Sunteți pe pagina 1din 101

Cezar Bîrzea

CULTURA CIVICÃ
Manual pentru învãþarea la distanþã

3
EDITURA TREI
1999
EDITORI CUPRINS
MARIUS CHIVU
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU

COPERTA
I. DEMOCRAÞIA / 11
DAN STANCIU Modulul 1. Ce este democraþia? / 12
Modulul 2. Evoluþia ideii democratice / 15
Modulul 3. Democraþia ca formã de guvernare / 19
Modulul 4. Procesul de tranziþie la societatea democraticã / 23
Lucrare apãrutã cu sprijinul II. PRINCIPIILE DEMOCRAÞIEI MODERNE / 29
Comisiei Europene. Programul Tempus Modulul 5. Pluralismul / 30
Modulul 6. Statul de drept / 38
Modulul 7. Drepturile omului / 44
III. VALORILE DEMOCRATICE / 51
Modulul 8. Egalitatea / 52
Modulul 9. Libertatea / 57
Modulul 10. Dreptatea / 62
Modulul 11. Toleranþa / 66
Modulul 12. Diversitatea / 70
IV. CETÃÞENIA / 79
Modulul 13. Cetãþenii ºi cetãþenia / 80
Modulul 14. Socializarea politicã / 88
Modulul 15. Cultura civicã / 93
Modulul 16. Societatea civilã / 100
V. PERSPECTIVELE DEMOCRAÞIEI / 107
Modulul 17. Între teorie ºi practicã: idealul democratic
ºi limitele democraþiei procedurale / 109
Anexa I. CONSTITUÞIA ROMÂNIEI (1991) / 117
Anexa II. DECLARAÞIA UNIVERSALÃ A DREPTURILOR
© EDITURA TREI, 1999 OMULUI (O.N.U., 1948) / 175
Anexa III. CONVENÞIA EUROPEANÃ A DREPTURILOR
ISBN 973-9419-35-6 OMULUI (Consiliul Europei, 1950) / 182
INTRODUCERE

Aºa cum era de aºteptat, opþiunea pentru democraþie ºi in-


stituþionalizarea ei în România au dus la apariþia unei cereri
imense de informaþie ºi formare în acest domeniu. Cum majo-
ritatea actorilor sociali au fost formaþi înainte de 1989, pe baza
altei paradigme politice, s-a încercat sã se compenseze acest
decalaj printr-o infuzie masivã de informaþie privind cultura
democraþiei. Au apãrut astfel numeroase scrieri ale autorilor
români ºi au fost traduse lucrãri de referinþã în materie, aºa
cum este cartea lui Almond ºi Verba „Cultura civicã“. Sã adã-
ugãm manualele ºcolare (îndeosebi dupã introducerea materiei
„Cultura civicã“) ºi cursurile universitare specializate ºi vom
avea imaginea unor eforturi intense, în condiþii în care oferta
rãmâne încã departe de amploarea cererii.
Pe acest fond de interes crescut pentru formarea în domeniul
culturii civice, cartea de faþã îºi propune sã aibã propria sa
identitate. Aceastã identitate este datã de:
– problematica abordatã;
– utilizatorii direcþi;
– modul de organizare.

Problematica abordatã acoperã, în linii mari, cunoºtinþele


minimale pe care un funcþionar public trebuie sã le deþinã, in-
diferent de formarea lui iniþialã. Aceste cunoºtinþe se referã la
democraþie ºi instituþiile democratice, la principiile ºi valorile
6 7
democraþiei, la cetãþenie ºi la viitorul democraþiei ca ideal ºi sã se asigure cã a învãþat temeinic conþinutul modulului prece-
metodã de guvernare. Pentru a evita paralelismele ºi a facilita dent. Aceste module au logica lor, astfel cã progresia de la unul
învãþarea eficientã, am selectat cunoºtinþele de bazã ale teoriei la altul nu trebuie sã se facã la întâmplare. Rezultatele la testele
ºi practicii democraþiei, fãrã referire particularã la una sau alta de autoevaluare vor fi corectate pe baza unei grile standard ºi
din instituþiile publice. Acest gen de abordãri specializate poa- vor fi comunicate ºi discutate cu beneficiarii, atât pe parcurs,
te fi gãsit în alte cursuri, adiacente ºi complementare cursului dupã fiecare mare unitate de conþinut, cât ºi în final. La sfâr-
nostru. ºitul programului de pregãtire, studenþii vor prezenta un pro-
Utilizatorii prezumtivi sunt funcþionarii publici care au o iect care sã valorifice ansamblul competenþelor dobândite.
formare iniþialã eterogenã (de fapt, orice tip de studii universi- În sfârºit, anexele cursului oferã informaþii utile pentru
tare), dar beneficiazã deja de o experienþã practicã în adminis- completarea modulelor: textele integrale ale documentelor in-
traþia publicã. Din acest motiv, am pus accentul pe cunoºtinþe ternaþionale de protecþie a drepturilor omului ºi textul Consti-
minimale ºi pe o prezentare simplã, accesibile ºi specialiºtilor tuþiei României. Testele de autoevaluare vor face referire, pe
cu altã pregãtire iniþialã decât ºtiinþele sociale. În unele cazuri, lângã cunoºtinþele de bazã cuprinse în module, la informaþiile
date fiind limitele noastre, nu am putut defini sau aprofunda ºi sursele incluse în aceste anexe.
unele concepte colaterale, pe care beneficiarii vor trebui sã ºi
le clarifice prin consultarea unor dicþionare de specialitate sau
prin discuþii individuale cu tutorii care pun în aplicare acest
curs.
Organizarea ºi modul de prezentare se preteazã la condiþi-
ile specifice ale unui curs de învãþare la distanþã. Organizarea
tematicã urmeazã cinci axe principale, corespunzãtoare mari-
lor unitãþi tematice: funcþionarea democraþiei ca sistem politic,
principiile democraþiei moderne, valorile democratice, cetã-
þenia ºi perspectivele democraþiei. În interiorul fiecãreia dintre
aceste unitãþi tematice, existã un numãr variabil de module. Fie-
care modul are autonomie pedagogicã (obiective, conþinuturi
ºi teste de evaluare proprii) ºi o anumitã pondere în configura-
þia tematicã globalã. Studenþii sunt invitaþi sã înveþe temeinic
fiecare modul ºi sã se asigure de acest lucru prin utilizarea unor
teste de autoevaluare care vor fi accesibile separat, în comple-
tarea acestui curs. Dat fiind faptul cã este vorba de studenþi
adulþi, suficient de motivaþi ºi obiºnuiþi deja cu exigenþele
muncii responsabile, nu am considerat cã este nevoie sã con-
trolãm pe cale administrativã modul în care fiecare beneficiar
îºi completeazã testele de autoevaluare. În acest sens, se reco-
mandã sã nu se treacã la modulul urmãtor fãrã ca beneficiarul

8 9
I
DEMOCRAÞIA

În aceastã primã parte a cursului nostru vom încerca sã pre-


zentãm cunoºtinþele de bazã despre democraþie, în dubla sa
ipostazã de ideal ºi metodã de guvernare.
În mod concret, dupã studierea celor patru module care
compun aceastã primã parte („Ce este democraþia?“, „Evoluþia
ideii democratice“, „Democraþia ca formã de guvernare“ ºi
„Procesul de tranziþie la societatea democraticã“), cu ajutorul
textelor auxiliare prezentate în anexã, utilizatorii cursului vor
trebui sã facã dovada învãþãrii urmãtoarelor conþinuturi-cheie:
– definiþia democraþiei;
– originile istorice ale democraþiei;
– etapele evoluþiei democratice;
– principiile guvernãrii democratice;
– criteriile minimale ale democraþiei;
– democraþia directã ºi democraþia reprezentativã;
– democraþia majoritãþii ºi democraþia minoritãþii;
– democraþia guvernatã ºi democraþia guvernantã;
– definiþia tranziþiei democratice;
– modele ale tranziþiei de la dictaturã la democraþie;
– etapele tranziþiei postcomuniste.

10 11
Modulul 1. Ce este democraþia? toate acestea, spune Arblaster, Marea Britanie nu îndeplineºte
în mod perfect criteriul „guvernãrii de cãtre popor“. În ultimii
Cuvântul „democraþie“ este astãzi foarte des folosit. El este 40 de ani, guvernul britanic a reprezentat doar majoritatea sim-
atât de mult prezent în limbajul cotidian, încât pare cã toatã lu- plã a celor care au votat. Cum au fost situaþii de participare la
mea subînþelege acelaºi lucru: libertate, egalitate, pluralism, alegeri de 40% din electorat, rezultã cã restul de 60% nu s-au
guvernarea majoritãþii, drepturile omului, societatea civilã. În pronunþat asupra guvernanþilor. Principiul „guvernãrii de cãtre
realitate, deºi redusã de multe ori la aceste criterii particulare, popor“ nu a funcþionat deci decât pentru cei care au votat.
democraþia nu este sinonimã cu una sau alta din aceste carac- Chiar dacã este un concept relativ, experienþa societãþilor
teristici, considerate izolat. Aºa cum vom vedea în acest mo- moderne conferã totuºi cuvântului „democraþie“ un conþinut
dul, democraþia înseamnã toate aceste criterii laolaltã ºi încã destul de precis. Etimologic, „democraþia“ vine de la cuvintele
ceva mai mult: un ideal ºi un proiect în permanentã construc- greceºti „demos“ (popor) ºi „kratos“ (putere sau guvernare).
þie. Cu alte cuvinte, democraþia nu este o chestiune de „totul Din combinarea lor, a reieºit definiþia cea mai uzualã a demo-
sau nimic“, ci un proces evolutiv, de apropiere treptatã de acest craþiei: „guvernarea de cãtre popor“. Aceastã construcþie prin
ideal. juxtapunerea a doi termeni autonomi a creat de la început o
Democraþia este în acelaºi timp o metodã de guvernare ºi o ambiguitate funcþionalã, prezentã pânã în zilele noastre. Pe de
valoare. În prima ipostazã, o societate poate fi consideratã ca o parte, „demos“ desemna ansamblul cetãþenilor care populau
democraticã atunci când autoritatea publicã este aleasã ºi ac-
un polis sau cetatea-stat. Pe de alta, „kratos“ putea însemna
ceptatã de cetãþeni. Ca valoare sau ideal, democraþia presupune
atât „putere“ cât ºi „guvernare“, deci douã lucruri relativ dife-
cã membrii unei societãþi devin stãpâni pe propriul lor destin.
rite. Astfel încât existenþa „demosului“ nu înseamnã neapãrat
Cum nici o societate nu a reuºit sã realizeze în întregime exi-
ºi putere. De exemplu, o democraþie formalã, în care poporul
genþele celei de a doua ipostaze, a rezultat o aspiraþie perma-
nentã spre îndeplinirea democraþiei ca ideal. Astfel spus, chiar pare sã deþinã puterea prin reprezentanþii sãi, poate masca de
dacã o societate a atins criteriile minimale ale unei democraþii, fapt o distribuþie nedemocraticã a puterii. Invers, într-o demo-
aceasta nu înseamnã nici „sfârºitul istoriei“ (Fukuyama) ºi nici craþie unde un monarh conduce formal (cum este cazul monar-
stagnarea proiectului de emancipare umanã. Democraþia nu hiilor constituþionale occidentale de astãzi), puterea realã o
este un patrimoniu, o stare finalã sau o achiziþie definitivã. În exercitã de fapt poporul.
orice moment, datoritã naturii fiinþei umane, existã riscul reve- Sensul modern al democraþiei s-a îndepãrtat mult ºi s-a ex-
nirii vechilor demoni ai intoleranþei ºi rasismului, ai autorita- tins în raport cu aceastã definiþie iniþialã, prin combinarea lui
rismului ºi etatismului exacerbat. „demos“ ºi „kratos“. Democraþia se aplicã astãzi nu doar gu-
Între ideal ºi realitate a existat întotdeauna un decalaj, ast- vernãrii poporului de cãtre popor, ci întregii sfere a deciziilor
fel încât ceea ce numim „societate democratic㓠este de fapt o colective. Cum viaþa noastrã se desfãºoarã cel mai mult în for-
stare relativã într-o evoluþie perpetuã. Chiar ºi societãþile occi- me colective de organizare (comunitãþi, grupuri sociale, orga-
dentale, recunoscute ca fiind etalonul guvernãrii democratice, nizaþii, instituþii), deciziile colective au devenit prevalente. Din
au limitele lor în acest sens. Un exemplu este oferit de Anthony acest motiv, principiile vieþii democratice s-au extins la orice
Arblaster (1998, p. 28). Este cazul Marii Britanii, de care ni- formã colectivã de organizare. În acest sens, la fel ca în „gu-
meni nu se îndoieºte cã nu ar fi o societate democraticã. Cu vernarea poporului de cãtre popor“, vorbim de democraþie în
12 13
condiþiile în care deciziile colective se bazeazã pe douã princi- Modulul 2. Evoluþia ideii democratice
pii independente:
– controlul popular asupra deciziilor colective; Nu numai cuvântul democraþie vine din cultura greacã, dar
– egalitatea drepturilor în ce priveºte exercitarea acestui ºi primele experienþe ºi activitãþi democratice. Începând cu
control colectiv. anul 594 î.e.n., dupã mulþi ani de dispute între aristocraþi ºi po-
Rezultã cã democraþia nu se referã doar la domeniul guver- pulaþia sãracã, dupã experienþe similare ºi în alte cetãþi-stat ale
nãrii, ci la orice formã de decizie colectivã. Dat fiind însã fap- lumii antice greceºti, Atena a instituit o nouã formã de organi-
tul cã statul este cea mai inclusivã ºi cea mai vastã formã de zare a vieþii publice, numitã democraþie. Conform Constituþiei
asociaþie, toþi cetãþenii sunt interesaþi de modul în care se apli- lui Solon, care a legiferat pentru prima datã democraþia atenia-
cã principiile democratice (controlul popular ºi egalitatea drep- nã, puterea nu mai revenea exclusiv patriarhilor. Chiar dacã
turilor) la nivelul statului. funcþiile publice mai importante erau deþinute în continuare de
În concluzie, aplicând cele douã principii la forma de gu- clasa ce mai înaltã, clasa de jos capãtã dreptul de a participa la
vernare numitã democraþie, putem spune cã un stat este demo- Adunare sau „Ecclesia“ ºi de a forma juriile care decideau atât
cratic atunci când: asupra vinovãþiei sau nevinovãþiei, cât ºi asupra sentinþelor în
– guvernarea este controlatã de cetãþeni prin alegeri libere; tribunale. Începând cu acest moment istoric (vezi în acest sens
– toþi adulþii au dreptul de a vota ºi de a fi aleºi; descrierea fãcutã de Aristotel în „Constituþia atenianã“), „polis“-ul
– drepturile politice ºi civile sunt garantate legal. sau cetatea-stat a devenit o entitate politicã autonomã care se
autoguverneazã prin participare popularã. „Polis“-ul este deci o
Bibliografie societate politicã (nu un stat democratic, în sens modern), care
ARBLASTER, A. Democraþia. Bucureºti, CEU — Ed. Du fãcea posibilã participarea directã a cetãþenilor pe douã cãi. Pe
Style, 1998. de o parte, orice atenian liber avea dreptul sã participe la deci-
BEETHAM, D.; BOYLE, K. Démocratie. Questions et répons- ziile cetãþii, în cadrul Adunãrii sau „Ecclesia“ (corpul suveran
es, Paris, UNESCO, 1995. compus din ansamblul cetãþenilor care, în cazul unui oraº
FINLEY, M. J. Democracy: Ancient and Modern, London, antic, nu depãºea niciodatã 50.000 de cetãþeni, cvorum-ul de
Chatto and Windus, 1973. 6.000 fiind întotdeauna obligatoriu). Pe de altã parte, toate
HELD, D. The Foundations of Democracy, Cambridge, funcþiile legate de guvernare ºi administrarea legilor votate de
Poliy Press, 1988. cetãþeni se ocupau nu prin competiþie electoralã, ci prin tragere
LINDSAY, A. D. The Essentials of Democracy, London, la sorþi. Se desemnau astfel aproximativ 6.000 de juraþi care
Oxford University Press, 1985. trebuiau sã reprezinte opinia popularã în activitatea tribunale-
LIVELY, J. Democracy, Oxford, Basil Blackwell, 1975. lor.
MACPHERSON, C. B. The Real World of Democracy, Oxford, Dupã lungi dezbateri ºi controverse legate de dobândirea ºi
Clarendon Press, 1966. legitimarea puterii (monarh/cler, suveran/nobili), douã mo-
SARTORI, G. The Theory of Democracy Revisited, Chatham, mente au marcat evoluþia ideii democratice: ponderea datã in-
N.Y., Chatham House, 1987, 2 vol. dividului de cãtre Reformã (Dumnezeu se adreseazã direct in-
SPRANGERS, Th. A Reason and Democracy, Cambridge, dividului, fãrã intermediari) ºi „umanismul civic“ al lui Ma-
Polity Press, 1988. chiavelli. O altã influenþã decisivã a fost apariþia liberalismu-

14 15
lui (Hobbes ºi Locke) ºi, mai ales, momentul de rupturã produs umane. Este în acelaºi timp o libertate-autonomie (absenþa con-
de Revoluþia Francezã (1789). Începând cu Revoluþia Fran- strângerilor, îndeosebi a celor rezultate din arbitrarul politic) ºi
cezã, democraþia nu mai este un simplu concept sau obiect de libertatea-participare, care constã în implicarea guvernaþilor
dispute filosofice, ci o realitate politicã. Principiile ºi exemplul la exercitarea puterii (ceea ce împiedicã instaurarea unei auto-
Revoluþiei Franceze au inspirat direct revoltele sclavilor din ritãþi discreþionare). În aceastã perspectivã, democraþia este un
Caraibe ºi America de Sud ºi au pus într-o nouã perspectivã regim al libertãþii politice, în care se garanteazã atât autonomia
problema puterii populare. guvernaþilor, cât ºi asocierea lor la deciziile colective. Acest re-
Una din schimbãrile cele mai semnificative a fost depla- gim este asigurat prin intermediul drepturilor politice, prin sis-
sarea accentului de la micro-democraþia statului-cetate atenian temul electoral ºi prin libertãþile incluse în cadrul drepturilor
(cu derivaþiile lui ulterioare în Roma anticã ºi republicile italie- omului: libertatea de opinie, libertatea presei, libertatea de aso-
ne) la statul-naþiune. Democraþia este aplicatã la scarã largã, ciere etc. (vom reveni asupra lor în modulul destinat „Dreptu-
ceea ce a dus la adoptarea de noi principii (inexistente în de- rilor omului“). Aceastã etapã, centratã pe ideea de libertate,
mocraþia anterioarã, fondatã exclusiv pe ideea participãrii di- marcheazã întreaga istorie a ideii democratice începând cu Re-
recte): forma (sec. XVI), pânã la filosofii iluminiºti din sec. XVIII (în
– reprezentarea, ca soluþie la faptul cã statul-naþiune are o care opera cea mai reprezentativã este „Contractul social“ al
populaþie numeroasã, care nu poate participa direct în totali- lui Rousseau) ºi „Declaraþia drepturilor omului ºi ale cetãþea-
tatea sa; nului“ (1789–1791). Omul este liber prin natura sa, iar siste-
– sufragiul universal, respectiv dreptul fiecãrui cetãþean de mul politic trebuie sã-i garanteze ºi sã-i perfecþioneze aceastã
a alege ºi de a fi ales; condiþie naturalã. Democraþia înseamnã subordonarea libertãþii
– statul de drept, care garanteazã egalitatea tuturor cetãþeni- politice faþã de libertatea civilã sau personalã a individului.
lor în faþa legii; În cea de a doua fazã, democraþia este vãzutã ca un instru-
– pluralismul, atât al partidelor ºi organizaþiilor politice, cât ment al justiþiei sociale ceea ce implicã deja extinderea ideii
ºi al instituþiilor civice; democratice la raporturile economice ºi sociale. Dupã ce, în
– separarea puterilor în stat. prima fazã, postulatul libertãþii fusese admis ca principiu fun-
Evoluþia ideii democratice în epoca modernã a avut trei damental al societãþii politice, primele efecte ale revoluþiei in-
faze. dustriale au pus o nouã problemã: cum sã se asigure egalitatea
La început, începând cu sec. XVIII, democraþia a fost vãzu- în faþa prosperitãþii. Cu alte cuvinte, cum sã se împiedice trans-
tã ca un mijloc al libertãþii. În aceastã perspectivã, democraþia formarea libertãþii într-un privilegiu doar pentru unii. Liberta-
este în primul rând un sistem de guvernare care tinde sã inclu- tea nu este efectivã decât atunci când permite accesul la servi-
dã libertatea în relaþiile de conducere ºi supunere pe care orice cii sociale ºi când este coroboratã cu echitatea ºi justiþia soci-
formã de societate structuratã le impune. Autoritatea este indis- alã. În ultimã instanþã, nu are prea mare importanþã faptul cã
pensabilã, dar ea trebuie sã fie compatibilã cu libertatea guver- omul este liber sã gândeascã ºi sã se exprime dacã situaþia sa
naþilor. economicã îl condamnã la marginalizare sau excludere socialã.
Evident, existã diverse interpretãri politice ale cuvântului Aºa a apãrut ideea de democraþie socialã care pune în dis-
libertate. Cea din care s-au inspirat fondatorii democraþiei mo- cuþie problemele-cheie ale proprietãþii, ale condiþiilor de mun-
derne este libertatea ca prerogativã inerentã a oricãrei fiinþe cã, calitãþii vieþii ºi securitãþii sociale. Ca sã devinã autenticã,
16 17
democraþia trebuie sã asigure o repartizare cât mai echitabilã a HERMET, G. Sociologie de la construction démocratique.
bunãstãrii ºi, în orice caz, sã protejeze individul de constrânge- Paris, Economica, 1986.
rile economice ºi sociale care îi pot îngrãdi libertatea. HUNTINGTON, S. The Third Wave. Democratization in the
Cea de a treia etapã este ºi mai complexã ºi contradictorie, Late Twentieth Century, Norman, University of Oklahoma
cãci ea vizeazã gestiunea creºterii ºi prosperitãþii. Rolul pu- Press, 1990.
terii nu este doar de a garanta libertãþile individului ºi de a asi- McLEAN, I. Mechanisms of Democracy. In: D. Held, D.
gura o gestiune echitabilã a sãrãciei, ci de a promova creºterea Pollitt (eds.) New Forms of Democracy, London, Sage, 1986.
economicã ºi extinderea prosperitãþii pentru toþi. Este faza de-
mocraþiilor industrializate, unde s-a realizat un nivel de trai
care satisface nevoile minimale ale majoritãþii populaþiei, astfel
încât s-a ajuns la un grad mare de omogenitate ºi coeziune so- Modulul 3. Democraþia ca formã de guvernare
cialã. Unii autori (Dahl, Huntington) o numesc democraþie con-
simþitã unde atât puterea, cât ºi corpul electoral au un interes Punerea în practicã a ideii democratice de cãtre instituþiile
comun: extinderea bunãstãrii ºi creºterea economicã. Alternan- politice depinde de sensul pe care îl dãm celor doi termeni con-
þele la guvernare nu se fac pe considerente ideologice ºi nu re-
stitutivi ai democraþiei, respectiv poporul ºi guvernarea. În re-
prezintã neapãrat schimbãri de regim. Pur ºi simplu, electo-
alitate, ceea ce numim generic „popor“ nu are decât o valoare
ratul este atras de un program de gestiune sau altul, de conse-
simbolicã pentru cã cei care participã efectiv la deciziile colec-
cinþele prezumtive ale unei guvernãri din perspectiva bunãstã-
tive sunt doar reprezentanþii aleºi sau desemnaþi. Pe de altã
rii ºi creºterii economice.
parte, deºi democraþia este deseori redusã la un sistem de gu-
vernãmânt sau la o metodã de alegere a guvernãrii, problema
Bibliografie
DAHL, R. Democracy and its Critics, New Haven, Yale centralã nu este mecanismul de luare a deciziei, ci relaþia dintre
University Press, 1989. guvernanþi ºi guvernaþi, dintre stat ºi societate, dintre elite ºi
DAVIES, J. K. Democracy and Classical Greece, London, cetãþeni. Analizele prea sofisticate ale sistemului de guvernare
Fontana, 1978. riscã sã piardã din vedere „poporul“, care dispare în meandrele
DUNN, J. (ed.) Democracy: the Unfinished Journey, Oxford, mecanismului de decizie colectivã. În aceeaºi manierã simpli-
Oxford University Press, 1992. ficatoare, centrarea exclusivã pe controlul popular poate duce
DUVERGER, M. Modern Democracies. Economic Power fie la interpretarea pur statisticã a „poporului“ (majoritatea im-
versus Political Power, Illinois, The Dryclen Press, 1974. pune voinþa sa majoritãþii), fie la utopia democraþiei directe.
FINLEY, M. I. Democracy. Ancient and Modern, New În aceastã perspectivã, pentru a înþelege modul de funcþio-
Brunswick, Rutgers University Press, 1972. nare a democraþiei moderne, este necesarã clarificarea relaþi-
GRAEME, D. (ed.) Democratic Theory and Practice, ilor dintre:
Cambridge, Cambridge University Press, 1983. – democraþia directã ºi democraþia reprezentativã;
HELD, D. Models of Democracy, Oxford, Polity Press, – democraþia majoritãþii ºi democraþia minoritãþii;
1987. – democraþia guvernantã ºi democraþia guvernatã.
18 19
a) Democraþia directã ºi democraþia reprezentativã b) Democraþia majoritãþii ºi democraþia minoritãþii
Cu excepþia referendum-ului sau a plebiscitului, exercitarea Nici în democraþia directã ºi nici în sistemele reprezentative
directã a voinþei întregului corp cetãþenesc nu este astãzi posi- nu este posibilã realizarea unanimitãþii. De aceea, una din re-
bilã decât la scarã micã (comunitãþi restrânse, þãri cu populaþie gulile operaþionale ale democraþiei a fost dintotdeauna echiva-
extrem de redusã, aºa cum erau cetãþile-stat din antichitate). În larea voinþei poporului cu voinþa majoritãþii. Ca urmare, s-a in-
acest caz, numit democraþie directã, guvernaþii se identificã cu stituit regula dupã care interesul general predominã faþã de in-
guvernanþii ºi, la fel ca în „Ecclesia“ atenianã, decid nemijlocit teresul particular, iar voinþa majoritãþii trebuie sã se impunã
asupra problemelor de interes general. Aceastã formulã a fost asupra minoritãþii (aceastã regulã a fost aplicatã cu stricteþe în-
recomandatã de Rousseau în „Contractul social“ ca singura ca- deosebi de regimurile autoritare de tip colectivist). În aceastã
pabilã sã garanteze libertatea tuturor cetãþenilor. Criticând sis- viziune, entitãþile se subordoneazã sistemului astfel încât mi-
temul parlamentar englez, Rousseau spunea cã transferul drep- noritatea sau opoziþia (deviaþioniºtii, ereticii) nu mai erau con-
tului individual de autoguvernare, prin delegare sau reprezen- sideraþi ca fãcând parte din „popor“. Fie cã era vorba de un
tare, echivaleazã cu pierderea suveranitãþii populare. grup social, cultural sau etnic, fie de o clasã minoritarã (in-
Deoarece democraþia directã este astãzi impracticabilã, for- telectualii, burghezia, aristocraþia), minoritatea nu era conside-
ma cea mai comunã de exercitare a voinþei populare este de- ratã demnã de a avea drepturi politice.
mocraþia reprezentativã. Aleºii poporului capãtã legitimitatea Democraþia nu este însã doar a majoritãþii, ci ºi a minoritã-
datã de voturile unei majoritãþi ºi devin purtãtorii sãi de cuvânt þii. „Poporul“ nu este doar cel care a ales guvernanþii, ci ºi acea
în raport cu instituþiile publice. Cel mai adesea, reprezentarea parte a populaþiei care s-a opus alegerii acestora. „Poporul“
nu se face direct, prin delegarea unui membru anonim al enti- apare astfel ca o entitate complexã, care presupune douã atri-
tãþii numite „popor“, ci prin alegerea între reprezentanþii unei bute: consensul ºi diversitatea. Chiar ºi în cazul unor minori-
elite aflate în competiþie. tãþi permanente (ex. minoritãþile etnice), trebuie sã se asigure
Deºi teoretic reprezintã o mare parte a electoratului, aleºii exercitarea drepturilor fundamentale ale omului. Altfel spus,
nu deþin neapãrat puterea efectivã în societate. Dimensiunile democraþia nu înseamnã o distribuþie pur statisticã, ci un sis-
economicã ºi financiarã au devenit atât de importante, îndeo- tem de valori împãrtãºit de toþi cetãþenii (vom reveni asupra
sebi prin impactul marilor companii asupra locurilor de muncã acestui subiect în a doua parte a cursului).
ºi nivelului de trai al electoratului, încât puterea realã a guver- Aceastã democraþie politicã, realizatã prin comuniunea va-
nanþilor nu corespunde exact cu ponderea statisticã a popula- lorilor democratice ºi egalitatea în drepturi a tuturor cetãþeni-
þiei care i-a ales. Cu alte cuvinte, democraþia reprezentativã are lor, trebuie susþinutã însã de o democraþie socialã ºi economi-
limitele sale atât în ce priveºte capacitatea de reprezentare a cã. Din pãcate, îndeosebi în þãrile în curs de dezvoltare, inega-
voinþei populare (prevalenþa criteriilor statistice, limitarea ale- litãþile sociale ºi economice limiteazã realizarea egalitãþii poli-
gerii la alternativele oferite de elitele existente), cât ºi în ceea tice. Sãrãcia, marginalizarea ºi excluderea socialã sunt incom-
ce priveºte puterea realã a reprezentanþilor poporului. Aceastã patibile cu democraþia autenticã. În ultimã instanþã, inegali-
dublã limitare aratã faptul cã mecanismele democraþiei nu sunt tatea socialã ºi economicã devine o formã de inegalitate politi-
infailibile ºi cã definirea democraþiei doar în termenii guvernã- cã. Doar dreptul de a vota, la câþiva ani odatã, nu este suficient
rii este discutabilã. pentru ca cetãþeanul sã participe cu adevãrat la treburile publi-

20 21
ce. Democraþia reprezentativã presupune în egalã mãsurã ega- CORCORAN, P. E. „The Limits of Democratic Theory“. In: G.
litate politicã, economicã ºi socialã. Duncan (ed.) Democratic Theory and Practice, Cambridge,
Cambridge University Press, 1962.
c) Democraþia guvernatã ºi democraþia guvernantã TOCQUEVILLE, A. De la démocratie en Amérique, Paris,
Prima formã de regim democratic a fost democraþia guver- Gallimard, 1972.
natã. Poporul era necesar pentru cã el era solicitat sã tranºeze HELD, D. (ed.) Prospects for Democracy, Cambridge,
disputele electorale în care era angajatã clasa politicã. Aceastã Polity Press, 1993.
suveranitate nu este însã decât aparentã: adeseori, deciziile KELSEN, A. La démocratie, sa nature, sa valeur, Paris,
finale nu sunt cele anunþate în programele electorale. Clasa po- Seuil, 1962.
liticã are propria sa raþionalitate ºi propriul sãu sistem de deci- LIJPHART, A. Democracies, New Haven, Yale University
zie, prin deliberare ºi negociere. Între voinþa iniþialã a electo- Press, 1984.
ratului (din care rezultã o anumitã configuraþie a guvernãrii) ºi
deciziile ulterioare ale clasei politice existã uneori diferenþe
considerabile.
În cazul democraþiei guvernante, clivajul dintre clasa poli- Modulul 4. Procesul de tranziþie la societatea demo-
ticã ºi electorat este mai mic. Datoritã unor partide cu o bazã craticã
popularã considerabilã, a asocierii populaþiei la definirea/eva-
luarea programelor politice ºi participãrii ulterioare la deciziile Termenul de „tranziþie“ este folosit în limbajul comun pen-
colective, guvernarea capãtã o susþinere publicã realã. „Popo- tru a desemna schimbãrile care intervin pe parcursul vieþii sau
rul“ nu mai este anonim ºi abstract ci se manifestã în forme in- al istoriei. Acest sens a fost preluat în lucrãrile de psihologie ºi
stituþionale concrete: grupuri de influenþã, asociaþii, cercuri de în ºtiinþele sociale, unde tranziþia se referã la „o stare perma-
opinie, cluburi de susþinãtori, partenariat social etc. nentã de discontinuitate în viaþa personalã ºi colectiv㓠(Adams,
Hayes ºi Hopson; 1976). În acest sens, tranziþia presupune cel
Bibliografie puþin trei elemente: schimbare, evoluþie ºi succesiunea unor
ARON, R. Démocratie et totalitarisme, Paris, Gallimard, etape de dezvoltare.
1965. Schimbãrile politice intervenite în anii ’80 în America La-
ANTOINE, P. et. al. Démocratie aujourd’hui, Paris, PUF, tinã ºi în anii ’90 în Europa centralã ºi orientalã au relansat ter-
1983. menul de tranziþie într-un nou context. Tranziþia a cãpãtat un
ARBLASTER, A. Democraþia, Bucureºti, CEU - Editura Du sens politic ºi istoric, fiind asociat cu ceea ce Dahrendorf a nu-
Style, 1998. mit „revoluþiile democratice“. Dincolo de evoluþia ca atare,
BEETHAM, M.; BOYLE, K. Introducing Democracy, Paris, trecând prin stadii bine conturate (similar cu dezvoltarea psi-
UNESCO, 1995. hogeneticã), tranziþia politicã a devenit echivalentul schimbã-
BOBBIO, N. The Future of Democracy, Cambridge, Polity rilor de regim politic. Cum evoluþia istoricã însemnã de fapt
Press, 1987. generalizarea democraþiei ca model de guvernare, tranziþia a
COHEN, J; ROGERS, J. On Democracy, New York, Penguin, fost redusã la procesul de trecere de la totalitarism la demo-
1983. craþie. „Þãrile în tranziþie“ sunt acele þãri care au optat pentru

22 23
o guvernare democraticã, ceea ce presupune un vast proces de a) trecerea la democraþie este urmarea unor înþelegeri în in-
schimbare socialã ºi culturalã, numit „proces de tranziþie“. teriorul elitei politice (Venezuela, Columbia, Uruguay, Spania);
Acesta comportã trei repere: b) democraþia este impusã de sus în jos (Turcia, Brazilia,
– un punct de plecare (dupã Dahrendorf, tranziþia postco- Ecuador, Paraguay, Guatemala, Salvador, URSS, Bulgaria);
munistã începe cu adoptarea noii Constituþii); c) tranziþia se face prin reforme care beneficiazã de sprijin
– un proces de schimbare care angajeazã toate sectoarele popular, de jos în sus (Polonia, Cehoslovacia, fosta Iugoslavie);
vieþii sociale; d) tranziþia se produce ca urmare a unei revoluþii (Mexic,
– destinaþia tranziþiei sau starea finalã, care corespunde cu Bolivia, Cuba, Nicaragua);
atingerea standardelor minimale ale guvernãrii democratice la e) situaþii mixte:
care ne-am referit în Modulul 1. – tranziþia prin pact ºi impunere cu forþa (Ungaria ºi Chile);
Deºi „revoluþiile“ din 1989 au surprins prin concomitenþã ºi – tranziþia prin revoluþie ºi impunere (Portugalia, Grecia, Peru
o relativã interdependenþã, schimbarea de regim politic s-a produs ºi România);
printr-o mare diversitate de cãi ºi mijloace. Chiar ºi „revoluþi- – tranziþia prin pact ºi reformã (fosta RDG).
ile“ din 1989 au fost foarte diverse: „revoluþia de catifea“ în
Cehoslovacia, „revoluþia cântat㓠în Estonia, „revoluþia televi- COMPROMISUL STRATEGIA FORÞA

ELITELE
zat㓠în România, „revoluþia melancolic㓠în Ungaria, „revo- Acþiune multilateralã Acþiune unilateralã
luþia de palat“ în Bulgaria, „revoluþia prin implozie“ în URSS PACTUL Ungaria IMPUNEREA
etc. Într-o analizã globalã a tranziþiilor, Karl ºi Schmitter (1991) Venezuela Chile Turcia URSS
au identificat patru modele ale tranziþiei de la dictaturã la de- Columbia Brazilia Bulgaria
mocraþie: Spania Ecuador Salvador
Uruguay Paraguay Guatemala
a) pactul, unde elitele de la putere ºi din opoziþie ajung la

ACTORII
un compromis; Argentina Portugalia
Peru
b) impunerea, unde elitele recurg la forþã pentru a instaura Grecia
noul regim politic; Fosta RDG România
c) reforma, bazatã pe o miºcare de jos în sus, bine susþinutã Cehoslovacia Mexic
de tehnocraþi, în favoarea unei schimbãri politice ºi sociale; Polonia Bolivia

MASELE
d) revoluþia, unde miºcarea popularã impune schimbarea prin Fosta Iugoslavie Cuba
Uruguay
mijloace violente. REFORMA REVOLUÞIA
Aºa cum rezultã din figura de mai jos, cele patru modele de
bazã se preteazã la multiple combinaþii, aºa cum a fost de fapt
ºi situaþia realã a tranziþiilor post-totalitare: compromis + forþã, În cazul tranziþiilor postcomuniste, deºi atenþia generalã a
elite + miºcare popularã, acþiuni externe + revoltã internã etc. fost captatã de evenimentele spectaculoase ale anului 1989,
Aplicând aceastã grilã la situaþiile reale din America Latinã, trebuie precizat cã dezintegrarea comunismului ca sistem poli-
fosta URSS ºi Europa, Karl ºi Schmitter au stabilit urmãtoarea tic a început cu mult înainte. În acest sens, se pot demarca trei
tipologie a tranziþiilor: etape:

24 25
a) etapa poststalinistã (anii ’50–’60); imediat dupã moartea Bibliografie
lui Stalin, a urmat o perioadã de contestare a stalinismului ca ADAMS, J. D.; HAYES, J.; HOPSON, B. Transition: Understan-
ideologie ºi metodã de guvernare; ding and Managing Personal Change, London, Martin Rober-
b) etapa post-totalitarã (anii ’70–’80) când, prin reforme li- tson, 1976.
mitate, s-a încercat salvarea sistemului „din interior“; rezulta- BÎRZEA, C. Les politiques éducatives dans les pays en tran-
tul a fost contrariu, cãci quasi-reformele de tipul „comunismu- sition, Strasbourg, Les Presses du Conseil de l’Europe, 1994.
lui gulaº“ (Ungaria), a „socialismului cu faþã uman㓠(Cehos- DAHRENDORF, R. Réflexions sur la révolution en Europe
(1989–1990). Paris, Seuil, 1991.
lovacia), a „reformelor autolimitate“ (Polonia) sau „perestroi-
KARL, T. L.; SCHMITTER, Ph. C. Modes of Transition in Latin
ka“ (URSS) nu au fãcut decât sã grãbeascã cãderea sistemului
America, Southern and Eastern Europe. International Social
comunist; Science Journal, 1991, nr. 128, p. 269–284.
c) etapa postcomunistã (dupã 1989 în Europa centralã ºi McLEISH, E. A.; PHILLIPS, D. (eds.) Process of Transition in
orientalã, dupã 1991 în fosta URSS) — aceastã etapã vizeazã Education Systems, Oxford, Symposium Books, 1998.
eliminarea monopolului partidului unic ºi a economiei de co- MUNGIU, A. România dupã 1989. Bucureºti, Ed. Huma-
mandã ºi înlocuirea lor cu pluralismul politic, respectul drep- nitas, 1995.
turilor omului, statul de drept ºi economia de piaþã. O’DONNEL, G.; SCHMITTER, P.; WHITEHEAD, L. Transition
Etapele ºi efectele tranziþiei sunt foarte diferite de la o þarã from Authoritarian Rule: Comparative Perspectives, Baltimore,
la alta: în funcþie de situaþia economicã iniþialã, de gradul de John Hopkins University Press, 1986.
deschidere politicã ºi de „quasi-reformele“ din anii ’80, de tra- PASTI, V. România în tranziþie. Cãderea în viitor. Bucureºti,
diþii istorice, de cultura civicã a populaþiei ºi de interesele elitei Ed. Nemira, 1995.
politice. În linii mari, indiferent de performanþe, de ritmul schim- SANDU, D. Sociologia tranziþiei, Bucureºti, Ed. Staff, 1996.
bãrilor ºi de credibilitatea externã, toate þãrile în tranziþie trec
prin urmãtoarele cinci etape ale tranziþiei postcomuniste:
a) ruptura politicã, respectiv eliminarea monopolului parti-
dului unic ºi a ideologiei comuniste ca doctrinã de stat;
b) dezagregarea vechiului sistem, îndeosebi prin desfiinþa-
rea structurilor dirijiste ºi a controlului totalitar al vieþii publice;
c) înlocuirea vechilor structuri prin structuri noi (instituþii,
legislaþie, organizaþii), inspirate din experienþa democraþiilor
occidentale;
d) stabilizarea noului regim;
e) asigurarea capacitãþii de autoreglaj a noului sistem, prin
funcþionarea pieþei libere, a statului de drept, a pluralismului
politic ºi a societãþii civile.

