Cezar Bîrzea

CULTURA CIVICÃ
Manual pentru învãþarea la distanþã

3
EDITURA TREI
1999
 EDITORI
MARIUS CHIVU
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
COPERTA
DAN STANCIU
Lucrare apãrutã cu sprijinul
Comisiei Europene. Programul Tempus
© EDITURA TREI, 1999
ISBN 973-9419-35-6
CUPRINS
I. DEMOCRAÞIA / 11
Modulul 1. Ce este democraþia? / 12
Modulul 2. Evoluþia ideii democratice / 15
Modulul 3. Democraþia ca formã de guvernare / 19
Modulul 4. Procesul de tranziþie la societatea democraticã / 23
II. PRINCIPIILE DEMOCRAÞIEI MODERNE / 29
Modulul 5. Pluralismul / 30
Modulul 6. Statul de drept / 38
Modulul 7. Drepturile omului / 44
III. VALORILE DEMOCRATICE / 51
Modulul 8. Egalitatea / 52
Modulul 9. Libertatea / 57
Modulul 10. Dreptatea / 62
Modulul 11. Toleranþa / 66
Modulul 12. Diversitatea / 70
IV. CETÃÞENIA / 79
Modulul 13. Cetãþenii ºi cetãþenia / 80
Modulul 14. Socializarea politicã / 88
Modulul 15. Cultura civicã / 93
Modulul 16. Societatea civilã / 100
V. PERSPECTIVELE DEMOCRAÞIEI / 107
Modulul 17. Între teorie ºi practicã: idealul democratic
ºi limitele democraþiei procedurale / 109
Anexa I. CONSTITUÞIA ROMÂNIEI (1991) / 117
Anexa II. DECLARAÞIA UNIVERSALÃ A DREPTURILOR
OMULUI (O.N.U., 1948) / 175
Anexa III. CONVENÞIA EUROPEANÃ A DREPTURILOR
OMULUI (Consiliul Europei, 1950) / 182
 INTRODUCERE

Aºa cum era de aºteptat, opþiunea pentru democraþie ºi in-

stituþionalizarea ei în România au dus la apariþia unei cereri
imense de informaþie ºi formare în acest domeniu. Cum majo-
ritatea actorilor sociali au fost formaþi înainte de 1989, pe baza
altei paradigme politice, s-a încercat sã se compenseze acest
decalaj printr-o infuzie masivã de informaþie privind cultura
democraþiei. Au apãrut astfel numeroase scrieri ale autorilor
români ºi au fost traduse lucrãri de referinþã în materie, aºa
cum este cartea lui Almond ºi Verba „Cultura civicã“. Sã adã-
ugãm manualele ºcolare (îndeosebi dupã introducerea materiei
„Cultura civicã“) ºi cursurile universitare specializate ºi vom
avea imaginea unor eforturi intense, în condiþii în care oferta
rãmâne încã departe de amploarea cererii.
Pe acest fond de interes crescut pentru formarea în domeniul
culturii civice, cartea de faþã îºi propune sã aibã propria sa
identitate. Aceastã identitate este datã de:
– problematica abordatã;
– utilizatorii direcþi;
– modul de organizare.

Problematica abordatã acoperã, în linii mari, cunoºtinþele

minimale pe care un funcþionar public trebuie sã le deþinã, in-
diferent de formarea lui iniþialã. Aceste cunoºtinþe se referã la
democraþie ºi instituþiile democratice, la principiile ºi valorile
6 7
democraþiei, la cetãþenie ºi la viitorul democraþiei ca ideal ºi sã se asigure cã a învãþat temeinic conþinutul modulului prece-
metodã de guvernare. Pentru a evita paralelismele ºi a facilita dent. Aceste module au logica lor, astfel cã progresia de la unul
învãþarea eficientã, am selectat cunoºtinþele de bazã ale teoriei la altul nu trebuie sã se facã la întâmplare. Rezultatele la testele
ºi practicii democraþiei, fãrã referire particularã la una sau alta de autoevaluare vor fi corectate pe baza unei grile standard ºi
din instituþiile publice. Acest gen de abordãri specializate poa- vor fi comunicate ºi discutate cu beneficiarii, atât pe parcurs,
te fi gãsit în alte cursuri, adiacente ºi complementare cursului dupã fiecare mare unitate de conþinut, cât ºi în final. La sfâr-
nostru. ºitul programului de pregãtire, studenþii vor prezenta un pro-
Utilizatorii prezumtivi sunt funcþionarii publici care au o iect care sã valorifice ansamblul competenþelor dobândite.
formare iniþialã eterogenã (de fapt, orice tip de studii universi- În sfârºit, anexele cursului oferã informaþii utile pentru
tare), dar beneficiazã deja de o experienþã practicã în adminis- completarea modulelor: textele integrale ale documentelor in-
traþia publicã. Din acest motiv, am pus accentul pe cunoºtinþe ternaþionale de protecþie a drepturilor omului ºi textul Consti-
minimale ºi pe o prezentare simplã, accesibile ºi specialiºtilor tuþiei României. Testele de autoevaluare vor face referire, pe
cu altã pregãtire iniþialã decât ºtiinþele sociale. În unele cazuri, lângã cunoºtinþele de bazã cuprinse în module, la informaþiile
date fiind limitele noastre, nu am putut defini sau aprofunda ºi sursele incluse în aceste anexe.
unele concepte colaterale, pe care beneficiarii vor trebui sã ºi
le clarifice prin consultarea unor dicþionare de specialitate sau
prin discuþii individuale cu tutorii care pun în aplicare acest
curs.
Organizarea ºi modul de prezentare se preteazã la condiþi-
ile specifice ale unui curs de învãþare la distanþã. Organizarea
tematicã urmeazã cinci axe principale, corespunzãtoare mari-
lor unitãþi tematice: funcþionarea democraþiei ca sistem politic,
principiile democraþiei moderne, valorile democratice, cetã-
þenia ºi perspectivele democraþiei. În interiorul fiecãreia dintre
aceste unitãþi tematice, existã un numãr variabil de module. Fie-
care modul are autonomie pedagogicã (obiective, conþinuturi
ºi teste de evaluare proprii) ºi o anumitã pondere în configura-
þia tematicã globalã. Studenþii sunt invitaþi sã înveþe temeinic
fiecare modul ºi sã se asigure de acest lucru prin utilizarea unor
teste de autoevaluare care vor fi accesibile separat, în comple-
tarea acestui curs. Dat fiind faptul cã este vorba de studenþi
adulþi, suficient de motivaþi ºi obiºnuiþi deja cu exigenþele
muncii responsabile, nu am considerat cã este nevoie sã con-
trolãm pe cale administrativã modul în care fiecare beneficiar
îºi completeazã testele de autoevaluare. În acest sens, se reco-
mandã sã nu se treacã la modulul urmãtor fãrã ca beneficiarul

8 9
 I
DEMOCRAÞIA

În aceastã primã parte a cursului nostru vom încerca sã pre-

zentãm cunoºtinþele de bazã despre democraþie, în dubla sa
ipostazã de ideal ºi metodã de guvernare.
În mod concret, dupã studierea celor patru module care
compun aceastã primã parte („Ce este democraþia?“, „Evoluþia
ideii democratice“, „Democraþia ca formã de guvernare“ ºi
„Procesul de tranziþie la societatea democraticã“), cu ajutorul
textelor auxiliare prezentate în anexã, utilizatorii cursului vor
trebui sã facã dovada învãþãrii urmãtoarelor conþinuturi-cheie:
– definiþia democraþiei;
– originile istorice ale democraþiei;
– etapele evoluþiei democratice;
– principiile guvernãrii democratice;
– criteriile minimale ale democraþiei;
– democraþia directã ºi democraþia reprezentativã;
– democraþia majoritãþii ºi democraþia minoritãþii;
– democraþia guvernatã ºi democraþia guvernantã;
– definiþia tranziþiei democratice;
– modele ale tranziþiei de la dictaturã la democraþie;
– etapele tranziþiei postcomuniste.

10 11
 Modulul 1. Ce este democraþia?
Cuvântul „democraþie“ este astãzi foarte des folosit. El este
atât de mult prezent în limbajul cotidian, încât pare cã toatã lu-
mea subînþelege acelaºi lucru: libertate, egalitate, pluralism,
guvernarea majoritãþii, drepturile omului, societatea civilã. În
realitate, deºi redusã de multe ori la aceste criterii particulare,
democraþia nu este sinonimã cu una sau alta din aceste carac-
teristici, considerate izolat. Aºa cum vom vedea în acest mo-
dul, democraþia înseamnã toate aceste criterii laolaltã ºi încã
ceva mai mult: un ideal ºi un proiect în permanentã construc-
þie. Cu alte cuvinte, democraþia nu este o chestiune de „totul
sau nimic“, ci un proces evolutiv, de apropiere treptatã de acest
ideal.
Democraþia este în acelaºi timp o metodã de guvernare ºi o
valoare. În prima ipostazã, o societate poate fi consideratã ca
democraticã atunci când autoritatea publicã este aleasã ºi ac-
ceptatã de cetãþeni. Ca valoare sau ideal, democraþia presupune
cã membrii unei societãþi devin stãpâni pe propriul lor destin.
Cum nici o societate nu a reuºit sã realizeze în întregime exi-
genþele celei de a doua ipostaze, a rezultat o aspiraþie perma-
nentã spre îndeplinirea democraþiei ca ideal. Astfel spus, chiar
dacã o societate a atins criteriile minimale ale unei democraþii,
aceasta nu înseamnã nici „sfârºitul istoriei“ (Fukuyama) ºi nici
stagnarea proiectului de emancipare umanã. Democraþia nu
este un patrimoniu, o stare finalã sau o achiziþie definitivã. În
orice moment, datoritã naturii fiinþei umane, existã riscul reve-
nirii vechilor demoni ai intoleranþei ºi rasismului, ai autorita-
rismului ºi etatismului exacerbat.
Între ideal ºi realitate a existat întotdeauna un decalaj, ast-
fel încât ceea ce numim „societate democratic㓠este de fapt o
stare relativã într-o evoluþie perpetuã. Chiar ºi societãþile occi-
dentale, recunoscute ca fiind etalonul guvernãrii democratice,
au limitele lor în acest sens. Un exemplu este oferit de Anthony
Arblaster (1998, p. 28). Este cazul Marii Britanii, de care ni-
meni nu se îndoieºte cã nu ar fi o societate democraticã. Cu
12
toate acestea, spune Arblaster, Marea Britanie nu îndeplineºte
în mod perfect criteriul „guvernãrii de cãtre popor“. În ultimii
40 de ani, guvernul britanic a reprezentat doar majoritatea sim-
plã a celor care au votat. Cum au fost situaþii de participare la
alegeri de 40% din electorat, rezultã cã restul de 60% nu s-au
pronunþat asupra guvernanþilor. Principiul „guvernãrii de cãtre
popor“ nu a funcþionat deci decât pentru cei care au votat.
Chiar dacã este un concept relativ, experienþa societãþilor
moderne conferã totuºi cuvântului „democraþie“ un conþinut
destul de precis. Etimologic, „democraþia“ vine de la cuvintele
greceºti „demos“ (popor) ºi „kratos“ (putere sau guvernare).
Din combinarea lor, a reieºit definiþia cea mai uzualã a demo-
craþiei: „guvernarea de cãtre popor“. Aceastã construcþie prin
juxtapunerea a doi termeni autonomi a creat de la început o
ambiguitate funcþionalã, prezentã pânã în zilele noastre. Pe de
o parte, „demos“ desemna ansamblul cetãþenilor care populau
un polis sau cetatea-stat. Pe de alta, „kratos“ putea însemna
atât „putere“ cât ºi „guvernare“, deci douã lucruri relativ dife-
rite. Astfel încât existenþa „demosului“ nu înseamnã neapãrat
ºi putere. De exemplu, o democraþie formalã, în care poporul
pare sã deþinã puterea prin reprezentanþii sãi, poate masca de
fapt o distribuþie nedemocraticã a puterii. Invers, într-o demo-
craþie unde un monarh conduce formal (cum este cazul monar-
hiilor constituþionale occidentale de astãzi), puterea realã o
exercitã de fapt poporul.
Sensul modern al democraþiei s-a îndepãrtat mult ºi s-a ex-
tins în raport cu aceastã definiþie iniþialã, prin combinarea lui
„demos“ ºi „kratos“. Democraþia se aplicã astãzi nu doar gu-
vernãrii poporului de cãtre popor, ci întregii sfere a deciziilor
colective. Cum viaþa noastrã se desfãºoarã cel mai mult în for-
me colective de organizare (comunitãþi, grupuri sociale, orga-
nizaþii, instituþii), deciziile colective au devenit prevalente. Din
acest motiv, principiile vieþii democratice s-au extins la orice
formã colectivã de organizare. În acest sens, la fel ca în „gu-
vernarea poporului de cãtre popor“, vorbim de democraþie în
13
condiþiile în care deciziile colective se bazeazã pe douã princi-
pii independente:
– controlul popular asupra deciziilor colective;
– egalitatea drepturilor în ce priveºte exercitarea acestui
control colectiv.
Rezultã cã democraþia nu se referã doar la domeniul guver-
nãrii, ci la orice formã de decizie colectivã. Dat fiind însã fap-
tul cã statul este cea mai inclusivã ºi cea mai vastã formã de
asociaþie, toþi cetãþenii sunt interesaþi de modul în care se apli-
cã principiile democratice (controlul popular ºi egalitatea drep-
turilor) la nivelul statului.
În concluzie, aplicând cele douã principii la forma de gu-
vernare numitã democraþie, putem spune cã un stat este demo-
cratic atunci când:
– guvernarea este controlatã de cetãþeni prin alegeri libere;
– toþi adulþii au dreptul de a vota ºi de a fi aleºi;
– drepturile politice ºi civile sunt garantate legal.
Bibliografie
ARBLASTER, A. Democraþia. Bucureºti, CEU — Ed. Du
Style, 1998.
BEETHAM, D.; BOYLE, K. Démocratie. Questions et répons-
es, Paris, UNESCO, 1995.
FINLEY, M. J. Democracy: Ancient and Modern, London,
Chatto and Windus, 1973.
HELD, D. The Foundations of Democracy, Cambridge,
Poliy Press, 1988.
LINDSAY, A. D. The Essentials of Democracy, London,
Oxford University Press, 1985.
LIVELY, J. Democracy, Oxford, Basil Blackwell, 1975.
MACPHERSON, C. B. The Real World of Democracy, Oxford,
Clarendon Press, 1966.
SARTORI, G. The Theory of Democracy Revisited, Chatham,
N.Y., Chatham House, 1987, 2 vol.
SPRANGERS, Th. A Reason and Democracy, Cambridge,
Polity Press, 1988.
14
Modulul 2. Evoluþia ideii democratice
Nu numai cuvântul democraþie vine din cultura greacã, dar
ºi primele experienþe ºi activitãþi democratice. Începând cu
anul 594 î.e.n., dupã mulþi ani de dispute între aristocraþi ºi po-
pulaþia sãracã, dupã experienþe similare ºi în alte cetãþi-stat ale
lumii antice greceºti, Atena a instituit o nouã formã de organi-
zare a vieþii publice, numitã democraþie. Conform Constituþiei
lui Solon, care a legiferat pentru prima datã democraþia atenia-
nã, puterea nu mai revenea exclusiv patriarhilor. Chiar dacã
funcþiile publice mai importante erau deþinute în continuare de
clasa ce mai înaltã, clasa de jos capãtã dreptul de a participa la
Adunare sau „Ecclesia“ ºi de a forma juriile care decideau atât
asupra vinovãþiei sau nevinovãþiei, cât ºi asupra sentinþelor în
tribunale. Începând cu acest moment istoric (vezi în acest sens
descrierea fãcutã de Aristotel în „Constituþia atenianã“), „polis“-ul
sau cetatea-stat a devenit o entitate politicã autonomã care se
autoguverneazã prin participare popularã. „Polis“-ul este deci o
societate politicã (nu un stat democratic, în sens modern), care
fãcea posibilã participarea directã a cetãþenilor pe douã cãi. Pe
de o parte, orice atenian liber avea dreptul sã participe la deci-
ziile cetãþii, în cadrul Adunãrii sau „Ecclesia“ (corpul suveran
compus din ansamblul cetãþenilor care, în cazul unui oraº
antic, nu depãºea niciodatã 50.000 de cetãþeni, cvorum-ul de
6.000 fiind întotdeauna obligatoriu). Pe de altã parte, toate
funcþiile legate de guvernare ºi administrarea legilor votate de
cetãþeni se ocupau nu prin competiþie electoralã, ci prin tragere
la sorþi. Se desemnau astfel aproximativ 6.000 de juraþi care
trebuiau sã reprezinte opinia popularã în activitatea tribunale-
lor.
Dupã lungi dezbateri ºi controverse legate de dobândirea ºi
legitimarea puterii (monarh/cler, suveran/nobili), douã mo-
mente au marcat evoluþia ideii democratice: ponderea datã in-
dividului de cãtre Reformã (Dumnezeu se adreseazã direct in-
dividului, fãrã intermediari) ºi „umanismul civic“ al lui Ma-
chiavelli. O altã influenþã decisivã a fost apariþia liberalismu-
15
lui (Hobbes ºi Locke) ºi, mai ales, momentul de rupturã produs
de Revoluþia Francezã (1789). Începând cu Revoluþia Fran-
cezã, democraþia nu mai este un simplu concept sau obiect de
dispute filosofice, ci o realitate politicã. Principiile ºi exemplul
Revoluþiei Franceze au inspirat direct revoltele sclavilor din
Caraibe ºi America de Sud ºi au pus într-o nouã perspectivã
problema puterii populare.
Una din schimbãrile cele mai semnificative a fost depla-
sarea accentului de la micro-democraþia statului-cetate atenian
(cu derivaþiile lui ulterioare în Roma anticã ºi republicile italie-
ne) la statul-naþiune. Democraþia este aplicatã la scarã largã,
ceea ce a dus la adoptarea de noi principii (inexistente în de-
mocraþia anterioarã, fondatã exclusiv pe ideea participãrii di-
recte):
– reprezentarea, ca soluþie la faptul cã statul-naþiune are o
populaþie numeroasã, care nu poate participa direct în totali-
tatea sa;
– sufragiul universal, respectiv dreptul fiecãrui cetãþean de
a alege ºi de a fi ales;
– statul de drept, care garanteazã egalitatea tuturor cetãþeni-
lor în faþa legii;
– pluralismul, atât al partidelor ºi organizaþiilor politice, cât
ºi al instituþiilor civice;
– separarea puterilor în stat.
Evoluþia ideii democratice în epoca modernã a avut trei
faze.
La început, începând cu sec. XVIII, democraþia a fost vãzu-
tã ca un mijloc al libertãþii. În aceastã perspectivã, democraþia
este în primul rând un sistem de guvernare care tinde sã inclu-
dã libertatea în relaþiile de conducere ºi supunere pe care orice
formã de societate structuratã le impune. Autoritatea este indis-
pensabilã, dar ea trebuie sã fie compatibilã cu libertatea guver-
naþilor.
Evident, existã diverse interpretãri politice ale cuvântului
libertate. Cea din care s-au inspirat fondatorii democraþiei mo-
derne este libertatea ca prerogativã inerentã a oricãrei fiinþe
16
umane. Este în acelaºi timp o libertate-autonomie (absenþa con-
strângerilor, îndeosebi a celor rezultate din arbitrarul politic) ºi
libertatea-participare, care constã în implicarea guvernaþilor
la exercitarea puterii (ceea ce împiedicã instaurarea unei auto-
ritãþi discreþionare). În aceastã perspectivã, democraþia este un
regim al libertãþii politice, în care se garanteazã atât autonomia
guvernaþilor, cât ºi asocierea lor la deciziile colective. Acest re-
gim este asigurat prin intermediul drepturilor politice, prin sis-
temul electoral ºi prin libertãþile incluse în cadrul drepturilor
omului: libertatea de opinie, libertatea presei, libertatea de aso-
ciere etc. (vom reveni asupra lor în modulul destinat „Dreptu-
rilor omului“). Aceastã etapã, centratã pe ideea de libertate,
marcheazã întreaga istorie a ideii democratice începând cu Re-
forma (sec. XVI), pânã la filosofii iluminiºti din sec. XVIII (în
care opera cea mai reprezentativã este „Contractul social“ al
lui Rousseau) ºi „Declaraþia drepturilor omului ºi ale cetãþea-
nului“ (1789–1791). Omul este liber prin natura sa, iar siste-
mul politic trebuie sã-i garanteze ºi sã-i perfecþioneze aceastã
condiþie naturalã. Democraþia înseamnã subordonarea libertãþii
politice faþã de libertatea civilã sau personalã a individului.
În cea de a doua fazã, democraþia este vãzutã ca un instru-
ment al justiþiei sociale ceea ce implicã deja extinderea ideii
democratice la raporturile economice ºi sociale. Dupã ce, în
prima fazã, postulatul libertãþii fusese admis ca principiu fun-
damental al societãþii politice, primele efecte ale revoluþiei in-
dustriale au pus o nouã problemã: cum sã se asigure egalitatea
în faþa prosperitãþii. Cu alte cuvinte, cum sã se împiedice trans-
formarea libertãþii într-un privilegiu doar pentru unii. Liberta-
tea nu este efectivã decât atunci când permite accesul la servi-
cii sociale ºi când este coroboratã cu echitatea ºi justiþia soci-
alã. În ultimã instanþã, nu are prea mare importanþã faptul cã
omul este liber sã gândeascã ºi sã se exprime dacã situaþia sa
economicã îl condamnã la marginalizare sau excludere socialã.
Aºa a apãrut ideea de democraþie socialã care pune în dis-
cuþie problemele-cheie ale proprietãþii, ale condiþiilor de mun-
cã, calitãþii vieþii ºi securitãþii sociale. Ca sã devinã autenticã,
17
democraþia trebuie sã asigure o repartizare cât mai echitabilã a
bunãstãrii ºi, în orice caz, sã protejeze individul de constrânge-
rile economice ºi sociale care îi pot îngrãdi libertatea.
Cea de a treia etapã este ºi mai complexã ºi contradictorie,
cãci ea vizeazã gestiunea creºterii ºi prosperitãþii. Rolul pu-
terii nu este doar de a garanta libertãþile individului ºi de a asi-
gura o gestiune echitabilã a sãrãciei, ci de a promova creºterea
economicã ºi extinderea prosperitãþii pentru toþi. Este faza de-
mocraþiilor industrializate, unde s-a realizat un nivel de trai
care satisface nevoile minimale ale majoritãþii populaþiei, astfel
încât s-a ajuns la un grad mare de omogenitate ºi coeziune so-
cialã. Unii autori (Dahl, Huntington) o numesc democraþie con-
simþitã unde atât puterea, cât ºi corpul electoral au un interes
comun: extinderea bunãstãrii ºi creºterea economicã. Alternan-
þele la guvernare nu se fac pe considerente ideologice ºi nu re-
prezintã neapãrat schimbãri de regim. Pur ºi simplu, electo-
ratul este atras de un program de gestiune sau altul, de conse-
cinþele prezumtive ale unei guvernãri din perspectiva bunãstã-
rii ºi creºterii economice.
Bibliografie
DAHL, R. Democracy and its Critics, New Haven, Yale
University Press, 1989.
DAVIES, J. K. Democracy and Classical Greece, London,
Fontana, 1978.
DUNN, J. (ed.) Democracy: the Unfinished Journey, Oxford,
Oxford University Press, 1992.
DUVERGER, M. Modern Democracies. Economic Power
versus Political Power, Illinois, The Dryclen Press, 1974.
FINLEY, M. I. Democracy. Ancient and Modern, New
Brunswick, Rutgers University Press, 1972.
GRAEME, D. (ed.) Democratic Theory and Practice,
Cambridge, Cambridge University Press, 1983.
HELD, D. Models of Democracy, Oxford, Polity Press,
1987.
18
HERMET, G. Sociologie de la construction démocratique.
Paris, Economica, 1986.
HUNTINGTON, S. The Third Wave. Democratization in the
Late Twentieth Century, Norman, University of Oklahoma
Press, 1990.
McLEAN, I. Mechanisms of Democracy. In: D. Held, D.
Pollitt (eds.) New Forms of Democracy, London, Sage, 1986.
Modulul 3. Democraþia ca formã de guvernare
Punerea în practicã a ideii democratice de cãtre instituþiile
politice depinde de sensul pe care îl dãm celor doi termeni con-
stitutivi ai democraþiei, respectiv poporul ºi guvernarea. În re-
alitate, ceea ce numim generic „popor“ nu are decât o valoare
simbolicã pentru cã cei care participã efectiv la deciziile colec-
tive sunt doar reprezentanþii aleºi sau desemnaþi. Pe de altã
parte, deºi democraþia este deseori redusã la un sistem de gu-
vernãmânt sau la o metodã de alegere a guvernãrii, problema
centralã nu este mecanismul de luare a deciziei, ci relaþia dintre
guvernanþi ºi guvernaþi, dintre stat ºi societate, dintre elite ºi
cetãþeni. Analizele prea sofisticate ale sistemului de guvernare
riscã sã piardã din vedere „poporul“, care dispare în meandrele
mecanismului de decizie colectivã. În aceeaºi manierã simpli-
ficatoare, centrarea exclusivã pe controlul popular poate duce
fie la interpretarea pur statisticã a „poporului“ (majoritatea im-
pune voinþa sa majoritãþii), fie la utopia democraþiei directe.
În aceastã perspectivã, pentru a înþelege modul de funcþio-
nare a democraþiei moderne, este necesarã clarificarea relaþi-
ilor dintre:
– democraþia directã ºi democraþia reprezentativã;
– democraþia majoritãþii ºi democraþia minoritãþii;
– democraþia guvernantã ºi democraþia guvernatã.
19
 a) Democraþia directã ºi democraþia reprezentativã
Cu excepþia referendum-ului sau a plebiscitului, exercitarea
directã a voinþei întregului corp cetãþenesc nu este astãzi posi-
bilã decât la scarã micã (comunitãþi restrânse, þãri cu populaþie
extrem de redusã, aºa cum erau cetãþile-stat din antichitate). În
acest caz, numit democraþie directã, guvernaþii se identificã cu
guvernanþii ºi, la fel ca în „Ecclesia“ atenianã, decid nemijlocit
asupra problemelor de interes general. Aceastã formulã a fost
recomandatã de Rousseau în „Contractul social“ ca singura ca-
pabilã sã garanteze libertatea tuturor cetãþenilor. Criticând sis-
temul parlamentar englez, Rousseau spunea cã transferul drep-
tului individual de autoguvernare, prin delegare sau reprezen-
tare, echivaleazã cu pierderea suveranitãþii populare.
Deoarece democraþia directã este astãzi impracticabilã, for-
ma cea mai comunã de exercitare a voinþei populare este de-
mocraþia reprezentativã. Aleºii poporului capãtã legitimitatea
datã de voturile unei majoritãþi ºi devin purtãtorii sãi de cuvânt
în raport cu instituþiile publice. Cel mai adesea, reprezentarea
nu se face direct, prin delegarea unui membru anonim al enti-
tãþii numite „popor“, ci prin alegerea între reprezentanþii unei
elite aflate în competiþie.
Deºi teoretic reprezintã o mare parte a electoratului, aleºii
nu deþin neapãrat puterea efectivã în societate. Dimensiunile
economicã ºi financiarã au devenit atât de importante, îndeo-
sebi prin impactul marilor companii asupra locurilor de muncã
ºi nivelului de trai al electoratului, încât puterea realã a guver-
nanþilor nu corespunde exact cu ponderea statisticã a popula-
þiei care i-a ales. Cu alte cuvinte, democraþia reprezentativã are
limitele sale atât în ce priveºte capacitatea de reprezentare a
voinþei populare (prevalenþa criteriilor statistice, limitarea ale-
gerii la alternativele oferite de elitele existente), cât ºi în ceea
ce priveºte puterea realã a reprezentanþilor poporului. Aceastã
dublã limitare aratã faptul cã mecanismele democraþiei nu sunt
infailibile ºi cã definirea democraþiei doar în termenii guvernã-
rii este discutabilã.
20
b) Democraþia majoritãþii ºi democraþia minoritãþii
Nici în democraþia directã ºi nici în sistemele reprezentative
nu este posibilã realizarea unanimitãþii. De aceea, una din re-
gulile operaþionale ale democraþiei a fost dintotdeauna echiva-
larea voinþei poporului cu voinþa majoritãþii. Ca urmare, s-a in-
stituit regula dupã care interesul general predominã faþã de in-
teresul particular, iar voinþa majoritãþii trebuie sã se impunã
asupra minoritãþii (aceastã regulã a fost aplicatã cu stricteþe în-
deosebi de regimurile autoritare de tip colectivist). În aceastã
viziune, entitãþile se subordoneazã sistemului astfel încât mi-
noritatea sau opoziþia (deviaþioniºtii, ereticii) nu mai erau con-
sideraþi ca fãcând parte din „popor“. Fie cã era vorba de un
grup social, cultural sau etnic, fie de o clasã minoritarã (in-
telectualii, burghezia, aristocraþia), minoritatea nu era conside-
ratã demnã de a avea drepturi politice.
Democraþia nu este însã doar a majoritãþii, ci ºi a minoritã-
þii. „Poporul“ nu este doar cel care a ales guvernanþii, ci ºi acea
parte a populaþiei care s-a opus alegerii acestora. „Poporul“
apare astfel ca o entitate complexã, care presupune douã atri-
bute: consensul ºi diversitatea. Chiar ºi în cazul unor minori-
tãþi permanente (ex. minoritãþile etnice), trebuie sã se asigure
exercitarea drepturilor fundamentale ale omului. Altfel spus,
democraþia nu înseamnã o distribuþie pur statisticã, ci un sis-
tem de valori împãrtãºit de toþi cetãþenii (vom reveni asupra
acestui subiect în a doua parte a cursului).
Aceastã democraþie politicã, realizatã prin comuniunea va-
lorilor democratice ºi egalitatea în drepturi a tuturor cetãþeni-
lor, trebuie susþinutã însã de o democraþie socialã ºi economi-
cã. Din pãcate, îndeosebi în þãrile în curs de dezvoltare, inega-
litãþile sociale ºi economice limiteazã realizarea egalitãþii poli-
tice. Sãrãcia, marginalizarea ºi excluderea socialã sunt incom-
patibile cu democraþia autenticã. În ultimã instanþã, inegali-
tatea socialã ºi economicã devine o formã de inegalitate politi-
cã. Doar dreptul de a vota, la câþiva ani odatã, nu este suficient
pentru ca cetãþeanul sã participe cu adevãrat la treburile publi-
21
ce. Democraþia reprezentativã presupune în egalã mãsurã ega-
litate politicã, economicã ºi socialã.
c) Democraþia guvernatã ºi democraþia guvernantã
Prima formã de regim democratic a fost democraþia guver-
natã. Poporul era necesar pentru cã el era solicitat sã tranºeze
disputele electorale în care era angajatã clasa politicã. Aceastã
suveranitate nu este însã decât aparentã: adeseori, deciziile
finale nu sunt cele anunþate în programele electorale. Clasa po-
liticã are propria sa raþionalitate ºi propriul sãu sistem de deci-
zie, prin deliberare ºi negociere. Între voinþa iniþialã a electo-
ratului (din care rezultã o anumitã configuraþie a guvernãrii) ºi
deciziile ulterioare ale clasei politice existã uneori diferenþe
considerabile.
În cazul democraþiei guvernante, clivajul dintre clasa poli-
ticã ºi electorat este mai mic. Datoritã unor partide cu o bazã
popularã considerabilã, a asocierii populaþiei la definirea/eva-
luarea programelor politice ºi participãrii ulterioare la deciziile
colective, guvernarea capãtã o susþinere publicã realã. „Popo-
rul“ nu mai este anonim ºi abstract ci se manifestã în forme in-
stituþionale concrete: grupuri de influenþã, asociaþii, cercuri de
opinie, cluburi de susþinãtori, partenariat social etc.
Bibliografie
ARON, R. Démocratie et totalitarisme, Paris, Gallimard,
1965.
ANTOINE, P. et. al. Démocratie aujourd’hui, Paris, PUF,
1983.
ARBLASTER, A. Democraþia, Bucureºti, CEU - Editura Du
Style, 1998.
BEETHAM, M.; BOYLE, K. Introducing Democracy, Paris,
UNESCO, 1995.
BOBBIO, N. The Future of Democracy, Cambridge, Polity
Press, 1987.
COHEN, J; ROGERS, J. On Democracy, New York, Penguin,
1983.
22
CORCORAN, P. E. „The Limits of Democratic Theory“. In: G.
Duncan (ed.) Democratic Theory and Practice, Cambridge,
Cambridge University Press, 1962.
TOCQUEVILLE, A. De la démocratie en Amérique, Paris,
Gallimard, 1972.
HELD, D. (ed.) Prospects for Democracy, Cambridge,
Polity Press, 1993.
KELSEN, A. La démocratie, sa nature, sa valeur, Paris,
Seuil, 1962.
LIJPHART, A. Democracies, New Haven, Yale University
Press, 1984.
Modulul 4. Procesul de tranziþie la societatea demo-
craticã
Termenul de „tranziþie“ este folosit în limbajul comun pen-
tru a desemna schimbãrile care intervin pe parcursul vieþii sau
al istoriei. Acest sens a fost preluat în lucrãrile de psihologie ºi
în ºtiinþele sociale, unde tranziþia se referã la „o stare perma-
nentã de discontinuitate în viaþa personalã ºi colectiv㓠(Adams,
Hayes ºi Hopson; 1976). În acest sens, tranziþia presupune cel
puþin trei elemente: schimbare, evoluþie ºi succesiunea unor
etape de dezvoltare.
Schimbãrile politice intervenite în anii ’80 în America La-
tinã ºi în anii ’90 în Europa centralã ºi orientalã au relansat ter-
menul de tranziþie într-un nou context. Tranziþia a cãpãtat un
sens politic ºi istoric, fiind asociat cu ceea ce Dahrendorf a nu-
mit „revoluþiile democratice“. Dincolo de evoluþia ca atare,
trecând prin stadii bine conturate (similar cu dezvoltarea psi-
hogeneticã), tranziþia politicã a devenit echivalentul schimbã-
rilor de regim politic. Cum evoluþia istoricã însemnã de fapt
generalizarea democraþiei ca model de guvernare, tranziþia a
fost redusã la procesul de trecere de la totalitarism la demo-
craþie. „Þãrile în tranziþie“ sunt acele þãri care au optat pentru
23
o guvernare democraticã, ceea ce presupune un vast proces de
schimbare socialã ºi culturalã, numit „proces de tranziþie“.
Acesta comportã trei repere:
– un punct de plecare (dupã Dahrendorf, tranziþia postco-
munistã începe cu adoptarea noii Constituþii);
– un proces de schimbare care angajeazã toate sectoarele
vieþii sociale;
– destinaþia tranziþiei sau starea finalã, care corespunde cu
atingerea standardelor minimale ale guvernãrii democratice la
care ne-am referit în Modulul 1.
Deºi „revoluþiile“ din 1989 au surprins prin concomitenþã ºi
o relativã interdependenþã, schimbarea de regim politic s-a produs
printr-o mare diversitate de cãi ºi mijloace. Chiar ºi „revoluþi-
ile“ din 1989 au fost foarte diverse: „revoluþia de catifea“ în
Cehoslovacia, „revoluþia cântat㓠în Estonia, „revoluþia televi-
a) trecerea la democraþie este urmarea unor înþelegeri în in-
teriorul elitei politice (Venezuela, Columbia, Uruguay, Spania);
b) democraþia este impusã de sus în jos (Turcia, Brazilia,
Ecuador, Paraguay, Guatemala, Salvador, URSS, Bulgaria);
c) tranziþia se face prin reforme care beneficiazã de sprijin
popular, de jos în sus (Polonia, Cehoslovacia, fosta Iugoslavie);
d) tranziþia se produce ca urmare a unei revoluþii (Mexic,
Bolivia, Cuba, Nicaragua);
e) situaþii mixte:
– tranziþia prin pact ºi impunere cu forþa (Ungaria ºi Chile);
– tranziþia prin revoluþie ºi impunere (Portugalia, Grecia, Peru
ºi România);
– tranziþia prin pact ºi reformã (fosta RDG).
COMPROMISUL STRATEGIA FORÞA

ELITELE
zat㓠în România, „revoluþia melancolic㓠în Ungaria, „revo- Acþiune multilateralã Acþiune unilateralã
luþia de palat“ în Bulgaria, „revoluþia prin implozie“ în URSS PACTUL Ungaria IMPUNEREA
etc. Într-o analizã globalã a tranziþiilor, Karl ºi Schmitter (1991) Venezuela Chile Turcia URSS
au identificat patru modele ale tranziþiei de la dictaturã la de- Columbia Brazilia Bulgaria
mocraþie: Spania Ecuador Salvador
Uruguay Paraguay Guatemala
a) pactul, unde elitele de la putere ºi din opoziþie ajung la

ACTORII
un compromis; Argentina Portugalia
Peru
b) impunerea, unde elitele recurg la forþã pentru a instaura Grecia
noul regim politic; Fosta RDG România
c) reforma, bazatã pe o miºcare de jos în sus, bine susþinutã Cehoslovacia Mexic
de tehnocraþi, în favoarea unei schimbãri politice ºi sociale; Polonia Bolivia

MASELE
d) revoluþia, unde miºcarea popularã impune schimbarea prin Fosta Iugoslavie Cuba
Uruguay
mijloace violente. REFORMA REVOLUÞIA
Aºa cum rezultã din figura de mai jos, cele patru modele de
bazã se preteazã la multiple combinaþii, aºa cum a fost de fapt
ºi situaþia realã a tranziþiilor post-totalitare: compromis + forþã, În cazul tranziþiilor postcomuniste, deºi atenþia generalã a
elite + miºcare popularã, acþiuni externe + revoltã internã etc. fost captatã de evenimentele spectaculoase ale anului 1989,
Aplicând aceastã grilã la situaþiile reale din America Latinã, trebuie precizat cã dezintegrarea comunismului ca sistem poli-
fosta URSS ºi Europa, Karl ºi Schmitter au stabilit urmãtoarea tic a început cu mult înainte. În acest sens, se pot demarca trei
tipologie a tranziþiilor: etape:

24 25
 a) etapa poststalinistã (anii ’50–’60); imediat dupã moartea Bibliografie
lui Stalin, a urmat o perioadã de contestare a stalinismului ca ADAMS, J. D.; HAYES, J.; HOPSON, B. Transition: Understan-
ideologie ºi metodã de guvernare; ding and Managing Personal Change, London, Martin Rober-
b) etapa post-totalitarã (anii ’70–’80) când, prin reforme li- tson, 1976.
mitate, s-a încercat salvarea sistemului „din interior“; rezulta- BÎRZEA, C. Les politiques éducatives dans les pays en tran-
tul a fost contrariu, cãci quasi-reformele de tipul „comunismu- sition, Strasbourg, Les Presses du Conseil de l’Europe, 1994.
lui gulaº“ (Ungaria), a „socialismului cu faþã uman㓠(Cehos- DAHRENDORF, R. Réflexions sur la révolution en Europe
(1989–1990). Paris, Seuil, 1991.
lovacia), a „reformelor autolimitate“ (Polonia) sau „perestroi-
KARL, T. L.; SCHMITTER, Ph. C. Modes of Transition in Latin
ka“ (URSS) nu au fãcut decât sã grãbeascã cãderea sistemului
America, Southern and Eastern Europe. International Social
comunist; Science Journal, 1991, nr. 128, p. 269–284.
c) etapa postcomunistã (dupã 1989 în Europa centralã ºi McLEISH, E. A.; PHILLIPS, D. (eds.) Process of Transition in
orientalã, dupã 1991 în fosta URSS) — aceastã etapã vizeazã Education Systems, Oxford, Symposium Books, 1998.
eliminarea monopolului partidului unic ºi a economiei de co- MUNGIU, A. România dupã 1989. Bucureºti, Ed. Huma-
mandã ºi înlocuirea lor cu pluralismul politic, respectul drep- nitas, 1995.
turilor omului, statul de drept ºi economia de piaþã. O’DONNEL, G.; SCHMITTER, P.; WHITEHEAD, L. Transition
Etapele ºi efectele tranziþiei sunt foarte diferite de la o þarã from Authoritarian Rule: Comparative Perspectives, Baltimore,
la alta: în funcþie de situaþia economicã iniþialã, de gradul de John Hopkins University Press, 1986.
deschidere politicã ºi de „quasi-reformele“ din anii ’80, de tra- PASTI, V. România în tranziþie. Cãderea în viitor. Bucureºti,
diþii istorice, de cultura civicã a populaþiei ºi de interesele elitei Ed. Nemira, 1995.
politice. În linii mari, indiferent de performanþe, de ritmul schim- SANDU, D. Sociologia tranziþiei, Bucureºti, Ed. Staff, 1996.
bãrilor ºi de credibilitatea externã, toate þãrile în tranziþie trec
prin urmãtoarele cinci etape ale tranziþiei postcomuniste:
a) ruptura politicã, respectiv eliminarea monopolului parti-
dului unic ºi a ideologiei comuniste ca doctrinã de stat;
b) dezagregarea vechiului sistem, îndeosebi prin desfiinþa-
rea structurilor dirijiste ºi a controlului totalitar al vieþii publice;
c) înlocuirea vechilor structuri prin structuri noi (instituþii,
legislaþie, organizaþii), inspirate din experienþa democraþiilor
occidentale;
d) stabilizarea noului regim;
e) asigurarea capacitãþii de autoreglaj a noului sistem, prin
funcþionarea pieþei libere, a statului de drept, a pluralismului
politic ºi a societãþii civile.

