi orarul de ocupare a clădirii,
utilizarea radiaŃiei solare, structura, mărimea şi funcŃia clădirii,
de pierderile estimate de căldură, precum şi de capitalul
disponibil.
1 USH – Facultatea de Arhitectura CURS: INFRASTRUCTURĂ URBANĂ: ECHIPARE TEHNICĂ INTERIOARĂ ŞI EDILITARĂ ing. Ana Maria Biro
InstalaŃia de încălzire clasică
Se compune din:
– sursa termică (cazanul de încălzire)
– reŃeaua conductelor de distribuŃie
– corpurile de încălzire din încăperi
(radiatoare, convectoare, registre
etc.)
Agentul termic, de regulă apa, se încălzeşte în cazan la

temperatura de 90 sau 95 grC şi se pompează la consumatori,
unde cedează căldura în corpurile de încălzire.
Apa, astfel răcită (70 sau 75 grC) se întoarce la cazan, se
reîncălzeşte şi circuitul se reia.
Sisteme de încălzire
încălzirea cu aer cald (când se prevede

şi ventilarea spaŃiilor);
încălzirea cu arderea unui combustibil
direct în aparatul de încălzire (radianŃi
cu gaze, generatoare de aer cald etc.);
încălzirea electrică;
încălzirea solară (ca sursă alternativă,
într-o clădire având o arhitectură
specifică).
Tipuri de cazane, cu arderea unui combustibil sau electrice:

cu condensaŃie (realizează condensarea vaporilor de apă din gazele
de ardere), conducând astfel la performanŃe superioare prin
eliberarea căldurii latente de vaporizare
fără condensaŃie.
condens evacuat
gaze de alim. cu
ardere comb.
Schimbător de Schimbător de
căldură
căldură
recuperator
tur - apa caldă

retur - apă rece
Schema de principiu a unei instalaŃ

instalaŃii de încă
ncălzire cu condensaŃ
condensaŃie
Sistemele de încălzire pot fi:

Locale (sobe, seminee)
Centrale (centrale de apartament)
La distanŃă (termoficare)
1. Încălzirea locală
Este cea mai simplă instalaŃie, ce cuprinde în ansamblul ei atât sursa

termică cât şi suprafaŃa de încălzire.
Se recomandă a fi utilizată la:
clădiri mici cu maximum 3,4 niveluri
complexe de clădiri mici dispersate pe suprafeŃe mari (mediu rural)
clădiri de locuit individuale
clădiri cu caracter sezonier
monumente istorice, locaşuri de cult
1. Încălzirea locală
Clasificarea sistemelor de încălzire locală se poate face după:

modul de acumulare şi cedare a căldurii:
– sobe cu şi fără acumulare
– şeminee
combustibilul folosit
materialul din care este executată soba:
– ceramică
– fontă
– zidărie
O categorie aparte o reprezintă încălzirea electrică
1. Încălzirea locală - sobe
Soba este un corp de încălzire locală cu

acumulare de căldură, ce foloseşte combustibil
solid sau gazos.
SOBA DE TERACOTA
Soba de teracotă este realizată din plăci ceramice
glazurate - cahle, ce au dimensiunile standardizate
de 22 x 22 sau 20 x 22 şi de diverse forme:
pentru câmp, colŃuri, soclu, etc.
Focarul şi pereŃii exteriori se căptuşesc cu
cărămidă refractară.
La interior, fumurile (drumul gazelor arse) sunt
prevăzute cât mai şicanat posibil, pentru ca soba să
poată înmagazina şi ceda cât mai multă căldură.
Dimensionare:
Qs( în Kcal/h, W ) = ( 1+C )xVx∑Qv, în care:
C = coeficient de corecŃie al pierderilor orare de căldură prin transmisie, în

%; C = 40% pentru clădiri expuse la vânt; C = 25% pentru clădiri adăpostite
V = volumul încăperii, în mc
Qv = pierderea specifică orară de căldură, în W/mc sau kcal/h,mc
Valorile lui Qv se determină cu ajutorul diagramelor pentru cele patru zone de

temperaturi exterioare de calcul pe timp de iarnă, conform hărŃii României.
Diagramele cuprind în abscisă lungimile „ l” (m) calculat astfel:

- pentru pereŃi exteriori, uşi şi ferestre, raportul dintre volumul
încăperii V şi suprafaŃa elementului de construcŃie considerat,
astfel : l = V/Sel (m)
- pentru pardoseală şi plafon, chiar înălŃimea încăperii „ h” (se
consideră l = h)
În ordonată se citeşte pierderea specifică qi în funcŃie de tipul
elementului de construcŃie. Coeficientul de corecŃie „ c” depinde de
felul expunerii clădirii în raport cu vântul, astfel:
Pentru clădiri expuse acŃiunii vântului: c = 0,40
Pentru clădiri adăpostite: c = 0,25
Calculul si alegerea sobelor

SuprafaŃa utilă este dată de relaŃia:
S ( mp ) = 1,5 x Qs/q, în care:
q = densitatea fluidului termic orar al sobei,

(W/mp, kcal/h,mp)
se consideră q = 930 w/mp; q = 800
Kcal/h,mp
Hcoş = min 5m de la nivelul grătarului
Pentru stabilirea dimensiunilor constructive ale sobei (numărul de

rânduri de plăci şi numărul de plăci pe un rând) se utilizează datele
din tabel.
Dimensiunile finale ale sobei se stabilesc cu ajutorul tabelului.
1. Încălzirea locală – coşul de fum
Coşurile de fum se execută din materiale incombustibile, rezistente la

foc şi la acŃiunea corozivă a fumului şi a gazelor de ardere: zidărie de
cărămidă plină, cu mortar obişnuit pentru zidărie şi tencuieli, sau din
elemente prefabricate din argilă sau beton.
Forma secŃiunii canalelor de fum poate fi circulară sau dreptunghiulară: în
cazul secŃiunii dreptunghiulare, raportul laturilor trebuie să respecte
următoarea condiŃie: 1 ≤ a/b ≤ 1,5
Dimensiunile recomandate secŃiunii minime a coşului sunt:
– Coş cu canale simple: cca. 100 – 150 cmp, secŃiuni dreptunghiulare;
cca. 80 – 120 cmp, secŃiuni circulare
– Coş cu canal colector: cca. 400 cmp, pentru colector
cca. 200 cmp, pentru canal secundar
În funcŃie de suprafaŃa utilă a „S” a sobei, laturile

secŃiunii transversale ale canalului simplu, a x b,
sunt cele din tabel:
SuprafaŃa de încălzire a Dimensiunile secŃiunii transversale a
sobei S (mp) coşului, a x b, (cm)
Sub 4 13 x 13
De la 4 la 5,5 13 x 19
De la 5,5 la 7,5 19 x 19
Peste 7,5 19 x 26
1. Încălzirea locală - şeminee
Elemente componente:
- Focar
- Cenuşar
- Hotă
- Canal de fum
- Coş de fum
Elemente componente:
1. Deschidere focar
2. Uşă focar
3. Focar
4. Bază focar A. LăŃime focar
5. Perete focar B. ÎnălŃime focar
6. Cenuşar C. Adâncime focar
7. Hotă
8. Şibăr
9. Canal de fum
10. Coş de fum
11. Pervaz
12. Grătar
13. Canal de aer
14. Finisaj
1. Încălzirea locală – şeminee - dimensionare
Racordul şemineului deschis la coş

coş
a) racord direct la coş
coş; b) coş
coş cu canal de fum; c) cu coş
coş independent; d) cu canal de fum şi coş
coş
independent
1. Încălzirea locală – şeminee - randament
1. Încălzirea locală – şeminee - tipuri
Deschidere focar:
pe o latură pe 2 laturi pe 3 laturi
pe 4 laturi
seminee
2. Încălzire cu apă caldă
Se utilizează drept agent termic apă caldă cu temperatura maximă