26 27
II
PRINCIPIILE DEMOCRAÞIEI MODERNE

Aceastã unitate tematicã este dedicatã principiilor democra-


þiei, în sensul modern al cuvântului. În cele trei module care
compun aceastã unitate tematicã vom trata despre cele trei
principii democratice care au stat la baza constituirii Consiliu-
lui Europei, în 1949. Este vorba de:
– pluralismul politic;
– statul de drept;
– respectul drepturilor omului.
Cum aceste principii sunt acceptate astãzi drept criterii mi-
nimale ale democraþiei, considerãm cã ele trebuie sã constituie
o componentã esenþialã a culturii civice.
În mod concret, ne aºteptãm ca, dupã studierea celor trei mo-
dule componente, studentul sã cunoascã urmãtoarele aspecte:
– definiþia ºi condiþiile pluralismului;
– grupurile de interese: definiþie, clasificare ºi mod de acþi-
une;
– definiþia partidelor politice;
– pluripartidismul;
– organizaþiile alternative;
– principiile statului de drept;
– guvernarea constituþionalã;
– egalitatea în faþa legii;
– controlul public al puterii (responsabilitatea guvernamen-
talã ºi justiþia politicã);

28 29
– corupþia politicã; Ca valoare primordialã a democraþiei, pluralismul presupu-
– principiul separãrii puterilor ºi autonomia justiþiei; ne urmãtoarele condiþii:
– separarea puterilor în funcþie de forma de guvernare; – acceptarea diferenþelor de opinie, a opoziþei politice ºi a
– drepturile omului ca drepturi naturale; soluþiilor alternative;
– caracterul normativ ºi prescriptiv al drepturilor omului; – practica dialogului ºi a negocierii colective;
– caracterul universal ºi indivizibil al drepturilor omului; – accesul tuturor grupurilor ºi organizaþiilor la luarea deci-
– Declaraþia universalã a drepturilor omului; ziilor;
– Convenþia Europeanã a drepturilor omului; – participarea activã a societãþii civile;
– sistemul de protecþie internaþionalã a drepturilor omului. – pluripartidismul;
– competiþia deschisã între elitele ºi grupurile politice.
Unii autori (Madison, Tocqueville, Mill) au definit pluralis-
mul ca o metodã de prevenire a „tiraniei majoritãþii“. Accep-
Modulul 5. Pluralismul tând ideea diversitãþii ºi a repartizãrii echitabile a puterii de de-
cizie, se evitã riscul ca majoritatea sã impunã în orice condiþii
Într-o exprimare concisã, pluralismul poate fi definit ca dis- ºi în orice situaþie propria sa voinþã. În ultimã instanþã, plura-
persarea puterii în cadrul unei mari varietãþi de grupuri socia- lismul înseamnã o „guvernare împãrtãºit㓠(Dahl) ºi accesul
le. Spre deosebire de dictaturã ºi regimurile autoritare, unde minoritãþilor la viaþa publicã. Democraþia nu este doar pentru
puterea politicã este concentratã în interiorul unei elite sau a o parte a populaþiei, ci pentru toþi cetãþenii, indiferent de apar-
Statului-partid, democraþia poate funcþiona doar în condiþiile tenenþa lor politicã, socialã, etnicã sau confesionalã.
în care existã o pluralitate de centre de decizie politicã. În Într-o societate pluralistã, sistemul politic cuprinde trei ti-
acest fel, pluralismul a devenit una din condiþiile de bazã ale puri de centre de decizie: grupurile de interese, partidele poli-
societãþii democratice. tice ºi organizaþiile alternative.
Din punct de vedere istoric, termenul de pluralism a fost
asociat la începutul secolului de o ºcoalã de filosofie politicã a) Grupurile de interese
reprezentatã de Laski („pluralismul“) al cãrei scop era rela- Grupul de interese este o organizaþie socialã care are ca
tivizarea puterii statului. Ulterior, în anii ’50–’60, pluralismul scop influenþarea deciziilor politice. Pentru ca aceastã definiþie
a fost orientat îndeosebi în raport cu elitele ºi clasa politicã. sã opereze o distincþie între grupurile de interese ºi partidele
Reprezentantul principal al pluralismului modern este Dahl, politice (distincþie greu de realizat, îndeosebi în cazul partide-
care a introdus o alternativã conceptualã, poliarhia („polyar- lor mici), trebuie precizat cã primele pot deveni partide doar în
chy“ sau opusul oligarhiei). Democraþia este o stare idealã, un momentul în care îºi desemneazã candidaþi pentru alegeri.
proiect în curs de construcþie, astfel încât situaþia realã din so- Datã fiind marea varietate a situaþiilor, existã foarte multe
cietãþile occidentale este de fapt o poliarhie, o societate deschi- clasificãri a grupurilor de interese:
sã în care puterea este multipolarã. În aceste condiþii, decizia Grupuri de apãrare a unor avantaje ºi grupuri de apãrare a
politicã se bazeazã pe un sistem de negociere colectivã, pe di- unei cauze (Finer), pe care Eckstein le numeºte grupuri de in-
alogul ºi interacþiunea diverselor formaþiuni politice, grupuri terese ºi grupuri de atitudini; aceastã distincþie este totuºi arbi-
de interese ºi organizaþii participante la viaþa publicã. trarã cãci presupune cã primul tip nu comportã aderenþa la anu-

30 31
mite valori, iar al doilea nu implicã interese concrete, ceea ce Aceastã definiþie largã se poate aplica oricãrei forme de
este discutabil; partizanat politic, fie cã este vorba de asociaþiile partizane di-
• Grupuri de interese economice (formaþiuni spontane ºi de nainte de instaurarea sufragiului universal (ex. Guelfii ºi Gibe-
scurtã duratã) ºi grupuri de interese non-asociative (grupuri in- linii în Italia medievalã), fie cã ne referim la partidele moderne
formale constituite pe bazã de rudenie, comuniune religioasã caracterizate prin programe de acþiune, profesionalism ºi parti-
etc.); cipare activã la viaþa publicã.
• Grupuri de interese speciale (constituite exclusiv pentru În general, în lucrãrile de specialitate se acceptã urmãtoarea
interesele propriilor membri, cum este cazul cu Organizaþia definiþie datã de La Palombara ºi Weiner: „Partidele politice
Studenþilor Africani sau Liga Fermierilor Germani) ºi grupuri presupun: 1) continuitate în organizare – respectiv o organiza-
de interese publice (ex. Organizaþia Greenpeace, Grupul Ralph þie a cãrei duratã de viaþã nu este dependentã de cea a liderilor
Nader); care o creeazã sau o conduc la un moment dat; 2) organizare
• Grupuri de interese unice (ex. uniunea oamenilor de afa- manifestã ºi cvasi permanentã la nivel local, având comunicare
ceri italieni „Confindustria“) ºi grupuri de interese multiple regulatã ºi legãturi permanente cu structurile locale ºi naþiona-
(ex. Liga Femeilor Votante din SUA); le; 3) voinþa explicitã a liderilor locali ºi naþionali nu doar de a
influenþa puterea, ci de a o cuceri ºi exercita, singuri sau în co-
• Grupurile de interese instituþionale (constituite în cadrul
aliþie cu alþii; 4) în sfârºit, preocuparea de a obþine sprijin po-
aparatului de stat pentru a susþine o cauzã, pentru a apãra insti-
pular, atât în perioada electoralã, cât ºi între alegeri“.
tuþia proprie sau pentru a obþine anumite avantaje) ºi grupuri
Partidele politice au o capacitate mare de influenþã socialã,
de interese asociative (organizaþii voluntare, asociaþii patrona-
superioarã posibilitãþilor cetãþeanului izolat sau ale unui grup
le, grupuri civice etc.).
de interese. Ca organizaþie socialã, partidele politice reunesc
Grupurile de interese pot acþiona fie direct asupra unor per-
pe toþi cei care subscriu la un program, o ideologie sau o plat-
soane de decizie, fie prin presiune indirectã prin influenþarea formã politicã, sunt dispuºi sã acþioneze pentru o cauzã comu-
opiniei publice de care trebuie sã þinã seama orice guvernant. nã ºi sã respecte regulile vieþii democratice.
În acest scop, se folosesc cele mai diverse metode de persuasi- Din perspectiva care ne intereseazã în acest context, cea a
une: campania de publicitate, dialogul, manifestãrile publice, pluralismului ca principiu fundamental al democraþiei, partide-
gesturile simbolice (de multe ori spectaculoase, pentru a capta le îndeplinesc urmãtoarele funcþii:
interesul public) etc. – orientarea alegãtorilor, prin facilitarea opþiunilor electo-
rale pe baza unei oferte de programe sau prioritãþi de acþiune
b) Partidele politice în cazul guvernãrii;
Conform unei definiþii celebre a lui Max Weber, partidele – sprijinul instanþelor guvernamentale, prin susþinere poli-
sunt organizaþii specializate care vizeazã cucerirea ºi conser- ticã; chiar ºi partidele de opoziþie participã la decizia colectivã,
varea puterii politice: „Prin partide politice trebuie sã înþele- prin amendarea guvernãrii, propunerea de alternative ºi critica
gem acele asociaþii fondate pe libera adeziune a participanþilor puterii instituite;
care are drept scop obþinerea puterii pentru elitele care le re- – educarea politicã a electoratului, prin acþiuni directe ºi
prezintã ºi a unor oportunitãþi (ideale sau materiale) pentru mi- „lobby“, programe de formare, campanii de informare ºi sensi-
litanþii activi“. bilizare etc.

32 33
Într-o analizã mai nuanþatã, Merton distinge între: þie electoralã prin excelenþã, sunt descentralizate ºi cu o slabã
• funcþiile manifeste, care contribuie explicit la echilibrul omogenitate internã (îndeosebi în ce priveºte disciplina de
sistemului politic; este vorba de o contribuþie explicitã ºi doritã vot). Exemplele clasice sunt partidele americane sau partidul
de participanþii la sistemul politic, care poate fi exprimatã sub conservator britanic (creat în sec. XIX din notabili locali, în
forma a trei funcþii specifice: condiþiile sufragiului limitat).
– funcþia electoralã (influenþarea ºi captarea opiniei pu- Partidele de masã au apãrut o datã cu lãrgirea bazei electo-
blice); rale ºi instituirea sufragiului universal. Originea lor este legatã
– funcþia de control a guvernãrii; de miºcarea muncitoreascã europeanã, ca o prelungire în plan
– funcþia de dialog politic; politic a conflictelor sociale. Aceste partide sunt puternic cen-
• funcþiile latente sunt cele care „nu sunt nici incluse, nici tralizate ºi ierarhizate: ele au o bazã largã de susþinere, dar de-
dorite de participanþii la sistemul politic“ (Merton); este vorba pind foarte mult de elitele care le reprezintã. Din acest motiv,
de: aceste partide au iniþiat programe de formare civicã ºi sociali-
– personalizarea maºinãriei politice, animate de controver- zare a politicã a electoratului (vezi în acest sens programele de
sele politice; „conºtientizare“ ale lui Paolo Freire, demersurile de „cerceta-
– asigurarea de schimburi de servicii sau funcþia de clien- re-acþiune“ ale lui Dolci sau interesul pentru educaþia ºi eman-
telism politic (care existã, chiar dacã nu este acceptabilã); ciparea adulþilor prin alfabetizare funcþionalã ºi formare tip „a
– promovarea socialã ºi asigurarea mobilitãþii sociale (ex. doua ºansã“). Disciplina internã este asiguratã printr-un aparat
în cazul formãrii noilor elite). birocratic capabil sã încadreze ºi sã mobilizeze electoratul. Du-
În sfârºit, într-o altã versiune (Charlot), existã trei funcþii verger face o distincþie între „partidele de masã totalitare“ (co-
perene ale partidelor politice: muniste ºi fasciste) ºi „partidele de masã specializate“, cum
– funcþia de legitimare-stabilizare; sunt partidele socialiste. De fapt, spune Duverger, partidele so-
– funcþia de reprezentare a electoratului; cialiste sunt o formã mixtã: ele au o bazã popularã, se centrea-
– funcþia de criticã socialã. zã pe protecþie socialã ºi apãrarea intereselor celor sãraci, dar
În ceea ce priveºte tipologia partidelor politice, este de pre- în acelaºi timp sunt relativ descentralizate ºi promoveazã for-
ferat constituirea unei grile de analizã, decât o simplã descriere marea unor elite alternative.
a situaþiei existente (aceastã situaþie poate fi trecãtoare sau de- Pluripartidismul este expresia directã a pluralismului poli-
pendentã de condiþii locale, strict particulare). O astfel de grilã tic. Într-un sistem pluripartid, nu atât numãrul formaþiunilor
a fost propusã de Duverger, care distinge partidele de cadre de politice conteazã (în primii ani de tranziþie, în România au exis-
partidele de masã. tat 200 de partide, în Bulgaria s-au înregistrat iniþial peste 100,
Partidele de cadre se centreazã pe integrarea unor persona- iar în Ucraina aproape 300), ci potenþialul lor de guvernare ºi
litãþi a cãror influenþã poate fi în beneficiul partidului. Presti- participarea la sistemul politic. În acest sens, Sartori considerã
giul, averea sau charisma personalã a unor elite devin o com- cã o formã eficientã a pluripartidismului poate fi sistemul plu-
ponentã importantã a patrimoniului moral ºi/sau material al ralist polarizat în care se coaguleazã doi poli politici puternici
partidului (de ex., în finanþarea campaniilor electorale). Acest ºi durabili, capabili în orice moment sã-ºi asume guvernarea.
gen de partide a început sã predomine îndeosebi dupã genera- De fapt, existenþa a doi poli puternici nu exclude diversitatea ºi
lizarea guvernãrii reprezentative. Partidele de cadre au o voca- complexitatea: fiecare pol este constituit în realitate de o con-
34 35
stelaþie de partide sau de coaliþii mai mult sau mai puþin con- fuzionãrii diverselor grupuri de interese, reunite într-o organi-
secvente. Acest „pluralism polarizat“ (Sartori) face ca, în fapt, zaþie mai puternicã, pentru a rezolva probleme sociale pre-
guvernarea sã fie asiguratã de coaliþii centru-dreapta sau cen- sante: Amnesty International, Adunarea Internaþionalã Creºti-
tru-stânga, astfel încât extremele „pure“ sã aibã greu acces la nã, Liga Internaþionalã a Femeilor pentru Pace ºi Libertate etc.
guvernare. Aceastã polarizare comportã însã ºi unele neajun- • Organizaþiile teroriste sunt organizaþii politice care doresc
suri notabile: reducerea competiþiei politice la guvernarea prin sã schimbe guvernul prin mijloace violente (ex. Brigãzile Ro-
alternanþã, polarizarea întregii societãþi, dispariþia diferenþelor ºii în Italia, Miºcarea Basc㠄Patrie ºi Libertate“, „Armata
ideologice dreapta-stânga. Din acest motiv, Sartori crede cã Corsica“ etc.). Astfel de grupuri creeazã deliberat panicã ºi te-
soluþia ar putea fi sistemul pluralist moderat care funcþioneazã roare, care sã suscite reacþia în forþã a autoritãþilor care, la rân-
pe baza unor bipolaritãþi de referinþã (doi poli majori de atrac- dul sãu, ar amplifica nemulþumirile populare ºi ar crea condiþi-
þie, organizaþi de regulã sub formã de coaliþii opozabile), dar ile favorabile unei revolte de proporþii. De cele mai multe ori,
presupune o diversitate mai mare a opþiunilor: un registru de 4–5 astfel de acþiuni nu au asentimentul populaþiei, ceea ce face ca
partide stabile ºi credibile, diferenþiere mai degrabã pragma- efectul sã fie mai degrabã teroarea ºi violenþa, decât sprijinul
ticã decât ideologicã, competiþia centripetã a partidelor (prin ºi, în final, rãsturnarea puterii instituite.
disputarea aceluiaºi electorat, aflat majoritar la centru). În acest
caz, eficienþa jocului politic rezultã nu atât din capacitatea de
Bibliografie
a-ºi afirma ºi impune propria identitate, cât din abilitatea de a
CHARLOT, J. Les partis politiques, Paris, A. Colin, 1985.
participa ºi constitui coaliþii politice. Aceastã nouã tendinþã a
CONNOLLY, W. E. (ed.) The Bias of Pluralism, New York,
sistemului politic nu exclude pluralismul ºi diversitatea, ci do-
Atherton Press, 1969.
reºte sã previnã consecinþele instaurãrii unui bipolarism dura-
DAHL, R.A. Pluralist Democracy in the U. S., Chicago,
bil, ceea ce ar diminua de fapt pluripartidismul.
Rand Mc Nally, 1967.
c) Organizaþiile alternative DUVERGER, M. Les partis politiques, Paris, A. Colin, 1990.
Este vorba aici de formaþiuni politice constituite pe termen ECKSTEIN, H. Pressure Groups Politics, London, Allen und
scurt, ca o alternativã la grupurile de interese ºi partidele poli- Unwin, 1970.
tice, pentru a rezolva anumite probleme specifice. În aceastã EHRLICH, S. Pluralism on and of Course, Oxford, Perga-
categorie pot fi încadrate trei tipuri de organizaþii: mon, 1982.
• Asociaþiile de vecinãtate constituite de rezidenþii unei lo- EPSTEIN, L. Political Parties in Western Democracies, New
calitãþi în scopuri de apãrare sau autogestiune. Aceste forme de York, Praeger, 1977.
asociere sunt foarte frecvente în S.U.A. În România, formula LA PALOMBARA, J.; WEINER, M. (eds.) Political Parties and
cea mai cunoscutã este cea a asociaþiilor de locatari sau a aso- Political Development, Princeton, N. J., Princeton University
ciaþiilor de proprietari. Press, 1966.
• Coaliþiile ad-hoc sunt constituite temporar, pentru a rãs- MEYNAUD, J. Nouvelles études sur les groupes de pression,
punde unor circumstanþe particulare. În unele cazuri, aceste Paris, A. Colin, 1982.
coaliþii sunt formate vremelnic de partidele politice în cursul MICHELS, R. Political Parties, New York, Free Press, 1978.
campaniilor electorale. În alte cazuri, coaliþiile sunt rezultatul OFFERLE, M. Les partis politiques, Paris, PUF, 1987.

36 37
SARTORI, G. Parties and Party Systems, Cambridge, ºi internaþionalã de protecþie a drepturilor individuale (vezi
Cambridge University Press, 1976, vol. I. anexele la curs).
WEBER, M. Economie et société, Paris, Plon, 1971, vol. I. În esenþã, prevalenþa legii înseamnã guvernare constituþio-
nalã unde puterea autoritãþilor este limitatã printr-o lege fun-
damentalã, respectiv Constituþia. Într-o guvernare constituþio-
nalã, orice decizie trebuie luatã pe baza legalitãþii, ceea ce ex-
Modulul 6. Statul de drept clude sau reduce influenþa preferinþelor arbitrare, a presiunilor
politice sau a opiniilor subiective. Într-o guvernare constituþio-
Nimeni nu este mai presus decât legea. Aceastã aserþiune nalã, orice cetãþean este apãrat în faþa arbitrarului ºi a abuzuri-
simplã rezumã esenþa uneia din principiile primordiale ale de- lor puterii. Mai mult, în Europa existã un tribunal supranaþional,
mocraþiei, anume statul de drept („the rule of law“, l’„Etat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului de pe lângã Consiliul
droit“). Europei, unde orice simplu cetãþean poate depune plângeri ºi
Consecinþele practice ale acestei aserþiuni sunt urmãtoarele: iniþia acþiuni de judecatã împotriva statului de care aparþine.
– prevalenþa legii în faþa oricãrei puteri arbitrare; Existenþa unui text constituþional nu echivaleazã cu guver-
– egalitatea tuturor cetãþenilor în faþa legii; narea constituþionalã. Marea majoritate a þãrilor lumii au adop-
tat legi constituþionale proprii, dar practicile curente aratã cã ºi
– autonomia justiþiei.
în aceste cazuri existã situaþii de violare a prevederilor consti-
Este vorba de trei principii ale statului de drept care au fost
tuþionale. Din contrã, existã þãri care nu au o constituþie formalã
formulate pentru prima datã de Dicey în analiza Constituþiei
(Marea Britanie ºi Israel), ceea ce nu le împiedicã sã practice
britanice (1885): „Aceasta înseamnã, în primul rând, suprema-
o guvernare constituþionalã. Principalul criteriu care asigurã
þia absolutã sau predominanþa legilor în opoziþie cu influenþa
funcþionarea guvernãrii constituþionale este independenþa tri-
puterii discreþionare, ceea ce exclude existenþa arbitrarului, a bunalelor, care permite oricãrui cetãþean sã-ºi exercite drep-
prerogativelor speciale ºi a autoritãþii absolute a guvernului. turile sale fundamentale, chiar ºi împotriva propriei adminis-
Aceasta înseamnã, de asemenea, egalitatea în faþa legii sau tra- traþii sau a puterii politice.
tamentul egal al tuturor claselor sociale în faþa legii… În sfârºit,
poate fi vorba de o formulã care exprimã faptul cã legea consti- b) Egalitatea în faþa legii
tuþionalã, sau regulile care în alte þãri formeazã codul constitu- Indiferent de funcþii sau atribuþii, indiferent dacã sunt aleºi
þional, nu sunt sursa, ci consecinþa drepturilor individuale, aºa sau numiþi, dacã sunt guvernanþi sau guvernaþi, toþi cetãþenii
cum sunt ele definite în justiþie, astfel încât Constituþia sã fie trebuie sã respecte legea. Cum consecinþele respectãrii legii de
rezultatul legilor þãrii“. cãtre persoanele cu putere de decizie afecteazã întreaga socie-
tate sau un numãr mare de cetãþeni, s-au introdus douã princi-
a) Prevalenþa legii pii care sã asigure egalitatea tuturor în faþa legii:
Dincolo de lege începe Tirania — spunea John Locke – responsabilitatea guvernamentalã;
(1690). Este o idee preluatã din „Magna Carta“ (1215), care re- – justiþia politicã.
apare constant în Constituþia americanã, în Declaraþia Univer- Ambele sunt concepute ca o contrapondere a puterii sau ca
salã a Drepturilor Omului (1949), în toatã legislaþia naþionalã principii ale unui sistem de control public al puterii.

38 39
În ce priveºte responsabilitatea guvernamentalã, aceasta – instituirea infracþiunii politice ºi a procedurii de sancþio-
comportã trei aspecte particulare: nare; spre deosebire de delictul comun care lezeazã doar inte-
• Responsabilitatea juridicã, respectiv obligativitatea tuturor resele unor persoane sau instituþii, delictul politic este infracþi-
titularilor de funcþii oficiale (elective sau nu), de a rãspunde, unea consideratã extrem de periculoasã pentru stat (ex. cazuri-
dacã se solicitã acest lucru, în faþa tribunalelor. Cu alte cuvinte, le de trãdare a intereselor naþionale sau tentativele de destabili-
justiþia are dreptul sã cearã socotealã, la solicitarea cetãþenilor, zare a ordinii publice prin acþiuni violente), astfel încât execu-
oricãrei persoane care ocupã vremelnic o funcþie publicã, în le- tivul poate cere intervenþia excepþionalã a justiþiei; în aceste si-
gãturã cu legalitatea acþiunilor sale. tuaþii extreme, justiþia politicã devine un instrument al puterii.
• Responsabilitatea politicã, respectiv obligaþia puterii exe- O situaþie particularã, prin amploarea consecinþelor ºi prin
cutive de a da socotealã parlamentului asupra rezultatelor gu- prejudiciile aduse democraþiei, o reprezintã corupþia politicã.
vernãrii ºi de a justifica deciziile luate. Spre deosebire de res- Nu este vorba aici de simple delicte electorale sau de situaþiile
ponsabilitatea juridicã, care este bine structuratã (este posibilã de manipulare mediaticã, ci de „exploatarea unei funcþii pu-
trimiterea efectivã ºi imediatã în faþa justiþiei a persoanelor in- blice în scopul îmbogãþirii personale“ (Charvin). Cazurile foarte
criminate), responsabilitatea politicã este mai complexã. Ad- frecvente, cunoscute de obicei în urma unor scandaluri publi-
ministraþia publicã, armata, poliþia ºi serviciile de securitate ce, riscã sã compromitã însãºi credibilitatea democraþiei ºi a
sunt responsabile în faþa ºefului executivului de care aparþin, instituþiilor sale.
membru în guvern. Acesta, la rândul sãu, rãspunde în faþa par- Unele condiþii favorizeazã în mod direct corupþia politicã:
lamentului (singurul care face obiectul sufragiului universal) – remunerarea funcþionarilor ºi a responsabililor publici este
care, la rândul sãu, rãspunde în faþa poporului prin mecanismul insuficientã;
electoral. Aceastã cale indirectã face ca responsabilitatea poli- – constituirea sectorului privat depinde în mod discreþionar
ticã sã fie exercitatã pe termen lung, ceea ce poate amâna sanc- de decizii personale ale funcþionarilor publici;
þionarea promptã a celor vinovaþi de ilegalitãþi ºi abuzuri. În – sancþiunile aplicate în cazurile identificate sunt slabe sau
plus, incriminarea politicã este transferatã în lupta electoralã, insuficiente.
unde orice membru al unui partid poate beneficia de solidari-
tatea partinicã a colegilor, ceea ce diminueazã capacitatea ope- c) Autonomia justiþiei
raþionalã a responsabilitãþii politice. Aristotel spunea cã o guvernare este bunã doar atunci când
• Responsabilitatea financiarã limiteazã acþiunea de folosire instituie „supremaþia legilor, nu a oamenilor“. În acest sens,
a bugetului doar în limitele ºi în condiþiile aprobate de parla- Aristotel împãrþea ºtiinþa politicã în douã ramuri, ºtiinþa legis-
ment. lativã ºi politica sau ºtiinþa acþiunii. Aceastã idee a dublei ipos-
În ce priveºte justiþia politicã, termen încã foarte controver- taze a omului, autor ºi executor al legilor, este la originea prin-
sat (Lysons), este vorba de douã aspecte: cipiului separãrii puterilor, enunþat cu claritate de Montes-
– instituirea unei contraputeri, care sã limiteze puterea exe- quieu în sec. XVIII.
cutivã ºi cea legislativã (ex. responsabilitatea penalã a membri- Evoluþia democraþiei a consfinþit principiul separãrii puteri-
lor executivului sau posibilitatea ridicãrii imunitãþii parlamen- lor, conform cãruia guvernarea presupune de fapt trei direcþii
tare); de acþiune:

40 41
– puterea executivã (sau Guvernul ºi reprezentanþii sãi lo- cutive. În S.U.A., separaþia puterilor se realizeazã într-o manierã
cali), formatã din autoritãþi publice numite; executivul elabo- radicalã, diversele componente ale guvernãrii fiind executate
reazã ºi pune în aplicare politicile; de grupuri de persoane diferite, fãrã sã fie posibil ca o persoanã
– puterea legislativã (parlamentul sau adunarea parlamen- sã fie membrã în diverse componente ale guvernãrii în acelaºi
tarã), care elaboreazã legi ºi controleazã executivul; membrii timp. Spre deosebire de S.U.A., unde preºedinþia ºi congresul
legislativului sunt aleºi ºi dau socotealã în faþa electoratului ºi sunt complet separate, în majoritatea þãrilor europene funcþio-
a opiniei publice; neazã sistemul parlament + cabinet, unde executivul ºi legisla-
– puterea juridicã (tribunalele) urmãreºte aplicarea corectã tivul fuzioneazã la vârf (miniºtrii pot fi membri ai parlamentu-
a legilor ºi intervine pentru a identifica ºi condamna cazurile lui ºi invers). Cazul extrem este în Marea Britanie, unde existã
de infracþiune. o funcþie oficialã, Lordul Cancelar, care este membru în toate
Pentru ca orice persoanã, indiferent de funcþie sau poziþie cele trei puteri în acelaºi timp (legislativ, executiv ºi judiciar).
politicã, sã poatã rãspunde în faþa legii, regimurile democratice • Regimurile prezidenþiale presupun separarea netã a puteri-
garanteazã autonomia justiþiei. Aceastã autonomie rezultã din lor, fãrã nici o interferenþã între ele. Fiecare putere este aleasã
separarea puterilor (cel care judecã este independent de cel separat (preºedintele ºi legislativul), iar executivul este numit
care face legile ºi de cel care le aplicã) ºi din garantarea consti- direct de preºedinte, fãrã controlul parlamentului. Guvernul nu
tuþionalã a autonomiei juridice. În acest sens, articolul 1 al poate fi rãsturnat prin cenzurã parlamentarã, dar nici legisla-
„Principiilor fundamentale ale puterii judiciare“ (O.N.U.) sti- tivul nu poate fi dizolvat de preºedinte. Alegerea directã prin
puleazã clar c㠄independenþa puterii judiciare trebuie garantatã sufragiu universal atât a preºedintelui, cât ºi a parlamentului le
de toate statele ºi consacratã de Constituþie ºi legislaþiile naþio- conferã ambelor o legitimitate puternicã. În practicã, preºedin-
nale“. tele dispune de dreptul de veto legislativ, iar parlamentul este
Deºi separarea puterilor este o caracteristicã definitorie a consultat asupra numirilor în guvern.
oricãrei guvernãri democratice, existã o mare varietate de situ- • Regimurile mixte sunt caracterizate prin existenþa unui pre-
aþii în funcþie de forma de guvernare: ºedinte ales prin sufragiu universal ºi a unui guvern responsa-
• Regimurile parlamentare comportã un executiv dualist (un bil în faþa parlamentului ales tot prin alegeri generale (este ºi
ºef al statului ºi un ºef al guvernului) ºi responsabilitatea poli- cazul României). Aceste regimuri semi-prezidenþiale (Austria,
ticã a executivului (guvernul) în faþa legislativului (parlamen- Irlanda, Islanda) conferã preºedintelui douã funcþii majore: de
tul). ªeful guvernului este responsabil în faþa parlamentului ºi reprezentare ºi de mediere între diversele centre de decizie, astfel
este numit printr-o întreagã procedurã de control: prezentarea încât sã se respecte prevederile constituþionale. Aceste douã
unui program de guvernare, audieri în comisiile de specialitate, funcþii se regãsesc ºi în Constituþia României (vezi Anexa I).
interpelãri. În caz de dezacord, guvernul poate lua decizia
chestionãrii încrederii, iar parlamentul poate prezenta o moþiu- Bibliografie
ne de cenzurã. În unele þãri, îndeosebi în monarhiile parlamen- ANDREWS, W. G. Constitution and Constitutionalism,
tare (Marea Britanie, Belgia, Spania, Olanda), în Germania, Princeton, N. J., Van Nostrand, 1968.
Franþa ºi Italia, existã un sistem dualist al executivului: un ºef BASTID, P. La Justice politique, Paris, PUF, 1982.
al statului (monarh, preºedinte, cancelar) ºi un prim ministru. BEETHAM, D.; BOYLE, K. Démocratie. Questions et ré-
În aceste cazuri, ºeful statului are foarte puþine puteri exe- ponses. Paris, UNESCO, 1995.

42 43
CHARVIN, R. De la responsabilité pénale des ministres en rioare ºi superioare oricãrei legislaþii, ceea ce face ca acþiunea
régime parlementaire français, Paris, Dalloz, 1968. Statului sã fie limitatã în raport cu drepturile omului. Mai pre-
DICEY, A. V. Introduction to the Study of the Law of the cis, nici o normã juridicã sau putere executivã nu poate priva o
Constitution, London, ECS, 1959. persoanã de drepturile sale naturale. Mai mult chiar, conform
GWYN, W. B. The Meaning of the Separation of Powers, postulatului drepturilor naturale, legile trebuie sã existe pentru
New Orleans, Tulane University Press, 1965. a consacra ºi a proteja, sub ameninþarea sancþiunilor, drepturile
LYSONS, D. Ethics and the Rule of Law, Cambridge, Cam- fundamentale cu care fiinþa umanã este înzestratã.
bridge University Press, 1984. În aceastã viziune liberalã, ale cãrei origini le gãsim la sto-
MARCH, J, Decisions and Organizations, Oxford, Basil ici ºi la Aristotel („Etica Nicomahicã“, cartea a V-a), la Hobbes
Blackwell, 1988. ºi Locke, la Rousseau ºi Hegel, drepturile omului rezultã dintr-o
PADIOLEAU, J. L’Etat au concret, Paris, PUF, 1982. suitã de atribute sau valori perene ale fiinþei umane, precum li-
The Rule of Law in a Free Society, Geneva, International bertatea, dreptatea, egalitatea (vom reveni asupra acestora în
Commission of Jurists, 1960. capitolul „Valorile democraþiei“).
UNGER, R. M. Law in Modern Society, New York, Free Drepturile rezultã dintr-o combinaþie a acestor atribute spe-
Press, 1976. cific umane pe care teoria politicã modernã (începând cu Hob-
VILE, M. J. C. Constitutionalism and the Separation of bes) le considerã drept piatra de temelie a statului liberal ºi a
Powers, Oxford, Oxford University Press, 1967. guvernãrii constituþionale. În acest sens, drepturile omului sunt
mai degrabã un cod normativ, decât un concept cu un conþinut
ºi definiþii precise. Aºa cum spune Freeden (1998, p. 34), con-
ceptul respectiv se preteazã mai degrabã la o definiþie prescrip-
Modulul 7. Drepturile omului tivã, decât la una descriptivã: „De aceea, un drept al omului
este o formulã conceptualã, exprimatã în formã lingvisticã, ce
Sintagma „drepturile omului“ pleacã de la sensul restrâns al acordã prioritate anumitor atribute umane sau sociale conside-
cuvântului „drept“; el desemneazã capacitatea unei persoane rate esenþiale pentru funcþionarea deplinã a fiinþei umane; ºi
de a face sau a nu face ceva, de a fi „îndrituit㓠sã aibã o anu- care e destinatã sã serveascã ca ambalaj protector pentru aceste
mitã conduitã. Este un sens normativ, spre deosebire de sensul atribute; ºi recurge la o acþiune deliberatã pentru asigurarea
juridic propriu-zis, dupã care dreptul reprezintã ansamblul le- unei astfel de protecþii“.
gilor sau al codurilor juridice. În limbaj juridic, acest sens res- Fiind un concept prescriptiv, un sistem de protecþie, mobili-
trâns este numit drept subiectiv. zare ºi legitimare a caracteristicilor fundamentale ale fiinþei
Teoria drepturilor fundamentale ale omului se bazeazã pe umane, drepturile omului au devenit un pilier important al ac-
acest sens restrâns al dreptului subiectiv. Ea pleacã de la pre- þiunii politice. Utilizarea acestui concept în planul politicului
misa cã, indiferent de originea sa, de situaþia economicã sau de s-a fãcut îndeosebi cu ajutorul declaraþiilor privind drepturile
mediul sãu cultural ºi social, omul este deþinãtorul unor drep- omului. În momentul în care statele au optat pentru un regim
turi inerente condiþiei sale. Orice atingere sau îngrãdire a aces- liberal, ele ºi-au asumat de facto respectarea drepturilor omu-
tor drepturi naturale ale omului riscã sã afecteze sau sã com- lui. De jure, exprimarea formalã a acestui angajament se face
promitã însãºi esenþa fiinþei umane. Aceste drepturi sunt ante- prin adoptarea la cel mai înalt nivel politic a „Declaraþiilor pri-

44 45
vind drepturile omului“ (în diversele lor versiuni istorice). Prin beri ºi egali în drepturi“ (art. 1). Pentru prima datã, sunt garan-
intermediul „Declaraþiei“, dreptul natural devine o lege scrisã tate explicit o serie de drepturi fundamentale, precum dreptul
sau o lege pozitivã. la libertate, proprietate ºi opinie, libertatea presei ºi a conºtiin-
La rândul lor, constituþiile naþionale ºi legile specializate au þei, egalitatea în faþa legii. Versiunea legislativã a principiilor
operaþinalizat de o manierã explicitã principiul drepturilor na- „Declaraþiei“ sunt cuprinse într-o anexã cu valoare normativã,
turale. intitulat㠄Dispoziþii fundamentale garantate de Constituþie“.
Primele momente ale codificãrii drepturilor omului au fost: • „Declaraþia universalã a drepturilor omului“ a fost adop-
• „Magna Carta“ (1215), un act constituþional edictat în ur- tatã de O.N.U. în 1948 ºi reprezintã cel mai important instru-
ma înþelegerii între regele englez Ioan fãrã de Þarã ºi baronii ment de protecþie internaþionalã a drepturilor omului. Spre de-
rebeli exilaþi în Franþa. Pentru prima datã apar aici statuate osebire de documentele legislative elaborate de parlamentul
douã principii ale drepturilor omului, respectiv principiul lega- britanic sau de documentele politice consecutive Revoluþiei
litãþii ºi interzicerea arestãrii arbitrare. Franceze ºi Revoluþiei Americane, Declaraþia universalã are un
• „The Petition of Rights“ (1628), un document adoptat de dublu avantaj. Pe de o parte, ea considerã cã drepturile se apli-
Parlamentul englez, în care se proclamã inviolabilitatea domi- cã pentru orice persoanã umanã, indiferent de locul de reºedin-
ciliului ºi obligativitatea legalitãþii în aplicarea de noi taxe. þã. Ele sunt valabile pentru toþi indivizii, fãrã nici o discrimina-
• „Habeas Corpus Act“ (1679), document legislativ al Par- re geograficã, politicã, economicã, etnicã, religioasã, lingvis-
lamentului englez, prin care se solicitã Curþii de Justiþie sã ve- ticã sau culturalã. Pe de altã parte, drepturile omului sunt indi-
rifice obligatoriu legalitatea detenþiei, pentru a evita orice abuz. vizibile, în sensul cã formeazã un cod unitar care trebuie apli-
• „The English Bill of Rights“ (1689), care se opune pedep- cat ca atare, în integralitatea sa. Aceasta înseamnã cã nimeni
selor corporale exagerate ºi inutile, cerând utilizarea unor nor- nu are latitudinea de a alege unul sau altul dintre drepturi, sã le
me de drept. aplice discriminatoriu sau în diferite grade de realizare. Codul
• „Declaraþia de independenþ㓠a Statelor Unite ale Ameri- drepturilor omului are propria sa raþionalitate, care este datã de
cii (1776), evocã explicit principiul dreptului natural: „Decla- un ansamblu de drepturi naturale ce definesc atributele esen-
raþia considerã ca o realitate evidentã de la sine faptul cã oa- þiale ale fiinþei umane.
menii se nasc egali; Creatorul lor îi investeºte cu anumite drep- Spre deosebire de declaraþiile naþionale precedente, care
turi inalienabile, printre care dreptul la viaþã, libertate ºi feri- aveau o putere legislativã intrinsecã, Declaraþia universalã nu
cire“. În 1787 a fost adoptatã Constituþia Americanã care preia are caracter de obligativitate juridicã. Având statutul de Decla-
aceste idei, iar amendamentele la aceastã Constituþie („The raþie O.N.U., acest document nu poate obliga un stat sau altul
American Bill of Rights“, 1791) reprezintã de fapt o versiune sã-l aplice. El are însã o imensã valoare moralã ºi politicã, fiind
a „Declaraþiei drepturilor omului“. susþinut de societatea civilã internaþionalã (Amnesty Interna-
• „Declaraþia drepturilor omului ºi cetãþeanului“ (1789), tional, „Médecins sans frontières“, „Human Rights Watch“
deºi nu a beneficiat de aceeaºi valoare legalã ca textele prece- Miºcarea Pugwash, Organizaþia „Helsinki Watch“ etc.) ºi de
dente, adoptate de instanþe legislative, a avut o importanþã co- sistemul de sancþionare politicã instituit de Naþiunile Unite
vârºitoare pentru istoria modernã. Este un document politic re- (hotãrârile ºi recomandãrile Consiliului de Securitate).
zultat în urma Revoluþiei Franceze, care pune în primul plan „Declaraþia“ cuprinde drepturile civile ºi politice conven-
drepturile naturale ale omului: „Oamenii se nasc ºi rãmân li- þionale recunoscute de societatea occidentalã: viaþã, libertate,

46 47
securitate a persoanei, egalitate a demnitãþii, aplicare egalã a – dreptul la libertatea reuniunii ºi de asociere, inclusiv dreptul
procedurilor legale, libertatea opiniei, a expresiei, a asocierii ºi de a adera la sindicate,
a reprezentãrii. În plus, „Declaraþia“ conþine ºi drepturi speci- – dreptul de a se cãsãtori ºi a fonda o familie,
fice problemelor societãþii moderne (vezi în acest sens textul – egalitatea în drepturi ºi obligaþii a celor doi soþi,
integral al „Declaraþiei“ în anexa la curs): protecþia împotriva – dreptul la respectul bunurilor proprii,
torturii ºi sadismului, împotriva pedepselor inumane ºi degra- – dreptul la educaþie,
dante, libertatea de a beneficia de protecþie ºi azil în cazul per- – drepturile electorale,
secuþiei. – dreptul de liberã circulaþie ºi libertatea de a-ºi alege locul
Alãturi de aceste drepturi civile ºi politice, „Declaraþia“ in- de rezidenþã,
clude a doua generaþie de drepturi, legate de problematica so- – dreptul de a pãrãsi oricând orice þarã, inclusiv propria þarã.
cietãþii industrializate, respectiv drepturile economice, sociale În plus, sunt incluse o serie de drepturi care decurg din in-
ºi culturale: dreptul la hranã, dreptul de a dispune de îmbrãcã- terdicþii faþã de:
minte, de locuinþã, de sãnãtate, de securitate socialã, dreptul de – torturã ºi tratamentul inuman sau degradant,
a munci, de a fi remunerat corect ºi avantajos, dreptul la odih- – pedeapsa cu moartea,
nã ºi timp liber, de asociere în uniuni comerciale, dreptul la – sclavajul, servitudinea ºi munca forþatã,
educaþie. – retroactivitatea legilor penale,
– discriminarea în aplicarea drepturilor ºi libertãþilor garan-
• „Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului“ este un tra-
tate de „Convenþie“,
tat adoptat în 1950 de þãrile membre ale Consiliului Europei.
– expulzarea propriilor cetãþeni de cãtre un stat,
Spre deosebire de „Declaraþia O.N.U.“, „Convenþia Europea-
– expulzarea colectivã a strãinilor.
n㓠prevede obligativitatea statelor semnatare de a respecta
Ulterior, sistemul protecþiei internaþionale a drepturilor
drepturile omului ºi instituie chiar un tribunal supranaþional omului a fost completat cu o serie de documente specializate:
(Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, cu sediul la Stras- – Convenþia O.N.U. privind Drepturile Femeilor (1953),
burg), care protejeazã individul împotriva statului de care apar- – Convenþia Socialã Europeanã (1961, Consiliul Europei),
þine. Mai mult, „Convenþia European㓠obligã guvernele state- – Convenþia O.N.U. privind Drepturile Civile ºi Politice
lor membre sã întreprindã reforme instituþionale ºi juridice, astfel (1966),
încât legislaþia naþionalã sã nu fie în contradicþie cu dispoziþiile – Convenþia O.N.U. privind Drepturile Economice, Sociale
„Convenþiei“. ºi Culturale (1966),
În mod concret, „Convenþia“ se referã la acelaºi corp co- – Convenþia O.N.U. privind Eliminarea Discriminãrii Rasi-
mun de drepturi civile ºi politice incluse în „Declaraþia univer- ale (1966),
salã“: – Convenþia O.N.U. privind Discriminarea Femeilor (1979),
– dreptul la viaþã, – Convenþia O.N.U. privind Drepturile Copilului (1989),
– dreptul la libertate ºi securitatea persoanei, – Convenþia Cadru pentru Protecþia Minoritãþilor Naþionale
– dreptul la o judecatã echitabilã sub aspect civil ºi penal, (1995, Consiliul Europei).
– dreptul la respectul vieþii private ºi familiale, a domiciliu-
lui ºi a corespondenþei, Bibliografie
– dreptul la libertatea expresiei (inclusiv libertatea presei), BURDEAU, G. Les libertés publiques, Paris, Colin, 1966.

