Sunteți pe pagina 1din 9

RASPUNDEREA CONTRACTUALA

Raspunderea contractuala este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara


pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori
cu întârziere a obligatiilor nascute dintr-un contract valabil încheiat.

Ori de cate ori debitorul nu executa benevol obligatiile asumate, creditorul este indrituit
sa ceara si sa obtina o suma de bani compensatorie reprezentand echivalentul prejudiciului astfel
suferit. Atunci cand obligatia incalcata a fost asumata printr-un contract, ne aflam in fata
raspunderii contractuale.
Doctrina defineste raspunderea contractuala ca fiind “obligatia debitorului unei obligatii
contractuale de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea lato sensu a acestei
obligatii, adica a executarii ei cu intarziere, ori in mod necorespunzator, sau prin neexecutarea ei
in inteles restrans, intrucat aceasta violare a contractului ii este imputabila” (M.E. op cit. p. 7)
sau “obligatia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea,
executarea necorespunzatoare ori cu intarziere a obligatiilor izvorate dintr-un contract valabil
incheiat” ori “dreptul creditorului de a pretinde si obtine de la debitor echivalentul prejudiciului
pe care l-a suferit ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a
obligatiei asumate” , altfel spus, obligatia de reparare a unui prej 747i83h udiciu cauzat printr-o
fapta ilicita” (CS CB op cit. p. 296 .

Fara a avea pretentia unei noi definitii vom spune ca raspunderea contactuala consta in
obligatia debitorului de a repara prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligatiilor sale
contractuale. Avand drept reper fundamental finalitatea reparatorie a intregii raspunderi civile, ne
vom tine departe de a califica drept ilicita si neaparat culpabila fapta debitorului de a nu-si fi
executat obligatiile izvorate din contract.

Despagubirile sau daunele – interese sunt de doua feluri:

1. despagubiri compensatorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru


neexecutarea totala sau partiala a obligatiei;

2.despagubiri moratorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a


executarii cu întârziere a obligatiei. Aceste despagubiri se pot cumula cu executarea în natura a
obligatiei, spre deosebire de despagubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în
natura.

Conditiile raspunderii contractuale.


Plecandu-se de la nevoia tratarii unitare a raspunderii civile, se afirma ca pentru
angajarea raspunderii contractuale sunt necesare urmatoarele conditii: fapta ilicita, adica
incalcarea dreptului de creanta al celeilalte parti prin neexecutarea obligatiilor contractuale,
existenta unui prejudiciu suferit de creditor, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu,
precum si culpa debitorului, numita uneori “vinovatie” ( CSCB op cit . p. 299 IDPD op cit.
p434).
Existenta acestor conditii este dedusa din interpretarea textelor de la art. 1073 - 1090 C.
civ. plecand de la premiza ca orice ipoteza de raspundere vizeaza, in principal, sanctiunea
conduitei vinovate si doar in subsidiar, indemnizarea victimei. Asa se explica extensia de care se
bucura analiza vinovatiei debitorului in toata complexitatea celor doua laturi ale sale: intelectiva
si volitiv afectiva ( ID PD op cit. p 434 - 448)
1. Prejudiciul, reprezinta premiza oricarei situatii de raspundere. El nu este un element al
acesteia, cum uneori se afirma, pentru ca nu deriva din ea. El este ”datul” care impune
raspunderea. De aceea, dupa noi, orice analiza a conditiilor raspunderii nu trebuie sa inceapa cu
fapta supranumita “ilicita” * (v LP op cit. p. 337) ci cu prejudiciul.
In limbajul juridic curent, termenul de prejudiciu are acelasi inteles cu cel de dauna sau
paguba. Asa cum am aratat cand am examinat conditiile raspunderii delictuale, am putea concepe
o distinctie intre acesti doi termeni: paguba si prejudiciu. Pentru o mai mare rigoare
terminologica, am putea privi paguba sau dauna ca fiind orice vatamare, orice rau care afecteaza
fie persoana, in atributele personalitatii, fie patrimoniul.
Paguba, dauna, este simpla leziune sau pierdere de valoare, privita in mod neutru, fara a
o localiza in bunurile sau persoana cuiva, fara a se pune inca problema raspunderii, in timp ce
prejudiciul ar urma sa fie expresia juridica a pagubei, avand, de aceasta data, un subiect care il
resimte si o persoana desemnata a-l repara.
Pentru a se naste obligatia de reparare, prejudiciul trebuie sa fie cert, adica sa aiba o
existenta sigura, neindoielnica. Sunt certe atat prejudiciile actuale cat si cele viitoare, in masura
in care pot fi evaluate sau prezinta suficiente elemente pentru a fi determinate. Potrivit art. 1084
C. civ. daunele interese cuprind atat pierderea suferita, damnum emergens, dar si beneficiul de
care creditorul a fost lipsit, lucrum cessans.
Art. 1085 limiteaza daunele interese la cele care au fost prevazute sau care au putut fi
prevazute la facerea contractului, cu conditia ca prejudiciul sa nu fi fost creat printr-o fapta
intentionata. Atunci cand incalcarea obligatiei contractuale este rodul dolului, daunele interese
vor cuprinde intreg prejudiciul suferit de creditor, atat cel previzibil cat si cel neprevizibil.
Aceeasi solutie se impune in cazul culpei grave potrivit adagiului Culpa lata dolo aequiparatur.
Este unul dintre putinele cazuri in materia raspunderii contractuale unde forma culpei
influenteaza intinderea reparatiei.
In privinta prejudiciilor morale, asa cum am aratat atunci cand am analizat conditiile
raspunderii delictuale, pentru argumentele acolo prezentate, consideram ca ele nu sunt simple
specii ale prejudiciilor reparabile, astfel incat actiunea pe care victima o are impotriva autorului
nu poate fi in daune interese ci in remedii adecvate situatiei injuste in care se afla victima.