de 95 grd.
Agentul termic îşi măreşte potenŃialul termic în cazan, preluând o
parte din energia termică cedată de combustibilul ars, iar printr-o
reŃea închisă de conducte, transferă energia termică acumulată, în
spaŃiul ce urmează a fi încălzit, utilizând suprafeŃe de încălzire.
Sistemele de încălzire cu apă caldă se clasifică în funcŃie de

particularităŃile de alcătuire sau funcŃionare astfel:
temperatura agentului termic la ieşirea din cazan
modul de circulaŃie a apei calde în reŃeaua de distribuŃie
numărul conductelor de distribuŃie a agentului termic
schema de asigurare sau a legăturii cu atmosfera
instalaŃii închise, asigurate cu sisteme de asigurare cu vase de

expansiune închise
modul de amplasare a conductelor de distribuŃie
soluŃia de alcătuire a reŃelei de distribuŃie
gradul de răspuns la condiŃiile de stabilitate termică şi hidraulică
componenta transmisiei de căldură în spaŃiul încălzit
Tipuri de sisteme:
a). InstalaŃii de încălzire cu circulaŃie naturală:
- instalaŃii bitub cu distribuŃie superioară
- instalaŃii bitub cu distribuŃie inferioară
- instalaŃii monotub
b). InstalaŃii de încălzire cu circulaŃie forŃată:
- instalaŃii de încălzire cu distribuŃie individuală
- instalaŃii bitub
- instalaŃii monotub
- instalaŃii de încălzire cu distribuŃie centralizată
- sistem bitub clasic
- sistem bitub modern
- scheme monotub moderne
2. Încălzire cu apă caldă - scheme
2. Încălzire cu apă caldă – corpuri de încălzire
2. Încălzire cu apă caldă – Centrala termică
Centralele termice pe apă caldă pot fi amplasate în clădiri de locuit,

social-culturale, cu următoarele excepŃii:
- sub sau alături de încăperi din categoria A sau B de pericol de
incendiu
- sub săli aglomerate şi căi de evacuare
- în clădiri înalte, peste 28 m
- sub săli de clasă
- sub încăperi de zi, dormitoare copii (în cazul CT pe gaz)
- sub sau lângă încăperi de locuit, sau încăperi cu activitate sensibilă
la zgomot şi trepidaŃii
Centralele termice pe gaz:

Volum minim al încăperii: 18mc
SuprafaŃă vitrată: 0,03 mp pentru fiecare mc din volumul încăperii
pentru structuri din beton şi 0,05 mp pentru structuri din zidărie
2. Încălzire cu apă caldă – Centrala termică - tipuri
2. Încălzire cu apă caldă – coş de fum
Coşul de fum este o instalaŃie ce asigură evacuarea gazelor de

ardere şi dispersia lor în atmosferă.
Coşul poate fi:
– cu tiraj natural, în care caz tirajul este asigurat numai de
efectul ascensional al gazelor calde de evacuare
– cu tiraj forŃat, în care caz tirajul este amplificat de un sistem
mecanic de exhaustare
Coşul tip ventuză pentru evacuarea gazelor de ardere de la

cazanele murale, are o cămaşă exterioară prin care circulă aerul
de ardere, realizându-se:
– o preîncălzire a aerului prin recuperarea parŃială a căldurii din gazele
de ardere evacuate,
– o admisie a aerului de ardere dintr-o zonă exterioară încăperii
cazanului
Coşurile pot fi realizate din:
– tablă neizolată,
– tablă izolată termic,
– cărămidă,
– tuburi prefabricate din material ceramic rezistent la
coroziune acidă
– beton
Coşul de fum trebuie să depăşească coama acoperişului cu

minimum 0,5 m, iar în cazul învelitorilor combustibile cu minimum
1 m, luându-se şi toate măsurile de protecŃie faŃă de elementele
combustibile ale acoperişului.
La acoperişul tip terasă, coşul va depăşi cu minimum 0,5 m
elementele de supraînălŃare ale terasei (atic, zid antifoc), dacă
distanŃa faŃă de aceste elemente este sub 3 m şi cu minimum 1 m
dacă distanŃa faŃă de acestea este de peste 3 m.
Coşurile din zidărie se căptuşesc pe interior cu zidărie refractară în