48 49
CAMPBELL, T. et al. Human Rights: From Rhetoric to Reality, III
Oxford, Blackwell, 1986.
COLLIARD, C. A. Libertés publiques, Paris, PUF, 1998. VALORILE DEMOCRATICE
DAVIES, P. (ed.) Human Rights, London, Routledge, 1988.
DONNELY, J. The Concept of Human Rights, London, Cromm
Helm, 1985.
FINNIS, J. Natural Law and Natural Rights, Oxford, Oxford
University Press, 1980.
FLATHMAN, R. E. The Practice of Rights, Cambridge, Cam-
bridge Univerity Press, 1976.
FREEDEN, M. Human Rights, Chicago, Univeristy of Chi-
cago Press, 1982.
GEWIRTH, A. Human Rights, Chicago, University of Chi- Ca ideal sau proiect uman, democraþia presupune un sistem
cago Press, 1982. de valori fundamentale: egalitatea, libertatea, dreptatea, tole-
KAMENKA, E; TAY, A. (ed.) Human Rights, London, ranþa ºi diversitatea. Aceste valori constituie, în ansamblul lor,
Edward Arnold, 1978. un cod moral al democraþiei de care trebuie sã þinã seama atât
MACFARLANE, L. J. The Theory and Practice of Human politicile, legislaþia ºi reglementãrile oficiale, cât ºi conduitele
spontane din relaþiile cotidiene.
Rights, Hounslow, Temple Smith, 1985.
Dupã studierea celor cinci module care compun aceastã
MILNE, A. J. M. Human Rights and Human Diversity, Lon-
unitate tematicã, studentul va trebui sã dovedeascã, cu ajutorul
don, Macmillan, 1986
probelor de autoevaluare, stãpânirea urmãtoarelor conþinuturi:
NICKEL, J.W. Making Sense of Human Rights, Berkeley, – tipuri de egalitate;
Univerity of California Press, 1987. – egalitatea persoanelor ºi inegalitãþile sociale;
PELLOUX, R. (dir.) Essais sur les droits de l’homme en – egalitatea ºanselor;
Europe, Torino, 1961. – echitatea;
* * * Philosophical Foudations of Human Rights, Paris, – sensul moral ºi politic al libertãþii;
UNESCO, 1986. – ipostazele libertãþii în viaþa publicã;
RICHTER, M. Natural Rights, London, Allen and Unwin, – libertatea ºi autoritatea;
1952. – sfera publicã ºi viaþa privatã;
SHAPIRO, I. The Evolution of Rights in Liberal Theory, – libertatea ºi coeziunea socialã;
Cambridge, Cambridge University Press, 1986. – libertãþile individuale ºi libertãþile colective;
SUMNER, L.W. The Moral Foundation of Rights, Oxford, – dreptatea ca ideal, virtute personalã ºi stare socialã;
Oxford University Press, 1989. – tipuri de dreptate;
VINCENT, R. J. Human Rights and International Relations, – atributele dreptãþii;
Cambridge, Cambridge University Press, 1986. – diferenþele dintre moralã ºi drept;
WALDRON, J. (ed.) Theories of Rights, Oxford, Oxford – sentimentul dreptãþii ºi judecata de valoare;
University Press, 1984. – conceptul de toleranþã ºi evoluþia lui;

50 51
– toleranþa pasivã ºi toleranþa activã; zã, o aspiraþie sau un ideal („mai multã egalitate“), decât o re-
– toleranþa ºi dreptul natural; alitate cotidianã. Este sensul înscris în „Declaraþia universalã a
– caracteristicile toleranþei ca atitudine socialã; drepturilor omului“, conform cãreia toþi cetãþenii au drepturi ºi
– comportamentul prosocial; obligaþii civice egale.
– interpsihologia ºi toleranþa; • Egalitatea realã sau materialã, dupã care doi indivizi ar fi
– empatia ºi simpatia; identici din punctul de vedere al competenþelor, averii, puterii
– relaþia dintre egalitate ºi diversitate; sau consumului. Acest sens se referã la modul de distribuþie a
– diversitatea în naturã ºi culturã; bunurilor, unde aspiraþia spre egalitate nu a fost posibilã decât
– unitatea în diversitate; în planul utopiei (vezi eºecul egalizãrii forþate în regimurile
– relaþia dintre culturã ºi civilizaþie;
comuniste). De fapt, aceastã aspiraþie nerealistã la egalitate ab-
– diversitatea ºi identificarea culturalã;
solutã nu face decât sã amplifice inegalitãþile. Pe de o parte,
– identitãþile individuale ºi identitãþile colective;
oamenii sunt atât de diverºi din punctul de vedere al condiþiilor
– politicile de asimilare;
– pluralismul ºi diversitatea; de viaþã, al nevoilor ºi posibilitãþilor, încât orice tentativã de
– formele pluralismului în societãþile multiculturale. distribuire identicã a resurselor nu face decât sã mãreascã ine-
galitatea ºi sã îndepãrteze ºi mai mult idealul egalitãþii în drep-
turi politice. Pe de altã parte, democraþia nu este posibilã fãrã
un anumit nivel al egalitãþii economice ºi sociale. Fãrã satisfa-
Modulul 8. Egalitatea cerea unor standarde minime ale condiþiilor de trai, cetãþenii
sunt excluºi din viaþa publicã, ceea ce afecteazã nu numai co-
În matematicã ºi logicã, egalitatea se referã la caracteristi- eziunea socialã, dar chiar ºi principiul egalitãþii politice care
cile care se pot înlocui reciproc (ex. simetria termenilor unei este la baza democraþiei.
ecuaþii, analogia logicã a douã clase care se conþin reciproc sau Cu alte cuvinte, distincþia dintre ideal ºi realitate, dintre ega-
identitatea a douã concepte care au aceeaºi extensie seman- litatea politicã ºi egalitatea social-economicã, este doar relati-
ticã). vã. Realizarea sufragiului universal ºi a egalitãþii în faþa legii
Din punct de vedere politic ºi moral, existã douã tipuri de (principalele criterii ale egalitãþii politice) este efemerã în con-
egalitate: diþiile în care o mare parte a populaþiei nu are acces la infor-
• Egalitatea formalã sau de drept, conform cãreia legile tre- maþie, la decizie sau la consum. În acest fel, inegalitatea ºi
buie sã se aplice la fel pentru toþi cetãþenii, pe de o parte, ºi toþi marginalizarea social-economicã devin, în ultimã instanþã, o
cetãþenii se bucurã de aceleaºi drepturi, pe de alta. Conform formã de inegalitate politicã.
dreptului natural1, oamenii sunt egali de la naturã astfel încât Rezultã de aici cã, de fapt, democraþia presupune patru for-
puterea are obligaþia moralã sã asigure un tratament politic me de egalitate:
egal. În acest sens, egalitatea este mai degrabã o valoare difu- • egalitatea politic㠖 toþi cetãþenii adulþi au drepturi politi-
1
ce egale (ex. dreptul de a vota ºi de a fi ales);
Din punct de vedere juridic, dreptul natural este implicit naturii umane,
indiferent de orice legislaþie, spre deosebire de dreptul pozitiv, care rezult㠕 egalitatea juridic㠖 toþi cetãþenii sunt egali în faþa legii
din legi scrise, create de oameni. (ideea centralã a guvernãrii constituþionale);

52 53
• egalitatea social㠖 nici o persoanã sau grup social nu tre- b) Egalitatea ºanselor
buie sã deþinã privilegii sau sã fie sancþionatã prin lege datoritã Datã fiind relativitatea egalitãþii persoanelor, problema care
apartenenþei la o clasã socialã sau partid politic; se pune în cazul regimurilor democratice este de a asigura de
• egalitatea economic㠖 toþi cetãþenii au dreptul la un mi- fapt o egalitate a ºanselor. Acest principiu presupune asigura-
nimum de condiþii de trai, necesare nu doar pentru satisfacerea rea unor condiþii sociale ºi politice care sã permitã fiecãruia
nevoilor imediate, dar ºi pentru accesul la viaþa civicã. dezvoltarea darurilor sale naturale. În loc sã se forþeze o distri-
Aceste distincþii ne sugereazã cã, în aplicarea sa concretã, buþie socialã egalã pentru persoane de fapt inegale de la naturã
principiul egalitãþii este susceptibil de interpretãri diferite. Din (principiul dreptãþii comutative), societatea modernã a instituit
acest motiv, s-au introdus trei concepte adiacente care circum- diferenþierea dupã merite („meritocraþia“) sau principiul drep-
scriu sau relativizeazã termenul de egalitate. Este vorba de ega- tãþii distributive. Conform acestui principiu, devenit criteriu de
litatea persoanelor, egalitatea ºanselor ºi echitatea. guvernare în societãþile liberale, este inechitabil ºi ineficient sã
forþãm nivelarea societãþii în condiþiile în care atât oamenii cât
a) Egalitatea persoanelor ºi condiþiile de viaþã sunt inegale. Dreptatea distributivã presu-
pune cã oamenii inegali de la naturã trebuie sã fie trataþi dife-
Atât în interpretarea sa creºtinã, cât ºi în versiunea laicã, in-
renþiat: prin tipul de activitate, prin funcþii ºi venituri. Pentru a
trodusã de Revoluþia Francezã, egalitatea oamenilor înseamnã
evita fatalitatea reproducerii sociale (cei bogaþi devin ºi mai
egalitatea în drepturi. Fie cã se invocã principiul unicitãþii
bogaþi, iar cei sãraci sunt condamnaþi sã rãmânã sãraci ºi în ge-
(toate fiinþele umane au aceeaºi demnitate, fiind create de ace-
neraþiile urmãtoare), democraþiile încearcã sã favorizeze mobi-
laºi Dumnezeu), fie cã se aduce argumentul justiþiei umane,
litatea socialã (promovarea în funcþie de competenþe), prin ins-
egalitatea înseamnã de fapt participare egalã la demnitatea truire sau structuri compensatorii pentru persoanele în dificul-
umanã. Aceasta nu presupune cã oamenii sunt egali din toate tate (persoanele defavorizate, ºomerii pe termen lung, familiile
punctele de vedere, ci doar faptul cã societatea trebuie astfel fãrã adãpost, emigranþii, persoanele care trãiesc sub nivelul sã-
organizatã ºi condusã încât sã nu împiedice, pe criterii artifi- rãciei). În acest fel, egalitatea ºanselor se exercitã în dublu
ciale (origine socialã, avere, sex, apartenenþã etnicã, credinþã), sens: pe de o parte, prin încurajarea înzestrãrii naturale a fiecã-
accesul la exercitarea drepturilor cetãþeneºti. ruia, printr-un tratament social ºi cultural diferenþiat; pe de
Definitã astfel, egalitatea persoanelor nu exclude douã for- alta, prin asigurarea unui tratament compensatoriu sau de a
me de inegalitate: doua ºansã pentru cei care, singuri, nu pot sã acceadã la stan-
– inegalitatea naturalã, rezultatã din dotarea diferitã a persoa- dardele minimale de muncã ºi viaþã. Prin protecþie socialã ºi
nelor umane (talente, aptitudini, stare de sãnãtate, inteligenþã, multiplicarea oportunitãþilor de reuºitã individualã, societãþile
moralitate); democratice se strãduiesc sã diminueze atât inegalitãþile natu-
– inegalitatea artificialã, datoritã condiþiilor sociale ºi tra- rale inerente, cât ºi consecinþele nefaste ale competiþiei exage-
tamentului inegal (funcþii, recompense) în funcþie de contribu- rate, ale stratificãrii ºi excluderii sociale.
þia fiecãruia la realizarea bunãstãrii; oamenii nu sunt egali nici
la naºtere (dependenþa de posibilitãþile materiale ale familiei) c) Echitatea
ºi nici în faþa morþii (un copil european are o speranþã de viaþã Prin însãºi natura sa, justiþia este impersonalã. Ea trateazã
de 75 de ani, iar un copil nãscut într-o familie africanã, sub 50 toate persoanele în acelaºi fel, în spiritul ºi litera legii. Dat
de ani). fiind însã inegalitatea naturalã a oamenilor ºi a condiþiilor so-
54 55
ciale, aplicarea strictã a drepturilor poate fi ea însãºi sursã de LE GRAND, J. The Strategy of Equality, London, Allen and
injustiþie: „summum jus, summa injuria“. Ca orice instituþie Unwin, 1982.
creatã de oameni, dreptul este imperfect. Pentru a compensa li- LENSKI, G. Power and Privilege: A Theory of Social Stra-
mitele funcþionale ale justiþiei, democraþia face apel la echi- tification, New York, McGraw-Hill, 1966.
tate, „adevãrata justiþie“ care cere sã se aplice spiritul ºi nu li- NOWAK, J. E.; ROTUNDA, R. D.; NELSON YOUNG, J. Constitu-
tera legilor. În numele unei justiþii ideale, echitatea invocã pre- tional Law, St. Paul, West Publishing, 1986.
valenþa dreptului natural faþã de dreptul pozitiv ºi ne reamin- PASQUIER, C. Introduction à la théorie générale et à la phi-
teºte faptul cã justiþia trateazã cazuri individuale, rezultate din losophie du droit, Neuchâtel, Delachaux, 1962.
circumstanþe extrem de variate. Propunându-ºi sã completeze POLYVOU, P. G. The Equal Protection of the Law, London,
ºi sã umanizeze justiþia, principiul echitãþii þine cont de justiþia Dockworth, 1980.
umanã. Spre deosebire de justiþia instituþionalizatã, reprezen- TUMIN, M. La stratification sociale. Les formes et les fonc-
tatã printr-o femeie legatã la ochi care nu are voie sã vadã per- tions de l’inégalité, Gembloux, Duculot, 1971.
soanele judecate, echitatea dã o ºansã în plus celui care deja WEISS, P. La mobilité sociale, Paris, PUF, 1986.
este defavorizat de la naturã. Este „justiþia temperatã de înþele-
gere“ (Aristotel) care „are milã de cel slab, de vãduve ºi sã-
raci“. Dacã justiþia legatã la ochi nu face apel decât la balanþa
mecanicã, echitatea permite judecãtorului sã ia în consideraþie Modulul 9. Libertatea
circumstanþele atenuante sau agravante ale oricãrei situaþii. În
numele drepturilor omului, codul civil al statelor democratice Problema libertãþii a fost abordatã la trei niveluri diferite.
permite judecarea în funcþie de circumstanþe. Evident, aceasta La primul nivel, cel al limbajului comun, libertatea este o
nu înseamnã anularea tratamentului egal în faþa legii, ci doar caracteristicã a acþiunilor intenþionate. A fi liber, în acest caz,
umanizarea dreptului ºi atenuarea efectelor implacabile ale înseamnã a acþiona conform propriei motivaþii, fãrã o constrân-
inegalitãþilor sociale ºi umane. gere exterioarã. La acest nivel de înþelegere, libertatea este atri-
butul subiectului responsabil, care decide sã acþioneze într-un
Bibliografie anumit fel, în concordanþã cu un proiect sau un anumit scop. În
BERGEL, E. E. Social Stratification, New York, McGraw acest sens praxiologic, libertatea înseamnã în primul rând op-
Hill, 1962. þiuni ºi alegere: a mijloacelor adecvate scopurilor, a strategiei
BLAU, P. Inequality and Heterogeneity, New York, Free eficace, a alternativelor posibile etc.
Press, 1977. În sensul moral ºi politic, cel de al doilea nivel, libertatea
BOUDON, R. L’inégalité des chances, Paris, Hachette, 1985. desemneazã o exigenþã, o valoare, o aspiraþie, deci un nivel do-
BOUDON, R. Tratat de sociologie, Bucureºti, Ed. Huma- rit al conduitei care nu existã încã în realitate. Ca urmare, dis-
nitas, 1992. cursul despre libertate înseamnã aici reflecþia despre condiþiile
DABIN, J. Philosophie de l’ordre juridique positif, Paris, de realizare în viaþa cotidianã, în istorie sau în activitatea insti-
PUF, 1972. tuþionalizatã. Spre deosebire de abordarea pragmaticã, discur-
EASTERLIN, R. A. Birth and Fortune, New York, Basic sul moral ºi politic nu constã în descrierea acþiunilor conside-
Books, 1980. rate libere (intenþionate ºi motivate), ci în identificarea cãilor
GIROD, R. Inégalité, inégalités, Paris, PUF, 1977. de eliberare ºi emancipare. În acest sens, libertatea devine con-
56 57
textualã, astfel încât se vorbeºte mai degrabã de libertãþi: civi- – libertãþile economice, care decurg îndeosebi din regimul
le, politice, economice ºi sociale. Aceste libertãþi nu exprimã proprietãþii: iniþiativa ºi proprietatea particularã sunt riguros
atât libertatea de a face sau a nu face ceva (sensul pragmatic), respectate în societãþile democratice;
cât dreptul de a întreprinde sau nu o acþiune. Pentru a avea o – libertãþile politice, care implicã dreptul de participare la
anumitã conduitã, nu este suficientã intenþia sau motivaþia deciziile colective (dreptul la expresie liberã, asociere, vot
individualã, ci trebuie ca societatea ºi instituþiile sale abilitate etc.); nici o persoanã nu poate fi supusã intimidãrii, hãrþuieli-
sã accepte aceastã acþiune în virtutea unor drepturi sau criterii lor, ºantajului ºi oricãror presiuni care sã afecteze libertãþile
publice. Vorbim în acest caz de libertãþi publice ºi nu doar de politice.
libertate, în general. Exercitarea libertãþilor publice presupune douã condiþii: pe
Cel de al treilea nivel, mai îndepãrtat de contextul nostru, de o parte, acceptarea ideii cã persoana umanã este autonomã,
este sensul ontologic. Libertatea este un mod de a fi astfel încât atât în raport cu ceilalþi, cât ºi în relaþie cu puterea; pe de alta,
demersul pe aceastã temã cautã rãspunsuri la întrebarea: cum instituirea unui sistem de protecþie legalã contra constrângeri-
trebuie construitã realitatea, astfel încât sã ne asigure libertatea lor care ameninþã aceastã autonomie. De fapt, idealul democra-
de acþiune ºi gândire? Sau: cum trebuie sã fie aceastã realitate tic poate fi rezumat ca un proiect de emancipare a persoanei
pentru ca omul sã devinã responsabilul propriilor acte? Cum umane. Toate „Declaraþiile“ asupra drepturilor omului pleacã
trebuie organizatã realitatea astfel încât sã permitã un demers de la postulatul cã oamenii se nasc ºi devin liberi (vezi Modu-
lul 7). Instituþiile politice nu trebuie sã îngrãdeascã aceastã li-
de emancipare moralã ºi publicã?
bertate naturalã a fiinþei umane ci, din contrã, sã o promoveze
Evident, problematica abordatã de acest modul se plaseazã
ºi sã o dezvolte astfel încât libertatea unui individ sã nu res-
la cel de al doilea nivel de interpretare. Spre deosebire de drep-
trângã sau sã ameninþe libertatea altcuiva. Pentru aceasta, cel
tatea absolutã de care vorbesc metafizicienii sau de libertatea
mai bun sistem de protecþie este asocierea tuturor persoanelor
de acþiune din sensul comun, libertatea moralã ºi politicã este la decizia publicã, care este principiul fundamental al demo-
definitã prin enunþuri contextualizate: craþiei. Astfel conceputã, democraþia este un sistem de protec-
– prin definiþia negativã, dupã care libertatea este absenþa þie a libertãþilor care conciliazã ordinea ºi autonomia, solidari-
constrângerii; tatea ºi iniþiativa personalã, libertatea ºi egalitatea.
– prin definiþia la plural, conform cãreia existã tot atâtea li- Spre deosebire de libertatea metafizicã, libertatea civilã
bertãþi câte constrângeri; este sensul folosit de filosofii greci, este o formã concretã de participare la viaþa publicã. Societatea
dupã care a fi liber înseamnã a te bucura de instituþiile „Polis“- democraticã, prin sistemul sãu de protecþie legalã a libertãþilor
ului (omul liber este contrariul sclavului). civile, încearcã sã armonizeze libertatea ºi autoritatea, sfera
De obicei, deºi libertatea este consideratã o valoare indis- publicã ºi viaþa privatã, libertatea ºi coeziunea socialã, libertã-
pensabilã a democraþiei, se foloseºte cu predilecþie pluralul (li- þile individuale ºi cele colective. În ultimã analizã, guvernarea
bertãþile civile sau libertãþile publice) pentru a sugera diver- constituþionalã comportã un echilibru sensibil între aceste co-
sele ipostaze ale libertãþii în viaþa publicã. Avem astfel: ordonate aparent opozabile.
– libertãþi personale, care se bazeazã pe dreptul fiecãrui in-
divid la securitatea propriei persoane, a locuinþei, a corespon- a) Libertatea ºi autoritatea
denþei, pe scurt, dreptul fiecãruia la propria viaþã personalã Sistemul democratic este astfel conceput, încât autoritatea
(„privacy“); ºi libertatea sã se limiteze reciproc. Pe de o parte, autoritatea

58 59
guvernanþilor nu este discreþionarã, astfel încât sã împiedice participare comportã forme de organizare socialã, aºa cum sunt
realizarea practicã a drepturilor ºi libertãþilor personale. Atât comunitãþile, organizaþiile ad-hoc, grupurile de interese sau
prin justiþie, cât ºi prin sistemul electoral sau prin controlul partidele politice. Mai mult chiar, cercetãrile de sociologie po-
exercitat de societatea civilã (forma cea mai bine structuratã de liticã (Street) au demonstrat cã gradul de coeziune socialã este
manifestare a libertãþilor publice), puterea este supusã unui con- direct proporþional cu oportunitãþile de exprimare a libertãþilor
trol permanent. În orice moment, autoritatea trebuie sã dea so- publice.
cotealã pentru actele sale, iar guvernanþii ºtiu cã orice abuz
poate fi sancþionat pe cale legalã sau electoralã. Pe de altã d) Libertãþile individuale ºi libertãþile colective
parte, libertatea individului nu este nelimitatã. Orice persoanã Libertãþile publice sunt libertãþi individuale, dar forma lor
responsabilã pentru conduita sa se autolimiteazã astfel încât li- de manifestare este colectivã. Cu alte cuvinte, deºi evoluþia
bertatea sa sã nu devinã sursã de constrângere în exercitarea li- conceptului ºi analizele teoretice s-au centrat pe libertãþile in-
bertãþilor altor cetãþeni, la fel de liberi ºi autonomi. Cu alte cu- dividuale, în realitate nu existã libertãþi individuale ca atare,
vinte, ordinea socialã se bazeazã pe interdependenþa ºi interac- „pure“ sau extrase din contextul lor, ci doar forme colective de
þiunea libertãþilor individuale, garantate de statul de drept. manifestare. Libertãþile personale nu pot fi disociate de liber-
tãþile politice, sociale ºi economice. Când vorbim de libertãþi
b) Sfera publicã ºi viaþa privatã politice sau civile folosim pluralul tocmai pentru a evoca
Viaþa socialã comportã un spaþiu civic comun, în care coe- aceastã manierã pluralistã ºi colectivã de coexistenþã a libertã-
xistã interesele individuale ºi interesele generale. Instituþiile pu- þilor individuale. Altfel spus, guvernarea constituþionalã garan-
blice trebuie sã apere în acelaºi timp ordinea publicã ºi viaþa teazã libertãþile individuale, dar numai în raport cu libertãþile
personalã a fiecãrui cetãþean. Codul civil prevede cu precizie tuturor cetãþenilor. Libertãþile individuale sunt acceptabile doar
limitele de toleranþã dincolo de care instituþiile publice au dreptul în mãsura în care interacþioneazã ºi sunt coroborate cu libertã-
sã intervinã în viaþa personalã sau în intimitatea unui individ. þile colective.
De regulã, criteriul care permite imixtiunea statului în sfera
privatã este ameninþarea la ordinea publicã ºi constrângerea li- Bibliografie
bertãþilor civile ale altor persoane. BURDEAU, G. Les Libertés publiques, Paris, A. Colin, 1966.
COLLIARD, C. A. Les libertés publiques, Paris, Fayard, 1969.
c) Libertatea ºi coeziunea socialã COMMAGER, H. S. Majority Rule and Minority Rights, New
Viaþa socialã nu se reduce la suma libertãþilor individuale.
York, Smith, 1950.
Societatea nu rezultã din juxtapunerea unor segmente autono-
me ºi egoiste, care beneficiazã de libertãþi, protecþie socialã ºi CORWIN, E. S. Liberty against Government: the Rise,
dreptul la viaþã privatã. Din contrã, societatea democraticã pre- Flowering and Decline of a Famous Judicial Concept, Baton
supune participare, responsabilitate comunã ºi solidaritate. Rouge, Louisiana State University Press, 1978.
Exercitarea drepturilor omului, care sunt drepturi individuale FRIEDRICH, C. J. Limited Government: A Comparison, En-
prin excelenþã, nu înseamnã atomizarea societãþii ºi transfor- glewood Cliffs, Prentice-Hall, 1974.
marea ei într-o masã de indivizi izolaþi. Drepturile omului sunt MILL, J. S. On Liberty, Harmondsworth, Penguin, 1980.
astfel concepute încât punerea lor în aplicare presupune parti- O’HIGGINS, P. Cases and Materials on Civil Liberties,
cipare civicã, deci interes ºi implicare în viaþa publicã. Aceastã London, Sweet and Maxwell, 1980.

60 61
PATEMAN, C. Participation and Democratic Theory, Cam- celor care respectã regulile ºi îºi îndeplinesc riguros îndatoriri-
bridge, Cambridge University Press, 1970. le). Aceste trei sensuri au în comun ideea de rigoare raþionalã,
RIVERO, J. Libertés publiques, Paris, Fayard, 1969. datã de aplicarea consecventã a unor norme, de o stare echita-
STREET, H. Freedom, the Individual and the Law, Har- bilã sau de rectitudinea unei conduite.
mondsworth, Penguin, 1989. La fel ca în matematicã, rectitudinea, rigoarea, echilibrul,
obiectivitatea ºi proporþionalitatea sunt caracteristici valabile
ºi pentru viaþa socialã. Inspirându-se din similitudinea acestor
criterii, Aristotel a identificat trei forme de dreptate, recunos-
Modulul 10. Dreptatea cute ca valabile ºi în dreptul modern: dreptatea comutativã,
dreptatea distributivã ºi dreptatea corectivã.
Dreptatea este un termen revendicat în acelaºi timp de jus- a) Dreptatea comutativã se aplicã în cazul schimburilor ºi
tiþie, moralã ºi politicã. Toate aceste abordãri pleacã de la un a contractelor. Ea presupune egalitatea în drepturi a contrac-
sens comun dupã care dreptatea este situaþia în care sunt res- tanþilor ºi echivalenþa bunurilor schimbate. Este un tip de drep-
pectate drepturile sau regulile. Aceastã accepþiune îºi are ori- tate bazat pe principiul echivalenþei ºi a egalitãþii de statut a
ginea în cuvântul grec „diké“ care desemna în acelaºi timp jus- persoanelor participante.
tiþie, echitate, reparaþie ºi judecatã. b) Dreptatea distributivã rezultã din repartiþia valorilor
Problema dreptãþii apare în momentul în care o persoanã in- sociale ºi a responsabilitãþilor în funcþie de situaþiile-tip ºi de
trã în raport cu o altã persoanã (în acest sens, metafora balanþei ierarhii. Aceastã formã de justiþie este fondatã pe proporþiona-
exprimã perfect principiul dreptãþii ca raport între douã pãrþi). litatea situaþiilor ºi principiul egalitãþii ºanselor (vezi Modulul
În aceastã perspectivã, filosofia politicã s-a concentrat înde- 8). Dat fiind faptul cã oamenii sunt inegali, iar contribuþia lor
lung asupra dilemei dacã omul este „bun“ ca atare sau devine este ºi mai inegalã, este echitabil ºi eficient ca recompensele sã
„rãu“ doar în raport cu semenii sãi. Apariþia proprietãþii ºi ex- fie diferenþiate. În acest fel, dreptatea distributivã instituie o
tinderea nevoilor sociale au dus la instaurarea autoritãþii pacifi- egalitate proporþionalã sau o ecuaþie cu patru termeni: dacã
catoare a statului. Cum statul, la rândul sãu, este format din oa- avem doi candidaþi ºi douã note (recompense), candidatul bun
meni cu aceleaºi interese ºi ambiþii, a fost nevoie de un alt me- va primi nota bunã iar candidatul slab, nota slabã.
diator, care sã limiteze puterea autoritãþilor publice. Aºa au c) Dreptatea corectivã intervine pentru a rectifica o ne-
apãrut guvernarea constituþionalã ºi statul de drept. Ideea de dreptate sau o eroare. Aceastã formã de dreptate „de a doua
dreptate a evoluat astfel de la dreptul celui mai puternic la in- ºans㓠se exprimã prin dreptul de apel contra abuzurilor sau
staurarea puterii dreptului. greºelilor justiþiei, prin recursul la lege împotriva propriilor au-
Dreptatea este legatã de o anumitã ordine socialã, care fi- toritãþi publice (conform principiului statului de drept).
xeazã reguli sau criterii de conduitã, care este creatã ºi exerci- Din aceste trei forme clasice ale dreptãþii decurg trei atribu-
tatã de autoritãþile publice. Aceastã ordine de drept conþine te ale dreptãþii: ideea de egalitate, ideea de merit ºi ideea de
propriile mijloace de constrângere care forþeazã respectarea re- imparþialitate.
gulilor instituite. Cu alte cuvinte, dreptatea are în vedere egalitatea în drep-
Astfel definitã, dreptatea desemneazã în acelaºi timp un ideal turi a tuturor persoanelor. Aceastã egalitate nu reproduce ine-
universal (corolar al egalitãþii), o stare de fapt (o anumitã or- galitãþile naturale ale oamenilor, printr-un tratament de omoge-
dine socialã apãratã de justiþie) ºi o virtute personalã (calitatea nizare forþatã. Mai degrabã, prin diferenþierea recompenselor

62 63
sociale în funcþie de merite ºi contribuþii, se asigurã o egalitate coroboratã cu „philia“ (sentimentul de bunãvoinþã reciprocã
de ºanse mai realistã ºi mai eficace decât nivelarea ºi egalitatea între persoane). Dreptatea instituie o mãsurã comunã (legea),
impusã. În sfârºit, dreptatea presupune egalitatea tuturor cetã- iar caritatea inspirã înþelegerea individualã a situaþiilor.
þenilor în faþa legii, ceea ce permite intervenþia dreptãþii corec- Ca ideal ºi aspiraþie universalã, dreptatea este în raport
tive ca mecanism de descurajare a abuzurilor ºi nedreptãþilor. strâns cu dreptul natural. În momentul în care relaþiile dintre
Deºi apropiate, morala ºi dreptul au viziuni diferite asupra oameni au început sã fie reglementate de o instituþie speciali-
dreptãþii: zatã (justiþia), raporturile de forþã au fost înlocuite cu raportul
– morala depãºeºte cadrul social (ea se aplicã la individ sau de drept. Aceastã instituþionalizare a dreptãþii nu trebuie sã se
la relaþiile omului cu Dumnezeu ); facã prin ignorarea fondului moral propriu-zis. Codificarea
– morala ia în considerare atât actele propriu-zise, cât ºi in- dreptãþii în raport cu o anumitã ordine socialã nu trebuie sã ne
tenþiile ºi dorinþele, chiar ºi cele ascunse; facã sã uitãm esenþa sa, care þine de un proiect uman ºi de o
– morala se adreseazã doar persoanelor fizice, singurele do- valoare perenã a omenirii.
tate cu conºtiinþã, pe când dreptul ia în considerare ºi grupurile
ºi comunitãþile sociale; Bibliografie
– cu excepþia moralei pozitive inspirate de cuvântul revelat ARISTOTEL, Etica nicomahicã, Bucureºti, Editura ªtiinþificã
(comandamentele biblice), sursa moralei este în interior, în ºi Enciclopedicã, 1988.
conºtiinþa individualã a fiecãruia; din contrã, regulile dreptului CHARVIN, R. Justice et politique. Evolution de leurs rap-
sunt impuse din exterior, în urma unor convenþii sociale; ports, Paris, Colin, 1968.
– morala nu opereazã cu constrângeri directe sau sancþiuni DWORKIN, R. M. Taking Rights Seriously, London,
propriu-zise; execuþia forþatã a unui precept moral ar elimina Duckworth, 1978.
tocmai ceea ce este mai important, anume caracterul conºtient HOBHOUSE, I. T. The Elements of Social Justice, London,
ºi asumat al actelor morale. Allen and Unwin, 1977.
Dreptatea este o valoare complexã, care nu poate fi definitã JANKELEVITCH, V. Traité des vertus, Paris, Bordas, 1949.
doar prin mijloacele dreptului pozitiv. Judecata privind justiþia KIRCHHEIMER, O. Political Justice. The Use of Legal Proce-
sau injustiþia unei situaþii nu relevã doar de procedura judicia- dure for Political Ends, Princeton, N. J., Princeton University
rã ca atare. Dincolo de relaþia juridicã, care stabileºte vinovãþia Press, 1980.
sau nevinovãþia în raport cu anumite acte sau intenþii, dreptatea PLAMENATZ, J. Man and Society, London, Longman, 1990.
implicã relaþii extralegale, fenomene de conºtiinþã individualã RAWLES, J. Theory of Justice, Oxford, Oxford University
sau opinia publicã. Altfel spus, dreptatea presupune o judecatã Press, 1972.
de valoare care depãºeºte evident posibilitãþile ºi obiectivele RODEWALD, C. (ed.) Democracy, Ideas and Realities,
dreptului pozitiv. În aceastã perspectivã, este injust ºi inaccep- London, Dent, 1991.
tabil ceea ce este inuman, care aduce prejudicii unei categorii SUMNER, L. W. The Moral Foundations of Rights, Oxford,
de fiinþe umane sau care pedepseºte pe nedrept sau dispropor- Oxford University Press, 1989.
þionat.
În acest fel, ca sentiment, dreptatea se confundã cu umanis-
mul, caritatea ºi solidaritatea. De altfel, Aristotel a anticipat
acest raport, afirmând cã dreptatea strict matematicã trebuie

64 65
Modulul 11. Toleranþa expresia scepticismului ºi a relativismului moral sau ontologic.
Este sensul pe care îl dã Locke în „Tratatul asupra toleranþei“
Toleranþa este opusul discriminãrii. Chiar dacã o persoanã, (1685–1686), unde toleranþa exprimã neîncrederea în aprio-
instituþie sau grup social nu este de acord sau are interese con- risme înnãscute, în certitudini ºi repere imuabile. Toleranþa re-
trare comportamentului altor persoane, instituþii sau grupuri flectã astfel conºtiinþa noastrã asupra limitelor umane.
sociale, acestea trebuie admise ca atare. Ele nu trebuie interzi- În sensul modern, toleranþa decurge din drepturile ºi liber-
se, combãtute sau împiedicate sã-ºi exercite dreptul lor natural tãþile garantate de „Declaraþia universalã“. Dat fiind faptul cã
de a exista, care rezultã din diversitatea umanitãþii ºi a vieþii. drepturile ºi libertãþile omului sunt indivizibile, ele au valoare
Toleranþa este în acelaºi timp o valoare sau un ideal ºi o ati- operaþionalã doar ca un cod unitar, inteligibil numai în întregul
tudine socialã. În ambele ipostaze, vorbim de toleranþã pasivã sãu. Ca urmare, toleranþa nu este asociatã doar cu libertatea, ci
atunci când diferenþele nu sunt respinse, ci sunt acceptate sã este un corolar al tuturor drepturilor ºi libertãþilor care definesc
existe de la sine, printr-un comportament de „laisser-faire“. Se condiþia umanã: dreptul la viaþã, la demnitate, proprietate, pro-
vorbeºte de toleranþã activã în cazul în care nu ne mulþumim tecþia legii, tratament echitabil, la libertatea reuniunii ºi a ex-
sã admitem dreptul la diferenþã, ci militãm ºi întreprindem ac- presiei, la diferenþã ºi alteritate, la prezumþia de nevinovãþie, la
þiuni concrete pentru protejarea diferenþelor. azil ºi circulaþie liberã etc.
Termenul de „toleranþ㓠a apãrut în sec. XVI în timpul rãz- Ca atitudine socialã, ca mod de a fi în societate, toleranþa a
boaielor religioase, într-un context de intoleranþã maximã. La fost codificatã prin urmãtoarele caracteristici:
început, el a avut un sens peiorativ, fiind sinonim cu indiferen- – respectul diversitãþii ºi alteritãþii;
þa faþã de dogmele religioase ºi acceptarea ereziilor. Începând – respectul libertãþii de alegere;
cu sec. XVIII, toleranþa a fost opusã fanatismului, fiind consi- – solidaritate;
deratã un atribut al libertãþii de expresie. Fiecare subiect este – dialog social;
liber sã creadã ºi sã facã orice, cu condiþia ca libertatea sa s㠖 responsabilitate comunã;
nu îngrãdeascã sau sã lezeze libertatea altor persoane. Toleran- – capacitatea de a se transpune în situaþia altora (empatia).
þa este deci o valoare care decurge din dreptul fiecãruia de a fi Cercetãrile de psihologie socialã au dezvoltat un întreg
liber, într-o societate permisivã, care oferã oportunitãþi de ma- domeniu de studiu care legitimeazã ºi explicã toleranþa ca ati-
nifestare ºi dezvoltare pentru toþi indivizii ºi grupurile sociale. tudine cotidianã. Trei direcþii de cercetare sunt interesante în
Apelul la convieþuire ºi toleranþã este însã mai vechi. În mod special. Ele încearcã sã explice mecanismele ºi constrân-
creºtinism, el merge pânã la dragostea altruistã faþã de aproa- gerile toleranþei ca fenomen psihosocial. Aceste tendinþe sunt:
pele nostru, exprimatã prin una din cele douã comandamente comportamentul prosocial, interpsihologia ºi empatia/simpa-
esenþiale ale „Noului Testament“: „trateazã-i pe ceilalþi ca pe tia.
tine însuþi“. Sau, în versiunea popularã a enunþului negativ: „sã
nu faci altuia ceea ce þie nu-þi place“ În acest sens, toleranþa a) Comportamentul prosocial
este consecinþa unicitãþii fiecãrei fiinþe umane. Dupã Macauly ºi Berkowitz (1970), comportamentul pro-
În versiunea care a fost instituitã în sec. XVIII (toleranþa social este comportamentul orientat spre consecinþe pozitive,
este consecinþa libertãþii), toleranþa se preta la unele ambigui- astfel încât beneficiazã de aprobarea ºi încurajarea societãþii.
tãþi morale. Plecând de la premisa cã nu existã adevãr absolut Existã trei tipuri majore de comportament social pozitiv:
ºi, ca urmare, toate opiniile au aceeaºi valoare, toleranþa era – ajutorarea semenilor („helping behavior“);

66 67
– altruismul; c) Empatia ºi simpatia
– toleranþa. Toleranþa este favorizatã de situaþiile de comunicare bazate
Comportamentul prosocial este generat de trei tipuri de mo- pe rezonanþã afectivã, înþelegere reciprocã ºi cordialitate. Aºa
tivaþii: cum spunea Sf. Augustin: „nu cunoaºtem pe nimeni decât prin
– motivaþia normativ㠖 comportamentul social corespunde prietenie“. Într-o comunitate animatã de prejudecãþi ºi exclu-
standardelor cetãþeneºti ºi este orientat în direcþia normelor ac- dere reciprocã, de animozitãþi ºi urã mocnitã, de violenþe des-
ceptate de societate; chise ºi conflicte interetnice, este evident cã nu se poate vorbi
– responsabilitatea social㠖 atitudinea altruistã, tolerantã de toleranþã.
ºi de într-ajutorare decurge din sentimentul responsabilitãþii, Toleranþa comportã o hermeneuticã socialã similarã cu pro-
din ideea cã fiecare are anumite obligaþii faþã de ceilalþi ºi faþã iecþia afectivã din empatie ºi comunicarea simpaticã. Prima îºi
de societate; are originea în relaþia dintre creator ºi opera de artã. Lipps
– responsabilitatea – comportamentul prosocial este recom- (1906) a numit-o „contagiune afectiv㓠(„Einfühlung“), termen
pensat printr-o atitudine similarã, ceea ce face ca grupurile ºi tradus în englezã de Titchener prin „empathy“ sau empatie.
comunitãþile sã fie mai înþelegãtoare faþã de ceilalþi, mai per- Pentru a înþelege opera de artã, interpretul sau observatorul tre-
misive ºi mai deschise la cooperare. buie sã facã un efort de transpoziþie, astfel încât sã descifreze
intenþiile creatorului. La fel ca în raportul interpret – operã de
b) Interpsihologia art㠖 creator, toleranþa presupune un demers de înþelegere a
Deºi psihologia este prin excelenþã o ºtiinþã a diferenþelor, „celuilalt“: acesta este tot o persoanã umanã, cu acelaºi statut
cercetãrile din ultimele decenii au pus accentul pe interacþiuni civic, cu defecte ºi calitãþi, la fel ca toatã lumea; „celãlalt“ nu
ºi afinitãþi reciproce. S-a constatat astfel cã, în pofida unei este „strãinul“, „barbarul“, „veneticul“ sau „minoritarul“, ci o
varietãþi nelimitate a tipurilor, conduitelor ºi personalitãþilor, persoanã identicã cu mine, cu aceleaºi drepturi ºi libertãþi. For-
indivizii au foarte multe elemente în comun. Aceastã comuna- ma cea mai avansatã a acestei comuniuni interpersonale este
litate interindividualã a fost explicatã prin douã ipoteze com- comunicarea simpaticã. Dupã Max Scheler, simpatia transcen-
plet opuse: de afectivitatea. Ea nu se bazeazã doar pe analogie ºi reciproci-
– similaritatea sau omologia psihicã, care ar fi expresia va- tate, ci presupune deja implicare existenþialã, comuniune ºi so-
lorilor comune, a condiþiei umane în general (drepturile funda- lidaritate. Dacã empatia poate provoca compãtimire ºi înþele-
mentale ale omului ar fi în acest fel codul civic ºi politic care gere, simpatia înseamnã deja acþiune comunã ºi suprapunerea
garanteazã aceastã egalitate de statut a tuturor oamenilor); intereselor. În contextul nostru, empatia este sursa toleraþei pa-
– complementaritatea indivizilor, în cadrul unei specii ca- sive, iar simpatia ar fi la originea toleranþei active.
racterizate, ca orice manifestare a vieþii, prin diversitate ºi ete-
rogenitate. Bibliografie
În ambele versiuni, toleranþa este expresia afinitãþilor ºi in- ALLPORT, G. W. The Nature of Prejudice, Reading, Addi-
teracþiunilor interpersonale. În aceastã viziune, intoleranþa apare son-Wesley, 1954.
atunci când cele douã condiþii (conºtiinþa similaritãþii ºi com- EMERY, F.; THORSRUD, E. Democracy at Work, Leiden, M.
plementaritatea funcþionalã) nu sunt pe deplin asigurate: este Nijhoff, 1976.
cazul inegalitãþii de statut social, al prejudecãþilor, al lipsei de HOFFMAN, M. L. Empathy: Its Development and Prosocial
culturã civicã sau al manipulãrii politice. Implications. Lincoln, University of Nebraska Press, 1977.