2. Incalcarea unei obligatii contractuale care poate fi: neexecutare totala sau partiala a
obligatiei asumate prin contract, executare necorespunzatoare sau executare cu intarziere a
obligatiei.
Obsesia doctrinei noastre privind rolul educativ al raspunderii intemeiate pe culpa duce
la calificarea acestei nerespectari a obligatiei izvorate din contract ca fiind ilicita pentru ca
incalca dreptul subiectiv al creditorului (CS CB p cit. p. 298, LP p. 337, ID PD p. 433) Se
promoveaza astfel un ilicit abstract si obiectiv ce decurge din insasi cauzarea prejudiciului. In
opinia noastra, ilicitul civil in materia raspunderii contractuale nu ajuta la nimic pentru ca el nu
influenteaza cu nimic intinderea reparatiei. Simpla incalcare a obligatiei asumate prin contract
este suficienta pentru antrenarea obligatiei de reparare. Termenul “ilicit” risca sa isi piarda
sensul sau adevarat daca il vom folosi ori de cate ori debitorul nu-si respecta obligatiile asumate.
Bunaoara, credem ca ar fi excesiv sa spunem ca nerespectand conditiile de calitate stipulate in
contract, debitorul savarseste o fapta ilicita propriu zisa. Daca fapta de a incalca o obligatie
contractuala este ilicita, ea poate primi, pe langa raspunderea civila si alte sanctiuni care exced
dreptului civil.
Intr-o lucrare de referinta in materia obligatiilor civile, autorul face urmatoarea afirmatie
pe care o gasim cat se poate de transanta : “ conditia necesara si suficienta a raspunderii
contractuale este neexecutarea obligatiei” (Boris Starck, op cit. p. 612) Teza este exacta la
obligatiile de rezultat, unde simpla nerealizare a acestuia, atrage raspunderea debitorului care
este aici o raspundere obiectiva. In cazul obligatiilor de mijloace, proba include, de aceasta dat,
culpa debitorului.

3. Raportul de cauzalitate dintre neexecutarea lato sensu a obligatiilor contractuale si


prejudiciul suferit de creditor. Aceasta conditie rezulta expres din art. 1086 C. civ. potrivit
caruia “Daunele interese nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si
necesara a neexecutarii obligatiei” . Prin urmare, cauzalitatea ceruta de lege este una directa iar
existenta ei este prezumata de lege.
Art. 1082 C. civ. dispune ca debitorul este indatorat la plata de despagubiri in afara de
cazul in care neexecutarea, executarea necorespunzatoare, sau executarea cu intarziere provin
dintr-o cauza straina car nu-i poate fi imputata iar art. 1083 C. civ. dispune ca debitorul nu poate
fi obligat cand neexecutarea lato sensu a contractului se datoreaza cauzei straine, care, in aceasta
materie este forta majora, cazul fortuit, fapta creditorului si fapta tertului. La obligatiile de
rezultat, fapta prejudiciabila este dedusa din insasi nerealizarea rezultatului promis, in timp ce la
obligatiile de mijloace culpa debitorului va trebui dovedita de creditor