26 27
 II
PRINCIPIILE DEMOCRAÞIEI MODERNE

Aceastã unitate tematicã este dedicatã principiilor democra-

þiei, în sensul modern al cuvântului. În cele trei module care
compun aceastã unitate tematicã vom trata despre cele trei
principii democratice care au stat la baza constituirii Consiliu-
lui Europei, în 1949. Este vorba de:
– pluralismul politic;
– statul de drept;
– respectul drepturilor omului.
Cum aceste principii sunt acceptate astãzi drept criterii mi-
nimale ale democraþiei, considerãm cã ele trebuie sã constituie
o componentã esenþialã a culturii civice.
În mod concret, ne aºteptãm ca, dupã studierea celor trei mo-
dule componente, studentul sã cunoascã urmãtoarele aspecte:
– definiþia ºi condiþiile pluralismului;
– grupurile de interese: definiþie, clasificare ºi mod de acþi-
une;
– definiþia partidelor politice;
– pluripartidismul;
– organizaþiile alternative;
– principiile statului de drept;
– guvernarea constituþionalã;
– egalitatea în faþa legii;
– controlul public al puterii (responsabilitatea guvernamen-
talã ºi justiþia politicã);

28 29
 – corupþia politicã;
– principiul separãrii puterilor ºi autonomia justiþiei;
– separarea puterilor în funcþie de forma de guvernare;
– drepturile omului ca drepturi naturale;
– caracterul normativ ºi prescriptiv al drepturilor omului;
– caracterul universal ºi indivizibil al drepturilor omului;
– Declaraþia universalã a drepturilor omului;
– Convenþia Europeanã a drepturilor omului;
– sistemul de protecþie internaþionalã a drepturilor omului.
Modulul 5. Pluralismul
Într-o exprimare concisã, pluralismul poate fi definit ca dis-
persarea puterii în cadrul unei mari varietãþi de grupuri socia-
le. Spre deosebire de dictaturã ºi regimurile autoritare, unde
puterea politicã este concentratã în interiorul unei elite sau a
Statului-partid, democraþia poate funcþiona doar în condiþiile
în care existã o pluralitate de centre de decizie politicã. În
acest fel, pluralismul a devenit una din condiþiile de bazã ale
societãþii democratice.
Din punct de vedere istoric, termenul de pluralism a fost
asociat la începutul secolului de o ºcoalã de filosofie politicã
reprezentatã de Laski („pluralismul“) al cãrei scop era rela-
tivizarea puterii statului. Ulterior, în anii ’50–’60, pluralismul
a fost orientat îndeosebi în raport cu elitele ºi clasa politicã.
Reprezentantul principal al pluralismului modern este Dahl,
care a introdus o alternativã conceptualã, poliarhia („polyar-
chy“ sau opusul oligarhiei). Democraþia este o stare idealã, un
proiect în curs de construcþie, astfel încât situaþia realã din so-
cietãþile occidentale este de fapt o poliarhie, o societate deschi-
sã în care puterea este multipolarã. În aceste condiþii, decizia
politicã se bazeazã pe un sistem de negociere colectivã, pe di-
alogul ºi interacþiunea diverselor formaþiuni politice, grupuri
de interese ºi organizaþii participante la viaþa publicã.
30
Ca valoare primordialã a democraþiei, pluralismul presupu-
ne urmãtoarele condiþii:
– acceptarea diferenþelor de opinie, a opoziþei politice ºi a
soluþiilor alternative;
– practica dialogului ºi a negocierii colective;
– accesul tuturor grupurilor ºi organizaþiilor la luarea deci-
ziilor;
– participarea activã a societãþii civile;
– pluripartidismul;
– competiþia deschisã între elitele ºi grupurile politice.
Unii autori (Madison, Tocqueville, Mill) au definit pluralis-
mul ca o metodã de prevenire a „tiraniei majoritãþii“. Accep-
tând ideea diversitãþii ºi a repartizãrii echitabile a puterii de de-
cizie, se evitã riscul ca majoritatea sã impunã în orice condiþii
ºi în orice situaþie propria sa voinþã. În ultimã instanþã, plura-
lismul înseamnã o „guvernare împãrtãºit㓠(Dahl) ºi accesul
minoritãþilor la viaþa publicã. Democraþia nu este doar pentru
o parte a populaþiei, ci pentru toþi cetãþenii, indiferent de apar-
tenenþa lor politicã, socialã, etnicã sau confesionalã.
Într-o societate pluralistã, sistemul politic cuprinde trei ti-
puri de centre de decizie: grupurile de interese, partidele poli-
tice ºi organizaþiile alternative.
a) Grupurile de interese
Grupul de interese este o organizaþie socialã care are ca
scop influenþarea deciziilor politice. Pentru ca aceastã definiþie
sã opereze o distincþie între grupurile de interese ºi partidele
politice (distincþie greu de realizat, îndeosebi în cazul partide-
lor mici), trebuie precizat cã primele pot deveni partide doar în
momentul în care îºi desemneazã candidaþi pentru alegeri.
Datã fiind marea varietate a situaþiilor, existã foarte multe
clasificãri a grupurilor de interese:
Grupuri de apãrare a unor avantaje ºi grupuri de apãrare a
unei cauze (Finer), pe care Eckstein le numeºte grupuri de in-
terese ºi grupuri de atitudini; aceastã distincþie este totuºi arbi-
trarã cãci presupune cã primul tip nu comportã aderenþa la anu-
31
mite valori, iar al doilea nu implicã interese concrete, ceea ce
este discutabil;
• Grupuri de interese economice (formaþiuni spontane ºi de
scurtã duratã) ºi grupuri de interese non-asociative (grupuri in-
formale constituite pe bazã de rudenie, comuniune religioasã
etc.);
• Grupuri de interese speciale (constituite exclusiv pentru
interesele propriilor membri, cum este cazul cu Organizaþia
Studenþilor Africani sau Liga Fermierilor Germani) ºi grupuri
de interese publice (ex. Organizaþia Greenpeace, Grupul Ralph
Nader);
• Grupuri de interese unice (ex. uniunea oamenilor de afa-
ceri italieni „Confindustria“) ºi grupuri de interese multiple
(ex. Liga Femeilor Votante din SUA);
• Grupurile de interese instituþionale (constituite în cadrul
aparatului de stat pentru a susþine o cauzã, pentru a apãra insti-
tuþia proprie sau pentru a obþine anumite avantaje) ºi grupuri
de interese asociative (organizaþii voluntare, asociaþii patrona-
le, grupuri civice etc.).
Grupurile de interese pot acþiona fie direct asupra unor per-
soane de decizie, fie prin presiune indirectã prin influenþarea
opiniei publice de care trebuie sã þinã seama orice guvernant.
În acest scop, se folosesc cele mai diverse metode de persuasi-
une: campania de publicitate, dialogul, manifestãrile publice,
gesturile simbolice (de multe ori spectaculoase, pentru a capta
interesul public) etc.
b) Partidele politice
Conform unei definiþii celebre a lui Max Weber, partidele
sunt organizaþii specializate care vizeazã cucerirea ºi conser-
varea puterii politice: „Prin partide politice trebuie sã înþele-
gem acele asociaþii fondate pe libera adeziune a participanþilor
care are drept scop obþinerea puterii pentru elitele care le re-
prezintã ºi a unor oportunitãþi (ideale sau materiale) pentru mi-
litanþii activi“.
32
Aceastã definiþie largã se poate aplica oricãrei forme de
partizanat politic, fie cã este vorba de asociaþiile partizane di-
nainte de instaurarea sufragiului universal (ex. Guelfii ºi Gibe-
linii în Italia medievalã), fie cã ne referim la partidele moderne
caracterizate prin programe de acþiune, profesionalism ºi parti-
cipare activã la viaþa publicã.
În general, în lucrãrile de specialitate se acceptã urmãtoarea
definiþie datã de La Palombara ºi Weiner: „Partidele politice
presupun: 1) continuitate în organizare – respectiv o organiza-
þie a cãrei duratã de viaþã nu este dependentã de cea a liderilor
care o creeazã sau o conduc la un moment dat; 2) organizare
manifestã ºi cvasi permanentã la nivel local, având comunicare
regulatã ºi legãturi permanente cu structurile locale ºi naþiona-
le; 3) voinþa explicitã a liderilor locali ºi naþionali nu doar de a
influenþa puterea, ci de a o cuceri ºi exercita, singuri sau în co-
aliþie cu alþii; 4) în sfârºit, preocuparea de a obþine sprijin po-
pular, atât în perioada electoralã, cât ºi între alegeri“.
Partidele politice au o capacitate mare de influenþã socialã,
superioarã posibilitãþilor cetãþeanului izolat sau ale unui grup
de interese. Ca organizaþie socialã, partidele politice reunesc
pe toþi cei care subscriu la un program, o ideologie sau o plat-
formã politicã, sunt dispuºi sã acþioneze pentru o cauzã comu-
nã ºi sã respecte regulile vieþii democratice.
Din perspectiva care ne intereseazã în acest context, cea a
pluralismului ca principiu fundamental al democraþiei, partide-
le îndeplinesc urmãtoarele funcþii:
– orientarea alegãtorilor, prin facilitarea opþiunilor electo-
rale pe baza unei oferte de programe sau prioritãþi de acþiune
în cazul guvernãrii;
– sprijinul instanþelor guvernamentale, prin susþinere poli-
ticã; chiar ºi partidele de opoziþie participã la decizia colectivã,
prin amendarea guvernãrii, propunerea de alternative ºi critica
puterii instituite;
– educarea politicã a electoratului, prin acþiuni directe ºi
„lobby“, programe de formare, campanii de informare ºi sensi-
bilizare etc.
33
 Într-o analizã mai nuanþatã, Merton distinge între:
• funcþiile manifeste, care contribuie explicit la echilibrul
sistemului politic; este vorba de o contribuþie explicitã ºi doritã
de participanþii la sistemul politic, care poate fi exprimatã sub
forma a trei funcþii specifice:
– funcþia electoralã (influenþarea ºi captarea opiniei pu-
blice);
– funcþia de control a guvernãrii;
– funcþia de dialog politic;
• funcþiile latente sunt cele care „nu sunt nici incluse, nici
dorite de participanþii la sistemul politic“ (Merton); este vorba
de:
– personalizarea maºinãriei politice, animate de controver-
sele politice;
– asigurarea de schimburi de servicii sau funcþia de clien-
telism politic (care existã, chiar dacã nu este acceptabilã);
– promovarea socialã ºi asigurarea mobilitãþii sociale (ex.
în cazul formãrii noilor elite).
În sfârºit, într-o altã versiune (Charlot), existã trei funcþii
perene ale partidelor politice:
– funcþia de legitimare-stabilizare;
– funcþia de reprezentare a electoratului;
– funcþia de criticã socialã.
În ceea ce priveºte tipologia partidelor politice, este de pre-
ferat constituirea unei grile de analizã, decât o simplã descriere
a situaþiei existente (aceastã situaþie poate fi trecãtoare sau de-
pendentã de condiþii locale, strict particulare). O astfel de grilã
a fost propusã de Duverger, care distinge partidele de cadre de
partidele de masã.
Partidele de cadre se centreazã pe integrarea unor persona-
litãþi a cãror influenþã poate fi în beneficiul partidului. Presti-
giul, averea sau charisma personalã a unor elite devin o com-
ponentã importantã a patrimoniului moral ºi/sau material al
partidului (de ex., în finanþarea campaniilor electorale). Acest
gen de partide a început sã predomine îndeosebi dupã genera-
lizarea guvernãrii reprezentative. Partidele de cadre au o voca-
34
þie electoralã prin excelenþã, sunt descentralizate ºi cu o slabã
omogenitate internã (îndeosebi în ce priveºte disciplina de
vot). Exemplele clasice sunt partidele americane sau partidul
conservator britanic (creat în sec. XIX din notabili locali, în
condiþiile sufragiului limitat).
Partidele de masã au apãrut o datã cu lãrgirea bazei electo-
rale ºi instituirea sufragiului universal. Originea lor este legatã
de miºcarea muncitoreascã europeanã, ca o prelungire în plan
politic a conflictelor sociale. Aceste partide sunt puternic cen-
tralizate ºi ierarhizate: ele au o bazã largã de susþinere, dar de-
pind foarte mult de elitele care le reprezintã. Din acest motiv,
aceste partide au iniþiat programe de formare civicã ºi sociali-
zare a politicã a electoratului (vezi în acest sens programele de
„conºtientizare“ ale lui Paolo Freire, demersurile de „cerceta-
re-acþiune“ ale lui Dolci sau interesul pentru educaþia ºi eman-
ciparea adulþilor prin alfabetizare funcþionalã ºi formare tip „a
doua ºansã“). Disciplina internã este asiguratã printr-un aparat
birocratic capabil sã încadreze ºi sã mobilizeze electoratul. Du-
verger face o distincþie între „partidele de masã totalitare“ (co-
muniste ºi fasciste) ºi „partidele de masã specializate“, cum
sunt partidele socialiste. De fapt, spune Duverger, partidele so-
cialiste sunt o formã mixtã: ele au o bazã popularã, se centrea-
zã pe protecþie socialã ºi apãrarea intereselor celor sãraci, dar
în acelaºi timp sunt relativ descentralizate ºi promoveazã for-
marea unor elite alternative.
Pluripartidismul este expresia directã a pluralismului poli-
tic. Într-un sistem pluripartid, nu atât numãrul formaþiunilor
politice conteazã (în primii ani de tranziþie, în România au exis-
tat 200 de partide, în Bulgaria s-au înregistrat iniþial peste 100,
iar în Ucraina aproape 300), ci potenþialul lor de guvernare ºi
participarea la sistemul politic. În acest sens, Sartori considerã
cã o formã eficientã a pluripartidismului poate fi sistemul plu-
ralist polarizat în care se coaguleazã doi poli politici puternici
ºi durabili, capabili în orice moment sã-ºi asume guvernarea.
De fapt, existenþa a doi poli puternici nu exclude diversitatea ºi
complexitatea: fiecare pol este constituit în realitate de o con-
35
stelaþie de partide sau de coaliþii mai mult sau mai puþin con-
secvente. Acest „pluralism polarizat“ (Sartori) face ca, în fapt,
guvernarea sã fie asiguratã de coaliþii centru-dreapta sau cen-
tru-stânga, astfel încât extremele „pure“ sã aibã greu acces la
guvernare. Aceastã polarizare comportã însã ºi unele neajun-
suri notabile: reducerea competiþiei politice la guvernarea prin
alternanþã, polarizarea întregii societãþi, dispariþia diferenþelor
ideologice dreapta-stânga. Din acest motiv, Sartori crede cã
soluþia ar putea fi sistemul pluralist moderat care funcþioneazã
pe baza unor bipolaritãþi de referinþã (doi poli majori de atrac-
þie, organizaþi de regulã sub formã de coaliþii opozabile), dar
presupune o diversitate mai mare a opþiunilor: un registru de 4–5
partide stabile ºi credibile, diferenþiere mai degrabã pragma-
ticã decât ideologicã, competiþia centripetã a partidelor (prin
disputarea aceluiaºi electorat, aflat majoritar la centru). În acest
caz, eficienþa jocului politic rezultã nu atât din capacitatea de
a-ºi afirma ºi impune propria identitate, cât din abilitatea de a
participa ºi constitui coaliþii politice. Aceastã nouã tendinþã a
sistemului politic nu exclude pluralismul ºi diversitatea, ci do-
reºte sã previnã consecinþele instaurãrii unui bipolarism dura-
bil, ceea ce ar diminua de fapt pluripartidismul.
c) Organizaþiile alternative
Este vorba aici de formaþiuni politice constituite pe termen
scurt, ca o alternativã la grupurile de interese ºi partidele poli-
tice, pentru a rezolva anumite probleme specifice. În aceastã
categorie pot fi încadrate trei tipuri de organizaþii:
• Asociaþiile de vecinãtate constituite de rezidenþii unei lo-
calitãþi în scopuri de apãrare sau autogestiune. Aceste forme de
asociere sunt foarte frecvente în S.U.A. În România, formula
cea mai cunoscutã este cea a asociaþiilor de locatari sau a aso-
ciaþiilor de proprietari.
• Coaliþiile ad-hoc sunt constituite temporar, pentru a rãs-
punde unor circumstanþe particulare. În unele cazuri, aceste
coaliþii sunt formate vremelnic de partidele politice în cursul
campaniilor electorale. În alte cazuri, coaliþiile sunt rezultatul
36
fuzionãrii diverselor grupuri de interese, reunite într-o organi-
zaþie mai puternicã, pentru a rezolva probleme sociale pre-
sante: Amnesty International, Adunarea Internaþionalã Creºti-
nã, Liga Internaþionalã a Femeilor pentru Pace ºi Libertate etc.
• Organizaþiile teroriste sunt organizaþii politice care doresc
sã schimbe guvernul prin mijloace violente (ex. Brigãzile Ro-
ºii în Italia, Miºcarea Basc㠄Patrie ºi Libertate“, „Armata
Corsica“ etc.). Astfel de grupuri creeazã deliberat panicã ºi te-
roare, care sã suscite reacþia în forþã a autoritãþilor care, la rân-
dul sãu, ar amplifica nemulþumirile populare ºi ar crea condiþi-
ile favorabile unei revolte de proporþii. De cele mai multe ori,
astfel de acþiuni nu au asentimentul populaþiei, ceea ce face ca
efectul sã fie mai degrabã teroarea ºi violenþa, decât sprijinul
ºi, în final, rãsturnarea puterii instituite.
Bibliografie
CHARLOT, J. Les partis politiques, Paris, A. Colin, 1985.
CONNOLLY, W. E. (ed.) The Bias of Pluralism, New York,
Atherton Press, 1969.
DAHL, R.A. Pluralist Democracy in the U. S., Chicago,
Rand Mc Nally, 1967.
DUVERGER, M. Les partis politiques, Paris, A. Colin, 1990.
ECKSTEIN, H. Pressure Groups Politics, London, Allen und
Unwin, 1970.
EHRLICH, S. Pluralism on and of Course, Oxford, Perga-
mon, 1982.
EPSTEIN, L. Political Parties in Western Democracies, New
York, Praeger, 1977.
LA PALOMBARA, J.; WEINER, M. (eds.) Political Parties and
Political Development, Princeton, N. J., Princeton University
Press, 1966.
MEYNAUD, J. Nouvelles études sur les groupes de pression,
Paris, A. Colin, 1982.
MICHELS, R. Political Parties, New York, Free Press, 1978.
OFFERLE, M. Les partis politiques, Paris, PUF, 1987.
37
 SARTORI, G. Parties and Party Systems, Cambridge,
Cambridge University Press, 1976, vol. I.
WEBER, M. Economie et société, Paris, Plon, 1971, vol. I.
Modulul 6. Statul de drept
Nimeni nu este mai presus decât legea. Aceastã aserþiune
simplã rezumã esenþa uneia din principiile primordiale ale de-
mocraþiei, anume statul de drept („the rule of law“, l’„Etat de
droit“).
Consecinþele practice ale acestei aserþiuni sunt urmãtoarele:
– prevalenþa legii în faþa oricãrei puteri arbitrare;
– egalitatea tuturor cetãþenilor în faþa legii;
– autonomia justiþiei.
Este vorba de trei principii ale statului de drept care au fost
formulate pentru prima datã de Dicey în analiza Constituþiei
britanice (1885): „Aceasta înseamnã, în primul rând, suprema-
þia absolutã sau predominanþa legilor în opoziþie cu influenþa
puterii discreþionare, ceea ce exclude existenþa arbitrarului, a
prerogativelor speciale ºi a autoritãþii absolute a guvernului.
Aceasta înseamnã, de asemenea, egalitatea în faþa legii sau tra-
tamentul egal al tuturor claselor sociale în faþa legii… În sfârºit,
poate fi vorba de o formulã care exprimã faptul cã legea consti-
tuþionalã, sau regulile care în alte þãri formeazã codul constitu-
þional, nu sunt sursa, ci consecinþa drepturilor individuale, aºa
cum sunt ele definite în justiþie, astfel încât Constituþia sã fie
rezultatul legilor þãrii“.
a) Prevalenþa legii
Dincolo de lege începe Tirania — spunea John Locke
(1690). Este o idee preluatã din „Magna Carta“ (1215), care re-
apare constant în Constituþia americanã, în Declaraþia Univer-
salã a Drepturilor Omului (1949), în toatã legislaþia naþionalã
38
ºi internaþionalã de protecþie a drepturilor individuale (vezi
anexele la curs).
În esenþã, prevalenþa legii înseamnã guvernare constituþio-
nalã unde puterea autoritãþilor este limitatã printr-o lege fun-
damentalã, respectiv Constituþia. Într-o guvernare constituþio-
nalã, orice decizie trebuie luatã pe baza legalitãþii, ceea ce ex-
clude sau reduce influenþa preferinþelor arbitrare, a presiunilor
politice sau a opiniilor subiective. Într-o guvernare constituþio-
nalã, orice cetãþean este apãrat în faþa arbitrarului ºi a abuzuri-
lor puterii. Mai mult, în Europa existã un tribunal supranaþional,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului de pe lângã Consiliul
Europei, unde orice simplu cetãþean poate depune plângeri ºi
iniþia acþiuni de judecatã împotriva statului de care aparþine.
Existenþa unui text constituþional nu echivaleazã cu guver-
narea constituþionalã. Marea majoritate a þãrilor lumii au adop-
tat legi constituþionale proprii, dar practicile curente aratã cã ºi
în aceste cazuri existã situaþii de violare a prevederilor consti-
tuþionale. Din contrã, existã þãri care nu au o constituþie formalã
(Marea Britanie ºi Israel), ceea ce nu le împiedicã sã practice
o guvernare constituþionalã. Principalul criteriu care asigurã
funcþionarea guvernãrii constituþionale este independenþa tri-
bunalelor, care permite oricãrui cetãþean sã-ºi exercite drep-
turile sale fundamentale, chiar ºi împotriva propriei adminis-
traþii sau a puterii politice.
b) Egalitatea în faþa legii
Indiferent de funcþii sau atribuþii, indiferent dacã sunt aleºi
sau numiþi, dacã sunt guvernanþi sau guvernaþi, toþi cetãþenii
trebuie sã respecte legea. Cum consecinþele respectãrii legii de
cãtre persoanele cu putere de decizie afecteazã întreaga socie-
tate sau un numãr mare de cetãþeni, s-au introdus douã princi-
pii care sã asigure egalitatea tuturor în faþa legii:
– responsabilitatea guvernamentalã;
– justiþia politicã.
Ambele sunt concepute ca o contrapondere a puterii sau ca
principii ale unui sistem de control public al puterii.
39
 În ce priveºte responsabilitatea guvernamentalã, aceasta
comportã trei aspecte particulare:
• Responsabilitatea juridicã, respectiv obligativitatea tuturor
titularilor de funcþii oficiale (elective sau nu), de a rãspunde,
dacã se solicitã acest lucru, în faþa tribunalelor. Cu alte cuvinte,
justiþia are dreptul sã cearã socotealã, la solicitarea cetãþenilor,
oricãrei persoane care ocupã vremelnic o funcþie publicã, în le-
gãturã cu legalitatea acþiunilor sale.
• Responsabilitatea politicã, respectiv obligaþia puterii exe-
cutive de a da socotealã parlamentului asupra rezultatelor gu-
vernãrii ºi de a justifica deciziile luate. Spre deosebire de res-
ponsabilitatea juridicã, care este bine structuratã (este posibilã
trimiterea efectivã ºi imediatã în faþa justiþiei a persoanelor in-
criminate), responsabilitatea politicã este mai complexã. Ad-
ministraþia publicã, armata, poliþia ºi serviciile de securitate
sunt responsabile în faþa ºefului executivului de care aparþin,
membru în guvern. Acesta, la rândul sãu, rãspunde în faþa par-
lamentului (singurul care face obiectul sufragiului universal)
care, la rândul sãu, rãspunde în faþa poporului prin mecanismul
electoral. Aceastã cale indirectã face ca responsabilitatea poli-
ticã sã fie exercitatã pe termen lung, ceea ce poate amâna sanc-
þionarea promptã a celor vinovaþi de ilegalitãþi ºi abuzuri. În
plus, incriminarea politicã este transferatã în lupta electoralã,
unde orice membru al unui partid poate beneficia de solidari-
tatea partinicã a colegilor, ceea ce diminueazã capacitatea ope-
raþionalã a responsabilitãþii politice.
• Responsabilitatea financiarã limiteazã acþiunea de folosire
a bugetului doar în limitele ºi în condiþiile aprobate de parla-
ment.
În ce priveºte justiþia politicã, termen încã foarte controver-
sat (Lysons), este vorba de douã aspecte:
– instituirea unei contraputeri, care sã limiteze puterea exe-
cutivã ºi cea legislativã (ex. responsabilitatea penalã a membri-
lor executivului sau posibilitatea ridicãrii imunitãþii parlamen-
tare);
40
– instituirea infracþiunii politice ºi a procedurii de sancþio-
nare; spre deosebire de delictul comun care lezeazã doar inte-
resele unor persoane sau instituþii, delictul politic este infracþi-
unea consideratã extrem de periculoasã pentru stat (ex. cazuri-
le de trãdare a intereselor naþionale sau tentativele de destabili-
zare a ordinii publice prin acþiuni violente), astfel încât execu-
tivul poate cere intervenþia excepþionalã a justiþiei; în aceste si-
tuaþii extreme, justiþia politicã devine un instrument al puterii.
O situaþie particularã, prin amploarea consecinþelor ºi prin
prejudiciile aduse democraþiei, o reprezintã corupþia politicã.
Nu este vorba aici de simple delicte electorale sau de situaþiile
de manipulare mediaticã, ci de „exploatarea unei funcþii pu-
blice în scopul îmbogãþirii personale“ (Charvin). Cazurile foarte
frecvente, cunoscute de obicei în urma unor scandaluri publi-
ce, riscã sã compromitã însãºi credibilitatea democraþiei ºi a
instituþiilor sale.
Unele condiþii favorizeazã în mod direct corupþia politicã:
– remunerarea funcþionarilor ºi a responsabililor publici este
insuficientã;
– constituirea sectorului privat depinde în mod discreþionar
de decizii personale ale funcþionarilor publici;
– sancþiunile aplicate în cazurile identificate sunt slabe sau
insuficiente.
c) Autonomia justiþiei
Aristotel spunea cã o guvernare este bunã doar atunci când
instituie „supremaþia legilor, nu a oamenilor“. În acest sens,
Aristotel împãrþea ºtiinþa politicã în douã ramuri, ºtiinþa legis-
lativã ºi politica sau ºtiinþa acþiunii. Aceastã idee a dublei ipos-
taze a omului, autor ºi executor al legilor, este la originea prin-
cipiului separãrii puterilor, enunþat cu claritate de Montes-
quieu în sec. XVIII.
Evoluþia democraþiei a consfinþit principiul separãrii puteri-
lor, conform cãruia guvernarea presupune de fapt trei direcþii
de acþiune:
41
 – puterea executivã (sau Guvernul ºi reprezentanþii sãi lo-
cali), formatã din autoritãþi publice numite; executivul elabo-
reazã ºi pune în aplicare politicile;
– puterea legislativã (parlamentul sau adunarea parlamen-
tarã), care elaboreazã legi ºi controleazã executivul; membrii
legislativului sunt aleºi ºi dau socotealã în faþa electoratului ºi
a opiniei publice;
– puterea juridicã (tribunalele) urmãreºte aplicarea corectã
a legilor ºi intervine pentru a identifica ºi condamna cazurile
de infracþiune.
Pentru ca orice persoanã, indiferent de funcþie sau poziþie
politicã, sã poatã rãspunde în faþa legii, regimurile democratice
garanteazã autonomia justiþiei. Aceastã autonomie rezultã din
separarea puterilor (cel care judecã este independent de cel
care face legile ºi de cel care le aplicã) ºi din garantarea consti-
tuþionalã a autonomiei juridice. În acest sens, articolul 1 al
„Principiilor fundamentale ale puterii judiciare“ (O.N.U.) sti-
puleazã clar c㠄independenþa puterii judiciare trebuie garantatã
de toate statele ºi consacratã de Constituþie ºi legislaþiile naþio-
nale“.
Deºi separarea puterilor este o caracteristicã definitorie a
oricãrei guvernãri democratice, existã o mare varietate de situ-
aþii în funcþie de forma de guvernare:
• Regimurile parlamentare comportã un executiv dualist (un
ºef al statului ºi un ºef al guvernului) ºi responsabilitatea poli-
ticã a executivului (guvernul) în faþa legislativului (parlamen-
tul). ªeful guvernului este responsabil în faþa parlamentului ºi
este numit printr-o întreagã procedurã de control: prezentarea
unui program de guvernare, audieri în comisiile de specialitate,
interpelãri. În caz de dezacord, guvernul poate lua decizia
chestionãrii încrederii, iar parlamentul poate prezenta o moþiu-
ne de cenzurã. În unele þãri, îndeosebi în monarhiile parlamen-
tare (Marea Britanie, Belgia, Spania, Olanda), în Germania,
Franþa ºi Italia, existã un sistem dualist al executivului: un ºef
al statului (monarh, preºedinte, cancelar) ºi un prim ministru.
În aceste cazuri, ºeful statului are foarte puþine puteri exe-
42
cutive. În S.U.A., separaþia puterilor se realizeazã într-o manierã
radicalã, diversele componente ale guvernãrii fiind executate
de grupuri de persoane diferite, fãrã sã fie posibil ca o persoanã
sã fie membrã în diverse componente ale guvernãrii în acelaºi
timp. Spre deosebire de S.U.A., unde preºedinþia ºi congresul
sunt complet separate, în majoritatea þãrilor europene funcþio-
neazã sistemul parlament + cabinet, unde executivul ºi legisla-
tivul fuzioneazã la vârf (miniºtrii pot fi membri ai parlamentu-
lui ºi invers). Cazul extrem este în Marea Britanie, unde existã
o funcþie oficialã, Lordul Cancelar, care este membru în toate
cele trei puteri în acelaºi timp (legislativ, executiv ºi judiciar).
• Regimurile prezidenþiale presupun separarea netã a puteri-
lor, fãrã nici o interferenþã între ele. Fiecare putere este aleasã
separat (preºedintele ºi legislativul), iar executivul este numit
direct de preºedinte, fãrã controlul parlamentului. Guvernul nu
poate fi rãsturnat prin cenzurã parlamentarã, dar nici legisla-
tivul nu poate fi dizolvat de preºedinte. Alegerea directã prin
sufragiu universal atât a preºedintelui, cât ºi a parlamentului le
conferã ambelor o legitimitate puternicã. În practicã, preºedin-
tele dispune de dreptul de veto legislativ, iar parlamentul este
consultat asupra numirilor în guvern.
• Regimurile mixte sunt caracterizate prin existenþa unui pre-
ºedinte ales prin sufragiu universal ºi a unui guvern responsa-
bil în faþa parlamentului ales tot prin alegeri generale (este ºi
cazul României). Aceste regimuri semi-prezidenþiale (Austria,
Irlanda, Islanda) conferã preºedintelui douã funcþii majore: de
reprezentare ºi de mediere între diversele centre de decizie, astfel
încât sã se respecte prevederile constituþionale. Aceste douã
funcþii se regãsesc ºi în Constituþia României (vezi Anexa I).
Bibliografie
ANDREWS, W. G. Constitution and Constitutionalism,
Princeton, N. J., Van Nostrand, 1968.
BASTID, P. La Justice politique, Paris, PUF, 1982.
BEETHAM, D.; BOYLE, K. Démocratie. Questions et ré-
ponses. Paris, UNESCO, 1995.
43
 CHARVIN, R. De la responsabilité pénale des ministres en
régime parlementaire français, Paris, Dalloz, 1968.
DICEY, A. V. Introduction to the Study of the Law of the
Constitution, London, ECS, 1959.
GWYN, W. B. The Meaning of the Separation of Powers,
New Orleans, Tulane University Press, 1965.
LYSONS, D. Ethics and the Rule of Law, Cambridge, Cam-
bridge University Press, 1984.
MARCH, J, Decisions and Organizations, Oxford, Basil
Blackwell, 1988.
PADIOLEAU, J. L’Etat au concret, Paris, PUF, 1982.
The Rule of Law in a Free Society, Geneva, International
Commission of Jurists, 1960.
UNGER, R. M. Law in Modern Society, New York, Free
Press, 1976.
VILE, M. J. C. Constitutionalism and the Separation of
Powers, Oxford, Oxford University Press, 1967.
Modulul 7. Drepturile omului
Sintagma „drepturile omului“ pleacã de la sensul restrâns al
cuvântului „drept“; el desemneazã capacitatea unei persoane
de a face sau a nu face ceva, de a fi „îndrituit㓠sã aibã o anu-
mitã conduitã. Este un sens normativ, spre deosebire de sensul
juridic propriu-zis, dupã care dreptul reprezintã ansamblul le-
gilor sau al codurilor juridice. În limbaj juridic, acest sens res-
trâns este numit drept subiectiv.
Teoria drepturilor fundamentale ale omului se bazeazã pe
acest sens restrâns al dreptului subiectiv. Ea pleacã de la pre-
misa cã, indiferent de originea sa, de situaþia economicã sau de
mediul sãu cultural ºi social, omul este deþinãtorul unor drep-
turi inerente condiþiei sale. Orice atingere sau îngrãdire a aces-
tor drepturi naturale ale omului riscã sã afecteze sau sã com-
promitã însãºi esenþa fiinþei umane. Aceste drepturi sunt ante-
44
rioare ºi superioare oricãrei legislaþii, ceea ce face ca acþiunea
Statului sã fie limitatã în raport cu drepturile omului. Mai pre-
cis, nici o normã juridicã sau putere executivã nu poate priva o
persoanã de drepturile sale naturale. Mai mult chiar, conform
postulatului drepturilor naturale, legile trebuie sã existe pentru
a consacra ºi a proteja, sub ameninþarea sancþiunilor, drepturile
fundamentale cu care fiinþa umanã este înzestratã.
În aceastã viziune liberalã, ale cãrei origini le gãsim la sto-
ici ºi la Aristotel („Etica Nicomahicã“, cartea a V-a), la Hobbes
ºi Locke, la Rousseau ºi Hegel, drepturile omului rezultã dintr-o
suitã de atribute sau valori perene ale fiinþei umane, precum li-
bertatea, dreptatea, egalitatea (vom reveni asupra acestora în
capitolul „Valorile democraþiei“).
Drepturile rezultã dintr-o combinaþie a acestor atribute spe-
cific umane pe care teoria politicã modernã (începând cu Hob-
bes) le considerã drept piatra de temelie a statului liberal ºi a
guvernãrii constituþionale. În acest sens, drepturile omului sunt
mai degrabã un cod normativ, decât un concept cu un conþinut
ºi definiþii precise. Aºa cum spune Freeden (1998, p. 34), con-
ceptul respectiv se preteazã mai degrabã la o definiþie prescrip-
tivã, decât la una descriptivã: „De aceea, un drept al omului
este o formulã conceptualã, exprimatã în formã lingvisticã, ce
acordã prioritate anumitor atribute umane sau sociale conside-
rate esenþiale pentru funcþionarea deplinã a fiinþei umane; ºi
care e destinatã sã serveascã ca ambalaj protector pentru aceste
atribute; ºi recurge la o acþiune deliberatã pentru asigurarea
unei astfel de protecþii“.
Fiind un concept prescriptiv, un sistem de protecþie, mobili-
zare ºi legitimare a caracteristicilor fundamentale ale fiinþei
umane, drepturile omului au devenit un pilier important al ac-
þiunii politice. Utilizarea acestui concept în planul politicului
s-a fãcut îndeosebi cu ajutorul declaraþiilor privind drepturile
omului. În momentul în care statele au optat pentru un regim
liberal, ele ºi-au asumat de facto respectarea drepturilor omu-
lui. De jure, exprimarea formalã a acestui angajament se face
prin adoptarea la cel mai înalt nivel politic a „Declaraþiilor pri-
45
vind drepturile omului“ (în diversele lor versiuni istorice). Prin
intermediul „Declaraþiei“, dreptul natural devine o lege scrisã
sau o lege pozitivã.
La rândul lor, constituþiile naþionale ºi legile specializate au
operaþinalizat de o manierã explicitã principiul drepturilor na-
turale.
Primele momente ale codificãrii drepturilor omului au fost:
• „Magna Carta“ (1215), un act constituþional edictat în ur-
ma înþelegerii între regele englez Ioan fãrã de Þarã ºi baronii
rebeli exilaþi în Franþa. Pentru prima datã apar aici statuate
douã principii ale drepturilor omului, respectiv principiul lega-
litãþii ºi interzicerea arestãrii arbitrare.
• „The Petition of Rights“ (1628), un document adoptat de
Parlamentul englez, în care se proclamã inviolabilitatea domi-
ciliului ºi obligativitatea legalitãþii în aplicarea de noi taxe.
• „Habeas Corpus Act“ (1679), document legislativ al Par-
lamentului englez, prin care se solicitã Curþii de Justiþie sã ve-
rifice obligatoriu legalitatea detenþiei, pentru a evita orice abuz.
• „The English Bill of Rights“ (1689), care se opune pedep-
selor corporale exagerate ºi inutile, cerând utilizarea unor nor-
me de drept.
• „Declaraþia de independenþ㓠a Statelor Unite ale Ameri-
cii (1776), evocã explicit principiul dreptului natural: „Decla-
raþia considerã ca o realitate evidentã de la sine faptul cã oa-
menii se nasc egali; Creatorul lor îi investeºte cu anumite drep-
turi inalienabile, printre care dreptul la viaþã, libertate ºi feri-
cire“. În 1787 a fost adoptatã Constituþia Americanã care preia
aceste idei, iar amendamentele la aceastã Constituþie („The
American Bill of Rights“, 1791) reprezintã de fapt o versiune
a „Declaraþiei drepturilor omului“.
• „Declaraþia drepturilor omului ºi cetãþeanului“ (1789),
deºi nu a beneficiat de aceeaºi valoare legalã ca textele prece-
dente, adoptate de instanþe legislative, a avut o importanþã co-
vârºitoare pentru istoria modernã. Este un document politic re-
zultat în urma Revoluþiei Franceze, care pune în primul plan
drepturile naturale ale omului: „Oamenii se nasc ºi rãmân li-
46
beri ºi egali în drepturi“ (art. 1). Pentru prima datã, sunt garan-
tate explicit o serie de drepturi fundamentale, precum dreptul
la libertate, proprietate ºi opinie, libertatea presei ºi a conºtiin-
þei, egalitatea în faþa legii. Versiunea legislativã a principiilor
„Declaraþiei“ sunt cuprinse într-o anexã cu valoare normativã,
intitulat㠄Dispoziþii fundamentale garantate de Constituþie“.
• „Declaraþia universalã a drepturilor omului“ a fost adop-
tatã de O.N.U. în 1948 ºi reprezintã cel mai important instru-
ment de protecþie internaþionalã a drepturilor omului. Spre de-
osebire de documentele legislative elaborate de parlamentul
britanic sau de documentele politice consecutive Revoluþiei
Franceze ºi Revoluþiei Americane, Declaraþia universalã are un
dublu avantaj. Pe de o parte, ea considerã cã drepturile se apli-
cã pentru orice persoanã umanã, indiferent de locul de reºedin-
þã. Ele sunt valabile pentru toþi indivizii, fãrã nici o discrimina-
re geograficã, politicã, economicã, etnicã, religioasã, lingvis-
ticã sau culturalã. Pe de altã parte, drepturile omului sunt indi-
vizibile, în sensul cã formeazã un cod unitar care trebuie apli-
cat ca atare, în integralitatea sa. Aceasta înseamnã cã nimeni
nu are latitudinea de a alege unul sau altul dintre drepturi, sã le
aplice discriminatoriu sau în diferite grade de realizare. Codul
drepturilor omului are propria sa raþionalitate, care este datã de
un ansamblu de drepturi naturale ce definesc atributele esen-
þiale ale fiinþei umane.
Spre deosebire de declaraþiile naþionale precedente, care
aveau o putere legislativã intrinsecã, Declaraþia universalã nu
are caracter de obligativitate juridicã. Având statutul de Decla-
raþie O.N.U., acest document nu poate obliga un stat sau altul
sã-l aplice. El are însã o imensã valoare moralã ºi politicã, fiind
susþinut de societatea civilã internaþionalã (Amnesty Interna-
tional, „Médecins sans frontières“, „Human Rights Watch“
Miºcarea Pugwash, Organizaþia „Helsinki Watch“ etc.) ºi de
sistemul de sancþionare politicã instituit de Naþiunile Unite
(hotãrârile ºi recomandãrile Consiliului de Securitate).
„Declaraþia“ cuprinde drepturile civile ºi politice conven-
þionale recunoscute de societatea occidentalã: viaþã, libertate,
47
securitate a persoanei, egalitate a demnitãþii, aplicare egalã a
procedurilor legale, libertatea opiniei, a expresiei, a asocierii ºi
a reprezentãrii. În plus, „Declaraþia“ conþine ºi drepturi speci-
fice problemelor societãþii moderne (vezi în acest sens textul
integral al „Declaraþiei“ în anexa la curs): protecþia împotriva
torturii ºi sadismului, împotriva pedepselor inumane ºi degra-
dante, libertatea de a beneficia de protecþie ºi azil în cazul per-
secuþiei.
Alãturi de aceste drepturi civile ºi politice, „Declaraþia“ in-
clude a doua generaþie de drepturi, legate de problematica so-
cietãþii industrializate, respectiv drepturile economice, sociale
ºi culturale: dreptul la hranã, dreptul de a dispune de îmbrãcã-
minte, de locuinþã, de sãnãtate, de securitate socialã, dreptul de
a munci, de a fi remunerat corect ºi avantajos, dreptul la odih-
nã ºi timp liber, de asociere în uniuni comerciale, dreptul la
educaþie.
• „Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului“ este un tra-
tat adoptat în 1950 de þãrile membre ale Consiliului Europei.
Spre deosebire de „Declaraþia O.N.U.“, „Convenþia Europea-
n㓠prevede obligativitatea statelor semnatare de a respecta
drepturile omului ºi instituie chiar un tribunal supranaþional
(Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, cu sediul la Stras-
burg), care protejeazã individul împotriva statului de care apar-
þine. Mai mult, „Convenþia European㓠obligã guvernele state-
lor membre sã întreprindã reforme instituþionale ºi juridice, astfel
încât legislaþia naþionalã sã nu fie în contradicþie cu dispoziþiile
„Convenþiei“.
În mod concret, „Convenþia“ se referã la acelaºi corp co-
mun de drepturi civile ºi politice incluse în „Declaraþia univer-
salã“:
– dreptul la viaþã,
– dreptul la libertate ºi securitatea persoanei,
– dreptul la o judecatã echitabilã sub aspect civil ºi penal,
– dreptul la respectul vieþii private ºi familiale, a domiciliu-
lui ºi a corespondenþei,
– dreptul la libertatea expresiei (inclusiv libertatea presei),
48
– dreptul la libertatea reuniunii ºi de asociere, inclusiv dreptul
de a adera la sindicate,
– dreptul de a se cãsãtori ºi a fonda o familie,
– egalitatea în drepturi ºi obligaþii a celor doi soþi,
– dreptul la respectul bunurilor proprii,
– dreptul la educaþie,
– drepturile electorale,
– dreptul de liberã circulaþie ºi libertatea de a-ºi alege locul
de rezidenþã,
– dreptul de a pãrãsi oricând orice þarã, inclusiv propria þarã.
În plus, sunt incluse o serie de drepturi care decurg din in-
terdicþii faþã de:
– torturã ºi tratamentul inuman sau degradant,
– pedeapsa cu moartea,
– sclavajul, servitudinea ºi munca forþatã,
– retroactivitatea legilor penale,
– discriminarea în aplicarea drepturilor ºi libertãþilor garan-
tate de „Convenþie“,
– expulzarea propriilor cetãþeni de cãtre un stat,
– expulzarea colectivã a strãinilor.
Ulterior, sistemul protecþiei internaþionale a drepturilor
omului a fost completat cu o serie de documente specializate:
– Convenþia O.N.U. privind Drepturile Femeilor (1953),
– Convenþia Socialã Europeanã (1961, Consiliul Europei),
– Convenþia O.N.U. privind Drepturile Civile ºi Politice
(1966),
– Convenþia O.N.U. privind Drepturile Economice, Sociale
ºi Culturale (1966),
– Convenþia O.N.U. privind Eliminarea Discriminãrii Rasi-
ale (1966),
– Convenþia O.N.U. privind Discriminarea Femeilor (1979),
– Convenþia O.N.U. privind Drepturile Copilului (1989),
– Convenþia Cadru pentru Protecþia Minoritãþilor Naþionale
(1995, Consiliul Europei).
Bibliografie
BURDEAU, G. Les libertés publiques, Paris, Colin, 1966.
49
 CAMPBELL, T. et al. Human Rights: From Rhetoric to Reality,
Oxford, Blackwell, 1986.
COLLIARD, C. A. Libertés publiques, Paris, PUF, 1998.
DAVIES, P. (ed.) Human Rights, London, Routledge, 1988.
DONNELY, J. The Concept of Human Rights, London, Cromm
Helm, 1985.
FINNIS, J. Natural Law and Natural Rights, Oxford, Oxford
University Press, 1980.
FLATHMAN, R. E. The Practice of Rights, Cambridge, Cam-
bridge Univerity Press, 1976.
FREEDEN, M. Human Rights, Chicago, Univeristy of Chi-
cago Press, 1982.
GEWIRTH, A. Human Rights, Chicago, University of Chi-
cago Press, 1982.
KAMENKA, E; TAY, A. (ed.) Human Rights, London,
Edward Arnold, 1978.
MACFARLANE, L. J. The Theory and Practice of Human
Rights, Hounslow, Temple Smith, 1985.
MILNE, A. J. M. Human Rights and Human Diversity, Lon-
don, Macmillan, 1986
NICKEL, J.W. Making Sense of Human Rights, Berkeley,
Univerity of California Press, 1987.
PELLOUX, R. (dir.) Essais sur les droits de l’homme en
Europe, Torino, 1961.
* * * Philosophical Foudations of Human Rights, Paris,
UNESCO, 1986.
RICHTER, M. Natural Rights, London, Allen and Unwin,
1952.
SHAPIRO, I. The Evolution of Rights in Liberal Theory,
Cambridge, Cambridge University Press, 1986.
SUMNER, L.W. The Moral Foundation of Rights, Oxford,
Oxford University Press, 1989.
VINCENT, R. J. Human Rights and International Relations,
Cambridge, Cambridge University Press, 1986.
WALDRON, J. (ed.) Theories of Rights, Oxford, Oxford
University Press, 1984.
50
III
VALORILE DEMOCRATICE
Ca ideal sau proiect uman, democraþia presupune un sistem
de valori fundamentale: egalitatea, libertatea, dreptatea, tole-
ranþa ºi diversitatea. Aceste valori constituie, în ansamblul lor,
un cod moral al democraþiei de care trebuie sã þinã seama atât
politicile, legislaþia ºi reglementãrile oficiale, cât ºi conduitele
spontane din relaþiile cotidiene.
Dupã studierea celor cinci module care compun aceastã
unitate tematicã, studentul va trebui sã dovedeascã, cu ajutorul
probelor de autoevaluare, stãpânirea urmãtoarelor conþinuturi:
– tipuri de egalitate;
– egalitatea persoanelor ºi inegalitãþile sociale;
– egalitatea ºanselor;
– echitatea;
– sensul moral ºi politic al libertãþii;
– ipostazele libertãþii în viaþa publicã;
– libertatea ºi autoritatea;
– sfera publicã ºi viaþa privatã;
– libertatea ºi coeziunea socialã;
– libertãþile individuale ºi libertãþile colective;
– dreptatea ca ideal, virtute personalã ºi stare socialã;
– tipuri de dreptate;
– atributele dreptãþii;
– diferenþele dintre moralã ºi drept;
– sentimentul dreptãþii ºi judecata de valoare;
– conceptul de toleranþã ºi evoluþia lui;
51
 – toleranþa pasivã ºi toleranþa activã;
– toleranþa ºi dreptul natural;
– caracteristicile toleranþei ca atitudine socialã;
– comportamentul prosocial;
– interpsihologia ºi toleranþa;
– empatia ºi simpatia;
– relaþia dintre egalitate ºi diversitate;
– diversitatea în naturã ºi culturã;
– unitatea în diversitate;
– relaþia dintre culturã ºi civilizaþie;
– diversitatea ºi identificarea culturalã;
– identitãþile individuale ºi identitãþile colective;
– politicile de asimilare;
– pluralismul ºi diversitatea;
– formele pluralismului în societãþile multiculturale.
Modulul 8. Egalitatea
În matematicã ºi logicã, egalitatea se referã la caracteristi-
cile care se pot înlocui reciproc (ex. simetria termenilor unei
ecuaþii, analogia logicã a douã clase care se conþin reciproc sau
identitatea a douã concepte care au aceeaºi extensie seman-
ticã).
Din punct de vedere politic ºi moral, existã douã tipuri de
egalitate:
• Egalitatea formalã sau de drept, conform cãreia legile tre-
buie sã se aplice la fel pentru toþi cetãþenii, pe de o parte, ºi toþi
cetãþenii se bucurã de aceleaºi drepturi, pe de alta. Conform
dreptului natural1, oamenii sunt egali de la naturã astfel încât
puterea are obligaþia moralã sã asigure un tratament politic
egal. În acest sens, egalitatea este mai degrabã o valoare difu-
1
Din punct de vedere juridic, dreptul natural este implicit naturii umane,
indiferent de orice legislaþie, spre deosebire de dreptul pozitiv, care rezultã
din legi scrise, create de oameni.
52
zã, o aspiraþie sau un ideal („mai multã egalitate“), decât o re-
alitate cotidianã. Este sensul înscris în „Declaraþia universalã a
drepturilor omului“, conform cãreia toþi cetãþenii au drepturi ºi
obligaþii civice egale.
• Egalitatea realã sau materialã, dupã care doi indivizi ar fi
identici din punctul de vedere al competenþelor, averii, puterii
sau consumului. Acest sens se referã la modul de distribuþie a
bunurilor, unde aspiraþia spre egalitate nu a fost posibilã decât
în planul utopiei (vezi eºecul egalizãrii forþate în regimurile
comuniste). De fapt, aceastã aspiraþie nerealistã la egalitate ab-
solutã nu face decât sã amplifice inegalitãþile. Pe de o parte,
oamenii sunt atât de diverºi din punctul de vedere al condiþiilor
de viaþã, al nevoilor ºi posibilitãþilor, încât orice tentativã de
distribuire identicã a resurselor nu face decât sã mãreascã ine-
galitatea ºi sã îndepãrteze ºi mai mult idealul egalitãþii în drep-
turi politice. Pe de altã parte, democraþia nu este posibilã fãrã
un anumit nivel al egalitãþii economice ºi sociale. Fãrã satisfa-
cerea unor standarde minime ale condiþiilor de trai, cetãþenii
sunt excluºi din viaþa publicã, ceea ce afecteazã nu numai co-
eziunea socialã, dar chiar ºi principiul egalitãþii politice care
este la baza democraþiei.
Cu alte cuvinte, distincþia dintre ideal ºi realitate, dintre ega-
litatea politicã ºi egalitatea social-economicã, este doar relati-
vã. Realizarea sufragiului universal ºi a egalitãþii în faþa legii
(principalele criterii ale egalitãþii politice) este efemerã în con-
diþiile în care o mare parte a populaþiei nu are acces la infor-
maþie, la decizie sau la consum. În acest fel, inegalitatea ºi
marginalizarea social-economicã devin, în ultimã instanþã, o
formã de inegalitate politicã.
Rezultã de aici cã, de fapt, democraþia presupune patru for-
me de egalitate:
• egalitatea politic㠖 toþi cetãþenii adulþi au drepturi politi-
ce egale (ex. dreptul de a vota ºi de a fi ales);
• egalitatea juridic㠖 toþi cetãþenii sunt egali în faþa legii
(ideea centralã a guvernãrii constituþionale);
53
 • egalitatea social㠖 nici o persoanã sau grup social nu tre-
buie sã deþinã privilegii sau sã fie sancþionatã prin lege datoritã
apartenenþei la o clasã socialã sau partid politic;
• egalitatea economic㠖 toþi cetãþenii au dreptul la un mi-
nimum de condiþii de trai, necesare nu doar pentru satisfacerea
nevoilor imediate, dar ºi pentru accesul la viaþa civicã.
Aceste distincþii ne sugereazã cã, în aplicarea sa concretã,
principiul egalitãþii este susceptibil de interpretãri diferite. Din
acest motiv, s-au introdus trei concepte adiacente care circum-
scriu sau relativizeazã termenul de egalitate. Este vorba de ega-
litatea persoanelor, egalitatea ºanselor ºi echitatea.
a) Egalitatea persoanelor
Atât în interpretarea sa creºtinã, cât ºi în versiunea laicã, in-
trodusã de Revoluþia Francezã, egalitatea oamenilor înseamnã
egalitatea în drepturi. Fie cã se invocã principiul unicitãþii
(toate fiinþele umane au aceeaºi demnitate, fiind create de ace-
laºi Dumnezeu), fie cã se aduce argumentul justiþiei umane,
egalitatea înseamnã de fapt participare egalã la demnitatea
umanã. Aceasta nu presupune cã oamenii sunt egali din toate
punctele de vedere, ci doar faptul cã societatea trebuie astfel
organizatã ºi condusã încât sã nu împiedice, pe criterii artifi-
ciale (origine socialã, avere, sex, apartenenþã etnicã, credinþã),
accesul la exercitarea drepturilor cetãþeneºti.
Definitã astfel, egalitatea persoanelor nu exclude douã for-
me de inegalitate:
– inegalitatea naturalã, rezultatã din dotarea diferitã a persoa-
nelor umane (talente, aptitudini, stare de sãnãtate, inteligenþã,
moralitate);
– inegalitatea artificialã, datoritã condiþiilor sociale ºi tra-
tamentului inegal (funcþii, recompense) în funcþie de contribu-
þia fiecãruia la realizarea bunãstãrii; oamenii nu sunt egali nici
la naºtere (dependenþa de posibilitãþile materiale ale familiei)
ºi nici în faþa morþii (un copil european are o speranþã de viaþã
de 75 de ani, iar un copil nãscut într-o familie africanã, sub 50
de ani).
54
b) Egalitatea ºanselor
Datã fiind relativitatea egalitãþii persoanelor, problema care
se pune în cazul regimurilor democratice este de a asigura de
fapt o egalitate a ºanselor. Acest principiu presupune asigura-
rea unor condiþii sociale ºi politice care sã permitã fiecãruia
dezvoltarea darurilor sale naturale. În loc sã se forþeze o distri-
buþie socialã egalã pentru persoane de fapt inegale de la naturã
(principiul dreptãþii comutative), societatea modernã a instituit
diferenþierea dupã merite („meritocraþia“) sau principiul drep-
tãþii distributive. Conform acestui principiu, devenit criteriu de
guvernare în societãþile liberale, este inechitabil ºi ineficient sã
forþãm nivelarea societãþii în condiþiile în care atât oamenii cât
ºi condiþiile de viaþã sunt inegale. Dreptatea distributivã presu-
pune cã oamenii inegali de la naturã trebuie sã fie trataþi dife-
renþiat: prin tipul de activitate, prin funcþii ºi venituri. Pentru a
evita fatalitatea reproducerii sociale (cei bogaþi devin ºi mai
bogaþi, iar cei sãraci sunt condamnaþi sã rãmânã sãraci ºi în ge-
neraþiile urmãtoare), democraþiile încearcã sã favorizeze mobi-
litatea socialã (promovarea în funcþie de competenþe), prin ins-
truire sau structuri compensatorii pentru persoanele în dificul-
tate (persoanele defavorizate, ºomerii pe termen lung, familiile
fãrã adãpost, emigranþii, persoanele care trãiesc sub nivelul sã-
rãciei). În acest fel, egalitatea ºanselor se exercitã în dublu
sens: pe de o parte, prin încurajarea înzestrãrii naturale a fiecã-
ruia, printr-un tratament social ºi cultural diferenþiat; pe de
alta, prin asigurarea unui tratament compensatoriu sau de a
doua ºansã pentru cei care, singuri, nu pot sã acceadã la stan-
dardele minimale de muncã ºi viaþã. Prin protecþie socialã ºi
multiplicarea oportunitãþilor de reuºitã individualã, societãþile
democratice se strãduiesc sã diminueze atât inegalitãþile natu-
rale inerente, cât ºi consecinþele nefaste ale competiþiei exage-
rate, ale stratificãrii ºi excluderii sociale.
c) Echitatea
Prin însãºi natura sa, justiþia este impersonalã. Ea trateazã
toate persoanele în acelaºi fel, în spiritul ºi litera legii. Dat
fiind însã inegalitatea naturalã a oamenilor ºi a condiþiilor so-
55
ciale, aplicarea strictã a drepturilor poate fi ea însãºi sursã de
injustiþie: „summum jus, summa injuria“. Ca orice instituþie
creatã de oameni, dreptul este imperfect. Pentru a compensa li-
mitele funcþionale ale justiþiei, democraþia face apel la echi-
tate, „adevãrata justiþie“ care cere sã se aplice spiritul ºi nu li-
tera legilor. În numele unei justiþii ideale, echitatea invocã pre-
valenþa dreptului natural faþã de dreptul pozitiv ºi ne reamin-
teºte faptul cã justiþia trateazã cazuri individuale, rezultate din
circumstanþe extrem de variate. Propunându-ºi sã completeze
ºi sã umanizeze justiþia, principiul echitãþii þine cont de justiþia
umanã. Spre deosebire de justiþia instituþionalizatã, reprezen-
tatã printr-o femeie legatã la ochi care nu are voie sã vadã per-
soanele judecate, echitatea dã o ºansã în plus celui care deja
este defavorizat de la naturã. Este „justiþia temperatã de înþele-
gere“ (Aristotel) care „are milã de cel slab, de vãduve ºi sã-
raci“. Dacã justiþia legatã la ochi nu face apel decât la balanþa
mecanicã, echitatea permite judecãtorului sã ia în consideraþie
circumstanþele atenuante sau agravante ale oricãrei situaþii. În
numele drepturilor omului, codul civil al statelor democratice
permite judecarea în funcþie de circumstanþe. Evident, aceasta
nu înseamnã anularea tratamentului egal în faþa legii, ci doar
umanizarea dreptului ºi atenuarea efectelor implacabile ale
inegalitãþilor sociale ºi umane.
Bibliografie
BERGEL, E. E. Social Stratification, New York, McGraw
Hill, 1962.
BLAU, P. Inequality and Heterogeneity, New York, Free
Press, 1977.
BOUDON, R. L’inégalité des chances, Paris, Hachette, 1985.
BOUDON, R. Tratat de sociologie, Bucureºti, Ed. Huma-
nitas, 1992.
DABIN, J. Philosophie de l’ordre juridique positif, Paris,
PUF, 1972.
EASTERLIN, R. A. Birth and Fortune, New York, Basic
Books, 1980.
GIROD, R. Inégalité, inégalités, Paris, PUF, 1977.
56
LE GRAND, J. The Strategy of Equality, London, Allen and
Unwin, 1982.
LENSKI, G. Power and Privilege: A Theory of Social Stra-
tification, New York, McGraw-Hill, 1966.
NOWAK, J. E.; ROTUNDA, R. D.; NELSON YOUNG, J. Constitu-
tional Law, St. Paul, West Publishing, 1986.
PASQUIER, C. Introduction à la théorie générale et à la phi-
losophie du droit, Neuchâtel, Delachaux, 1962.
POLYVOU, P. G. The Equal Protection of the Law, London,
Dockworth, 1980.
TUMIN, M. La stratification sociale. Les formes et les fonc-
tions de l’inégalité, Gembloux, Duculot, 1971.
WEISS, P. La mobilité sociale, Paris, PUF, 1986.
Modulul 9. Libertatea
Problema libertãþii a fost abordatã la trei niveluri diferite.
La primul nivel, cel al limbajului comun, libertatea este o
caracteristicã a acþiunilor intenþionate. A fi liber, în acest caz,
înseamnã a acþiona conform propriei motivaþii, fãrã o constrân-
gere exterioarã. La acest nivel de înþelegere, libertatea este atri-
butul subiectului responsabil, care decide sã acþioneze într-un
anumit fel, în concordanþã cu un proiect sau un anumit scop. În
acest sens praxiologic, libertatea înseamnã în primul rând op-
þiuni ºi alegere: a mijloacelor adecvate scopurilor, a strategiei
eficace, a alternativelor posibile etc.
În sensul moral ºi politic, cel de al doilea nivel, libertatea
desemneazã o exigenþã, o valoare, o aspiraþie, deci un nivel do-
rit al conduitei care nu existã încã în realitate. Ca urmare, dis-
cursul despre libertate înseamnã aici reflecþia despre condiþiile
de realizare în viaþa cotidianã, în istorie sau în activitatea insti-
tuþionalizatã. Spre deosebire de abordarea pragmaticã, discur-
sul moral ºi politic nu constã în descrierea acþiunilor conside-
rate libere (intenþionate ºi motivate), ci în identificarea cãilor
de eliberare ºi emancipare. În acest sens, libertatea devine con-
57
textualã, astfel încât se vorbeºte mai degrabã de libertãþi: civi-
le, politice, economice ºi sociale. Aceste libertãþi nu exprimã
atât libertatea de a face sau a nu face ceva (sensul pragmatic),
cât dreptul de a întreprinde sau nu o acþiune. Pentru a avea o
anumitã conduitã, nu este suficientã intenþia sau motivaþia
individualã, ci trebuie ca societatea ºi instituþiile sale abilitate
sã accepte aceastã acþiune în virtutea unor drepturi sau criterii
publice. Vorbim în acest caz de libertãþi publice ºi nu doar de
libertate, în general.
Cel de al treilea nivel, mai îndepãrtat de contextul nostru,
este sensul ontologic. Libertatea este un mod de a fi astfel încât
demersul pe aceastã temã cautã rãspunsuri la întrebarea: cum
trebuie construitã realitatea, astfel încât sã ne asigure libertatea
de acþiune ºi gândire? Sau: cum trebuie sã fie aceastã realitate
pentru ca omul sã devinã responsabilul propriilor acte? Cum
trebuie organizatã realitatea astfel încât sã permitã un demers
de emancipare moralã ºi publicã?
Evident, problematica abordatã de acest modul se plaseazã
la cel de al doilea nivel de interpretare. Spre deosebire de drep-
tatea absolutã de care vorbesc metafizicienii sau de libertatea
de acþiune din sensul comun, libertatea moralã ºi politicã este
definitã prin enunþuri contextualizate:
– prin definiþia negativã, dupã care libertatea este absenþa
constrângerii;
– prin definiþia la plural, conform cãreia existã tot atâtea li-
bertãþi câte constrângeri; este sensul folosit de filosofii greci,
dupã care a fi liber înseamnã a te bucura de instituþiile „Polis“-
ului (omul liber este contrariul sclavului).
De obicei, deºi libertatea este consideratã o valoare indis-
pensabilã a democraþiei, se foloseºte cu predilecþie pluralul (li-
bertãþile civile sau libertãþile publice) pentru a sugera diver-
sele ipostaze ale libertãþii în viaþa publicã. Avem astfel:
– libertãþi personale, care se bazeazã pe dreptul fiecãrui in-
divid la securitatea propriei persoane, a locuinþei, a corespon-
denþei, pe scurt, dreptul fiecãruia la propria viaþã personalã
(„privacy“);
58
– libertãþile economice, care decurg îndeosebi din regimul
proprietãþii: iniþiativa ºi proprietatea particularã sunt riguros
respectate în societãþile democratice;
– libertãþile politice, care implicã dreptul de participare la
deciziile colective (dreptul la expresie liberã, asociere, vot
etc.); nici o persoanã nu poate fi supusã intimidãrii, hãrþuieli-
lor, ºantajului ºi oricãror presiuni care sã afecteze libertãþile
politice.
Exercitarea libertãþilor publice presupune douã condiþii: pe
de o parte, acceptarea ideii cã persoana umanã este autonomã,
atât în raport cu ceilalþi, cât ºi în relaþie cu puterea; pe de alta,
instituirea unui sistem de protecþie legalã contra constrângeri-
lor care ameninþã aceastã autonomie. De fapt, idealul democra-
tic poate fi rezumat ca un proiect de emancipare a persoanei
umane. Toate „Declaraþiile“ asupra drepturilor omului pleacã
de la postulatul cã oamenii se nasc ºi devin liberi (vezi Modu-
lul 7). Instituþiile politice nu trebuie sã îngrãdeascã aceastã li-
bertate naturalã a fiinþei umane ci, din contrã, sã o promoveze
ºi sã o dezvolte astfel încât libertatea unui individ sã nu res-
trângã sau sã ameninþe libertatea altcuiva. Pentru aceasta, cel
mai bun sistem de protecþie este asocierea tuturor persoanelor
la decizia publicã, care este principiul fundamental al demo-
craþiei. Astfel conceputã, democraþia este un sistem de protec-
þie a libertãþilor care conciliazã ordinea ºi autonomia, solidari-
tatea ºi iniþiativa personalã, libertatea ºi egalitatea.
Spre deosebire de libertatea metafizicã, libertatea civilã
este o formã concretã de participare la viaþa publicã. Societatea
democraticã, prin sistemul sãu de protecþie legalã a libertãþilor
civile, încearcã sã armonizeze libertatea ºi autoritatea, sfera
publicã ºi viaþa privatã, libertatea ºi coeziunea socialã, libertã-
þile individuale ºi cele colective. În ultimã analizã, guvernarea
constituþionalã comportã un echilibru sensibil între aceste co-
ordonate aparent opozabile.
a) Libertatea ºi autoritatea
Sistemul democratic este astfel conceput, încât autoritatea
ºi libertatea sã se limiteze reciproc. Pe de o parte, autoritatea
59
guvernanþilor nu este discreþionarã, astfel încât sã împiedice
realizarea practicã a drepturilor ºi libertãþilor personale. Atât
prin justiþie, cât ºi prin sistemul electoral sau prin controlul
exercitat de societatea civilã (forma cea mai bine structuratã de
manifestare a libertãþilor publice), puterea este supusã unui con-
trol permanent. În orice moment, autoritatea trebuie sã dea so-
cotealã pentru actele sale, iar guvernanþii ºtiu cã orice abuz
poate fi sancþionat pe cale legalã sau electoralã. Pe de altã
parte, libertatea individului nu este nelimitatã. Orice persoanã
responsabilã pentru conduita sa se autolimiteazã astfel încât li-
bertatea sa sã nu devinã sursã de constrângere în exercitarea li-
bertãþilor altor cetãþeni, la fel de liberi ºi autonomi. Cu alte cu-
vinte, ordinea socialã se bazeazã pe interdependenþa ºi interac-
þiunea libertãþilor individuale, garantate de statul de drept.
b) Sfera publicã ºi viaþa privatã
Viaþa socialã comportã un spaþiu civic comun, în care coe-
xistã interesele individuale ºi interesele generale. Instituþiile pu-
blice trebuie sã apere în acelaºi timp ordinea publicã ºi viaþa
personalã a fiecãrui cetãþean. Codul civil prevede cu precizie
limitele de toleranþã dincolo de care instituþiile publice au dreptul
sã intervinã în viaþa personalã sau în intimitatea unui individ.
De regulã, criteriul care permite imixtiunea statului în sfera
privatã este ameninþarea la ordinea publicã ºi constrângerea li-
bertãþilor civile ale altor persoane.
c) Libertatea ºi coeziunea socialã
Viaþa socialã nu se reduce la suma libertãþilor individuale.
Societatea nu rezultã din juxtapunerea unor segmente autono-
me ºi egoiste, care beneficiazã de libertãþi, protecþie socialã ºi
dreptul la viaþã privatã. Din contrã, societatea democraticã pre-
supune participare, responsabilitate comunã ºi solidaritate.
Exercitarea drepturilor omului, care sunt drepturi individuale
prin excelenþã, nu înseamnã atomizarea societãþii ºi transfor-
marea ei într-o masã de indivizi izolaþi. Drepturile omului sunt
astfel concepute încât punerea lor în aplicare presupune parti-
cipare civicã, deci interes ºi implicare în viaþa publicã. Aceastã
60
participare comportã forme de organizare socialã, aºa cum sunt
comunitãþile, organizaþiile ad-hoc, grupurile de interese sau
partidele politice. Mai mult chiar, cercetãrile de sociologie po-
liticã (Street) au demonstrat cã gradul de coeziune socialã este
direct proporþional cu oportunitãþile de exprimare a libertãþilor
publice.
d) Libertãþile individuale ºi libertãþile colective