68 69
MACAULY, J. R.; BERKOWITZ, L. (eds.) Altruism and Helping telor (posibilã doar în cazul utopiilor sau a regimurilor totalita-
Behavior, New York, Academic Press, 1970. re), ci egalitatea statutului social ºi civic (egalitatea în faþa le-
MOSCOVICI, S. L’âge des foules, Paris, Fayard, 1981. gii, egalitatea în drepturi, egalitatea oportunitãþilor). În acest
NECULAU, A. (coord.), Psihologie socialã. Aspecte contem- fel, dreptatea distributivã reuºeºte sã concilieze egalitatea ºi di-
porane, Iaºi, Ed. Polirom, 1996. versitatea, în sensul preconizat de sloganul la care ne-am referit.
NISBETT, R. E.; ROSS, L. Human Inference: Staged and Diversitatea este un atribut intrinsec al naturii ºi culturii. În
Shortcomings of Social Judgement, Englewood Cliffs, Prenti- cazul naturii, diversitatea speciilor ºi varietatea exemplarelor
ce-Hall, 1980 asigurã echilibrul funcþional, însãºi modul de manifestare a
PEREZ, J. A.; MUGNY, G. Influences sociales. La théorie de vieþii. În ceea ce priveºte cultura, fãrã diversitate ea ar fi golitã
l’élaboration du conflit, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1993. de orice conþinut. Valorile, credinþele, simbolurile, atitudinile,
SCHELER, M. Nature et formes de la sympathie, Paris, Payot, mentalitãþile, obiceiurile, moravurile, normele etice – sunt ele-
1974. mente ale culturii care diferenþiazã persoanele, grupurile soci-
ale, comunitãþile ºi naþiunile. Chiar dacã existã un nucleu mo-
ral comun, oamenii se deosebesc în funcþie de elementele de
culturã cu care se identificã.
Modulul 12. Diversitatea În viaþa socialã, în momentul întâlnirilor interindividuale,
aceste diferenþe naturale ºi culturale sunt amplificate. Se pune
Toþi egali, toþi diferiþi — este sloganul sub egida cãruia s-a des- în acest caz o dublã întrebare:
fãºurat Campania contra rasismului, xenofobiei, antisemitis- – pânã unde poate fi admisã diversitatea persoanelor, gru-
mului ºi intoleranþei, organizatã de Consiliul Europei în anii ’90. purilor ºi comunitãþilor fãrã sã se piardã coeziunea socialã?
Acest enunþ subînþelege o contradicþie, care ar rezulta din – cum coexistã identitãþile individuale cu identitãþile colec-
incompatibilitatea reciprocã dintre egalitate ºi diversitate. Aºa tive?
cum am vãzut, egalitatea presupune simetria pãrþilor aflate în Prima întrebare reia de fapt vechiul principiu al unitãþii în
echilibru. Echivalentul acestei forme de echilibru mecanic este diversitate. Unitatea rezultã, pe de o parte, dintr-un corp co-
dreptatea comutativã, o formã cantitativã de dreptate bazatã pe mun de norme, valori, conduite sau simboluri, valabile pentru
ideea de egalitate a persoanelor. În aceastã ipostazã, egalitatea toatã umanitatea, în ansamblul sãu; pe de altã parte, aceste ele-
tuturor înseamnã identitatea sau omogenitatea dupã un anumit mente ale culturii se transmit de la o generaþie la alta, sub for-
criteriu (este modelul patului lui Procust). mã de patrimoniu comun, fãrã sã fie nevoie ca de fiecare datã
Sloganul de mai sus ºi ideea diversitãþii în general implicã sã fie redescoperit sau cucerit. Mircea Maliþa numeºte civiliza-
însã ceea ce am numit dreptatea distributivã. Este o formã ca- þie acel corp comun de cunoºtinþe, valori ºi tehnici care conferã
litativã de echilibru care se realizeazã prin distribuþie propor- dimensiunea universalã a existenþei umane. Dacã civilizaþia uneºte
þionalã, echitate ºi egalitatea ºanselor. Cum diversitatea este ºi conferã continuitatea necesarã a istoriei, cultura diferenþiazã
principiul de bazã al vieþii ºi organizãrii sociale, dreptatea dis- ºi particularizeazã. Ea este exclusivistã ºi alimenteazã identitã-
tributivã încearcã sã asigure un tratament echitabil tuturor, þile ºi alteritatea. Culturile nu existã decât la plural, într-o mare
printr-o egalitate în drepturi ºi prin accesul liber la ºansele de diversitate.
reuºitã, în funcþie de aspiraþiile, capacitãþile ºi contribuþia fie- Istoria civilizaþiilor a arãtat cã unitatea ºi coeziunea socialã
cãruia. Dreptatea distributivã nu-ºi propune egalitatea rezulta- se pot realiza doar în jurul unui proiect comun. Fie cã este vorba

70 71
de proiectul autoritar al monarhului, fie de varianta spiritualã a Dupã Mc Call ºi Simmonds, ca forme de manifestare a diver-
coeziunii întru credinþã, proiectul a fost cel care a legitimat un sitãþii culturale, identitãþile pot fi sursa unor conflicte sociale:
anumit tip de societate ºi a mobilizat subiecþii, enoriaºii sau ce- – datoritã sensului diferit dat aceleiaºi identitãþi;
tãþenii pentru o cauzã comunã. În cazul democraþiei, proiectul – ca rezultat al tentativei de a-ºi impune propria identitate;
este egalitatea demnitãþii umane, realizatã prin guvernarea – prin excluderea intolerantã a identitãþilor alternative.
pentru ºi de cãtre popor. Codul moral care legitimeazã acest tip Conform unei definiþii simple (Smith, 1991), identitãþile
de unitate civicã este dreptul natural ºi Declaraþia universalã a sunt acele forme ale culturii pe care o persoanã, grup social sau
drepturilor omului. Conform acestui cod, fiecare cetãþean este comunitate ºi le atribuie sau prin care doreºte sã fie recunos-
titularul unor drepturi constituþionale care decurg din condiþia cut. Identificarea are deci douã laturi: una de atribuire (asuma-
de fiinþã umanã unicã în esenþa sa. Drepturile unui individ nu rea unui simbol sau element al culturii ca fiind o componentã
trebuie sã intre în contradicþie sau sã afecteze drepturile altui a propriului eu) ºi alta de categorizare (revendicarea aparte-
individ, titular al aceloraºi drepturi. Coeziunea socialã rezultã nenþei la o anumitã categorie identitarã). În cazul în care iden-
din aceastã interdependenþã a drepturilor fiecãrui cetãþean ºi tificarea ia forme colective (ex. apartenenþa la o anumitã co-
din limitarea lor reciprocã. munitate profesionalã, la un clan sau la un partid politic), se
O formã interesantã de autolimitare este relaþia dintre drep- vorbeºte de identitãþi colective. În acest caz, ca ºi în situaþia
turile individuale ºi drepturile colective. Din ce în ce mai ac- identitãþilor personale (construirea eului în raport cu anumite
centuat, unele comunitãþi revendicã drepturi colective, care se elemente ale culturii prin care persoana doreºte sã fie recunos-
aplicã unui grup de indivizi (ex. o minoritate etnicã sau un grup cutã), întâlnim acelaºi dublu proces: de atribuire ºi diferenþie-
profesional). Acest mod de abordare nu exclude principiul de re. În ceea ce priveºte asimilarea sau atribuirea, nu existã pro-
bazã al drepturilor omului, care sunt de fapt drepturi individu- bleme deosebite. Pot însã apare situaþii conflictuale în cazul di-
ale exercitate în forme colective. Cum viaþa socialã presupune ferenþierii în raport cu alte identitãþi colective. În acest caz,
doar forme colective de existenþã (grupuri, comunitãþi, asocia- identificarea colectivã poate lua forma diferenþierii contra altei
þii, organizaþii, instituþii), rezultã cã drepturile colective sunt în identitãþi colective.
realitate tot drepturi individuale, dar contextualizate în funcþie Un alt aspect legat de raportul identitãþii individuale/iden-
de domeniul public de referinþã. titãþi colective este situaþia identitãþii impuse sau a identitãþii
Cea de a doua întrebare aduce în primul plan problema con- induse din exterior. În acest caz, individul preia o identitate co-
troversatã a identitãþilor. O persoanã, un grup social sau o co- lectivã printr-un proces de identificare formalã (ex. naþionali-
munitate pot avea mai multe identitãþi în acelaºi timp, anumite tatea), fãrã discernãmânt, pe baza unei identitãþi întâmplãtoare
roluri sociale, anumite stiluri de viaþã, apartenenþa la o cate- (ex. împrejurarea de a te naºte pe un anumit teritoriu). Fãrã ca
gorie profesionalã sau la o comunitate culturalã. De exemplu, o nou-nãscutul sã poatã fi consultat, el primeºte automat o iden-
persoanã poate sã-ºi asume simultan o identitate etnicã (membru titate colectivã.
al unui grup etnic), una profesionalã (exercitarea unei anumite Identitãþile colective reprezintã o entitate superioarã iden-
meserii), una lingvisticã (ca vorbitor al unei anumite limbi), o titãþilor individuale ale persoanelor participante. Formele co-
identitate sexualã, o identitate familialã, una politicã, alta teri- lective de apartenenþã/atribuire sunt de obicei coagulate în
torialã etc. Acest proces de identificare cu anumite aspecte ale jurul unui ideal, a unei credinþe, idei sau a unei cauze. De multe
culturii, ea însãºi extrem de diversificatã, accentueazã dife- ori, identitãþile colective au un scop defensiv: ele securizeazã
renþele ºi varietatea indivizilor, grupurilor ºi comunitãþilor. în jurul unei cauze ameninþate de o identitate dominantã. În

72 73
general, existã trei mari forþe centripete în jurul cãrora se for- liticã, economicã ºi culturalã, pe baza principiului demnitãþii
meazã identitãþile colective: tradiþiile culturale, forþele politice egale.
ºi confesiunile. Istoria modernã a cunoscut douã tipuri de politicã privind
Problema identitãþii colective se pune îndeosebi în legãturã grupurile minoritare: asimilarea ºi pluralismul.
cu existenþa unui grup minoritar. Este situaþia tipicã în care a) Asimilarea înseamnã de fapt anularea diferenþelor. Este
grupul minoritar face apel la o identitate colectivã (etnicã, cul- un proces de omogenizare în care cultura dominantã îºi impu-
turalã, politicã sau socialã) într-un dublu scop: pentru a asigu- ne limba, obiceiurile, valorile, mentalitãþile ºi credinþele. Refe-
ra coeziunea internã a grupului, pe de o parte, pentru a apãra rindu-se la situaþia societãþilor moderne create prin imigraþie
grupul minoritar de dominaþia altor identitãþi colective, promo- voluntarã (S.U.A. ºi Australia), Gordon a identificat ºapte gra-
vate de grupul majoritar, pe de alta. de de asimilare, valabile pentru orice tip de societate:
Când vorbim de „grup minoritar“, se impun douã precizãri. – asimilarea culturalã („aculturarea“), prin care se reali-
Mai întâi, minoritatea nu este exclusiv etnicã. Existã minoritãþi zeazã adoptarea formalã a modelului cultural dominant;
culturale, sociale, religioase, profesionale etc. Toate aceste mi- – asimilarea structuralã, prin participarea ºi integrarea în
noritãþi, la fel ca speciile de animale pe cale de dispariþie, bene- instituþiile, organizaþiile sau cercurile de putere ale societãþii –
ficiazã de o protecþie naþionalã ºi internaþionalã particularã (de gazdã; dupã Gordon, acesta este momentul decisiv, când elitele
exemplu, în Rusia existã peste o sutã de limbi minoritare ame- minoritãþii se solidarizeazã cu elitele majoritãþii, într-un sistem
ninþate cu dispariþia ), ceea ce face ca, în multe situaþii, proble- de cogestiune a puterii; accesul la decizie ºi putere (economi-
matica minoritãþilor sã preocupe mai mult opinia publicã. A cã, politicã) a elitelor minoritare grãbeºte pierderea identitãþii
doua precizare se referã la relaþia minoritate – majoritate. Aceastã colective a grupului minoritar de provenienþã;
relaþie nu este una pur matematicã (o minoritate nu este întot- – asimilarea maritalã, prin cãsãtorii mixte;
deauna inferioarã statistic), ci este un raport contextualizat. Nu – asimilarea psihologicã, care se manifestã prin identifica-
existã persoanã sau grup care sã fie „minoritate“ dupã toate rea cu grupul dominant; grupul minoritar înceteazã sã existe ca
criteriile ºi în toate împrejurãrile. Sunt frecvente cazurile în identitate colectivã, cel puþin pentru persoanele asimilate;
care o minoritate etnicã deþine de fapt controlul economic (ex. – asimilarea comportamentalã, prin mimetism comporta-
Africa de Sud). mental;
Drepturile omului acþioneazã ca un cod moral ºi civic care – asimilarea civicã, caracterizatã prin absenþa conflictelor
instituie diversitatea, toleranþa, egalitatea ºi libertatea ca prin- de putere sau de interese între grupul minoritar ºi grupul majo-
cipii de convieþuire în societãþile multiculturale. Datoritã mo- ritar.
bilitãþii persoanelor ºi comunitãþilor, a migraþiilor ºi a urbani- Ca politicã publicã, asimilarea nu mai este practicatã nici
zãrii, a intensificãrii schimburilor ºi comunicaþiilor, societãþile mãcar în statele formate prin emigraþie. Chiar ºi în Statele Unite,
moderne sunt intens multiculturale. Situaþia nu este cu totul exemplul clasic de „creuzet multietnic“ („melting pot“), alãturi
nouã: marile metropole coloniale sau regiunile cu populaþie de asimilarea noilor valuri de imigranþi în jurul unei noi iden-
mixtã au fost dintotdeauna multiculturale. Se apreciazã cã titãþi, persistã mari enclave de diversitate culturalã care-ºi pãs-
aproximativ 30% din populaþia actualã a statelor occidentale treazã identitatea colectivã. În acest fel, în S.U.A. existã de
provine din emigraþie. Ceea ce este nou, este asumarea conºti- fapt un model mixt, de asimilare ºi pluralism în acelaºi timp
entã a apãrãrii drepturilor minoritãþilor de cãtre majoritatea po- („multiculturalismul rezidual“).

74 75
b) Pluralismul este de fapt expresia politicã a diversitãþii rea instituþionalã ºi culturalã sunt recunoscute oficial, iar gru-
culturale. Persoana umanã se construieºte prin proiecþie iden- purile etnice sunt concentrate în enclave teritoriale bine contu-
titarã în raport cu aceastã diversitate, astfel încât societãþile rate, unde identitãþile colective au puternice rãdãcini istorice ºi
moderne devin multiculturale, multietnice, multirasiale, pluri- culturale.
lingve. Pluralismul este versantul politic al mozaicului cultu- • Pluralismul inegalitar este o formã anacronicã de gestiu-
ral. Persoanele, grupurile ºi comunitãþile care se definesc ele ne politicã a diversitãþii culturale. Spre deosebire de politica de
însele ca diferite faþã de tendinþele sau modelele majoritare, au asimilare ºi pluralism egalitar, unde stratificãrile sociale ºi ine-
dreptul sã-ºi exprime aceastã opþiune, sã se organizeze în jurul galitãþile economice sunt atenuate de o bunãstare comunã îm-
unor criterii liber consimþite, sã întreprindã acþiuni sistematice pãrtãºitã atât de majoritari cât ºi de minoritari, „pluralismul
pentru conservarea ºi confirmarea acestor diferenþe. Societatea inegalitar“ promoveazã separarea structuralã pe fondul unui
pluralistã este de fapt locul public de manifestare ºi afirmare a acces limitat la putere ºi prosperitate. Pluralismul existã, dar
diferenþelor. într-o formã inechitabilã. Din acest motiv, în locul consensului
Dupã acelaºi autor citat mai sus (Gordon), existã douã tipuri ºi legitimãrii reciproce din pluralismul egalitar, guvernarea
principale de pluralism: inegalitarã recurge la coerciþie ºi impunerea voinþei dominante.
• Pluralismul egalitar, în care grupurile etnice doresc ºi Acolo unde bunãstarea este limitatã, grupul majoritar este ten-
obþin egalitatea în drepturi, dar rãmân separate de grupul ma- tat sã recurgã la forþã pentru a o deþine în mod exclusiv.
joritar. Diferenþele sunt încurajate ºi acceptate, dar pe baza
unor principii de coexistenþã. Grupurile etnice participã la Bibliografie
viaþa publicã, au o contribuþie economicã ºi civicã importantã, BRAUDEL, F. Grammaire des civilisations, Paris, Flamma-
dar se manifestã ca grupuri de interese. Este un sistem de „di- rion, 1993.
ferenþe competitive“, care funcþioneazã pe principiul statului BRISLIN, R. Cross – cultural Encounters, New York, Perga-
de drept. Gordon identificã douã forme particulare de plura- mon, 1981.
lism egalitar: CAMILLERI, C. Stratégies identitaires, Paris, PUF, 1950.
– pluralismul cultural, specific Statelor Unite, unde grupu- CAMILLERI, C. (coord.) Différences et cultures en Europe,
rile etnice continuã sã-ºi exprime identitatea culturalã, în pofi- Strasbourg, Les Editions du Conseil de l’Europe, 1995.
da unor puternice presiuni asimilatoare; dat fiind dimensiunile DADSI, D. Particularisme et universalisme: la problématique
societãþii americane, care funcþioneazã pe baza unor standarde des identités, Strasbourg, Les Editions du Conseil de l’Europe,
civice comune, asimilarea nu mai este efectivã la nivel micro- 1995.
social; modul de viaþã pluralist este împãrtãºit de toþi cetãþenii, DAVIS, F. J. Minority – Dominant Relations: A Sociological
ceea ce nu împiedicã supravieþuirea identitãþilor colective de Analysis, Arlington, AHM, 1978.
origine (etnice, confesionale, lingvistice); ELIAS, N. La civilisation des moeurs, Paris, Flammarion,
– pluralismul corporatist este cel care funcþioneazã în Ca- 1993.
nada ºi unele þãri europene (Elveþia, Belgia, Irlanda de Nord). GEERTZ, C. The Interpretation of Cultures, New York, Basic
Unitãþile etnice sunt recunoscute formal de autoritãþile publice Books, 1973.
pânã într-acolo încât puterea politicã este distribuitã în confor- GORDON, M. M. Assimilation in American Life. Oxford,
mitate cu ponderea numericã a acestor grupuri etnice. Separa- Oxford University Press, 1964.

76 77
HERSKOVITS, M. Cultural Relativism. Perspectives in Cultu- IV
ral Pluralism, New York, Random House, 1972.
KYMLICKA, W. Multicultural citizenship. A Liberal Theory CETÃÞENIA
of Minority Rights, Oxford, Clarendon Press, 1996.
MALIÞA, M. Zece mii de culturi, o singurã civilizaþie. Bu-
cureºti, Ed. Nemira. 1998.
McCALL, G. J. I.; SIMMONS, J. L. Identities and Actions,
New York, Free Press, 1978.
MICHAUD, G. Identités collectives et relations interculturelles,
Bruxelles, Editions Complex, 1978.
MUCCIELLI, A., L’Identité, Paris, PUF, 1986.
PHILLIPS, A. Democracy and Difference, Cambridge, Polity
Press, 1993. Prin „cetãþenie“ se înþelege statutul politic ºi juridic al ce-
SMITH, A. National Identity, Oxford, Reno, 1991. tãþeanului titular de drepturi recunoscute de statul de care apar-
YETMAN, N. R.; HOY, STEELE, C. (eds.) Majority and þine. Pentru ca sã fie capabil sã-ºi exercite acest statut, cetãþea-
Minority, Boston, Allyn and Bacon, 1982. nul trebuie sã aibã un corp minimum de competenþe sociale ºi
YOUNG, M. Justice and the Politics of Difference, Prince- politice, numit culturã civicã.
ton, Princeton University Press, 1993. Relaþia dintre statutul politic ºi juridic, pe de o parte, cul-
tura civicã, pe de alta, este una din problemele–cheie ale socie-
tãþii democratice. De fapt, democraþia nu existã fãrã cetãþeni,
iar cetãþenii nu se manifestã ca atare decât în condiþiile în care
sunt capabili sã-ºi asume anumite drepturi ºi responsabilitãþi,
sã contribuie deci la realizarea rolului colectiv numit cetãþenie.
În aceastã perspectivã, conþinutul modulelor care urmeazã
poate aduce unele clarificãri importante în privinþa democraþiei
ca realitate cotidianã. În mod concret, studentul este solicitat
sã-ºi însuºeascã urmãtoarele conþinuturi:
– relaþia dintre cetãþenie ºi naþionalitate;
– elementele componente ale cetãþeniei;
– evoluþia cetãþeniei;
– multiculturalitatea ºi cetãþenia multiplã;
– tradiþia liberalã ºi tradiþia republicanã în abordarea cetãþe-
niei;
– definiþia cetãþeniei dupã Marshall;
– socializarea ºi socializarea politicã;
– etapele socializãrii politice;
– procesul de socializare politicã;

78 79
– socializarea politicã directã ºi indirectã; te drepturi sunt recunoscute ºi garantate de statul respectiv pe
– definiþia culturii civice (Amond ºi Verba); baza unei convenþii civice implicite: în schimbul dreptului de
– componentele culturii civice; a fi cetãþean, individul este loial ordinii sociale ºi se angajeazã
– competenþele civice minimale ºi maximale; sã participe la viaþa publicã (ca alegãtor, contribuabil, membru
– matricea de analizã a culturii civice; al unei formaþiuni politice sau al societãþii civile);
– tipuri de culturã civicã; – un anumit nivel de culturã civicã, reprezentat de compe-
– definiþia societãþii civile; tenþele necesare pentru exercitarea statutului de cetãþean;
– evoluþia societãþii civile ca idee politicã; – un mod de viaþã, respectiv un tip de conduitã ºi anumite
– societatea civilã ca alternativã ºi contraputere; relaþii sociale rezultate din practica cotidianã a cetãþeniei.
– societatea civilã ºi tranziþia postcomunistã. Cum societatea politicã este diferitã de la o epocã la alta,
cetãþenia a avut un caracter evolutiv. La origine, cetãþenia avea
o funcþie religioasã. Cetãþeanul avea dreptul sã participe la ce-
remoniile de cult dedicate zeului protector al Cetãþii. Dupã ce
Modulul 13. Cetãþenii ºi cetãþenia regii au dispãrut din cetãþile greceºti (cu excepþia Spartei), pu-
terea a fost preluatã de o oligarhie a marilor proprietari. Aceº-
Cuvântul englez „citizenship“ (tradus în francezã prin „ci- tia au constituit o adunare deliberativã ai cãrei membri deþi-
toyenneté“) are în limba românã douã sensuri: cetãþenie ºi na- neau monopolul judiciar, fiind singurii care cunoºteau legile. O
þionalitate. Limba germanã, foarte sensibilã la nuanþe, foloseº- datã cu reformele constituþionale ale lui Solon ºi, mai ales,
te cuvântul „Bürgerlichkeit“ ca echivalent al lui „citizenship“ Clisthene (a doua jumãtate a sec. VI î.e.n.), legea este cunoscu-
(apartenenþã la o anumitã societate politicã), dar adaugã ime- tã de toþi locuitorii liberi ai „Polis“-ului care devin membri ai
diat douã sensuri derivate: „Bürgersturm“ desemneazã statutul „Ecclesia“ (adunarea popularã). Acesta este momentul de înce-
de burghez (capacitatea de a face parte din clasa de mijloc) ºi put al cetãþeniei ca formã de participare directã la deciziile co-
„Staatsangehörigkeit“ cu sensul de naþionalitate. lective. Cetãþenia era un drept al cetãþeanului liber, transmis
În lucrãrile de specialitate, cetãþenia desemneazã mai mult din tatã în fiu, pe baza apartenenþei la Cetatea–stat.
decât simpla apartenenþã recunoscutã în paºapoarte sau alte Roma anticã a preluat multe din elementele culturii greceºti,
acte de identitate. Cum apartenenþa la o societate politicã în- între care ºi cetãþenia republicanã. Începând cu sec. V î.e.n.,
seamnã nu doar recunoaºterea sa oficialã, ci ºi dreptul de a par- odatã cu instaurarea Republicii romane, puterea este deþinutã
ticipa la viaþa civicã, cei mai mulþi dintre autorii care s-au ocu- de patricieni ºi sacerdoþi (marii proprietari ºi aristocraþii), sin-
pat de aceastã chestiune folosesc o definiþie care integreazã trei gurii care cunoºteau secretul legilor ºi-l aplicau prin procedu-
termeni cheie: apartenenþa, loialitatea ºi participarea. În spiri- ra judiciarã. Acest drept de judecatã se transmitea oral, din tatã
tul acestei definiþii, cetãþenia înseamnã dreptul pe care o socie- în fiu, fiind conservat ºi moºtenit ca un bun de familie. Dupã
tate politicã îl conferã membrilor sãi de a participa la viaþa pu- aproximativ douã secole de lupte sociale, plebeii (cetãþenii fãrã
blicã. drepturi) capãtã accesul la cunoaºterea legilor (cele 12 tabele
Din aceastã definiþie, rezultã cã cetãþenia comportã trei romane). Roma republicanã, atât prin dimensiunile sale, cât ºi
componente: prin administraþia sa supranaþionalã, nu a devenit însã nicio-
– statutul politic ºi juridic al cetãþeanului, titular al dreptu- datã o democraþie similarã cu „Polis“-urile greceºti. Atât siste-
rilor civice care rezultã din apartenenþa la un anumit stat; aces- mul electoral al comitatelor, cât ºi puterea decizionalã a Sena-

80 81
tului (format exclusiv din patricieni), au redus considerabil drep- – electorii reprezentau cam 50.000 de persoane (faþã de 3
turile cetãþenilor plebei. Cuceririle teritoriale ºi încorporarea milioane cetãþeni pasivi ºi 4 milioane cetãþeni activi); ei aveau
de noi populaþii duc la diluarea progresivã a cetãþeniei romane. o contribuþie economicã substanþialã (minimum echivalentul
Într-o primã etapã, în anul 88 î.e.n., toatã populaþia Italiei pri- recompensei pentru 10 zile de lucru), ceea ce le dãdea dreptul
meºte cetãþenia romanã ºi beneficiazã de protecþia asiguratã de sã aleagã deputaþii, judecãtorii ºi adunãrile regionale.
dreptul roman; populaþia din alte provincii se supun dreptului Toatã epoca modernã a asociat cetãþenia de naþionalitate ºi
latin, un drept inferior, limitat la dreptul civil. În aceste condiþii de apartenenþa la un Stat-naþiune. Cetãþenia era o calitate juri-
de lãrgire a masei de cetãþeni romani (aproape un milion), a de- dicã întemeiatã pe locul naºterii sau pe legea sângelui. La fel
venit practic imposibil sã se organizeze alegeri de magistraþi. ca în cetãþile antice, apartenenþa ºi loialitatea erau considerate
Începând cu Tiberiu, magistraþii sunt numiþi direct de Senat, atribute esenþiale ale cetãþeniei.
singurele alegeri efectuate fiind cele municipale. Aceastã evo- Odatã cu dezvoltarea societãþilor multiculturale (îndeosebi
luþie culmineazã cu acordarea cetãþeniei romane de cãtre Cara- în urma colonizãrilor, a migraþiilor ºi a deschiderii frontierelor)
calla, în anul 212 e.n., pentru toate provinciile imperiului. Sunt ºi apariþia cetãþeniilor supranaþionale (ex. cetãþenia europea-
excluºi, evident, sclavii, femeile ºi barbarii instalaþi pe terito- nã), relaþia dintre teritoriu ºi cetãþenie s-a relativizat. Transmi-
riul Imperiului. Aceastã extindere a teritoriului de referinþã a li- terea parentalã ºi „dreptul pãmântului“ nu mai sunt obligatorii.
mitat cetãþenia la exercitarea dreptului public ºi privat roman Cetãþenia se poate obþine ºi prin naturalizare sau afiliere. Mai
mult, îndeosebi în limbajul Consiliului Europei, se vorbeºte as-
ºi la alegerea magistraþilor municipali.
tãzi de cetãþenie multiplã. Cum cetãþenia se defineºte prin spa-
În Evul Mediu, existã doar subiecþi ai monarhului ºi locui-
þiul public de referinþã, aceeaºi persoanã poate sã-ºi asume în
tori ai unui teritoriu. Cuvântul „cetãþean“, ca atare, reapare
acelaºi timp o cetãþenie localã, o cetãþenie regionalã, o cetãþe-
doar în contextul Revoluþiei Franceze ºi al Declaraþiei drep-
nie naþionalã ºi o cetãþenie europeanã. Aceastã relativizare ex-
turilor omului ºi cetãþeanului (1789). Drepturile omului sunt tremã a cetãþeniei, valabilã îndeosebi în cazul Uniunii Europe-
considerate ca anterioare ºi superioare oricãrei organizãri sta- ne, aratã clar faptul cã cetãþenia este mai mult o construcþie
tale, astfel încât cetãþenia este un atribut al tuturor fiinþelor mintalã, o reprezentare personalã a drepturilor ºi responsabili-
umane. În practicã însã, una din primele legi consecutive Re- tãþilor, decât un cadru normativ exterior, circumscris unui teri-
voluþiei Franceze, anume legea sufragiului universal (22 de- toriu strict delimitat.
cembrie 1789), a revenit la criteriul averii ca arbitru al cetãþe- Majoritatea definiþiilor moderne ale cetãþeniei includ o ca-
niei. Aceastã lege spune cã toþi cetãþenii sunt egali, dar unii racteristicã obligatorie: participarea. Cetãþenia este un con-
sunt mai egali decât alþii, astfel încât se delimiteazã trei cate- tract istoric între stat ºi cetãþeni, care conferã titularilor dreptul
gorii de cetãþeni: de a participa la viaþa publicã.
– cetãþenii pasivi sunt cei excluºi de la exercitarea dreptu- Aceastã definiþie, acceptatã aproape unanim, ascunde însã
lui electoral; ei au dreptul la protecþia persoanei, a proprietãþii o contradicþie de fond care, dupã Heater, erodeazã idealul ce-
ºi a libertãþii, dar nu pot vota; tãþenesc. Este contradicþia dintre „tradiþia liberal㓠ºi „tradiþia
– cetãþenii activi sunt cei a cãror contribuþie economicã di- republicanã“.
rectã echivaleazã cu minimum valoarea a trei zile de muncã; Tradiþia liberalã se centreazã pe drepturile ºi libertãþile in-
întruniþi în adunãri populare, ei aleg municipalitãþile ºi elec- dividului. Cetãþenia este un statut politic realizat începând cu
torii; sec. XVII, prin emanciparea treptatã a individului faþã de pute-

82 83
rea autoritarã a statului. Aceastã viziune liberalã a cetãþeniei se – activitãþile în serviciul public nu trebuie neapãrat recom-
caracterizeazã prin urmãtoarele trãsãturi: pensate; spiritul comunitar înseamnã solidaritate, voluntariat ºi
– cetãþenia este un statut relativ; acest statut este realizat în activitãþi filantropice.
mod diferit de diverse persoane, în locuri ºi momente diferite; În ultimã analizã, tradiþia liberalã ºi tradiþia republicanã nu
– cetãþenia presupune cã toþi indivizii sunt egali în drepturi; sunt atât de diferite cum par la prima vedere. Ele au în comun
realitatea nu este decât o aproximaþie imperfectã a acestui cel puþin trei trãsãturi:
ideal; – ambele definesc cetãþenia ca participarea la o comunitate
– cetãþenia comportã o tensiune funcþionalã între individ ºi politicã, posibilã prin calitatea de membru al acelei comunitãþi;
stat; în realitate, aceastã relaþie are o bazã contractualã mult – ambele definesc cetãþenia ca un statut juridic care regle-
mai paºnicã decât lasã sã se înþeleagã ideea de luptã ºi conflict menteazã raporturile individului cu statul sau relaþiile dintre
social; cetãþeni ºi grupurile sociale;
– sistemul drepturilor ºi libertãþilor civice protejeazã indi- – ambele definesc acest statut pe baza principiilor drepturi-
vizii, astfel încât aceºtia nu au nevoie sã le invoce în fiecare si- lor naturale.
tuaþie cotidianã; bunii cetãþeni se manifestã doar în situaþii elec- Diferenþele sunt date de entitatea politicã de referinþã: indi-
torale sau ca plãtitori de impozite. vidul în cazul cetãþeniei liberale, comunitatea, în cazul cetãþe-
Tradiþia republicanã îºi are originea în cetãþenia clasicã niei clasice.
(greacã ºi romanã), în filosofia politicã a Renaºterii (în special Într-o definiþie larg citatã, Marshall (1950) încearcã sã com-
Machiavelli), în gândirea lui Rousseau ºi idealismul politic bine cele douã tradiþii în jurul a trei concepte de bazã: aparte-
american. Cuvântul-cheie al acestei viziuni este „virtutea civi- nenþa (la o comunitate politicã), drepturile ºi responsabilitãþi-
cã“. Spre deosebire de individualismul liberal, care a evoluat le. Rezultã astfel o definiþie „mixt㓠care þine seama atât de defi-
ca o atitudine împotriva statului, cetãþenia clasicã a apãrut ca niþia clasicã, cât ºi de cea liberalã: „Cetãþenia este un statut ga-
un statut special, cu care deþinãtorii se mândreau. Acest statut rantat tuturor celor care sunt membri cu drepturi depline ai
a coincis cu abolirea tiraniei exercitatã de patriarhi, patricieni unei comunitãþi. Toþi cei care beneficiazã de acest statut sunt
sau monarhi ºi instaurarea republicii. egali în ce priveºte respectarea drepturilor ºi responsabilitãþilor
Spre deosebire de tradiþia liberalã, unde cetãþenia se bazea- care decurg din statutul respectiv“.
zã pe drepturile dobândite de predecesori, cetãþenia legitimatã Atributul principal al cetãþeniei este participarea la viaþa
prin tradiþia republicanã este motivatã doar prin virtutea civicã publicã. Indiferent de comunitatea politicã de referinþã (ceta-
sau prin serviciile publice pe care o persoanã este capabilã sã tea-stat, republica supranaþionalã, statul-naþiune sau statul multi-
le îndeplineascã. Din aceste comparaþii rezultã patru trãsãturi cultural), cetãþenia constã în dreptul ºi virtutea de a participa,
ale cetãþeniei în viziune republicanã: ca membru cu prerogative depline, la deciziile colective ale co-
– relaþiile dintre cetãþeni sunt la fel de importante ca relaþi- munitãþii. În lumea anticã greceascã, cetãþenia se identifica cu
ile dintre cetãþeni ºi stat; cetãþenia înseamnã viaþã comunitarã statutul privilegiat al grupului conducãtor în statul-cetate. În
ºi responsabilitate comunã; statul modern, cetãþenia presupune drepturi ºi responsabilitãþi
– cetãþenia presupune loialitate faþã de propria þarã; mult mai ample. Marshall vorbeºte în acest sens de o „coeziu-
– cetãþenia înseamnã un bun echilibru între drepturi ºi res- ne intern㓠a cetãþenilor care rezultã din trei componente inter-
ponsabilitãþi; dependente (Marshall, 1950, p. 10–11):

84 85
– dimensiunea civicã, rezultatã din drepturile ºi libertãþile Bibliografie
conferite individului (este interpretarea liberalã a cetãþeniei la BANFIELD, E. (ed.) Civility and Citizenship in Liberal De-
care ne-am referit mai sus); mocratic Societies, New York, Paragon House, 1992.
– dimensiunea politicã se referã la participarea la exercita- BARBALET, J. M. Cetãþenia, Bucureºti, Ed. Du Style, 1998.
rea puterii politice (îndeosebi prin accesul la decizia colec- BIRNBAUM, P. Sur la citoyenneté. L’Année sociologique,
tivã); 1996, vol. 46, nr. 1, p. 57–85.
– dimensiunea socialã se referã la repartizarea bunãstãrii ºi CLARKE, B. Citizenship, London, Pluto Press, 1994.
a poziþiilor sociale. COLAS, D.; EMERI, C; ZYLBERBERG, J. (eds.) La citoyenneté
Îndeosebi cea de a treia componentã referitoare la dreptul la entre la nation et la société, Paris, PUF, 1991.
bunãstare ºi la activitãþile publice („welfare rights“), a fost sur- GARDNER, J. P. (ed.) Citizenship : The White Paper, London,
sa unor dezbateri extrem de controversate. Ceea ce s-a reproºat The Institute for Citizenship Studies, 1997.
modelului lui Marshall a fost îndeosebi incompatibilitatea GEOFF, A. (ed.) Citizenship, London, Laurence and Wishart,
celor trei componente, construite prin adiþionarea a trei etape 1991.
din evoluþia cetãþeniei. În plus, spune de exemplu Barbalet GRELL, J. La citoyenneté au cours des temps. În Dialogues,
(1978, p. 43), cele trei dimensiuni sunt reciproc incompatibile 1994, nr. 1, pp. 9–11.
pentru cã au un conþinut diferit. HEATER, D. Citizenship : The Civic Idea in World History,
Politics and Education, London, Longman, 1990.
Ceea ce trebuie reþinut din aceste controverse este faptul cã
HEATER, D. Tensions in the Citizenship Ideal. În: E. Baglin
cetãþenia, ca ºi democraþia, este un ideal. Omenirea se apropie
Jones and N. Jones (eds.) Education for Citizenship, London,
de acest ideal în mod constant, parcurgând mai multe etape.
Kogan Page, 1992, p. 19–34.
Dupã dobândirea drepturilor civice ºi politice, puterea a fost
HOWE, P. A Community of Europeans. Journal of Common
dispersatã în cadrul mai multor centre de decizie ºi au apãrut Market Studies, 1995, vol. 33, nr. 1, pp. 27–46.
chiar focare de contraputere. Unul dintre acestea, spune Mar- MARSHALL, T. H. Citizenship and Social Class, Cambridge,
shall, este miºcarea sindicalã, singura capabilã sã obþinã garan- Cambridge University Press, 1950.
tarea drepturilor sociale ºi economice. În acest fel, chiar dacã MARSHALL, T. H. Class, Citizenship and Social Develop-
nu eliminã stratificarea ºi inegalitãþile sociale, cetãþenia asigu- ment, Chicago, University of Chicago Press, 1977.
rã o mai bunã coeziune ºi participarea mai echitabilã la decizi- MOUFFE, Ch. (ed.) Dimensions of Radical Democracy: Plu-
ile publice ºi la distribuirea bunãstãrii. ralism, Citizenship, Community, London, Verso, 1992.
Departe de a oferi o soluþie acceptabilã pentru toatã lumea, PAINTER, J. Spaces of Citizenship. An Introduction. Poli-
modelul tridimensional al lui Marshall are meritul de a atrage tical Geography, 1995, vol. 14, nr. 2, pp. 14–34.
atenþia asupra interdependenþei drepturilor civile, politice ºi SCHNAPPER, D. La Communauté des citoyens, Paris, Galli-
sociale. Egalitatea în drepturi rãmâne un ideal îndepãrtat atât mard, 1992.
timp cât deþinãtorii de drepturi civile ºi politice nu au un nivel SPINNER, J. The Boundaries of Citizenship. Race, Ethnicity
minim de bunãstare care sã le permitã efectiv participarea la and the Liberal State, Baltimore, J. Hopkins University Press,
viaþa publicã. În acest fel, statutul de cetãþean trebuie comple- 1994.
tat cu o condiþie esenþialã: asigurarea unor standarde minime TURNER, B.; HAMILTON, P. (eds.) Citizenship. Critical Con-
ale condiþiilor de viaþã ºi de muncã. cepts, London, Routledge, 1994.

86 87
Modulul 14. Socializarea politic㠖 politizarea, care constã într-o simplã sensibilizare faþã de
lumea politicã (mediul înconjurãtor este perceput în ipostaza
Dicþionarele de specialitate definesc socializarea, în general, sa politicã);
ca procesul prin care o persoanã învaþã ºi îºi apropie experien- – personalizarea, prin care lumea politicã este asimilatã cu
þele socio-culturale, le asimileazã ºi le foloseºte în raport cu o personalitate influentã (ex. Preºedintele þãrii sau un lider po-
mediul socio-cultural în care trãieºte. Astfel definitã, socializa- litic carismatic);
rea se apropie de concepte asemãnãtoare, dar diferite, precum – idealizarea, prin construirea unor sentimente pozitive sau
integrarea socialã, adaptarea la mediu, conformitatea, supune- negative în raport cu aceastã personalitate;
rea în faþa regulilor sociale, aculturarea forþatã (Mucchielli, – instituþionalizarea presupune deja o lãrgire considerabilã
1972, p. 33). a perspectivei, în sensul cã interpretarea realitãþilor politice nu
Pe toatã durata vieþii sale, individul se strãduieºte sã-ºi mai este strict subiectivã sau limitatã la proiecþiile personale
adapteze personalitatea în funcþie de societatea în care trãieºte. (faþã de o personalitate sau un eveniment), ci are un caracter
Aceastã idee îºi are originea la Aristotel („Politica“), care spu- durabil, cãci presupune folosirea unor repere instituþionale ºi
referinþa la sistemul politic.
nea cã omul este prin natura sa o fiinþã socialã. Mai mult, omul
Interesant este faptul cã aceste etape au putut fi aplicate ºi
depinde de deciziile celorlalþi, cu care împarte comunitatea po-
la adulþi, unde gradul de socializare politicã a fost asociat cu
liticã. Prin aceasta, omul este un „animal politic“ (zoon politi-
nivelul de culturã civicã. Socializarea politicã a fost astfel in-
kon), superior oricãrei forme de socializare a speciilor animale terpretatã ca un proces de formare a competenþelor cetãþeneºti
(albinele, furnicile, cocorii). Instrumentul principal al sociali- (vezi în acest sens modulul referitor la „Cultura civicã“). Fie-
zãrii politice, dupã Aristotel, este limbajul articulat, care face care individ este expus la sau cautã intenþionat diverse mijloa-
posibilã aprecierea fiecãrei persoane în comparaþie cu ceilalþi ce de socializare politicã. Ceea ce este important, spun Crick ºi
sau în raport cu anumite norme sociale. Porter într-o carte celebrã, este ca societãþile democratice sã
Aceastã ipotezã a omului ca fiinþã politicã, dependentã de creeze condiþiile de învãþare sistematicã a acestor competenþe
un anumit context social ºi cultural a devenit ulterior o impor- de cãtre toþi indivizii. Democraþia participativã nu se poate
tantã temã de dezbatere a filosofiei politice. Între altele, ea a exercita fãrã competenþe politice minime („political literacy“).
generat dilema legatã de starea naturalã a omului: pe de o parte, În cazul persoanelor care se nasc ºi trãiesc într-o societate
omul era considerat o fiinþã individualã, preocupatã doar de democraticã, socializarea politicã se face spontan ºi gradual,
autoconservare (Hobbes ºi Locke), ceea ce favorizeazã com- prin asimilarea naturalã a codurilor ºi experienþelor democrati-
petiþia fãrã limite („bellum omnium contra omnes“); pe de alta, ce. Dupã datele furnizate de Percheron (1993), pânã la vârsta
în tradiþia lui Aristotel, omul este o fiinþã socialã, astfel încât de 7 ani, copilul nu are judecãþi politice proprii, astfel încât
socialul existã înaintea individului. preia automat opþiunile sau ideile adulþilor cu care este în con-
Începând cu anii ’50, cu primele studii consacrate identi- tact frecvent. Începând cu vârsta de 7 ani, copilul devine auto-
ficãrii partizane, socializarea politicã a devenit un obiect con- nom, deºi pãstreazã relaþii de cooperare cu adulþii. Regulile ac-
stant de cercetare. Unii autori, sub influenþa psihologiei geneti- ceptate pânã acum fãrã discernãmânt sunt reevaluate din pro-
ce a lui Kohlberg, au studiat etapele socializãrii politice în co- priul punct de vedere. La 11–12 ani, „vârsta criticismului“, co-
pilãrie. Astfel, Easton ºi Dennis au identificat patru etape ale pilul este capabil sã evalueze critic, sã argumenteze ºi sã asimi-
socializãrii politice, între 7 ºi 14 ani: leze selectiv opiniile ºi ideile celorlalþi. Începând cu vârsta de

88 89
12–13 ani, copilul este din ce în ce mai puþin dependent afec- vidul, agenþii de socializare, componenta socialã dominantã ºi
tiv de mediul sãu familial ºi percepe mai bine diferenþele (de componenta socialã perifericã.
opinie, de identitate, de statut social). Un vocabular politic mi- În centrul acestui proces se aflã individul cu personalitatea
nim (instituþiile politice, valorile democratice) a început sã se sa (motivaþii, competenþe, atitudini, opinii, caracteristici perso-
formeze încã de la vârsta de 10 ani. nale, mentalitãþi etc.). Agenþii de socializare sunt instituþiile,
Cea mai frecventã explicaþie a socializãrii politice are în ve- organizaþiile sau structurile capabile de influenþã socialã (ºcoa-
dere interacþiunea dintre mediul politic ºi personalitatea subiec- la, familia, media, biserica, armata, ONG-urile etc.). Compo-
tului. Teoriile psihanalitice, de exemplu, au accentuat rolul nenta socialã dominantã este componenta politicã, capabilã sã
experienþelor din prima copilãrie ºi ecoul lor în conduitele ul- impunã ideile ºi valorile dominante. Componenta socialã peri-
terioare (esenþa socializãrii politice ar fi astfel afectivã). Teori- fericã este acea structurã sau organizaþie cu o semnificaþie per-
ile personaliste au dat prioritate factorilor predispozanþi sau sonalã pentru subiect. Deºi nu decide asupra configuraþiei po-
aºa numitelor „trãsãturi personale“: sentimentul de depen- litice ºi nu deþine puterea, acest tip de organizaþii, relaþii soci-
denþã, insecuritatea afectivã, nevoia de protecþie ºi dependenþa ale sau comunitãþi este important în mod subiectiv, pentru per-
de reguli exterioare. ªi în acest caz, prioritatea se dã factorilor soana în curs de socializare. O astfel de componentã perifericã
afectivi. Teoriile psihogenetice pun pe primul plan relaþiile poate fi, de exemplu, experienþa favorizantã sau tradiþia unei
dintre individ (considerat un organism activ, în permanentã ex- familii, grup social sau comunitãþi de proximitate.
pansiune) ºi mediul sãu. Centrul atenþiei este aici echilibrul Interacþiunile acestor factori produc o multitudine de influ-
între personalitatea în formare ºi mediul socio-cultural. Socie- enþe între:
tatea politicã ar fi o formã de organizare a mediului socio-cul- – individ ºi agenþii de socializare;
tural, cu care subiectul interacþioneazã prin moduri operatorii – agenþii de socializare între ei;
de tip cognitiv ºi socio-afectiv. Aceastã interacþiune se învaþ㠖 componenta socialã dominantã ºi agenþii de socializare;
pe parcursul unor stadii evolutive. Teoriile sociale, pe de alt㠖 componenta perifericã ºi agenþii de socializare.
parte, dau prioritate factorilor externi, care impun anumite Un rol important în procesul de socializare politicã îl au
conduite. Socializarea politicã constã în învãþarea unor roluri agenþii de socializare. Dekker ºi Meyenberg (1991, p. 39–40)
sociale care definesc statutul de cetãþeni (alegãtori, membri ai au realizat un tabel interesant care cuprinde 7 tipuri de agenþi,
unei comunitãþi politice, persoanã publicã). Personalitatea este cãrora le corespund tot atâtea categorii de persoane/grupuri ºi
ca o oglindã în care se reflectã sistemul social, în totalitatea lui. instituþii/organizaþii:
În aceastã viziune, socializarea politicã ar fi un proces pasiv, de Agenþii de socializare Persoane sau grupuri Echivalentul în planul
asimilare a unor roluri preexistente, la care subiectul nu contri- politicã instituþiilor ºi organizaþiilor
buie decât în momentul în care stãpâneºte perfect codurile pre-
supuse de rolurile respective. 1. Grupuri primare. bunicii, pãrinþii, fraþii, mediul social
Familia surorile, vecinii
Ceea ce se poate reproºa, pe rând, fiecãreia dintre aceste in-
terpretãri este caracterul unilateral. În realitate, socializarea po- 2. Sistemul educativ. profesori procesul educativ
liticã este mai complexã, astfel încât este greu de redus la una ªcoala ºi universitatea colegi instituþii de formare
sau alta din aceste explicaþii parþiale. Din acest motiv, cei mai 3. Biserica preoþii servicii de cult
mulþi autori înclinã în ultimul timp spre explicaþii polivalente.
Dintre acestea, am reþinut modelul interacþionist al lui Pawel- 4. Media prezentatorii TV
ka, care ni se pare cel mai complet. Pawelka spune cã sociali- actorii cinematografia
ziariºtii radioul
zarea politicã rezultã din interacþiunea a patru factori: indi-