cazul când gazele de ardere depăşesc 100 grade C. Pentru
temperaturi până la 200 grade C căptuşirea poate fi făcută numai
pe 1/3 din înălŃimea coşului, iar pentru temperaturi până la 300
grade C pe ½ din înălŃime.
Între zidăria refractară şi cea de rezistenŃă
se lasă un gol de dilatare de 50 mm, aşa
cum este arătat în figură.
Dacă temperatura gazelor de ardere
depăşeşte temperatura de 300 grade C,
căptuşirea se face pe întreaga înălŃime a
coşului, iar golul de dilatare cu grosimea
de 60..100 mm se umple cu diatomit,
zgură sau nisip.
3. Încălzirea cu aer cald
utilizează aerul ca agent termic de

transport
agentul termic este utilizat direct
de consumator fără un schimbător
de căldură intermediar
Tipuri de sisteme:
Sobe pentru aer cald
Generatoare de aer cald
Aeroterme cu gaze
Centrale de aer cald
Aeroterme
Agregate locale de aer cald
InstalaŃii...
InstalaŃii...

Infrastructura Urbana 01

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Infrastructura Urbana 01

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTALAłII DE ÎNCĂLZIRE

Rolul instalaŃiei de încălzire este acela de a furniza clădirii

Agentul termic, de regulă apa, se încălzeşte în cazan la

încălzirea cu aer cald (când se prevede

Tipuri de cazane, cu arderea unui combustibil sau electrice:

tur - apa caldă

Schema de principiu a unei instalaŃ

Sistemele de încălzire pot fi:

Este cea mai simplă instalaŃie, ce cuprinde în ansamblul ei atât sursa

complexe de clădiri mici dispersate pe suprafeŃe mari (mediu rural)

clădiri de locuit individuale

clădiri cu caracter sezonier

monumente istorice, locaşuri de cult

Clasificarea sistemelor de încălzire locală se poate face după:

O categorie aparte o reprezintă încălzirea electrică

Soba este un corp de încălzire locală cu

Qs( în Kcal/h, W ) = ( 1+C )xVx∑Qv, în care:

C = coeficient de corecŃie al pierderilor orare de căldură prin transmisie, în

Valorile lui Qv se determină cu ajutorul diagramelor pentru cele patru zone de

Diagramele cuprind în abscisă lungimile „ l” (m) calculat astfel:

Calculul si alegerea sobelor

q = densitatea fluidului termic orar al sobei,

Pentru stabilirea dimensiunilor constructive ale sobei (numărul de

Coşurile de fum se execută din materiale incombustibile, rezistente la

În funcŃie de suprafaŃa utilă a „S” a sobei, laturile

Racordul şemineului deschis la coş

Se utilizează drept agent termic apă caldă cu temperatura maximă

Sistemele de încălzire cu apă caldă se clasifică în funcŃie de

modul de circulaŃie a apei calde în reŃeaua de distribuŃie

numărul conductelor de distribuŃie a agentului termic

schema de asigurare sau a legăturii cu atmosfera

instalaŃii închise, asigurate cu sisteme de asigurare cu vase de

soluŃia de alcătuire a reŃelei de distribuŃie

gradul de răspuns la condiŃiile de stabilitate termică şi hidraulică

componenta transmisiei de căldură în spaŃiul încălzit

Centralele termice pe apă caldă pot fi amplasate în clădiri de locuit,

Centralele termice pe gaz:

Coşul de fum este o instalaŃie ce asigură evacuarea gazelor de

Coşul tip ventuză pentru evacuarea gazelor de ardere de la

Coşul de fum trebuie să depăşească coama acoperişului cu

Coşurile din zidărie se căptuşesc pe interior cu zidărie refractară în

utilizează aerul ca agent termic de

Generatoare de aer cald

Centrale de aer cald

Agregate locale de aer cald

S-ar putea să vă placă și