Libertãþile publice sunt libertãþi individuale, dar forma lor
de manifestare este colectivã. Cu alte cuvinte, deºi evoluþia
conceptului ºi analizele teoretice s-au centrat pe libertãþile in-
dividuale, în realitate nu existã libertãþi individuale ca atare,
„pure“ sau extrase din contextul lor, ci doar forme colective de
manifestare. Libertãþile personale nu pot fi disociate de liber-
tãþile politice, sociale ºi economice. Când vorbim de libertãþi
politice sau civile folosim pluralul tocmai pentru a evoca
aceastã manierã pluralistã ºi colectivã de coexistenþã a libertã-
þilor individuale. Altfel spus, guvernarea constituþionalã garan-
teazã libertãþile individuale, dar numai în raport cu libertãþile
tuturor cetãþenilor. Libertãþile individuale sunt acceptabile doar
în mãsura în care interacþioneazã ºi sunt coroborate cu libertã-
þile colective.
Bibliografie
BURDEAU, G. Les Libertés publiques, Paris, A. Colin, 1966.
COLLIARD, C. A. Les libertés publiques, Paris, Fayard, 1969.
COMMAGER, H. S. Majority Rule and Minority Rights, New
York, Smith, 1950.
CORWIN, E. S. Liberty against Government: the Rise,
Flowering and Decline of a Famous Judicial Concept, Baton
Rouge, Louisiana State University Press, 1978.
FRIEDRICH, C. J. Limited Government: A Comparison, En-
glewood Cliffs, Prentice-Hall, 1974.
MILL, J. S. On Liberty, Harmondsworth, Penguin, 1980.
O’HIGGINS, P. Cases and Materials on Civil Liberties,
London, Sweet and Maxwell, 1980.
61
 PATEMAN, C. Participation and Democratic Theory, Cam-
bridge, Cambridge University Press, 1970.
RIVERO, J. Libertés publiques, Paris, Fayard, 1969.
STREET, H. Freedom, the Individual and the Law, Har-
mondsworth, Penguin, 1989.
Modulul 10. Dreptatea
Dreptatea este un termen revendicat în acelaºi timp de jus-
tiþie, moralã ºi politicã. Toate aceste abordãri pleacã de la un
sens comun dupã care dreptatea este situaþia în care sunt res-
pectate drepturile sau regulile. Aceastã accepþiune îºi are ori-
ginea în cuvântul grec „diké“ care desemna în acelaºi timp jus-
tiþie, echitate, reparaþie ºi judecatã.
Problema dreptãþii apare în momentul în care o persoanã in-
trã în raport cu o altã persoanã (în acest sens, metafora balanþei
exprimã perfect principiul dreptãþii ca raport între douã pãrþi).
În aceastã perspectivã, filosofia politicã s-a concentrat înde-
lung asupra dilemei dacã omul este „bun“ ca atare sau devine
„rãu“ doar în raport cu semenii sãi. Apariþia proprietãþii ºi ex-
tinderea nevoilor sociale au dus la instaurarea autoritãþii pacifi-
catoare a statului. Cum statul, la rândul sãu, este format din oa-
meni cu aceleaºi interese ºi ambiþii, a fost nevoie de un alt me-
diator, care sã limiteze puterea autoritãþilor publice. Aºa au
apãrut guvernarea constituþionalã ºi statul de drept. Ideea de
dreptate a evoluat astfel de la dreptul celui mai puternic la in-
staurarea puterii dreptului.
Dreptatea este legatã de o anumitã ordine socialã, care fi-
xeazã reguli sau criterii de conduitã, care este creatã ºi exerci-
tatã de autoritãþile publice. Aceastã ordine de drept conþine
propriile mijloace de constrângere care forþeazã respectarea re-
gulilor instituite.
Astfel definitã, dreptatea desemneazã în acelaºi timp un ideal
universal (corolar al egalitãþii), o stare de fapt (o anumitã or-
dine socialã apãratã de justiþie) ºi o virtute personalã (calitatea
62
celor care respectã regulile ºi îºi îndeplinesc riguros îndatoriri-
le). Aceste trei sensuri au în comun ideea de rigoare raþionalã,
datã de aplicarea consecventã a unor norme, de o stare echita-
bilã sau de rectitudinea unei conduite.
La fel ca în matematicã, rectitudinea, rigoarea, echilibrul,
obiectivitatea ºi proporþionalitatea sunt caracteristici valabile
ºi pentru viaþa socialã. Inspirându-se din similitudinea acestor
criterii, Aristotel a identificat trei forme de dreptate, recunos-
cute ca valabile ºi în dreptul modern: dreptatea comutativã,
dreptatea distributivã ºi dreptatea corectivã.
a) Dreptatea comutativã se aplicã în cazul schimburilor ºi
a contractelor. Ea presupune egalitatea în drepturi a contrac-
tanþilor ºi echivalenþa bunurilor schimbate. Este un tip de drep-
tate bazat pe principiul echivalenþei ºi a egalitãþii de statut a
persoanelor participante.
b) Dreptatea distributivã rezultã din repartiþia valorilor
sociale ºi a responsabilitãþilor în funcþie de situaþiile-tip ºi de
ierarhii. Aceastã formã de justiþie este fondatã pe proporþiona-
litatea situaþiilor ºi principiul egalitãþii ºanselor (vezi Modulul
8). Dat fiind faptul cã oamenii sunt inegali, iar contribuþia lor
este ºi mai inegalã, este echitabil ºi eficient ca recompensele sã
fie diferenþiate. În acest fel, dreptatea distributivã instituie o
egalitate proporþionalã sau o ecuaþie cu patru termeni: dacã
avem doi candidaþi ºi douã note (recompense), candidatul bun
va primi nota bunã iar candidatul slab, nota slabã.
c) Dreptatea corectivã intervine pentru a rectifica o ne-
dreptate sau o eroare. Aceastã formã de dreptate „de a doua
ºans㓠se exprimã prin dreptul de apel contra abuzurilor sau
greºelilor justiþiei, prin recursul la lege împotriva propriilor au-
toritãþi publice (conform principiului statului de drept).
Din aceste trei forme clasice ale dreptãþii decurg trei atribu-
te ale dreptãþii: ideea de egalitate, ideea de merit ºi ideea de
imparþialitate.
Cu alte cuvinte, dreptatea are în vedere egalitatea în drep-
turi a tuturor persoanelor. Aceastã egalitate nu reproduce ine-
galitãþile naturale ale oamenilor, printr-un tratament de omoge-
nizare forþatã. Mai degrabã, prin diferenþierea recompenselor
63
sociale în funcþie de merite ºi contribuþii, se asigurã o egalitate
de ºanse mai realistã ºi mai eficace decât nivelarea ºi egalitatea
impusã. În sfârºit, dreptatea presupune egalitatea tuturor cetã-
þenilor în faþa legii, ceea ce permite intervenþia dreptãþii corec-
tive ca mecanism de descurajare a abuzurilor ºi nedreptãþilor.
Deºi apropiate, morala ºi dreptul au viziuni diferite asupra
dreptãþii:
– morala depãºeºte cadrul social (ea se aplicã la individ sau
la relaþiile omului cu Dumnezeu );
– morala ia în considerare atât actele propriu-zise, cât ºi in-
tenþiile ºi dorinþele, chiar ºi cele ascunse;
– morala se adreseazã doar persoanelor fizice, singurele do-
tate cu conºtiinþã, pe când dreptul ia în considerare ºi grupurile
ºi comunitãþile sociale;
– cu excepþia moralei pozitive inspirate de cuvântul revelat
(comandamentele biblice), sursa moralei este în interior, în
conºtiinþa individualã a fiecãruia; din contrã, regulile dreptului
sunt impuse din exterior, în urma unor convenþii sociale;
– morala nu opereazã cu constrângeri directe sau sancþiuni
propriu-zise; execuþia forþatã a unui precept moral ar elimina
tocmai ceea ce este mai important, anume caracterul conºtient
ºi asumat al actelor morale.
Dreptatea este o valoare complexã, care nu poate fi definitã
doar prin mijloacele dreptului pozitiv. Judecata privind justiþia
sau injustiþia unei situaþii nu relevã doar de procedura judicia-
rã ca atare. Dincolo de relaþia juridicã, care stabileºte vinovãþia
sau nevinovãþia în raport cu anumite acte sau intenþii, dreptatea
implicã relaþii extralegale, fenomene de conºtiinþã individualã
sau opinia publicã. Altfel spus, dreptatea presupune o judecatã
de valoare care depãºeºte evident posibilitãþile ºi obiectivele
dreptului pozitiv. În aceastã perspectivã, este injust ºi inaccep-
tabil ceea ce este inuman, care aduce prejudicii unei categorii
de fiinþe umane sau care pedepseºte pe nedrept sau dispropor-
þionat.
În acest fel, ca sentiment, dreptatea se confundã cu umanis-
mul, caritatea ºi solidaritatea. De altfel, Aristotel a anticipat
acest raport, afirmând cã dreptatea strict matematicã trebuie
64
coroboratã cu „philia“ (sentimentul de bunãvoinþã reciprocã
între persoane). Dreptatea instituie o mãsurã comunã (legea),
iar caritatea inspirã înþelegerea individualã a situaþiilor.
Ca ideal ºi aspiraþie universalã, dreptatea este în raport
strâns cu dreptul natural. În momentul în care relaþiile dintre
oameni au început sã fie reglementate de o instituþie speciali-
zatã (justiþia), raporturile de forþã au fost înlocuite cu raportul
de drept. Aceastã instituþionalizare a dreptãþii nu trebuie sã se
facã prin ignorarea fondului moral propriu-zis. Codificarea
dreptãþii în raport cu o anumitã ordine socialã nu trebuie sã ne
facã sã uitãm esenþa sa, care þine de un proiect uman ºi de o
valoare perenã a omenirii.
Bibliografie
ARISTOTEL, Etica nicomahicã, Bucureºti, Editura ªtiinþificã
ºi Enciclopedicã, 1988.
CHARVIN, R. Justice et politique. Evolution de leurs rap-
ports, Paris, Colin, 1968.
DWORKIN, R. M. Taking Rights Seriously, London,
Duckworth, 1978.
HOBHOUSE, I. T. The Elements of Social Justice, London,
Allen and Unwin, 1977.
JANKELEVITCH, V. Traité des vertus, Paris, Bordas, 1949.
KIRCHHEIMER, O. Political Justice. The Use of Legal Proce-
dure for Political Ends, Princeton, N. J., Princeton University
Press, 1980.
PLAMENATZ, J. Man and Society, London, Longman, 1990.
RAWLES, J. Theory of Justice, Oxford, Oxford University
Press, 1972.
RODEWALD, C. (ed.) Democracy, Ideas and Realities,
London, Dent, 1991.
SUMNER, L. W. The Moral Foundations of Rights, Oxford,
Oxford University Press, 1989.
65
 Modulul 11. Toleranþa
Toleranþa este opusul discriminãrii. Chiar dacã o persoanã,
instituþie sau grup social nu este de acord sau are interese con-
trare comportamentului altor persoane, instituþii sau grupuri
sociale, acestea trebuie admise ca atare. Ele nu trebuie interzi-
se, combãtute sau împiedicate sã-ºi exercite dreptul lor natural
de a exista, care rezultã din diversitatea umanitãþii ºi a vieþii.
Toleranþa este în acelaºi timp o valoare sau un ideal ºi o ati-
tudine socialã. În ambele ipostaze, vorbim de toleranþã pasivã
atunci când diferenþele nu sunt respinse, ci sunt acceptate sã
existe de la sine, printr-un comportament de „laisser-faire“. Se
vorbeºte de toleranþã activã în cazul în care nu ne mulþumim
sã admitem dreptul la diferenþã, ci militãm ºi întreprindem ac-
þiuni concrete pentru protejarea diferenþelor.
Termenul de „toleranþ㓠a apãrut în sec. XVI în timpul rãz-
boaielor religioase, într-un context de intoleranþã maximã. La
început, el a avut un sens peiorativ, fiind sinonim cu indiferen-
þa faþã de dogmele religioase ºi acceptarea ereziilor. Începând
cu sec. XVIII, toleranþa a fost opusã fanatismului, fiind consi-
deratã un atribut al libertãþii de expresie. Fiecare subiect este
liber sã creadã ºi sã facã orice, cu condiþia ca libertatea sa sã
nu îngrãdeascã sau sã lezeze libertatea altor persoane. Toleran-
þa este deci o valoare care decurge din dreptul fiecãruia de a fi
liber, într-o societate permisivã, care oferã oportunitãþi de ma-
nifestare ºi dezvoltare pentru toþi indivizii ºi grupurile sociale.
Apelul la convieþuire ºi toleranþã este însã mai vechi. În
creºtinism, el merge pânã la dragostea altruistã faþã de aproa-
pele nostru, exprimatã prin una din cele douã comandamente
esenþiale ale „Noului Testament“: „trateazã-i pe ceilalþi ca pe
tine însuþi“. Sau, în versiunea popularã a enunþului negativ: „sã
nu faci altuia ceea ce þie nu-þi place“ În acest sens, toleranþa
este consecinþa unicitãþii fiecãrei fiinþe umane.
În versiunea care a fost instituitã în sec. XVIII (toleranþa
este consecinþa libertãþii), toleranþa se preta la unele ambigui-
tãþi morale. Plecând de la premisa cã nu existã adevãr absolut
ºi, ca urmare, toate opiniile au aceeaºi valoare, toleranþa era
66
expresia scepticismului ºi a relativismului moral sau ontologic.
Este sensul pe care îl dã Locke în „Tratatul asupra toleranþei“
(1685–1686), unde toleranþa exprimã neîncrederea în aprio-
risme înnãscute, în certitudini ºi repere imuabile. Toleranþa re-
flectã astfel conºtiinþa noastrã asupra limitelor umane.
În sensul modern, toleranþa decurge din drepturile ºi liber-
tãþile garantate de „Declaraþia universalã“. Dat fiind faptul cã
drepturile ºi libertãþile omului sunt indivizibile, ele au valoare
operaþionalã doar ca un cod unitar, inteligibil numai în întregul
sãu. Ca urmare, toleranþa nu este asociatã doar cu libertatea, ci
este un corolar al tuturor drepturilor ºi libertãþilor care definesc
condiþia umanã: dreptul la viaþã, la demnitate, proprietate, pro-
tecþia legii, tratament echitabil, la libertatea reuniunii ºi a ex-
presiei, la diferenþã ºi alteritate, la prezumþia de nevinovãþie, la
azil ºi circulaþie liberã etc.
Ca atitudine socialã, ca mod de a fi în societate, toleranþa a
fost codificatã prin urmãtoarele caracteristici:
– respectul diversitãþii ºi alteritãþii;
– respectul libertãþii de alegere;
– solidaritate;
– dialog social;
– responsabilitate comunã;
– capacitatea de a se transpune în situaþia altora (empatia).
Cercetãrile de psihologie socialã au dezvoltat un întreg
domeniu de studiu care legitimeazã ºi explicã toleranþa ca ati-
tudine cotidianã. Trei direcþii de cercetare sunt interesante în
mod special. Ele încearcã sã explice mecanismele ºi constrân-
gerile toleranþei ca fenomen psihosocial. Aceste tendinþe sunt:
comportamentul prosocial, interpsihologia ºi empatia/simpa-
tia.
a) Comportamentul prosocial
Dupã Macauly ºi Berkowitz (1970), comportamentul pro-
social este comportamentul orientat spre consecinþe pozitive,
astfel încât beneficiazã de aprobarea ºi încurajarea societãþii.
Existã trei tipuri majore de comportament social pozitiv:
– ajutorarea semenilor („helping behavior“);
67
 – altruismul;
– toleranþa.
Comportamentul prosocial este generat de trei tipuri de mo-
tivaþii:
– motivaþia normativ㠖 comportamentul social corespunde
standardelor cetãþeneºti ºi este orientat în direcþia normelor ac-
ceptate de societate;
– responsabilitatea social㠖 atitudinea altruistã, tolerantã
ºi de într-ajutorare decurge din sentimentul responsabilitãþii,
din ideea cã fiecare are anumite obligaþii faþã de ceilalþi ºi faþã
de societate;
– responsabilitatea – comportamentul prosocial este recom-
pensat printr-o atitudine similarã, ceea ce face ca grupurile ºi
comunitãþile sã fie mai înþelegãtoare faþã de ceilalþi, mai per-
misive ºi mai deschise la cooperare.
b) Interpsihologia
Deºi psihologia este prin excelenþã o ºtiinþã a diferenþelor,
cercetãrile din ultimele decenii au pus accentul pe interacþiuni
ºi afinitãþi reciproce. S-a constatat astfel cã, în pofida unei
varietãþi nelimitate a tipurilor, conduitelor ºi personalitãþilor,
indivizii au foarte multe elemente în comun. Aceastã comuna-
litate interindividualã a fost explicatã prin douã ipoteze com-
plet opuse:
– similaritatea sau omologia psihicã, care ar fi expresia va-
lorilor comune, a condiþiei umane în general (drepturile funda-
mentale ale omului ar fi în acest fel codul civic ºi politic care
garanteazã aceastã egalitate de statut a tuturor oamenilor);
– complementaritatea indivizilor, în cadrul unei specii ca-
racterizate, ca orice manifestare a vieþii, prin diversitate ºi ete-
rogenitate.
În ambele versiuni, toleranþa este expresia afinitãþilor ºi in-
teracþiunilor interpersonale. În aceastã viziune, intoleranþa apare
atunci când cele douã condiþii (conºtiinþa similaritãþii ºi com-
plementaritatea funcþionalã) nu sunt pe deplin asigurate: este
cazul inegalitãþii de statut social, al prejudecãþilor, al lipsei de
culturã civicã sau al manipulãrii politice.
68
c) Empatia ºi simpatia
Toleranþa este favorizatã de situaþiile de comunicare bazate
pe rezonanþã afectivã, înþelegere reciprocã ºi cordialitate. Aºa
cum spunea Sf. Augustin: „nu cunoaºtem pe nimeni decât prin
prietenie“. Într-o comunitate animatã de prejudecãþi ºi exclu-
dere reciprocã, de animozitãþi ºi urã mocnitã, de violenþe des-
chise ºi conflicte interetnice, este evident cã nu se poate vorbi
de toleranþã.
Toleranþa comportã o hermeneuticã socialã similarã cu pro-
iecþia afectivã din empatie ºi comunicarea simpaticã. Prima îºi
are originea în relaþia dintre creator ºi opera de artã. Lipps
(1906) a numit-o „contagiune afectiv㓠(„Einfühlung“), termen
tradus în englezã de Titchener prin „empathy“ sau empatie.
Pentru a înþelege opera de artã, interpretul sau observatorul tre-
buie sã facã un efort de transpoziþie, astfel încât sã descifreze
intenþiile creatorului. La fel ca în raportul interpret – operã de
art㠖 creator, toleranþa presupune un demers de înþelegere a
„celuilalt“: acesta este tot o persoanã umanã, cu acelaºi statut
civic, cu defecte ºi calitãþi, la fel ca toatã lumea; „celãlalt“ nu
este „strãinul“, „barbarul“, „veneticul“ sau „minoritarul“, ci o
persoanã identicã cu mine, cu aceleaºi drepturi ºi libertãþi. For-
ma cea mai avansatã a acestei comuniuni interpersonale este
comunicarea simpaticã. Dupã Max Scheler, simpatia transcen-
de afectivitatea. Ea nu se bazeazã doar pe analogie ºi reciproci-
tate, ci presupune deja implicare existenþialã, comuniune ºi so-
lidaritate. Dacã empatia poate provoca compãtimire ºi înþele-
gere, simpatia înseamnã deja acþiune comunã ºi suprapunerea
intereselor. În contextul nostru, empatia este sursa toleraþei pa-
sive, iar simpatia ar fi la originea toleranþei active.
Bibliografie
ALLPORT, G. W. The Nature of Prejudice, Reading, Addi-
son-Wesley, 1954.
EMERY, F.; THORSRUD, E. Democracy at Work, Leiden, M.
Nijhoff, 1976.
HOFFMAN, M. L. Empathy: Its Development and Prosocial
Implications. Lincoln, University of Nebraska Press, 1977.
69
 MACAULY, J. R.; BERKOWITZ, L. (eds.) Altruism and Helping
Behavior, New York, Academic Press, 1970.
MOSCOVICI, S. L’âge des foules, Paris, Fayard, 1981.
NECULAU, A. (coord.), Psihologie socialã. Aspecte contem-
porane, Iaºi, Ed. Polirom, 1996.
NISBETT, R. E.; ROSS, L. Human Inference: Staged and
Shortcomings of Social Judgement, Englewood Cliffs, Prenti-
ce-Hall, 1980
PEREZ, J. A.; MUGNY, G. Influences sociales. La théorie de
l’élaboration du conflit, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1993.
SCHELER, M. Nature et formes de la sympathie, Paris, Payot,
1974.
Modulul 12. Diversitatea
Toþi egali, toþi diferiþi — este sloganul sub egida cãruia s-a des-
fãºurat Campania contra rasismului, xenofobiei, antisemitis-
mului ºi intoleranþei, organizatã de Consiliul Europei în anii ’90.
Acest enunþ subînþelege o contradicþie, care ar rezulta din
incompatibilitatea reciprocã dintre egalitate ºi diversitate. Aºa
cum am vãzut, egalitatea presupune simetria pãrþilor aflate în
echilibru. Echivalentul acestei forme de echilibru mecanic este
dreptatea comutativã, o formã cantitativã de dreptate bazatã pe
ideea de egalitate a persoanelor. În aceastã ipostazã, egalitatea
tuturor înseamnã identitatea sau omogenitatea dupã un anumit
criteriu (este modelul patului lui Procust).
Sloganul de mai sus ºi ideea diversitãþii în general implicã
însã ceea ce am numit dreptatea distributivã. Este o formã ca-
litativã de echilibru care se realizeazã prin distribuþie propor-
þionalã, echitate ºi egalitatea ºanselor. Cum diversitatea este
principiul de bazã al vieþii ºi organizãrii sociale, dreptatea dis-
tributivã încearcã sã asigure un tratament echitabil tuturor,
printr-o egalitate în drepturi ºi prin accesul liber la ºansele de
reuºitã, în funcþie de aspiraþiile, capacitãþile ºi contribuþia fie-
cãruia. Dreptatea distributivã nu-ºi propune egalitatea rezulta-
70
telor (posibilã doar în cazul utopiilor sau a regimurilor totalita-
re), ci egalitatea statutului social ºi civic (egalitatea în faþa le-
gii, egalitatea în drepturi, egalitatea oportunitãþilor). În acest
fel, dreptatea distributivã reuºeºte sã concilieze egalitatea ºi di-
versitatea, în sensul preconizat de sloganul la care ne-am referit.
Diversitatea este un atribut intrinsec al naturii ºi culturii. În
cazul naturii, diversitatea speciilor ºi varietatea exemplarelor
asigurã echilibrul funcþional, însãºi modul de manifestare a
vieþii. În ceea ce priveºte cultura, fãrã diversitate ea ar fi golitã
de orice conþinut. Valorile, credinþele, simbolurile, atitudinile,
mentalitãþile, obiceiurile, moravurile, normele etice – sunt ele-
mente ale culturii care diferenþiazã persoanele, grupurile soci-
ale, comunitãþile ºi naþiunile. Chiar dacã existã un nucleu mo-
ral comun, oamenii se deosebesc în funcþie de elementele de
culturã cu care se identificã.
În viaþa socialã, în momentul întâlnirilor interindividuale,
aceste diferenþe naturale ºi culturale sunt amplificate. Se pune
în acest caz o dublã întrebare:
– pânã unde poate fi admisã diversitatea persoanelor, gru-
purilor ºi comunitãþilor fãrã sã se piardã coeziunea socialã?
– cum coexistã identitãþile individuale cu identitãþile colec-
tive?
Prima întrebare reia de fapt vechiul principiu al unitãþii în
diversitate. Unitatea rezultã, pe de o parte, dintr-un corp co-
mun de norme, valori, conduite sau simboluri, valabile pentru
toatã umanitatea, în ansamblul sãu; pe de altã parte, aceste ele-
mente ale culturii se transmit de la o generaþie la alta, sub for-
mã de patrimoniu comun, fãrã sã fie nevoie ca de fiecare datã
sã fie redescoperit sau cucerit. Mircea Maliþa numeºte civiliza-
þie acel corp comun de cunoºtinþe, valori ºi tehnici care conferã
dimensiunea universalã a existenþei umane. Dacã civilizaþia uneºte
ºi conferã continuitatea necesarã a istoriei, cultura diferenþiazã
ºi particularizeazã. Ea este exclusivistã ºi alimenteazã identitã-
þile ºi alteritatea. Culturile nu existã decât la plural, într-o mare
diversitate.
Istoria civilizaþiilor a arãtat cã unitatea ºi coeziunea socialã
se pot realiza doar în jurul unui proiect comun. Fie cã este vorba
71
de proiectul autoritar al monarhului, fie de varianta spiritualã a
coeziunii întru credinþã, proiectul a fost cel care a legitimat un
anumit tip de societate ºi a mobilizat subiecþii, enoriaºii sau ce-
tãþenii pentru o cauzã comunã. În cazul democraþiei, proiectul
este egalitatea demnitãþii umane, realizatã prin guvernarea
pentru ºi de cãtre popor. Codul moral care legitimeazã acest tip
de unitate civicã este dreptul natural ºi Declaraþia universalã a
drepturilor omului. Conform acestui cod, fiecare cetãþean este
titularul unor drepturi constituþionale care decurg din condiþia
de fiinþã umanã unicã în esenþa sa. Drepturile unui individ nu
trebuie sã intre în contradicþie sau sã afecteze drepturile altui
individ, titular al aceloraºi drepturi. Coeziunea socialã rezultã
din aceastã interdependenþã a drepturilor fiecãrui cetãþean ºi
din limitarea lor reciprocã.
O formã interesantã de autolimitare este relaþia dintre drep-
turile individuale ºi drepturile colective. Din ce în ce mai ac-
centuat, unele comunitãþi revendicã drepturi colective, care se
aplicã unui grup de indivizi (ex. o minoritate etnicã sau un grup
profesional). Acest mod de abordare nu exclude principiul de
bazã al drepturilor omului, care sunt de fapt drepturi individu-
ale exercitate în forme colective. Cum viaþa socialã presupune
doar forme colective de existenþã (grupuri, comunitãþi, asocia-
þii, organizaþii, instituþii), rezultã cã drepturile colective sunt în
realitate tot drepturi individuale, dar contextualizate în funcþie
de domeniul public de referinþã.
Cea de a doua întrebare aduce în primul plan problema con-
troversatã a identitãþilor. O persoanã, un grup social sau o co-
munitate pot avea mai multe identitãþi în acelaºi timp, anumite
roluri sociale, anumite stiluri de viaþã, apartenenþa la o cate-
gorie profesionalã sau la o comunitate culturalã. De exemplu, o
persoanã poate sã-ºi asume simultan o identitate etnicã (membru
al unui grup etnic), una profesionalã (exercitarea unei anumite
meserii), una lingvisticã (ca vorbitor al unei anumite limbi), o
identitate sexualã, o identitate familialã, una politicã, alta teri-
torialã etc. Acest proces de identificare cu anumite aspecte ale
culturii, ea însãºi extrem de diversificatã, accentueazã dife-
renþele ºi varietatea indivizilor, grupurilor ºi comunitãþilor.
72
Dupã Mc Call ºi Simmonds, ca forme de manifestare a diver-
sitãþii culturale, identitãþile pot fi sursa unor conflicte sociale:
– datoritã sensului diferit dat aceleiaºi identitãþi;
– ca rezultat al tentativei de a-ºi impune propria identitate;
– prin excluderea intolerantã a identitãþilor alternative.
Conform unei definiþii simple (Smith, 1991), identitãþile
sunt acele forme ale culturii pe care o persoanã, grup social sau
comunitate ºi le atribuie sau prin care doreºte sã fie recunos-
cut. Identificarea are deci douã laturi: una de atribuire (asuma-
rea unui simbol sau element al culturii ca fiind o componentã
a propriului eu) ºi alta de categorizare (revendicarea aparte-
nenþei la o anumitã categorie identitarã). În cazul în care iden-
tificarea ia forme colective (ex. apartenenþa la o anumitã co-
munitate profesionalã, la un clan sau la un partid politic), se
vorbeºte de identitãþi colective. În acest caz, ca ºi în situaþia
identitãþilor personale (construirea eului în raport cu anumite
elemente ale culturii prin care persoana doreºte sã fie recunos-
cutã), întâlnim acelaºi dublu proces: de atribuire ºi diferenþie-
re. În ceea ce priveºte asimilarea sau atribuirea, nu existã pro-
bleme deosebite. Pot însã apare situaþii conflictuale în cazul di-
ferenþierii în raport cu alte identitãþi colective. În acest caz,
identificarea colectivã poate lua forma diferenþierii contra altei
identitãþi colective.
Un alt aspect legat de raportul identitãþii individuale/iden-
titãþi colective este situaþia identitãþii impuse sau a identitãþii
induse din exterior. În acest caz, individul preia o identitate co-
lectivã printr-un proces de identificare formalã (ex. naþionali-
tatea), fãrã discernãmânt, pe baza unei identitãþi întâmplãtoare
(ex. împrejurarea de a te naºte pe un anumit teritoriu). Fãrã ca
nou-nãscutul sã poatã fi consultat, el primeºte automat o iden-
titate colectivã.
Identitãþile colective reprezintã o entitate superioarã iden-
titãþilor individuale ale persoanelor participante. Formele co-
lective de apartenenþã/atribuire sunt de obicei coagulate în
jurul unui ideal, a unei credinþe, idei sau a unei cauze. De multe
ori, identitãþile colective au un scop defensiv: ele securizeazã
în jurul unei cauze ameninþate de o identitate dominantã. În
73
general, existã trei mari forþe centripete în jurul cãrora se for-
meazã identitãþile colective: tradiþiile culturale, forþele politice
ºi confesiunile.
Problema identitãþii colective se pune îndeosebi în legãturã
cu existenþa unui grup minoritar. Este situaþia tipicã în care
grupul minoritar face apel la o identitate colectivã (etnicã, cul-
turalã, politicã sau socialã) într-un dublu scop: pentru a asigu-
ra coeziunea internã a grupului, pe de o parte, pentru a apãra
grupul minoritar de dominaþia altor identitãþi colective, promo-
vate de grupul majoritar, pe de alta.
Când vorbim de „grup minoritar“, se impun douã precizãri.
Mai întâi, minoritatea nu este exclusiv etnicã. Existã minoritãþi
culturale, sociale, religioase, profesionale etc. Toate aceste mi-
noritãþi, la fel ca speciile de animale pe cale de dispariþie, bene-
ficiazã de o protecþie naþionalã ºi internaþionalã particularã (de
exemplu, în Rusia existã peste o sutã de limbi minoritare ame-
ninþate cu dispariþia ), ceea ce face ca, în multe situaþii, proble-
matica minoritãþilor sã preocupe mai mult opinia publicã. A
doua precizare se referã la relaþia minoritate – majoritate. Aceastã
relaþie nu este una pur matematicã (o minoritate nu este întot-
deauna inferioarã statistic), ci este un raport contextualizat. Nu
existã persoanã sau grup care sã fie „minoritate“ dupã toate
criteriile ºi în toate împrejurãrile. Sunt frecvente cazurile în
care o minoritate etnicã deþine de fapt controlul economic (ex.
Africa de Sud).
Drepturile omului acþioneazã ca un cod moral ºi civic care
instituie diversitatea, toleranþa, egalitatea ºi libertatea ca prin-
cipii de convieþuire în societãþile multiculturale. Datoritã mo-
bilitãþii persoanelor ºi comunitãþilor, a migraþiilor ºi a urbani-
zãrii, a intensificãrii schimburilor ºi comunicaþiilor, societãþile
moderne sunt intens multiculturale. Situaþia nu este cu totul
nouã: marile metropole coloniale sau regiunile cu populaþie
mixtã au fost dintotdeauna multiculturale. Se apreciazã cã
aproximativ 30% din populaþia actualã a statelor occidentale
provine din emigraþie. Ceea ce este nou, este asumarea conºti-
entã a apãrãrii drepturilor minoritãþilor de cãtre majoritatea po-
74
liticã, economicã ºi culturalã, pe baza principiului demnitãþii
egale.
Istoria modernã a cunoscut douã tipuri de politicã privind
grupurile minoritare: asimilarea ºi pluralismul.
a) Asimilarea înseamnã de fapt anularea diferenþelor. Este
un proces de omogenizare în care cultura dominantã îºi impu-
ne limba, obiceiurile, valorile, mentalitãþile ºi credinþele. Refe-
rindu-se la situaþia societãþilor moderne create prin imigraþie
voluntarã (S.U.A. ºi Australia), Gordon a identificat ºapte gra-
de de asimilare, valabile pentru orice tip de societate:
– asimilarea culturalã („aculturarea“), prin care se reali-
zeazã adoptarea formalã a modelului cultural dominant;
– asimilarea structuralã, prin participarea ºi integrarea în
instituþiile, organizaþiile sau cercurile de putere ale societãþii –
gazdã; dupã Gordon, acesta este momentul decisiv, când elitele
minoritãþii se solidarizeazã cu elitele majoritãþii, într-un sistem
de cogestiune a puterii; accesul la decizie ºi putere (economi-
cã, politicã) a elitelor minoritare grãbeºte pierderea identitãþii
colective a grupului minoritar de provenienþã;
– asimilarea maritalã, prin cãsãtorii mixte;
– asimilarea psihologicã, care se manifestã prin identifica-
rea cu grupul dominant; grupul minoritar înceteazã sã existe ca
identitate colectivã, cel puþin pentru persoanele asimilate;
– asimilarea comportamentalã, prin mimetism comporta-
mental;
– asimilarea civicã, caracterizatã prin absenþa conflictelor
de putere sau de interese între grupul minoritar ºi grupul majo-
ritar.
Ca politicã publicã, asimilarea nu mai este practicatã nici
mãcar în statele formate prin emigraþie. Chiar ºi în Statele Unite,
exemplul clasic de „creuzet multietnic“ („melting pot“), alãturi
de asimilarea noilor valuri de imigranþi în jurul unei noi iden-
titãþi, persistã mari enclave de diversitate culturalã care-ºi pãs-
treazã identitatea colectivã. În acest fel, în S.U.A. existã de
fapt un model mixt, de asimilare ºi pluralism în acelaºi timp
(„multiculturalismul rezidual“).
75
 b) Pluralismul este de fapt expresia politicã a diversitãþii
culturale. Persoana umanã se construieºte prin proiecþie iden-
titarã în raport cu aceastã diversitate, astfel încât societãþile
moderne devin multiculturale, multietnice, multirasiale, pluri-
lingve. Pluralismul este versantul politic al mozaicului cultu-
ral. Persoanele, grupurile ºi comunitãþile care se definesc ele
însele ca diferite faþã de tendinþele sau modelele majoritare, au
dreptul sã-ºi exprime aceastã opþiune, sã se organizeze în jurul
unor criterii liber consimþite, sã întreprindã acþiuni sistematice
pentru conservarea ºi confirmarea acestor diferenþe. Societatea
pluralistã este de fapt locul public de manifestare ºi afirmare a
diferenþelor.
Dupã acelaºi autor citat mai sus (Gordon), existã douã tipuri
principale de pluralism:
• Pluralismul egalitar, în care grupurile etnice doresc ºi
obþin egalitatea în drepturi, dar rãmân separate de grupul ma-
joritar. Diferenþele sunt încurajate ºi acceptate, dar pe baza
unor principii de coexistenþã. Grupurile etnice participã la
viaþa publicã, au o contribuþie economicã ºi civicã importantã,
dar se manifestã ca grupuri de interese. Este un sistem de „di-
ferenþe competitive“, care funcþioneazã pe principiul statului
de drept. Gordon identificã douã forme particulare de plura-
lism egalitar:
– pluralismul cultural, specific Statelor Unite, unde grupu-
rile etnice continuã sã-ºi exprime identitatea culturalã, în pofi-
da unor puternice presiuni asimilatoare; dat fiind dimensiunile
societãþii americane, care funcþioneazã pe baza unor standarde
civice comune, asimilarea nu mai este efectivã la nivel micro-
social; modul de viaþã pluralist este împãrtãºit de toþi cetãþenii,
ceea ce nu împiedicã supravieþuirea identitãþilor colective de
origine (etnice, confesionale, lingvistice);
– pluralismul corporatist este cel care funcþioneazã în Ca-
nada ºi unele þãri europene (Elveþia, Belgia, Irlanda de Nord).
Unitãþile etnice sunt recunoscute formal de autoritãþile publice
pânã într-acolo încât puterea politicã este distribuitã în confor-
mitate cu ponderea numericã a acestor grupuri etnice. Separa-
76
rea instituþionalã ºi culturalã sunt recunoscute oficial, iar gru-
purile etnice sunt concentrate în enclave teritoriale bine contu-
rate, unde identitãþile colective au puternice rãdãcini istorice ºi
culturale.
• Pluralismul inegalitar este o formã anacronicã de gestiu-
ne politicã a diversitãþii culturale. Spre deosebire de politica de
asimilare ºi pluralism egalitar, unde stratificãrile sociale ºi ine-
galitãþile economice sunt atenuate de o bunãstare comunã îm-
pãrtãºitã atât de majoritari cât ºi de minoritari, „pluralismul
inegalitar“ promoveazã separarea structuralã pe fondul unui
acces limitat la putere ºi prosperitate. Pluralismul existã, dar
într-o formã inechitabilã. Din acest motiv, în locul consensului
ºi legitimãrii reciproce din pluralismul egalitar, guvernarea
inegalitarã recurge la coerciþie ºi impunerea voinþei dominante.
Acolo unde bunãstarea este limitatã, grupul majoritar este ten-
tat sã recurgã la forþã pentru a o deþine în mod exclusiv.
Bibliografie
BRAUDEL, F. Grammaire des civilisations, Paris, Flamma-
rion, 1993.
BRISLIN, R. Cross – cultural Encounters, New York, Perga-
mon, 1981.
CAMILLERI, C. Stratégies identitaires, Paris, PUF, 1950.
CAMILLERI, C. (coord.) Différences et cultures en Europe,
Strasbourg, Les Editions du Conseil de l’Europe, 1995.
DADSI, D. Particularisme et universalisme: la problématique
des identités, Strasbourg, Les Editions du Conseil de l’Europe,
1995.
DAVIS, F. J. Minority – Dominant Relations: A Sociological
Analysis, Arlington, AHM, 1978.
ELIAS, N. La civilisation des moeurs, Paris, Flammarion,
1993.
GEERTZ, C. The Interpretation of Cultures, New York, Basic
Books, 1973.
GORDON, M. M. Assimilation in American Life. Oxford,
Oxford University Press, 1964.
77
 HERSKOVITS, M. Cultural Relativism. Perspectives in Cultu-
ral Pluralism, New York, Random House, 1972.
KYMLICKA, W. Multicultural citizenship. A Liberal Theory
of Minority Rights, Oxford, Clarendon Press, 1996.
MALIÞA, M. Zece mii de culturi, o singurã civilizaþie. Bu-
cureºti, Ed. Nemira. 1998.
McCALL, G. J. I.; SIMMONS, J. L. Identities and Actions,
New York, Free Press, 1978.
MICHAUD, G. Identités collectives et relations interculturelles,
Bruxelles, Editions Complex, 1978.
MUCCIELLI, A., L’Identité, Paris, PUF, 1986.
PHILLIPS, A. Democracy and Difference, Cambridge, Polity
Press, 1993.
SMITH, A. National Identity, Oxford, Reno, 1991.
YETMAN, N. R.; HOY, STEELE, C. (eds.) Majority and
Minority, Boston, Allyn and Bacon, 1982.
YOUNG, M. Justice and the Politics of Difference, Prince-
ton, Princeton University Press, 1993.
78
IV
CETÃÞENIA
Prin „cetãþenie“ se înþelege statutul politic ºi juridic al ce-
tãþeanului titular de drepturi recunoscute de statul de care apar-
þine. Pentru ca sã fie capabil sã-ºi exercite acest statut, cetãþea-
nul trebuie sã aibã un corp minimum de competenþe sociale ºi
politice, numit culturã civicã.
Relaþia dintre statutul politic ºi juridic, pe de o parte, cul-
tura civicã, pe de alta, este una din problemele–cheie ale socie-
tãþii democratice. De fapt, democraþia nu existã fãrã cetãþeni,
iar cetãþenii nu se manifestã ca atare decât în condiþiile în care
sunt capabili sã-ºi asume anumite drepturi ºi responsabilitãþi,
sã contribuie deci la realizarea rolului colectiv numit cetãþenie.
În aceastã perspectivã, conþinutul modulelor care urmeazã
poate aduce unele clarificãri importante în privinþa democraþiei
ca realitate cotidianã. În mod concret, studentul este solicitat
sã-ºi însuºeascã urmãtoarele conþinuturi:
– relaþia dintre cetãþenie ºi naþionalitate;
– elementele componente ale cetãþeniei;
– evoluþia cetãþeniei;
– multiculturalitatea ºi cetãþenia multiplã;
– tradiþia liberalã ºi tradiþia republicanã în abordarea cetãþe-
niei;
– definiþia cetãþeniei dupã Marshall;
– socializarea ºi socializarea politicã;
– etapele socializãrii politice;
– procesul de socializare politicã;
79
 – socializarea politicã directã ºi indirectã;
– definiþia culturii civice (Amond ºi Verba);
– componentele culturii civice;
– competenþele civice minimale ºi maximale;
– matricea de analizã a culturii civice;
– tipuri de culturã civicã;
– definiþia societãþii civile;
– evoluþia societãþii civile ca idee politicã;
– societatea civilã ca alternativã ºi contraputere;
– societatea civilã ºi tranziþia postcomunistã.
Modulul 13. Cetãþenii ºi cetãþenia
Cuvântul englez „citizenship“ (tradus în francezã prin „ci-
toyenneté“) are în limba românã douã sensuri: cetãþenie ºi na-
þionalitate. Limba germanã, foarte sensibilã la nuanþe, foloseº-
te cuvântul „Bürgerlichkeit“ ca echivalent al lui „citizenship“
(apartenenþã la o anumitã societate politicã), dar adaugã ime-
diat douã sensuri derivate: „Bürgersturm“ desemneazã statutul
de burghez (capacitatea de a face parte din clasa de mijloc) ºi
„Staatsangehörigkeit“ cu sensul de naþionalitate.
În lucrãrile de specialitate, cetãþenia desemneazã mai mult
decât simpla apartenenþã recunoscutã în paºapoarte sau alte
acte de identitate. Cum apartenenþa la o societate politicã în-
seamnã nu doar recunoaºterea sa oficialã, ci ºi dreptul de a par-
ticipa la viaþa civicã, cei mai mulþi dintre autorii care s-au ocu-
pat de aceastã chestiune folosesc o definiþie care integreazã trei
termeni cheie: apartenenþa, loialitatea ºi participarea. În spiri-
tul acestei definiþii, cetãþenia înseamnã dreptul pe care o socie-
tate politicã îl conferã membrilor sãi de a participa la viaþa pu-
blicã.
Din aceastã definiþie, rezultã cã cetãþenia comportã trei
componente:
– statutul politic ºi juridic al cetãþeanului, titular al dreptu-
rilor civice care rezultã din apartenenþa la un anumit stat; aces-
80
te drepturi sunt recunoscute ºi garantate de statul respectiv pe
baza unei convenþii civice implicite: în schimbul dreptului de
a fi cetãþean, individul este loial ordinii sociale ºi se angajeazã
sã participe la viaþa publicã (ca alegãtor, contribuabil, membru
al unei formaþiuni politice sau al societãþii civile);
– un anumit nivel de culturã civicã, reprezentat de compe-
tenþele necesare pentru exercitarea statutului de cetãþean;
– un mod de viaþã, respectiv un tip de conduitã ºi anumite
relaþii sociale rezultate din practica cotidianã a cetãþeniei.
Cum societatea politicã este diferitã de la o epocã la alta,
cetãþenia a avut un caracter evolutiv. La origine, cetãþenia avea
o funcþie religioasã. Cetãþeanul avea dreptul sã participe la ce-
remoniile de cult dedicate zeului protector al Cetãþii. Dupã ce
regii au dispãrut din cetãþile greceºti (cu excepþia Spartei), pu-
terea a fost preluatã de o oligarhie a marilor proprietari. Aceº-
tia au constituit o adunare deliberativã ai cãrei membri deþi-
neau monopolul judiciar, fiind singurii care cunoºteau legile. O
datã cu reformele constituþionale ale lui Solon ºi, mai ales,
Clisthene (a doua jumãtate a sec. VI î.e.n.), legea este cunoscu-
tã de toþi locuitorii liberi ai „Polis“-ului care devin membri ai
„Ecclesia“ (adunarea popularã). Acesta este momentul de înce-
put al cetãþeniei ca formã de participare directã la deciziile co-
lective. Cetãþenia era un drept al cetãþeanului liber, transmis
din tatã în fiu, pe baza apartenenþei la Cetatea–stat.
Roma anticã a preluat multe din elementele culturii greceºti,
între care ºi cetãþenia republicanã. Începând cu sec. V î.e.n.,
odatã cu instaurarea Republicii romane, puterea este deþinutã
de patricieni ºi sacerdoþi (marii proprietari ºi aristocraþii), sin-
gurii care cunoºteau secretul legilor ºi-l aplicau prin procedu-
ra judiciarã. Acest drept de judecatã se transmitea oral, din tatã
în fiu, fiind conservat ºi moºtenit ca un bun de familie. Dupã
aproximativ douã secole de lupte sociale, plebeii (cetãþenii fãrã
drepturi) capãtã accesul la cunoaºterea legilor (cele 12 tabele
romane). Roma republicanã, atât prin dimensiunile sale, cât ºi
prin administraþia sa supranaþionalã, nu a devenit însã nicio-
datã o democraþie similarã cu „Polis“-urile greceºti. Atât siste-
mul electoral al comitatelor, cât ºi puterea decizionalã a Sena-
81
tului (format exclusiv din patricieni), au redus considerabil drep-
turile cetãþenilor plebei. Cuceririle teritoriale ºi încorporarea
de noi populaþii duc la diluarea progresivã a cetãþeniei romane.
Într-o primã etapã, în anul 88 î.e.n., toatã populaþia Italiei pri-
meºte cetãþenia romanã ºi beneficiazã de protecþia asiguratã de
dreptul roman; populaþia din alte provincii se supun dreptului
latin, un drept inferior, limitat la dreptul civil. În aceste condiþii
de lãrgire a masei de cetãþeni romani (aproape un milion), a de-
venit practic imposibil sã se organizeze alegeri de magistraþi.
Începând cu Tiberiu, magistraþii sunt numiþi direct de Senat,
singurele alegeri efectuate fiind cele municipale. Aceastã evo-
luþie culmineazã cu acordarea cetãþeniei romane de cãtre Cara-
calla, în anul 212 e.n., pentru toate provinciile imperiului. Sunt
excluºi, evident, sclavii, femeile ºi barbarii instalaþi pe terito-
riul Imperiului. Aceastã extindere a teritoriului de referinþã a li-
mitat cetãþenia la exercitarea dreptului public ºi privat roman
ºi la alegerea magistraþilor municipali.
În Evul Mediu, existã doar subiecþi ai monarhului ºi locui-
tori ai unui teritoriu. Cuvântul „cetãþean“, ca atare, reapare
doar în contextul Revoluþiei Franceze ºi al Declaraþiei drep-
turilor omului ºi cetãþeanului (1789). Drepturile omului sunt
considerate ca anterioare ºi superioare oricãrei organizãri sta-
tale, astfel încât cetãþenia este un atribut al tuturor fiinþelor
umane. În practicã însã, una din primele legi consecutive Re-
voluþiei Franceze, anume legea sufragiului universal (22 de-
cembrie 1789), a revenit la criteriul averii ca arbitru al cetãþe-
niei. Aceastã lege spune cã toþi cetãþenii sunt egali, dar unii
sunt mai egali decât alþii, astfel încât se delimiteazã trei cate-
gorii de cetãþeni:
– cetãþenii pasivi sunt cei excluºi de la exercitarea dreptu-
lui electoral; ei au dreptul la protecþia persoanei, a proprietãþii
ºi a libertãþii, dar nu pot vota;
– cetãþenii activi sunt cei a cãror contribuþie economicã di-
rectã echivaleazã cu minimum valoarea a trei zile de muncã;
întruniþi în adunãri populare, ei aleg municipalitãþile ºi elec-
torii;
82
– electorii reprezentau cam 50.000 de persoane (faþã de 3
milioane cetãþeni pasivi ºi 4 milioane cetãþeni activi); ei aveau
o contribuþie economicã substanþialã (minimum echivalentul
recompensei pentru 10 zile de lucru), ceea ce le dãdea dreptul
sã aleagã deputaþii, judecãtorii ºi adunãrile regionale.
Toatã epoca modernã a asociat cetãþenia de naþionalitate ºi
de apartenenþa la un Stat-naþiune. Cetãþenia era o calitate juri-
dicã întemeiatã pe locul naºterii sau pe legea sângelui. La fel
ca în cetãþile antice, apartenenþa ºi loialitatea erau considerate
atribute esenþiale ale cetãþeniei.
Odatã cu dezvoltarea societãþilor multiculturale (îndeosebi
în urma colonizãrilor, a migraþiilor ºi a deschiderii frontierelor)
ºi apariþia cetãþeniilor supranaþionale (ex. cetãþenia europea-
nã), relaþia dintre teritoriu ºi cetãþenie s-a relativizat. Transmi-
terea parentalã ºi „dreptul pãmântului“ nu mai sunt obligatorii.
Cetãþenia se poate obþine ºi prin naturalizare sau afiliere. Mai
mult, îndeosebi în limbajul Consiliului Europei, se vorbeºte as-
tãzi de cetãþenie multiplã. Cum cetãþenia se defineºte prin spa-
þiul public de referinþã, aceeaºi persoanã poate sã-ºi asume în
acelaºi timp o cetãþenie localã, o cetãþenie regionalã, o cetãþe-
nie naþionalã ºi o cetãþenie europeanã. Aceastã relativizare ex-
tremã a cetãþeniei, valabilã îndeosebi în cazul Uniunii Europe-
ne, aratã clar faptul cã cetãþenia este mai mult o construcþie
mintalã, o reprezentare personalã a drepturilor ºi responsabili-
tãþilor, decât un cadru normativ exterior, circumscris unui teri-
toriu strict delimitat.
Majoritatea definiþiilor moderne ale cetãþeniei includ o ca-
racteristicã obligatorie: participarea. Cetãþenia este un con-
tract istoric între stat ºi cetãþeni, care conferã titularilor dreptul
de a participa la viaþa publicã.
Aceastã definiþie, acceptatã aproape unanim, ascunde însã
o contradicþie de fond care, dupã Heater, erodeazã idealul ce-
tãþenesc. Este contradicþia dintre „tradiþia liberal㓠ºi „tradiþia
republicanã“.
Tradiþia liberalã se centreazã pe drepturile ºi libertãþile in-
dividului. Cetãþenia este un statut politic realizat începând cu
sec. XVII, prin emanciparea treptatã a individului faþã de pute-
83
rea autoritarã a statului. Aceastã viziune liberalã a cetãþeniei se
caracterizeazã prin urmãtoarele trãsãturi:
– cetãþenia este un statut relativ; acest statut este realizat în
mod diferit de diverse persoane, în locuri ºi momente diferite;
– cetãþenia presupune cã toþi indivizii sunt egali în drepturi;
realitatea nu este decât o aproximaþie imperfectã a acestui
ideal;
– cetãþenia comportã o tensiune funcþionalã între individ ºi
stat; în realitate, aceastã relaþie are o bazã contractualã mult
mai paºnicã decât lasã sã se înþeleagã ideea de luptã ºi conflict
social;
– sistemul drepturilor ºi libertãþilor civice protejeazã indi-
vizii, astfel încât aceºtia nu au nevoie sã le invoce în fiecare si-
tuaþie cotidianã; bunii cetãþeni se manifestã doar în situaþii elec-
torale sau ca plãtitori de impozite.
Tradiþia republicanã îºi are originea în cetãþenia clasicã
(greacã ºi romanã), în filosofia politicã a Renaºterii (în special
Machiavelli), în gândirea lui Rousseau ºi idealismul politic
american. Cuvântul-cheie al acestei viziuni este „virtutea civi-
cã“. Spre deosebire de individualismul liberal, care a evoluat
ca o atitudine împotriva statului, cetãþenia clasicã a apãrut ca
un statut special, cu care deþinãtorii se mândreau. Acest statut
a coincis cu abolirea tiraniei exercitatã de patriarhi, patricieni
sau monarhi ºi instaurarea republicii.
Spre deosebire de tradiþia liberalã, unde cetãþenia se bazea-
zã pe drepturile dobândite de predecesori, cetãþenia legitimatã
prin tradiþia republicanã este motivatã doar prin virtutea civicã
sau prin serviciile publice pe care o persoanã este capabilã sã
le îndeplineascã. Din aceste comparaþii rezultã patru trãsãturi
ale cetãþeniei în viziune republicanã:
– relaþiile dintre cetãþeni sunt la fel de importante ca relaþi-
ile dintre cetãþeni ºi stat; cetãþenia înseamnã viaþã comunitarã
ºi responsabilitate comunã;
– cetãþenia presupune loialitate faþã de propria þarã;
– cetãþenia înseamnã un bun echilibru între drepturi ºi res-
ponsabilitãþi;
84
– activitãþile în serviciul public nu trebuie neapãrat recom-
pensate; spiritul comunitar înseamnã solidaritate, voluntariat ºi
activitãþi filantropice.
În ultimã analizã, tradiþia liberalã ºi tradiþia republicanã nu
sunt atât de diferite cum par la prima vedere. Ele au în comun
cel puþin trei trãsãturi:
– ambele definesc cetãþenia ca participarea la o comunitate
politicã, posibilã prin calitatea de membru al acelei comunitãþi;
– ambele definesc cetãþenia ca un statut juridic care regle-
menteazã raporturile individului cu statul sau relaþiile dintre
cetãþeni ºi grupurile sociale;
– ambele definesc acest statut pe baza principiilor drepturi-
lor naturale.
Diferenþele sunt date de entitatea politicã de referinþã: indi-
vidul în cazul cetãþeniei liberale, comunitatea, în cazul cetãþe-
niei clasice.
Într-o definiþie larg citatã, Marshall (1950) încearcã sã com-
bine cele douã tradiþii în jurul a trei concepte de bazã: aparte-
nenþa (la o comunitate politicã), drepturile ºi responsabilitãþi-
le. Rezultã astfel o definiþie „mixt㓠care þine seama atât de defi-
niþia clasicã, cât ºi de cea liberalã: „Cetãþenia este un statut ga-
rantat tuturor celor care sunt membri cu drepturi depline ai
unei comunitãþi. Toþi cei care beneficiazã de acest statut sunt
egali în ce priveºte respectarea drepturilor ºi responsabilitãþilor
care decurg din statutul respectiv“.
Atributul principal al cetãþeniei este participarea la viaþa
publicã. Indiferent de comunitatea politicã de referinþã (ceta-
tea-stat, republica supranaþionalã, statul-naþiune sau statul multi-
cultural), cetãþenia constã în dreptul ºi virtutea de a participa,
ca membru cu prerogative depline, la deciziile colective ale co-
munitãþii. În lumea anticã greceascã, cetãþenia se identifica cu
statutul privilegiat al grupului conducãtor în statul-cetate. În
statul modern, cetãþenia presupune drepturi ºi responsabilitãþi
mult mai ample. Marshall vorbeºte în acest sens de o „coeziu-
ne intern㓠a cetãþenilor care rezultã din trei componente inter-
dependente (Marshall, 1950, p. 10–11):
85
 – dimensiunea civicã, rezultatã din drepturile ºi libertãþile
conferite individului (este interpretarea liberalã a cetãþeniei la
care ne-am referit mai sus);
– dimensiunea politicã se referã la participarea la exercita-
rea puterii politice (îndeosebi prin accesul la decizia colec-
tivã);
– dimensiunea socialã se referã la repartizarea bunãstãrii ºi
a poziþiilor sociale.
Îndeosebi cea de a treia componentã referitoare la dreptul la
bunãstare ºi la activitãþile publice („welfare rights“), a fost sur-
sa unor dezbateri extrem de controversate. Ceea ce s-a reproºat
modelului lui Marshall a fost îndeosebi incompatibilitatea
celor trei componente, construite prin adiþionarea a trei etape
din evoluþia cetãþeniei. În plus, spune de exemplu Barbalet
(1978, p. 43), cele trei dimensiuni sunt reciproc incompatibile
pentru cã au un conþinut diferit.
Ceea ce trebuie reþinut din aceste controverse este faptul cã
cetãþenia, ca ºi democraþia, este un ideal. Omenirea se apropie
de acest ideal în mod constant, parcurgând mai multe etape.
Dupã dobândirea drepturilor civice ºi politice, puterea a fost
dispersatã în cadrul mai multor centre de decizie ºi au apãrut
chiar focare de contraputere. Unul dintre acestea, spune Mar-
shall, este miºcarea sindicalã, singura capabilã sã obþinã garan-
tarea drepturilor sociale ºi economice. În acest fel, chiar dacã
nu eliminã stratificarea ºi inegalitãþile sociale, cetãþenia asigu-
rã o mai bunã coeziune ºi participarea mai echitabilã la decizi-
ile publice ºi la distribuirea bunãstãrii.
Departe de a oferi o soluþie acceptabilã pentru toatã lumea,
modelul tridimensional al lui Marshall are meritul de a atrage
atenþia asupra interdependenþei drepturilor civile, politice ºi
sociale. Egalitatea în drepturi rãmâne un ideal îndepãrtat atât
timp cât deþinãtorii de drepturi civile ºi politice nu au un nivel
minim de bunãstare care sã le permitã efectiv participarea la
viaþa publicã. În acest fel, statutul de cetãþean trebuie comple-
tat cu o condiþie esenþialã: asigurarea unor standarde minime
ale condiþiilor de viaþã ºi de muncã.
86
Bibliografie
BANFIELD, E. (ed.) Civility and Citizenship in Liberal De-
mocratic Societies, New York, Paragon House, 1992.
BARBALET, J. M. Cetãþenia, Bucureºti, Ed. Du Style, 1998.
BIRNBAUM, P. Sur la citoyenneté. L’Année sociologique,
1996, vol. 46, nr. 1, p. 57–85.
CLARKE, B. Citizenship, London, Pluto Press, 1994.
COLAS, D.; EMERI, C; ZYLBERBERG, J. (eds.) La citoyenneté
entre la nation et la société, Paris, PUF, 1991.
GARDNER, J. P. (ed.) Citizenship : The White Paper, London,
The Institute for Citizenship Studies, 1997.
GEOFF, A. (ed.) Citizenship, London, Laurence and Wishart,
1991.
GRELL, J. La citoyenneté au cours des temps. În Dialogues,
1994, nr. 1, pp. 9–11.
HEATER, D. Citizenship : The Civic Idea in World History,
Politics and Education, London, Longman, 1990.
HEATER, D. Tensions in the Citizenship Ideal. În: E. Baglin
Jones and N. Jones (eds.) Education for Citizenship, London,
Kogan Page, 1992, p. 19–34.
HOWE, P. A Community of Europeans. Journal of Common
Market Studies, 1995, vol. 33, nr. 1, pp. 27–46.
MARSHALL, T. H. Citizenship and Social Class, Cambridge,
Cambridge University Press, 1950.
MARSHALL, T. H. Class, Citizenship and Social Develop-
ment, Chicago, University of Chicago Press, 1977.
MOUFFE, Ch. (ed.) Dimensions of Radical Democracy: Plu-
ralism, Citizenship, Community, London, Verso, 1992.
PAINTER, J. Spaces of Citizenship. An Introduction. Poli-
tical Geography, 1995, vol. 14, nr. 2, pp. 14–34.
SCHNAPPER, D. La Communauté des citoyens, Paris, Galli-
mard, 1992.
SPINNER, J. The Boundaries of Citizenship. Race, Ethnicity
and the Liberal State, Baltimore, J. Hopkins University Press,
1994.
TURNER, B.; HAMILTON, P. (eds.) Citizenship. Critical Con-
cepts, London, Routledge, 1994.
87
 Modulul 14. Socializarea politicã
Dicþionarele de specialitate definesc socializarea, în general,
ca procesul prin care o persoanã învaþã ºi îºi apropie experien-
þele socio-culturale, le asimileazã ºi le foloseºte în raport cu
mediul socio-cultural în care trãieºte. Astfel definitã, socializa-
rea se apropie de concepte asemãnãtoare, dar diferite, precum
integrarea socialã, adaptarea la mediu, conformitatea, supune-
rea în faþa regulilor sociale, aculturarea forþatã (Mucchielli,
1972, p. 33).
Pe toatã durata vieþii sale, individul se strãduieºte sã-ºi
adapteze personalitatea în funcþie de societatea în care trãieºte.
Aceastã idee îºi are originea la Aristotel („Politica“), care spu-
nea cã omul este prin natura sa o fiinþã socialã. Mai mult, omul
depinde de deciziile celorlalþi, cu care împarte comunitatea po-
liticã. Prin aceasta, omul este un „animal politic“ (zoon politi-
kon), superior oricãrei forme de socializare a speciilor animale
(albinele, furnicile, cocorii). Instrumentul principal al sociali-
zãrii politice, dupã Aristotel, este limbajul articulat, care face
posibilã aprecierea fiecãrei persoane în comparaþie cu ceilalþi
sau în raport cu anumite norme sociale.
Aceastã ipotezã a omului ca fiinþã politicã, dependentã de
un anumit context social ºi cultural a devenit ulterior o impor-
tantã temã de dezbatere a filosofiei politice. Între altele, ea a
generat dilema legatã de starea naturalã a omului: pe de o parte,
omul era considerat o fiinþã individualã, preocupatã doar de
autoconservare (Hobbes ºi Locke), ceea ce favorizeazã com-
petiþia fãrã limite („bellum omnium contra omnes“); pe de alta,
în tradiþia lui Aristotel, omul este o fiinþã socialã, astfel încât
socialul existã înaintea individului.
Începând cu anii ’50, cu primele studii consacrate identi-
ficãrii partizane, socializarea politicã a devenit un obiect con-
stant de cercetare. Unii autori, sub influenþa psihologiei geneti-
ce a lui Kohlberg, au studiat etapele socializãrii politice în co-
pilãrie. Astfel, Easton ºi Dennis au identificat patru etape ale
socializãrii politice, între 7 ºi 14 ani:
88
– politizarea, care constã într-o simplã sensibilizare faþã de
lumea politicã (mediul înconjurãtor este perceput în ipostaza
sa politicã);
– personalizarea, prin care lumea politicã este asimilatã cu
o personalitate influentã (ex. Preºedintele þãrii sau un lider po-
litic carismatic);
– idealizarea, prin construirea unor sentimente pozitive sau
negative în raport cu aceastã personalitate;
– instituþionalizarea presupune deja o lãrgire considerabilã
a perspectivei, în sensul cã interpretarea realitãþilor politice nu
mai este strict subiectivã sau limitatã la proiecþiile personale
(faþã de o personalitate sau un eveniment), ci are un caracter
durabil, cãci presupune folosirea unor repere instituþionale ºi
referinþa la sistemul politic.
Interesant este faptul cã aceste etape au putut fi aplicate ºi
la adulþi, unde gradul de socializare politicã a fost asociat cu
nivelul de culturã civicã. Socializarea politicã a fost astfel in-
terpretatã ca un proces de formare a competenþelor cetãþeneºti
(vezi în acest sens modulul referitor la „Cultura civicã“). Fie-
care individ este expus la sau cautã intenþionat diverse mijloa-
ce de socializare politicã. Ceea ce este important, spun Crick ºi
Porter într-o carte celebrã, este ca societãþile democratice sã
creeze condiþiile de învãþare sistematicã a acestor competenþe
de cãtre toþi indivizii. Democraþia participativã nu se poate
exercita fãrã competenþe politice minime („political literacy“).
În cazul persoanelor care se nasc ºi trãiesc într-o societate
democraticã, socializarea politicã se face spontan ºi gradual,
prin asimilarea naturalã a codurilor ºi experienþelor democrati-
ce. Dupã datele furnizate de Percheron (1993), pânã la vârsta
de 7 ani, copilul nu are judecãþi politice proprii, astfel încât
preia automat opþiunile sau ideile adulþilor cu care este în con-
tact frecvent. Începând cu vârsta de 7 ani, copilul devine auto-
nom, deºi pãstreazã relaþii de cooperare cu adulþii. Regulile ac-
ceptate pânã acum fãrã discernãmânt sunt reevaluate din pro-
priul punct de vedere. La 11–12 ani, „vârsta criticismului“, co-
pilul este capabil sã evalueze critic, sã argumenteze ºi sã asimi-
leze selectiv opiniile ºi ideile celorlalþi. Începând cu vârsta de
89
12–13 ani, copilul este din ce în ce mai puþin dependent afec- vidul, agenþii de socializare, componenta socialã dominantã ºi
tiv de mediul sãu familial ºi percepe mai bine diferenþele (de componenta socialã perifericã.
opinie, de identitate, de statut social). Un vocabular politic mi- În centrul acestui proces se aflã individul cu personalitatea
nim (instituþiile politice, valorile democratice) a început sã se sa (motivaþii, competenþe, atitudini, opinii, caracteristici perso-
formeze încã de la vârsta de 10 ani. nale, mentalitãþi etc.). Agenþii de socializare sunt instituþiile,
Cea mai frecventã explicaþie a socializãrii politice are în ve- organizaþiile sau structurile capabile de influenþã socialã (ºcoa-
dere interacþiunea dintre mediul politic ºi personalitatea subiec- la, familia, media, biserica, armata, ONG-urile etc.). Compo-
tului. Teoriile psihanalitice, de exemplu, au accentuat rolul nenta socialã dominantã este componenta politicã, capabilã sã
experienþelor din prima copilãrie ºi ecoul lor în conduitele ul- impunã ideile ºi valorile dominante. Componenta socialã peri-
terioare (esenþa socializãrii politice ar fi astfel afectivã). Teori- fericã este acea structurã sau organizaþie cu o semnificaþie per-
ile personaliste au dat prioritate factorilor predispozanþi sau sonalã pentru subiect. Deºi nu decide asupra configuraþiei po-
aºa numitelor „trãsãturi personale“: sentimentul de depen- litice ºi nu deþine puterea, acest tip de organizaþii, relaþii soci-
denþã, insecuritatea afectivã, nevoia de protecþie ºi dependenþa ale sau comunitãþi este important în mod subiectiv, pentru per-
de reguli exterioare. ªi în acest caz, prioritatea se dã factorilor soana în curs de socializare. O astfel de componentã perifericã
afectivi. Teoriile psihogenetice pun pe primul plan relaþiile poate fi, de exemplu, experienþa favorizantã sau tradiþia unei
dintre individ (considerat un organism activ, în permanentã ex- familii, grup social sau comunitãþi de proximitate.
pansiune) ºi mediul sãu. Centrul atenþiei este aici echilibrul Interacþiunile acestor factori produc o multitudine de influ-
între personalitatea în formare ºi mediul socio-cultural. Socie- enþe între:
tatea politicã ar fi o formã de organizare a mediului socio-cul- – individ ºi agenþii de socializare;
tural, cu care subiectul interacþioneazã prin moduri operatorii – agenþii de socializare între ei;
de tip cognitiv ºi socio-afectiv. Aceastã interacþiune se învaþ㠖 componenta socialã dominantã ºi agenþii de socializare;
pe parcursul unor stadii evolutive. Teoriile sociale, pe de alt㠖 componenta perifericã ºi agenþii de socializare.
parte, dau prioritate factorilor externi, care impun anumite Un rol important în procesul de socializare politicã îl au
conduite. Socializarea politicã constã în învãþarea unor roluri agenþii de socializare. Dekker ºi Meyenberg (1991, p. 39–40)
sociale care definesc statutul de cetãþeni (alegãtori, membri ai au realizat un tabel interesant care cuprinde 7 tipuri de agenþi,
unei comunitãþi politice, persoanã publicã). Personalitatea este cãrora le corespund tot atâtea categorii de persoane/grupuri ºi
ca o oglindã în care se reflectã sistemul social, în totalitatea lui. instituþii/organizaþii:
În aceastã viziune, socializarea politicã ar fi un proces pasiv, de Agenþii de socializare Persoane sau grupuri Echivalentul în planul
asimilare a unor roluri preexistente, la care subiectul nu contri- politicã instituþiilor ºi organizaþiilor
buie decât în momentul în care stãpâneºte perfect codurile pre-
supuse de rolurile respective. 1. Grupuri primare. bunicii, pãrinþii, fraþii, mediul social
Familia surorile, vecinii
Ceea ce se poate reproºa, pe rând, fiecãreia dintre aceste in-
terpretãri este caracterul unilateral. În realitate, socializarea po- 2. Sistemul educativ. profesori procesul educativ
liticã este mai complexã, astfel încât este greu de redus la una ªcoala ºi universitatea colegi instituþii de formare
sau alta din aceste explicaþii parþiale. Din acest motiv, cei mai 3. Biserica preoþii servicii de cult
mulþi autori înclinã în ultimul timp spre explicaþii polivalente.
Dintre acestea, am reþinut modelul interacþionist al lui Pawel- 4. Media prezentatorii TV
ka, care ni se pare cel mai complet. Pawelka spune cã sociali- actorii cinematografia
ziariºtii radioul
zarea politicã rezultã din interacþiunea a patru factori: indi-