90 91
formatorii de opinie presa scrisã CLAUSSEN, B.; WASMUND, K. (Hrsg.) Handbuch der politis-
animatorii muzica uºoarã chen Sozialisation, Braunschweig, Pedersen, 1982.
Internet-ul CRICK, B.; PORTER, A. Political Education and Political Li-
reclamele comerciale
publicitatea politicã
teracy, London, Longman, 1968.
DEKKER, A.; MEYENBERG, R. (eds.) Politics and the Young
5. Prieteni ºi camarazi prietenii subculturile Generation Political Socialization in Eastern, Central and
tovarãºii loisir
experienþele de vacanþã
Western Europe, Oldenburg, Druckzentrum der Universität,
1991.
6. Viaþa activã patronul procesul muncii EASTON, D.; DENNIS, J. Children in the Political System.
(piaþa muncii) managerii ºomajul
Origins of Political Legitimacy, New York, McGraw-Hill, 1969.
formatorii contractul de muncã
liderii de sindicat compania LANGTON, K. P. Political Socialization, Oxford, Oxford
formarea continuã University Press, 1989.
sindicatele MUCCHIELLI, R. La socialisation de l’individu. În: Ency-
concurenþa clopédie de la psychologie. Psychologie sociale, Paris, Nathan,
7. Sistemul politic funcþionarii publici partidele politice 1972, vol. V, p. 33–40.
liderii politici organizaþiile politice PAWELKA, P. Politische Sozialisation, Wiesbaden, Akade-
politicienii aleºi serviciile de informare mische Verlagsgesellschaft, 1977.
politicã PERCHERON, T. La socialisation politique, Paris, A. Colin,
preºedintele grupurile de interese 1993.
primul ministru serviciul militar
judecãtorii campania electoralã RENSHON, S. A. (ed.) Handbook of Political Socialization.
membrii familiei regale evenimentele politice Theory and Practice, New York, The Free Press, 1977.
sondajele de opinie STACEY, A. Political Socialization in Western Society, Lon-
don, Eduard Arnold, 1998.
În sfârºit, trebuie precizat cã agenþii de socializare politicã
pot exercita douã tipuri de influenþe:
– socializarea politicã directã, atunci când experienþele do- Modulul 15. Cultura civicã
bândite (cunoºtinþe, atitudini, deprinderi, metode de lucru) au
o naturã politicã intrinsecã; Pentru a-ºi pune în valoare statutul de cetãþean, omul are
– socializarea politicã indirectã, atunci când astfel de achi- nevoie de competenþele civice necesare. Aceste competenþe nu
ziþii nu au o naturã politicã propriu-zisã. se obþin doar prin calitatea legalã, recunoscutã de statul de care
aparþine, ci ºi prin achiziþii culturale ºi comportamente adec-
Bibliografie vate. În acest fel, cetãþeanul devine conºtient de rolul sãu, în-
ACKERMAN, P. Politische Sozialisation, Opladen, West vaþã sã interacþioneze cu puterea politicã ºi este capabil de o
Deutscher Verlag, 1974. participare responsabilã la activitãþile publice.
BRENNAN, T. Political Education and Democracy, Cam- Aceste competenþe necesare participãrii la societatea politi-
bridge, Cambridge University Press, 1981. cã, pe care cetãþeanul le învaþã pe toatã durata vieþii, reprezin-

92 93
tã cultura civicã. Într-o carte celebrã, Almond ºi Verba (1996) o listã de 4000 termeni, mulþi dintre aceºtia fiind cuvinte uzu-
au definit cultura civicã drept cultura politicã a democraþiei. ale ale cetãþeniei, folosite zilnic în ziare sau la TV.
Fiecare societate îºi genereazã tipul de culturã politicã de care Dificultatea acestor liste eteroclite este cã nu fac diferenþe
are nevoie. Aºa dupã cum existã o culturã economicã ºi una re- în funcþie de profesiune, zonã culturalã sau nivel de instruire.
ligioasã, tot aºa avem o culturã politicã care desemneazã an- Pentru a contracara astfel de probleme, unii autori propun stan-
samblul cunoºtinþelor, atitudinilor ºi deprinderilor pe care se darde minime ºi maxime ale culturii civice. Este ºi cazul lui
bazeazã viaþa politicã. Spre deosebire de definiþiile „globali- Veldhuis care propune un „minimum package“ ºi un „maxi-
zante“ ale antropologilor („cultura este ansamblul credinþelor, mum package“ al competenþelor cetãþeneºti. Lista minimalã
cunoºtinþelor, normelor, obiceiurilor, simbolurilor ºi a tuturor cuprinde urmãtoarele competenþe:
aptitudinilor ºi competenþelor învãþate“ — Taylor), Almond ºi • cunoºtinþe despre
Verba considerã cultura ca un ansamblu de dimensiuni. Cultu- – democraþie (definiþie)
ra civicã ar reprezenta acea parte a culturii implicate în exerci- – cetãþenie democraticã
tarea cetãþeniei. – funcþionarea democraþiei
Astfel definitã, cultura civicã comportã, la rândul sãu, trei – influenþa societãþii asupra indivizilor
componente (sau direcþii de acþiune): – decizia politicã
– dimensiunea afectivã, respectiv perceperea relaþiilor din- – sistemul legislativ
– drepturile ºi îndatoririle cetãþenilor
tre indivizi în termeni de interferenþe, trãiri, proiecþii, compro-
– rolul partidelor politice ºi a grupurilor de interese
misuri, conflicte sau acte de violenþã;
– participarea la deciziile colective
– dimensiunea cognitivã, realizatã prin cunoºtinþele indivi-
– problemele politice curente
dului despre sistemul politic, actorii ºi structurile sale;
• atitudini
– dimensiunea evaluativã, respectiv capacitatea de judecat㠖 interesul pentru problemele publice
asupra eficienþei sistemului politic sau asupra manierei în care – identitatea naþionalã
acesta ºi-a realizat obiectivele. – atitudinea faþã de guvernarea constituþionalã
Ulterior, alþi autori (Dekker ºi Portengen) au aprofundat – încrederea în sistemul politic ºi instituþiile sale
aceastã analizã, îndepãrtându-ne de schema tridimensionalã a – loialitatea
lui Almond ºi Verba. A apãrut astfel o nouã direcþie de studiu, – toleranþa
care nu se limiteazã la identificarea unor dimensiuni, ci încear- – respectul faþã de ceilalþi
cã sã realizeze inventare cât mai detaliate ale competenþelor – înþelegerea empaticã
care compun cultura civicã. Aceste inventare de competenþe au – asimilarea valorilor cetãþeniei europene
fost folosite atât în elaborarea de curricula pentru „citizenship • deprinderi intelectuale (diferite de simplele cunoºtinþe
education“ (educaþie pentru cetãþenie, care depãºeºte cadrul despre democraþie)
ºcolar al educaþiei civice ), cât ºi în formarea formatorilor ºi – folosirea media ca sursã de informare politicã
educaþia continuã a adulþilor. În urmã cu zece ani, Hirsch („Cul- – abordarea criticã a informaþiei politice, a opiniilor ºi po-
tural Literacy: What Every American Needs to Know“) a reali- liticilor
zat un inventar al conceptelor pe care fiecare cetãþean ameri- – deprinderi de comunicare (capacitatea de argumentare, de
can trebuie sã le cunoascã ºi sã le foloseascã. Rezultatul a fost ascultare, de dialog)

94 95
– rezolvarea non-violentã a conflictelor – sensibilitatea faþã de problemele sociale (ex. situaþia gru-
– asumarea responsabilitãþilor purilor minoritare)
– capacitatea de judecat㠖 egalitatea ºanselor ºi echitatea
– gândirea critic㠖 consecinþele sociale ale informatizãrii societãþii
– capacitatea de a face alegeri între mai multe posibilitãþi – diferenþele în securitatea socialã, bunãstare, educaþie, sã-
• competenþe de participare nãtate
– capacitatea de a influenþa deciziile ºi politicile (ex. prin – securitatea naþionalã ºi internaþionalã
petiþionare, „lobby“, demonstraþii) • dimensiunea economicã
– capacitatea de a constitui coaliþii – funcþionarea economiei de piaþã
– capacitatea de participare activã (ca membru al unei orga- – promovarea integrãrii europene
nizaþii, al unui partid politic sau grup de interese) – ameliorarea ºi actualizarea calificãrilor profesionale
– integrarea grupurilor minoritare în procesele economice
În ce priveºte „maximum package“, Veldhuis propune o (discriminarea pozitivã)
listã cu patru dimensiuni: – piaþa comunã europeanã
• dimensiunea politicã ºi juridic㠖 ºomajul
– conceptul de democraþie – principiile legislaþiei muncii
– conceptul de cetãþenie democratic㠖 aspectele ecologice ale economiei globale
– structurile politice ºi procesele de luare a deciziei – consecinþele sociale ale integrãrii ºi socializãrii
– participarea politicã ºi formele ei – drepturile consumatorului
– societatea civilã Evident, aceastã grilã poate fi folositã în structurarea unui
– problemele politice prioritare ale lumii contemporane curs sau a unui manual de culturã civicã.
– relaþiile ºi organizaþiile internaþionale Revenind la Almond ºi Verba, trebuie precizat cã schema
– rolul media lor de analizã a culturii civice este foarte simplã. Ei folosesc o
– sistemul juridic matrice 3 × 4 unde pe verticalã sunt incluse elementele sis-
– construirea bugetului public temului politic, iar pe orizontalã, tipurile de culturã politicã:
• dimensiunea culturalã
– rolul informaþiilor ºi al media Sistemul Elemente de Elemente de Sinele ca
– experienþele interculturale general „input“ „output“ participant activ
Parohialã 0 0 0 0
– patrimoniul cultural
– valorile perene Dependentã 1 0 1 0
– istoria naþionalã Participativã 1 1 1 1
– combaterea rasismului ºi a discriminãrii
– conservarea mediului înconjurãtor Elementele de pe verticalã sunt sistemul politic (în general),
• dimensiunea socialã aspectele de „input“, aspectele de „output“ ºi atitudinea faþã de
– combaterea izolãrii ºi a excluderii sociale sine ca actor politic (Almond ºi Verba, 1996, p. 47):
– apãrarea drepturilor omului Ce cunoºtinþe existã în legãturã cu sistemul politic, în gene-
– coeziunea socialã ral? Ce atitudini, opinii ºi judecãþi are populaþia faþã de institu-

96 97
þiile politice, mecanismele de decizie, repartizarea puterii, sis- prescriu modul în care cetãþenii trebuie sã se comporte într-o
temul judiciar, guvernarea constituþionalã? democraþie… În cultura civicã, orientãrile politice participa-
– Ce cunoºtinþe, atitudini, sentimente ºi opinii existã în ra- tive se combinã ºi nu înlocuiesc orientãrile politice dependente
port cu resursele (input), cu actorii ºi programele politice, cu ºi parohiale. Indivizii devin participanþi la procesul politic, însã
instituþiile care intrã în joc în conceperea ºi punerea în aplicare ei nu renunþã la orientãrile lor ca dependenþi sau parohiali.“
a unei politici?
– Care sunt rezultatele, deciziile ºi consecinþele proceselor Bibliografie
politice („output“)? ALMOND, G. A.; VERBA, S. Cultura civicã. Atitudini politice
– Cum se percep cetãþenii pe ei înºiºi, ca membri sau actori ºi democraþie în cinci naþiuni, Bucureºti, CEU Press – Ed. Du
ai sistemului politic? Style, 1996.
Pe orizontalã, matricea cuprinde trei tipuri de culturã poli- BÎRZEA, C. Education for Democratic Citizenship, Strasbourg,
ticã: Council of Europe, 1996.
– Cultura politicã parohialã este descentralizatã dar nu are DEKKER, A.; PORTENGEN, R. National and European Citi-
roluri specializate; ºefia de trib, ºefia de clan, ºamanul sau ma- zenship. Conception, Institutionalization and Competencies.
gicianul sunt roluri politico-economico-religioase difuze. Este Leiden, Leiden University, 1997.
vorba aici de cultura politicã a societãþilor tribale ºi a comuni- FRIEDRICH, C. Man and His Government, New York, McGraw
tãþilor tradiþionale. Hill, 1963.
– Cultura politicã dependentã este caracterizatã prin rezul- GIDDENS, A. Modernity and Self-Identity. Self and Society in
tate precise, însã lipsesc cu desãvârºire resursele prealabile ºi the Late Modern Age, Stanford, Stanford University Press,
reprezentarea socialã a actorului-participant. Subiectul este con- 1991.
ºtient de autoritatea guvernamentalã specializatã, însã are o re- INGLEHART, R. Culture Shift in Advanced Industrial Society,
laþie pasivã, de dependenþã, faþã de sistemul politic. Este mo- Princeton, Princeton University Press, 1990.
delul prevalent în sistemele politice centralizate ºi autoritare. MEEHAN, E. Citizenship and Identity. În: J. Holiday (ed.)
– Cultura politicã participativã este specificã democraþiilor Fundamentals in British Politics, Basingstoke, Macmillan,
parlamentare. Membrii societãþii tind sã fie în mod explicit ori- 1999.
entaþi cãtre sistem, în general, ºi participã atât la organizarea ROCHE, M. Rethinking Citizenship, Cambridge, Polity
proceselor („input“), cât ºi la luarea deciziilor („output“). Ce- Press, 1992.
tãþenii îºi asumã conºtient rolul de actori sociali, implicându-se SCHUMPETER, J. Capitalism, Socialism and Democracy,
activ în viaþa publicã. London, Allen and Unwin, 1976.
În general, sistemele politice sunt mai eficace atunci când SOMMERS, M. Citizenship and the Place of the Public Sphere:
sunt congruente cu tipul de culturã politicã corespunzãtor. Cele Law, Community and Political Culture in the Transition to De-
trei tipuri de culturã politicã nu sunt îns㠄pure“ ºi nu se exclud mocracy. American Sociological Review, 1993, vol. 58, p. 3–22.
reciproc. Cultura civic㠄ideal㓠este de fapt o culturã politicã VELDHUIS, R. Education for Democratic Citizenship: Di-
mixtã, care foloseºte caracteristici sau conduite provenind din mensions of Citizenship, Core Competencies, Variables and
toate cele trei tipuri de bazã. Aºa cum afirmã Almond ºi Verba International Activities, Strasburg, Council of Europe, 1997.
(1996, p. 59–60): „Cultura civicã nu este cultura politicã de-
scrisã de obicei în manualele de educaþie civicã, acelea care

98 99
Modulul 16. Societatea civilã racþiunii dintre stat ºi sectorul economic, pe de o parte, dintre
stat ºi structurile vieþii asociative, pe de alta“. Din aceastã de-
Societatea civilã este expresia directã a pluralismului ºi o finiþie, acceptatã de cei mai mulþi specialiºti, rezultã cã socie-
componentã indispensabilã a democraþiei. Avem deci de a face tatea civilã cuprinde:
în acelaºi timp cu o idee politicã ºi o realitate socialã. • sfera vieþii private (familia);
Aceastã dublã ipostazã se regãseºte în majoritatea definiþi- • sfera vieþii asociative (îndeosebi asociaþiile voluntare:
ilor. Astfel, dupã Patrick (1996, p. 6) democraþia se defineºte ONG-uri, fundaþii, asociaþii profesionale ºi civice);
prin douã atribute indispensabile, respectiv guvernarea consti- • sfera miºcãrilor sociale (grupuri de presiune, miºcãri con-
tuþionalã ºi societatea civilã: „Democraþia este un sistem poli- testatare-ecologiste, pacifiste, feministe, antirasiste);
tic instituþionalizat sub forma statului de drept. Ea presupune • sfera vieþii comunitare (comunitãþi etnice, corporaþii, con-
existenþa unei societãþi civile autonome, în cadrul cãreia indi- frerii, comunitãþi religioase);
vizii se organizeazã în mod voluntar în grupuri cu finalitãþi au- • sfera vieþii sindicale (sindicatele);
todeterminate, în vederea unei acþiuni comune în cadrul orga- • sfera comunicãrii publice (mass-media).
nizaþiilor sau partidelor politice, astfel încât sã se constituie, Toate aceste componente ale societãþii civile îºi desfãºoarã
prin alegeri libere, un sistem reprezentativ de guvernare“. În ce activitatea pe baza urmãtoarelor principii:
priveºte societatea civilã, consideratã ca un indicator principal
• competiþia (legea cererii ºi ofertei);
al guvernãrii democratice, ea este definitã în felul urmãtor:
• independenþa mijloacelor de comunicare în masã (presa
„Societatea civilã este reþeaua complexã de asociaþii voluntare
scrisã ºi presa vizualã);
constituite în mod liber, diferitã ºi separatã de instituþiile gu-
vernamentale oficiale, acþionând independent sau în parteneriat • recursul la surse autonome de expertizã (elitele, intelectu-
alii independenþi, centrele non-guvernamentale de cercetare ºi
cu structurile statului. Deºi separatã de stat, societatea civilã se
informare);
supune legilor. Ea reprezintã un domeniu public constituit din
persoane private“. • asocierea liberã, pe bazã de autoguvernare.
Aceastã definiþie include de fapt douã faþete sau douã sen- Societatea civilã nu se confundã cu toatã viaþa socialã din
suri comune ale societãþii civile: afara administraþiei publice ºi a activitãþilor economice. Cu
• definiþia pozitivã accentueazã ideea de a avea mai multe alte cuvinte, societatea civilã nu este:
centre de decizie într-o societate democraticã (pluralismul) ºi • societatea politicã („polity“ în englezã), respectiv partide-
nevoia de a rezolva în comun problemele sociale, prin viaþã a- le ºi instituþiile politice (ex. parlamentul);
sociativã, organizare a eforturilor în forme colective (organiza- • societatea economicã, care cuprinde organizaþii de pro-
þii, asociaþii, grupuri de presiune), ceea ce conferã mai multã ducþie ºi distribuþie a bunurilor (firme, companii, cooperative
forþã ºi protecþie decât acþiunea individului izolat; sau corporaþii care au ca scop producerea de profit).
• definiþia negativã pune accentul pe ipostaza de contrapu- Cu toate acestea, societatea civilã interacþioneazã continuu
tere în raport cu statul; societatea civilã apare astfel ca o meto- atât cu societatea politicã, cât ºi cu societatea economicã:
dã de limitare a puterii oficiale, în acelaºi fel ca statul de drept • mulþi lideri sau formaþiuni politice îºi au originea în socie-
ºi principiul separãrii puterilor. tatea civilã;
Într-o versiune mai largã, pe care o regãsim la Lijphart, • gestiunea unor organizaþii sau instituþii economice se face
Sartori ºi Hermet, societatea civilã este definitã ca „sfera inte- sub formã de parteneriat (ex. Guvern + patronat + sindicat).

100 101
În concluzie, definiþia modernã a societãþii civile ca reali- Cetatea lui Dumnezeu sau comunitatea credincioºilor ºi Ceta-
tate socialã are în vedere o dublã triadã: tea terestrã, care doreºte sã se detaºeze de credinþã, dar nu face
• societatea civil㠗 societatea politic㠗 societatea eco- altceva decât sã se înfunde în mocirla pãcatului.
nomicã; Cel care a introdus ideea de limitare juridicã a puterii a fost
• sectorul asociativ — sectorul privat — sectorul public. Locke. Societatea civilã nu se mai bazeazã doar pe dreptul la
Ca idee politicã, societatea civilã a avut o evoluþie intere- asociere, ca la Aristotel, ci presupune în mod decisiv garanta-
santã. Dincolo însã de diversele interpretãri sau sisteme de re- rea dreptului la proprietate. Dupã Locke, societatea civilã este
ferinþã, societatea civilã a fost înþeleasã ca un spaþiu politic în de fapt o asociaþie de indivizi a cãror putere colectivã rezultã
care cetãþenii liberi se prevaleazã de drepturile lor pentru a se din suma proprietãþilor lor, astfel încât devine superioarã pute-
exprima ca un corp social autonom, independent de puterea rii prinþului absolut.
statului. Conceptul politic de societate civilã („bürgerliche Gesel-
La Aristotel, „societatea civil㓠era forma de manifestare a lschaft“) îºi are însã originea în scrierile lui Hegel („Principiile
omului ca fiinþã socialã. Toþi oamenii care trãiesc în „Polis“ filosofiei dreptului“). Statul nu este o emanaþie sau o forþã ex-
sau comunitatea politicã sunt uniþi printr-un tip de asociere terioarã, ci o parte componentã a ordinii sociale. El nu se opu-
(„Koinonia“) fondatã pe principiul dreptãþii („diké“). Aristotel ne individului ci, dimpotrivã, îi asigurã condiþiile de emanci-
(„Politica“) pune astfel bazele vieþii asociative ºi defineºte so- pare. Societatea civilã este spaþiul public de întâlnire a statului
cietatea civilã prin patru atribute: ºi individului, locul unde se manifestã tensiunea fundamentalã
• convieþuirea paºnicã a civililor (în opoziþie cu predilecþia între Unu ºi Multiplu, între entitate ºi totalitate. Spre deosebire
pentru rezolvarea pe cale armatã a problemelor sociale de cãtre de Aristotel, la care socialul era anterior ºi superior individu-
militari); lui, societatea civilã a lui Hegel este o comuniune de indivizi
• egalitatea în drepturi a tuturor cetãþenilor, fiecare fiind în puternici ºi autonomi, cãrora statul le garanteazã douã drepturi
acelaºi timp guvernat ºi guvernant (fiecare contribuie la guver- fundamentale: proprietatea ºi libertatea. Societatea civilã nu
nare, prin participare directã, ºi poate ajunge la putere, prin existã decât prin forþa economicã, politicã ºi civicã a unor
alegeri); „burghezi“ care se comportã ca buni cetãþeni. Între stat ºi socie-
• proximitatea, datã de interacþiunea frecventã a membrilor, tatea civilã a „burghezilor“ nu existã conflicte, ci o interdepen-
unui spaþiu uman atât de restrâns ca Cetatea-stat; denþã bazatã pe un contract social. Prin capacitatea colectivã
• superioritatea comunitãþii, a puterii sale de influenþã, faþã de decizie a membrilor sãi, societatea civilã este o contraputere
de acþiunile izolate ale indivizilor. care controleazã puterea instituitã. Cum interesul este reciproc
Termenul ca atare provine însã din latinã („civilis societas“), (ordinea socialã este o precondiþie a bunãstãrii ºi invers), rela-
iar interpretarea modernã, în sensul statului de drept, a fost þiile dintre putere ºi cetãþeni sunt reglate pe baza legilor, ceea
datã de Cicero. Acesta a subliniat ideea de multiplicitate a cen- ce asigurã supremaþia dreptului faþã de voinþa izolatã a oricãrui
trelor de decizie care, la un moment dat, se potrivea foarte bine membru al comunitãþii.
cu situaþia Imperiului Roman. Aceastã relaþie simplã („societatea împotriva statului“),
O direcþie interesantã este inauguratã de filosofia medieva- specificã liberalismului, a dominat ideile politice ale sec. XIX
lã, reprezentatã de Sf. Augustin (De civitate Dei). Pentru el, ºi începutul sec XX. Pe mãsurã ce economia de piaþã s-a con-
datoritã pãcatului originar, „Cetatea terestr㓠este expresia au- solidat, cetãþenii au avut nevoie sã-ºi apere drepturile atât faþã
tonomiei rãului. Ca urmare, apare un nou dualism, cel dintre de stat, cât ºi în raport cu instituþiile politice (devenite prea pu-

102 103
ternice ºi egoiste), sau faþã de sectorul economic (devenit mult COLAS, D. Genealogia fanatismului ºi a societãþii civile,
prea influent). Bucureºti, Ed. Nemira, 1998.
O datã cu întãrirea democraþiilor constituþionale în þãrile in- GELLNER, E. La société civile dans une perspective his-
dustrializate, societatea civilã a început sã fie consideratã o stare torique. Revue internationale des sciences sociales, 1991, nr.
naturalã, un patrimoniu, o problemã care nu meritã o atenþie 129, pp. 526–544.
specialã. Conceptul pãrea chiar uitat, pânã când a reapãrut în GELLNER, E. Condiþiile libertãþii. Societatea civilã ºi rivalii
centrul atenþiei în cursul evenimentelor politice din 1968 ºi a ei. Iaºi, Ed. Polirom, 1998.
rãzboiului din Vietnam. El a fost alimentat de noi idei ºi expe- GEREMEK, B. Civil Society. Then and Now. Journal of
rienþe, care au reiterat forþa de contraputere a societãþii civile. Democracy, 1991, vol. 3, nr. 1.
Majoritatea miºcãrilor contestatare ºi a teoriilor critice au fost HEGEL, G. H. Principiile filosofiei dreptului, Bucureºti, Ed.
iniþiate de centre de opoziþie ºi criticã socialã din interiorul so- IRI, 1996.
cietãþii civile. În regimurile comuniste, aºa cum aratã Gere- HERMET, G. Sociologie de la construction démocratique,
mek, dizidenþa politicã ºi miºcãrile civice (în special dupã Paris, Economica, 1986.
adoptarea Declaraþiei de la Helsinki) au constituit fenomenul HILL, D. Citizens and Cities, Hemel Hempstead, Harvester
social ºi cultural din care s-a dezvoltat ulterior societatea civi- Wheatshead, 1994.
lã. Nu în ultimul rând, aceste focare de opoziþie ºi critic㠄din LIJPHART, A. Democracy in Plural Societies, New Haven,
interior“ (uneori chiar înãuntrul partidului comunist) au dus la Yale University Press, 1977.
erodarea puterii absolute ºi la „revoluþiile“ din 1989. LOCKE, J. Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare
În perioada de tranziþie postcomunistã, constituirea ºi con- despre toleraþã, Bucureºti, Ed. Nemira, 1999.
solidarea societãþii civile este o condiþie primordialã pentru NICHOLLS, D. Three Varieties of Pluralism, London,
trecerea la democraþie. În funcþie de condiþiile specifice, de Macmillan, 1974.
cultura civicã a populaþiei ºi de gradul de toleranþã al puterii in- PATRICK, J. J. Principles of Democracy for the Education of
stituite, fiecare þarã se strãduieºte sã încurajeze societatea civi- Citizens. În: J. J. Patrick and L. A. Pinhey (eds.) Resources on
lã ca un partener important la conducerea colectivã. Acest pro- Civic Education for Democracy. Bloomington, 1996.
ces este lung ºi dificil. El este, deocamdatã, încetinit de trei SARTORI, G. The Theory of Democracy Revisited, Chatham,
factori care descurajeazã sau îngrãdesc forþa societãþii civile: N. J., Chatham House Publishers, 1987.
• clivajele care existã între societatea civilã, societatea eco- TOURAINE, A. Qu-est-ce que c’est la démocratie?, Paris, Fa-
nomicã ºi societatea politicã; yard, 1994.
• puterea exageratã a sectorului public în raport cu sectorul
privat ºi sectorul asociativ;
• lipsa unei moralitãþi minime a vieþii publice, care sã facã
posibil ºi eficient controlul civic al puterii politice.

Bibliografie
ARISTOTEL, A. Democracy in Plural Societies, New Haven,
Yale University Press, 1977.
AUGUSTIN, De civitate Dei, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã, 1998.

104 105
V
PERSPECTIVELE DEMOCRAÞIEI

„Democraþia nu este o formã perfectã de guvernare, dar este


cea mai bunã de pânã acum“. Aceste cuvinte celebre aparþin lui
Winston Churchill ºi ele exprimã un punct de vedere larg rãs-
pândit.
Într-adevãr, deºi nu rezolvã toate problemele sociale, este
accesibilã doar unei treimi din statele lumii ºi conþine nume-
roase contradicþii interne, democraþia rãmâne una din marile
invenþii ale minþii omeneºti. O datã cu introducerea sufragiului
universal, a statului de drept ºi a societãþii civile, beneficiile
obþinute de pe urma revoluþiei industriale ºi a modernitãþii au
fost repartizate mai echitabil, iar valorile perene ale democra-
þiei (libertatea, dreptatea, egalitatea, toleranþa ºi diversitatea) au
fost transpuse într-un sistem politic pluralist ºi deschis.
Tranziþiile post-totalitare din America Latinã ºi fostul „la-
gãr“ comunist au readus însã în discuþie o veche dilemã. Dat
fiind faptul cã oamenii cautã permanent noi forme de organi-
zare a vieþii colective, se pune întrebarea dacã nu cumva evo-
luþia actualã va duce la inventarea unei noi metode de guver-
nare, mai bine adaptate la condiþiile postmoderne. Este expre-
sia „noului pesimism“ provocat de generalizarea monotonã a
democraþiei sau de ceea ce Huntington a numit „revoluþia de-
mocraticã“, proprie sfârºitului de secol. În lipsa polaritãþii ide-
ologice care a întreþinut ideea democraþiei în opoziþie cu totali-
tarismul falimentar, lumea a intrat într-o fazã de conflicte cul-
turale care angajeazã entitãþi identitare de tip confesional
106 107
(dupã exemplul rãzboaielor religioase din Balcani). Fãrã sã in- sã-i cunoascã modul de funcþionare, dar ºi limitele ºi inconsec-
trãm în profunzimea analizei, sã spunem doar cã Huntington venþele. Democraþia nu este o dogmã sau o nouã limbã de
pleacã aici de la supoziþia falsã cã politica este determinatã de lemn, ci un sistem de reguli care trebuie învãþate ºi perfecþio-
culturã, ceea ce nu a fost încã confirmat de istorie. nate.
Pe acelaºi plan, de construcþie speculativã bazatã pe o pre- Modulul care urmeazã vine în spijinul acestui demers. Ca
zumþie superficialã, se situeazã optimismul vizionar al lui Fu- urmare, aºteptãrile noastre se referã la urmãtoarele conþinuturi,
kuyama. Puþin timp dupã prãbuºirea spectaculoasã a comunis- asupra cãrora studentul trebuie sã-ºi îndrepte atenþia cu priori-
mului sovietic, în atmosfera de euforie victorioasã care a ur- tate:
mat, Fukuyama declarã cã acest eveniment echivaleazã cu – tensiunea dintre democraþia ca proiect ºi realitatea socialã;
sfârºitul istoriei. Generalizarea democraþiei ca sistem politic, – decalajul dintre democraþia politicã, democraþia socialã ºi
ca urmare a „revoluþiei liberale mondiale“, este ultima fazã de democraþia economicã;
evoluþie a speciei umane. Aceastã etapã va dura probabil înc㠖 nevoia de autodepãºire a proiectului democratic, în con-
foarte mult, deºi Fukuyama nu precizeazã dacã generalizarea diþiile societãþii de consum;
democraþiei liberale înseamnã ºi sfârºitul suferinþelor umane, a – aplicarea standardelor democratice la „noile democraþii“;
nedreptãþilor, a violenþelor ºi frustrãrilor. – democraþia ºi starea de sãrãcie;
Atât pesimismul vizionar al lui Huntington, cât ºi optimis- – erodarea virtuþii democratice în „democraþiile vechi“;
mul glorios al lui Fukuyama trebuie luate drept ceea ce sunt, – reversibilitatea procesului democratic.
adicã opinii sau idei despre viitorul democraþiei, printre atâtea
altele. Ele exprimã însã o atitudine generalã ºi o preocupare
specificã sfârºitului de secol, când oamenii se întreabã pe bunã
dreptate dacã democraþia este un proiect perpetuu, inerent con- Modulul 17. Între teorie ºi practicã: idealul democratic
diþiei umane, sau un fenomen perisabil care, într-un moment ºi limitele democraþiei procedurale
sau altul, va avea un sfârºit, ca orice invenþie sau produs al gân-
dirii umane. Dacã ne referim strict la etimologia cuvântului „democra-
În cele ce urmeazã, ne vom concentra asupra acestor douã þie“, observãm c㠄guvernarea de cãtre popor“ este mai mult o
scenarii: democraþia perenã ºi democraþia ca etapã bine cir- metaforã decât o realitate. Aceasta face de altfel pe Giovanni
cumscrisã într-o evoluþie care transcende experienþa democra- Sartori sã scrie, într-o carte celebrã, c㠄democraþia este un ter-
ticã a omenirii. Date fiind limitele analizei noastre, nu vom în- men pompos pe care-l dãm unui lucru care nu existã“.
cerca sã tranºãm aceastã disputã, care probabil nici nu poate fi Desigur, aceastã remarcã este prea severã. În primul rând,
rezolvatã în stadiul actual al cunoaºterii noastre. Vom încerca pentru cã se ignorã faptul, pe care l-am subliniat deseori pe
însã sã oferim cât mai multe repere, pentru ca cei ce folosesc parcursul analizei noastre, cã democraþia presupune în acelaºi
acest curs sã aibã o mai mare sensibilitate pentru problematica timp o valoare ºi un mod de guvernare. Ca valoare, democraþia
democraþiei. Fie cã este o construcþie incompletã sau se prezin- este un proiect în continuã construcþie, un ideal spre care vor
tã ca un proiect finit, ceea ce este sigur este faptul cã generaþi- aspira încã multe generaþii de acum înainte. Ca realitate soci-
ile actuale de studenþi, tineri sau adulþi angajaþi într-o formare alã, democraþia comportã un mod de guvernare inspirat din de-
continuã, vor trãi într-o societate democraticã ºi într-o lume mocraþia anticã, dar faþã de care s-a îndepãrtat în mod evident.
care aspirã la mai multã democraþie. Pentru aceasta, ei trebuie Între proiect ºi realitate existã astfel o tensiune permanentã, un

108 109
decalaj care decurge din diferenþele inerente dintre construcþia Din punct de vedere economic, asistãm astãzi la o spectacu-
simbolicã ºi realitatea pe care o reflectã. loasã schimbare de paradigmã. Dupã ce, în jurul anului 1900,
În al doilea rând, chiar idealul democratic a evoluat, astfel a fost generalizat sufragiul universal, statele industrializate au
încât aºteptãrile noastre faþã de democraþie sunt cu totul altele reuºit, între 1930 ºi 1950, consolidarea Statului-providenþã. Este
decât în Polis-ul grecesc, în republicile medievale italiene sau un tip de societate fondat pe douã idei principale:
în oraºele hanseatice din nordul Europei. Dincolo de criteriile • teoria keynesianã a deficitului care, la rândul, sãu se ba-
intrinseci ale democraþiei, pe care le-am descris într-un modul zeazã pe trei prezumþii economice:
anterior ca standarde minimale (sufragiul universal, egalitatea – consumul duce neapãrat la consumul de capital ºi la in-
în drepturi, separarea puterilor, pluralismul ºi reprezentarea de- vestiþii;
mocraticã), ceea ce a contat a fost nu numai atracþia pentru – economisirea este defavorabilã prosperitãþii economice;
ideea de democraþie, ci ºi efectele economice ºi culturale ale – deficitele guvernamentale stimuleazã economia;
modului de viaþã numit democraþie. De fapt, democraþia poli- • modelul Statului-providenþã sau Statul bunãstãrii („Wel-
ticã s-a coroborat întotdeauna cu democraþia economicã (adu- fare State“), inventat de Bismark pentru a descuraja revendicã-
cãtoare de bunãstare), cu democraþia socialã (care garanteazã rile politice propriu-zise ale muncitorilor germani; dacã Key-
echitatea) ºi cu democraþia culturalã (sursã a pluralismului iden- nes punea pe primul plan dinamismul economic asigurat de
titar ºi a drepturilor culturale). În acest fel, democraþia a fost piaþa liberã, Statul bunãstãrii acordã prioritate rolului guvernu-
apreciatã ºi recepþionatã nu doar prin generozitatea virtuþilor lui în redistribuirea bogãþiei, placând de la douã prezumþii so-
pe care le propune ca proiect, ci ºi prin consecinþele directe ciale:
asupra condiþiilor de viaþã. – guvernul poate regla echitatea socialã prin distribuirea ve-
Aceste tensiuni primordiale între ideal ºi realitate, pe de o niturilor (impozitare, alocare bugetarã, protecþie socialã);
parte, între democraþia politicã ºi democraþia socialã ºi econo- – fiecare cetãþean are nevoie de un salariu sau un venit mi-
micã, pe de alta, marcheazã în mod cert dezvoltãrile actuale nimal, care sã-i garanteze cel puþin subzistenþa.
privind viitorul democraþiei. Chiar dacã nimeni nu se mai în- Din combinarea pieþei libere ºi a Statului bunãstãrii a rezul-
doieºte astãzi de credibilitatea ºi superioritatea democraþiei ca tat o politicã economicã care a reuºit, pânã la crizele petrolului
regim politic, întrebãrile care se pun vizeazã eficienþa ei ca din anii ’70, sã asigure un echilibru acceptabil al democraþiei
doctrinã universalã (sistem politic realizat sau în curs de con- politice, democraþiei economice ºi democraþiei sociale.
strucþie în majoritatea þãrilor lumii) ºi metodã de guvernare Amplificarea aspiraþiilor ºi intensificarea consumului, con-
pentru o societate tot mai complexã ºi problematicã. fruntate cu limitele fizice ale redistribiurii prin Statul – provi-
În lipsa competiþiei ideologice cu totalitarismul, democraþia denþã, au fãcut ca echilibrul sã fie ameninþat. Trei fenomene au
este obligatã la un efort de autodepãºire. Ea nu se mai comparã fãcut sã se clatine vechile certitudini ale bunãstãrii echitabile ºi
cu aºa-zisele „democraþii populare“, ci cu propriile performan- societãþii de consum: recesiunea economicã, ºomajul pe ter-
þe ºi cu propriul ideal. În aceastã perspectivã, democraþia tre- men lung ºi polarizarea socialã.
buie sã rãspundã la trei provocãri: Soluþia, evident, nu este reîntorcearea la viziunea jacobinã
– aspiraþia la prosperitate ºi progres continuu; preconizatã de Platon („Republica“, cartea VIII, 557) într-un
– exigenþele echitãþii ºi democraþiei sociale; pasaj celebru: „Democraþia apare atunci când sãracii câºtigã
– consecvenþa în raport cu propriile criterii, aplicate dife- victoria asupra bogaþilor, masacreazã pe unii dintre aceºtia, în-
renþiat la „noile democraþii“. chid pe alþii ºi împart egal cu cei care rãmân atât guvernarea,

110 111
cât ºi funcþiile publice“. Acest citat ne aratã încã o datã cã pro- sau cel mult un proces de democratizare. Or, aºa cum se obser-
blemele democraþiei contemporane nu pot fi soluþionate prin vã în majoritatea „noilor democraþii“, democratizarea nu echi-
întoarcerea la surse sau prin recursul la antici. valeazã cu existenþa unei democraþii consolidate.
Pierderea vechilor certitudini economice a dus la apariþia Aceastã situaþie este complexã ºi se aflã în centrul dezbate-
unor decalaje între democraþia economicã ºi democraþia socia- rilor privind perspectivele universale ale democraþiei. Ea a pro-
lã. În condiþiile în care cetãþeanul îºi pierde ipostaza sa funda- vocat numeroase dispute, centrate asupra a trei chestiuni:
mentalã de producãtor ºi consumator (Keynes), el nu mai parti- – raportul teorie – practicã în cazul concret al democraþiei;
cipã direct la mecanismele active ale Statului providenþã. El – problema „democraþiilor periferice“ sau a democraþiei ac-
trebuie preluat, cel puþin temporar, de sistemul de protecþie so- cesibile þãrilor sãrace;
cialã. Situaþia devine încã ºi mai preocupantã, din perspectiva – incertitudinile inerente ale democraþiei.
coeziunii sociale, atunci când cetãþenii au doar drepturi forma- Ca orice construcþie simbolicã, idealul democratic se con-
le pe care nu le pot exercita efectiv datoritã unor constrângeri cretizeazã în forme sociale imperfecte. Bobbio (1987) spune în
sociale sau economice: ºomajul, absenþa unei locuinþe stabile, acest sens cã trebuie sã distingem în permanenþã între demo-
analfabetismul, sãrãcia, pierderea temporarã a libertãþii. craþia formalã (democraþia ca valoare ºi proiect) ºi democraþia
Decalajele dintre democraþia politicã, pe de o parte, demo- substanþialã sau proceduralã. Prima este un vehicul al progre-
craþia socialã ºi economicã, pe de alta, sunt ºi mai evidente în sului, o aspiraþie permanentã, cea de-a doua este ansamblul de
cazul þãrilor sãrace ºi al „noilor democraþii“. Aceastã proble- instituþii ºi reguli ale jocului politic care exprimã starea de fapt,
mã este pusã foarte bine de Sartori (1991, pag. 471), care se în- sau realizarea concretã a proiectului democratic, la un anumit
treabã dacã democraþia poate fi instauratã prin imitaþie sau „re- moment dat ºi în anumite circumstanþe. Aceastã relativizare a
democratizare“, fãrã sã existe acel nivel al bunãstãrii, vizibil în proiectului democratic se face însã în condiþiile în care s-au
societãþile occidentale. Rãspunsul este cã se poate încerca im- îndeplinit deja standardele minimale ale democraþiei. În nici un
portul de democraþie într-o þarã sãracã, se pot chiar adapta une- caz, aºa cum spune Hermet (1993, pag. 26), nu trebuie admisã
le exigenþe ale guvernãrii democratice, dar performanþele nu o democraþie duplicitarã, cu douã faþete, una valabilã pentru
sunt aceleaºi, atât în planul politic, cât ºi în cel economic ºi so- metropole ºi alta pentru periferie. Sau, aºa cum afirma Jeane
cial. Kirkpatrick în „Dictatorship and Double Standards“, democra-
Dup㠄revoluþia garoafelor“ din 1974, peste 30 de þãri lati- þia nu trebuie sã însemne compromisuri ºi jumãtãþi de mãsurã,
no-americane ºi europene s-au angajat într-un proces de demo- standarde duble sau „flexibile“, în funcþie de interesele occi-
cratizare sau de tranziþie de la dictaturã la democraþie. Acest dentale.
proces presupune o construcþie lentã, plinã de contradicþii, în Alt subiect interesant este cel al reversibilitãþii. Majoritatea
care vechile ºi noile structuri coexistã, uneori într-o formã con- þãrilor lumii aspirã la o tranziþie de la regimuri autoritare la de-
flictualã. În unele cazuri, s-au încercat „democraþii originale“, mocraþie. Unii autori (Hermet, Revel sau Linz) ºi-au pus însã
sau s-a recurs la „cea de-a treia cale“, prin care puterea autori- întrebarea dacã nu poate exista ºi o tranziþie în sens invers, aºa
tarã încearcã sã introducã unele elemente democratice (alege- cum s-a întâmplat în fond în zona de ocupaþie sovieticã, dupã
rile libere sau tolerarea opoziþiei politice), îndeosebi ca urmare cel de-al doilea rãzboi mondial.
a unor presiuni externe. De obicei, din aceste jumãtãþi de mã- Cu excepþia unor situaþii încã neclare (alipirea Hong-Kong-
surã nu rezultã decât hibrizi exotici (numiþi „dictablandas“ sau ului la China comunistã) sau a democraþiilor fragile, este greu
„democraduras“ în America Latinã, „democratur㓠în Africa), de presupus cã democraþiile occidentale pot fi expuse la un

112 113
proces similar. Ameninþãrile cu care sunt confruntate democra- pria condiþie, îndeosebi prin cãutarea unui nou echilibru între
þiile mature provin mai degrabã din alte direcþii. Se pot identi- democraþia politicã, democraþia socialã ºi democraþia economicã.
fica în acest sens douã surse:
– erodarea virtuþii democratice; Bibliografie
– instalarea legitimitãþii prin consimþãmânt ºi acceptare pa- ARON, R. Démocratie et Totalitarisme, Paris, Gallimard,
sivã. 1965.
Pentru cetãþenii occidentali nãscuþi într-o societate liberã, BOBBIO, N. The Future of Democracy, Cambridge, Polity,
democraþia pare un bun de consum, un patrimoniu moºtenit de 1987.
la generaþiile precedente, la care au dreptul în mod natural. Ei CROZIER, M.; HUNTINGTON, S. P.; WATANUKI, J. The Crisis of
nu mai fac eforturi nici sã o cucereascã, nici sã o perfecþioneze Democracy, New York, New York University Press, 1975.
ºi nici mãcar sã o înþeleagã, pentru cã democraþia apare ca o DAHL, R. A. Democracy and Its Critics, New Haven, Yale
condiþie normalã a existenþei lor. Aceastã atitudine de consum, University Press, 1989.
dublatã uneori de apatie ºi indiferentism civic, este susþinutã ºi DIAMOND, L.; LINZ, J.; LIPSET, S. M. (eds.) Democracy in
de exemplele negative furnizate de clasa politicã (cazuri de Developing Countries, Boulder, Lynne Rienner, 1989, 4 vol.
egoism, corupþie ºi oportunism), care contribuie ºi mai mult la HERMET, G. Les désenchantements de la liberté, Paris,
erodarea virtuþii democratice. Democraþia riscã în acest fel sã Fayard, 1993.
HERMET, G. Culture et démocratie, Paris, A. Michel, 1993.
se reducã la acte de rutinã (reflexe electorale periodice, plata
HOWE, I. (ed.) Beyond the Welfare State, New York, Shaken
automatã a impozitelor) sau la un ritual politic pe care Bellah
Books, 1982.
l-a numit „religie civicã“.
HUNTINGTON, S. P. The Third Wave. Democratization in the
La fel de preocupantã este ºi legitimarea pasivã. De fapt,
Late Twentieth Century, Norman, University of Oklahoma
forþa democraþiei nu rezidã atât în masa de susþinãtori, cât în va- Press, 1993.
lorile pe care aceºtia le împãrtãºesc. Din ce în ce mai mult, dat LEFORT, C. L’Invention démocratique, Paris, Fayard, 1981.
fiind faptul cã democraþia se exprimã printr-un mod de viaþã LINIGER – GOUMAZ, M. La démocrature. Dictature camou-
confortabil, ea este perceputã doar prin efectele sale în plan flée, démocratie truquée, Paris, L’Harmattan, 1992.
material. Riscul în acest caz este ca cetãþenii consumatori sã LINZ, J. The Breakdown of Democratic Regimes, Baltimore,
accepte democraþia aºa cum este, fãrã sã încerce sã o amelio- The Johns Hopkins Press, 1978.
reze ºi sã ducã mai departe împlinirea idealului democratic LINZ, J.; STEPAN, A. Problems of Democratic Transition and
promovat de generaþiile anterioare. Consolidation: Southern Europe, South America and Post-Co-
Aceste contradicþii interne ale democraþiei nu trebuie însã mmunist Europe, Baltimore, The Johns Hopkins University
interpretate nici ca stagnarea proiectului ºi nici ca faza ultimã Press, 1995.
a evoluþiei democratice, aºa cum s-au grãbit unii sã afirme. MAINWARING, S. et al. Issues in Democratic Consolidations:
Este foarte posibil ca democraþia sã fie cel mai mult apreciatã The New South American Democracies in Comparative Per-
de cei care o descoperã pentru prima datã. Este posibil, de ase- spective, Notre Dame, University of Notre Dame Press, 1992.
menea, ca „noile democraþii“ sã ofere experienþe inedite care PRZEWORSKI, A. Democracy and the Market, Cambridge,
sã îmbogãþeascã teoria politicã. Ceea ce este însã cel mai im- Cambridge University Press, 1992.
portant este ca democraþia sã încerce sã-ºi îmbunãtãþeascã pro- REVEL, J.F. Le Regain démocratique, Paris, Fayard, 1992.