4. Culpa debitorului. Conditia culpei este si ea dedusa din interpretarea art. 1080, 1082,
1083 C. civ. Gravitatea culpei avuta in vedere nu este in toate cazurile aceeasi.
La obligatiile de mijloace, stadardul obisnuit este cel al unui bonus pater familias, culpa
fiind determinata in raport de continutul concret al obligatiei asumate. Daca in cazul medicului si
culpa levissima este suficienta pentru declansarea raspunderii, in alte cazuri, gravitatea culpei
este diferita, dupa natura contractului. Astfel, la contractul de mandat gratuit, potrivit art. 1540
alin. 2 C. civ. “raspunderea se aplica cu mai putina rigurozitate decat in caz contrariu” in timp ce
la contractul de depozit cu titlu oneros, potrivit art. 1600 C.civ. raspunderea depozitarului este
mai riguroasa. In jurisprudenta franceza este mult discutat transportul gratuit, unde doar culpa
lata declanseaza raspunderea transportatorului.

Trebuie dovedita culpa debitorului?. Problema cea mai discutata este daca trebuie
dovedita culpa debitorului. Asa cum am aratat, la obligatiile de rezultat, raspunderea contractuala
seinfatiseaza ca o veritabila raspundere obiectiva pentru ca simpla nerealizare a rezultatului
convenit atrage raspunderea, indiferent de existenta culpei, de forma si gravitatea ei. La
obligatiile de mijloace insa, creditorul are a dovedi culpa debitorului.
Aceasta distinctie nu jusitifica insa preocuparea doctrinei care, asimiland notiunea de
vinovatie in vederea unei unificari terminologice in materia raspunderii, examineaza in detaliu
cele doua laturi ale acesteia, intelectiva si volitiv-afectiva, cu luarea in considerare a tuturor
proceselor psihice ale faptuitorului.
In ce ne priveste, o asemenea introspectie in latura subiectiva a faptei o gasim excesiva si
inutila pentru scopul fundamental al raspunderii civile este repararea prejudiciului suferit de
victima, astfel ca, de cele mai multe ori, simpla neexecutare a obligatiei contractuale naste
obligatia de indemnizare a victimei, fara sa se puna vreodata in practica problema de a se dovedi
daca si in ce conditii debitorul a prevazut sau ar fi trebuit sa prevada rezultatul pagubitor la care
victima a fost expusa. Rareori dozarea culpei este necesara pentru stabilirea intinderii reparatiei.
Cat priveste termenul de vinovatie, asa cum am mai aratat, il gasim nepotrivit pentru
raspunderea civila iar unificarea terminologica a raspunderii nu se jusitifica in conditiile in care
intre cele doua raspunderi, civila si penala, exista o deosebire esentiala legata de finalitatea lor
diferita. A spune ca debitorul este vinovat pentru incalcarea obligatiei sale contractuale ni se pare
un limbaj artificial.
Consecventi conceptiei pe care o propunem de a privi intreaga raspundere civila
indreptata catre victima care aspira la indemnizare si mai putin catre agentul care trebuie
sanctionat, vom afirma ca de fapt doua sunt conditiile raspunderii contractuale: prejudiciul si
cauzalitatea.
Conditiile acordarii de despagubiri

1.Prejudiciul consta în consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte


ale încalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinând creditorului sau contractual, prin
neexecutarea prestatiei sau prestatiilor la care s-a îndatorat. În masura în care nu exista
prejudiciu, actiunea creditorului având ca obiect plata despagubirilor urmeaza sa fie respinsa ca
fiind lipsita de interes.

Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, fapta care consta în neexecutarea sau
executarea necorespunzatoare a obligatiei asumate. Sarcina probei prejudiciului revine
creditorului, cu exceptia situatiilor în care întinderea prejudiciului este stabilita de lege( de
exemplu, în cazul obligatiilor care au ca obiect sume de bani, când legea fixeaza drept
despagubire dobânda legala).

2.Vinovatia debitorului reprezinta latura subiectiva a faptei debitorului, în sensul ca neexecutarea


sau executarea necorespunzatoare, executarea cu întârziere a obligatiei îi este imputabila. În
principiu, pâna la proba contrara, neexecutarea obligatiei este imputabila debitorului.