90 91
 formatorii de opinie presa scrisã CLAUSSEN, B.; WASMUND, K. (Hrsg.) Handbuch der politis-
animatorii muzica uºoarã chen Sozialisation, Braunschweig, Pedersen, 1982.
Internet-ul CRICK, B.; PORTER, A. Political Education and Political Li-
reclamele comerciale
publicitatea politicã
teracy, London, Longman, 1968.
DEKKER, A.; MEYENBERG, R. (eds.) Politics and the Young
5. Prieteni ºi camarazi prietenii subculturile Generation Political Socialization in Eastern, Central and
tovarãºii loisir
experienþele de vacanþã
Western Europe, Oldenburg, Druckzentrum der Universität,
1991.
6. Viaþa activã patronul procesul muncii EASTON, D.; DENNIS, J. Children in the Political System.
(piaþa muncii) managerii ºomajul
Origins of Political Legitimacy, New York, McGraw-Hill, 1969.
formatorii contractul de muncã
liderii de sindicat compania LANGTON, K. P. Political Socialization, Oxford, Oxford
formarea continuã University Press, 1989.
sindicatele MUCCHIELLI, R. La socialisation de l’individu. În: Ency-
concurenþa clopédie de la psychologie. Psychologie sociale, Paris, Nathan,
7. Sistemul politic funcþionarii publici partidele politice 1972, vol. V, p. 33–40.
liderii politici organizaþiile politice PAWELKA, P. Politische Sozialisation, Wiesbaden, Akade-
politicienii aleºi serviciile de informare mische Verlagsgesellschaft, 1977.
politicã PERCHERON, T. La socialisation politique, Paris, A. Colin,
preºedintele grupurile de interese 1993.
primul ministru serviciul militar
judecãtorii campania electoralã RENSHON, S. A. (ed.) Handbook of Political Socialization.
membrii familiei regale evenimentele politice Theory and Practice, New York, The Free Press, 1977.
sondajele de opinie STACEY, A. Political Socialization in Western Society, Lon-
don, Eduard Arnold, 1998.
În sfârºit, trebuie precizat cã agenþii de socializare politicã
pot exercita douã tipuri de influenþe:
– socializarea politicã directã, atunci când experienþele do- Modulul 15. Cultura civicã
bândite (cunoºtinþe, atitudini, deprinderi, metode de lucru) au
o naturã politicã intrinsecã; Pentru a-ºi pune în valoare statutul de cetãþean, omul are
– socializarea politicã indirectã, atunci când astfel de achi- nevoie de competenþele civice necesare. Aceste competenþe nu
ziþii nu au o naturã politicã propriu-zisã. se obþin doar prin calitatea legalã, recunoscutã de statul de care
aparþine, ci ºi prin achiziþii culturale ºi comportamente adec-
Bibliografie vate. În acest fel, cetãþeanul devine conºtient de rolul sãu, în-
ACKERMAN, P. Politische Sozialisation, Opladen, West vaþã sã interacþioneze cu puterea politicã ºi este capabil de o
Deutscher Verlag, 1974. participare responsabilã la activitãþile publice.
BRENNAN, T. Political Education and Democracy, Cam- Aceste competenþe necesare participãrii la societatea politi-
bridge, Cambridge University Press, 1981. cã, pe care cetãþeanul le învaþã pe toatã durata vieþii, reprezin-