114 115
SARTORI, G. Repenser la démocratie: mauvais régimes et ANEXA I
mauvaises politiques. Revue internationale des sciences socia- CONSTITUÞIA ROMÂNIEI (1991)
les, 1991, nr. 129, pag. 465–480.
SCHMITTER, Dangers and Dilemmas of Democracy. Journal
of Democracy, 1994, vol. 5, nr. 2, pp. 57–74.
VANHAVEN, T. The Process of Democratization, New York,
Crane Russak, 1990.

TITLUL I
Principii generale

ARTICOLUL 1
Statul român (1) România este stat naþional, suveran ºi
independent, unitar ºi indivizibil.
(2) Forma de guvernãmânt a statului ro-
mân este republica.
(3) România este stat de drept, democratic
ºi social, în care demnitatea omului, drep-
turile ºi libertãþile cetãþenilor, libera dez-
voltare a personalitãþii umane, dreptatea
ºi pluralismul politic reprezintã valori su-
preme ºi sunt garantate.

ARTICOLUL 2
Suveranitatea (1) Suveranitatea naþionalã aparþine po-
porului român, care o exercitã prin orga-
nele sale reprezentative ºi prin referen-
dum.
(2) Nici un grup ºi nici o persoanã nu pot
exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 3
Teritoriul (1) Teritoriul României este inalienabil.

116 117
(2) Frontierele þãrii sunt consfinþite prin noritãþilor naþionale trebuie sã fie confor-
lege organicã, cu respectarea principiilor me cu principiile de egalitate ºi de nedis-
ºi a celorlalte norme general admise ale criminare în raport cu ceilalþi cetãþeni
dreptului internaþional. români.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect
administrativ, în comune, oraºe ºi judeþe. ARTICOLUL 7
În condiþiile legii, unele oraºe sunt decla- Românii din Statul sprijinã întãrirea legãturilor cu ro-
rate municipii. strãinãtate mânii din afara frontierelor þãrii ºi acþio-
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi neazã pentru pãstrarea, dezvoltarea ºi
strãmutate sau colonizate populaþii strãine. exprimarea identitãþii lor etnice, cultu-
rale, lingvistice ºi religioase, cu respecta-
ARTICOLUL 4 rea legislaþiei statului ai cãror cetãþeni
Unitatea poporului (1) Statul are ca fundament unitatea po- sunt.
ºi egalitatea între porului român.
cetãþeni (2) România este patria comunã ºi indivi- ARTICOLUL 8
zibilã a tuturor cetãþenilor sãi, fãrã deose- Pluralismul ºi (1) Pluralismul în societatea româneascã
bire de rasã, de naþionalitate, de origine partidele politice este o condiþie ºi o garanþie a democraþiei
etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opi- constituþionale.
nie, de apartenenþã politicã, de avere sau (2) Partidele politice se constituie ºi îºi
de origine socialã. desfãºoarã activitatea în condiþiile legii.
Ele contribuie la definirea ºi la expri-
ARTICOLUL 5 marea voinþei politice a cetãþenilor, res-
Cetãþenia (1) Cetãþenia românã se dobândeºte, se pãs- pectând suveranitatea naþionalã, integri-
treazã sau se pierde în condiþiile prevãzu- tatea teritorialã, ordinea de drept ºi prin-
te de legea organicã. cipiile democraþiei.
(2) Cetãþenia românã nu poate fi retrasã
aceluia care a dobândit-o prin naºtere. ARTICOLUL 9
Sindicatele Sindicatele se constituie ºi îºi desfãºoarã
ARTICOLUL 6 activitatea potrivit cu statutele lor, în con-
Dreptul la identitate (1) Statul recunoaºte ºi garanteazã per- diþiile legii. Ele contribuie la apãrarea
soanelor aparþinând minoritãþilor naþio- drepturilor ºi la promovarea intereselor
nale dreptul la pãstrarea, la dezvoltarea ºi profesionale, economice ºi sociale ale sa-
la exprimarea identitãþii lor etnice, cultu- lariaþilor.
rale, lingvistice ºi religioase.
(2) Mãsurile de protecþie luate de stat ARTICOLUL 10
pentru pãstrarea, dezvoltarea ºi exprima- Relaþii România întreþine ºi dezvoltã relaþii paº-
rea identitãþii persoanelor aparþinând mi- internaþionale nice cu toate statele ºi, în acest cadru, re-

118 119
laþii de bunã vecinãtate, întemeiate pe principiile ºi pe celelalte TITLUL II
norme general admise ale dreptului internaþional. Drepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamentale
ARTICOLUL 11 CAPITOLUL I
Dreptul interna- (1) Statul român se obligã sã îndeplineas- Dispoziþii comune
þional ºi dreptul cã întocmai ºi cu bunã-credinþã obligaþi-
intern ile ce-i revin din tratatele la care este ARTICOLUL 15
parte. Universalitatea (1) Cetãþenii beneficiazã de drepturile ºi de
(2) Tratatele ratificate de Parlament, po- libertãþile consacrate prin Constituþie ºi
trivit legii, fac parte din dreptul intern. prin alte legi ºi au obligaþiile prevãzute de
acestea.
ARTICOLUL 12 (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu
Simboluri naþionale (1) Drapelul României este tricolor; culo- excepþia legii penale mai favorabile.
rile sunt aºezate vertical, în ordinea urmã-
toare începând de la lance: albastru, gal-
ARTICOLUL 16
ben, roºu.
Egalitatea în (1) Cetãþenii sunt egali în faþa legii ºi a au-
(2) Ziua naþionalã a României este 1 De-
cembrie. drepturi toritãþilor publice, fãrã privilegii ºi fãrã
(3) Imnul naþional al României este „Deº- discriminãri.
teaptã-te române“. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(4) Stema þãrii ºi sigiliul statului sunt sta- (3) Funcþiile ºi demnitãþile publice, civile
bilite prin legi organice. sau militare, pot fi ocupate de persoanele
care au numai cetãþenia românã ºi domi-
ARTICOLUL 13 ciliu în þarã.
Limba oficialã În România, limba oficialã este limba ro-
mânã. ARTICOLUL 17
Cetãþenii români Cetãþenii români se bucurã în strãinãtate
ARTICOLUL 14 în strãinãtate de protecþia statului român ºi trebuie sã-ºi
Capitala Capitala României este municipiul Bucu- îndeplineascã obligaþiile, cu excepþia ace-
reºti. lora ce nu sunt compatibile cu absenþa lor
în þarã.

ARTICOLUL 18
Cetãþenii strãini (1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii care locu-
ºi apatrizii iesc în România se bucurã de protecþia ge-
neralã a persoanelor ºi a averilor, garanta-
tã de Constituþie ºi de alte legi.
120 121
(2) Dreptul de azil se acordã ºi se retrage CAPITOLUL II
în condiþiile legii, cu respectarea tratate- Drepturile ºi libertãþile fundamentale
lor ºi a convenþiilor internaþionale la care
România este parte. ARTICOLUL 22
Dreptul la viaþã (1) Dreptul la viaþã, precum ºi dreptul la
ARTICOLUL 19 ºi la integritate integritate fizicã ºi psihicã ale persoanei
Extrãdarea (1) Cetãþeanul român nu poate fi extrãdat fizicã ºi psihicã sunt garantate
ºi expulzarea sau expulzat din România. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii ºi
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot fi ex- nici unui fel de pedeapsã sau de tratament
trãdaþi numai în baza unei convenþii inter- inuman ori degradant.
naþionale sau în condiþii de reciprocitate. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.
(3) Expulzarea sau extrãdarea se hotãrãº-
te de justiþie. ARTICOLUL 23
Libertatea (1) Libertatea individualã ºi siguranþa per-
ARTICOLUL 20 individualã soanei sunt inviolabile.
Tratatele interna- (1) Dispoziþiile constituþionale privind drep- (2) Percheziþionarea, reþinerea sau aresta-
rea unei persoane sunt permise numai în
þionale privind turile ºi libertãþile cetãþenilor vor fi inter-
cazurile ºi cu procedura prevãzutã de lege.
drepturile omului pretate ºi aplicate în concordanþã cu De-
(3) Reþinerea nu poate depãºi 24 de ore.
claraþia Universalã a Drepturilor Omului,
(4) Arestarea se face în temeiul unui man-
cu pactele ºi cu celelalte tratate la care
dat emis de magistrat, pentru o duratã de
România este parte. cel mult 30 de zile. Asupra legalitãþii man-
(2) Dacã existã neconcordanþã între pac- datului, arestatul se poate plânge judecã-
tele ºi tratatele privitoare la drepturile torului, care este obligat sã se pronunþe
fundamentale ale omului, la care Româ- prin hotãrâre motivatã. Prelungirea ares-
nia este parte, ºi legile interne, au priori- tãrii se aprobã numai de instanþa de jude-
tate reglementãrile internaþionale. catã.
(5) Celui reþinut sau arestat i se aduc de
ARTICOLUL 21 îndatã la cunoºtinþã, în limba pe care o în-
Accesul liber (1) Orice persoanã se poate adresa justi- þelege, motivele reþinerii sau ale arestãrii,
la justiþie þiei pentru apãrarea drepturilor, a libertã- iar învinuirea, în cel mai scurt termen; în-
þilor ºi a intereselor sale legitime. vinuirea se aduce la cunoºtinþã numai în
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercita- prezenþa unui avocat, ales sau numit din
rea acestui drept. oficiu.
(6) Eliberarea celui reþinut sau arestat este
obligatorie, dacã motivele acestor mãsuri
au dispãrut.

122 123
(7) Persoana arestatã preventiv are drep- ne în domiciliul ori în reºedinþa unei per-
tul sã cearã punerea sa în libertate provi- soane fãrã învoirea acesteia.
zorie, sub control judiciar sau pe cauþiune. (2) De la prevederile alineatului (1) se
(8) Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrâ- poate deroga prin lege în urmãtoarele si-
rii judecãtoreºti de condamnare, persoana tuaþii:
este consideratã nevinovatã. a) pentru executarea unui mandat de ares-
(9) Nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã tare sau a unei hotãrâri judecãtoreºti;
sau aplicatã decât în condiþiile ºi în ter- b) pentru înlãturarea unei primejdii pri-
menii legii. vind viaþa, integritatea fizicã sau bunurile
unei persoane;
ARTICOLUL 24 c) pentru apãrarea siguranþei naþionale sau
Dreptul la apãrare (1) Dreptul la apãrare este garantat. a ordinii publice;
(2) În tot cursul procesului, pãrþile au dreptul d) pentru prevenirea rãspândirii unei epi-
sã fie asistate de un avocat, ales sau numit demii.
din oficiu. (3) Percheziþiile pot fi ordonate exclusiv de
magistrat ºi pot fi efectuate numai în for-
ARTICOLUL 25 mele prevãzute de lege.
Libera circulaþie (1) Dreptul la liberã circulaþie, în þarã ºi (4) Percheziþiile în timpul nopþii sunt in-
în strãinãtate, este garantat. Legea stabi- terzise, afarã de cazul delictului flagrant.
leºte condiþiile exercitãrii acestui drept.
(2) Fiecãrui cetãþean îi este asigurat drep- ARTICOLUL 28
tul de a-ºi stabili domiciliul sau reºedinþa Secretul Secretul scrisorilor, al telegramelor, al
în orice localitate din þarã, de a emigra, corespondenþei altor trimiteri poºtale, al convorbirilor te-
precum ºi de a reveni în þarã. lefonice ºi al celorlalte mijloace legale de
comunicare este inviolabil.
ARTICOLUL 26
Viaþa intimã, (1) Autoritãþile publice respectã ºi ocro- ARTICOLUL 29
familialã ºi privatã tesc viaþa intimã, familialã ºi privatã. Libertatea (1) Libertatea gândirii ºi a opiniilor, pre-
(2) Persoana fizicã are dreptul sã dispunã conºtiinþei cum ºi libertatea credinþelor religioase nu
de ea însãºi, dacã nu încalcã drepturile ºi pot fi îngrãdite sub nici o formã. Nimeni
libertãþile altora, ordinea publicã sau bu- nu poate fi constrâns sã adopte o opinie
nele moravuri. ori sã adere la o credinþã religioasã, con-
trare convingerilor sale.
ARTICOLUL 27 (2) Libertatea conºtiinþei este garantatã;
Inviolabilitatea (1) Domiciliul ºi reºedinþa sunt inviola- ea trebuie sã se manifeste în spirit de tole-
domiciliului bile. Nimeni nu poate pãtrunde sau rãmâ- ranþã ºi de respect reciproc.

124 125
(3) Cultele religioase sunt libere ºi se or- siune, la urã naþionalã, rasialã, de clasã
ganizeazã potrivit statutelor proprii, în sau religioasã, incitarea la discriminare,
condiþiile legii. la separatism teritorial sau la violenþã
(4) În relaþiile dintre culte sunt interzise publicã, precum ºi manifestãrile obscene,
orice forme, mijloace, acte sau acþiuni de contrare bunelor moravuri.
învrãjbire religioasã. (8) Rãspunderea civilã pentru informaþia
(5) Cultele religioase sunt autonome faþã sau pentru creaþia adusã la cunoºtinþã
de stat ºi se bucurã de sprijinul acestuia, publicã revine editorului sau realizatoru-
inclusiv prin înlesnirea asistenþei religi- lui, autorului, organizatorului manifestã-
oase în armatã, în spitale, în penitenciare, rii artistice, proprietarului mijlocului de
în azile ºi în orfelinate. multiplicare, al postului de radio sau de
(6) Pãrinþii sau tutorii au dreptul de a asi- televiziune, în condiþiile legii. Delictele
gura, potrivit propriilor convingeri, edu- de presã se stabilesc prin lege.
caþia copiilor minori a cãror rãspundere le
revine. ARTICOLUL 31
Dreptul (1) Dreptul persoanei de a avea acces la
ARTICOLUL 30 la informaþie orice informaþie de interes public nu
Libertatea (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, poate fi îngrãdit.
de exprimare a opiniilor sau a credinþelor ºi libertatea (2) Autoritãþile publice, potrivit compe-
creaþiilor de orice fel, prin viu grai, prin tenþelor ce le revin, sunt obligate sã asi-
scris, prin imagini, prin sunete sau prin gure informarea corectã a cetãþenilor asu-
alte mijloace de comunicare în public, pra treburilor publice ºi asupra probleme-
sunt inviolabile. lor de interes personal.
(2) Cenzura de orice fel este interzisã. (3) Dreptul la informaþie nu trebuie sã
(3) Libertatea presei implicã ºi libertatea prejudicieze mãsurile de protecþie a tine-
de a înfiinþa publicaþii. rilor sau siguranþa naþionalã.
(4) Nici o publicaþie nu poate fi supri- (4) Mijloacele de informare în masã, pu-
matã. blice ºi private, sunt obligate sã asigure
(5) Legea poate impune mijloacelor de informarea corectã a opiniei publice.
comunicare în masã obligaþia de a face (5) Serviciile publice de radio ºi de tele-
publicã sursa finanþãrii. viziune sunt autonome. Ele trebuie sã ga-
(6) Libertatea de exprimare nu poate pre- ranteze grupurilor sociale ºi politice im-
judicia demnitatea, onoarea, viaþa parti- portante exercitarea dreptului la antenã.
cularã a persoanei ºi nici dreptul la pro- Organizarea acestor servicii ºi controlul
pria imagine. parlamentar asupra activitãþii lor se regle-
(7) Sunt interzise de lege defãimarea þãrii menteazã prin lege organicã.
ºi a naþiunii, îndemnul la rãzboi de agre-

126 127
ARTICOLUL 32 re, controlul exercitãrii profesiilor medi-
Dreptul (1) Dreptul la învãþãturã este asigurat prin cale ºi a activitãþilor paramedicale, pre-
la învãþãturã învãþãmântul general obligatoriu, prin în- cum ºi alte mãsuri de protecþie a sãnãtãþii
vãþãmântul liceal ºi prin cel profesional, fizice ºi mentale a persoanei se stabilesc
prin învãþãmântul superior, precum ºi potrivit legii.
prin alte forme de instrucþie ºi de perfec-
þionare ARTICOLUL 34
(2) Învãþãmântul de toate gradele se des- Dreptul de vot (1) Cetãþenii au drept de vot de la vârsta
fãºoarã în limba românã. În condiþiile le- de 18 ani, împliniþi pânã în ziua alegerilor
gii, învãþãmântul se poate desfãºura ºi în- inclusiv.
tr-o limbã de circulaþie internaþionalã. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaþii
(3) Dreptul persoanelor aparþinând mino- mintal, puºi sub interdicþie, ºi nici per-
ritãþilor naþionale de a învãþa limba lor soanele condamnate, prin hotãrâre jude-
maternã ºi dreptul de a putea fi instruite cãtoreascã definitivã, la pierderea dreptu-
în aceastã limbã sunt garantate; modalitã- rilor electorale.
þile de exercitare a acestor drepturi se sta-
bilesc prin lege. ARTICOLUL 35
(4) Învãþãmântul de stat este gratuit, po- Dreptul de a fi ales (1) Au dreptul de a fi aleºi cetãþenii cu
trivit legii. drept de vot care îndeplinesc condiþiile
(5) Instituþiile de învãþãmânt, inclusiv cele prevãzute în articolul 16 alineatul (3),
particulare, se înfiinþeazã ºi îºi desfãºoarã dacã nu le este interzisã asocierea în par-
activitatea în condiþiile legii. tide politice, potrivit articolului 37 aline-
(6) Autonomia universitarã este garantatã. atul (3).
(7) Statul asigurã libertatea învãþãmântu- (2) Candidaþii trebuie sã fi împlinit, pânã
lui religios, potrivit cerinþelor specifice în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel
fiecãrui cult. În ºcolile de stat, învãþã- puþin 23 de ani, pentru a fi aleºi în Came-
mântul religios este organizat ºi garantat ra Deputaþilor sau în organele locale, ºi
prin lege. vârsta de cel puþin 35 de ani, pentru a fi
aleºi în Senat sau în funcþia de Preºedinte
ARTICOLUL 33 al României.
Dreptul la (1) Dreptul la ocrotirea sãnãtãþii este ga-
ocrotirea sãnãtãþii rantat. ARTICOLUL 36
(2) Statul este obligat sã ia mãsuri pentru Libertatea Mitingurile, demonstraþiile, procesiunile
asigurarea igienei ºi a sãnãtãþii publice. întrunirilor sau orice alte întruniri sunt libere ºi se pot
(3) Organizarea asistenþei medicale ºi a organiza ºi desfãºura numai în mod paº-
sistemului de asigurãri sociale pentru nic, fãrã nici un fel de arme.
boalã, accidente, maternitate ºi recupera-
128 129
ARTICOLUL 37 (5) Dreptul la negocieri colective în ma-
Dreptul de asociere (1) Cetãþenii se pot asocia liber în partide terie de muncã ºi caracterul obligatoriu al
politice, în sindicate ºi în alte forme de convenþiilor colective sunt garantate.
asociere.
(2) Partidele sau organizaþiile care, prin ARTICOLUL 39
scopurile ori prin activitatea lor, militeazã Interzicerea (1) Munca forþatã este interzisã.
împotriva pluralismului politic, a princi- muncii forþate (2) Nu constituie muncã forþatã:
piilor statului de drept ori a suveranitãþii, a) serviciul cu caracter militar sau activi-
a integritãþii sau a independenþei Româ- tãþile desfãºurate în locul acestuia de cei
niei sunt neconstituþionale. care, potrivit legii, nu presteazã serviciul
(3) Nu pot face parte din partide politice militar obligatoriu din motive religioase;
judecãtorii Curþii Constituþionale, avoca- b) munca unei persoane condamnate, pres-
þii poporului, magistraþii, membrii activi tatã în condiþii normale, în perioada de
ai armatei, poliþiºtii ºi alte categorii de detenþie sau de libertate condiþionatã;
funcþionari publici stabilite prin lege or- c) prestaþiile impuse în situaþia creatã de
calamitãþi ori de alt pericol, precum ºi
ganicã.
cele care fac parte din obligaþiile civile
(4) Asociaþiile cu caracter secret sunt in-
normale stabilite de lege.
terzise.
ARTICOLUL 40
ARTICOLUL 38 Dreptul la grevã (1) Salariaþii au dreptul la grevã pentru
Munca ºi protecþia (1) Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. apãrarea intereselor profesionale, econo-
socialã a muncii Alegerea profesiei ºi alegerea locului de mice ºi sociale.
muncã sunt libere. (2) Legea stabileºte condiþiile ºi limitele
(2) Salariaþii au dreptul la protecþia soci- exercitãrii acestui drept, precum ºi garan-
alã a muncii. Mãsurile de protecþie pri- þiile necesare asigurãrii serviciilor esenþi-
vesc securitatea ºi igiena muncii, regimul ale pentru societate.
de muncã al femeilor ºi al tinerilor, insti-
tuirea unui salariu minim pe economie, ARTICOLUL 41
repaosul sãptãmânal, concediul de odihnã Protecþia (1) Dreptul de proprietate, precum ºi cre-
plãtit, prestarea muncii în condiþii grele, proprietãþii private anþele asupra statului, sunt garantate.
precum ºi alte situaþii specifice. Conþinutul ºi limitele acestor drepturi
(3) Durata normalã a zilei de lucru este, sunt stabilite de lege.
în medie, de cel mult 8 ore. (2) Proprietatea privatã este ocrotitã în
(4) La muncã egalã, femeile au salariu mod egal de lege, indiferent de titular.
egal cu bãrbaþii. Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot dobân-

130 131
di dreptul de proprietate asupra terenuri- de naturã sã asigure cetãþenilor un nivel
lor. de trai decent.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât (2) Cetãþenii au dreptul la pensie, la con-
pentru o cauzã de utilitate publicã, stabili- cediu de maternitate plãtit, la asistenþã
tã potrivit legii, cu dreaptã ºi prealabilã medicalã în unitãþile sanitare de stat, la
despãgubire. ajutor de ºomaj ºi la alte forme de asis-
(4) Pentru lucrãri de interes general, auto- tenþã socialã prevãzute de lege.
ritatea publicã poate folosi subsolul ori-
cãrei proprietãþi imobiliare, cu obligaþia ARTICOLUL 44
de a despãgubi proprietarul pentru daune- Familia (1) Familia se întemeiazã pe cãsãtoria li-
le aduse solului, plantaþiilor sau construc- ber consimþitã între soþi, pe egalitatea
þiilor, precum ºi pentru alte daune impu- acestora ºi pe dreptul ºi îndatorirea pãrin-
tabile autoritãþii. þilor de a asigura creºterea, educaþia ºi in-
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele struirea copiilor.
(3) ºi (4) se stabilesc de comun acord cu (2) Condiþiile de încheiere, de desfacere
proprietarul sau, în caz de divergenþã, ºi de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc prin
prin justiþie.
lege. Cãsãtoria religioasã poate fi celebra-
(6) Dreptul de proprietate obligã la res-
tã numai dupã cãsãtoria civilã.
pectarea sarcinilor privind protecþia me-
(3) Copiii din afara cãsãtoriei sunt egali
diului ºi asigurarea bunei vecinãtãþi, pre-
cum ºi la respectarea celorlalte sarcini care, în faþa legii cu cei din cãsãtorie.
potrivit legii sau obiceiului, revin propri-
etarului. ARTICOLUL 45
(7) Averea dobânditã licit nu poate fi con- Protecþia copiilor (1) Copiii ºi tinerii se bucurã de un regim
fiscatã. Caracterul licit al dobândirii se pre- ºi a tinerilor special de protecþie ºi de asistenþã în rea-
zumã. lizarea drepturilor lor.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezul- (2) Statul acordã alocaþii de stat pentru
tate din infracþiuni ori contravenþii pot fi copii ºi ajutor pentru îngrijirea copilului
confiscate numai în condiþiile legii. bolnav ºi handicapat. Alte forme de pro-
tecþie socialã a copiilor ºi a tinerilor se
ARTICOLUL 42 stabilesc prin lege.
Dreptul la Dreptul la moºtenire este garantat. (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în
moºtenire activitãþi care le-ar dãuna sãnãtãþii, mora-
litãþii sau care le-ar pune în primejdie via-
ARTICOLUL 43 þa ori dezvoltarea normalã sunt interzise.
Nivelul de trai (1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dez- (4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi
voltare economicã ºi de protecþie socialã, angajaþi ca salariaþi.

132 133
(5) Autoritãþile publice au obligaþia sã (3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit
contribuie la asigurarea condiþiilor pentru legii, pentru prejudiciile cauzate prin ero-
participarea liberã a tinerilor la viaþa po- rile judiciare sãvârºite în procesele penale.
liticã, socialã, economicã, culturalã ºi
sportivã a þãrii. ARTICOLUL 49
Restrângerea (1) Exerciþiul unor drepturi sau al unor
ARTICOLUL 46 exerciþiului unor libertãþi poate fi restrâns numai prin lege
Protecþia Persoanele handicapate se bucurã de pro- drepturi sau al ºi numai dacã se impune, dupã caz, pen-
persoanelor tecþie specialã. Statul asigurã realizarea unor libertãþi tru: apãrarea siguranþei naþionale, a ordi-
handicapate unei politici naþionale de prevenire, de nii, a sãnãtãþii ori a moralei publice, a
tratament, de readaptare, de învãþãmânt, drepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor;
de instruire ºi de integrare socialã a han- desfãºurarea instrucþiei penale; preveni-
dicapaþilor, respectând drepturile ºi înda- rea consecinþelor unei calamitãþi naturale
toririle ce revin pãrinþilor ºi tutorilor. ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea trebuie sã fie proporþio-
ARTICOLUL 47 nalã cu situaþia care a determinat-o ºi nu
Dreptul (1) Cetãþenii au dreptul sã se adreseze au- poate atinge existenþa dreptului sau a li-
de petiþionare toritãþilor publice prin petiþii formulate bertãþii.
numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaþiile legal constituite au drep-
tul sã adreseze petiþii exclusiv în numele
colectivelor pe care le reprezintã. CAPITOLUL III
(3) Exercitarea dreptului de petiþionare este Îndatoririle fundamentale
scutitã de taxã.
(4) Autoritãþile publice au obligaþia sã rãs- ARTICOLUL 50
pundã la petiþii în termenele ºi în condiþi- Fidelitatea faþã (1) Fidelitatea faþã de þarã este sacrã.
ile stabilite potrivit legii. de þarã (2) Cetãþenii cãrora le sunt încredinþate
funcþii publice, precum ºi militarii, rãs-
ARTICOLUL 48 pund de îndeplinirea cu credinþã a obliga-
Dreptul persoanei (1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu þiilor ce le revin ºi, în acest scop, vor de-
vãtãmate de o de o autoritate publicã, printr-un act ad- pune jurãmântul cerut de lege.
autoritate publicã ministrativ sau prin nesoluþionarea în ter-
menul legal a unei cereri, este îndreptãþitã ARTICOLUL 51
sã obþinã recunoaºterea dreptului pretins, Respectarea Con- Respectarea Constituþiei, a supremaþiei
anularea actului ºi repararea pagubei. stituþiei ºi a legilor sale ºi a legilor este obligatorie.
(2) Condiþiile ºi limitele exercitãrii aces-
tui drept se stabilesc prin lege organicã.

134 135
ARTICOLUL 52 ganizarea ºi funcþionarea instituþiei Avo-
Apãrarea þãrii (1) Cetãþenii au dreptul ºi obligaþia sã apere catului Poporului se stabilesc prin lege
România. organicã.
(2) Serviciul militar este obligatoriu pen- (2) Avocatul Poporului nu poate îndeplini
tru bãrbaþii, cetãþeni români, care au îm- nici o altã funcþiei publicã sau privatã.
plinit vârsta de 20 de ani, cu excepþia ca-
zurilor prevãzute de lege. ARTICOLUL 56
(3) Pentru pregãtirea în cadrul serviciului Exercitarea (1) Avocatul Poporului îºi exercitã atribu-
militar activ, cetãþenii pot fi încorporaþi atribuþiilor þiile din oficiu sau la cererea persoanelor
pânã la vârsta de 35 de ani. lezate în drepturile ºi în libertãþile lor, în
limitele stabilite de lege.
ARTICOLUL 53 (2) Autoritãþile publice sunt obligate sã
Contribuþii (1) Cetãþenii au obligaþia sã contribuie, prin asigure Avocatului Poporului sprijinul
financiare impozite ºi prin taxe, la cheltuielile pu- necesar în exercitarea atribuþiilor sale.
blice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã ARTICOLUL 57
asigure aºezarea justã a sarcinilor fiscale. Raportul în faþa Avocatul Poporului prezintã celor douã
(3) Orice alte prestaþii sunt interzise, în Parlamentului Camere ale Parlamentului rapoarte, anual
afara celor stabilite prin lege, în situaþii sau la cererea acestora. Rapoartele pot
excepþionale. conþine recomandãri privind legislaþia
sau mãsuri de altã naturã, pentru ocroti-
ARTICOLUL 54 rea drepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor.
Exercitarea drep- Cetãþenii români, cetãþenii strãini ºi apa-
turilor ºi a liber- trizii trebuie sã-ºi exercite drepturile ºi
tãþilor libertãþile constituþionale cu bunã-credin-
þã, fãrã sã încalce drepturile ºi libertãþile TITLUL III
celorlalþi. Autoritãþile publice

CAPITOLUL I
Parlamentul
CAPITOLUL IV Secþiunea 1
Avocatul Poporului Organizarea ºi funcþionarea

ARTICOLUL 55 ARTICOLUL 58
Numirea ºi rolul (1) Avocatul Poporului este numit de Se- Rolul ºi structura (1) Parlamentul este organul reprezenta-
nat, pe o duratã de 4 ani, pentru apãrarea tiv suprem al poporului român ºi unica
drepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor. Or- autoritate legiuitoare a þãrii.

136 137
(2) Parlamentul este alcãtuit din camera (5) Proiectele de legi sau propunerile le-
Deputaþilor ºi Senat. gislative înscrise pe ordinea de zi a Parla-
mentului precedent îºi continuã procedu-
ARTICOLUL 59 ra în noul Parlament.
Alegerea Camerelor (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese
prin vot universal, egal, direct, secret ºi ARTICOLUL 61
liber exprimat, potrivit legii electorale. Organizarea internã (1) Organizarea ºi funcþionarea fiecãrei Ca-
(2) Organizaþiile cetãþenilor aparþinând mi- mere se stabilesc prin regulament propriu.
noritãþilor naþionale, care nu întrunesc în Resursele financiare ale camerelor sunt
alegeri numãrul de voturi pentru a fi re- prevãzute în bugetele aprobate de aces-
prezentate în Parlament, au dreptul la câte tea.
un loc de deputat, în condiþiile legii elec- (2) Fiecare Camerã îºi alege un birou per-
torale. Cetãþenii unei minoritãþi naþionale manent. Preºedintele Camerei Deputaþi-
pot fi reprezentaþi numai de o singurã or- lor ºi preºedintele Senatului se aleg pe
ganizaþie. durata mandatului Camerelor. Ceilalþi
(3) Numãrul deputaþilor ºi al senatorilor membri ai birourilor permanente sunt aleºi
la începutul fiecãrei sesiuni. Membrii bi-
se stabileºte prin legea electoralã, în ra-
rourilor permanente pot fi revocaþi înain-
port cu populaþia þãrii.
te de expirarea mandatului.
(3) Deputaþii ºi senatorii se pot organiza
ARTICOLUL 60
în grupuri parlamentare, potrivit regula-
Durata mandatului (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese mentului fiecãrei Camere.
pentru un mandat de 4 ani, care poate fi (4) Fiecare Camerã îºi constituie comisii
prelungit, prin lege organicã, în caz de parlamentare ºi poate institui comisii de
rãzboi sau de catastrofã. anchetã sau alte comisii speciale. Came-
(2) Alegerile pentru Camera Deputaþilor rele îºi pot constitui comisii comune.
ºi pentru Senat se desfãºoarã în cel mult 3 (5) Birourile permanente ºi comisiile par-
luni de la expirarea mandatului sau de la lamentare se alcãtuiesc potrivit configu-
dizolvarea Parlamentului. raþiei politice a fiecãrei Camere.
(3) Parlamentul nou ales se întruneºte, la
convocarea preºedintelui României, în ARTICOLUL 62
cel mult 20 de zile de la alegeri. ªedinþe comune (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul lucrea-
(4) Mandatul Camerelor se prelungeºte zã în ºedinþe separate ºi în ºedinþe comu-
pânã la întrunirea legalã a noului Parla- ne. În ºedinþele comune, lucrãrile se des-
ment. În aceastã perioadã nu poate fi re- fãºoarã potrivit unui regulament adoptat
vizuitã Constituþia ºi nu pot fi adoptate, cu votul majoritãþii deputaþilor ºi senato-
modificate sau abrogate legi organice. rilor.

138 139
(2) Camerele se întrunesc în ºedinþã co- ARTICOLUL 64
munã pentru: Actele juridice Camera Deputaþilor ºi Senatul adoptã legi,
a) primirea mesajului Preºedintelui Româ- ºi cvorumul legal hotãrâri ºi moþiuni, în prezenþa majoritãþii
niei; membrilor.
b) aprobarea bugetului de stat ºi a bugetu-
lui asigurãrilor sociale de stat; ARTICOLUL 65
c) declararea mobilizãrii generale sau par- Caracterul public (1) ªedinþele celor douã Camere sunt pu-
þiale; al ºedinþelor blice.
d) declararea stãrii de rãzboi; (2) Camerele pot hotãrî ca anumite ºedin-
e) suspendarea sau încetarea ostilitãþilor þe sã fie secrete.
militare;
f) examinarea rapoartelor Consiliului Su-
prem de Apãrare a Þãrii ºi ale Curþii de
Conturi; Secþiunea a 2-a
g) numirea, la propunerea Preºedintelui Ro- Statutul deputaþilor ºi al senatorilor
mâniei, a directorului Serviciului Român
de Informaþii ºi exercitarea controlului ARTICOLUL 66
asupra activitãþii acestui serviciu; Mandatul (1) În exercitarea mandatului, deputaþii ºi
h) îndeplinirea altor atribuþii care, potrivit reprezentativ senatorii sunt în serviciul poporului.
Constituþiei sau regulamentului, se exer- (2) Orice mandat imperativ este nul.
citã în ºedinþã comunã.
ARTICOLUL 67
ARTICOLUL 63 Mandatul deputa- (1) Deputaþii ºi senatorii intrã în exerciþiul
Sesiuni (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul se în- þilor ºi al mandatului la data întrunirii legale a Ca-
trunesc în douã sesiuni ordinare pe an. senatorilor merei din care fac parte, sub condiþia va-
Prima sesiune începe în luna februarie ºi lidãrii.
nu poate depãºi sfârºitul lunii iunie. A (2) Calitatea de deputat sau de senator în-
doua sesiune începe în luna septembrie ºi ceteazã la data întrunirii legale a Camere-
nu poate depãºi sfârºitul lunii decembrie. lor nou alese sau în caz de demisie, de
(2) Camera Deputaþilor ºi Senatul se în- pierdere a drepturilor electorale, de in-
trunesc ºi în sesiuni extraordinare, la ce- compatibilitate ori de deces.
rerea Preºedintelui României, a biroului
permanent al fiecãrei Camere ori a cel ARTICOLUL 68
puþin o treime din numãrul deputaþilor Incompatibilitãþi (1) Nimeni nu poate fi, în acelaºi timp,
sau al senatorilor. deputat ºi senator.
(3) Convocarea Camerelor se face de pre- (2) Calitatea de deputat sau de senator
ºedinþii acestora. este incompatibilã cu exercitarea oricãrei

140 141
funcþii publice de autoritate, cu excepþia Secþiunea a 3-a
celei de membru al Guvernului. Legiferarea
(3) Alte incompatibilitãþi se stabilesc prin
lege organicã. ARTICOLUL 72
Categorii de legi (1) Parlamentul adoptã legi constituþiona-
ARTICOLUL 69 le, legi organice ºi legi ordinare.
Imunitatea (1) Deputatul sau senatorul nu poate fi re- (2) Legile constituþionale sunt cele de re-
parlamentarã þinut, arestat, percheziþionat sau trimis în vizuire a Constituþiei.
judecatã, penalã ori contravenþionalã, fãrã (3) Prin lege organicã se reglementeazã:
încuviinþarea camerei din care face parte, a) sistemul electoral;
dupã ascultarea sa. Competenþa de jude- b) organizarea ºi funcþionarea partidelor
catã aparþine Curþii Supreme de Justiþie. politice;
(2) În caz de infracþiune flagrantã, depu- c) organizarea ºi desfãºurarea referendu-
tatul sau senatorul poate fi reþinut ºi su- mului;
pus percheziþiei. Ministrul justiþiei va in- d) organizarea Guvernului ºi a Consiliu-
forma neîntârziat pe preºedintele Came- lui Suprem de Apãrare a Þãrii;
rei asupra reþinerii ºi a percheziþiei. În ca- e) regimul stãrii de asediu ºi al celei de
zul în care Camera sesizatã constatã cã nu urgenþã;
existã temei pentru reþinere, va dispune f) infracþiunile, pedepsele ºi regimul exe-
imediat revocarea acestei mãsuri. cutãrii acestora;
g) acordarea amnistiei sau a graþierii co-
ARTICOLUL 70 lective;
Independenþa Deputaþii ºi senatorii nu pot fi traºi la rãs- h) organizarea ºi funcþionarea Consiliului
opiniilor pundere juridicã pentru voturile sau pen- Superior al Magistraturii, a instanþelor ju-
tru opiniile politice exprimate în exercita- decãtoreºti, a Ministerului Public ºi a
rea mandatului. Curþii de Conturi;
i) statutul funcþionarilor publici;
ARTICOLUL 71 j) contenciosul administrativ;
Indemnizaþia ºi Deputaþii ºi senatorii primesc o indemni- k) regimul juridic general al proprietãþii
celelalte drepturi zaþie lunarã. Cuantumul indemnizaþiei ºi ºi al moºtenirii;
celelalte drepturi se stabilesc prin lege. l) regimul general privind raporturile de
muncã, sindicatele ºi protecþia socialã;
m) organizarea generalã a învãþãmântului;
n) regimul general al cultelor;
o) organizarea administraþiei locale, a te-
ritoriului, precum ºi regimul general pri-
vind autonomia localã;

142 143
p) modul de stabilire a zonei economice (2) Legile ordinare ºi hotãrârile se adoptã
exclusive; cu votul majoritãþii membrilor prezenþi
r) celelalte domenii pentru care, în Con- din fiecare Camerã.
stituþie, se prevede adoptarea de legi or- (3) La cererea Guvernului sau din proprie
ganice. iniþiativã, Parlamentul poate adopta pro-
iecte de legi sau propuneri legislative cu
ARTICOLUL 73 procedurã de urgenþã, stabilitã potrivit re-
Iniþiativa legislativã (1) Iniþiativa legislativã aparþine Guver- gulamentului fiecãrei Camere.
nului, deputaþilor, senatorilor, precum ºi
unui numãr de cel puþin 250.000 de cetã- ARTICOLUL 75
þeni cu drept de vot. Cetãþenii care îºi ma- Trimiterea pro- Proiectele de legi sau propunerile legisla-
nifestã dreptul la iniþiativã legislativã tre- iectelor de legi ºi tive adoptate de una din Camere se trimit
buie sã provinã din cel puþin un sfert din a propunerilor celeilalte Camere a Parlamentului. Dacã
judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste ju- legislative de la aceasta din urmã respinge proiectul de lege
deþe sau în municipiul Bucureºti trebuie o Camerã la sau propunerea legislativã, ele se trimit,
sã fie înregistrate cel puþin 10.000 de cealaltã pentru o nouã dezbatere, Camerei care le-a
semnãturi în sprijinul acestei iniþiative. adoptat. O nouã respingere este definitivã.
(2) Nu pot face obiectul iniþiativei legis-
lative a cetãþenilor problemele fiscale, ARTICOLUL 76
cele cu caracter internaþional, amnistia ºi Medierea (1) Dacã una din Camere adoptã un pro-
graþierea. iect de lege sau o propunere legislativã
(3) Guvernul îºi exercitã iniþiativa legis- într-o redactare diferitã de cea aprobatã
lativã prin transmiterea proiectului de le- de cealaltã Camerã, preºedinþii Camere-
ge cãtre una dintre Camere. lor vor iniþia, prin intermediul unei comi-
(4) Deputaþii, senatorii ºi cetãþenii care sii paritare, procedura de mediere.
exercitã dreptul la iniþiativã legislativã (2) În cazul în care comisia nu ajunge la
pot prezenta propuneri legislative numai un acord sau dacã una din Camere nu
în forma cerutã pentru proiectele de legi. aprobã raportul comisiei de mediere, tex-
(5) Propunerile legislative se supun întâi tele aflate în divergenþã se supun dezbate-
adoptãrii în Camera în care au fost pre- rii Camerei Deputaþilor ºi Senatului, în
zentate. ºedinþã comunã, care vor adopta textul
definitiv cu votul majoritãþii prevãzute la
ARTICOLUL 74 articolul 74 alineatele (1) sau (2).
Adoptarea legilor (1) Legile organice ºi hotãrârile privind
ºi a hotãrârilor regulamentele Camerelor se adoptã cu ARTICOLUL 77
votul majoritãþii membrilor fiecãrei Ca- Promulgarea legii (1) Legea se trimite, spre promulgare,
mere. Preºedintelui României. Promulgarea le-
144 145
gii se face în termen de cel mult 20 de zile þionale, al unitãþii ºi al integritãþii teritori-
de la primire. ale a þãrii.
(2) Înainte de promulgare, Preºedintele poate (2) Preºedintele României vegheazã la
cere Parlamentului, o singurã datã, reexa- respectarea Constituþiei ºi la buna func-
minarea legii. þionare a autoritãþilor publice. În acest
(3) Dacã Preºedintele a cerut reexamina- scop, preºedintele exercitã funcþia de me-
rea legii ori dacã s-a cerut verificarea diere între puterile statului, precum ºi
constituþionalitãþii ei, promulgarea legii între stat ºi societate.
se face în cel mult 10 zile de la primirea
legii adoptate dupã reexaminare sau de la ARTICOLUL 81
primirea deciziei Curþii Constituþionale, prin Alegerea (1) Preºedintele României este ales prin
care i s-a confirmat constituþionalitatea. Preºedintelui vot universal, egal, direct, secret ºi liber
exprimat.
ARTICOLUL 78 (2) Este declarat ales candidatul care a în-
Intrarea în vigoare Legea se publicã în Monitorul Oficial al trunit, în primul tur de scrutin, majorita-
a legii României ºi intrã în vigoare la data pu- tea de voturi ale alegãtorilor înscriºi în
blicãrii sau la data prevãzutã în textul ei. listele electorale.
(3) În cazul în care nici unul dintre candi-
ARTICOLUL 79 daþi nu a întrunit aceastã majoritate, se or-
Consiliul Legislativ (1) Consiliul Legislativ este organ con- ganizeazã al doilea tur de scrutin, între
sultativ de specialitate al Parlamentului, primii doi candidaþi stabiliþi în ordinea
care avizeazã proiectele de acte normati- numãrului de voturi obþinute în primul
ve în vederea sistematizãrii, unificãrii ºi tur. Este declarat ales candidatul care a
coordonãrii întregii legislaþii. El þine evi- obþinut cel mai mare numãr de voturi.
denþa oficialã a legislaþiei României. (4) Nici o persoanã nu poate îndeplini
(2) Înfiinþarea, organizarea ºi funcþiona- funcþia de preºedinte al României decât
rea Consiliului Legislativ se stabilesc pentru cel mult douã mandate. Acestea
prin lege organicã. pot fi ºi succesive.

