STRATEGII DIDACTICE ŞI EFICIENŢA ACESTORA ÎN CADRUL

ORELOR DE EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ

- prezentarea sintetică a lucrării metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I -

Alegerea unei variante optime de lecţie nu este şi nici nu va fi vreodată, pentru mine, o
operaţie uşoară. De multe ori, unul şi acelaşi obiectiv poate fi atins pe căi diferite, unul şi acelaşi
conţinut poate fi predat şi învăţat în moduri diferite. O foarte mare pondere în alegerea unei strategii
optime o are cunoaşterea elevilor cu care lucrezi, a aptitudinilor, aspiraţilor şi mai ales a aşteptărilor
lor.
Indiferent de strategia pe care o utilizez la clasă, îmi place întotdeauna să „simt” că toţi
elevii clasei mele sunt „prezenţi” şi au reţinut din ceea ce am discutat ceva ce le va fi util într-un
anumit moment din viaţă. Îmi place când elevii mei îşi expun părerile neconstrânşi, când se ajută
între ei pentru a realiza ceva sau când acceptă puncte de vedere diferite. Şi de fiecare dată, după
utilizarea unei strategii didactice la clasă, îmi pun două întrebări: a funcţionat strategia mea? şi
mă ajută să progresez (atât pe mine cât şi pe elevii mei?)?. Uneori, răspunsul la cele două întrebări
este da, alteori nu. Fie că este vorba de un răspuns afirmativ, fie că este vorba de un răspuns
negativ, încerc tot timpul să-mi îmbunătăţesc strategia de predare aşa încât să fie cea mai potrivită
pentru elevii mei. De multe ori am observat disponibilitatea elevilor mei de a participa activ la oră,
plăcerea lor de a studia atunci când se foloseau strategii activ-participative, moderne de predare.
Aceasta a fost şi ipoteza de la care a plecat această lucrare metodico-ştiinţifică.

Sunt într-adevăr strategiile moderne mai eficiente decât strategiile tradiţionale? Pentru
a-mi putea răspunde în special mie la această întrebare, am fost ajutată de elevii a două clase: clasa
a V a A şi clasa a V a B, pe parcursul unui semestru în cadrul căruia a fost studiat modulul
„Organizarea mediului construit”.

Capitolul I al lucrării argumentează alegerea acestei teme pentru lucrarea metodico-

ştiinţifică. Este prezentat, de asemenea, rolul Educaţiei tehnologice în educaţia elevilor de gimnaziu
şi modul în care această disciplină pregăteşte elevul zilelor noastre pentru progresul tehnologic al
zilei de mâine.
În Capitolul II, sunt tratate, pe scurt, din punct de vedere ştiinţific, elementele definitorii
ale unei strategii didactice. Sunt prezentate metodele de învăţământ utilizate pe parcursul cercetării
experimentale, organizatorii grafici şi rolul acestora în fixarea ideilor de bază într-o lecţie,
mijloacele de învăţământ, evaluarea şi conceptele de bază ale unei evaluări eficiente, rolul învăţării
prin cooperare şi aplicarea eficientă a regulilor de învăţare prin cooperare.
 Capitolul III prezintă, în mod paralel, atât strategiile didactice utilizate la clasa a V a A
(grupa experimentală la care s-a lucrat doar cu strategii moderne), cât şi strategiile didactice
utilizate la clasa a V a B (grupa de control, la care s-au utilizat strategiile tradiţionale). După fiecare
proiect de activitate didactică sunt anexate fişele de lucru sau materialele didactice utilizate în
timpul orelor. Pe parcursul aplicării acestor strategii didactice s-a urmărit practic verificarea
ipotezei de la care s-a plecat în realizarea acestei lucrări.
Capitolul IV al lucrării descrie concluziile la care s-a ajuns în urma aplicării acestei
cercetări experimentale.
Dacă la testul iniţial media pe clasă nu a înregistrat diferenţe semnificative, pe parcursul
semestrului s-au văzut diferenţele între cele două colective de elevi, nu atât din punctul de vedere
strict al rezultatelor, cât mai ales a comportamentului elevilor. Elevii clasei a V a A au început să
treacă mai uşor de la o activitate la alta pe parcursul lecţiei, studiul de grup sau individual îl fac cu
mai multă responsabilitate, expunerea unui conţinut de idei îl fac mai ordonat, mai clar, mai
sistematic şi mai coerent, participă mult mai competent la o discuţie, controlul reciproc şi
autocontrolul sunt mult mai bune. Aplicarea strategiilor activ participative în cadrul lecţiilor a
facilitat ameliorarea raporturilor morale dintre elevi, ca raporturi de comunicare şi colaborare: elevii
au început să pună întrebări, nu şi-au mai ascuns neştiinţa de teama notei, atitudinea lor a devenit
sinceră şi deschisă faţă de aprecierile celor din jur.
Toate aceste schimbări nu s-au obţinut însă uşor. Strategiile neconvenţionale de predare sunt
mult mai greu de folosit decât strategiile convenţionale, necesită o mult mai multă şi laborioasă
pregătire, atenţie din partea profesorului la succesiunea activităţilor, la elaborarea materialului de
studiu şi de muncă independentă şi nu în ultimul rând, mult mai mult timp.
Nu se poate face o delimitare fermă între metodele tradiţionale şi cele moderne deoarece, în
funcţie de abordarea profesorului, bariera dintre ele se atenuează sau chiar dispare. Dacă
conţinuturile informaţionale, mijloacele de învăţământ şi metodele folosite sunt corelate şi integrate
într-un ansamblu coerent care duce la atingerea obiectivelor propuse, atunci strategia didactică
utilizată este cea potrivită.
Totuşi…

De ce să folosim strategii active?

Pentru că:

• învăţarea vine în urma exerciţiului, adică punând în practică ceea ce s-a învăţat pentru a
putea, de exemplu, răspunde la întrebări. Acest lucru îi determină pe elevi să prelucreze
informaţia şi să îi confere un sens găsit de ei.
• elevii învaţă să-şi exprime ideile fără teama de a greşi, pot expune un conţinut de idei mult
mai ordonat, sistematic, clar şi coerent
• învăţarea este mai profundă şi cunoştinţele se aplică mult mai uşor
• elevii dezvoltă aptitudini de gândire mai bune
• deşi sunt foarte mari consumatoare de timp, sunt foarte apreciate de elevi
• sporesc participarea activă, constructivă a elevilor
• lecţiile au un impact mai puternic şi sunt mult mai interesante
• elevii îşi dezvoltă propriile aptitudini de gândire şi de înţelegere propriu-zisă a temei,
exersând în acelaşi timp şi aptitudinile care le vor fi verificate
• elevilor le dispare teama sau indiferenţa faţă de examinarea curentă
• capacitatea de concentrare a atenţiei în timpul lecţiei noi creşte datorită diversităţii
activităţilor
• se schimbă mentalitatea conform căreia şcoala este un loc de „predare-ascultare” a lecţiei
• elevii învaţă să se controleze reciproc şi să se autocontroleze, să aprecieze timpul
• strategiile active cresc curiozitatea şi implicit schimbă motivul pentru care învaţă elevul
(acesta nu mai învaţă, de exemplu, pentru a obţine note bune ca să-şi satisfacă părinţii)

şi mai ales, pentru că:

„(…) elevii acordă învăţământului un interes direct proporţional cu gradul de activitate pe

care le permite s-o desfăşoare. Interesul lor este mai mare dacă pot să rezolve o problemă ei
înşişi printr-o cercetare personală, decât dacă trebuie să asiste la demonstrarea soluţionării
ei.” (Aelbi, p.22)