92 93
tã cultura civicã. Într-o carte celebrã, Almond ºi Verba (1996)
au definit cultura civicã drept cultura politicã a democraþiei.
Fiecare societate îºi genereazã tipul de culturã politicã de care
are nevoie. Aºa dupã cum existã o culturã economicã ºi una re-
ligioasã, tot aºa avem o culturã politicã care desemneazã an-
samblul cunoºtinþelor, atitudinilor ºi deprinderilor pe care se
bazeazã viaþa politicã. Spre deosebire de definiþiile „globali-
zante“ ale antropologilor („cultura este ansamblul credinþelor,
cunoºtinþelor, normelor, obiceiurilor, simbolurilor ºi a tuturor
aptitudinilor ºi competenþelor învãþate“ — Taylor), Almond ºi
Verba considerã cultura ca un ansamblu de dimensiuni. Cultu-
ra civicã ar reprezenta acea parte a culturii implicate în exerci-
tarea cetãþeniei.
Astfel definitã, cultura civicã comportã, la rândul sãu, trei
componente (sau direcþii de acþiune):
– dimensiunea afectivã, respectiv perceperea relaþiilor din-
tre indivizi în termeni de interferenþe, trãiri, proiecþii, compro-
misuri, conflicte sau acte de violenþã;
– dimensiunea cognitivã, realizatã prin cunoºtinþele indivi-
dului despre sistemul politic, actorii ºi structurile sale;
– dimensiunea evaluativã, respectiv capacitatea de judecatã
asupra eficienþei sistemului politic sau asupra manierei în care
acesta ºi-a realizat obiectivele.
Ulterior, alþi autori (Dekker ºi Portengen) au aprofundat
aceastã analizã, îndepãrtându-ne de schema tridimensionalã a
lui Almond ºi Verba. A apãrut astfel o nouã direcþie de studiu,
care nu se limiteazã la identificarea unor dimensiuni, ci încear-
cã sã realizeze inventare cât mai detaliate ale competenþelor
care compun cultura civicã. Aceste inventare de competenþe au
fost folosite atât în elaborarea de curricula pentru „citizenship
education“ (educaþie pentru cetãþenie, care depãºeºte cadrul
ºcolar al educaþiei civice ), cât ºi în formarea formatorilor ºi
educaþia continuã a adulþilor. În urmã cu zece ani, Hirsch („Cul-
tural Literacy: What Every American Needs to Know“) a reali-
zat un inventar al conceptelor pe care fiecare cetãþean ameri-
can trebuie sã le cunoascã ºi sã le foloseascã. Rezultatul a fost
94
o listã de 4000 termeni, mulþi dintre aceºtia fiind cuvinte uzu-
ale ale cetãþeniei, folosite zilnic în ziare sau la TV.
Dificultatea acestor liste eteroclite este cã nu fac diferenþe
în funcþie de profesiune, zonã culturalã sau nivel de instruire.
Pentru a contracara astfel de probleme, unii autori propun stan-
darde minime ºi maxime ale culturii civice. Este ºi cazul lui
Veldhuis care propune un „minimum package“ ºi un „maxi-
mum package“ al competenþelor cetãþeneºti. Lista minimalã
cuprinde urmãtoarele competenþe:
• cunoºtinþe despre
– democraþie (definiþie)
– cetãþenie democraticã
– funcþionarea democraþiei
– influenþa societãþii asupra indivizilor
– decizia politicã
– sistemul legislativ
– drepturile ºi îndatoririle cetãþenilor
– rolul partidelor politice ºi a grupurilor de interese
– participarea la deciziile colective
– problemele politice curente
• atitudini
– interesul pentru problemele publice
– identitatea naþionalã
– atitudinea faþã de guvernarea constituþionalã
– încrederea în sistemul politic ºi instituþiile sale
– loialitatea
– toleranþa
– respectul faþã de ceilalþi
– înþelegerea empaticã
– asimilarea valorilor cetãþeniei europene
• deprinderi intelectuale (diferite de simplele cunoºtinþe
despre democraþie)
– folosirea media ca sursã de informare politicã
– abordarea criticã a informaþiei politice, a opiniilor ºi po-
liticilor
– deprinderi de comunicare (capacitatea de argumentare, de
ascultare, de dialog)
95
 – rezolvarea non-violentã a conflictelor – sensibilitatea faþã de problemele sociale (ex. situaþia gru-
– asumarea responsabilitãþilor purilor minoritare)
– capacitatea de judecat㠖 egalitatea ºanselor ºi echitatea
– gândirea critic㠖 consecinþele sociale ale informatizãrii societãþii
– capacitatea de a face alegeri între mai multe posibilitãþi – diferenþele în securitatea socialã, bunãstare, educaþie, sã-
• competenþe de participare nãtate
– capacitatea de a influenþa deciziile ºi politicile (ex. prin – securitatea naþionalã ºi internaþionalã
petiþionare, „lobby“, demonstraþii) • dimensiunea economicã
– capacitatea de a constitui coaliþii – funcþionarea economiei de piaþã
– capacitatea de participare activã (ca membru al unei orga- – promovarea integrãrii europene
nizaþii, al unui partid politic sau grup de interese) – ameliorarea ºi actualizarea calificãrilor profesionale
– integrarea grupurilor minoritare în procesele economice
În ce priveºte „maximum package“, Veldhuis propune o (discriminarea pozitivã)
listã cu patru dimensiuni: – piaþa comunã europeanã
• dimensiunea politicã ºi juridic㠖 ºomajul
– conceptul de democraþie – principiile legislaþiei muncii
– conceptul de cetãþenie democratic㠖 aspectele ecologice ale economiei globale
– structurile politice ºi procesele de luare a deciziei – consecinþele sociale ale integrãrii ºi socializãrii
– participarea politicã ºi formele ei – drepturile consumatorului
– societatea civilã Evident, aceastã grilã poate fi folositã în structurarea unui
– problemele politice prioritare ale lumii contemporane curs sau a unui manual de culturã civicã.
– relaþiile ºi organizaþiile internaþionale Revenind la Almond ºi Verba, trebuie precizat cã schema
– rolul media lor de analizã a culturii civice este foarte simplã. Ei folosesc o
– sistemul juridic matrice 3 × 4 unde pe verticalã sunt incluse elementele sis-
– construirea bugetului public temului politic, iar pe orizontalã, tipurile de culturã politicã:
• dimensiunea culturalã
– rolul informaþiilor ºi al media Sistemul Elemente de Elemente de Sinele ca
– experienþele interculturale general „input“ „output“ participant activ
Parohialã 0 0 0 0
– patrimoniul cultural
– valorile perene Dependentã 1 0 1 0
– istoria naþionalã Participativã 1 1 1 1
– combaterea rasismului ºi a discriminãrii
– conservarea mediului înconjurãtor Elementele de pe verticalã sunt sistemul politic (în general),
• dimensiunea socialã aspectele de „input“, aspectele de „output“ ºi atitudinea faþã de
– combaterea izolãrii ºi a excluderii sociale sine ca actor politic (Almond ºi Verba, 1996, p. 47):
– apãrarea drepturilor omului Ce cunoºtinþe existã în legãturã cu sistemul politic, în gene-
– coeziunea socialã ral? Ce atitudini, opinii ºi judecãþi are populaþia faþã de institu-

96 97
þiile politice, mecanismele de decizie, repartizarea puterii, sis-
temul judiciar, guvernarea constituþionalã?
– Ce cunoºtinþe, atitudini, sentimente ºi opinii existã în ra-
port cu resursele (input), cu actorii ºi programele politice, cu
instituþiile care intrã în joc în conceperea ºi punerea în aplicare
a unei politici?
– Care sunt rezultatele, deciziile ºi consecinþele proceselor
politice („output“)?
– Cum se percep cetãþenii pe ei înºiºi, ca membri sau actori
ai sistemului politic?
Pe orizontalã, matricea cuprinde trei tipuri de culturã poli-
ticã:
– Cultura politicã parohialã este descentralizatã dar nu are
roluri specializate; ºefia de trib, ºefia de clan, ºamanul sau ma-
gicianul sunt roluri politico-economico-religioase difuze. Este
vorba aici de cultura politicã a societãþilor tribale ºi a comuni-
tãþilor tradiþionale.
– Cultura politicã dependentã este caracterizatã prin rezul-
tate precise, însã lipsesc cu desãvârºire resursele prealabile ºi
reprezentarea socialã a actorului-participant. Subiectul este con-
ºtient de autoritatea guvernamentalã specializatã, însã are o re-
laþie pasivã, de dependenþã, faþã de sistemul politic. Este mo-
delul prevalent în sistemele politice centralizate ºi autoritare.
– Cultura politicã participativã este specificã democraþiilor
parlamentare. Membrii societãþii tind sã fie în mod explicit ori-
entaþi cãtre sistem, în general, ºi participã atât la organizarea
proceselor („input“), cât ºi la luarea deciziilor („output“). Ce-
tãþenii îºi asumã conºtient rolul de actori sociali, implicându-se
activ în viaþa publicã.
În general, sistemele politice sunt mai eficace atunci când
sunt congruente cu tipul de culturã politicã corespunzãtor. Cele
trei tipuri de culturã politicã nu sunt îns㠄pure“ ºi nu se exclud
reciproc. Cultura civic㠄ideal㓠este de fapt o culturã politicã
mixtã, care foloseºte caracteristici sau conduite provenind din
toate cele trei tipuri de bazã. Aºa cum afirmã Almond ºi Verba
(1996, p. 59–60): „Cultura civicã nu este cultura politicã de-
scrisã de obicei în manualele de educaþie civicã, acelea care
98
prescriu modul în care cetãþenii trebuie sã se comporte într-o
democraþie… În cultura civicã, orientãrile politice participa-
tive se combinã ºi nu înlocuiesc orientãrile politice dependente
ºi parohiale. Indivizii devin participanþi la procesul politic, însã
ei nu renunþã la orientãrile lor ca dependenþi sau parohiali.“
Bibliografie
ALMOND, G. A.; VERBA, S. Cultura civicã. Atitudini politice
ºi democraþie în cinci naþiuni, Bucureºti, CEU Press – Ed. Du
Style, 1996.
BÎRZEA, C. Education for Democratic Citizenship, Strasbourg,
Council of Europe, 1996.
DEKKER, A.; PORTENGEN, R. National and European Citi-
zenship. Conception, Institutionalization and Competencies.
Leiden, Leiden University, 1997.
FRIEDRICH, C. Man and His Government, New York, McGraw
Hill, 1963.
GIDDENS, A. Modernity and Self-Identity. Self and Society in
the Late Modern Age, Stanford, Stanford University Press,
1991.
INGLEHART, R. Culture Shift in Advanced Industrial Society,
Princeton, Princeton University Press, 1990.
MEEHAN, E. Citizenship and Identity. În: J. Holiday (ed.)
Fundamentals in British Politics, Basingstoke, Macmillan,
1999.
ROCHE, M. Rethinking Citizenship, Cambridge, Polity
Press, 1992.
SCHUMPETER, J. Capitalism, Socialism and Democracy,
London, Allen and Unwin, 1976.
SOMMERS, M. Citizenship and the Place of the Public Sphere:
Law, Community and Political Culture in the Transition to De-
mocracy. American Sociological Review, 1993, vol. 58, p. 3–22.
VELDHUIS, R. Education for Democratic Citizenship: Di-
mensions of Citizenship, Core Competencies, Variables and
International Activities, Strasburg, Council of Europe, 1997.
99
 Modulul 16. Societatea civilã
Societatea civilã este expresia directã a pluralismului ºi o
componentã indispensabilã a democraþiei. Avem deci de a face
în acelaºi timp cu o idee politicã ºi o realitate socialã.
Aceastã dublã ipostazã se regãseºte în majoritatea definiþi-
ilor. Astfel, dupã Patrick (1996, p. 6) democraþia se defineºte
prin douã atribute indispensabile, respectiv guvernarea consti-
tuþionalã ºi societatea civilã: „Democraþia este un sistem poli-
tic instituþionalizat sub forma statului de drept. Ea presupune
existenþa unei societãþi civile autonome, în cadrul cãreia indi-
vizii se organizeazã în mod voluntar în grupuri cu finalitãþi au-
todeterminate, în vederea unei acþiuni comune în cadrul orga-
nizaþiilor sau partidelor politice, astfel încât sã se constituie,
prin alegeri libere, un sistem reprezentativ de guvernare“. În ce
priveºte societatea civilã, consideratã ca un indicator principal
al guvernãrii democratice, ea este definitã în felul urmãtor:
„Societatea civilã este reþeaua complexã de asociaþii voluntare
constituite în mod liber, diferitã ºi separatã de instituþiile gu-
vernamentale oficiale, acþionând independent sau în parteneriat
cu structurile statului. Deºi separatã de stat, societatea civilã se
supune legilor. Ea reprezintã un domeniu public constituit din
persoane private“.
Aceastã definiþie include de fapt douã faþete sau douã sen-
suri comune ale societãþii civile:
• definiþia pozitivã accentueazã ideea de a avea mai multe
centre de decizie într-o societate democraticã (pluralismul) ºi
nevoia de a rezolva în comun problemele sociale, prin viaþã a-
sociativã, organizare a eforturilor în forme colective (organiza-
þii, asociaþii, grupuri de presiune), ceea ce conferã mai multã
forþã ºi protecþie decât acþiunea individului izolat;
• definiþia negativã pune accentul pe ipostaza de contrapu-
tere în raport cu statul; societatea civilã apare astfel ca o meto-
dã de limitare a puterii oficiale, în acelaºi fel ca statul de drept
ºi principiul separãrii puterilor.
Într-o versiune mai largã, pe care o regãsim la Lijphart,
Sartori ºi Hermet, societatea civilã este definitã ca „sfera inte-
100
racþiunii dintre stat ºi sectorul economic, pe de o parte, dintre
stat ºi structurile vieþii asociative, pe de alta“. Din aceastã de-
finiþie, acceptatã de cei mai mulþi specialiºti, rezultã cã socie-
tatea civilã cuprinde:
• sfera vieþii private (familia);
• sfera vieþii asociative (îndeosebi asociaþiile voluntare:
ONG-uri, fundaþii, asociaþii profesionale ºi civice);
• sfera miºcãrilor sociale (grupuri de presiune, miºcãri con-
testatare-ecologiste, pacifiste, feministe, antirasiste);
• sfera vieþii comunitare (comunitãþi etnice, corporaþii, con-
frerii, comunitãþi religioase);
• sfera vieþii sindicale (sindicatele);
• sfera comunicãrii publice (mass-media).
Toate aceste componente ale societãþii civile îºi desfãºoarã
activitatea pe baza urmãtoarelor principii:
• competiþia (legea cererii ºi ofertei);
• independenþa mijloacelor de comunicare în masã (presa
scrisã ºi presa vizualã);
• recursul la surse autonome de expertizã (elitele, intelectu-
alii independenþi, centrele non-guvernamentale de cercetare ºi
informare);
• asocierea liberã, pe bazã de autoguvernare.
Societatea civilã nu se confundã cu toatã viaþa socialã din
afara administraþiei publice ºi a activitãþilor economice. Cu
alte cuvinte, societatea civilã nu este:
• societatea politicã („polity“ în englezã), respectiv partide-
le ºi instituþiile politice (ex. parlamentul);
• societatea economicã, care cuprinde organizaþii de pro-
ducþie ºi distribuþie a bunurilor (firme, companii, cooperative
sau corporaþii care au ca scop producerea de profit).
Cu toate acestea, societatea civilã interacþioneazã continuu
atât cu societatea politicã, cât ºi cu societatea economicã:
• mulþi lideri sau formaþiuni politice îºi au originea în socie-
tatea civilã;
• gestiunea unor organizaþii sau instituþii economice se face
sub formã de parteneriat (ex. Guvern + patronat + sindicat).
101
 În concluzie, definiþia modernã a societãþii civile ca reali-
tate socialã are în vedere o dublã triadã:
• societatea civil㠗 societatea politic㠗 societatea eco-
nomicã;
• sectorul asociativ — sectorul privat — sectorul public.
Ca idee politicã, societatea civilã a avut o evoluþie intere-
santã. Dincolo însã de diversele interpretãri sau sisteme de re-
ferinþã, societatea civilã a fost înþeleasã ca un spaþiu politic în
care cetãþenii liberi se prevaleazã de drepturile lor pentru a se
exprima ca un corp social autonom, independent de puterea
statului.
La Aristotel, „societatea civil㓠era forma de manifestare a
omului ca fiinþã socialã. Toþi oamenii care trãiesc în „Polis“
sau comunitatea politicã sunt uniþi printr-un tip de asociere
(„Koinonia“) fondatã pe principiul dreptãþii („diké“). Aristotel
(„Politica“) pune astfel bazele vieþii asociative ºi defineºte so-
cietatea civilã prin patru atribute:
• convieþuirea paºnicã a civililor (în opoziþie cu predilecþia
pentru rezolvarea pe cale armatã a problemelor sociale de cãtre
militari);
• egalitatea în drepturi a tuturor cetãþenilor, fiecare fiind în
acelaºi timp guvernat ºi guvernant (fiecare contribuie la guver-
nare, prin participare directã, ºi poate ajunge la putere, prin
alegeri);
• proximitatea, datã de interacþiunea frecventã a membrilor,
unui spaþiu uman atât de restrâns ca Cetatea-stat;
• superioritatea comunitãþii, a puterii sale de influenþã, faþã
de acþiunile izolate ale indivizilor.
Termenul ca atare provine însã din latinã („civilis societas“),
iar interpretarea modernã, în sensul statului de drept, a fost
datã de Cicero. Acesta a subliniat ideea de multiplicitate a cen-
trelor de decizie care, la un moment dat, se potrivea foarte bine
cu situaþia Imperiului Roman.
O direcþie interesantã este inauguratã de filosofia medieva-
lã, reprezentatã de Sf. Augustin (De civitate Dei). Pentru el,
datoritã pãcatului originar, „Cetatea terestr㓠este expresia au-
tonomiei rãului. Ca urmare, apare un nou dualism, cel dintre
102
Cetatea lui Dumnezeu sau comunitatea credincioºilor ºi Ceta-
tea terestrã, care doreºte sã se detaºeze de credinþã, dar nu face
altceva decât sã se înfunde în mocirla pãcatului.
Cel care a introdus ideea de limitare juridicã a puterii a fost
Locke. Societatea civilã nu se mai bazeazã doar pe dreptul la
asociere, ca la Aristotel, ci presupune în mod decisiv garanta-
rea dreptului la proprietate. Dupã Locke, societatea civilã este
de fapt o asociaþie de indivizi a cãror putere colectivã rezultã
din suma proprietãþilor lor, astfel încât devine superioarã pute-
rii prinþului absolut.
Conceptul politic de societate civilã („bürgerliche Gesel-
lschaft“) îºi are însã originea în scrierile lui Hegel („Principiile
filosofiei dreptului“). Statul nu este o emanaþie sau o forþã ex-
terioarã, ci o parte componentã a ordinii sociale. El nu se opu-
ne individului ci, dimpotrivã, îi asigurã condiþiile de emanci-
pare. Societatea civilã este spaþiul public de întâlnire a statului
ºi individului, locul unde se manifestã tensiunea fundamentalã
între Unu ºi Multiplu, între entitate ºi totalitate. Spre deosebire
de Aristotel, la care socialul era anterior ºi superior individu-
lui, societatea civilã a lui Hegel este o comuniune de indivizi
puternici ºi autonomi, cãrora statul le garanteazã douã drepturi
fundamentale: proprietatea ºi libertatea. Societatea civilã nu
existã decât prin forþa economicã, politicã ºi civicã a unor
„burghezi“ care se comportã ca buni cetãþeni. Între stat ºi socie-
tatea civilã a „burghezilor“ nu existã conflicte, ci o interdepen-
denþã bazatã pe un contract social. Prin capacitatea colectivã
de decizie a membrilor sãi, societatea civilã este o contraputere
care controleazã puterea instituitã. Cum interesul este reciproc
(ordinea socialã este o precondiþie a bunãstãrii ºi invers), rela-
þiile dintre putere ºi cetãþeni sunt reglate pe baza legilor, ceea
ce asigurã supremaþia dreptului faþã de voinþa izolatã a oricãrui
membru al comunitãþii.
Aceastã relaþie simplã („societatea împotriva statului“),
specificã liberalismului, a dominat ideile politice ale sec. XIX
ºi începutul sec XX. Pe mãsurã ce economia de piaþã s-a con-
solidat, cetãþenii au avut nevoie sã-ºi apere drepturile atât faþã
de stat, cât ºi în raport cu instituþiile politice (devenite prea pu-
103
ternice ºi egoiste), sau faþã de sectorul economic (devenit mult
prea influent).
O datã cu întãrirea democraþiilor constituþionale în þãrile in-
dustrializate, societatea civilã a început sã fie consideratã o stare
naturalã, un patrimoniu, o problemã care nu meritã o atenþie
specialã. Conceptul pãrea chiar uitat, pânã când a reapãrut în
centrul atenþiei în cursul evenimentelor politice din 1968 ºi a
rãzboiului din Vietnam. El a fost alimentat de noi idei ºi expe-
rienþe, care au reiterat forþa de contraputere a societãþii civile.
Majoritatea miºcãrilor contestatare ºi a teoriilor critice au fost
iniþiate de centre de opoziþie ºi criticã socialã din interiorul so-
cietãþii civile. În regimurile comuniste, aºa cum aratã Gere-
mek, dizidenþa politicã ºi miºcãrile civice (în special dupã
adoptarea Declaraþiei de la Helsinki) au constituit fenomenul
social ºi cultural din care s-a dezvoltat ulterior societatea civi-
lã. Nu în ultimul rând, aceste focare de opoziþie ºi critic㠄din
interior“ (uneori chiar înãuntrul partidului comunist) au dus la
erodarea puterii absolute ºi la „revoluþiile“ din 1989.
În perioada de tranziþie postcomunistã, constituirea ºi con-
solidarea societãþii civile este o condiþie primordialã pentru
trecerea la democraþie. În funcþie de condiþiile specifice, de
cultura civicã a populaþiei ºi de gradul de toleranþã al puterii in-
stituite, fiecare þarã se strãduieºte sã încurajeze societatea civi-
lã ca un partener important la conducerea colectivã. Acest pro-
ces este lung ºi dificil. El este, deocamdatã, încetinit de trei
factori care descurajeazã sau îngrãdesc forþa societãþii civile:
• clivajele care existã între societatea civilã, societatea eco-
nomicã ºi societatea politicã;
• puterea exageratã a sectorului public în raport cu sectorul
privat ºi sectorul asociativ;
• lipsa unei moralitãþi minime a vieþii publice, care sã facã
posibil ºi eficient controlul civic al puterii politice.
Bibliografie
ARISTOTEL, A. Democracy in Plural Societies, New Haven,
Yale University Press, 1977.
AUGUSTIN, De civitate Dei, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã, 1998.
104
COLAS, D. Genealogia fanatismului ºi a societãþii civile,
Bucureºti, Ed. Nemira, 1998.
GELLNER, E. La société civile dans une perspective his-
torique. Revue internationale des sciences sociales, 1991, nr.
129, pp. 526–544.
GELLNER, E. Condiþiile libertãþii. Societatea civilã ºi rivalii
ei. Iaºi, Ed. Polirom, 1998.
GEREMEK, B. Civil Society. Then and Now. Journal of
Democracy, 1991, vol. 3, nr. 1.
HEGEL, G. H. Principiile filosofiei dreptului, Bucureºti, Ed.
IRI, 1996.
HERMET, G. Sociologie de la construction démocratique,
Paris, Economica, 1986.
HILL, D. Citizens and Cities, Hemel Hempstead, Harvester
Wheatshead, 1994.
LIJPHART, A. Democracy in Plural Societies, New Haven,
Yale University Press, 1977.
LOCKE, J. Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare
despre toleraþã, Bucureºti, Ed. Nemira, 1999.
NICHOLLS, D. Three Varieties of Pluralism, London,
Macmillan, 1974.
PATRICK, J. J. Principles of Democracy for the Education of
Citizens. În: J. J. Patrick and L. A. Pinhey (eds.) Resources on
Civic Education for Democracy. Bloomington, 1996.
SARTORI, G. The Theory of Democracy Revisited, Chatham,
N. J., Chatham House Publishers, 1987.
TOURAINE, A. Qu-est-ce que c’est la démocratie?, Paris, Fa-
yard, 1994.
105
 V
PERSPECTIVELE DEMOCRAÞIEI

„Democraþia nu este o formã perfectã de guvernare, dar este

cea mai bunã de pânã acum“. Aceste cuvinte celebre aparþin lui
Winston Churchill ºi ele exprimã un punct de vedere larg rãs-
pândit.
Într-adevãr, deºi nu rezolvã toate problemele sociale, este
accesibilã doar unei treimi din statele lumii ºi conþine nume-
roase contradicþii interne, democraþia rãmâne una din marile
invenþii ale minþii omeneºti. O datã cu introducerea sufragiului
universal, a statului de drept ºi a societãþii civile, beneficiile
obþinute de pe urma revoluþiei industriale ºi a modernitãþii au
fost repartizate mai echitabil, iar valorile perene ale democra-
þiei (libertatea, dreptatea, egalitatea, toleranþa ºi diversitatea) au
fost transpuse într-un sistem politic pluralist ºi deschis.
Tranziþiile post-totalitare din America Latinã ºi fostul „la-
gãr“ comunist au readus însã în discuþie o veche dilemã. Dat
fiind faptul cã oamenii cautã permanent noi forme de organi-
zare a vieþii colective, se pune întrebarea dacã nu cumva evo-
luþia actualã va duce la inventarea unei noi metode de guver-
nare, mai bine adaptate la condiþiile postmoderne. Este expre-
sia „noului pesimism“ provocat de generalizarea monotonã a
democraþiei sau de ceea ce Huntington a numit „revoluþia de-
mocraticã“, proprie sfârºitului de secol. În lipsa polaritãþii ide-
ologice care a întreþinut ideea democraþiei în opoziþie cu totali-
tarismul falimentar, lumea a intrat într-o fazã de conflicte cul-
turale care angajeazã entitãþi identitare de tip confesional
106 107
(dupã exemplul rãzboaielor religioase din Balcani). Fãrã sã in-
trãm în profunzimea analizei, sã spunem doar cã Huntington
pleacã aici de la supoziþia falsã cã politica este determinatã de
culturã, ceea ce nu a fost încã confirmat de istorie.
Pe acelaºi plan, de construcþie speculativã bazatã pe o pre-
zumþie superficialã, se situeazã optimismul vizionar al lui Fu-
kuyama. Puþin timp dupã prãbuºirea spectaculoasã a comunis-
mului sovietic, în atmosfera de euforie victorioasã care a ur-
mat, Fukuyama declarã cã acest eveniment echivaleazã cu
sfârºitul istoriei. Generalizarea democraþiei ca sistem politic,
ca urmare a „revoluþiei liberale mondiale“, este ultima fazã de
evoluþie a speciei umane. Aceastã etapã va dura probabil încã
foarte mult, deºi Fukuyama nu precizeazã dacã generalizarea
democraþiei liberale înseamnã ºi sfârºitul suferinþelor umane, a
nedreptãþilor, a violenþelor ºi frustrãrilor.
Atât pesimismul vizionar al lui Huntington, cât ºi optimis-
mul glorios al lui Fukuyama trebuie luate drept ceea ce sunt,
adicã opinii sau idei despre viitorul democraþiei, printre atâtea
altele. Ele exprimã însã o atitudine generalã ºi o preocupare
specificã sfârºitului de secol, când oamenii se întreabã pe bunã
dreptate dacã democraþia este un proiect perpetuu, inerent con-
diþiei umane, sau un fenomen perisabil care, într-un moment
sau altul, va avea un sfârºit, ca orice invenþie sau produs al gân-
dirii umane.
În cele ce urmeazã, ne vom concentra asupra acestor douã
scenarii: democraþia perenã ºi democraþia ca etapã bine cir-
cumscrisã într-o evoluþie care transcende experienþa democra-
ticã a omenirii. Date fiind limitele analizei noastre, nu vom în-
cerca sã tranºãm aceastã disputã, care probabil nici nu poate fi
rezolvatã în stadiul actual al cunoaºterii noastre. Vom încerca
însã sã oferim cât mai multe repere, pentru ca cei ce folosesc
acest curs sã aibã o mai mare sensibilitate pentru problematica
democraþiei. Fie cã este o construcþie incompletã sau se prezin-
tã ca un proiect finit, ceea ce este sigur este faptul cã generaþi-
ile actuale de studenþi, tineri sau adulþi angajaþi într-o formare
continuã, vor trãi într-o societate democraticã ºi într-o lume
care aspirã la mai multã democraþie. Pentru aceasta, ei trebuie
108
sã-i cunoascã modul de funcþionare, dar ºi limitele ºi inconsec-
venþele. Democraþia nu este o dogmã sau o nouã limbã de
lemn, ci un sistem de reguli care trebuie învãþate ºi perfecþio-
nate.
Modulul care urmeazã vine în spijinul acestui demers. Ca
urmare, aºteptãrile noastre se referã la urmãtoarele conþinuturi,
asupra cãrora studentul trebuie sã-ºi îndrepte atenþia cu priori-
tate:
– tensiunea dintre democraþia ca proiect ºi realitatea socialã;
– decalajul dintre democraþia politicã, democraþia socialã ºi
democraþia economicã;
– nevoia de autodepãºire a proiectului democratic, în con-
diþiile societãþii de consum;
– aplicarea standardelor democratice la „noile democraþii“;
– democraþia ºi starea de sãrãcie;
– erodarea virtuþii democratice în „democraþiile vechi“;
– reversibilitatea procesului democratic.
Modulul 17. Între teorie ºi practicã: idealul democratic
ºi limitele democraþiei procedurale
Dacã ne referim strict la etimologia cuvântului „democra-
þie“, observãm c㠄guvernarea de cãtre popor“ este mai mult o
metaforã decât o realitate. Aceasta face de altfel pe Giovanni
Sartori sã scrie, într-o carte celebrã, c㠄democraþia este un ter-
men pompos pe care-l dãm unui lucru care nu existã“.
Desigur, aceastã remarcã este prea severã. În primul rând,
pentru cã se ignorã faptul, pe care l-am subliniat deseori pe
parcursul analizei noastre, cã democraþia presupune în acelaºi
timp o valoare ºi un mod de guvernare. Ca valoare, democraþia
este un proiect în continuã construcþie, un ideal spre care vor
aspira încã multe generaþii de acum înainte. Ca realitate soci-
alã, democraþia comportã un mod de guvernare inspirat din de-
mocraþia anticã, dar faþã de care s-a îndepãrtat în mod evident.
Între proiect ºi realitate existã astfel o tensiune permanentã, un
109
decalaj care decurge din diferenþele inerente dintre construcþia
simbolicã ºi realitatea pe care o reflectã.
În al doilea rând, chiar idealul democratic a evoluat, astfel
încât aºteptãrile noastre faþã de democraþie sunt cu totul altele
decât în Polis-ul grecesc, în republicile medievale italiene sau
în oraºele hanseatice din nordul Europei. Dincolo de criteriile
intrinseci ale democraþiei, pe care le-am descris într-un modul
anterior ca standarde minimale (sufragiul universal, egalitatea
în drepturi, separarea puterilor, pluralismul ºi reprezentarea de-
mocraticã), ceea ce a contat a fost nu numai atracþia pentru
ideea de democraþie, ci ºi efectele economice ºi culturale ale
modului de viaþã numit democraþie. De fapt, democraþia poli-
ticã s-a coroborat întotdeauna cu democraþia economicã (adu-
cãtoare de bunãstare), cu democraþia socialã (care garanteazã
echitatea) ºi cu democraþia culturalã (sursã a pluralismului iden-
titar ºi a drepturilor culturale). În acest fel, democraþia a fost
apreciatã ºi recepþionatã nu doar prin generozitatea virtuþilor
pe care le propune ca proiect, ci ºi prin consecinþele directe
asupra condiþiilor de viaþã.
Aceste tensiuni primordiale între ideal ºi realitate, pe de o
parte, între democraþia politicã ºi democraþia socialã ºi econo-
micã, pe de alta, marcheazã în mod cert dezvoltãrile actuale
privind viitorul democraþiei. Chiar dacã nimeni nu se mai în-
doieºte astãzi de credibilitatea ºi superioritatea democraþiei ca
regim politic, întrebãrile care se pun vizeazã eficienþa ei ca
doctrinã universalã (sistem politic realizat sau în curs de con-
strucþie în majoritatea þãrilor lumii) ºi metodã de guvernare
pentru o societate tot mai complexã ºi problematicã.
În lipsa competiþiei ideologice cu totalitarismul, democraþia
este obligatã la un efort de autodepãºire. Ea nu se mai comparã
cu aºa-zisele „democraþii populare“, ci cu propriile performan-
þe ºi cu propriul ideal. În aceastã perspectivã, democraþia tre-
buie sã rãspundã la trei provocãri:
– aspiraþia la prosperitate ºi progres continuu;
– exigenþele echitãþii ºi democraþiei sociale;
– consecvenþa în raport cu propriile criterii, aplicate dife-
renþiat la „noile democraþii“.
110
Din punct de vedere economic, asistãm astãzi la o spectacu-
loasã schimbare de paradigmã. Dupã ce, în jurul anului 1900,
a fost generalizat sufragiul universal, statele industrializate au
reuºit, între 1930 ºi 1950, consolidarea Statului-providenþã. Este
un tip de societate fondat pe douã idei principale:
• teoria keynesianã a deficitului care, la rândul, sãu se ba-
zeazã pe trei prezumþii economice:
– consumul duce neapãrat la consumul de capital ºi la in-
vestiþii;
– economisirea este defavorabilã prosperitãþii economice;
– deficitele guvernamentale stimuleazã economia;
• modelul Statului-providenþã sau Statul bunãstãrii („Wel-
fare State“), inventat de Bismark pentru a descuraja revendicã-
rile politice propriu-zise ale muncitorilor germani; dacã Key-
nes punea pe primul plan dinamismul economic asigurat de
piaþa liberã, Statul bunãstãrii acordã prioritate rolului guvernu-
lui în redistribuirea bogãþiei, placând de la douã prezumþii so-
ciale:
– guvernul poate regla echitatea socialã prin distribuirea ve-
niturilor (impozitare, alocare bugetarã, protecþie socialã);
– fiecare cetãþean are nevoie de un salariu sau un venit mi-
nimal, care sã-i garanteze cel puþin subzistenþa.
Din combinarea pieþei libere ºi a Statului bunãstãrii a rezul-
tat o politicã economicã care a reuºit, pânã la crizele petrolului
din anii ’70, sã asigure un echilibru acceptabil al democraþiei
politice, democraþiei economice ºi democraþiei sociale.
Amplificarea aspiraþiilor ºi intensificarea consumului, con-
fruntate cu limitele fizice ale redistribiurii prin Statul – provi-
denþã, au fãcut ca echilibrul sã fie ameninþat. Trei fenomene au
fãcut sã se clatine vechile certitudini ale bunãstãrii echitabile ºi
societãþii de consum: recesiunea economicã, ºomajul pe ter-
men lung ºi polarizarea socialã.
Soluþia, evident, nu este reîntorcearea la viziunea jacobinã
preconizatã de Platon („Republica“, cartea VIII, 557) într-un
pasaj celebru: „Democraþia apare atunci când sãracii câºtigã
victoria asupra bogaþilor, masacreazã pe unii dintre aceºtia, în-
chid pe alþii ºi împart egal cu cei care rãmân atât guvernarea,
111
cât ºi funcþiile publice“. Acest citat ne aratã încã o datã cã pro-
blemele democraþiei contemporane nu pot fi soluþionate prin
întoarcerea la surse sau prin recursul la antici.
Pierderea vechilor certitudini economice a dus la apariþia
unor decalaje între democraþia economicã ºi democraþia socia-
lã. În condiþiile în care cetãþeanul îºi pierde ipostaza sa funda-
mentalã de producãtor ºi consumator (Keynes), el nu mai parti-
cipã direct la mecanismele active ale Statului providenþã. El
trebuie preluat, cel puþin temporar, de sistemul de protecþie so-
cialã. Situaþia devine încã ºi mai preocupantã, din perspectiva
coeziunii sociale, atunci când cetãþenii au doar drepturi forma-
le pe care nu le pot exercita efectiv datoritã unor constrângeri
sociale sau economice: ºomajul, absenþa unei locuinþe stabile,
analfabetismul, sãrãcia, pierderea temporarã a libertãþii.
Decalajele dintre democraþia politicã, pe de o parte, demo-
craþia socialã ºi economicã, pe de alta, sunt ºi mai evidente în
cazul þãrilor sãrace ºi al „noilor democraþii“. Aceastã proble-
mã este pusã foarte bine de Sartori (1991, pag. 471), care se în-
treabã dacã democraþia poate fi instauratã prin imitaþie sau „re-
democratizare“, fãrã sã existe acel nivel al bunãstãrii, vizibil în
societãþile occidentale. Rãspunsul este cã se poate încerca im-
portul de democraþie într-o þarã sãracã, se pot chiar adapta une-
le exigenþe ale guvernãrii democratice, dar performanþele nu
sunt aceleaºi, atât în planul politic, cât ºi în cel economic ºi so-
cial.
Dup㠄revoluþia garoafelor“ din 1974, peste 30 de þãri lati-
no-americane ºi europene s-au angajat într-un proces de demo-
cratizare sau de tranziþie de la dictaturã la democraþie. Acest
proces presupune o construcþie lentã, plinã de contradicþii, în
care vechile ºi noile structuri coexistã, uneori într-o formã con-
flictualã. În unele cazuri, s-au încercat „democraþii originale“,
sau s-a recurs la „cea de-a treia cale“, prin care puterea autori-
tarã încearcã sã introducã unele elemente democratice (alege-
rile libere sau tolerarea opoziþiei politice), îndeosebi ca urmare
a unor presiuni externe. De obicei, din aceste jumãtãþi de mã-
surã nu rezultã decât hibrizi exotici (numiþi „dictablandas“ sau
„democraduras“ în America Latinã, „democratur㓠în Africa),
112
sau cel mult un proces de democratizare. Or, aºa cum se obser-
vã în majoritatea „noilor democraþii“, democratizarea nu echi-
valeazã cu existenþa unei democraþii consolidate.
Aceastã situaþie este complexã ºi se aflã în centrul dezbate-
rilor privind perspectivele universale ale democraþiei. Ea a pro-
vocat numeroase dispute, centrate asupra a trei chestiuni:
– raportul teorie – practicã în cazul concret al democraþiei;
– problema „democraþiilor periferice“ sau a democraþiei ac-
cesibile þãrilor sãrace;
– incertitudinile inerente ale democraþiei.
Ca orice construcþie simbolicã, idealul democratic se con-
cretizeazã în forme sociale imperfecte. Bobbio (1987) spune în
acest sens cã trebuie sã distingem în permanenþã între demo-
craþia formalã (democraþia ca valoare ºi proiect) ºi democraþia
substanþialã sau proceduralã. Prima este un vehicul al progre-
sului, o aspiraþie permanentã, cea de-a doua este ansamblul de
instituþii ºi reguli ale jocului politic care exprimã starea de fapt,
sau realizarea concretã a proiectului democratic, la un anumit
moment dat ºi în anumite circumstanþe. Aceastã relativizare a
proiectului democratic se face însã în condiþiile în care s-au
îndeplinit deja standardele minimale ale democraþiei. În nici un
caz, aºa cum spune Hermet (1993, pag. 26), nu trebuie admisã
o democraþie duplicitarã, cu douã faþete, una valabilã pentru
metropole ºi alta pentru periferie. Sau, aºa cum afirma Jeane
Kirkpatrick în „Dictatorship and Double Standards“, democra-
þia nu trebuie sã însemne compromisuri ºi jumãtãþi de mãsurã,
standarde duble sau „flexibile“, în funcþie de interesele occi-
dentale.
Alt subiect interesant este cel al reversibilitãþii. Majoritatea
þãrilor lumii aspirã la o tranziþie de la regimuri autoritare la de-
mocraþie. Unii autori (Hermet, Revel sau Linz) ºi-au pus însã
întrebarea dacã nu poate exista ºi o tranziþie în sens invers, aºa
cum s-a întâmplat în fond în zona de ocupaþie sovieticã, dupã
cel de-al doilea rãzboi mondial.
Cu excepþia unor situaþii încã neclare (alipirea Hong-Kong-
ului la China comunistã) sau a democraþiilor fragile, este greu
de presupus cã democraþiile occidentale pot fi expuse la un
113
proces similar. Ameninþãrile cu care sunt confruntate democra-
þiile mature provin mai degrabã din alte direcþii. Se pot identi-
fica în acest sens douã surse:
– erodarea virtuþii democratice;
– instalarea legitimitãþii prin consimþãmânt ºi acceptare pa-
sivã.
Pentru cetãþenii occidentali nãscuþi într-o societate liberã,
democraþia pare un bun de consum, un patrimoniu moºtenit de
la generaþiile precedente, la care au dreptul în mod natural. Ei
nu mai fac eforturi nici sã o cucereascã, nici sã o perfecþioneze
ºi nici mãcar sã o înþeleagã, pentru cã democraþia apare ca o
condiþie normalã a existenþei lor. Aceastã atitudine de consum,
dublatã uneori de apatie ºi indiferentism civic, este susþinutã ºi
de exemplele negative furnizate de clasa politicã (cazuri de
egoism, corupþie ºi oportunism), care contribuie ºi mai mult la
erodarea virtuþii democratice. Democraþia riscã în acest fel sã
se reducã la acte de rutinã (reflexe electorale periodice, plata
automatã a impozitelor) sau la un ritual politic pe care Bellah
l-a numit „religie civicã“.
La fel de preocupantã este ºi legitimarea pasivã. De fapt,
forþa democraþiei nu rezidã atât în masa de susþinãtori, cât în va-
lorile pe care aceºtia le împãrtãºesc. Din ce în ce mai mult, dat
fiind faptul cã democraþia se exprimã printr-un mod de viaþã
confortabil, ea este perceputã doar prin efectele sale în plan
material. Riscul în acest caz este ca cetãþenii consumatori sã
accepte democraþia aºa cum este, fãrã sã încerce sã o amelio-
reze ºi sã ducã mai departe împlinirea idealului democratic
promovat de generaþiile anterioare.
Aceste contradicþii interne ale democraþiei nu trebuie însã
interpretate nici ca stagnarea proiectului ºi nici ca faza ultimã
a evoluþiei democratice, aºa cum s-au grãbit unii sã afirme.
Este foarte posibil ca democraþia sã fie cel mai mult apreciatã
de cei care o descoperã pentru prima datã. Este posibil, de ase-
menea, ca „noile democraþii“ sã ofere experienþe inedite care
sã îmbogãþeascã teoria politicã. Ceea ce este însã cel mai im-
portant este ca democraþia sã încerce sã-ºi îmbunãtãþeascã pro-
114
pria condiþie, îndeosebi prin cãutarea unui nou echilibru între
democraþia politicã, democraþia socialã ºi democraþia economicã.
Bibliografie
ARON, R. Démocratie et Totalitarisme, Paris, Gallimard,
1965.
BOBBIO, N. The Future of Democracy, Cambridge, Polity,
1987.
CROZIER, M.; HUNTINGTON, S. P.; WATANUKI, J. The Crisis of
Democracy, New York, New York University Press, 1975.
DAHL, R. A. Democracy and Its Critics, New Haven, Yale
University Press, 1989.
DIAMOND, L.; LINZ, J.; LIPSET, S. M. (eds.) Democracy in
Developing Countries, Boulder, Lynne Rienner, 1989, 4 vol.
HERMET, G. Les désenchantements de la liberté, Paris,
Fayard, 1993.
HERMET, G. Culture et démocratie, Paris, A. Michel, 1993.
HOWE, I. (ed.) Beyond the Welfare State, New York, Shaken
Books, 1982.
HUNTINGTON, S. P. The Third Wave. Democratization in the
Late Twentieth Century, Norman, University of Oklahoma
Press, 1993.
LEFORT, C. L’Invention démocratique, Paris, Fayard, 1981.
LINIGER – GOUMAZ, M. La démocrature. Dictature camou-
flée, démocratie truquée, Paris, L’Harmattan, 1992.
LINZ, J. The Breakdown of Democratic Regimes, Baltimore,
The Johns Hopkins Press, 1978.
LINZ, J.; STEPAN, A. Problems of Democratic Transition and
Consolidation: Southern Europe, South America and Post-Co-
mmunist Europe, Baltimore, The Johns Hopkins University
Press, 1995.
MAINWARING, S. et al. Issues in Democratic Consolidations:
The New South American Democracies in Comparative Per-
spective, Notre Dame, University of Notre Dame Press, 1992.
PRZEWORSKI, A. Democracy and the Market, Cambridge,
Cambridge University Press, 1992.
REVEL, J.F. Le Regain démocratique, Paris, Fayard, 1992.
115
 SARTORI, G. Repenser la démocratie: mauvais régimes et ANEXA I
mauvaises politiques. Revue internationale des sciences socia- CONSTITUÞIA ROMÂNIEI (1991)
les, 1991, nr. 129, pag. 465–480.
SCHMITTER, Dangers and Dilemmas of Democracy. Journal
of Democracy, 1994, vol. 5, nr. 2, pp. 57–74.
VANHAVEN, T. The Process of Democratization, New York,
Crane Russak, 1990.