ARTICOLUL 82
Validarea manda- (1) Rezultatul alegerilor pentru funcþia de
CAPITOLUL II tului ºi depunerea Preºedinte al României este validat de
Preºedintele României jurãmântului Curtea Constituþionalã.
(2) Candidatul a cãrei alegere a fost vali-
ARTICOLUL 80 datã depune în faþa Camerei Deputaþilor
Alegerea (1) Preºedintele României reprezintã statul ºi a Senatului, în ºedinþã comunã, urmã-
Preºedintelui român ºi este garantul independenþei na- torul jurãmânt: „Jur sã-mi dãruiesc toatã

146 147
puterea ºi priceperea pentru propãºirea data rãmânerii definitive a hotãrârii de
spiritualã ºi materialã a poporului român, condamnare.
sã respect Constituþia ºi legile þãrii, sã
apãr democraþia, drepturile ºi libertãþile ARTICOLUL 85
fundamentale ale cetãþenilor, suveranita- Numirea (1) Preºedintele României desemneazã un
tea, independenþa, unitatea ºi integritatea Guvernului candidat pentru funcþia de prim-ministru
teritorialã a României. Aºa sã-mi ajute ºi numeºte Guvernul pe baza votului de
Dumnezeu!“ încredere acordat Parlamentului.
(2) În caz de remaniere guvernamentalã
ARTICOLUL 83 sau de vacanþã a postului, Preºedintele re-
Durata mandatului (1) Mandatul preºedintelui României este vocã ºi numeºte, la propunerea primu-
de 4 ani ºi se exercitã de la data depunerii lui-ministru, pe unii membrii ai Guvernului.
jurãmântului.
(2) Preºedintele României îºi exercitã man- ARTICOLUL 86
datul pânã la depunerea jurãmântului de Consultarea Preºedintele României poate consulta
Preºedintele nou ales. Guvernului Guvernul cu privire la probleme urgenþe
ºi de importanþã deosebitã.
(3) Mandatul preºedintelui României poate
fi prelungit, prin lege organicã, în caz de
ARTICOLUL 87
rãzboi sau de catastrofã.
Participarea la (1) Preºedintele României poate lua parte
ºedinþele la ºedinþele Guvernului în care se dezbat
ARTICOLUL 84 Guvernului probleme de interes naþional privind poli-
Incompatibilitãþi (1) În timpul mandatului, Preºedintele Ro- tica externã, apãrarea þãrii, asigurarea or-
ºi imunitãþi mâniei nu poate fi membru al unui partid dinii publice ºi, la cererea primului-mi-
ºi nu poate îndeplini nici o altã funcþie nistru, în alte situaþii.
publicã sau privatã. (2) Preºedintele României prezideazã ºe-
(2) Preºedintele României se bucurã de dinþele Guvernului la care participã.
imunitate. Prevederile articolului 70 se apli-
cã în mod corespunzãtor. ARTICOLUL 88
(3) Camera Deputaþilor ºi Senatul, în ºe- Mesaje Preºedintele României adreseazã Parla-
dinþa comunã, pot hotãrî punerea sub mentului mesaje cu privire la principalele
acuzare a Preºedintelui României pentru probleme politice ale naþiunii.
înaltã trãdare, cu votul a cel puþin douã
treimi din numãrul deputaþilor ºi senato- ARTICOLUL 89
rilor. Competenþa de judecatã aparþine Dizolvarea (1) Dupã consultarea preºedinþilor celor
Curþii Supreme de Justiþie, în condiþiile Parlamentului douã Camere ºi a liderilor grupurilor par-
legii. Preºedintele este demis de drept la lamentare, preºedintele României poate

148 149
sã dizolve parlamentul, dacã acesta nu a de preºedinte al Consiliului Suprem de
acordat votul de încredere pentru forma- Apãrare a Þãrii.
rea Guvernului în termen de 60 de zile de (2) El poate declara, cu aprobarea preala-
la prima solicitare ºi numai dupã respin- bilã a Parlamentului, mobilizarea parþialã
gerea a cel puþin douã solicitãri de înves- sau generalã a forþelor armate. Numai în
titurã. cazuri excepþionale, hotãrârea Preºedin-
(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi telui se supune ulterior aprobãrii Parla-
dizolvat o singurã datã. mentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ul- (3) În caz de agresiune armatã îndreptatã
timele ºase luni ale mandatului Preºedin- împotriva þãrii, Preºedintele României ia
telui României ºi nici în timpul stãrii de mãsuri pentru respingerea agresiunii ºi le
asediu sau al stãrii de urgenþã. aduce neîntârziat la cunoºtinþã Parlamen-
tului, printr-un mesaj. Dacã Parlamentul
ARTICOLUL 90 nu se aflã în sesiune, el se convocã de
Referendumul Preºedintele României, dupã consultarea drept în 24 de ore de la declanºarea agre-
Parlamentului, poate cere poporului sã-ºi siunii.
exprime, prin referendum, voinþa cu pri-
vire la probleme de interes naþional. ARTICOLUL 93
Mãsuri excepþionale (1) Preºedintele României instituie, potri-
ARTICOLUL 91 vit legii, starea de asediu sau starea de ur-
Atribuþii în (1) Preºedintele încheie tratate internaþio- genþã, în întreaga þarã ori în unele locali-
domeniul politicii nale în numele României, negociate de tãþi, ºi solicitã Parlamentului încuviinþa-
externe Guvern, ºi le supune spre ratificare Parla- rea mãsurii adoptate, în cel mult 5 zile de
mentului, în termen de 60 de zile. la luarea acesteia.
(2) Preºedintele, la propunerea Guvernu- (2) Dacã Parlamentul nu se aflã în sesiu-
lui, acrediteazã ºi recheamã reprezentan- ne, el se convoacã de drept în cel mult 48
þii diplomatici ai României ºi aprobã înfi- de ore de la instituirea stãrii de asediu sau
inþarea, desfiinþarea sau schimbarea ran- a stãrii de urgenþã ºi funcþioneazã pe toatã
gului misiunilor diplomatice. durata acestora.
(3) Reprezentanþii diplomatici ai altor state
sunt acreditaþi pe lângã Preºedintele Ro- ARTICOLUL 94
mâniei. Alte atribuþii Preºedintele României îndeplineºte ºi ur-
mãtoarele atribuþii:
ARTICOLUL 92 a) conferã decoraþii ºi titluri de onoare;
Atribuþii în (1) Preºedintele României este comandan- b) acordã gradele de mareºal, de general
domeniul apãrãrii tul forþelor armate ºi îndeplineºte funcþia ºi de amiral;

150 151
c) numeºte în funcþii publice, în condiþiile ARTICOLUL 97
prevãzute de lege; Interimatul funcþiei (1) Dacã funcþia de preºedinte devine va-
d) acordã graþierea individualã. cantã ori dacã Preºedintele este suspendat
din funcþie sau dacã se aflã în imposibili-
ARTICOLUL 95 tate temporarã de a-ºi exercita atribuþiile,
Suspendarea din (1) În cazul sãvârºirii unor fapte grave prin interimatul se asigurã, în ordine, de pre-
funcþie care încalcã prevederile Constituþiei, Pre- ºedintele Senatului sau de preºedintele
ºedintele României poate fi suspendat din Camerei Deputaþilor.
funcþie de Camera Deputaþilor ºi de Se- (2) Atribuþiile prevãzute la articolele 88–90
nat, în ºedinþã comunã, cu votul majoritã- nu pot fi exercitate pe durata interimatu-
þii deputaþilor ºi senatorilor, dupã consul- lui funcþiei prezidenþiale.
tarea Curþii Constituþionale. Preºedintele
poate da Parlamentului explicaþii cu pri- ARTICOLUL 98
vire la faptele ce i se imputã. Rãspunderea Dacã persoana care asigurã interimatul
(2) Propunerea de suspendare din funcþie preºedintelui funcþiei de Preºedinte al României sãvâr-
poate fi iniþiatã de cel puþin o treime din interimar ºeºte fapte grave, prin care se încalcã pre-
numãrul deputaþilor ºi senatorilor ºi se vederile Constituþiei, se aplicã articolul
aduce, neîntârziat, la cunoºtinþã Preºedin- 95 ºi articolul 97.
telui.
(3) Dacã propunerea de suspendare din ARTICOLUL 99
funcþie este aprobatã, în cel mult 30 de Actele Preºedintelui (1) În exercitarea atribuþiilor sale, Preºe-
zile se organizeazã un referendum pentru dintele României emite decrete care se
demiterea Preºedintelui. publicã în Monitorul Oficial al României.
Nepublicarea atrage inexistenþa decretului.
ARTICOLUL 96 (2) Decretele emise de Preºedintele Ro-
Vacanþa funcþiei (1) Vacanþa funcþiei de Preºedinte al Ro- mâniei în exercitarea atribuþiilor sale pre-
mâniei intervine în caz de demisie, de de- vãzute în articolul 91 alineatele (1) ºi (2),
mitere din funcþie, de imposibilitate defi- articolul 92 alineatele (2) ºi (3), articolul
nitivã a exercitãrii atribuþiilor sau de de- 93 alineatul (1) ºi articolul 94 literele a),
ces. b) ºi d) se contrasemneazã de primul-mi-
(2) În termen de trei luni de la data la care nistru.
a intervenit vacanþa funcþiei de Preºedinte
al României, Guvernul va organiza alegeri ARTICOLUL 100
pentru un nou Preºedinte. Indemnizaþia ºi Indemnizaþia ºi celelalte drepturi ale Pre-
celelalte drepturi ºedintelui României se stabilesc prin lege.

152 153
CAPITOLUL III dual, în faþa Preºedintelui României, jurã-
Guvernul mântul de la articolul 82.
(2) Guvernul în întregul sãu ºi fiecare mem-
ARTICOLUL 101 bru în parte îºi exercitã mandatul, începând
Rolul ºi structura (1) Guvernul, potrivit programului sãu de de la data depunerii jurãmântului.
guvernare acceptat de Parlament, asigurã
realizarea politicii interne ºi externe a þã- ARTICOLUL 104
rii ºi exercitã conducerea generalã a ad- Incompatibilitãþi (1) Funcþia de membru al Guvernului este
ministraþiei publice. incompatibilã cu exercitarea altei funcþii
(2) În îndeplinirea atribuþiilor sale, Gu- publice de autoritate, cu excepþia celei de
vernul coopereazã cu organismele sociale deputat sau de senator. De asemenea, ea
interesate. este incompatibilã cu exercitarea unei
(3) Guvernul este alcãtuit din prim-minis- funcþii de reprezentare profesionalã sala-
tru, miniºtri ºi alþi membri stabiliþi prin rizate în cadrul organizaþiilor cu scop co-
lege organicã. mercial.
(2) Alte incompatibilitãþi se stabilesc prin
ARTICOLUL 102 lege organicã.
Învestitura (1) Preºedintele României desemneazã un
candidat pentru funcþia de prim-ministru, ARTICOLUL 105
în urma consultãrii partidului care are ma- Încetarea funcþiei Funcþia de membru al Guvernului înce-
joritatea absolutã în Parlament ori, dacã de membru al teazã în urma demisiei, a revocãrii, a
nu existã o asemenea majoritate, a parti- Guvernului pierderii drepturilor electorale, a stãrii de
delor reprezentate în Parlament. incompatibilitate, a decesului, precum ºi
(2) Candidatul pentru funcþia de prim-mi- în alte cazuri prevãzute de lege.
nistru va cere, în termen de 10 zile de la
desemnare, votul de încredere al Parlamen- ARTICOLUL 106
tului asupra programului ºi a întregii liste Primul-ministru (1) Primul-ministru conduce Guvernul ºi
a Guvernului. coordoneazã activitatea membrilor aces-
(3) Programul ºi lista Guvernului se dez- tuia, respectând atribuþiile ce le revin. De
bat de Camera Deputaþilor ºi de Senat, în asemenea, prezintã Camerei Deputaþilor
ºedinþã comunã. Parlamentul acordã în- sau Senatului rapoarte ºi declaraþii cu pri-
credere Guvernului cu votul majoritãþii vire la politica Guvernului, care se dezbat
deputaþilor ºi senatorilor. cu prioritate.
(2) Dacã primul-ministru se aflã într-una
ARTICOLUL 103 din situaþiile prevãzute la articolul 105
Jurãmântul de (1) Primul-ministru, miniºtrii ºi ceilalþi sau este în imposibilitate de a-ºi exercita
credinþã membri ai Guvernului vor depune indivi- atribuþiile, Preºedintele României va de-

154 155
semna un alt membru al Guvernului ca (2) Numai Camera Deputaþilor, Senatul ºi
prim-ministru interimar, pentru a îndeplini Preºedintele României au dreptul sã cearã
atribuþiile primului-ministru, pânã la for- urmãrirea penalã a membrilor Guvernului
marea noului Guvern. Interimatul, pe peri- pentru faptele sãvârºite în exerciþiul func-
oada imposibilitãþii exercitãrii atribuþiilor, þiei lor. Dacã s-a cerut urmãrirea penalã,
înceteazã dacã primul-ministru îºi reia Preºedintele României poate dispune sus-
activitatea în Guvern. pendarea acestora din funcþie. Trimiterea
(3) Prevederile alineatului (2) se aplicã în în judecatã a unui membru al Guvernului
mod corespunzãtor ºi celorlalþi membri ai atrage suspendarea lui din funcþie. Com-
Guvernului, la propunerea primului-mi- petenþa de judecatã aparþine Curþii Supre-
nistru, pentru o perioadã de cel mult 45 me de Justiþie.
de zile. (3) Cazurile de rãspundere ºi pedepsele
aplicabile membrilor Guvernului sunt re-
ARTICOLUL 107 glementate printr-o lege privind responsa-
Actele Guvernului (1) Guvernul adoptã hotãrâri ºi ordonanþe. bilitatea ministerialã.
(2) Hotãrârile se emit pentru organizarea
executãrii legilor. ARTICOLUL 109
(3) Ordonanþele se emit în temeiul unei Încetarea (1) Guvernul îºi exercitã mandatul pânã
legi speciale de abilitare, în limitele ºi în mandatului la data validãrii alegerilor parlamentare
condiþiile prevãzute de aceasta. generale.
(4) Hotãrârile ºi ordonanþele adoptate de (2) Guvernul este demis la data retragerii
Guvern se semneazã de primul-ministru, de Parlament a încrederii acordate sau
se contrasemneazã de miniºtrii care au dacã primul-ministru se aflã într-una din
obligaþia punerii lor în executare ºi se pu- situaþiile prevãzute în articolul 105 ori
blicã în Monitorul Oficial al României. este în imposibilitatea de a-ºi exercita
Nepublicarea atrage inexistenþa hotãrârii atribuþiile mai mult de 45 de zile.
sau a ordonanþei. Hotãrârile care au ca- (3) În situaþiile prevãzute în alineatul (2)
racter militar se comunicã numai institu- sunt aplicabile prevederile articolului 102.
þiilor interesate. (4) Guvernul al cãrui mandat a încetat po-
trivit alineatelor (1) ºi (2) îndeplineºte
ARTICOLUL 108 numai actele necesare pentru administra-
Rãspunderea (1) Guvernul rãspunde politic numai în faþa rea treburilor publice, pânã la depunerea
membrilor Parlamentului pentru întreaga sa activi- jurãmântului de membrii noului Guvern.
Guvernului tate. Fiecare membru al Guvernului rãs-
punde politic solidar cu ceilalþi membri
pentru activitatea Guvernului ºi pentru
actele acestuia.

156 157
CAPITOLUL IV deputaþilor ºi senatorilor ºi se comunicã
Raporturile Parlamentului cu Guvernul Guvernului la data depunerii.
(3) Moþiunea de cenzurã se dezbate dupã
ARTICOLUL 110 3 zile de la data când a fost prezentatã în
Informarea (1) Guvernul ºi celelalte organe ale admi- ºedinþa comunã a celor douã Camere.
Parlamentului nistraþiei publice, în cadrul controlului (4) Dacã moþiunea de cenzurã a fost res-
parlamentar al activitãþii lor, sunt obligate pinsã, deputaþii ºi senatorii care au sem-
sã prezinte informaþiile ºi documentele nat-o nu mai pot iniþia, în aceeaºi sesiune,
cerute de Camera Deputaþilor, de Senat o nouã moþiune de cenzurã, cu excepþia
sau de comisiile parlamentare, prin inter- cazului în care Guvernul îºi angajeazã
mediul preºedinþilor acestora. În cazul în rãspunderea potrivit articolului 113.
care o iniþiativã legislativã implicã modi-
ficarea prevederilor bugetului de stat sau ARTICOLUL 113
a bugetului asigurãrilor sociale de stat, Angajarea rãs- (1) Guvernul îºi poate angaja rãspunderea
solicitarea informãrii este obligatorie. punderii în faþa Camerei Deputaþilor ºi a Senatului,
(2) Membrii Guvernului au acces la lu- Guvernului în ºedinþã comunã, asupra unui program,
crãrile Parlamentului. Dacã li se solicitã a unei declaraþii de politicã generalã sau a
prezenþa, participarea lor este obligatorie. unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacã o moþiune
ARTICOLUL 111 de cenzurã, depusã în termen de 3 zile de
Întrebãri ºi (1) Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi la prezentarea programului, a declaraþiei
interpelãri sunt obligaþi sã rãspundã la întrebãrile de politicã generalã sau a proiectului de
sau la interpelãrile formulate de deputaþi lege, a fost votatã în condiþiile articolului
sau de senatori. 112.
(2) Camera Deputaþilor sau Senatul poate (3) Dacã Guvernul nu a fost demis potrivit
adopta o moþiune prin care sã-ºi exprime alineatului (2), proiectul de lege prezentat
poziþia cu privire la problema ce a fãcut se considerã adoptat, iar programul sau
obiectul interpelãrii. declaraþia de politicã generalã devine
obligatorie pentru Guvern.
ARTICOLUL 112 (4) În cazul în care Preºedintele Româ-
Moþiunea de (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul, în ºe- niei cere reexaminarea legii adoptate po-
cenzurã dinþã comunã, pot retrage încrederea trivit alineatului (3), dezbaterea acesteia
acordatã Guvernului prin adoptarea unei se va face în ºedinþa comunã a celor douã
moþiuni de cenzurã, cu votul majoritãþii Camere.
deputaþilor ºi senatorilor.
(2) Moþiunea de cenzurã poate fi iniþiatã
de cel puþin o pãtrime din numãrul total al

158 159
ARTICOLUL 114 (2) Alte organe de specialitate se pot or-
Delegarea (1) Parlamentul poate adopta o lege spe- ganiza în subordinea Guvernului ori a mi-
legislativã cialã de abilitare a Guvernului pentru a nisterelor sau ca autoritãþi administrative
emite ordonanþe în domenii care nu fac autonome.
obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod ARTICOLUL 116
obligatoriu, domeniul ºi data pânã la care Înfiinþarea (1) Ministerele se înfiinþeazã, se organi-
se pot emite ordonanþe. zeazã ºi funcþioneazã potrivit legii.
(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordo- (2) Guvernul ºi ministerele, cu avizul Curþii
nanþele se supun aprobãrii Parlamentului, de Conturi, pot înfiinþa organe de specia-
potrivit procedurii legislative, pânã la îm- litate, în subordinea lor, numai dacã legea
plinirea termenului de abilitare. Nerespec- le recunoaºte aceastã competenþã.
tarea termenului atrage încetarea efecte- (3) Autoritãþile administrative autonome
lor ordonanþei. se pot înfiinþa prin lege organicã.
(4) În cazuri excepþionale, Guvernul poa-
te adopta ordonanþe de urgenþã. Acestea ARTICOLUL 117
Forþele armate (1) Armata este subordonatã exclusiv vo-
intrã în vigoare numai dupã depunerea lor
inþei poporului pentru garantarea suvera-
spre aprobare la Parlament. Dacã Parla-
nitãþii, a independenþei ºi a unitãþii statu-
mentul nu se aflã în sesiune, el se con-
lui, a integritãþii teritoriale a þãrii ºi a de-
voacã în mod obligatoriu. mocraþiei constituþionale.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonanþe- (2) Structura sistemului naþional de apã-
lor se face printr-o lege în care vor fi cu- rare, organizarea armatei, pregãtirea po-
prinse ºi ordonanþele ale cãror efecte au pulaþiei, a economiei ºi a teritoriului pen-
încetat potrivit alineatului (3). tru apãrare, precum ºi statutul cadrelor
militare, se stabilesc prin lege organicã.
(3) Prevederile alineatelor (1) ºi (2) se
aplicã, în mod corespunzãtor, poliþiei ºi
CAPITOLUL V serviciilor de informaþii ale statului, pre-
Administraþia publicã cum ºi celorlalte componente ale forþelor
armate.
Secþiunea 1 (4) Organizarea de activitãþi militare sau
Administraþia publicã centralã de specialitate paramilitare în afara unei autoritãþi statale
este interzisã.
ARTICOLUL 115 (5) Pe teritoriul României nu pot intra sau
Structura (1) Ministerele se organizeazã numai în trece trupe strãine decât în condiþiile sta-
subordinea Guvernului. bilite de lege.
160 161
ARTICOLUL 118 (2) Consiliul judeþean este ales ºi funcþio-
Consiliul Suprem Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii or- neazã în condiþiile legii.
de Apãrare a Þãrii ganizeazã ºi coordoneazã unitar activitã-
þile care privesc apãrarea þãrii ºi siguranþa ARTICOLUL 122
naþionalã. Prefectul (1) Guvernul numeºte câte un prefect în
fiecare judeþ ºi în municipiul Bucureºti.
(2) Prefectul este reprezentantul Guver-
nului pe plan local ºi conduce serviciile
Secþiunea a 2-a publice descentralizate ale ministerelor ºi
Administraþia publicã localã ale celorlalte organe centrale, din unitãþi-
le administrativ-teritoriale.
ARTICOLUL 119 (3) Atribuþiile prefectului se stabilesc po-
Principii de bazã Administraþia publicã din unitãþile admi- trivit legii.
nistrativ-teritoriale se întemeiazã pe prin- (4) Prefectul poate ataca, în faþa instanþei
cipiul autonomiei locale ºi pe cel al des- de contencios administrativ, un act al
centralizãrii serviciilor publice. consiliului judeþean, al celui local sau al
primarului, în cazul în care considerã ac-
tul ilegal. Actul atacat este suspendat de
ARTICOLUL 120
drept.
Autoritãþi comunale (1) Autoritãþile administraþiei publice, prin
ºi orãºeneºti care se realizeazã autonomia localã în co-
mune ºi în oraºe, sunt consiliile locale CAPITOLUL VI
alese ºi primarii aleºi, în condiþiile legii. Autoritatea judecãtoreascã
(2) Consiliile locale ºi primarii funcþionea-
zã, în condiþiile legii, ca autoritãþi admi- Secþiunea 1
nistrative autonome ºi rezolvã treburile Instanþele judecãtoreºti
publice din comune ºi din oraºe.
(3) Autoritãþile prevãzute la alineatul (1) ARTICOLUL 123
se pot constitui ºi în subdiviziunile admi- Înfãptuirea justiþiei (1) Justiþia se înfãptuieºte în numele legii.
nistrativ-teritoriale ale municipiilor. (2) Judecãtorii sunt independenþi ºi se su-
pun numai legii.
ARTICOLUL 121
Consiliul judeþean (1) Consiliul judeþean este autoritatea ad- ARTICOLUL 124
ministraþiei publice pentru coordonarea Statutul (1) Judecãtorii numiþi de Preºedintele Ro-
activitãþii consiliilor comunale ºi orãºe- judecãtorilor mâniei sunt inamovibili, potrivit legii.
neºti, în vederea realizãrii serviciilor pu- Preºedintele ºi ceilalþi judecãtori ai Curþii
blice de interes judeþean. Supreme de Justiþie sunt numiþi pe o peri-

162 163
oadã de 6 ani. Ei pot fi reînvestiþi în func- ARTICOLUL 128
þie. Promovarea, transferul ºi sancþiona- Folosirea cãilor Împotriva hotãrârilor judecãtoreºti, pãrþile
rea judecãtorilor pot fi dispuse numai de de atac interesate ºi Ministerul Public pot exercita
Consiliul Superior al Magistraturii, în cãile de atac, în condiþiile legii.
condiþiile legii.
(2) Funcþia de judecãtor este incompati- ARTICOLUL 129
bilã cu orice altã funcþie publicã sau pri- Poliþia instanþelor Instanþele judecãtoreºti dispun de poliþia
vatã, cu excepþia funcþiilor didactice din pusã în serviciul lor.
învãþãmântul superior.

ARTICOLUL 125
Instanþele (1) Justiþia se realizeazã prin Curtea Su- Secþiunea a 2-a
judecãtoreºti premã de Justiþie ºi prin celelalte instanþe Ministerul Public
judecãtoreºti stabilite de lege.
(2) Este interzisã înfiinþarea de instanþe ARTICOLUL 130
extraordinare. Rolul Ministerului (1) În activitatea judiciarã, Ministerul Pu-
(3) Competenþa ºi procedura de judecatã Public blic reprezintã interesele generale ale so-
sunt stabilite de lege. cietãþii ºi apãrã ordinea de drept, precum
ºi drepturile ºi libertãþile cetãþenilor.
ARTICOLUL 126 (2) Ministerul Public îºi exercitã atribuþi-
Caracterul public ªedinþele de judecatã sunt publice, afarã ile prin procurori constituiþi în parchete,
al dezbaterilor de cazurile prevãzute de lege. în condiþiile legii.

ARTICOLUL 127 ARTICOLUL 131


Dreptul la interpret (1) Procedura judiciarã se desfãºoarã în Statutul (1) Procurorii îºi desfãºoarã activitatea po
limba românã. procurorilor trivit principiului legalitãþii, al imparþiali-
(2) Cetãþenii aparþinând minoritãþilor na- tãþii ºi al controlului ierarhic, sub autori-
þionale, precum ºi persoanele care nu în- tatea ministrului justiþiei.
þeleg sau nu vorbesc limba românã au (2) Funcþia de procuror este incompatibi-
dreptul de a lua cunoºtinþã de toate actele lã cu orice altã funcþie publicã sau priva-
ºi lucrãrile dosarului, de a vorbi în instan- tã, cu excepþia funcþiilor didactice din în-
þã ºi de a pune concluzii, prin interpret; în vãþãmântul superior.
procesele penale acest drept este asigurat
în mod gratuit.

164 165
Secþiunea a 3-a d) exploatarea resurselor naturale, în con-
Consiliul Superior al Magistraturii cordanþã cu interesul naþional;
e) refacerea ºi ocrotirea mediului încon-
ARTICOLUL 132 jurãtor, precum ºi menþinerea echilibrului
Competenþa Consiliul Superior al Magistraturii este ecologic;
alcãtuit din magistraþi aleºi, pentru o du- f) crearea condiþiilor necesare pentru creº-
ratã de 4 ani, de Camera Deputaþilor ºi de terea calitãþii vieþii.
Senat, în ºedinþa comunã.
ARTICOLUL 135
ARTICOLUL 133 Proprietatea (1) Statul ocroteºte proprietatea.
Atribuþii (1) Consiliul Superior al Magistraturii pro- (2) Proprietatea este publicã sau privatã.
pune preºedintelui României numirea în (3) Proprietatea publicã aparþine statului
funcþie a judecãtorilor ºi a procurorilor, sau unitãþilor administrativ-teritoriale.
cu excepþia celor stagiari, în condiþiile le- (4) Bogãþiile de orice naturã ale subsolu-
gii. În acest caz, lucrãrile sunt prezidate, lui, cãile de comunicaþii, spaþiul aerian,
fãrã drept de vot, de ministrul justiþiei. apele cu potenþial energetic valorificabil
(2) Consiliul Superior al Magistraturii în-
ºi acelea ce pot fi folosite în interes pu-
deplineºte rolul de consiliu de disciplinã
blic, plajele, marea teritorialã, resursele
al judecãtorilor. În acest caz, lucrãrile
naturale ale zonei economice ºi ale plato-
sunt prezidate de preºedintele Curþii Su-
ului continental, precum ºi alte bunuri
preme de Justiþie.
stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al
proprietãþii publice.
TITLUL IV (5) Bunurile proprietate publicã sunt ina-
Economia ºi finanþele publice lienabile. În condiþiile legii, ele pot fi date
în administrare regiilor autonome ori in-
ARTICOLUL 134 stituþiilor publice sau pot fi concesionate
Economia (1) Economia României este economie de ori închiriate.
piaþã. (6) Proprietatea privatã este, în condiþiile
(2) Statul trebuie sã asigure: legii, inviolabilã.
a) libertatea comerþului, protecþia concu-
renþei loiale, crearea cadrului favorabil ARTICOLUL 136
pentru valorificarea tuturor factorilor de Sistemul financiar (1) Formarea, administrarea, întrebuinþa-
producþie; rea ºi controlul resurselor financiare ale
b) protejarea intereselor naþionale în acti- statului, ale unitãþilor administrativ-teri-
vitatea economicã, financiarã ºi valutarã; toriale ºi ale instituþiilor publice sunt re-
c) stimularea cercetãrii ºtiinþifice naþionale; glementate prin lege.
166 167
(2) Moneda naþionalã este leul, iar subdi- În condiþiile legii, Curtea exercitã ºi atri-
viziunea acestuia, banul. buþii jurisdicþionale.
(2) Curtea de Conturi prezintã anual Par-
ARTICOLUL 137 lamentului un raport asupra conturilor de
Bugetul public (1) Bugetul public naþional cuprinde bu- gestiune ale bugetului public naþional din
naþional getul de stat, bugetul asigurãrilor sociale exerciþiul bugetar expirat, cuprinzând ºi
de stat ºi bugetele locale ale comunelor, neregulile constatate.
ale oraºelor ºi ale judeþelor. (3) La cererea Camerei Deputaþilor sau a
(2) Guvernul elaboreazã anual proiectul Senatului, Curtea de Conturi controleazã
bugetului de stat ºi cel al asigurãrilor so- modul de gestionare a resurselor publice
ciale de stat, pe care le supune, separat, ºi raporteazã despre cele constatate.
aprobãrii Parlamentului. (4) Membrii Curþii de Conturi, numiþi de
(3) Dacã legea bugetului de stat ºi legea Parlament, sunt independenþi ºi inamovi-
bugetului asigurãrilor sociale de stat nu bili, potrivit legii. Ei sunt supuºi incom-
au fost adoptate cu cel puþin 3 zile înainte patibilitãþilor prevãzute de lege pentru ju-
de expirarea exerciþiului bugetar, se apli- decãtori.
cã în continuare bugetul de stat ºi bugetul
asigurãrilor sociale de stat ale anului pre-
cedent, pânã la adoptarea noilor bugete. TITLUL V
(4) Bugetele locale se elaboreazã, se apro- Curtea Constituþionalã
bã ºi se executã în condiþiile legii.
(5) Nici o cheltuialã bugetarã nu poate fi ARTICOLUL 140
aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanþare. Structura (1) Curtea Constituþionalã se compune din
nouã judecãtori, numiþi pentru un mandat
ARTICOLUL 138 de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau
Impozite, taxe (1) Taxele ºi orice alte venituri ale bugetu- înnoit.
lui de stat ºi ale bugetului asigurãrilor so- (2) Trei judecãtori sunt numiþi de Camera
ciale de stat se stabilesc numai prin lege. Deputaþilor, trei de Senat ºi trei de Preºe-
(2) Impozitele ºi taxele locale se stabilesc dintele României.
de consiliile locale sau judeþe, în limitele (3) Judecãtorii Curþii Constituþionale aleg,
ºi în condiþiile legii. prin vot secret, preºedintele acesteia, pen-
tru o perioadã de 3 ani.
ARTICOLUL 139 (4) Curtea Constituþionalã se înnoieºte cu
Curtea de Conturi (1) Curtea de Conturi exercitã controlul o treime din judecãtorii ei, din 3 în 3 ani,
asupra modului de formare, de adminis- în condiþiile prevãzute de legea organicã
trare ºi de întrebuinþare a resurselor finan- a Curþii.
ciare ale statului ºi ale sectorului public.
168 169
ARTICOLUL 141 c) hotãrãºte asupra excepþiilor ridicate în
Condiþii pentru Judecãtorii Curþii Constituþionale trebuie faþa instanþelor judecãtoreºti privind ne-
numire sã aibã o pregãtire juridicã superioarã, constituþionalitatea legilor ºi a ordonanþe-
înaltã competenþã profesionalã ºi o vechi- lor;
me de cel puþin 18 ani în activitatea juri- d) vegheazã la respectarea procedurii pentru
dicã sau în învãþãmântul juridic superior. alegerea preºedintelui României ºi con-
firmã rezultatele sufragiului;
ARTICOLUL 142 e) constatã existenþa împrejurãrilor care
Incompatibilitãþi Funcþia de judecãtor al Curþii Constituþio- justificã interimatul în exercitarea funcþi-
nale este incompatibilã cu oricare altã ei de Preºedinte al României ºi comunicã
funcþie publicã sau privatã, cu excepþia cele constatate Parlamentului ºi Guvernu-
funcþiilor didactice din învãþãmântul juri- lui;
dic superior. f) dã aviz consultativ pentru propunerea
de suspendare din funcþie a Preºedintelui
ARTICOLUL 143 României;
Independenþa ºi Judecãtorii Curþii Constituþionale sunt in- g) vegheazã la respectarea procedurii pentru
inamovibilitatea dependenþi în exercitarea mandatului lor organizarea ºi desfãºurarea referendumu-
ºi inamovibili pe durata acestuia. lui ºi confirmã rezultatele acestuia;
h) verificã îndeplinirea condiþiilor pentru
ARTICOLUL 144 exercitarea iniþiativei legislative de cãtre
Atribuþii Curtea Constituþionalã are urmãtoarele cetãþeni;
atribuþii: i) hotãrãºte asupra contestaþiilor care au
a) se pronunþã asupra constituþionalitãþii ca obiect constituþionalitatea unui partid
legilor, înainte de promulgarea acestora, politic.
la sesizarea Preºedintelui României, a
unuia dintre preºedinþii celor douã Came- ARTICOLUL 145
re, a guvernului, a Curþii Supreme de Jus- Deciziile Curþii (1) În cazurile de neconstituþionalitate con-
tiþie, a unui numãr de cel puþin 50 de depu- Constituþionale statate potrivit articolului 144 literele a)
taþi sau de cel puþin 25 de senatori, pre- ºi b), legea sau regulamentul se trimite
cum ºi, din oficiu, asupra iniþiativelor de spre reexaminare. Dacã legea este adop-
revizuire a Constituþiei; tatã în aceeaºi formã, cu o majoritate de
b) se pronunþã asupra constituþionalitãþii cel puþin douã treimi din numãrul mem-
regulamentelor Parlamentului, la sesiza- brilor fiecãrei Camere, obiecþia de necon-
rea unuia dintre preºedinþii celor douã stituþionalitate este înlãturatã, iar promul-
Camere, a unui grup parlamentar sau a garea devine obligatorie.
unui numãr de cel puþin 50 de deputaþi (2) Deciziile Curþii Constituþionale sunt
sau de cel puþin 25 de senatori; obligatorii ºi au putere numai pentru vi-

170 171
itor. Ele se publicã în Monitorul Oficial al ARTICOLUL 148
României. Limitele revizuirii (1) Dispoziþiile prezentei Constituþii pri-
vind caracterul naþional, independent,
unitar ºi indivizibil al statului român, for-
TITLUL VI ma republicanã de guvernãmânt integrita-
Revizuirea Constituþiei tea teritoriului, independenþa justiþiei, plu-
ralismul politic ºi limba oficialã nu pot
ARTICOLUL 146 forma obiectul revizuirii.
Iniþiativa revizuirii (1) Revizuirea Constituþiei poate fi iniþia- (2) De asemenea, nici o revizuire nu poa-
tã de Preºedintele României la propune- te fi fãcutã dacã are ca rezultat suprima-
rea Guvernului, de cel puþin o pãtrime din rea drepturilor ºi libertãþilor fundamen-
numãrul deputaþilor sau al senatorilor, tale ale cetãþenilor sau a garanþiilor aces-
precum ºi de cel puþin 500.000 de cetã- tora.
þeni cu drept de vot. (3) Constituþia nu poate fi revizuitã pe dura-
(2) Cetãþenii care iniþiazã revizuirea Con- ta stãrii de asediu sau a stãrii de urgenþã ºi
stituþiei trebuie sã provinã din cel puþin nici în timp de rãzboi.
jumãtate din judeþele þãrii, iar în fiecare
din aceste judeþe sau în municipiul Bucu-
reºti trebuie sã fie înregistrate cel puþin TITLUL VII
20.000 de semnãturi în sprijinul acestei Dispoziþii finale ºi tranzitorii
iniþiative.
ARTICOLUL 149
ARTICOLUL 147 Intrarea în vigoare Prezenta Constituþie intrã în vigoare la
Procedura de (1) Proiectul sau propunerea de revizuire data aprobãrii ei prin referendum. La ace-
revizuire trebuie adoptatã de Camera Deputaþilor ºi eaºi datã, Constituþia din 21 August 1965
de Senat, cu o majoritate de cel puþin este ºi rãmâne în întregime abrogatã.
douã treimi din numãrul membrilor fiecã-
rei Camere.
(2) Dacã prin procedura de mediere nu se
ajunge la un acord, Camera Deputaþilor ºi ARTICOLUL 150
Senatul, în ºedinþã comunã, hotãrãsc cu Conflictul temporal (1) Legile ºi toate celelalte acte normative
votul a cel puþin trei pãtrimi din numãrul de legi rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu
deputaþilor ºi senatorilor. contravin prezentei Constituþii.
(3) Revizuirea este definitivã dupã apro- (2) Consiliul Legislativ, în termen de 12
barea ei prin referendum, organizat în cel luni de la data intrãrii în vigoare a legii
mult 30 de zile de la data adoptãrii pro- sale de organizare, va examina conformi-
iectului sau a propunerii de revizuire. tatea legislaþiei cu prezenta Constituþie ºi

172 173
va face Parlamentului sau, dupã caz, Gu- ANEXA II
vernului, propuneri corespunzãtoare. DECLARAÞIA UNIVERSALÃ
ARTICOLUL 151
A DREPTURILOR OMULUI (O.N.U., 1948)
Instituþiile existente (1) Instituþiile republicii, existente la data
intrãrii în vigoare a prezentei Constituþii,
rãmân în funcþie pânã la constituirea ce-
lor noi.
(2) Noua Curte Supremã de Justiþie va fi
numitã, în condiþiile legii, de camera De-
putaþilor ºi de Senat, în ºedinþã comunã,
la propunerea Preºedintelui României, în
termen de 6 luni de la intrarea în vigoare ARTICOLUL 1
a prezentei Constituþii. Toate fiinþele umane se nasc libere ºi egale în demnitate ºi
în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raþiune ºi conºtiinþã ºi trebuie
ARTICOLUL 152
sã se comporte unele faþã de altele în spiritul fraternitãþii.
Instituþiile viitoare (1) În termen de 6 luni de la data intrãrii
în vigoare a Constituþiei, se înfiinþeazã
Curtea Constituþionalã ºi Curtea de Con- ARTICOLUL 2
turi. Fiecare se poate prevala de toate drepturile ºi libertãþile
(2) Judecãtorii primei Curþi Constituþio- proclamate în prezenta Declaraþie, fãrã nici un fel de deosebire
nale sunt numiþi pentru o perioadã de 3, ca, de pildã, deosebirea de rasã, culoare, sex, limbã, religie,
de 6 ºi, respectiv, de 9 ani. Preºedintele opinie politicã sau orice altã opinie, de origine naþionalã sau
României, Camera Deputaþilor ºi Senatul socialã, avere, naºtere sau orice alte împrejurãri. În afarã de
desemneazã câte un judecãtor pentru fie- aceasta, nu se va face nici deosebire dupã statutul politic, juri-
care perioadã. dic sau internaþional al þãrii sau teritoriului de care þine o per-
soanã, fie cã aceastã þarã sau teritoriu sunt dependente, sub tu-
tele, neautonome sau supuse vreunei alte limitãri de suverani-
tate.

ARTICOLUL 3
Orice fiinþã umanã are dreptul la viaþã, la libertate ºi la se-
curitatea persoanei sale.