Referitor la proba acestei conditii, distingem urmatoarele situatii:

• în cazul obligatiilor de a nu face, creditorul va trebui sa dovedeasca faptul savârsit de debitor


prin care s-a încalcat obligatia;

• în cazul obligatiilor de a da si a face, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, iar


daca face aceasta dovada neexecutarea se prezuma, cât timp debitorul nu dovedeste executarea.

Debitorul va fi exonerat de raspundere numai daca va dovedi ca neexecutarea obligatiei se


datoreaza cazului fortuit, fortei majore sau vinovatiei creditorului.

3.Punerea debitorului în întârziere Punerea în întârziere consta într-o manifestare de vointa din
partea creditorului, prin care ele pretinde executarea obligatiei de catre debitor.

Debitorul este pus de drept în întârziere în urmatoarele cazuri:

1.în cazurile determinate de lege (punerea în întârziere legala – art. 1079 pct. 1 Cod civil), de
câte ori legea face sa curga de drept dobânda, care tine loc de daune- interese la obligatiile ce au
ca obiect sume de bani;

2.când partile au convenit expres ca debitorul este în întârziere la împlinirea termenului (art.
1079 pct.2 Cod civil – punerea în întârziere conventionala);

3.când obligatia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinita decât într-un termen determinat, pe care
debitorul l-a lasat sa expire fara sa-si execute obligatia(art. 1079 pct. 3 si art. 1081 Cod civil);

4.în cazul obligatiilor continue, cum sunt obligatiile de furnizare a energiei electrice sau a apei;

5.în cazul încalcarii obligatiilor de a nu face (art. 1072 Cod civil).

Punerea în întârziere a debitorului produce urmatoarele efecte juridice:

• de la data punerii în întârziere debitorul datoreaza daune –interese moratorii;


• din acest moment creditorul este îndreptatit sa pretinda daune-interese compensatorii;

• când obligatia consta în a da un bun individual determinat, ca efect al punerii în întârziere,


riscul se stramuta asupra debitorului.

4.Evaluarea despagubirilor

Evaluarea judiciara .Modalitatea evaluarii despagubirilor de catre instanta de judecata este


reglementata de art. 1084-1086 Cod civil:

• la stabilirea despagubirilor, instanta de judecata va avea în vedere atât pierderea efectiv suferita
cât si câstigul pe care creditorul nu l-a putut realiza;

• în principiu, debitorul va fi obligat sa repare numai prejudiciul previzibil la momentul


încheierii contractului;

• debitorul este obligat sa repare numai prejudiciul direct, care se afla în legatura cauzala cu
faptul care a determinat neexecutarea contractului.

Evaluarea legala Evaluarea legala exista în cazul prejudiciului suferit de creditor pentru
neexecutarea unei obligatii având ca obiect o suma de bani. Astfel, conform art. 1088 Cod civil,
„la obligatiile care de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot
cuprinde decât dobânda legala, afara de regulile speciale în materie de comert, de fidejusiune, de
societate. Aceste daune – interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica vreo paguba;
nu sunt debite decât din ziua cererii în judecata, afara de cazurile în care , dupa lege, dobânda
curge de drept.”

Evaluarea conventionala Un alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea facuta
prin conventia partilor. Acest lucru se realizeaza prin inserarea în contract a unei clauze numita
clauza penala.

Clauza penala este definita ca fiind acea conventie accesorie prin care partile determina
anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu
întârziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau.

Clauza penala prezinta urmatoarele caractere juridice:

• este o conventie accesorie;

• scopul clauzei penale este determinarea anticipata a cuantumului despagubirilor ce vor fi platite
de catre debitor si nu crearea unei posibilitati pentru debitor de a se libera de obligatia principala
asumata printr-o alta prestatie;

• în temeiul principiului pacta sunt servanda, instanta de judecata nu are posibilitatea de a reduce
sau de a mari cuantumul clauzei penale ;

• daca s-a stipulat pentru executarea cu întârziere, creditorul poate solicita atât executarea în
natura cât si clauza penala, daca a fost stipulata pentru neexecutare, ea nu va putea fi cumulata cu
executarea în natura;

• clauza penala este datorata numai daca sunt întrunite conditiile necesare acordarii de
despagubiri, fara însa a se mai face dovada existentei prejudiciului de catre creditor;
• creditorul obligatiei cu clauza penala este un simplu creditor chirografar.