TITLUL I
Principii generale

ARTICOLUL 1
Statul român (1) România este stat naþional, suveran ºi
independent, unitar ºi indivizibil.
(2) Forma de guvernãmânt a statului ro-
mân este republica.
(3) România este stat de drept, democratic
ºi social, în care demnitatea omului, drep-
turile ºi libertãþile cetãþenilor, libera dez-
voltare a personalitãþii umane, dreptatea
ºi pluralismul politic reprezintã valori su-
preme ºi sunt garantate.

ARTICOLUL 2
Suveranitatea (1) Suveranitatea naþionalã aparþine po-
porului român, care o exercitã prin orga-
nele sale reprezentative ºi prin referen-
dum.
(2) Nici un grup ºi nici o persoanã nu pot
exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 3
Teritoriul (1) Teritoriul României este inalienabil.

116 117
 (2) Frontierele þãrii sunt consfinþite prin
lege organicã, cu respectarea principiilor
ºi a celorlalte norme general admise ale
dreptului internaþional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect
administrativ, în comune, oraºe ºi judeþe.
În condiþiile legii, unele oraºe sunt decla-
rate municipii.
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi
strãmutate sau colonizate populaþii strãine.
ARTICOLUL 4
Unitatea poporului (1) Statul are ca fundament unitatea po-
ºi egalitatea între porului român.
cetãþeni (2) România este patria comunã ºi indivi-
zibilã a tuturor cetãþenilor sãi, fãrã deose-
bire de rasã, de naþionalitate, de origine
etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opi-
nie, de apartenenþã politicã, de avere sau
de origine socialã.
ARTICOLUL 5
Cetãþenia (1) Cetãþenia românã se dobândeºte, se pãs-
treazã sau se pierde în condiþiile prevãzu-
te de legea organicã.
(2) Cetãþenia românã nu poate fi retrasã
aceluia care a dobândit-o prin naºtere.
ARTICOLUL 6
Dreptul la identitate (1) Statul recunoaºte ºi garanteazã per-
soanelor aparþinând minoritãþilor naþio-
nale dreptul la pãstrarea, la dezvoltarea ºi
la exprimarea identitãþii lor etnice, cultu-
rale, lingvistice ºi religioase.
(2) Mãsurile de protecþie luate de stat
pentru pãstrarea, dezvoltarea ºi exprima-
rea identitãþii persoanelor aparþinând mi-
118
noritãþilor naþionale trebuie sã fie confor-
me cu principiile de egalitate ºi de nedis-
criminare în raport cu ceilalþi cetãþeni
români.
ARTICOLUL 7
Românii din Statul sprijinã întãrirea legãturilor cu ro-
strãinãtate mânii din afara frontierelor þãrii ºi acþio-
neazã pentru pãstrarea, dezvoltarea ºi
exprimarea identitãþii lor etnice, cultu-
rale, lingvistice ºi religioase, cu respecta-
rea legislaþiei statului ai cãror cetãþeni
sunt.
ARTICOLUL 8
Pluralismul ºi (1) Pluralismul în societatea româneascã
partidele politice este o condiþie ºi o garanþie a democraþiei
constituþionale.
(2) Partidele politice se constituie ºi îºi
desfãºoarã activitatea în condiþiile legii.
Ele contribuie la definirea ºi la expri-
marea voinþei politice a cetãþenilor, res-
pectând suveranitatea naþionalã, integri-
tatea teritorialã, ordinea de drept ºi prin-
cipiile democraþiei.
ARTICOLUL 9
Sindicatele Sindicatele se constituie ºi îºi desfãºoarã
activitatea potrivit cu statutele lor, în con-
diþiile legii. Ele contribuie la apãrarea
drepturilor ºi la promovarea intereselor
profesionale, economice ºi sociale ale sa-
lariaþilor.
ARTICOLUL 10
Relaþii România întreþine ºi dezvoltã relaþii paº-
internaþionale nice cu toate statele ºi, în acest cadru, re-
119
laþii de bunã vecinãtate, întemeiate pe principiile ºi pe celelalte
norme general admise ale dreptului internaþional.
ARTICOLUL 11
Dreptul interna- (1) Statul român se obligã sã îndeplineas-
þional ºi dreptul cã întocmai ºi cu bunã-credinþã obligaþi-
intern ile ce-i revin din tratatele la care este
parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, po-
trivit legii, fac parte din dreptul intern.
ARTICOLUL 12
Simboluri naþionale (1) Drapelul României este tricolor; culo-
rile sunt aºezate vertical, în ordinea urmã-
toare începând de la lance: albastru, gal-
ben, roºu.
(2) Ziua naþionalã a României este 1 De-
cembrie.
(3) Imnul naþional al României este „Deº-
teaptã-te române“.
(4) Stema þãrii ºi sigiliul statului sunt sta-
bilite prin legi organice.
ARTICOLUL 13
Limba oficialã În România, limba oficialã este limba ro-
mânã.
ARTICOLUL 14
Capitala Capitala României este municipiul Bucu-
reºti.
TITLUL II
Drepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamentale
CAPITOLUL I
Dispoziþii comune
ARTICOLUL 15
Universalitatea (1) Cetãþenii beneficiazã de drepturile ºi de
libertãþile consacrate prin Constituþie ºi
prin alte legi ºi au obligaþiile prevãzute de
acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu
excepþia legii penale mai favorabile.
ARTICOLUL 16
Egalitatea în (1) Cetãþenii sunt egali în faþa legii ºi a au-
drepturi toritãþilor publice, fãrã privilegii ºi fãrã
discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcþiile ºi demnitãþile publice, civile
sau militare, pot fi ocupate de persoanele
care au numai cetãþenia românã ºi domi-
ciliu în þarã.
ARTICOLUL 17
Cetãþenii români Cetãþenii români se bucurã în strãinãtate
în strãinãtate de protecþia statului român ºi trebuie sã-ºi
îndeplineascã obligaþiile, cu excepþia ace-
lora ce nu sunt compatibile cu absenþa lor
în þarã.

ARTICOLUL 18
Cetãþenii strãini (1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii care locu-
ºi apatrizii iesc în România se bucurã de protecþia ge-
neralã a persoanelor ºi a averilor, garanta-
tã de Constituþie ºi de alte legi.
120 121
 (2) Dreptul de azil se acordã ºi se retrage
în condiþiile legii, cu respectarea tratate-
lor ºi a convenþiilor internaþionale la care
România este parte.
ARTICOLUL 19
Extrãdarea (1) Cetãþeanul român nu poate fi extrãdat
ºi expulzarea sau expulzat din România.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot fi ex-
trãdaþi numai în baza unei convenþii inter-
naþionale sau în condiþii de reciprocitate.
(3) Expulzarea sau extrãdarea se hotãrãº-
te de justiþie.
ARTICOLUL 20
Tratatele interna- (1) Dispoziþiile constituþionale privind drep-
þionale privind turile ºi libertãþile cetãþenilor vor fi inter-
drepturile omului pretate ºi aplicate în concordanþã cu De-
claraþia Universalã a Drepturilor Omului,
cu pactele ºi cu celelalte tratate la care
România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanþã între pac-
tele ºi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care Româ-
nia este parte, ºi legile interne, au priori-
tate reglementãrile internaþionale.
ARTICOLUL 21
Accesul liber (1) Orice persoanã se poate adresa justi-
la justiþie þiei pentru apãrarea drepturilor, a libertã-
þilor ºi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercita-
rea acestui drept.
122
CAPITOLUL II
Drepturile ºi libertãþile fundamentale
ARTICOLUL 22
Dreptul la viaþã (1) Dreptul la viaþã, precum ºi dreptul la
ºi la integritate integritate fizicã ºi psihicã ale persoanei
fizicã ºi psihicã sunt garantate
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii ºi
nici unui fel de pedeapsã sau de tratament
inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.
ARTICOLUL 23
Libertatea (1) Libertatea individualã ºi siguranþa per-
individualã soanei sunt inviolabile.
(2) Percheziþionarea, reþinerea sau aresta-
rea unei persoane sunt permise numai în
cazurile ºi cu procedura prevãzutã de lege.
(3) Reþinerea nu poate depãºi 24 de ore.
(4) Arestarea se face în temeiul unui man-
dat emis de magistrat, pentru o duratã de
cel mult 30 de zile. Asupra legalitãþii man-
datului, arestatul se poate plânge judecã-
torului, care este obligat sã se pronunþe
prin hotãrâre motivatã. Prelungirea ares-
tãrii se aprobã numai de instanþa de jude-
catã.
(5) Celui reþinut sau arestat i se aduc de
îndatã la cunoºtinþã, în limba pe care o în-
þelege, motivele reþinerii sau ale arestãrii,
iar învinuirea, în cel mai scurt termen; în-
vinuirea se aduce la cunoºtinþã numai în
prezenþa unui avocat, ales sau numit din
oficiu.
(6) Eliberarea celui reþinut sau arestat este
obligatorie, dacã motivele acestor mãsuri
au dispãrut.
123
 (7) Persoana arestatã preventiv are drep-
tul sã cearã punerea sa în libertate provi-
zorie, sub control judiciar sau pe cauþiune.
(8) Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrâ-
rii judecãtoreºti de condamnare, persoana
este consideratã nevinovatã.
(9) Nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã
sau aplicatã decât în condiþiile ºi în ter-
menii legii.
ARTICOLUL 24
Dreptul la apãrare (1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrþile au dreptul
sã fie asistate de un avocat, ales sau numit
din oficiu.
ARTICOLUL 25
Libera circulaþie (1) Dreptul la liberã circulaþie, în þarã ºi
în strãinãtate, este garantat. Legea stabi-
leºte condiþiile exercitãrii acestui drept.
(2) Fiecãrui cetãþean îi este asigurat drep-
tul de a-ºi stabili domiciliul sau reºedinþa
în orice localitate din þarã, de a emigra,
precum ºi de a reveni în þarã.
ARTICOLUL 26
Viaþa intimã, (1) Autoritãþile publice respectã ºi ocro-
familialã ºi privatã tesc viaþa intimã, familialã ºi privatã.
(2) Persoana fizicã are dreptul sã dispunã
de ea însãºi, dacã nu încalcã drepturile ºi
libertãþile altora, ordinea publicã sau bu-
nele moravuri.
ARTICOLUL 27
Inviolabilitatea (1) Domiciliul ºi reºedinþa sunt inviola-
domiciliului bile. Nimeni nu poate pãtrunde sau rãmâ-
124
ne în domiciliul ori în reºedinþa unei per-
soane fãrã învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege în urmãtoarele si-
tuaþii:
a) pentru executarea unui mandat de ares-
tare sau a unei hotãrâri judecãtoreºti;
b) pentru înlãturarea unei primejdii pri-
vind viaþa, integritatea fizicã sau bunurile
unei persoane;
c) pentru apãrarea siguranþei naþionale sau
a ordinii publice;
d) pentru prevenirea rãspândirii unei epi-
demii.
(3) Percheziþiile pot fi ordonate exclusiv de
magistrat ºi pot fi efectuate numai în for-
mele prevãzute de lege.
(4) Percheziþiile în timpul nopþii sunt in-
terzise, afarã de cazul delictului flagrant.
ARTICOLUL 28
Secretul Secretul scrisorilor, al telegramelor, al
corespondenþei altor trimiteri poºtale, al convorbirilor te-
lefonice ºi al celorlalte mijloace legale de
comunicare este inviolabil.
ARTICOLUL 29
Libertatea (1) Libertatea gândirii ºi a opiniilor, pre-
conºtiinþei cum ºi libertatea credinþelor religioase nu
pot fi îngrãdite sub nici o formã. Nimeni
nu poate fi constrâns sã adopte o opinie
ori sã adere la o credinþã religioasã, con-
trare convingerilor sale.
(2) Libertatea conºtiinþei este garantatã;
ea trebuie sã se manifeste în spirit de tole-
ranþã ºi de respect reciproc.
125
 (3) Cultele religioase sunt libere ºi se or-
ganizeazã potrivit statutelor proprii, în
condiþiile legii.
(4) În relaþiile dintre culte sunt interzise
orice forme, mijloace, acte sau acþiuni de
învrãjbire religioasã.
(5) Cultele religioase sunt autonome faþã
de stat ºi se bucurã de sprijinul acestuia,
inclusiv prin înlesnirea asistenþei religi-
oase în armatã, în spitale, în penitenciare,
în azile ºi în orfelinate.
(6) Pãrinþii sau tutorii au dreptul de a asi-
gura, potrivit propriilor convingeri, edu-
caþia copiilor minori a cãror rãspundere le
revine.
ARTICOLUL 30
Libertatea (1) Libertatea de exprimare a gândurilor,
de exprimare a opiniilor sau a credinþelor ºi libertatea
creaþiilor de orice fel, prin viu grai, prin
scris, prin imagini, prin sunete sau prin
alte mijloace de comunicare în public,
sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisã.
(3) Libertatea presei implicã ºi libertatea
de a înfiinþa publicaþii.
(4) Nici o publicaþie nu poate fi supri-
matã.
(5) Legea poate impune mijloacelor de
comunicare în masã obligaþia de a face
publicã sursa finanþãrii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate pre-
judicia demnitatea, onoarea, viaþa parti-
cularã a persoanei ºi nici dreptul la pro-
pria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defãimarea þãrii
ºi a naþiunii, îndemnul la rãzboi de agre-
126
siune, la urã naþionalã, rasialã, de clasã
sau religioasã, incitarea la discriminare,
la separatism teritorial sau la violenþã
publicã, precum ºi manifestãrile obscene,
contrare bunelor moravuri.
(8) Rãspunderea civilã pentru informaþia
sau pentru creaþia adusã la cunoºtinþã
publicã revine editorului sau realizatoru-
lui, autorului, organizatorului manifestã-
rii artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de
televiziune, în condiþiile legii. Delictele
de presã se stabilesc prin lege.
ARTICOLUL 31
Dreptul (1) Dreptul persoanei de a avea acces la
la informaþie orice informaþie de interes public nu
poate fi îngrãdit.
(2) Autoritãþile publice, potrivit compe-
tenþelor ce le revin, sunt obligate sã asi-
gure informarea corectã a cetãþenilor asu-
pra treburilor publice ºi asupra probleme-
lor de interes personal.
(3) Dreptul la informaþie nu trebuie sã
prejudicieze mãsurile de protecþie a tine-
rilor sau siguranþa naþionalã.
(4) Mijloacele de informare în masã, pu-
blice ºi private, sunt obligate sã asigure
informarea corectã a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio ºi de tele-
viziune sunt autonome. Ele trebuie sã ga-
ranteze grupurilor sociale ºi politice im-
portante exercitarea dreptului la antenã.
Organizarea acestor servicii ºi controlul
parlamentar asupra activitãþii lor se regle-
menteazã prin lege organicã.
127
 ARTICOLUL 32
Dreptul (1) Dreptul la învãþãturã este asigurat prin
la învãþãturã învãþãmântul general obligatoriu, prin în-
vãþãmântul liceal ºi prin cel profesional,
prin învãþãmântul superior, precum ºi
prin alte forme de instrucþie ºi de perfec-
þionare
(2) Învãþãmântul de toate gradele se des-
fãºoarã în limba românã. În condiþiile le-
gii, învãþãmântul se poate desfãºura ºi în-
tr-o limbã de circulaþie internaþionalã.
(3) Dreptul persoanelor aparþinând mino-
ritãþilor naþionale de a învãþa limba lor
maternã ºi dreptul de a putea fi instruite
în aceastã limbã sunt garantate; modalitã-
þile de exercitare a acestor drepturi se sta-
bilesc prin lege.
(4) Învãþãmântul de stat este gratuit, po-
trivit legii.
(5) Instituþiile de învãþãmânt, inclusiv cele
particulare, se înfiinþeazã ºi îºi desfãºoarã
activitatea în condiþiile legii.
(6) Autonomia universitarã este garantatã.
(7) Statul asigurã libertatea învãþãmântu-
lui religios, potrivit cerinþelor specifice
fiecãrui cult. În ºcolile de stat, învãþã-
mântul religios este organizat ºi garantat
prin lege.
ARTICOLUL 33
Dreptul la (1) Dreptul la ocrotirea sãnãtãþii este ga-
ocrotirea sãnãtãþii rantat.
(2) Statul este obligat sã ia mãsuri pentru
asigurarea igienei ºi a sãnãtãþii publice.
(3) Organizarea asistenþei medicale ºi a
sistemului de asigurãri sociale pentru
boalã, accidente, maternitate ºi recupera-
128
re, controlul exercitãrii profesiilor medi-
cale ºi a activitãþilor paramedicale, pre-
cum ºi alte mãsuri de protecþie a sãnãtãþii
fizice ºi mentale a persoanei se stabilesc
potrivit legii.
ARTICOLUL 34
Dreptul de vot (1) Cetãþenii au drept de vot de la vârsta
de 18 ani, împliniþi pânã în ziua alegerilor
inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaþii
mintal, puºi sub interdicþie, ºi nici per-
soanele condamnate, prin hotãrâre jude-
cãtoreascã definitivã, la pierderea dreptu-
rilor electorale.
ARTICOLUL 35
Dreptul de a fi ales (1) Au dreptul de a fi aleºi cetãþenii cu
drept de vot care îndeplinesc condiþiile
prevãzute în articolul 16 alineatul (3),
dacã nu le este interzisã asocierea în par-
tide politice, potrivit articolului 37 aline-
atul (3).
(2) Candidaþii trebuie sã fi împlinit, pânã
în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel
puþin 23 de ani, pentru a fi aleºi în Came-
ra Deputaþilor sau în organele locale, ºi
vârsta de cel puþin 35 de ani, pentru a fi
aleºi în Senat sau în funcþia de Preºedinte
al României.
ARTICOLUL 36
Libertatea Mitingurile, demonstraþiile, procesiunile
întrunirilor sau orice alte întruniri sunt libere ºi se pot
organiza ºi desfãºura numai în mod paº-
nic, fãrã nici un fel de arme.
129
 ARTICOLUL 37
Dreptul de asociere (1) Cetãþenii se pot asocia liber în partide
politice, în sindicate ºi în alte forme de
asociere.
(2) Partidele sau organizaþiile care, prin
scopurile ori prin activitatea lor, militeazã
împotriva pluralismului politic, a princi-
piilor statului de drept ori a suveranitãþii,
a integritãþii sau a independenþei Româ-
niei sunt neconstituþionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice
judecãtorii Curþii Constituþionale, avoca-
þii poporului, magistraþii, membrii activi
ai armatei, poliþiºtii ºi alte categorii de
funcþionari publici stabilite prin lege or-
ganicã.
(4) Asociaþiile cu caracter secret sunt in-
terzise.
ARTICOLUL 38
Munca ºi protecþia (1) Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit.
socialã a muncii Alegerea profesiei ºi alegerea locului de
muncã sunt libere.
(2) Salariaþii au dreptul la protecþia soci-
alã a muncii. Mãsurile de protecþie pri-
vesc securitatea ºi igiena muncii, regimul
de muncã al femeilor ºi al tinerilor, insti-
tuirea unui salariu minim pe economie,
repaosul sãptãmânal, concediul de odihnã
plãtit, prestarea muncii în condiþii grele,
precum ºi alte situaþii specifice.
(3) Durata normalã a zilei de lucru este,
în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncã egalã, femeile au salariu
egal cu bãrbaþii.
130
(5) Dreptul la negocieri colective în ma-
terie de muncã ºi caracterul obligatoriu al
convenþiilor colective sunt garantate.
ARTICOLUL 39
Interzicerea (1) Munca forþatã este interzisã.
muncii forþate (2) Nu constituie muncã forþatã:
a) serviciul cu caracter militar sau activi-
tãþile desfãºurate în locul acestuia de cei
care, potrivit legii, nu presteazã serviciul
militar obligatoriu din motive religioase;
b) munca unei persoane condamnate, pres-
tatã în condiþii normale, în perioada de
detenþie sau de libertate condiþionatã;
c) prestaþiile impuse în situaþia creatã de
calamitãþi ori de alt pericol, precum ºi
cele care fac parte din obligaþiile civile
normale stabilite de lege.
ARTICOLUL 40
Dreptul la grevã (1) Salariaþii au dreptul la grevã pentru
apãrarea intereselor profesionale, econo-
mice ºi sociale.
(2) Legea stabileºte condiþiile ºi limitele
exercitãrii acestui drept, precum ºi garan-
þiile necesare asigurãrii serviciilor esenþi-
ale pentru societate.
ARTICOLUL 41
Protecþia (1) Dreptul de proprietate, precum ºi cre-
proprietãþii private anþele asupra statului, sunt garantate.
Conþinutul ºi limitele acestor drepturi
sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în
mod egal de lege, indiferent de titular.
Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot dobân-
131
 di dreptul de proprietate asupra terenuri-
lor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât
pentru o cauzã de utilitate publicã, stabili-
tã potrivit legii, cu dreaptã ºi prealabilã
despãgubire.
(4) Pentru lucrãri de interes general, auto-
ritatea publicã poate folosi subsolul ori-
cãrei proprietãþi imobiliare, cu obligaþia
de a despãgubi proprietarul pentru daune-
le aduse solului, plantaþiilor sau construc-
þiilor, precum ºi pentru alte daune impu-
tabile autoritãþii.
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele
(3) ºi (4) se stabilesc de comun acord cu
proprietarul sau, în caz de divergenþã,
prin justiþie.
(6) Dreptul de proprietate obligã la res-
pectarea sarcinilor privind protecþia me-
diului ºi asigurarea bunei vecinãtãþi, pre-
cum ºi la respectarea celorlalte sarcini care,
potrivit legii sau obiceiului, revin propri-
etarului.
(7) Averea dobânditã licit nu poate fi con-
fiscatã. Caracterul licit al dobândirii se pre-
zumã.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezul-
tate din infracþiuni ori contravenþii pot fi
confiscate numai în condiþiile legii.
ARTICOLUL 42
Dreptul la Dreptul la moºtenire este garantat.
moºtenire
ARTICOLUL 43
Nivelul de trai (1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dez-
voltare economicã ºi de protecþie socialã,
132
de naturã sã asigure cetãþenilor un nivel
de trai decent.
(2) Cetãþenii au dreptul la pensie, la con-
cediu de maternitate plãtit, la asistenþã
medicalã în unitãþile sanitare de stat, la
ajutor de ºomaj ºi la alte forme de asis-
tenþã socialã prevãzute de lege.
ARTICOLUL 44
Familia (1) Familia se întemeiazã pe cãsãtoria li-
ber consimþitã între soþi, pe egalitatea
acestora ºi pe dreptul ºi îndatorirea pãrin-
þilor de a asigura creºterea, educaþia ºi in-
struirea copiilor.
(2) Condiþiile de încheiere, de desfacere
ºi de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc prin
lege. Cãsãtoria religioasã poate fi celebra-
tã numai dupã cãsãtoria civilã.
(3) Copiii din afara cãsãtoriei sunt egali
în faþa legii cu cei din cãsãtorie.
ARTICOLUL 45
Protecþia copiilor (1) Copiii ºi tinerii se bucurã de un regim
ºi a tinerilor special de protecþie ºi de asistenþã în rea-
lizarea drepturilor lor.
(2) Statul acordã alocaþii de stat pentru
copii ºi ajutor pentru îngrijirea copilului
bolnav ºi handicapat. Alte forme de pro-
tecþie socialã a copiilor ºi a tinerilor se
stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în
activitãþi care le-ar dãuna sãnãtãþii, mora-
litãþii sau care le-ar pune în primejdie via-
þa ori dezvoltarea normalã sunt interzise.
(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi
angajaþi ca salariaþi.
133
 (5) Autoritãþile publice au obligaþia sã
contribuie la asigurarea condiþiilor pentru
participarea liberã a tinerilor la viaþa po-
liticã, socialã, economicã, culturalã ºi
sportivã a þãrii.
ARTICOLUL 46
Protecþia Persoanele handicapate se bucurã de pro-
persoanelor tecþie specialã. Statul asigurã realizarea
handicapate unei politici naþionale de prevenire, de
tratament, de readaptare, de învãþãmânt,
de instruire ºi de integrare socialã a han-
dicapaþilor, respectând drepturile ºi înda-
toririle ce revin pãrinþilor ºi tutorilor.
ARTICOLUL 47
Dreptul (1) Cetãþenii au dreptul sã se adreseze au-
de petiþionare toritãþilor publice prin petiþii formulate
numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaþiile legal constituite au drep-
tul sã adreseze petiþii exclusiv în numele
colectivelor pe care le reprezintã.
(3) Exercitarea dreptului de petiþionare este
scutitã de taxã.
(4) Autoritãþile publice au obligaþia sã rãs-
pundã la petiþii în termenele ºi în condiþi-
ile stabilite potrivit legii.
ARTICOLUL 48
Dreptul persoanei (1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu
vãtãmate de o de o autoritate publicã, printr-un act ad-
autoritate publicã ministrativ sau prin nesoluþionarea în ter-
menul legal a unei cereri, este îndreptãþitã
sã obþinã recunoaºterea dreptului pretins,
anularea actului ºi repararea pagubei.
(2) Condiþiile ºi limitele exercitãrii aces-
tui drept se stabilesc prin lege organicã.
134
(3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit
legii, pentru prejudiciile cauzate prin ero-
rile judiciare sãvârºite în procesele penale.
ARTICOLUL 49
Restrângerea (1) Exerciþiul unor drepturi sau al unor
exerciþiului unor libertãþi poate fi restrâns numai prin lege
drepturi sau al ºi numai dacã se impune, dupã caz, pen-
unor libertãþi tru: apãrarea siguranþei naþionale, a ordi-
nii, a sãnãtãþii ori a moralei publice, a
drepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor;
desfãºurarea instrucþiei penale; preveni-
rea consecinþelor unei calamitãþi naturale
ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea trebuie sã fie proporþio-
nalã cu situaþia care a determinat-o ºi nu
poate atinge existenþa dreptului sau a li-
bertãþii.
CAPITOLUL III
Îndatoririle fundamentale
ARTICOLUL 50
Fidelitatea faþã (1) Fidelitatea faþã de þarã este sacrã.
de þarã (2) Cetãþenii cãrora le sunt încredinþate
funcþii publice, precum ºi militarii, rãs-
pund de îndeplinirea cu credinþã a obliga-
þiilor ce le revin ºi, în acest scop, vor de-
pune jurãmântul cerut de lege.
ARTICOLUL 51
Respectarea Con- Respectarea Constituþiei, a supremaþiei
stituþiei ºi a legilor sale ºi a legilor este obligatorie.
135
 ARTICOLUL 52
Apãrarea þãrii (1) Cetãþenii au dreptul ºi obligaþia sã apere
România.
(2) Serviciul militar este obligatoriu pen-
tru bãrbaþii, cetãþeni români, care au îm-
plinit vârsta de 20 de ani, cu excepþia ca-
zurilor prevãzute de lege.
(3) Pentru pregãtirea în cadrul serviciului
militar activ, cetãþenii pot fi încorporaþi
pânã la vârsta de 35 de ani.
ARTICOLUL 53
Contribuþii (1) Cetãþenii au obligaþia sã contribuie, prin
financiare impozite ºi prin taxe, la cheltuielile pu-
blice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã
asigure aºezarea justã a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaþii sunt interzise, în
afara celor stabilite prin lege, în situaþii
excepþionale.
ARTICOLUL 54
Exercitarea drep- Cetãþenii români, cetãþenii strãini ºi apa-
turilor ºi a liber- trizii trebuie sã-ºi exercite drepturile ºi
tãþilor libertãþile constituþionale cu bunã-credin-
þã, fãrã sã încalce drepturile ºi libertãþile
celorlalþi.
CAPITOLUL IV
Avocatul Poporului
ARTICOLUL 55
Numirea ºi rolul (1) Avocatul Poporului este numit de Se-
nat, pe o duratã de 4 ani, pentru apãrarea
drepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor. Or-
136
ganizarea ºi funcþionarea instituþiei Avo-
catului Poporului se stabilesc prin lege
organicã.
(2) Avocatul Poporului nu poate îndeplini
nici o altã funcþiei publicã sau privatã.
ARTICOLUL 56
Exercitarea (1) Avocatul Poporului îºi exercitã atribu-
atribuþiilor þiile din oficiu sau la cererea persoanelor
lezate în drepturile ºi în libertãþile lor, în
limitele stabilite de lege.
(2) Autoritãþile publice sunt obligate sã
asigure Avocatului Poporului sprijinul
necesar în exercitarea atribuþiilor sale.
ARTICOLUL 57
Raportul în faþa Avocatul Poporului prezintã celor douã
Parlamentului Camere ale Parlamentului rapoarte, anual
sau la cererea acestora. Rapoartele pot
conþine recomandãri privind legislaþia
sau mãsuri de altã naturã, pentru ocroti-
rea drepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor.
TITLUL III
Autoritãþile publice
CAPITOLUL I
Parlamentul
Secþiunea 1
Organizarea ºi funcþionarea
ARTICOLUL 58
Rolul ºi structura (1) Parlamentul este organul reprezenta-
tiv suprem al poporului român ºi unica
autoritate legiuitoare a þãrii.
137
 (2) Parlamentul este alcãtuit din camera
Deputaþilor ºi Senat.
ARTICOLUL 59
Alegerea Camerelor (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese
prin vot universal, egal, direct, secret ºi
liber exprimat, potrivit legii electorale.
(2) Organizaþiile cetãþenilor aparþinând mi-
noritãþilor naþionale, care nu întrunesc în
alegeri numãrul de voturi pentru a fi re-
prezentate în Parlament, au dreptul la câte
un loc de deputat, în condiþiile legii elec-
torale. Cetãþenii unei minoritãþi naþionale
pot fi reprezentaþi numai de o singurã or-
ganizaþie.
(3) Numãrul deputaþilor ºi al senatorilor
se stabileºte prin legea electoralã, în ra-
port cu populaþia þãrii.
ARTICOLUL 60
Durata mandatului (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese
pentru un mandat de 4 ani, care poate fi
prelungit, prin lege organicã, în caz de
rãzboi sau de catastrofã.
(2) Alegerile pentru Camera Deputaþilor
ºi pentru Senat se desfãºoarã în cel mult 3
luni de la expirarea mandatului sau de la
dizolvarea Parlamentului.
(3) Parlamentul nou ales se întruneºte, la
convocarea preºedintelui României, în
cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul Camerelor se prelungeºte
pânã la întrunirea legalã a noului Parla-
ment. În aceastã perioadã nu poate fi re-
vizuitã Constituþia ºi nu pot fi adoptate,
modificate sau abrogate legi organice.
138
(5) Proiectele de legi sau propunerile le-
gislative înscrise pe ordinea de zi a Parla-
mentului precedent îºi continuã procedu-
ra în noul Parlament.
ARTICOLUL 61
Organizarea internã (1) Organizarea ºi funcþionarea fiecãrei Ca-
mere se stabilesc prin regulament propriu.
Resursele financiare ale camerelor sunt
prevãzute în bugetele aprobate de aces-
tea.
(2) Fiecare Camerã îºi alege un birou per-
manent. Preºedintele Camerei Deputaþi-
lor ºi preºedintele Senatului se aleg pe
durata mandatului Camerelor. Ceilalþi
membri ai birourilor permanente sunt aleºi
la începutul fiecãrei sesiuni. Membrii bi-
rourilor permanente pot fi revocaþi înain-
te de expirarea mandatului.
(3) Deputaþii ºi senatorii se pot organiza
în grupuri parlamentare, potrivit regula-
mentului fiecãrei Camere.
(4) Fiecare Camerã îºi constituie comisii
parlamentare ºi poate institui comisii de
anchetã sau alte comisii speciale. Came-
rele îºi pot constitui comisii comune.
(5) Birourile permanente ºi comisiile par-
lamentare se alcãtuiesc potrivit configu-
raþiei politice a fiecãrei Camere.
ARTICOLUL 62
ªedinþe comune (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul lucrea-
zã în ºedinþe separate ºi în ºedinþe comu-
ne. În ºedinþele comune, lucrãrile se des-
fãºoarã potrivit unui regulament adoptat
cu votul majoritãþii deputaþilor ºi senato-
rilor.
139
 (2) Camerele se întrunesc în ºedinþã co-
munã pentru: Actele juridice
a) primirea mesajului Preºedintelui Româ- ºi cvorumul legal
niei;
b) aprobarea bugetului de stat ºi a bugetu-
lui asigurãrilor sociale de stat;
c) declararea mobilizãrii generale sau par- Caracterul public
þiale; al ºedinþelor
d) declararea stãrii de rãzboi;
e) suspendarea sau încetarea ostilitãþilor
militare;
f) examinarea rapoartelor Consiliului Su-
prem de Apãrare a Þãrii ºi ale Curþii de
Conturi;
g) numirea, la propunerea Preºedintelui Ro- Statutul deputaþilor ºi al senatorilor
mâniei, a directorului Serviciului Român
de Informaþii ºi exercitarea controlului
asupra activitãþii acestui serviciu; Mandatul
h) îndeplinirea altor atribuþii care, potrivit reprezentativ
Constituþiei sau regulamentului, se exer-
citã în ºedinþã comunã.
ARTICOLUL 63 Mandatul deputa-
Sesiuni (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul se în- þilor ºi al
trunesc în douã sesiuni ordinare pe an. senatorilor
Prima sesiune începe în luna februarie ºi
nu poate depãºi sfârºitul lunii iunie. A
doua sesiune începe în luna septembrie ºi
nu poate depãºi sfârºitul lunii decembrie.
(2) Camera Deputaþilor ºi Senatul se în-
trunesc ºi în sesiuni extraordinare, la ce-
rerea Preºedintelui României, a biroului
permanent al fiecãrei Camere ori a cel
puþin o treime din numãrul deputaþilor Incompatibilitãþi
sau al senatorilor.
(3) Convocarea Camerelor se face de pre-
ºedinþii acestora.
140
ARTICOLUL 64
Camera Deputaþilor ºi Senatul adoptã legi,
hotãrâri ºi moþiuni, în prezenþa majoritãþii
membrilor.
ARTICOLUL 65
(1) ªedinþele celor douã Camere sunt pu-
blice.
(2) Camerele pot hotãrî ca anumite ºedin-
þe sã fie secrete.
Secþiunea a 2-a
ARTICOLUL 66
(1) În exercitarea mandatului, deputaþii ºi
senatorii sunt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
ARTICOLUL 67
(1) Deputaþii ºi senatorii intrã în exerciþiul
mandatului la data întrunirii legale a Ca-
merei din care fac parte, sub condiþia va-
lidãrii.
(2) Calitatea de deputat sau de senator în-
ceteazã la data întrunirii legale a Camere-
lor nou alese sau în caz de demisie, de
pierdere a drepturilor electorale, de in-
compatibilitate ori de deces.
ARTICOLUL 68
(1) Nimeni nu poate fi, în acelaºi timp,
deputat ºi senator.
(2) Calitatea de deputat sau de senator
este incompatibilã cu exercitarea oricãrei
141
 funcþii publice de autoritate, cu excepþia
celei de membru al Guvernului.
(3) Alte incompatibilitãþi se stabilesc prin
lege organicã.
Categorii de legi
ARTICOLUL 69
Imunitatea (1) Deputatul sau senatorul nu poate fi re-
parlamentarã þinut, arestat, percheziþionat sau trimis în
judecatã, penalã ori contravenþionalã, fãrã
încuviinþarea camerei din care face parte,
dupã ascultarea sa. Competenþa de jude-
catã aparþine Curþii Supreme de Justiþie.
(2) În caz de infracþiune flagrantã, depu-
tatul sau senatorul poate fi reþinut ºi su-
pus percheziþiei. Ministrul justiþiei va in-
forma neîntârziat pe preºedintele Came-
rei asupra reþinerii ºi a percheziþiei. În ca-
zul în care Camera sesizatã constatã cã nu
existã temei pentru reþinere, va dispune
imediat revocarea acestei mãsuri.
ARTICOLUL 70
Independenþa Deputaþii ºi senatorii nu pot fi traºi la rãs-
opiniilor pundere juridicã pentru voturile sau pen-
tru opiniile politice exprimate în exercita-
rea mandatului.
ARTICOLUL 71
Indemnizaþia ºi Deputaþii ºi senatorii primesc o indemni-
celelalte drepturi zaþie lunarã. Cuantumul indemnizaþiei ºi
celelalte drepturi se stabilesc prin lege.
142
Secþiunea a 3-a
Legiferarea
ARTICOLUL 72
(1) Parlamentul adoptã legi constituþiona-
le, legi organice ºi legi ordinare.
(2) Legile constituþionale sunt cele de re-
vizuire a Constituþiei.
(3) Prin lege organicã se reglementeazã:
a) sistemul electoral;
b) organizarea ºi funcþionarea partidelor
politice;
c) organizarea ºi desfãºurarea referendu-
mului;
d) organizarea Guvernului ºi a Consiliu-
lui Suprem de Apãrare a Þãrii;
e) regimul stãrii de asediu ºi al celei de
urgenþã;
f) infracþiunile, pedepsele ºi regimul exe-
cutãrii acestora;
g) acordarea amnistiei sau a graþierii co-
lective;
h) organizarea ºi funcþionarea Consiliului
Superior al Magistraturii, a instanþelor ju-
decãtoreºti, a Ministerului Public ºi a
Curþii de Conturi;
i) statutul funcþionarilor publici;
j) contenciosul administrativ;
k) regimul juridic general al proprietãþii
ºi al moºtenirii;
l) regimul general privind raporturile de
muncã, sindicatele ºi protecþia socialã;
m) organizarea generalã a învãþãmântului;
n) regimul general al cultelor;
o) organizarea administraþiei locale, a te-
ritoriului, precum ºi regimul general pri-
vind autonomia localã;
143
 p) modul de stabilire a zonei economice
exclusive;
r) celelalte domenii pentru care, în Con-
stituþie, se prevede adoptarea de legi or-
ganice.
ARTICOLUL 73
Iniþiativa legislativã (1) Iniþiativa legislativã aparþine Guver-
nului, deputaþilor, senatorilor, precum ºi
unui numãr de cel puþin 250.000 de cetã-
þeni cu drept de vot. Cetãþenii care îºi ma-
nifestã dreptul la iniþiativã legislativã tre-
buie sã provinã din cel puþin un sfert din
judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste ju-
deþe sau în municipiul Bucureºti trebuie
sã fie înregistrate cel puþin 10.000 de
semnãturi în sprijinul acestei iniþiative.
(2) Nu pot face obiectul iniþiativei legis-
lative a cetãþenilor problemele fiscale,
cele cu caracter internaþional, amnistia ºi
graþierea.
(3) Guvernul îºi exercitã iniþiativa legis-
lativã prin transmiterea proiectului de le-
ge cãtre una dintre Camere.
(4) Deputaþii, senatorii ºi cetãþenii care
exercitã dreptul la iniþiativã legislativã
pot prezenta propuneri legislative numai
în forma cerutã pentru proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun întâi
adoptãrii în Camera în care au fost pre-
zentate.
ARTICOLUL 74
Adoptarea legilor (1) Legile organice ºi hotãrârile privind
ºi a hotãrârilor regulamentele Camerelor se adoptã cu
votul majoritãþii membrilor fiecãrei Ca-
mere.
144
(2) Legile ordinare ºi hotãrârile se adoptã
cu votul majoritãþii membrilor prezenþi
din fiecare Camerã.
(3) La cererea Guvernului sau din proprie
iniþiativã, Parlamentul poate adopta pro-
iecte de legi sau propuneri legislative cu
procedurã de urgenþã, stabilitã potrivit re-
gulamentului fiecãrei Camere.
ARTICOLUL 75
Trimiterea pro- Proiectele de legi sau propunerile legisla-
iectelor de legi ºi tive adoptate de una din Camere se trimit
a propunerilor celeilalte Camere a Parlamentului. Dacã
legislative de la aceasta din urmã respinge proiectul de lege
o Camerã la sau propunerea legislativã, ele se trimit,
cealaltã pentru o nouã dezbatere, Camerei care le-a
adoptat. O nouã respingere este definitivã.
ARTICOLUL 76
Medierea (1) Dacã una din Camere adoptã un pro-
iect de lege sau o propunere legislativã
într-o redactare diferitã de cea aprobatã
de cealaltã Camerã, preºedinþii Camere-
lor vor iniþia, prin intermediul unei comi-
sii paritare, procedura de mediere.
(2) În cazul în care comisia nu ajunge la
un acord sau dacã una din Camere nu
aprobã raportul comisiei de mediere, tex-
tele aflate în divergenþã se supun dezbate-
rii Camerei Deputaþilor ºi Senatului, în
ºedinþã comunã, care vor adopta textul
definitiv cu votul majoritãþii prevãzute la
articolul 74 alineatele (1) sau (2).
ARTICOLUL 77
Promulgarea legii (1) Legea se trimite, spre promulgare,
Preºedintelui României. Promulgarea le-
145
 gii se face în termen de cel mult 20 de zile
de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preºedintele poate
cere Parlamentului, o singurã datã, reexa-
minarea legii.
(3) Dacã Preºedintele a cerut reexamina-
rea legii ori dacã s-a cerut verificarea
constituþionalitãþii ei, promulgarea legii
se face în cel mult 10 zile de la primirea
legii adoptate dupã reexaminare sau de la
primirea deciziei Curþii Constituþionale, prin
care i s-a confirmat constituþionalitatea.
ARTICOLUL 78
Intrarea în vigoare Legea se publicã în Monitorul Oficial al
a legii României ºi intrã în vigoare la data pu-
blicãrii sau la data prevãzutã în textul ei.
ARTICOLUL 79
Consiliul Legislativ (1) Consiliul Legislativ este organ con-
sultativ de specialitate al Parlamentului,
care avizeazã proiectele de acte normati-
ve în vederea sistematizãrii, unificãrii ºi
coordonãrii întregii legislaþii. El þine evi-
denþa oficialã a legislaþiei României.
(2) Înfiinþarea, organizarea ºi funcþiona-
rea Consiliului Legislativ se stabilesc
prin lege organicã.
CAPITOLUL II
Preºedintele României
ARTICOLUL 80
Alegerea (1) Preºedintele României reprezintã statul
Preºedintelui român ºi este garantul independenþei na-
146
þionale, al unitãþii ºi al integritãþii teritori-
ale a þãrii.
(2) Preºedintele României vegheazã la
respectarea Constituþiei ºi la buna func-
þionare a autoritãþilor publice. În acest
scop, preºedintele exercitã funcþia de me-
diere între puterile statului, precum ºi
între stat ºi societate.
ARTICOLUL 81
Alegerea (1) Preºedintele României este ales prin
Preºedintelui vot universal, egal, direct, secret ºi liber
exprimat.
(2) Este declarat ales candidatul care a în-
trunit, în primul tur de scrutin, majorita-
tea de voturi ale alegãtorilor înscriºi în
listele electorale.
(3) În cazul în care nici unul dintre candi-
daþi nu a întrunit aceastã majoritate, se or-
ganizeazã al doilea tur de scrutin, între
primii doi candidaþi stabiliþi în ordinea
numãrului de voturi obþinute în primul
tur. Este declarat ales candidatul care a
obþinut cel mai mare numãr de voturi.
(4) Nici o persoanã nu poate îndeplini
funcþia de preºedinte al României decât
pentru cel mult douã mandate. Acestea
pot fi ºi succesive.
ARTICOLUL 82
Validarea manda- (1) Rezultatul alegerilor pentru funcþia de
tului ºi depunerea Preºedinte al României este validat de
jurãmântului Curtea Constituþionalã.
(2) Candidatul a cãrei alegere a fost vali-
datã depune în faþa Camerei Deputaþilor
ºi a Senatului, în ºedinþã comunã, urmã-
torul jurãmânt: „Jur sã-mi dãruiesc toatã
147
 puterea ºi priceperea pentru propãºirea
spiritualã ºi materialã a poporului român,
sã respect Constituþia ºi legile þãrii, sã
apãr democraþia, drepturile ºi libertãþile
fundamentale ale cetãþenilor, suveranita-
tea, independenþa, unitatea ºi integritatea
teritorialã a României. Aºa sã-mi ajute
Dumnezeu!“
ARTICOLUL 83
Durata mandatului (1) Mandatul preºedintelui României este
de 4 ani ºi se exercitã de la data depunerii
jurãmântului.
(2) Preºedintele României îºi exercitã man-
datul pânã la depunerea jurãmântului de
Preºedintele nou ales.
(3) Mandatul preºedintelui României poate
fi prelungit, prin lege organicã, în caz de
rãzboi sau de catastrofã.
ARTICOLUL 84
Incompatibilitãþi (1) În timpul mandatului, Preºedintele Ro-
ºi imunitãþi mâniei nu poate fi membru al unui partid
ºi nu poate îndeplini nici o altã funcþie
publicã sau privatã.
(2) Preºedintele României se bucurã de
imunitate. Prevederile articolului 70 se apli-
cã în mod corespunzãtor.
(3) Camera Deputaþilor ºi Senatul, în ºe-
dinþa comunã, pot hotãrî punerea sub
acuzare a Preºedintelui României pentru
înaltã trãdare, cu votul a cel puþin douã
treimi din numãrul deputaþilor ºi senato-
rilor. Competenþa de judecatã aparþine
Curþii Supreme de Justiþie, în condiþiile
legii. Preºedintele este demis de drept la
148
data rãmânerii definitive a hotãrârii de
condamnare.
ARTICOLUL 85
Numirea (1) Preºedintele României desemneazã un
Guvernului candidat pentru funcþia de prim-ministru
ºi numeºte Guvernul pe baza votului de
încredere acordat Parlamentului.
(2) În caz de remaniere guvernamentalã
sau de vacanþã a postului, Preºedintele re-
vocã ºi numeºte, la propunerea primu-
lui-ministru, pe unii membrii ai Guvernului.
ARTICOLUL 86
Consultarea Preºedintele României poate consulta
Guvernului Guvernul cu privire la probleme urgenþe
ºi de importanþã deosebitã.
ARTICOLUL 87
Participarea la (1) Preºedintele României poate lua parte
ºedinþele la ºedinþele Guvernului în care se dezbat
Guvernului probleme de interes naþional privind poli-
tica externã, apãrarea þãrii, asigurarea or-
dinii publice ºi, la cererea primului-mi-
nistru, în alte situaþii.
(2) Preºedintele României prezideazã ºe-
dinþele Guvernului la care participã.
ARTICOLUL 88
Mesaje Preºedintele României adreseazã Parla-
mentului mesaje cu privire la principalele
probleme politice ale naþiunii.
ARTICOLUL 89
Dizolvarea (1) Dupã consultarea preºedinþilor celor
Parlamentului douã Camere ºi a liderilor grupurilor par-
lamentare, preºedintele României poate
149
 sã dizolve parlamentul, dacã acesta nu a
acordat votul de încredere pentru forma-
rea Guvernului în termen de 60 de zile de
la prima solicitare ºi numai dupã respin-
gerea a cel puþin douã solicitãri de înves-
titurã.
(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi
dizolvat o singurã datã.
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ul-
timele ºase luni ale mandatului Preºedin-
telui României ºi nici în timpul stãrii de
asediu sau al stãrii de urgenþã.
ARTICOLUL 90
Referendumul Preºedintele României, dupã consultarea
Parlamentului, poate cere poporului sã-ºi
exprime, prin referendum, voinþa cu pri-
vire la probleme de interes naþional.
ARTICOLUL 91
Atribuþii în (1) Preºedintele încheie tratate internaþio-
domeniul politicii nale în numele României, negociate de
externe Guvern, ºi le supune spre ratificare Parla-
mentului, în termen de 60 de zile.
(2) Preºedintele, la propunerea Guvernu-
lui, acrediteazã ºi recheamã reprezentan-
þii diplomatici ai României ºi aprobã înfi-
inþarea, desfiinþarea sau schimbarea ran-
gului misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentanþii diplomatici ai altor state
sunt acreditaþi pe lângã Preºedintele Ro-
mâniei.
ARTICOLUL 92
Atribuþii în (1) Preºedintele României este comandan-
domeniul apãrãrii tul forþelor armate ºi îndeplineºte funcþia
150
de preºedinte al Consiliului Suprem de
Apãrare a Þãrii.
(2) El poate declara, cu aprobarea preala-
bilã a Parlamentului, mobilizarea parþialã
sau generalã a forþelor armate. Numai în
cazuri excepþionale, hotãrârea Preºedin-
telui se supune ulterior aprobãrii Parla-
mentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.
(3) În caz de agresiune armatã îndreptatã
împotriva þãrii, Preºedintele României ia
mãsuri pentru respingerea agresiunii ºi le
aduce neîntârziat la cunoºtinþã Parlamen-
tului, printr-un mesaj. Dacã Parlamentul
nu se aflã în sesiune, el se convocã de
drept în 24 de ore de la declanºarea agre-
siunii.
ARTICOLUL 93
Mãsuri excepþionale (1) Preºedintele României instituie, potri-
vit legii, starea de asediu sau starea de ur-
genþã, în întreaga þarã ori în unele locali-
tãþi, ºi solicitã Parlamentului încuviinþa-
rea mãsurii adoptate, în cel mult 5 zile de
la luarea acesteia.
(2) Dacã Parlamentul nu se aflã în sesiu-
ne, el se convoacã de drept în cel mult 48
de ore de la instituirea stãrii de asediu sau
a stãrii de urgenþã ºi funcþioneazã pe toatã
durata acestora.
ARTICOLUL 94
Alte atribuþii Preºedintele României îndeplineºte ºi ur-
mãtoarele atribuþii:
a) conferã decoraþii ºi titluri de onoare;
b) acordã gradele de mareºal, de general
ºi de amiral;
151
 c) numeºte în funcþii publice, în condiþiile
prevãzute de lege;
d) acordã graþierea individualã.
ARTICOLUL 95
Suspendarea din (1) În cazul sãvârºirii unor fapte grave prin
funcþie care încalcã prevederile Constituþiei, Pre-
ºedintele României poate fi suspendat din
funcþie de Camera Deputaþilor ºi de Se-
nat, în ºedinþã comunã, cu votul majoritã-
þii deputaþilor ºi senatorilor, dupã consul-
tarea Curþii Constituþionale. Preºedintele
poate da Parlamentului explicaþii cu pri-
vire la faptele ce i se imputã.
(2) Propunerea de suspendare din funcþie
poate fi iniþiatã de cel puþin o treime din
numãrul deputaþilor ºi senatorilor ºi se
aduce, neîntârziat, la cunoºtinþã Preºedin-
telui.
(3) Dacã propunerea de suspendare din
funcþie este aprobatã, în cel mult 30 de
zile se organizeazã un referendum pentru
demiterea Preºedintelui.
ARTICOLUL 96
Vacanþa funcþiei (1) Vacanþa funcþiei de Preºedinte al Ro-
mâniei intervine în caz de demisie, de de-
mitere din funcþie, de imposibilitate defi-
nitivã a exercitãrii atribuþiilor sau de de-
ces.
(2) În termen de trei luni de la data la care
a intervenit vacanþa funcþiei de Preºedinte
al României, Guvernul va organiza alegeri
pentru un nou Preºedinte.
152
ARTICOLUL 97
Interimatul funcþiei (1) Dacã funcþia de preºedinte devine va-
cantã ori dacã Preºedintele este suspendat
din funcþie sau dacã se aflã în imposibili-
tate temporarã de a-ºi exercita atribuþiile,
interimatul se asigurã, în ordine, de pre-
ºedintele Senatului sau de preºedintele
Camerei Deputaþilor.
(2) Atribuþiile prevãzute la articolele 88–90
nu pot fi exercitate pe durata interimatu-
lui funcþiei prezidenþiale.
ARTICOLUL 98
Rãspunderea Dacã persoana care asigurã interimatul
preºedintelui funcþiei de Preºedinte al României sãvâr-
interimar ºeºte fapte grave, prin care se încalcã pre-
vederile Constituþiei, se aplicã articolul
95 ºi articolul 97.
ARTICOLUL 99
Actele Preºedintelui (1) În exercitarea atribuþiilor sale, Preºe-
dintele României emite decrete care se
publicã în Monitorul Oficial al României.
Nepublicarea atrage inexistenþa decretului.
(2) Decretele emise de Preºedintele Ro-
mâniei în exercitarea atribuþiilor sale pre-
vãzute în articolul 91 alineatele (1) ºi (2),
articolul 92 alineatele (2) ºi (3), articolul
93 alineatul (1) ºi articolul 94 literele a),
b) ºi d) se contrasemneazã de primul-mi-
nistru.
ARTICOLUL 100
Indemnizaþia ºi Indemnizaþia ºi celelalte drepturi ale Pre-
celelalte drepturi ºedintelui României se stabilesc prin lege.
153
 CAPITOLUL III
Guvernul
ARTICOLUL 101
Rolul ºi structura (1) Guvernul, potrivit programului sãu de
guvernare acceptat de Parlament, asigurã
realizarea politicii interne ºi externe a þã-
rii ºi exercitã conducerea generalã a ad-
ministraþiei publice.
(2) În îndeplinirea atribuþiilor sale, Gu-
vernul coopereazã cu organismele sociale
interesate.
(3) Guvernul este alcãtuit din prim-minis-
tru, miniºtri ºi alþi membri stabiliþi prin
lege organicã.
ARTICOLUL 102
Învestitura (1) Preºedintele României desemneazã un
candidat pentru funcþia de prim-ministru,
în urma consultãrii partidului care are ma-
joritatea absolutã în Parlament ori, dacã
nu existã o asemenea majoritate, a parti-
delor reprezentate în Parlament.
(2) Candidatul pentru funcþia de prim-mi-
nistru va cere, în termen de 10 zile de la
desemnare, votul de încredere al Parlamen-
tului asupra programului ºi a întregii liste
a Guvernului.
(3) Programul ºi lista Guvernului se dez-
bat de Camera Deputaþilor ºi de Senat, în
ºedinþã comunã. Parlamentul acordã în-
credere Guvernului cu votul majoritãþii
deputaþilor ºi senatorilor.
ARTICOLUL 103
Jurãmântul de (1) Primul-ministru, miniºtrii ºi ceilalþi
credinþã membri ai Guvernului vor depune indivi-
154
dual, în faþa Preºedintelui României, jurã-
mântul de la articolul 82.
(2) Guvernul în întregul sãu ºi fiecare mem-
bru în parte îºi exercitã mandatul, începând
de la data depunerii jurãmântului.
ARTICOLUL 104
Incompatibilitãþi (1) Funcþia de membru al Guvernului este
incompatibilã cu exercitarea altei funcþii
publice de autoritate, cu excepþia celei de
deputat sau de senator. De asemenea, ea
este incompatibilã cu exercitarea unei
funcþii de reprezentare profesionalã sala-
rizate în cadrul organizaþiilor cu scop co-
mercial.
(2) Alte incompatibilitãþi se stabilesc prin
lege organicã.
ARTICOLUL 105
Încetarea funcþiei Funcþia de membru al Guvernului înce-
de membru al teazã în urma demisiei, a revocãrii, a
Guvernului pierderii drepturilor electorale, a stãrii de
incompatibilitate, a decesului, precum ºi
în alte cazuri prevãzute de lege.
ARTICOLUL 106
Primul-ministru (1) Primul-ministru conduce Guvernul ºi
coordoneazã activitatea membrilor aces-
tuia, respectând atribuþiile ce le revin. De
asemenea, prezintã Camerei Deputaþilor
sau Senatului rapoarte ºi declaraþii cu pri-
vire la politica Guvernului, care se dezbat
cu prioritate.
(2) Dacã primul-ministru se aflã într-una
din situaþiile prevãzute la articolul 105
sau este în imposibilitate de a-ºi exercita
atribuþiile, Preºedintele României va de-
155
 semna un alt membru al Guvernului ca
prim-ministru interimar, pentru a îndeplini
atribuþiile primului-ministru, pânã la for-
marea noului Guvern. Interimatul, pe peri-
oada imposibilitãþii exercitãrii atribuþiilor,
înceteazã dacã primul-ministru îºi reia
activitatea în Guvern.
(3) Prevederile alineatului (2) se aplicã în
mod corespunzãtor ºi celorlalþi membri ai
Guvernului, la propunerea primului-mi-
nistru, pentru o perioadã de cel mult 45
de zile.
ARTICOLUL 107
Actele Guvernului (1) Guvernul adoptã hotãrâri ºi ordonanþe.
(2) Hotãrârile se emit pentru organizarea
executãrii legilor.
(3) Ordonanþele se emit în temeiul unei
legi speciale de abilitare, în limitele ºi în
condiþiile prevãzute de aceasta.
(4) Hotãrârile ºi ordonanþele adoptate de
Guvern se semneazã de primul-ministru,
se contrasemneazã de miniºtrii care au
obligaþia punerii lor în executare ºi se pu-
blicã în Monitorul Oficial al României.
Nepublicarea atrage inexistenþa hotãrârii
sau a ordonanþei. Hotãrârile care au ca-
racter militar se comunicã numai institu-
þiilor interesate.
ARTICOLUL 108
Rãspunderea (1) Guvernul rãspunde politic numai în faþa
membrilor Parlamentului pentru întreaga sa activi-
Guvernului tate. Fiecare membru al Guvernului rãs-
punde politic solidar cu ceilalþi membri
pentru activitatea Guvernului ºi pentru
actele acestuia.
156
(2) Numai Camera Deputaþilor, Senatul ºi
Preºedintele României au dreptul sã cearã
urmãrirea penalã a membrilor Guvernului
pentru faptele sãvârºite în exerciþiul func-
þiei lor. Dacã s-a cerut urmãrirea penalã,
Preºedintele României poate dispune sus-
pendarea acestora din funcþie. Trimiterea
în judecatã a unui membru al Guvernului
atrage suspendarea lui din funcþie. Com-
petenþa de judecatã aparþine Curþii Supre-
me de Justiþie.
(3) Cazurile de rãspundere ºi pedepsele
aplicabile membrilor Guvernului sunt re-
glementate printr-o lege privind responsa-
bilitatea ministerialã.
ARTICOLUL 109
Încetarea (1) Guvernul îºi exercitã mandatul pânã
mandatului la data validãrii alegerilor parlamentare
generale.
(2) Guvernul este demis la data retragerii
de Parlament a încrederii acordate sau
dacã primul-ministru se aflã într-una din
situaþiile prevãzute în articolul 105 ori
este în imposibilitatea de a-ºi exercita
atribuþiile mai mult de 45 de zile.
(3) În situaþiile prevãzute în alineatul (2)
sunt aplicabile prevederile articolului 102.
(4) Guvernul al cãrui mandat a încetat po-
trivit alineatelor (1) ºi (2) îndeplineºte
numai actele necesare pentru administra-
rea treburilor publice, pânã la depunerea
jurãmântului de membrii noului Guvern.
157
 CAPITOLUL IV
Raporturile Parlamentului cu Guvernul
ARTICOLUL 110
Informarea (1) Guvernul ºi celelalte organe ale admi-
Parlamentului nistraþiei publice, în cadrul controlului
parlamentar al activitãþii lor, sunt obligate
sã prezinte informaþiile ºi documentele
cerute de Camera Deputaþilor, de Senat
sau de comisiile parlamentare, prin inter-
mediul preºedinþilor acestora. În cazul în
care o iniþiativã legislativã implicã modi-
ficarea prevederilor bugetului de stat sau
a bugetului asigurãrilor sociale de stat,
solicitarea informãrii este obligatorie.
(2) Membrii Guvernului au acces la lu-
crãrile Parlamentului. Dacã li se solicitã
prezenþa, participarea lor este obligatorie.
ARTICOLUL 111
Întrebãri ºi (1) Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi
interpelãri sunt obligaþi sã rãspundã la întrebãrile
sau la interpelãrile formulate de deputaþi
sau de senatori.
(2) Camera Deputaþilor sau Senatul poate
adopta o moþiune prin care sã-ºi exprime
poziþia cu privire la problema ce a fãcut
obiectul interpelãrii.
ARTICOLUL 112
Moþiunea de (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul, în ºe-
cenzurã dinþã comunã, pot retrage încrederea
acordatã Guvernului prin adoptarea unei
moþiuni de cenzurã, cu votul majoritãþii
deputaþilor ºi senatorilor.
(2) Moþiunea de cenzurã poate fi iniþiatã
de cel puþin o pãtrime din numãrul total al
158
deputaþilor ºi senatorilor ºi se comunicã
Guvernului la data depunerii.
(3) Moþiunea de cenzurã se dezbate dupã
3 zile de la data când a fost prezentatã în
ºedinþa comunã a celor douã Camere.
(4) Dacã moþiunea de cenzurã a fost res-
pinsã, deputaþii ºi senatorii care au sem-
nat-o nu mai pot iniþia, în aceeaºi sesiune,
o nouã moþiune de cenzurã, cu excepþia
cazului în care Guvernul îºi angajeazã
rãspunderea potrivit articolului 113.
ARTICOLUL 113
Angajarea rãs- (1) Guvernul îºi poate angaja rãspunderea
punderii în faþa Camerei Deputaþilor ºi a Senatului,
Guvernului în ºedinþã comunã, asupra unui program,
a unei declaraþii de politicã generalã sau a
unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacã o moþiune
de cenzurã, depusã în termen de 3 zile de
la prezentarea programului, a declaraþiei
de politicã generalã sau a proiectului de
lege, a fost votatã în condiþiile articolului
112.
(3) Dacã Guvernul nu a fost demis potrivit
alineatului (2), proiectul de lege prezentat
se considerã adoptat, iar programul sau
declaraþia de politicã generalã devine
obligatorie pentru Guvern.
(4) În cazul în care Preºedintele Româ-
niei cere reexaminarea legii adoptate po-
trivit alineatului (3), dezbaterea acesteia
se va face în ºedinþa comunã a celor douã
Camere.
159
 ARTICOLUL 114
Delegarea (1) Parlamentul poate adopta o lege spe-
legislativã cialã de abilitare a Guvernului pentru a
emite ordonanþe în domenii care nu fac
obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod
obligatoriu, domeniul ºi data pânã la care
se pot emite ordonanþe.
(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordo-
nanþele se supun aprobãrii Parlamentului,
potrivit procedurii legislative, pânã la îm-
plinirea termenului de abilitare. Nerespec-
tarea termenului atrage încetarea efecte-
lor ordonanþei.
(4) În cazuri excepþionale, Guvernul poa-
te adopta ordonanþe de urgenþã. Acestea
intrã în vigoare numai dupã depunerea lor
spre aprobare la Parlament. Dacã Parla-
mentul nu se aflã în sesiune, el se con-
voacã în mod obligatoriu.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonanþe-
lor se face printr-o lege în care vor fi cu-
prinse ºi ordonanþele ale cãror efecte au
încetat potrivit alineatului (3).
CAPITOLUL V
Administraþia publicã
Secþiunea 1
Administraþia publicã centralã de specialitate
ARTICOLUL 115
Structura (1) Ministerele se organizeazã numai în
subordinea Guvernului.
160
(2) Alte organe de specialitate se pot or-
ganiza în subordinea Guvernului ori a mi-
nisterelor sau ca autoritãþi administrative
autonome.
ARTICOLUL 116
Înfiinþarea (1) Ministerele se înfiinþeazã, se organi-
zeazã ºi funcþioneazã potrivit legii.
(2) Guvernul ºi ministerele, cu avizul Curþii
de Conturi, pot înfiinþa organe de specia-
litate, în subordinea lor, numai dacã legea
le recunoaºte aceastã competenþã.
(3) Autoritãþile administrative autonome
se pot înfiinþa prin lege organicã.
ARTICOLUL 117
Forþele armate (1) Armata este subordonatã exclusiv vo-
inþei poporului pentru garantarea suvera-
nitãþii, a independenþei ºi a unitãþii statu-
lui, a integritãþii teritoriale a þãrii ºi a de-
mocraþiei constituþionale.
(2) Structura sistemului naþional de apã-
rare, organizarea armatei, pregãtirea po-
pulaþiei, a economiei ºi a teritoriului pen-
tru apãrare, precum ºi statutul cadrelor
militare, se stabilesc prin lege organicã.
(3) Prevederile alineatelor (1) ºi (2) se
aplicã, în mod corespunzãtor, poliþiei ºi
serviciilor de informaþii ale statului, pre-
cum ºi celorlalte componente ale forþelor
armate.
(4) Organizarea de activitãþi militare sau
paramilitare în afara unei autoritãþi statale
este interzisã.
(5) Pe teritoriul României nu pot intra sau
trece trupe strãine decât în condiþiile sta-
bilite de lege.
161
 ARTICOLUL 118
Consiliul Suprem Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii or-
de Apãrare a Þãrii ganizeazã ºi coordoneazã unitar activitã-
þile care privesc apãrarea þãrii ºi siguranþa
naþionalã.
Secþiunea a 2-a
Administraþia publicã localã
ARTICOLUL 119
Principii de bazã Administraþia publicã din unitãþile admi-
nistrativ-teritoriale se întemeiazã pe prin-
cipiul autonomiei locale ºi pe cel al des-
centralizãrii serviciilor publice.
ARTICOLUL 120
Autoritãþi comunale (1) Autoritãþile administraþiei publice, prin
ºi orãºeneºti care se realizeazã autonomia localã în co-
mune ºi în oraºe, sunt consiliile locale
alese ºi primarii aleºi, în condiþiile legii.
(2) Consiliile locale ºi primarii funcþionea-
zã, în condiþiile legii, ca autoritãþi admi-
nistrative autonome ºi rezolvã treburile
publice din comune ºi din oraºe.
(3) Autoritãþile prevãzute la alineatul (1)
se pot constitui ºi în subdiviziunile admi-
nistrativ-teritoriale ale municipiilor.
ARTICOLUL 121
Consiliul judeþean (1) Consiliul judeþean este autoritatea ad-
ministraþiei publice pentru coordonarea
activitãþii consiliilor comunale ºi orãºe-
neºti, în vederea realizãrii serviciilor pu-
blice de interes judeþean.
162
(2) Consiliul judeþean este ales ºi funcþio-
neazã în condiþiile legii.
ARTICOLUL 122
Prefectul (1) Guvernul numeºte câte un prefect în
fiecare judeþ ºi în municipiul Bucureºti.
(2) Prefectul este reprezentantul Guver-
nului pe plan local ºi conduce serviciile
publice descentralizate ale ministerelor ºi
ale celorlalte organe centrale, din unitãþi-
le administrativ-teritoriale.
(3) Atribuþiile prefectului se stabilesc po-
trivit legii.
(4) Prefectul poate ataca, în faþa instanþei
de contencios administrativ, un act al
consiliului judeþean, al celui local sau al
primarului, în cazul în care considerã ac-
tul ilegal. Actul atacat este suspendat de
drept.
CAPITOLUL VI
Autoritatea judecãtoreascã
Secþiunea 1
Instanþele judecãtoreºti
ARTICOLUL 123
Înfãptuirea justiþiei (1) Justiþia se înfãptuieºte în numele legii.
(2) Judecãtorii sunt independenþi ºi se su-
pun numai legii.
ARTICOLUL 124
Statutul (1) Judecãtorii numiþi de Preºedintele Ro-
judecãtorilor mâniei sunt inamovibili, potrivit legii.
Preºedintele ºi ceilalþi judecãtori ai Curþii
Supreme de Justiþie sunt numiþi pe o peri-
163
 oadã de 6 ani. Ei pot fi reînvestiþi în func-
þie. Promovarea, transferul ºi sancþiona-
rea judecãtorilor pot fi dispuse numai de
Consiliul Superior al Magistraturii, în
condiþiile legii.
(2) Funcþia de judecãtor este incompati-
bilã cu orice altã funcþie publicã sau pri-
vatã, cu excepþia funcþiilor didactice din
învãþãmântul superior.
ARTICOLUL 125
Instanþele (1) Justiþia se realizeazã prin Curtea Su-
judecãtoreºti premã de Justiþie ºi prin celelalte instanþe
judecãtoreºti stabilite de lege.
(2) Este interzisã înfiinþarea de instanþe
extraordinare.
(3) Competenþa ºi procedura de judecatã
sunt stabilite de lege.
ARTICOLUL 126
Caracterul public ªedinþele de judecatã sunt publice, afarã
al dezbaterilor de cazurile prevãzute de lege.
ARTICOLUL 127
Dreptul la interpret (1) Procedura judiciarã se desfãºoarã în
limba românã.
(2) Cetãþenii aparþinând minoritãþilor na-
þionale, precum ºi persoanele care nu în-
þeleg sau nu vorbesc limba românã au
dreptul de a lua cunoºtinþã de toate actele
ºi lucrãrile dosarului, de a vorbi în instan-
þã ºi de a pune concluzii, prin interpret; în
procesele penale acest drept este asigurat
în mod gratuit.
164
ARTICOLUL 128
Folosirea cãilor Împotriva hotãrârilor judecãtoreºti, pãrþile
de atac interesate ºi Ministerul Public pot exercita
cãile de atac, în condiþiile legii.
ARTICOLUL 129
Poliþia instanþelor Instanþele judecãtoreºti dispun de poliþia
pusã în serviciul lor.
Secþiunea a 2-a
Ministerul Public
ARTICOLUL 130
Rolul Ministerului (1) În activitatea judiciarã, Ministerul Pu-
Public blic reprezintã interesele generale ale so-
cietãþii ºi apãrã ordinea de drept, precum
ºi drepturile ºi libertãþile cetãþenilor.
(2) Ministerul Public îºi exercitã atribuþi-
ile prin procurori constituiþi în parchete,
în condiþiile legii.
ARTICOLUL 131
Statutul (1) Procurorii îºi desfãºoarã activitatea po
procurorilor trivit principiului legalitãþii, al imparþiali-
tãþii ºi al controlului ierarhic, sub autori-
tatea ministrului justiþiei.
(2) Funcþia de procuror este incompatibi-
lã cu orice altã funcþie publicã sau priva-
tã, cu excepþia funcþiilor didactice din în-
vãþãmântul superior.
165
 Secþiunea a 3-a
Consiliul Superior al Magistraturii
ARTICOLUL 132
Competenþa Consiliul Superior al Magistraturii este
alcãtuit din magistraþi aleºi, pentru o du-
ratã de 4 ani, de Camera Deputaþilor ºi de
Senat, în ºedinþa comunã.
ARTICOLUL 133
Atribuþii (1) Consiliul Superior al Magistraturii pro-
pune preºedintelui României numirea în
funcþie a judecãtorilor ºi a procurorilor,
cu excepþia celor stagiari, în condiþiile le-
gii. În acest caz, lucrãrile sunt prezidate,
fãrã drept de vot, de ministrul justiþiei.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii în-
deplineºte rolul de consiliu de disciplinã
al judecãtorilor. În acest caz, lucrãrile
sunt prezidate de preºedintele Curþii Su-
preme de Justiþie.
TITLUL IV
Economia ºi finanþele publice
ARTICOLUL 134
Economia (1) Economia României este economie de
piaþã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerþului, protecþia concu-
renþei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de
producþie;
b) protejarea intereselor naþionale în acti-
vitatea economicã, financiarã ºi valutarã;
c) stimularea cercetãrii ºtiinþifice naþionale;
166
d) exploatarea resurselor naturale, în con-
cordanþã cu interesul naþional;
e) refacerea ºi ocrotirea mediului încon-
jurãtor, precum ºi menþinerea echilibrului
ecologic;
f) crearea condiþiilor necesare pentru creº-
terea calitãþii vieþii.
ARTICOLUL 135
Proprietatea (1) Statul ocroteºte proprietatea.
(2) Proprietatea este publicã sau privatã.
(3) Proprietatea publicã aparþine statului
sau unitãþilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogãþiile de orice naturã ale subsolu-
lui, cãile de comunicaþii, spaþiul aerian,
apele cu potenþial energetic valorificabil
ºi acelea ce pot fi folosite în interes pu-
blic, plajele, marea teritorialã, resursele
naturale ale zonei economice ºi ale plato-
ului continental, precum ºi alte bunuri
stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al
proprietãþii publice.
(5) Bunurile proprietate publicã sunt ina-
lienabile. În condiþiile legii, ele pot fi date
în administrare regiilor autonome ori in-
stituþiilor publice sau pot fi concesionate
ori închiriate.
(6) Proprietatea privatã este, în condiþiile
legii, inviolabilã.
ARTICOLUL 136
Sistemul financiar (1) Formarea, administrarea, întrebuinþa-
rea ºi controlul resurselor financiare ale
statului, ale unitãþilor administrativ-teri-
toriale ºi ale instituþiilor publice sunt re-
glementate prin lege.
167
 (2) Moneda naþionalã este leul, iar subdi-
viziunea acestuia, banul.
ARTICOLUL 137
Bugetul public (1) Bugetul public naþional cuprinde bu-
naþional getul de stat, bugetul asigurãrilor sociale
de stat ºi bugetele locale ale comunelor,
ale oraºelor ºi ale judeþelor.
(2) Guvernul elaboreazã anual proiectul
bugetului de stat ºi cel al asigurãrilor so-
ciale de stat, pe care le supune, separat,
aprobãrii Parlamentului.
(3) Dacã legea bugetului de stat ºi legea
bugetului asigurãrilor sociale de stat nu
au fost adoptate cu cel puþin 3 zile înainte
de expirarea exerciþiului bugetar, se apli-
cã în continuare bugetul de stat ºi bugetul
asigurãrilor sociale de stat ale anului pre-
cedent, pânã la adoptarea noilor bugete.
(4) Bugetele locale se elaboreazã, se apro-
bã ºi se executã în condiþiile legii.
(5) Nici o cheltuialã bugetarã nu poate fi
aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanþare.
ARTICOLUL 138
Impozite, taxe (1) Taxele ºi orice alte venituri ale bugetu-
lui de stat ºi ale bugetului asigurãrilor so-
ciale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele ºi taxele locale se stabilesc
de consiliile locale sau judeþe, în limitele
ºi în condiþiile legii.
ARTICOLUL 139
Curtea de Conturi (1) Curtea de Conturi exercitã controlul
asupra modului de formare, de adminis-
trare ºi de întrebuinþare a resurselor finan-
ciare ale statului ºi ale sectorului public.
168
În condiþiile legii, Curtea exercitã ºi atri-
buþii jurisdicþionale.
(2) Curtea de Conturi prezintã anual Par-
lamentului un raport asupra conturilor de
gestiune ale bugetului public naþional din
exerciþiul bugetar expirat, cuprinzând ºi
neregulile constatate.
(3) La cererea Camerei Deputaþilor sau a
Senatului, Curtea de Conturi controleazã
modul de gestionare a resurselor publice
ºi raporteazã despre cele constatate.
(4) Membrii Curþii de Conturi, numiþi de
Parlament, sunt independenþi ºi inamovi-
bili, potrivit legii. Ei sunt supuºi incom-
patibilitãþilor prevãzute de lege pentru ju-
decãtori.
TITLUL V
Curtea Constituþionalã
ARTICOLUL 140
Structura (1) Curtea Constituþionalã se compune din
nouã judecãtori, numiþi pentru un mandat
de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau
înnoit.
(2) Trei judecãtori sunt numiþi de Camera
Deputaþilor, trei de Senat ºi trei de Preºe-
dintele României.
(3) Judecãtorii Curþii Constituþionale aleg,
prin vot secret, preºedintele acesteia, pen-
tru o perioadã de 3 ani.
(4) Curtea Constituþionalã se înnoieºte cu
o treime din judecãtorii ei, din 3 în 3 ani,
în condiþiile prevãzute de legea organicã
a Curþii.
169
 ARTICOLUL 141
Condiþii pentru Judecãtorii Curþii Constituþionale trebuie
numire sã aibã o pregãtire juridicã superioarã,
înaltã competenþã profesionalã ºi o vechi-
me de cel puþin 18 ani în activitatea juri-
dicã sau în învãþãmântul juridic superior.
ARTICOLUL 142
Incompatibilitãþi Funcþia de judecãtor al Curþii Constituþio-
nale este incompatibilã cu oricare altã
funcþie publicã sau privatã, cu excepþia
funcþiilor didactice din învãþãmântul juri-
dic superior.
ARTICOLUL 143
Independenþa ºi Judecãtorii Curþii Constituþionale sunt in-
inamovibilitatea dependenþi în exercitarea mandatului lor
ºi inamovibili pe durata acestuia.
ARTICOLUL 144
Atribuþii Curtea Constituþionalã are urmãtoarele
atribuþii:
a) se pronunþã asupra constituþionalitãþii
legilor, înainte de promulgarea acestora,
la sesizarea Preºedintelui României, a
unuia dintre preºedinþii celor douã Came-
re, a guvernului, a Curþii Supreme de Jus-
tiþie, a unui numãr de cel puþin 50 de depu-
taþi sau de cel puþin 25 de senatori, pre-
cum ºi, din oficiu, asupra iniþiativelor de
revizuire a Constituþiei;
b) se pronunþã asupra constituþionalitãþii
regulamentelor Parlamentului, la sesiza-
rea unuia dintre preºedinþii celor douã
Camere, a unui grup parlamentar sau a
unui numãr de cel puþin 50 de deputaþi
sau de cel puþin 25 de senatori;
170
c) hotãrãºte asupra excepþiilor ridicate în
faþa instanþelor judecãtoreºti privind ne-
constituþionalitatea legilor ºi a ordonanþe-
lor;
d) vegheazã la respectarea procedurii pentru
alegerea preºedintelui României ºi con-
firmã rezultatele sufragiului;
e) constatã existenþa împrejurãrilor care
justificã interimatul în exercitarea funcþi-
ei de Preºedinte al României ºi comunicã
cele constatate Parlamentului ºi Guvernu-
lui;
f) dã aviz consultativ pentru propunerea
de suspendare din funcþie a Preºedintelui
României;
g) vegheazã la respectarea procedurii pentru
organizarea ºi desfãºurarea referendumu-
lui ºi confirmã rezultatele acestuia;
h) verificã îndeplinirea condiþiilor pentru
exercitarea iniþiativei legislative de cãtre
cetãþeni;
i) hotãrãºte asupra contestaþiilor care au
ca obiect constituþionalitatea unui partid
politic.
ARTICOLUL 145
Deciziile Curþii (1) În cazurile de neconstituþionalitate con-
Constituþionale statate potrivit articolului 144 literele a)
ºi b), legea sau regulamentul se trimite
spre reexaminare. Dacã legea este adop-
tatã în aceeaºi formã, cu o majoritate de
cel puþin douã treimi din numãrul mem-
brilor fiecãrei Camere, obiecþia de necon-
stituþionalitate este înlãturatã, iar promul-
garea devine obligatorie.
(2) Deciziile Curþii Constituþionale sunt
obligatorii ºi au putere numai pentru vi-
171
 itor. Ele se publicã în Monitorul Oficial al
României.
TITLUL VI
Revizuirea Constituþiei
ARTICOLUL 146
Iniþiativa revizuirii (1) Revizuirea Constituþiei poate fi iniþia-
tã de Preºedintele României la propune-
rea Guvernului, de cel puþin o pãtrime din
numãrul deputaþilor sau al senatorilor,
precum ºi de cel puþin 500.000 de cetã-
þeni cu drept de vot.
(2) Cetãþenii care iniþiazã revizuirea Con-
stituþiei trebuie sã provinã din cel puþin
jumãtate din judeþele þãrii, iar în fiecare
din aceste judeþe sau în municipiul Bucu-
reºti trebuie sã fie înregistrate cel puþin
20.000 de semnãturi în sprijinul acestei
iniþiative.
ARTICOLUL 147
Procedura de (1) Proiectul sau propunerea de revizuire
revizuire trebuie adoptatã de Camera Deputaþilor ºi
de Senat, cu o majoritate de cel puþin
douã treimi din numãrul membrilor fiecã-
rei Camere.
(2) Dacã prin procedura de mediere nu se
ajunge la un acord, Camera Deputaþilor ºi
Senatul, în ºedinþã comunã, hotãrãsc cu
votul a cel puþin trei pãtrimi din numãrul
deputaþilor ºi senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivã dupã apro-
barea ei prin referendum, organizat în cel
mult 30 de zile de la data adoptãrii pro-
iectului sau a propunerii de revizuire.
172
ARTICOLUL 148
Limitele revizuirii (1) Dispoziþiile prezentei Constituþii pri-
vind caracterul naþional, independent,
unitar ºi indivizibil al statului român, for-
ma republicanã de guvernãmânt integrita-
tea teritoriului, independenþa justiþiei, plu-
ralismul politic ºi limba oficialã nu pot
forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poa-
te fi fãcutã dacã are ca rezultat suprima-
rea drepturilor ºi libertãþilor fundamen-
tale ale cetãþenilor sau a garanþiilor aces-
tora.
(3) Constituþia nu poate fi revizuitã pe dura-
ta stãrii de asediu sau a stãrii de urgenþã ºi
nici în timp de rãzboi.
TITLUL VII
Dispoziþii finale ºi tranzitorii
ARTICOLUL 149
Intrarea în vigoare Prezenta Constituþie intrã în vigoare la
data aprobãrii ei prin referendum. La ace-
eaºi datã, Constituþia din 21 August 1965
este ºi rãmâne în întregime abrogatã.
ARTICOLUL 150
Conflictul temporal (1) Legile ºi toate celelalte acte normative
de legi rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu
contravin prezentei Constituþii.
(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12
luni de la data intrãrii în vigoare a legii
sale de organizare, va examina conformi-
tatea legislaþiei cu prezenta Constituþie ºi
173
 va face Parlamentului sau, dupã caz, Gu-
vernului, propuneri corespunzãtoare.
ARTICOLUL 151
Instituþiile existente (1) Instituþiile republicii, existente la data
intrãrii în vigoare a prezentei Constituþii,
rãmân în funcþie pânã la constituirea ce-
lor noi.
(2) Noua Curte Supremã de Justiþie va fi
numitã, în condiþiile legii, de camera De-
putaþilor ºi de Senat, în ºedinþã comunã,
la propunerea Preºedintelui României, în
termen de 6 luni de la intrarea în vigoare
a prezentei Constituþii.
ARTICOLUL 152
Instituþiile viitoare (1) În termen de 6 luni de la data intrãrii
în vigoare a Constituþiei, se înfiinþeazã
Curtea Constituþionalã ºi Curtea de Con-
turi.
(2) Judecãtorii primei Curþi Constituþio-
nale sunt numiþi pentru o perioadã de 3,
de 6 ºi, respectiv, de 9 ani. Preºedintele
României, Camera Deputaþilor ºi Senatul
desemneazã câte un judecãtor pentru fie-
care perioadã.
174
ANEXA II
DECLARAÞIA UNIVERSALÃ
A DREPTURILOR OMULUI (O.N.U., 1948)
ARTICOLUL 1
Toate fiinþele umane se nasc libere ºi egale în demnitate ºi
în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raþiune ºi conºtiinþã ºi trebuie
sã se comporte unele faþã de altele în spiritul fraternitãþii.
ARTICOLUL 2
Fiecare se poate prevala de toate drepturile ºi libertãþile
proclamate în prezenta Declaraþie, fãrã nici un fel de deosebire
ca, de pildã, deosebirea de rasã, culoare, sex, limbã, religie,
opinie politicã sau orice altã opinie, de origine naþionalã sau
socialã, avere, naºtere sau orice alte împrejurãri. În afarã de
aceasta, nu se va face nici deosebire dupã statutul politic, juri-
dic sau internaþional al þãrii sau teritoriului de care þine o per-
soanã, fie cã aceastã þarã sau teritoriu sunt dependente, sub tu-
tele, neautonome sau supuse vreunei alte limitãri de suverani-
tate.
ARTICOLUL 3
Orice fiinþã umanã are dreptul la viaþã, la libertate ºi la se-
curitatea persoanei sale.
ARTICOLUL 4
Nimeni nu va fi þinut în sclavie, nici în servitute; sclavia ºi
comerþul de sclavi sunt interzise sub toate formele lor.
175
 ARTICOLUL 5
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau trata-
mente crude, inumane sau degradante.
ARTICOLUL 6
Fiecare om are dreptul sã i se recunoascã pretutindeni per-
sonalitatea juridicã.
ARTICOLUL 7
Toþi oamenii sunt egali în faþa legii ºi au, fãrã nici o deose-
bire, dreptul la o egalã protecþie a legii. Toþi oamenii au drep-
tul la o protecþie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar
viola prezenta declaraþie ºi împotriva oricãrei provocãri la o
asemenea discriminare.
ARTICOLUL 8
Orice persoanã are dreptul la satisfacþia efectivã din partea
instanþelor juridice naþionale competente împotriva actelor
care violeazã drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute
prin Constituþie sau lege.
ARTICOLUL 9
Nimeni nu trebuie sã fie arestat, deþinut sau exilat în mod
arbitrar.
ARTICOLUL 10
Orice persoanã are dreptul în deplinã egalitate de a fi audi-
atã în mod echitabil ºi public de cãtre un tribunal independent
ºi imparþial, care va hotãrî fie asupra drepturilor ºi obligaþiilor
sale, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzãri în materie penalã
îndreptatã împotriva sa.
ARTICOLUL 11
1. Orice persoanã acuzatã de comiterea unui act cu caracter
penal are dreptul sã fie presupusã nevinovatã pânã când vino-
vãþia sa va fi stabilitã în mod legal în cursul unui proces public,
în care i-au fost asigurate toate garanþiile necesare apãrãrii sale.
176
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acþiuni care nu con-
stituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter
penal, conform dreptului internaþional sau naþional.
De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsã mai grea
decât aceea care era aplicabilã în momentul când a fost sãvârºit
actul cu caracter penal.
ARTICOLUL 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaþa sa per-
sonalã, în familia sa, în domiciliul sãu în corespondenþa sa, nici
la atingeri aduse onoarei ºi reputaþiei sale. Orice persoanã are
dreptul la protecþia legii împotriva unor asemenea imixtiuni
sau atingeri.
ARTICOLUL 13
1. Orice persoanã are dreptul de a circula în mod liber ºi de
a-ºi alege reºedinþa în interiorul graniþelor unui stat.
2. Orice persoanã are dreptul de a pãrãsi orice þarã, inclusiv
a sa, ºi de a reveni în þara sa.
ARTICOLUL 14
1. În caz de persecuþie, orice persoanã are dreptul sã caute
azil ºi sã beneficieze de azil în alte þãri.
2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmãrire ce
rezultã în mod real dintr-o crimã de drept comun sau din acþi-
uni contrare scopurilor ºi principiilor Organizaþiei Naþiunilor
Unite.
ARTICOLUL 15
1. Orice persoanã are dreptul la o cetãþenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetãþenia sa
sau de dreptul de a-ºi schimba cetãþenia.
ARTICOLUL 16
1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bãrbatul ºi fe-
meia, fãrã nici o restricþie în ce priveºte rasa, naþionalitatea sau
religia, au dreptul sã se cãsãtoreascã ºi sã-ºi întemeieze o fami-
177
lie. Ei au drepturi egale la contractarea cãsãtoriei, în decursul
cãsãtoriei ºi la desfacerea ei.
2. Cãsãtoria nu poate fi încheiatã decât cu consimþãmântul
liber ºi deplin al viitorilor soþi.
3. Familia constituie elementul natural ºi fundamental al
societãþii ºi are dreptul la ocrotire din partea societãþii ºi a sta-
tului.
ARTICOLUL 17
1. Orice persoanã are dreptul la proprietate atât singurã, cât
ºi în asociaþie cu alþii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
ARTICOLUL 18
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conºtiinþã ºi
religie, acest drept include libertatea de a-ºi schimba religia
sau convingerea, precum ºi libertatea de a-ºi manifesta religia
sau convingerea, singur sau împreunã cu alþii, atât în mod pu-
blic, cât ºi privat, prin educaþie, practici religioase, cult ºi înde-
plinirea riturilor.
ARTICOLUL 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor ºi exprimãrii.
Acest drept include libertatea de a avea opinii fãrã imixtiune
din afarã, precum ºi libertatea de a cãuta, de a primi ºi de a rãs-
pândi informaþii ºi idei prin orice mijloace ºi independent de
frontierele de stat.
ARTICOLUL 20
1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de întrunire ºi de
asociere paºnicã.
2. Nimeni nu poate fi silit sã facã parte dintr-o asociaþie.
ARTICOLUL 21
1. Orice persoanã are dreptul sã ia parte la conducerea tre-
burilor publice ale þãrii sale fie direct, fie prin reprezentanþi li-
ber aleºi.
178
2. Orice persoanã are dreptul de acces egal la funcþiile pu-
blice din þara sa.
3. Voinþa poporului trebuie sã constituie baza puterii de stat;
aceastã voinþã trebuie sã fie exprimatã prin alegeri nefalsifi-
cate, care sã aibã loc în mod periodic, prin sufragiul universal,
egal ºi exprimat prin vot secret sau urmând o procedurã echi-
valentã care sã asigure libertatea votului.
ARTICOLUL 22
Orice persoanã, în calitatea sa de membru al societãþii, are
dreptul la securitate socialã; ea este îndreptãþitã ca prin efortul
naþional ºi colaborarea internaþionalã, þinându-se seama de or-
ganizarea ºi resursele fiecãrei þãri, sã obþinã realizarea dreptu-
rilor economice, sociale ºi culturale indispensabile pentru dem-
nitatea sa ºi libera dezvoltare a personalitãþii sale.
ARTICOLUL 23
1. Orice persoanã are dreptul la muncã, la libera alegere a
muncii sale, la condiþii echitabile ºi satisfãcãtoare de muncã,
precum ºi la ocrotirea împotriva ºomajului.
2. Toþi oamenii, fãrã nici o discriminare, au dreptul la sala-
riu egal pentru muncã egalã.
3. Orice om care munceºte are dreptul la o retribuire echi-
tabilã ºi satisfãcãtoare, care sã-i asigure atât lui, cât ºi familiei
sale o existenþã conformã cu demnitatea umanã ºi completatã,
la nevoie, prin alte mijloace de protecþie socialã.
4. Orice persoanã are dreptul de a întemeia sindicate ºi de a
se afilia la sindicate pentru apãrarea intereselor sale.
ARTICOLUL 24
Orice persoanã are dreptul la odihnã ºi recreere, inclusiv la
o limitare rezonabilã a zilei de muncã ºi la concedii periodice,
plãtite.
ARTICOLUL 25
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sã-i asigure
sãnãtatea ºi bunãstarea lui ºi a familiei sale, cuprinzând hrana,
179
îmbrãcãmintea, locuinþa, îngrijirea medicalã, precum ºi servi-
ciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de ºo-
maj, boalã, invaliditate, vãduvie, bãtrâneþe sau, în celelalte ca-
zuri, de pierdere a mijloacelor de subzistenþã, în urma unor îm-
prejurãri independente de voinþa sa.
2. Mama ºi copilul au dreptul la ajutor ºi ocrotire deosebite.
Toþi copiii, fie cã sunt nãscuþi în cadrul unei cãsãtorii sau în
afara acesteia, se bucurã de aceeaºi protecþie socialã.
ARTICOLUL 26
1. Orice persoanã are dreptul la educaþie. Învãþãmântul tre-
buie sã fie gratuit, cel puþin în ceea ce priveºte învãþãmântul
elementar ºi general. Învãþãmântul tehnic ºi profesional trebuie
sã fie la îndemâna tuturor, iar învãþãmântul superior trebuie sã
fie de asemenea egal, accesibil tuturor, pe bazã de merit.
2. Învãþãmântul trebuie sã urmãreascã dezvoltarea deplinã
a personalitãþii umane ºi întãrirea respectului faþã de drepturile
omului ºi libertãþile fundamentale. El trebuie sã promoveze
înþelegerea, toleranþa, prietenia între toate popoarele ºi toate
grupãrile rasiale sau religioase, precum ºi dezvoltarea Organi-
zaþiei Naþiunilor Unite pentru menþinerea pãcii.
3. Pãrinþii au dreptul de prioritate în alegerea felului de în-
vãþãmânt pentru copiii lor minori.
ARTICOLUL 29
1. Orice persoanã are îndatoriri faþã de colectivitate, deoa-
rece numai în cadrul acesteia este posibilã dezvoltarea liberã ºi
deplinã a personalitãþii sale.
2. În exercitarea drepturilor ºi libertãþilor sale, fiecare om
nu este supus decât numai îngrãdirii stabilite prin lege, exclu-
siv în scopul de a asigura cuvenita recunoaºtere ºi respectarea
drepturilor ºi libertãþilor altora ºi ca sã fie satisfãcute justele
cerinþe ale moralei, ordinii publice ºi bunãstãrii generale într-o
societate democraticã.
3. Aceste drepturi ºi libertãþi nu vor putea fi în nici un caz
exercitate contrar scopurilor ºi principiilor Organizaþiei Naþiu-
nilor Unite.
ARTICOLUL 30
Nici o dispoziþie a prezentei declaraþii nu poate fi interpre-
tatã ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoanã drep-
tul de a se deda la vreo activitate sau de a sãvârºi vreun act în-
dreptat spre desfiinþarea unor drepturi sau libertãþi enunþate în
prezenta Declaraþie.