Deosebirea dintre raspunderea contractuala si raspunderea delectuala

Cu privire la domeniul de aplicare: raspunderea delictuala intevine in toate situatiile cand un


prejudiciu este cauzat unei persoane prin incalcarea unei obligatii legale cu caracter general, care
incumba tuturor,Este prejudiciul material suferit de o persoana sau adus unei persoane ca urmare
a savarsirii unei fapte ilicite.
Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a
repara prejudicial produs.
1. Persoana fizica sau juridica ce sufera un prejudiciu sau o vatamare a drepturilor sale prin fapta
ilicita a unei alte persoane si care este indreptatita sa
(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un
proces ce se poate naste (art. 1704 Cod Civil) prin concesii reciproce, .
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici
principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici
principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Actiune ori inactiune a unei persoane fizice, sau juridice, prin care se incalca o norma de
conduita obligatorie.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii,
modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin
puterea de stat.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin
puterea de stat.
1. Comunicare scrisa, adresata ardesata direct sau prin executorul judecatoresc, prin care se cere
debitorului executarea obligatiei scadente.
Uzucapiune, mod de dobandire a dreptului la proprietate si a altor drepturi reale, usufruct, uz,
abitatie, servitute, superficie, prin exercitarea posesiunii asupra unui bun imobil o perioada
prevazuta de lege.
Sanctiune care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti intrucat acesta a fost
incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu incalcarea conditiilor de validitate
ale actului respectiv. in timp ce raspunderea contractuala intevine numai atunci cand creditorul
contractual sufera o paguba ca urmare a neexecutarii obligatiilor contractuale de catre debitorul
sau.
- proba culpei: in cazul majoritatii cazurilor de raspundere civila delictuale, victima trebuie sa
faca dovada culpei autorului, chiar daca aceasta dovada se face prin intermediul prezumtiilor
simple legate de celelalte elemente dovedite ale raspunderii; dimpotriva, in cazul obligatiilor de
rezultat de sorginte contractuala, culpa autorului prejudiciului este prezumata relativ ca urmare a
neajungerii la rezultatul scontat prin contract .
- intinderea reparatiei: in cazul raspunderii civile delictuale, intinderea reparatiei se stabileste
in functie de cuantumul prejudiciilor directe, previzibile si imprevizibile; in cazul raspunderii
contractuale, prejudiciile imprevizibile nu pot face obiectul reparatiei decat daca debitorul se
face vinovat de dol in neexecutarea obligatiilor contractuale;
- in materie delictuala, daca prejudiciul este cauzat de doua sau mai multe persoane, acestea
sunt obligate la reparatie in mod solidar (conform art. 1003 Cod civil); dimpotriva in materie
contractuala solidaritatea nu se prezuma ci trebuie stipulata expres pentru a opera, raspunderea
fiind divizibila in functie de numarul debitorilor;
- capacitatea de a raspunde: in materie delictuala raspund toate persoanele despre care se
dovedeste ca au actionat cu discernamant, indiferent de varsta sau de starea lor psihica; in
materie contractuala, capacitatea de a raspunde se suprapune peste capacitatea de exercitiu, care
se dobandeste la implinirea varstei de 18 ani, avand in vedere ca pentru antrenarea raspunderii
civile contractuale, fapta ilicita trebuie sa constea in neindeplinirea obligatiilor asumate printr-un
contract valabil incheiat.
- punerea in intarziere - in materie delictuala, autorul faptei prejudiciabile sau persoana
raspunzatoare este de drept pusa in intarziere; in materie contractuala, punerea in intarziere de
drept se realizeaza numai in cazurile de exceptie prevazute de art. 1079 Cod civil, in celelalte
cazuri fiind necesara punerea in intarziere a debitorului prin notificare sau somatie expediata prin
intermediul executorului judecatoresc.
- prescriptia dreptului la actiune: in materie delictuala este de 3 ani, in timp ce in materie
contractuala exista numeroase termene speciale de prescriptie .
- conventiile de neraspundere intervenite inainte de savarsirea faptei ilicite sunt de regula lovite
de nulitate in materie delictuala; in materie contractuala clauzele de neraspundere sunt valabile in
anumite limite.
Bibliografie
1.www.scritube.com

2.www.e-referate.ro › Drept

3.www.hamangiu.ro/

4.www.euroavocatura.ro › Articole › Drept Civil

5.www.stiucum.com/.../Raportul-dintre-raspunderea-ci13429.php
Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Catedra: Drept Patrimonial

Referat
La disciplina: Drept civil

Tema: Răspunderea contractuală

A elaborat: st.gr.DP0922 Amarii Cristina

A verificat: conf.univer. Alla Climov

Chişinău 2011