ARTICOLUL 27
1. Orice persoanã are dreptul de a lua parte în mod liber la
viaþa culturalã a colectivitãþii, de a se bucura de activitãþile ar-
tistice ºi de a participa la progresul ºtiinþific ºi la binefacerile
lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale ºi
materiale care decurg din orice lucrare ºtiinþificã, literarã sau
artisticã al cãrei autor este.

ARTICOLUL 28
Orice persoanã are dreptul la o orânduire socialã ºi inter-
naþionalã în care drepturile ºi libertãþile expuse în prezenta
Declaraþie pot fi pe deplin înfãptuite.

180 181
 ANEXA III
CONVENÞIA EUROPEANÃ
A DREPTURILOR OMULUI
(CONSILIUL EUROPEI, 1950)
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
Considerând Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului
proclamatã de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite la data de
10 decembrie 1948;
Considerând cã aceastã declaraþie tinde sã asigure recu-
noaºterea ºi aplicarea universalã ºi eficace a drepturilor pe care
le cuprinde;
Considerând cã scopul Consiliului Europei este de a realiza
o unitate mai strânsã a membrilor sãi ºi cã unul din mijloacele
de a obþine acest lucru este garantarea ºi dezvoltarea drepturi-
lor ºi libertãþilor fundamentale ale omului;
Reafirmând profundul lor ataºament faþã de aceste libertãþi
fundamentale care constituie premisele justiþiei ºi pãcii lumii,
a cãror menþinere se bazeazã, pe de o parte, pe un regim politic
cu adevãrat democratic, pe o concepþie comunã ºi respectul co-
mun al drepturilor omului, pe de alta;
Ca reprezentanþi ai statelor europene animate de acelaºi spi-
rit ºi având un patrimoniu comun al idealurilor ºi tradiþiilor po-
litice, al respectului libertãþii ºi a prevalenþei legalitãþi, suntem
hotãrâþi sã întreprindem mãsurile adecvate ca sã asigurãm ga-
rantarea colectivã a drepturilor enunþate în Declaraþia univer-
salã.
Am convenit asupra celor ce urmeazã:
182
Articolul 1
Înaltele Pãrþi contractante recunosc oricãrei persoane rele-
vând de jurisdicþia lor drepturile ºi libertãþile definite la Titlul
I al prezentei Convenþii.
TITLUL I
Articolul 2
1. Dreptul la viaþã al oricãrei persoane este protejat prin lege.
Moartea nu poate fi cauzatã intenþionat nimãnui, cu excepþia
executãrii unei sentinþe capitale pronunþate de un tribunal în
cazul în care un delict este pedepsit ca atare prin lege.
2. Cauzarea morþii nu este consideratã ca o violare a aces-
tui articol în cazul în care ea rezultã din recursul inevitabil la
forþã:
a) pentru a asigura apãrarea persoanei contra unei violenþe
ilegale;
b) pentru a efectua o arestare sau pentru a împiedica evada-
rea unei persoane deþinute legal;
c) pentru a reprima, în conformitate cu legea, o subversiune
sau o insurecþie.
Articolul 3
Nimeni nu poate fi supus torturii, pedepselor ºi tratamente-
lor inumane sau degradante.
Articolul 4
1. Nimeni nu poate fi þinut în sclavie sau servitute.
2. Nimeni nu poate fi constrâns sã execute muncã forþatã
sau obligatorie.
3. Nu este considerat㠄muncã forþatã sau obligatorie“ în
sensul acestui articol:
a) orice muncã solicitatã legal de la o persoanã în detenþie,
în condiþiile prevãzute de art. 5 al prezentei Convenþii, sau în
cursul punerii în libertate condiþionatã;
183
 b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul constrân-
gerilor de conºtiinþã în þãrile în care acestea sunt recunoscute
ca legitime, un serviciu alternativ în locul serviciului militar
obligatoriu;
c) orice serviciu necesar în cazurile de crizã sau de calami-
tãþi care ameninþã viaþa sau bunãstarea comunitãþii;
d) orice muncã sau serviciu care face parte din obligaþiile
civice legale.
Articolul 5
1. Orice persoanã are dreptul la libertate ºi siguranþã. Nimeni
nu poate fi privat de libertatea sa, afarã de cazurile urmãtoare
ºi de situaþiile legale:
a) dacã este deþinutã legal, în urma condamnãrii pronunþate
de un tribunal competent;
b) dacã a fãcut obiectul unei arestãri sau a unei detenþii le-
gale pentru nesupunerea la o somaþie emisã conform legii de
un tribunal sau pentru a executa o obligaþie prevãzutã de lege;
c) dacã a fost arestatã ºi deþinutã pentru a fi supusã autori-
tãþii judiciare competente, în cazul în care existã un motiv
plauzibil de a bãnui cã a comis o infracþiune sau când existã
motive raþionale de a o împiedica sã comitã o infracþiune sau
sã fugã dupã comiterea acesteia;
d) dacã este vorba de detenþia legalã a unui minor, decisã
într-o situaþie de educaþie supravegheatã, sau de detenþia sa
legalã în vederea prezentãrii în faþa autoritãþii competente;
e) dacã este vorba de detenþia legalã a unei persoane sus-
ceptibile de a propaga o maladie contagioasã, a unui alienat, a
unui alcoolic, toxicoman sau vagabond;
f) dacã este vorba de arestarea sau de detenþia legalã a unei
persoane pentru a o împiedica de a pãtrunde nepermis într-un
teritoriu, sau contra cãreia este în curs o procedurã de expulza-
re sau de extrãdare.
2. Orice persoanã arestatã trebuie sã fie informatã, în cel
mai scurt termen ºi într-o limbã pe care o înþelege, de motivele
arestãrii sale ºi despre orice acuzaþie care i se aduce.
184
3. Orice persoanã arestatã sau deþinutã în condiþiile prevã-
zute la paragraful 1. c. al prezentului articol, trebuie cât mai re-
pede tradusã în faþa unui judecãtor sau un alt magistrat abilitat
de lege sã exercite funcþiile judiciare ºi are dreptul de a fi jude-
cat într-un termen raþional sau eliberat pe perioada procedurii.
Punerea în libertate poate fi condiþionatã de o garanþie care
asigurã compararea interesatului în audienþã.
4. Orice persoanã privatã de libertate prin arestare sau de-
tenþie are dreptul de a introduce recurs în faþa tribunalului, ast-
fel încât acesta sã statueze asupra legalitãþii detenþiei ºi sã dis-
punã eliberarea dacã detenþia se dovedeºte ilegalã.
5. Orice persoanã care este victimã a unei arestãri sau de-
tenþii în condiþii contrare dispoziþiilor acestui articol are drep-
tul la reparaþie.
Articolul 6
1. Orice persoanã are dreptul de ascultare atentã a cauzei sale,
în mod public ºi într-un termen acceptabil, de cãtre un tribunal
independent ºi imparþial, stabilit de lege, care va decide fie
asupra contestãrilor privind drepturile ºi obligaþiile civile ale
persoanei, fie asupra justeþei acuzaþiei penale care i se adresea-
zã. Judecata trebuie sã fie fãcutã publicã, dar accesul în sala de
audienþã poate fi interzis presei sau publicului în timpul unei
pãrþi sau a întregului proces: în interesul moralitãþii, a ordinei
publice sau a securitãþii naþionale a unei societãþi democratice,
sau atunci când acest lucru este impus de interesele minorilor
sau de nevoia de a proteja viaþa privatã a pãrþilor la proces, sau
în cazul în care tribunalul considerã cã circumstanþele speciale
de publicitate ar fi de naturã sã aducã prejudicii intereselor jus-
tiþiei.
2. Orice persoanã acuzatã de o infracþiune este presupusã
inocentã pânã când culpabilitatea sa a fost stabilitã legal.
3. Orice acuzat are dreptul:
a) sã fie informat, în cel mai scurt termen, într-o limbã pe
care o înþelege ºi cât mai detailat, asupra naturii ºi cauzei acu-
zaþiei care i se aduce;
185
 b) sã dispunã de timpul ºi facilitãþile necesare pregãtirii
propriei apãrãri;
c) sã se apere singur sau sã beneficieze de asistenþa unui
apãrãtor la alegerea sa ºi, dacã nu are mijloacele pentru a-ºi re-
munera apãrãtorul, sã poatã fi asistat gratuit printr-un avocat
din oficiu, atunci când interesele justiþiei o cer;
d) sã interogheze sau sã decidã interogarea martorilor acu-
zãrii ºi sã obþinã convocarea ºi interogarea martorilor apãrãrii
în aceleaºi condiþii ca martorii acuzãrii;
e) sã beneficieze gratuit de un interpret, dacã nu înþelege
sau nu vorbeºte limba utilizatã în audienþã.
Articolul 7
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acþiune sau o
omisiune care, în momentul în care a fost comisã, nu constitu-
ia o infracþiune conform legislaþiei naþionale sau internaþiona-
le. De asemenea, nu se aplicã o pedeapsã mai gravã decât cea
care a fost aplicatã în momentul în care infracþiunea a fost co-
misã.
2. Acest articol nu afecteazã judecarea ºi pedepsirea unei
persoane vinovate de o acþiune sau de o omisiune care, în mo-
mentul în care a fost comisã, era criminalã în conformitate cu
principiile generale ale dreptului recunoscut de naþiunile civili-
zate.
Articolul 8
1. Orice persoanã are dreptul la respectul vieþii sale private
ºi familiale, a domiciliului sãu ºi a corespondenþei sale.
2. Autoritatea publicã nu trebuie sã se amestece în exercita-
rea acestui drept decât în mãsura în care aceastã ingerinþã este
prevãzutã de lege ºi constituie o intervenþie care, într-o socie-
tate democraticã, este necesarã pentru securitatea naþionalã, si-
guranþa publicã, asigurarea bunãstãrii economice a þãrii, a apã-
rãrii ordinii ºi prevenirii infracþiunilor penale, protecþiei sãnã-
tãþii ºi moralei, sau protecþiei drepturilor ºi libertãþilor celor-
lalþi.
186
Articolul 9
1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de gândire, con-
ºtiinþã ºi religie; acest drept presupune libertatea de a-ºi schim-
ba religia sau convingerea, precum ºi libertatea de a-ºi mani-
festa religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în
public sau în particular, în cadrul cultului, al educaþiei, în prac-
ticile ºi desfãºurarea riturilor.
2. Libertatea de a-ºi manifesta religia ºi convingerile nu
poate face obiectul altor restricþii decât cele care, fiind prevã-
zute de lege, constituie mãsuri necesare în cadrul societãþii de-
mocratice, pentru securitatea publicã, protecþia ordinii, a sãnã-
tãþii ºi a moralei publice, sau protecþia drepturilor ºi libertãþilor
altora.
Articolul 10
1. Orice persoanã are dreptul la libertatea expresiei. Acest
drept cuprinde libertatea de opinie ºi libertatea de a primi sau
comunica informaþii sau idei fãrã sã existe ingerinþe din partea
autoritãþilor publice ºi fãrã restricþii de frontierã. Prezentul ar-
ticol nu va împiedica Statele sã supunã întreprinderile de ra-
diofuziune, de cinema sau de televiziune la regimul autoriza-
þiei de funcþionare.
2. Exercitarea acestor libertãþi, care presupun obligaþii ºi
responsabilitãþi, poate fi supusã anumitor formalitãþi, condiþii,
restricþii sau sancþiuni prevãzute de lege care, într-o societate
democraticã, constituie mãsuri necesare securitãþii naþionale,
integritãþii teritoriale sau siguranþei publice, apãrãrii ordinii ºi
prevenirii crimei, protecþiei sãnãtãþii ºi moralei, protecþiei re-
putaþiei sau a drepturilor tuturor, pentru a împiedica divulgarea
de informaþii confidenþiale sau pentru a garanta autoritatea ºi
imparþialitatea puterii judiciare.
Articolul 11
1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de reuniune paº-
nicã ºi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a fonda, îm-
preunã cu alþii, sindicate ºi de a se afilia la sindicate pentru
a-ºi apãra interesele.
187
 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor
restricþii decât cele care, fiind prevãzute de lege, într-o socie-
tate democraticã reprezintã mãsuri necesare pentru securitatea
naþionalã, siguranþa publicã, apãrarea ordinii ºi prevenirii cri-
mei, protecþia sãnãtãþii ºi moralei, sau protejarea drepturilor ºi
libertãþilor tuturora. Prezentul articol nu interzice sã se impunã
restricþii legitime în exercitarea acestor drepturi de cãtre mem-
brii forþelor armate, ai poliþiei ºi administraþiei de stat.
Articolul 12
Începând de la vârsta adecvatã, bãrbatul ºi femeia au drep-
tul sã se cãsãtoreascã ºi sã fondeze o familie conform legilor
naþionale care reglementeazã acest drept.
Articolul 13
Orice persoanã ale cãrei drepturi ºi libertãþi, recunoscute
prin prezenta Convenþie, sunt violate are dreptul la acordarea
unui recurs efectiv în faþa unei instanþe naþionale când violarea
respectivã a fost comisã de persoane acþionând în exercitarea
unor funcþii oficiale.
Articolul 14
Beneficierea de drepturile ºi libertãþile recunoscute de
aceastã Convenþie trebuie sã se facã fãrã nici o discriminare pe
bazã de sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau alte
feluri de opinii, origine naþionalã sau socialã, apartenenþã la o
minoritate naþionalã, avere, dreptul naºterii sau oricare altã îm-
prejurare.
Articolul 15
1. În caz de rãzboi sau în faþa oricãrui pericol public ame-
ninþând viaþa naþiunii, oricare din Înaltele Pãrþi contractante
poate lua mãsuri care le derogã de la obligaþiile prevãzute prin
prezenta Convenþie, în mãsura strictã în care situaþia o cere ºi
cu condiþia ca aceste mãsuri sã nu fie în contradicþie cu alte
obligaþii decurgând din dreptul internaþional.
188
2. Dispoziþia precedentã nu autorizeazã nici o derogare de
la articolul 2, cu excepþia cazului de deces ca urmare a unor
acte licite de rãzboi, ºi nici de la articolele 3, 4 (paragraful 1)
ºi 7.
3. Orice Înaltã Parte contractantã care exercitã acest drept
de derogare va informa pe deplin Secretarul General al Consi-
liului Europei asupra mãsurilor luate ºi asupra motivelor care
au stat la baza lor. Aceastã Înaltã Parte contractantã trebuie de
asemenea sã informeze Secretarul General al Consiliului Euro-
pei asupra datei la care aceste mãsuri au încetat sã fie în vigoa-
re ºi de la care dispoziþiile Convenþiei reintrã în aplicare inte-
gralã.
Articolul 16
Oricare din dispoziþiile articolelor 10, 11 ºi 14 nu poate fi
consideratã ca o interdicþie asupra Înaltelor Pãrþi contractante
de a impuse restricþii în activitatea politicã a strãinilor.
Articolul 17
Oricare din dispoziþiile prezentei Convenþii nu poate fi
interpretatã ca implicând pentru un Stat, un grup sau un indi-
vid, dreptul de a întreprinde o activitate sau un act vizând anu-
larea drepturilor ºi libertãþilor recunoscute de prezenta Con-
venþie sau de a impune limitãri la aceste drepturi ºi libertãþi
mai mari decât cele prevãzute de Convenþie.
Articolul 18
Restricþiile care, în termenii prezentei Convenþii, sunt aduse
drepturilor ºi libertãþilor nu pot fi aplicate decât în scopul pen-
tru care aceste restricþii sau fost prevãzute.
TITLUL II
Articolul 19
În scopul de a asigura respectul angajamentelor care rezultã
pentru Înaltele Pãrþi contractante ale prezentei Convenþii se
instituie:
189
 a) o Comisie Europeanã a Drepturilor Omului, numitã în
continuare „Comisia“;
b) o Curte Europeanã a Drepturilor Omului, numitã în con-
tinuare „Curtea“.
TITLUL III
Articolul 20
1. Comisia se compune dintr-un numãr de membri egal ce-
lui al Înaltelor Pãrþi contractante. Comisia nu poate cuprinde
mai mult de un reprezentant al fiecãrui Stat.
2. Comisia lucreazã în ºedinþe plenare. Ea se poate însã
constitui în interiorul sãu camere compuse fiecare din câte
ºapte membri. Camerele pot examina solicitãrile introduse prin
aplicarea articolului 25 al prezentei Convenþii care pot fi
tratate pe baza jurisprudenþei stabilite sau care nu ridicã pro-
bleme grave în ce priveºte interpretarea sau aplicarea Conven-
þiei. În aceste limite ºi sub rezerva paragrafului 5 al prezentu-
lui articol, camerele exercitã toate competenþele încredinþate
Comisiei prin prezenta Convenþie.
Membrul Comisiei ales ca Înaltã Parte contractantã împo-
triva cãruia a fost introdusã o plângere are dreptul de a face
parte din camera însãrcinatã sã se ocupe de aceastã plângere.
3. Comisia poate sã-ºi constituie în interiorul sãu comitete,
compuse fiecare din cel puþin trei membri, având puterea de a
declara în unanimitate caracterul incompatibil sau sã scoatã de
pe rol o plângere introdusã în aplicarea articolului 25, atunci
când o astfel de decizie poatã fi luatã fãrã sã fie nevoie de o
examinare mai amplã.
4. O camerã sau un comitet poate, în deplinãtatea compe-
tenþelor, sã transfere cazul reuniunii plenare a Comisiei, care la
rândul sãu poate sã se sesizeze asupra oricãrei plângeri încre-
dinþate unei camere sau unui comitet.
5. Doar Comisia plenarã poate sã exercite urmãtoarele com-
petenþe:
a) examinarea solicitãrilor introduse în aplicarea articolului
24;
190
b) sesizarea Curþii conform articolului 48 a;
c) adoptarea regulamentului interior conform articolului 36.
Articolul 21
1. Membrii Comisiei sunt aleºi de cãtre Comitetul de Mi-
niºtri cu majoritatea absolutã a voturilor, dintr-o listã nominalã
propusã de Biroul Adunãrii Consultative; fiecare grup de re-
prezentanþi ai Înalþilor Pãrþi contractante în cadrul Adunãrii
Consultative prezintã trei candidaþi dintre care cel puþin doi
vor fi de naþionalitatea sa.
2. În mãsura în care este aplicabilã, aceeaºi procedurã va fi
urmatã pentru a completa Comisia în cazul în care alte State
vor deveni ulterior Pãrþi ale prezentei Convenþii sau pentru
ocuparea locurilor devenite vacante.
3. Candidaþii vor trebui sã beneficieze de cea mai înaltã con-
sideraþie moralã, sã reuneascã condiþiile cerute pentru exerci-
tarea înaltelor funcþii judiciare sau sã fie personalitãþi recunos-
cute pentru competenþele lor în materie de drept naþional ºi in-
ternaþional.
Articolul 22
1. Membrii Comisiei sunt aleºi pentru o duratã de ºase ani.
Ei sunt reeligibili. Cu toate acestea, în ceea ce priveºte mem-
brii desemnaþi la prima alegere, calitatea de membru al celor
ºapte se va încheia la capãtul a trei ani.
2. Membrii ai cãror funcþii se terminã la sfârºitul perioadei
iniþiale de trei ani sunt desemnaþi prin tragere la sorþi efectuatã
de Secretarul General al Consiliului Europei imediat dupã ce a
avut loc prima alegere.
3. Pentru a asigura, în mãsura posibilului, reînnoirea unei ju-
mãtãþi a Comisiei la fiecare trei ani, Comitetul Miniºtrilor poa-
te, înainte de a proceda la orice alegere ulterioarã, sã decidã
dacã unul sau mai multe mandate ale membrilor de ales vor
avea o altã duratã decât ºase ani, fãrã ca aceastã duratã sã poatã
totuºi depãºi nouã ani sau sã fie inferioarã a trei ani.
191
 Articolul 23
Membrii Comisiei participã cu titlu individual. Pe durata
exercitãrii mandatului lor, ei nu pot asuma funcþii incompati-
bile cu exigenþele independenþei, imparþialitãþii ºi disponibili-
tãþii inerente statutului lor.
Articolul 24
Orice Parte contractantã poate sesiza Comisia, prin inter-
mediul Secretarului General al Consiliului Europei, în legãturã
cu orice abatere de la dispoziþiunile prezentei Convenþii pe
care Partea respectivã considerã cã pot fi imputabile altei Pãrþi
contractante.
Articolul 25
1. Comisia poate fi sesizatã în legãturã cu o plângere adre-
satã Secretarului General al Consiliului Europei de cãtre orice
persoanã fizicã, orice organizaþie nonguvernamentalã sau orice
grup de particulari care se pretind victime ale unei violãri de
cãtre una din Înaltele Pãrþi contractante a drepturilor recunos-
cute prin prezenta Convenþie, în cazul în care Înalta Parte in-
criminatã a recunoscut oficial competenþa Convenþiei în acest
domeniu. Înaltele Pãrþi contractante care au subscris la o astfel
de declaraþie oficialã se angajeazã sã nu împiedice prin nici un
fel de mãsurã exercitarea eficace a acestor drepturi.
2. Aceste declaraþii pot fi fãcute pentru o duratã determi-
natã.
3. Ele sunt remise Secretarului General al Consiliului Euro-
pei, care le transmite în copie Înaltelor Pãrþi contractante ºi le
asigurã publicarea.
4. Comisia nu va exercita competenþa care îi este atribuitã
de prezentul articol decât atunci când cel puþin ºase membri
din Înalta Parte contractantã vor adera la declaraþia prevãzutã
în paragrafele precedente.
Articolul 26
Comisia nu poate fi sesizatã decât dupã ce s-au epuizat
cãile interne de recurs, aºa cum este prevãzut conform prin-
192
cipiilor de drept internaþional general recunoscute ºi într-un
termen de ºase luni de la data deciziei interne definitive.
Articolul 27
1. Comisia nu ia în consideraþie nici o plângere introdusã
prin aplicarea articolului 25 în cazurile când:
a) este anonimã;
b) este în esenþa sa aceeaºi cu o plângere care a mai fost
examinatã de Comisie sau care a fost deja supusã unei alte
instanþe internaþionale de anchetã sau dacã ea nu conþine fapte
noi.
2. Comisia declarã inacceptabilã orice solicitare introdusã
prin aplicarea articolului 25 dacã apreciazã cã plângerea res-
pectivã este incompatibilã cu dispoziþiile acestei Convenþii,
când este evident nefondatã sau abuzivã.
3. Comisia respinge orice solicitare pe care o considerã in-
acceptabilã prin aplicarea articolului 26.
Articolul 28
1. În cazul în care Comisia a reþinut o solicitare:
a) în scopul stabilirii faptelor, ea procedeazã la un examen
contradictoriu al cererii cu participarea reprezentanþilor tuturor
pãrþilor ºi, dacã este nevoie, la o anchetã la eficacitatea cãreia
Statele interesate trebuie sã asigure toate facilitãþile necesare,
dupã un schimb de vederi cu Comisia;
b) ea se pune în acelaºi timp la dispoziþia interesaþilor în ve-
derea ajungerii la o reglementare amiabilã a chestiunii, pe baza
respectãrii drepturilor omului, aºa cum se stipuleazã în Con-
venþia de faþã.
2. Dacã ajunge sã obþinã o reglementare pe cale amiabilã,
Comisia elaboreazã un raport care se transmite Statelor intere-
sate, Comitetului de Miniºtri, precum ºi Secretarului General
al Consiliului Europei, în vederea publicãrii. Acest raport se li-
miteazã la o descriere succintã a faptelor ºi a soluþiei adoptate.
193
 Articolul 29
Dupã ce a reþinut o solicitare, ca urmare a aplicãrii artico-
lului 25, Comisia poate totuºi sã decidã, prin majoritatea a
douã treimi din membri, asupra respingerii ei dacã, pe parcur-
sul examinãrii, constatã existenþa unuia din motivele de non-
acceptare prevãzute la articolul 27.
Într-un astfel de caz, decizia este comunicatã pãrþilor.
Articolul 30
1. În orice moment al procedurii, Comisia poate decide sã
înlãture din rol o plângere atunci când împrejurãrile permit sã
se concluzioneze cã:
a) solicitantul nu doreºte sã-ºi menþinã plângerea;
b) litigiul a fost rezolvat; sau
c) pentru oricare alt motiv, despre care Comisia constatã
existenþa, nu se mai justificã sã se continue examinarea cererii.
Cu toate acestea, Comisia continuã examinarea cauzei dacã
acest lucru este impus de nevoia de a respecta drepturile omu-
lui garantate de Convenþie.
2. Dacã Comisia decide sã înlãture din rol o solicitare dupã
ce aceasta a fost deja reþinutã, se elaboreazã un raport care cu-
prinde o expunere a faptelor ºi motivarea deciziei de radiere a
rolului. Raportul este transmis pãrþilor ºi Comitetului de Mi-
niºtri, pentru informare. Comisia poate chiar sã ºi publice aces-
te rapoarte.
3. Comisia poate decide reînscrierea pe rol a unei solicitãri
dacã apreciazã cã împrejurãrile justificã acest lucru.
Articolul 31
1. Dacã examinarea unei cereri nu s-a încheiat prin apli-
carea articolelor 28 (paragraful 2), 29 sau 30, Comisia elabo-
reazã un raport prin care constatã faptele ºi se pronunþã dacã
faptele constatate aratã cã s-a produs, din partea statului intere-
sat, o violare a obligaþiilor care îi revin în termenii Convenþiei.
În acest raport, pot fi exprimate ºi opiniile individuale ale
membrilor Comisiei asupra acestui aspect.
194
2. Raportul este transmis Comitetului de Miniºtri; el este
comunicat ºi Statelor interesate, care nu au facultatea de a-l
publica.
3. Odatã cu raportul, Comisia poate transmite Comitetului
de Miniºtri ºi propuneri adecvate.
Articolul 32
1. Dacã, în termen de trei luni de la transmiterea la Comi-
tetul de Miniºtri a raportului Comisiei, rolul nu este deferit
Curþii prin aplicarea articolului 48 al prezentei Convenþii, Co-
mitetul de Miniºtri poate decide, pe baza votului majoritar al
douã treimi din reprezentanþii cu drept de participare în Comi-
tet, asupra faptului dacã a avut loc sau nu o violare a Convenþiei.
2. În cazul afirmativ, Comitetul de Miniºtri fixeazã un ter-
men în care Înalta Parte interesatã trebuie sã ia mãsurile care
decurg din horãrârea Comitetului de Miniºtri.
3. În situaþia în care Înalta Parte interesatã nu a adoptat mã-
surile cuvenite în termenul stabilit, Comitetul de Miniºtri hotã-
rãºte asupra consecinþelor ºi publicã raportul.
4. Înaltele Pãrþi contractante se angajeazã sã considere ca
obligatore pentru ele orice decizie pe care Comitetul de Miniº-
tri o poate lua în aplicarea paragrafelor precedente.
Articolul 33
Lucrãrile Comisiei au loc cu uºile închise.
Articolul 34
Sub rezerva dispoziþiilor articolelor 20 (paragraful 3) ºi 29,
deciziile Comisiei sunt luate prin majoritatea membrilor pre-
zenþi, care voteazã.
Articolul 35
Comisia se reuneºte atunci când împrejurãrile o cer. Ea este
convocatã de Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 36
Comisia îºi stabileºte regulamentul interior.
195
 Articolul 37
Secretariatul Comisiei este asigurat de Secretarul General
al Consiliului Europei.
TITLUL IV
Articolul 38
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului este compusã din-
tr-un numãr de judecãtori egal cu cel al membrilor Consiliului
Europei. Ea nu poate cuprinde mai mult de un reprezentant al
unui Stat.
Articolul 39
1. Membrii Curþii sunt aleºi de Adunarea Consultativã pe
baza majoritãþii voturilor exprimate asupra unei liste de per-
soane propuse de membrii Consiliului Europei, fiecare din
aceºtia prezentând trei candidaturi, dintre care cel puþin doi au
naþionalitatea statului respectiv.
2. În mãsura în care acest lucru este posibil, aceeaºi proce-
durã este urmatã pentru a completa Curtea în cazul admiterii
de noi membri ai Consiliului Europei ºi pentru a ocupa locurile
devenite vacante.
3. Candidaþii vor trebui sã beneficieze de cea mai înaltã
consideraþie moralã ºi sã întruneascã condiþiile cerute pentru
exercitarea înaltelor funcþii judiciare sau sã fie juristconsulþi cu
o competenþã notorie.
Articolul 40
1. Membrii Curþii sunt aleºi pe o perioadã de nouã ani. Ei
sunt reeligibili. Totuºi, în ce priveºte membrii aleºi printr-o
primã alegere, funcþiile a patru dintre membri se vor încheia la
capãtul a trei ani, în timp ce activitatea celorlalþi patru membri
se va termina dupã ºase ani.
2. Membrii ale cãror funcþii vor lua sfârºit la capãtul peri-
oadelor iniþiale de trei ºi ºase ani sunt desemnaþi prin tragere la
196
sorþi efectuatã de Secretarul General al Consiliului Europei,
imediat dupã terminarea procedurii primei alegeri.
3. Pentru a asigura, în mãsura posibilului, reînnoirea unei
treimi a Curþii la fiecare trei ani, Adunarea Consultativã poate,
înainte de a proceda la orice alegere ulterioarã, sã decidã ca
unul sau mai multe mandate ale membrilor care urmeazã sã fie
aleºi sã aibã o altã duratã decât nouã ani, fãrã ca aceasta sã de-
pãºeascã totuºi doisprezece ani ºi sã fie inferioarã a ºase ani.
4. În cazul în care se pot conferi mai multe mandate ºi
Adunarea Consultativã pune în aplicare paragraful precedent,
repartiþia mandatelor se face ca urmare a tragerii la sorþi efec-
tuatã de Secretarul General al Consiliului Europei, imediat
dupã alegeri.
5. Membrul Curþii ales pentru înlocuirea unui membru al
cãrui mandat nu este expirat terminã mandatul predecesorului
sãu.
6. Membrii Curþii rãmân în funcþie pânã la înlocuirea lor.
Dupã înlocuire, ei continuã sã fie þinuþi la curent cu evoluþia
cazului de care s-au ocupat.
7. Membrii Curþii participã cu titlu individual. În timpul
exercitãrii mandatului lor, ei nu pot asuma funcþii incompati-
bile cu exigenþele independenþei, imparþialitãþii ºi disponibili-
tãþii, inerente statutului lor.
Articolul 41
Curtea alege preºedintele sãu ºi unul sau doi vicepreºedinþi,
pentru o duratã de trei ani. Ei pot fi realeºi.
Articolul 42
Membrii Curþii primesc o indemnitate zilnicã de funcþiune,
care este fixatã de Comitetul Miniºtrilor.
Articolul 43
Pentru examinarea fiecãrei cauze care i se deferã, Curtea
este constituitã într-o camerã compusã din nouã judecãtori. Fac
parte dintre aceºtia, din oficiu, judecãtorul care reprezintã
Statul interesat sau, dacã nu este cazul, o persoanã desemnatã
197
pentru a-l reprezenta în calitate de judecãtor; numele altor ju-
decãtori vor fi trase la sorþi, înainte de începerea examinãrii cau-
zei, sub supravegherea preºedintelui Curþii.
Articolul 44
Doar Înaltele Pãrþi contractante ºi Comisia au calitatea de a
se prezenta în faþa Curþii.
Articolul 45
Competenþa Curþii se referã la toate chestiunile legate de
interpretarea ºi aplicarea prezentei Convenþii, chestiuni pe care
Înaltele Pãrþi contractante sau Comisia i le vor semnala în
condiþiile prevãzute de articolul 48.
Articolul 46
1. Fiecare din Înaltele Pãrþi contractante poate, în orice mo-
ment, sã declare cã recunoaºte ca obligatorie, cu drept deplin
ºi fãrã o convenþie specialã, jurisdicþia Curþii asupra tuturor
problemelor legate de interpretarea ºi aplicarea prezentei Con-
venþii.
2. Declaraþiile mai sus vizate vor putea fi fãcute ca atare sau
cu condiþia de reciprocitate din partea mai multor sau a unor
anumite Pãrþi contractante, pe o duratã anumitã.
3. Aceste declaraþii vor fi înmânate Secretarului General al
Consiliului Europei care le va transmite în copie Înaltelor Pãrþi
contractante.
Articolul 47
Curtea nu poate fi sesizatã de o solicitare decât dupã con-
statarea, de cãtre Comisie, a eºecului reglementãrii pe cale
amiabilã ºi într-un termen de trei luni prevãzut la articolul 32.
Articolul 48
În cazurile în care Înalta Parte interesatã, când este una sin-
gurã, sau Înaltele Pãrþi interesate, când sunt mai multe, sunt
supuse jurisdicþiei obligatorii a Curþii sau cu consimþãmântul
acestora, Curtea poate fi sesizatã:
198
a) de cãtre Comisie;
b) de cãtre o Înaltã Parte contractantã unde victima este
cetãþean;
c) de Înalta Parte contractantã care a sesizat deja Comisia;
d) de Înalta Parte contractantã pusã sub acuzaþie.
Articolul 49
În caz de contestare a competenþei Curþii, Curtea este cea
care decide.
Articolul 50
În cazul în care Curtea declarã cã o decizie sau o mãsurã
ordonatã de o autoritate judiciarã sau altã autoritate a unei Pãrþi
contractante se aflã parþial sau integral în opoziþie cu obligaþi-
ile care decurg din prezenta Convenþie, ºi dacã legislaþia inter-
nã a acestei Pãrþi nu permite sã se înlãture decât imperfect con-
secinþele acestei decizii sau mãsuri, Curtea acordã pãrþii lezate
o satisfacþie echitabilã.
Articolul 51
1. Hotãrârea Curþii este motivatã.
2. Dacã hotãrârea nu exprimã, în totalitatea sa sau în parte,
opinia unanimã a judecãtorilor, orice judecãtor va avea dreptul
sã ataºeze o prezentare a opiniei sale individuale.
Articolul 52
Hotãrârea Curþii este definitivã.
Articolul 53
Înaltele Pãrþi contractante se angajeazã sã se conformeze
deciziilor Curþii în litigiile la care ele sunt parte.
Articolul 54
Hotãrârea Curþii este transmisã Comitetului de Miniºtri
care supravegheazã executarea ei.
199
 Articolul 55
Curtea îºi stabileºte regulamentul ºi îºi fixeazã procedura.
Articolul 56
1. Prima alegere de membri ai Curþii va avea loc dupã ce de-
claraþiile Înaltelor Pãrþi contractante prevãzute la articolul 46
vor fi în numãr de opt.
2. Curtea nu poate fi sesizatã înaintea acestei alegeri.
TITLUL V
Articolul 57
Orice Înaltã Parte contractantã va furniza la cererea Secre-
tarului General al Consiliului Europei explicaþiile necesare re-
feritoare la maniera în care legislaþia sa internã asigurã aplica-
rea efectivã a tuturor dispoziþiilor prezentei Convenþii.
Articolul 58
Cheltuielile Comisiei ºi ale Curþii sunt în sarcina Consiliu-
lui Europei.
Articolul 59
Membrii Comisiei ºi ai Curþii se bucurã, în timpul exercitã-
rii funcþiilor lor, de privilegiile ºi imunitãþile prevãzute la arti-
colul 40 al Statutului Consiliului Europei ºi în acordurile în-
cheiate în virtutea acestui articol.
Articolul 60
Nici una din prevederile prezentei Convenþii nu va fi inter-
pretatã ca o limitare sau o lezare a drepturilor ºi libertãþilor
fundamentale care trebuie sã fie recunoscute pe baza legilor
tuturor Pãrþilor contractante sau a oricãrei convenþii la care
fiecare Parte contractantã este parte.
200
Articolul 61
Nici una din dispoziþiile acestei Convenþii nu aduce atin-
gere puterilor conferite Comitetului de Miniºtri prin Statutul
Consiliului Europei.
Articolul 62
Înaltele Pãrþi contractante renunþã reciproc, în afara unui
compromis special, sã se prevaleze de tratatele, convenþiile sau
declaraþiile existente între ele, ca sã nu se creeze, printr-o
interpretare sau aplicare diferitã a prezentei Convenþii, un mod
de reglementare, altul decât cel prevãzut prin Convenþie.
Articolul 63
1. Orice Stat poate, în momentul ratificãrii sau în oricare alt
moment ulterior, sã declare prin notificare adresatã Secretaru-
lui General al Consiliului Europei cã prezenta Convenþie se va
aplica la ansamblul teritoriilor sau la anumite teritorii cãrora le
asigurã relaþiile internaþionale.
2. Convenþia se va aplica teritoriilor sau teritoriului desem-
nat prin notificare începând cu a treizecea zi de la data la care
Secretarul General al Consiliului Europei va primi aceastã no-
tificare.
3. În aceste teritorii dispoziþiile prezentei Convenþii se apli-
cã þinând cont de necesitãþile locale.
4. Orice Stat care a fãcut o declaraþie în conformitate cu pri-
mul paragraf al acestui articol poate, în orice moment ulterior,
sã declare cu privire la unul sau mai multe din teritoriile vizate
în declaraþie cã acceptã competenþa Comisiei de a primi plân-
geri de la persoane fizice, de la organizaþii non-guvernamen-
tale sau de la grupuri de persoane particulare conform arti-
colului 25 al prezentei Convenþii.
Articolul 64
1. Orice Stat poate, în momentul semnãrii prezentei Con-
venþii sau al depunerii instrumentului sãu de ratificare, sã ex-
prime rezerve faþã de o dispoziþie particularã a Convenþiei, în
mãsura în care o lege în vigoare pe teritoriul sãu nu este con-
201
formã cu aceastã dispoziþie. Rezervele cu caracter general nu
sunt autorizate în termenii prezentului articol.
2. Orice rezervã emisã conform cu prezentul articol com-
portã o expunere succintã a legii în cauzã.

Articolul 65
1. O Înaltã Parte contractantã nu poate denunþa prezenta
Convenþie decât dupã expirarea unui termen de cinci ani înce-
pând cu data de intrare în vigoare a Convenþiei ºi prin inter-
mediul unui preaviz de ºase luni dat prin notificare adresatã
Secretarului General al Consiliului Europei, care informeazã ºi
celelalte Pãrþi contractante.
2. Aceastã denunþare nu poate avea ca efect scutirea Înaltei
Pãrþi interesate de obligaþiile conþinute de prezenta Convenþie
în ce priveºte orice faptã care, susceptibilã a constitui o violare
a acestor obligaþii, a avut loc înainte de data la care intrã în
vigoare denunþarea.
3. Sub aceeaºi rezervã, va înceta sã mai fie Parte a prezen-
tei Convenþii orice parte contractantã care înceteazã sã mai fie
membru al Consiliului Europei.
4. Convenþia poate fi denunþatã conform dispoziþiilor para-
grafelor precedente în ce priveºte orice teritoriu la care ea a
fost declaratã aplicabilã în termenii articolului 53.

Articolul 66
1. Prezenta Convenþie este deschisã pentru semnare mem-
brilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificatã. Ratificãrile vor fi
depuse pe lângã Secretarul General al Consiliului Europei.
2. Prezenta Convenþie va intra în vigoare dupã depunerea a
zece instrumente de ratificare.
3. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, Conven-
þia va intra în vigoare imediat dupã depunerea instrumentului
de ratificare.
4. Secretarul General al Consiliului Europei va notifica tu-
turor membrilor Consiliului Europei în legãturã cu intrarea în
vigoare a Convenþiei, cu numele Înaltelor Pãrþi contractante
care o vor ratifica, precum ºi depunerea oricãror instrumente
de ratificare intervenit ulterior.

202 203