ARTICOLUL 4
Nimeni nu va fi þinut în sclavie, nici în servitute; sclavia ºi
comerþul de sclavi sunt interzise sub toate formele lor.
174 175
ARTICOLUL 5 2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acþiuni care nu con-
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau trata- stituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter
mente crude, inumane sau degradante. penal, conform dreptului internaþional sau naþional.
De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsã mai grea
ARTICOLUL 6 decât aceea care era aplicabilã în momentul când a fost sãvârºit
Fiecare om are dreptul sã i se recunoascã pretutindeni per- actul cu caracter penal.
sonalitatea juridicã.
ARTICOLUL 12
ARTICOLUL 7 Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaþa sa per-
Toþi oamenii sunt egali în faþa legii ºi au, fãrã nici o deose- sonalã, în familia sa, în domiciliul sãu în corespondenþa sa, nici
bire, dreptul la o egalã protecþie a legii. Toþi oamenii au drep- la atingeri aduse onoarei ºi reputaþiei sale. Orice persoanã are
tul la o protecþie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar dreptul la protecþia legii împotriva unor asemenea imixtiuni
viola prezenta declaraþie ºi împotriva oricãrei provocãri la o sau atingeri.
asemenea discriminare.
ARTICOLUL 13
ARTICOLUL 8 1. Orice persoanã are dreptul de a circula în mod liber ºi de
Orice persoanã are dreptul la satisfacþia efectivã din partea a-ºi alege reºedinþa în interiorul graniþelor unui stat.
instanþelor juridice naþionale competente împotriva actelor 2. Orice persoanã are dreptul de a pãrãsi orice þarã, inclusiv
care violeazã drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute a sa, ºi de a reveni în þara sa.
prin Constituþie sau lege.
ARTICOLUL 14
ARTICOLUL 9 1. În caz de persecuþie, orice persoanã are dreptul sã caute
Nimeni nu trebuie sã fie arestat, deþinut sau exilat în mod azil ºi sã beneficieze de azil în alte þãri.
arbitrar. 2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmãrire ce
rezultã în mod real dintr-o crimã de drept comun sau din acþi-
ARTICOLUL 10 uni contrare scopurilor ºi principiilor Organizaþiei Naþiunilor
Orice persoanã are dreptul în deplinã egalitate de a fi audi- Unite.
atã în mod echitabil ºi public de cãtre un tribunal independent
ºi imparþial, care va hotãrî fie asupra drepturilor ºi obligaþiilor ARTICOLUL 15
sale, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzãri în materie penalã 1. Orice persoanã are dreptul la o cetãþenie.
îndreptatã împotriva sa. 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetãþenia sa
sau de dreptul de a-ºi schimba cetãþenia.
ARTICOLUL 11
1. Orice persoanã acuzatã de comiterea unui act cu caracter ARTICOLUL 16
penal are dreptul sã fie presupusã nevinovatã pânã când vino- 1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bãrbatul ºi fe-
vãþia sa va fi stabilitã în mod legal în cursul unui proces public, meia, fãrã nici o restricþie în ce priveºte rasa, naþionalitatea sau
în care i-au fost asigurate toate garanþiile necesare apãrãrii sale. religia, au dreptul sã se cãsãtoreascã ºi sã-ºi întemeieze o fami-

176 177
lie. Ei au drepturi egale la contractarea cãsãtoriei, în decursul 2. Orice persoanã are dreptul de acces egal la funcþiile pu-
cãsãtoriei ºi la desfacerea ei. blice din þara sa.
2. Cãsãtoria nu poate fi încheiatã decât cu consimþãmântul 3. Voinþa poporului trebuie sã constituie baza puterii de stat;
liber ºi deplin al viitorilor soþi. aceastã voinþã trebuie sã fie exprimatã prin alegeri nefalsifi-
3. Familia constituie elementul natural ºi fundamental al cate, care sã aibã loc în mod periodic, prin sufragiul universal,
societãþii ºi are dreptul la ocrotire din partea societãþii ºi a sta- egal ºi exprimat prin vot secret sau urmând o procedurã echi-
tului. valentã care sã asigure libertatea votului.

ARTICOLUL 17 ARTICOLUL 22
1. Orice persoanã are dreptul la proprietate atât singurã, cât Orice persoanã, în calitatea sa de membru al societãþii, are
ºi în asociaþie cu alþii. dreptul la securitate socialã; ea este îndreptãþitã ca prin efortul
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. naþional ºi colaborarea internaþionalã, þinându-se seama de or-
ganizarea ºi resursele fiecãrei þãri, sã obþinã realizarea dreptu-
ARTICOLUL 18 rilor economice, sociale ºi culturale indispensabile pentru dem-
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conºtiinþã ºi nitatea sa ºi libera dezvoltare a personalitãþii sale.
religie, acest drept include libertatea de a-ºi schimba religia
sau convingerea, precum ºi libertatea de a-ºi manifesta religia ARTICOLUL 23
sau convingerea, singur sau împreunã cu alþii, atât în mod pu- 1. Orice persoanã are dreptul la muncã, la libera alegere a
blic, cât ºi privat, prin educaþie, practici religioase, cult ºi înde- muncii sale, la condiþii echitabile ºi satisfãcãtoare de muncã,
plinirea riturilor. precum ºi la ocrotirea împotriva ºomajului.
2. Toþi oamenii, fãrã nici o discriminare, au dreptul la sala-
ARTICOLUL 19 riu egal pentru muncã egalã.
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor ºi exprimãrii. 3. Orice om care munceºte are dreptul la o retribuire echi-
Acest drept include libertatea de a avea opinii fãrã imixtiune tabilã ºi satisfãcãtoare, care sã-i asigure atât lui, cât ºi familiei
din afarã, precum ºi libertatea de a cãuta, de a primi ºi de a rãs- sale o existenþã conformã cu demnitatea umanã ºi completatã,
pândi informaþii ºi idei prin orice mijloace ºi independent de la nevoie, prin alte mijloace de protecþie socialã.
frontierele de stat. 4. Orice persoanã are dreptul de a întemeia sindicate ºi de a
se afilia la sindicate pentru apãrarea intereselor sale.
ARTICOLUL 20
1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de întrunire ºi de ARTICOLUL 24
asociere paºnicã. Orice persoanã are dreptul la odihnã ºi recreere, inclusiv la
2. Nimeni nu poate fi silit sã facã parte dintr-o asociaþie. o limitare rezonabilã a zilei de muncã ºi la concedii periodice,
plãtite.
ARTICOLUL 21
1. Orice persoanã are dreptul sã ia parte la conducerea tre- ARTICOLUL 25
burilor publice ale þãrii sale fie direct, fie prin reprezentanþi li- 1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sã-i asigure
ber aleºi. sãnãtatea ºi bunãstarea lui ºi a familiei sale, cuprinzând hrana,

178 179
îmbrãcãmintea, locuinþa, îngrijirea medicalã, precum ºi servi- ARTICOLUL 29
ciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de ºo- 1. Orice persoanã are îndatoriri faþã de colectivitate, deoa-
maj, boalã, invaliditate, vãduvie, bãtrâneþe sau, în celelalte ca- rece numai în cadrul acesteia este posibilã dezvoltarea liberã ºi
zuri, de pierdere a mijloacelor de subzistenþã, în urma unor îm- deplinã a personalitãþii sale.
prejurãri independente de voinþa sa. 2. În exercitarea drepturilor ºi libertãþilor sale, fiecare om
2. Mama ºi copilul au dreptul la ajutor ºi ocrotire deosebite. nu este supus decât numai îngrãdirii stabilite prin lege, exclu-
Toþi copiii, fie cã sunt nãscuþi în cadrul unei cãsãtorii sau în siv în scopul de a asigura cuvenita recunoaºtere ºi respectarea
afara acesteia, se bucurã de aceeaºi protecþie socialã. drepturilor ºi libertãþilor altora ºi ca sã fie satisfãcute justele
cerinþe ale moralei, ordinii publice ºi bunãstãrii generale într-o
ARTICOLUL 26 societate democraticã.
1. Orice persoanã are dreptul la educaþie. Învãþãmântul tre- 3. Aceste drepturi ºi libertãþi nu vor putea fi în nici un caz
buie sã fie gratuit, cel puþin în ceea ce priveºte învãþãmântul exercitate contrar scopurilor ºi principiilor Organizaþiei Naþiu-
elementar ºi general. Învãþãmântul tehnic ºi profesional trebuie nilor Unite.
sã fie la îndemâna tuturor, iar învãþãmântul superior trebuie sã
fie de asemenea egal, accesibil tuturor, pe bazã de merit. ARTICOLUL 30
2. Învãþãmântul trebuie sã urmãreascã dezvoltarea deplinã Nici o dispoziþie a prezentei declaraþii nu poate fi interpre-
a personalitãþii umane ºi întãrirea respectului faþã de drepturile tatã ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoanã drep-
omului ºi libertãþile fundamentale. El trebuie sã promoveze tul de a se deda la vreo activitate sau de a sãvârºi vreun act în-
înþelegerea, toleranþa, prietenia între toate popoarele ºi toate dreptat spre desfiinþarea unor drepturi sau libertãþi enunþate în
grupãrile rasiale sau religioase, precum ºi dezvoltarea Organi- prezenta Declaraþie.
zaþiei Naþiunilor Unite pentru menþinerea pãcii.
3. Pãrinþii au dreptul de prioritate în alegerea felului de în-
vãþãmânt pentru copiii lor minori.

ARTICOLUL 27
1. Orice persoanã are dreptul de a lua parte în mod liber la
viaþa culturalã a colectivitãþii, de a se bucura de activitãþile ar-
tistice ºi de a participa la progresul ºtiinþific ºi la binefacerile
lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale ºi
materiale care decurg din orice lucrare ºtiinþificã, literarã sau
artisticã al cãrei autor este.

ARTICOLUL 28
Orice persoanã are dreptul la o orânduire socialã ºi inter-
naþionalã în care drepturile ºi libertãþile expuse în prezenta
Declaraþie pot fi pe deplin înfãptuite.

180 181
ANEXA III
CONVENÞIA EUROPEANÃ
Articolul 1
A DREPTURILOR OMULUI Înaltele Pãrþi contractante recunosc oricãrei persoane rele-
(CONSILIUL EUROPEI, 1950) vând de jurisdicþia lor drepturile ºi libertãþile definite la Titlul
I al prezentei Convenþii.

TITLUL I
Articolul 2
1. Dreptul la viaþã al oricãrei persoane este protejat prin lege.
Moartea nu poate fi cauzatã intenþionat nimãnui, cu excepþia
executãrii unei sentinþe capitale pronunþate de un tribunal în
cazul în care un delict este pedepsit ca atare prin lege.
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
2. Cauzarea morþii nu este consideratã ca o violare a aces-
Considerând Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului
tui articol în cazul în care ea rezultã din recursul inevitabil la
proclamatã de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite la data de
forþã:
10 decembrie 1948; a) pentru a asigura apãrarea persoanei contra unei violenþe
Considerând cã aceastã declaraþie tinde sã asigure recu- ilegale;
noaºterea ºi aplicarea universalã ºi eficace a drepturilor pe care b) pentru a efectua o arestare sau pentru a împiedica evada-
le cuprinde; rea unei persoane deþinute legal;
Considerând cã scopul Consiliului Europei este de a realiza c) pentru a reprima, în conformitate cu legea, o subversiune
o unitate mai strânsã a membrilor sãi ºi cã unul din mijloacele sau o insurecþie.
de a obþine acest lucru este garantarea ºi dezvoltarea drepturi-
lor ºi libertãþilor fundamentale ale omului; Articolul 3
Reafirmând profundul lor ataºament faþã de aceste libertãþi Nimeni nu poate fi supus torturii, pedepselor ºi tratamente-
fundamentale care constituie premisele justiþiei ºi pãcii lumii, lor inumane sau degradante.
a cãror menþinere se bazeazã, pe de o parte, pe un regim politic
cu adevãrat democratic, pe o concepþie comunã ºi respectul co- Articolul 4
mun al drepturilor omului, pe de alta; 1. Nimeni nu poate fi þinut în sclavie sau servitute.
Ca reprezentanþi ai statelor europene animate de acelaºi spi- 2. Nimeni nu poate fi constrâns sã execute muncã forþatã
rit ºi având un patrimoniu comun al idealurilor ºi tradiþiilor po- sau obligatorie.
litice, al respectului libertãþii ºi a prevalenþei legalitãþi, suntem 3. Nu este considerat㠄muncã forþatã sau obligatorie“ în
hotãrâþi sã întreprindem mãsurile adecvate ca sã asigurãm ga- sensul acestui articol:
rantarea colectivã a drepturilor enunþate în Declaraþia univer- a) orice muncã solicitatã legal de la o persoanã în detenþie,
salã. în condiþiile prevãzute de art. 5 al prezentei Convenþii, sau în
Am convenit asupra celor ce urmeazã: cursul punerii în libertate condiþionatã;

182 183
b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul constrân- 3. Orice persoanã arestatã sau deþinutã în condiþiile prevã-
gerilor de conºtiinþã în þãrile în care acestea sunt recunoscute zute la paragraful 1. c. al prezentului articol, trebuie cât mai re-
ca legitime, un serviciu alternativ în locul serviciului militar pede tradusã în faþa unui judecãtor sau un alt magistrat abilitat
obligatoriu; de lege sã exercite funcþiile judiciare ºi are dreptul de a fi jude-
c) orice serviciu necesar în cazurile de crizã sau de calami- cat într-un termen raþional sau eliberat pe perioada procedurii.
tãþi care ameninþã viaþa sau bunãstarea comunitãþii; Punerea în libertate poate fi condiþionatã de o garanþie care
d) orice muncã sau serviciu care face parte din obligaþiile asigurã compararea interesatului în audienþã.
civice legale. 4. Orice persoanã privatã de libertate prin arestare sau de-
tenþie are dreptul de a introduce recurs în faþa tribunalului, ast-
Articolul 5 fel încât acesta sã statueze asupra legalitãþii detenþiei ºi sã dis-
1. Orice persoanã are dreptul la libertate ºi siguranþã. Nimeni punã eliberarea dacã detenþia se dovedeºte ilegalã.
nu poate fi privat de libertatea sa, afarã de cazurile urmãtoare 5. Orice persoanã care este victimã a unei arestãri sau de-
ºi de situaþiile legale: tenþii în condiþii contrare dispoziþiilor acestui articol are drep-
a) dacã este deþinutã legal, în urma condamnãrii pronunþate tul la reparaþie.
de un tribunal competent;
b) dacã a fãcut obiectul unei arestãri sau a unei detenþii le- Articolul 6
gale pentru nesupunerea la o somaþie emisã conform legii de 1. Orice persoanã are dreptul de ascultare atentã a cauzei sale,
un tribunal sau pentru a executa o obligaþie prevãzutã de lege; în mod public ºi într-un termen acceptabil, de cãtre un tribunal
c) dacã a fost arestatã ºi deþinutã pentru a fi supusã autori- independent ºi imparþial, stabilit de lege, care va decide fie
tãþii judiciare competente, în cazul în care existã un motiv asupra contestãrilor privind drepturile ºi obligaþiile civile ale
plauzibil de a bãnui cã a comis o infracþiune sau când existã persoanei, fie asupra justeþei acuzaþiei penale care i se adresea-
motive raþionale de a o împiedica sã comitã o infracþiune sau zã. Judecata trebuie sã fie fãcutã publicã, dar accesul în sala de
sã fugã dupã comiterea acesteia; audienþã poate fi interzis presei sau publicului în timpul unei
d) dacã este vorba de detenþia legalã a unui minor, decisã pãrþi sau a întregului proces: în interesul moralitãþii, a ordinei
într-o situaþie de educaþie supravegheatã, sau de detenþia sa publice sau a securitãþii naþionale a unei societãþi democratice,
legalã în vederea prezentãrii în faþa autoritãþii competente; sau atunci când acest lucru este impus de interesele minorilor
e) dacã este vorba de detenþia legalã a unei persoane sus- sau de nevoia de a proteja viaþa privatã a pãrþilor la proces, sau
ceptibile de a propaga o maladie contagioasã, a unui alienat, a în cazul în care tribunalul considerã cã circumstanþele speciale
unui alcoolic, toxicoman sau vagabond; de publicitate ar fi de naturã sã aducã prejudicii intereselor jus-
f) dacã este vorba de arestarea sau de detenþia legalã a unei tiþiei.
persoane pentru a o împiedica de a pãtrunde nepermis într-un 2. Orice persoanã acuzatã de o infracþiune este presupusã
teritoriu, sau contra cãreia este în curs o procedurã de expulza- inocentã pânã când culpabilitatea sa a fost stabilitã legal.
re sau de extrãdare. 3. Orice acuzat are dreptul:
2. Orice persoanã arestatã trebuie sã fie informatã, în cel a) sã fie informat, în cel mai scurt termen, într-o limbã pe
mai scurt termen ºi într-o limbã pe care o înþelege, de motivele care o înþelege ºi cât mai detailat, asupra naturii ºi cauzei acu-
arestãrii sale ºi despre orice acuzaþie care i se aduce. zaþiei care i se aduce;

184 185
b) sã dispunã de timpul ºi facilitãþile necesare pregãtirii Articolul 9
propriei apãrãri; 1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de gândire, con-
c) sã se apere singur sau sã beneficieze de asistenþa unui ºtiinþã ºi religie; acest drept presupune libertatea de a-ºi schim-
apãrãtor la alegerea sa ºi, dacã nu are mijloacele pentru a-ºi re- ba religia sau convingerea, precum ºi libertatea de a-ºi mani-
munera apãrãtorul, sã poatã fi asistat gratuit printr-un avocat festa religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în
din oficiu, atunci când interesele justiþiei o cer; public sau în particular, în cadrul cultului, al educaþiei, în prac-
d) sã interogheze sau sã decidã interogarea martorilor acu- ticile ºi desfãºurarea riturilor.
zãrii ºi sã obþinã convocarea ºi interogarea martorilor apãrãrii 2. Libertatea de a-ºi manifesta religia ºi convingerile nu
în aceleaºi condiþii ca martorii acuzãrii; poate face obiectul altor restricþii decât cele care, fiind prevã-
e) sã beneficieze gratuit de un interpret, dacã nu înþelege zute de lege, constituie mãsuri necesare în cadrul societãþii de-
sau nu vorbeºte limba utilizatã în audienþã. mocratice, pentru securitatea publicã, protecþia ordinii, a sãnã-
tãþii ºi a moralei publice, sau protecþia drepturilor ºi libertãþilor
Articolul 7 altora.
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acþiune sau o
omisiune care, în momentul în care a fost comisã, nu constitu- Articolul 10
ia o infracþiune conform legislaþiei naþionale sau internaþiona- 1. Orice persoanã are dreptul la libertatea expresiei. Acest
le. De asemenea, nu se aplicã o pedeapsã mai gravã decât cea drept cuprinde libertatea de opinie ºi libertatea de a primi sau
care a fost aplicatã în momentul în care infracþiunea a fost co- comunica informaþii sau idei fãrã sã existe ingerinþe din partea
misã. autoritãþilor publice ºi fãrã restricþii de frontierã. Prezentul ar-
2. Acest articol nu afecteazã judecarea ºi pedepsirea unei ticol nu va împiedica Statele sã supunã întreprinderile de ra-
persoane vinovate de o acþiune sau de o omisiune care, în mo- diofuziune, de cinema sau de televiziune la regimul autoriza-
mentul în care a fost comisã, era criminalã în conformitate cu þiei de funcþionare.
principiile generale ale dreptului recunoscut de naþiunile civili- 2. Exercitarea acestor libertãþi, care presupun obligaþii ºi
zate. responsabilitãþi, poate fi supusã anumitor formalitãþi, condiþii,
restricþii sau sancþiuni prevãzute de lege care, într-o societate
Articolul 8 democraticã, constituie mãsuri necesare securitãþii naþionale,
1. Orice persoanã are dreptul la respectul vieþii sale private integritãþii teritoriale sau siguranþei publice, apãrãrii ordinii ºi
ºi familiale, a domiciliului sãu ºi a corespondenþei sale. prevenirii crimei, protecþiei sãnãtãþii ºi moralei, protecþiei re-
2. Autoritatea publicã nu trebuie sã se amestece în exercita- putaþiei sau a drepturilor tuturor, pentru a împiedica divulgarea
rea acestui drept decât în mãsura în care aceastã ingerinþã este de informaþii confidenþiale sau pentru a garanta autoritatea ºi
prevãzutã de lege ºi constituie o intervenþie care, într-o socie- imparþialitatea puterii judiciare.
tate democraticã, este necesarã pentru securitatea naþionalã, si-
guranþa publicã, asigurarea bunãstãrii economice a þãrii, a apã- Articolul 11
rãrii ordinii ºi prevenirii infracþiunilor penale, protecþiei sãnã- 1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de reuniune paº-
tãþii ºi moralei, sau protecþiei drepturilor ºi libertãþilor celor- nicã ºi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a fonda, îm-
lalþi. preunã cu alþii, sindicate ºi de a se afilia la sindicate pentru
a-ºi apãra interesele.

186 187
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor 2. Dispoziþia precedentã nu autorizeazã nici o derogare de
restricþii decât cele care, fiind prevãzute de lege, într-o socie- la articolul 2, cu excepþia cazului de deces ca urmare a unor
tate democraticã reprezintã mãsuri necesare pentru securitatea acte licite de rãzboi, ºi nici de la articolele 3, 4 (paragraful 1)
naþionalã, siguranþa publicã, apãrarea ordinii ºi prevenirii cri- ºi 7.
mei, protecþia sãnãtãþii ºi moralei, sau protejarea drepturilor ºi 3. Orice Înaltã Parte contractantã care exercitã acest drept
libertãþilor tuturora. Prezentul articol nu interzice sã se impunã de derogare va informa pe deplin Secretarul General al Consi-
restricþii legitime în exercitarea acestor drepturi de cãtre mem- liului Europei asupra mãsurilor luate ºi asupra motivelor care
brii forþelor armate, ai poliþiei ºi administraþiei de stat. au stat la baza lor. Aceastã Înaltã Parte contractantã trebuie de
asemenea sã informeze Secretarul General al Consiliului Euro-
Articolul 12 pei asupra datei la care aceste mãsuri au încetat sã fie în vigoa-
Începând de la vârsta adecvatã, bãrbatul ºi femeia au drep- re ºi de la care dispoziþiile Convenþiei reintrã în aplicare inte-
tul sã se cãsãtoreascã ºi sã fondeze o familie conform legilor gralã.
naþionale care reglementeazã acest drept.
Articolul 16
Articolul 13 Oricare din dispoziþiile articolelor 10, 11 ºi 14 nu poate fi
Orice persoanã ale cãrei drepturi ºi libertãþi, recunoscute consideratã ca o interdicþie asupra Înaltelor Pãrþi contractante
de a impuse restricþii în activitatea politicã a strãinilor.
prin prezenta Convenþie, sunt violate are dreptul la acordarea
unui recurs efectiv în faþa unei instanþe naþionale când violarea
Articolul 17
respectivã a fost comisã de persoane acþionând în exercitarea
Oricare din dispoziþiile prezentei Convenþii nu poate fi
unor funcþii oficiale.
interpretatã ca implicând pentru un Stat, un grup sau un indi-
vid, dreptul de a întreprinde o activitate sau un act vizând anu-
Articolul 14 larea drepturilor ºi libertãþilor recunoscute de prezenta Con-
Beneficierea de drepturile ºi libertãþile recunoscute de venþie sau de a impune limitãri la aceste drepturi ºi libertãþi
aceastã Convenþie trebuie sã se facã fãrã nici o discriminare pe mai mari decât cele prevãzute de Convenþie.
bazã de sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau alte
feluri de opinii, origine naþionalã sau socialã, apartenenþã la o Articolul 18
minoritate naþionalã, avere, dreptul naºterii sau oricare altã îm- Restricþiile care, în termenii prezentei Convenþii, sunt aduse
prejurare. drepturilor ºi libertãþilor nu pot fi aplicate decât în scopul pen-
tru care aceste restricþii sau fost prevãzute.
Articolul 15
1. În caz de rãzboi sau în faþa oricãrui pericol public ame-
ninþând viaþa naþiunii, oricare din Înaltele Pãrþi contractante TITLUL II
poate lua mãsuri care le derogã de la obligaþiile prevãzute prin Articolul 19
prezenta Convenþie, în mãsura strictã în care situaþia o cere ºi În scopul de a asigura respectul angajamentelor care rezultã
cu condiþia ca aceste mãsuri sã nu fie în contradicþie cu alte pentru Înaltele Pãrþi contractante ale prezentei Convenþii se
obligaþii decurgând din dreptul internaþional. instituie:

188 189
a) o Comisie Europeanã a Drepturilor Omului, numitã în b) sesizarea Curþii conform articolului 48 a;
continuare „Comisia“; c) adoptarea regulamentului interior conform articolului 36.
b) o Curte Europeanã a Drepturilor Omului, numitã în con-
tinuare „Curtea“. Articolul 21
1. Membrii Comisiei sunt aleºi de cãtre Comitetul de Mi-
niºtri cu majoritatea absolutã a voturilor, dintr-o listã nominalã
TITLUL III propusã de Biroul Adunãrii Consultative; fiecare grup de re-
Articolul 20 prezentanþi ai Înalþilor Pãrþi contractante în cadrul Adunãrii
1. Comisia se compune dintr-un numãr de membri egal ce- Consultative prezintã trei candidaþi dintre care cel puþin doi
lui al Înaltelor Pãrþi contractante. Comisia nu poate cuprinde vor fi de naþionalitatea sa.
mai mult de un reprezentant al fiecãrui Stat. 2. În mãsura în care este aplicabilã, aceeaºi procedurã va fi
2. Comisia lucreazã în ºedinþe plenare. Ea se poate însã urmatã pentru a completa Comisia în cazul în care alte State
constitui în interiorul sãu camere compuse fiecare din câte vor deveni ulterior Pãrþi ale prezentei Convenþii sau pentru
ºapte membri. Camerele pot examina solicitãrile introduse prin ocuparea locurilor devenite vacante.
aplicarea articolului 25 al prezentei Convenþii care pot fi 3. Candidaþii vor trebui sã beneficieze de cea mai înaltã con-
tratate pe baza jurisprudenþei stabilite sau care nu ridicã pro- sideraþie moralã, sã reuneascã condiþiile cerute pentru exerci-
bleme grave în ce priveºte interpretarea sau aplicarea Conven- tarea înaltelor funcþii judiciare sau sã fie personalitãþi recunos-
þiei. În aceste limite ºi sub rezerva paragrafului 5 al prezentu- cute pentru competenþele lor în materie de drept naþional ºi in-
lui articol, camerele exercitã toate competenþele încredinþate ternaþional.
Comisiei prin prezenta Convenþie.
Membrul Comisiei ales ca Înaltã Parte contractantã împo- Articolul 22
triva cãruia a fost introdusã o plângere are dreptul de a face 1. Membrii Comisiei sunt aleºi pentru o duratã de ºase ani.
parte din camera însãrcinatã sã se ocupe de aceastã plângere. Ei sunt reeligibili. Cu toate acestea, în ceea ce priveºte mem-
3. Comisia poate sã-ºi constituie în interiorul sãu comitete, brii desemnaþi la prima alegere, calitatea de membru al celor
compuse fiecare din cel puþin trei membri, având puterea de a ºapte se va încheia la capãtul a trei ani.
declara în unanimitate caracterul incompatibil sau sã scoatã de 2. Membrii ai cãror funcþii se terminã la sfârºitul perioadei
pe rol o plângere introdusã în aplicarea articolului 25, atunci iniþiale de trei ani sunt desemnaþi prin tragere la sorþi efectuatã
când o astfel de decizie poatã fi luatã fãrã sã fie nevoie de o de Secretarul General al Consiliului Europei imediat dupã ce a
examinare mai amplã. avut loc prima alegere.
4. O camerã sau un comitet poate, în deplinãtatea compe- 3. Pentru a asigura, în mãsura posibilului, reînnoirea unei ju-
tenþelor, sã transfere cazul reuniunii plenare a Comisiei, care la mãtãþi a Comisiei la fiecare trei ani, Comitetul Miniºtrilor poa-
rândul sãu poate sã se sesizeze asupra oricãrei plângeri încre- te, înainte de a proceda la orice alegere ulterioarã, sã decidã
dinþate unei camere sau unui comitet. dacã unul sau mai multe mandate ale membrilor de ales vor
5. Doar Comisia plenarã poate sã exercite urmãtoarele com- avea o altã duratã decât ºase ani, fãrã ca aceastã duratã sã poatã
petenþe: totuºi depãºi nouã ani sau sã fie inferioarã a trei ani.
a) examinarea solicitãrilor introduse în aplicarea articolului
24;

190 191
Articolul 23 cipiilor de drept internaþional general recunoscute ºi într-un
Membrii Comisiei participã cu titlu individual. Pe durata termen de ºase luni de la data deciziei interne definitive.
exercitãrii mandatului lor, ei nu pot asuma funcþii incompati-
bile cu exigenþele independenþei, imparþialitãþii ºi disponibili- Articolul 27
tãþii inerente statutului lor. 1. Comisia nu ia în consideraþie nici o plângere introdusã
prin aplicarea articolului 25 în cazurile când:
Articolul 24 a) este anonimã;
Orice Parte contractantã poate sesiza Comisia, prin inter- b) este în esenþa sa aceeaºi cu o plângere care a mai fost
mediul Secretarului General al Consiliului Europei, în legãturã examinatã de Comisie sau care a fost deja supusã unei alte
cu orice abatere de la dispoziþiunile prezentei Convenþii pe instanþe internaþionale de anchetã sau dacã ea nu conþine fapte
care Partea respectivã considerã cã pot fi imputabile altei Pãrþi noi.
contractante. 2. Comisia declarã inacceptabilã orice solicitare introdusã
prin aplicarea articolului 25 dacã apreciazã cã plângerea res-
Articolul 25 pectivã este incompatibilã cu dispoziþiile acestei Convenþii,
1. Comisia poate fi sesizatã în legãturã cu o plângere adre- când este evident nefondatã sau abuzivã.
satã Secretarului General al Consiliului Europei de cãtre orice 3. Comisia respinge orice solicitare pe care o considerã in-
persoanã fizicã, orice organizaþie nonguvernamentalã sau orice acceptabilã prin aplicarea articolului 26.
grup de particulari care se pretind victime ale unei violãri de
cãtre una din Înaltele Pãrþi contractante a drepturilor recunos- Articolul 28
cute prin prezenta Convenþie, în cazul în care Înalta Parte in- 1. În cazul în care Comisia a reþinut o solicitare:
criminatã a recunoscut oficial competenþa Convenþiei în acest a) în scopul stabilirii faptelor, ea procedeazã la un examen
domeniu. Înaltele Pãrþi contractante care au subscris la o astfel contradictoriu al cererii cu participarea reprezentanþilor tuturor
de declaraþie oficialã se angajeazã sã nu împiedice prin nici un pãrþilor ºi, dacã este nevoie, la o anchetã la eficacitatea cãreia
fel de mãsurã exercitarea eficace a acestor drepturi. Statele interesate trebuie sã asigure toate facilitãþile necesare,
2. Aceste declaraþii pot fi fãcute pentru o duratã determi- dupã un schimb de vederi cu Comisia;
natã. b) ea se pune în acelaºi timp la dispoziþia interesaþilor în ve-
3. Ele sunt remise Secretarului General al Consiliului Euro- derea ajungerii la o reglementare amiabilã a chestiunii, pe baza
pei, care le transmite în copie Înaltelor Pãrþi contractante ºi le respectãrii drepturilor omului, aºa cum se stipuleazã în Con-
asigurã publicarea. venþia de faþã.
4. Comisia nu va exercita competenþa care îi este atribuitã 2. Dacã ajunge sã obþinã o reglementare pe cale amiabilã,
de prezentul articol decât atunci când cel puþin ºase membri Comisia elaboreazã un raport care se transmite Statelor intere-
din Înalta Parte contractantã vor adera la declaraþia prevãzutã sate, Comitetului de Miniºtri, precum ºi Secretarului General
în paragrafele precedente. al Consiliului Europei, în vederea publicãrii. Acest raport se li-
miteazã la o descriere succintã a faptelor ºi a soluþiei adoptate.
Articolul 26
Comisia nu poate fi sesizatã decât dupã ce s-au epuizat
cãile interne de recurs, aºa cum este prevãzut conform prin-

192 193
Articolul 29 2. Raportul este transmis Comitetului de Miniºtri; el este
Dupã ce a reþinut o solicitare, ca urmare a aplicãrii artico- comunicat ºi Statelor interesate, care nu au facultatea de a-l
lului 25, Comisia poate totuºi sã decidã, prin majoritatea a publica.
douã treimi din membri, asupra respingerii ei dacã, pe parcur- 3. Odatã cu raportul, Comisia poate transmite Comitetului
sul examinãrii, constatã existenþa unuia din motivele de non- de Miniºtri ºi propuneri adecvate.
acceptare prevãzute la articolul 27.
Într-un astfel de caz, decizia este comunicatã pãrþilor. Articolul 32
1. Dacã, în termen de trei luni de la transmiterea la Comi-
Articolul 30 tetul de Miniºtri a raportului Comisiei, rolul nu este deferit
1. În orice moment al procedurii, Comisia poate decide sã Curþii prin aplicarea articolului 48 al prezentei Convenþii, Co-
înlãture din rol o plângere atunci când împrejurãrile permit sã mitetul de Miniºtri poate decide, pe baza votului majoritar al
se concluzioneze cã: douã treimi din reprezentanþii cu drept de participare în Comi-
a) solicitantul nu doreºte sã-ºi menþinã plângerea; tet, asupra faptului dacã a avut loc sau nu o violare a Convenþiei.
b) litigiul a fost rezolvat; sau 2. În cazul afirmativ, Comitetul de Miniºtri fixeazã un ter-
c) pentru oricare alt motiv, despre care Comisia constatã men în care Înalta Parte interesatã trebuie sã ia mãsurile care
existenþa, nu se mai justificã sã se continue examinarea cererii. decurg din horãrârea Comitetului de Miniºtri.
3. În situaþia în care Înalta Parte interesatã nu a adoptat mã-
Cu toate acestea, Comisia continuã examinarea cauzei dacã
surile cuvenite în termenul stabilit, Comitetul de Miniºtri hotã-
acest lucru este impus de nevoia de a respecta drepturile omu-
rãºte asupra consecinþelor ºi publicã raportul.
lui garantate de Convenþie.
4. Înaltele Pãrþi contractante se angajeazã sã considere ca
2. Dacã Comisia decide sã înlãture din rol o solicitare dupã
obligatore pentru ele orice decizie pe care Comitetul de Miniº-
ce aceasta a fost deja reþinutã, se elaboreazã un raport care cu- tri o poate lua în aplicarea paragrafelor precedente.
prinde o expunere a faptelor ºi motivarea deciziei de radiere a
rolului. Raportul este transmis pãrþilor ºi Comitetului de Mi- Articolul 33
niºtri, pentru informare. Comisia poate chiar sã ºi publice aces- Lucrãrile Comisiei au loc cu uºile închise.
te rapoarte.
3. Comisia poate decide reînscrierea pe rol a unei solicitãri Articolul 34
dacã apreciazã cã împrejurãrile justificã acest lucru. Sub rezerva dispoziþiilor articolelor 20 (paragraful 3) ºi 29,
deciziile Comisiei sunt luate prin majoritatea membrilor pre-
Articolul 31 zenþi, care voteazã.
1. Dacã examinarea unei cereri nu s-a încheiat prin apli-
carea articolelor 28 (paragraful 2), 29 sau 30, Comisia elabo- Articolul 35
reazã un raport prin care constatã faptele ºi se pronunþã dacã Comisia se reuneºte atunci când împrejurãrile o cer. Ea este
faptele constatate aratã cã s-a produs, din partea statului intere- convocatã de Secretarul General al Consiliului Europei.
sat, o violare a obligaþiilor care îi revin în termenii Convenþiei.
În acest raport, pot fi exprimate ºi opiniile individuale ale Articolul 36
membrilor Comisiei asupra acestui aspect. Comisia îºi stabileºte regulamentul interior.

194 195
Articolul 37 sorþi efectuatã de Secretarul General al Consiliului Europei,
Secretariatul Comisiei este asigurat de Secretarul General imediat dupã terminarea procedurii primei alegeri.
al Consiliului Europei. 3. Pentru a asigura, în mãsura posibilului, reînnoirea unei
treimi a Curþii la fiecare trei ani, Adunarea Consultativã poate,
înainte de a proceda la orice alegere ulterioarã, sã decidã ca
TITLUL IV unul sau mai multe mandate ale membrilor care urmeazã sã fie
aleºi sã aibã o altã duratã decât nouã ani, fãrã ca aceasta sã de-
Articolul 38 pãºeascã totuºi doisprezece ani ºi sã fie inferioarã a ºase ani.
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului este compusã din- 4. În cazul în care se pot conferi mai multe mandate ºi
tr-un numãr de judecãtori egal cu cel al membrilor Consiliului Adunarea Consultativã pune în aplicare paragraful precedent,
Europei. Ea nu poate cuprinde mai mult de un reprezentant al repartiþia mandatelor se face ca urmare a tragerii la sorþi efec-
unui Stat. tuatã de Secretarul General al Consiliului Europei, imediat
dupã alegeri.
Articolul 39 5. Membrul Curþii ales pentru înlocuirea unui membru al
1. Membrii Curþii sunt aleºi de Adunarea Consultativã pe cãrui mandat nu este expirat terminã mandatul predecesorului
baza majoritãþii voturilor exprimate asupra unei liste de per- sãu.
6. Membrii Curþii rãmân în funcþie pânã la înlocuirea lor.
soane propuse de membrii Consiliului Europei, fiecare din
Dupã înlocuire, ei continuã sã fie þinuþi la curent cu evoluþia
aceºtia prezentând trei candidaturi, dintre care cel puþin doi au
cazului de care s-au ocupat.
naþionalitatea statului respectiv.
7. Membrii Curþii participã cu titlu individual. În timpul
2. În mãsura în care acest lucru este posibil, aceeaºi proce-
exercitãrii mandatului lor, ei nu pot asuma funcþii incompati-
durã este urmatã pentru a completa Curtea în cazul admiterii bile cu exigenþele independenþei, imparþialitãþii ºi disponibili-
de noi membri ai Consiliului Europei ºi pentru a ocupa locurile tãþii, inerente statutului lor.
devenite vacante.
3. Candidaþii vor trebui sã beneficieze de cea mai înaltã Articolul 41
consideraþie moralã ºi sã întruneascã condiþiile cerute pentru Curtea alege preºedintele sãu ºi unul sau doi vicepreºedinþi,
exercitarea înaltelor funcþii judiciare sau sã fie juristconsulþi cu pentru o duratã de trei ani. Ei pot fi realeºi.
o competenþã notorie.
Articolul 42
Articolul 40 Membrii Curþii primesc o indemnitate zilnicã de funcþiune,
1. Membrii Curþii sunt aleºi pe o perioadã de nouã ani. Ei care este fixatã de Comitetul Miniºtrilor.
sunt reeligibili. Totuºi, în ce priveºte membrii aleºi printr-o
primã alegere, funcþiile a patru dintre membri se vor încheia la Articolul 43
capãtul a trei ani, în timp ce activitatea celorlalþi patru membri Pentru examinarea fiecãrei cauze care i se deferã, Curtea
se va termina dupã ºase ani. este constituitã într-o camerã compusã din nouã judecãtori. Fac
2. Membrii ale cãror funcþii vor lua sfârºit la capãtul peri- parte dintre aceºtia, din oficiu, judecãtorul care reprezintã
oadelor iniþiale de trei ºi ºase ani sunt desemnaþi prin tragere la Statul interesat sau, dacã nu este cazul, o persoanã desemnatã
196 197
pentru a-l reprezenta în calitate de judecãtor; numele altor ju- a) de cãtre Comisie;
decãtori vor fi trase la sorþi, înainte de începerea examinãrii cau- b) de cãtre o Înaltã Parte contractantã unde victima este
zei, sub supravegherea preºedintelui Curþii. cetãþean;
c) de Înalta Parte contractantã care a sesizat deja Comisia;
Articolul 44 d) de Înalta Parte contractantã pusã sub acuzaþie.
Doar Înaltele Pãrþi contractante ºi Comisia au calitatea de a
se prezenta în faþa Curþii. Articolul 49
În caz de contestare a competenþei Curþii, Curtea este cea
Articolul 45 care decide.
Competenþa Curþii se referã la toate chestiunile legate de
interpretarea ºi aplicarea prezentei Convenþii, chestiuni pe care Articolul 50
Înaltele Pãrþi contractante sau Comisia i le vor semnala în În cazul în care Curtea declarã cã o decizie sau o mãsurã
condiþiile prevãzute de articolul 48. ordonatã de o autoritate judiciarã sau altã autoritate a unei Pãrþi
contractante se aflã parþial sau integral în opoziþie cu obligaþi-
Articolul 46 ile care decurg din prezenta Convenþie, ºi dacã legislaþia inter-
1. Fiecare din Înaltele Pãrþi contractante poate, în orice mo- nã a acestei Pãrþi nu permite sã se înlãture decât imperfect con-
ment, sã declare cã recunoaºte ca obligatorie, cu drept deplin secinþele acestei decizii sau mãsuri, Curtea acordã pãrþii lezate
ºi fãrã o convenþie specialã, jurisdicþia Curþii asupra tuturor o satisfacþie echitabilã.
problemelor legate de interpretarea ºi aplicarea prezentei Con-
venþii. Articolul 51
2. Declaraþiile mai sus vizate vor putea fi fãcute ca atare sau 1. Hotãrârea Curþii este motivatã.
cu condiþia de reciprocitate din partea mai multor sau a unor 2. Dacã hotãrârea nu exprimã, în totalitatea sa sau în parte,
anumite Pãrþi contractante, pe o duratã anumitã. opinia unanimã a judecãtorilor, orice judecãtor va avea dreptul
3. Aceste declaraþii vor fi înmânate Secretarului General al sã ataºeze o prezentare a opiniei sale individuale.
Consiliului Europei care le va transmite în copie Înaltelor Pãrþi
contractante. Articolul 52
Hotãrârea Curþii este definitivã.
Articolul 47
Curtea nu poate fi sesizatã de o solicitare decât dupã con- Articolul 53
statarea, de cãtre Comisie, a eºecului reglementãrii pe cale Înaltele Pãrþi contractante se angajeazã sã se conformeze
amiabilã ºi într-un termen de trei luni prevãzut la articolul 32. deciziilor Curþii în litigiile la care ele sunt parte.

Articolul 48 Articolul 54
În cazurile în care Înalta Parte interesatã, când este una sin- Hotãrârea Curþii este transmisã Comitetului de Miniºtri
gurã, sau Înaltele Pãrþi interesate, când sunt mai multe, sunt care supravegheazã executarea ei.
supuse jurisdicþiei obligatorii a Curþii sau cu consimþãmântul
acestora, Curtea poate fi sesizatã:
198 199
Articolul 55 Articolul 61
Curtea îºi stabileºte regulamentul ºi îºi fixeazã procedura. Nici una din dispoziþiile acestei Convenþii nu aduce atin-
gere puterilor conferite Comitetului de Miniºtri prin Statutul
Articolul 56 Consiliului Europei.
1. Prima alegere de membri ai Curþii va avea loc dupã ce de-
claraþiile Înaltelor Pãrþi contractante prevãzute la articolul 46 Articolul 62
vor fi în numãr de opt. Înaltele Pãrþi contractante renunþã reciproc, în afara unui
2. Curtea nu poate fi sesizatã înaintea acestei alegeri. compromis special, sã se prevaleze de tratatele, convenþiile sau
declaraþiile existente între ele, ca sã nu se creeze, printr-o
interpretare sau aplicare diferitã a prezentei Convenþii, un mod
TITLUL V de reglementare, altul decât cel prevãzut prin Convenþie.

Articolul 57 Articolul 63
Orice Înaltã Parte contractantã va furniza la cererea Secre- 1. Orice Stat poate, în momentul ratificãrii sau în oricare alt
tarului General al Consiliului Europei explicaþiile necesare re- moment ulterior, sã declare prin notificare adresatã Secretaru-
feritoare la maniera în care legislaþia sa internã asigurã aplica- lui General al Consiliului Europei cã prezenta Convenþie se va
rea efectivã a tuturor dispoziþiilor prezentei Convenþii. aplica la ansamblul teritoriilor sau la anumite teritorii cãrora le
asigurã relaþiile internaþionale.
Articolul 58 2. Convenþia se va aplica teritoriilor sau teritoriului desem-
Cheltuielile Comisiei ºi ale Curþii sunt în sarcina Consiliu- nat prin notificare începând cu a treizecea zi de la data la care
lui Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va primi aceastã no-
tificare.
Articolul 59 3. În aceste teritorii dispoziþiile prezentei Convenþii se apli-
Membrii Comisiei ºi ai Curþii se bucurã, în timpul exercitã- cã þinând cont de necesitãþile locale.
rii funcþiilor lor, de privilegiile ºi imunitãþile prevãzute la arti- 4. Orice Stat care a fãcut o declaraþie în conformitate cu pri-
colul 40 al Statutului Consiliului Europei ºi în acordurile în- mul paragraf al acestui articol poate, în orice moment ulterior,
cheiate în virtutea acestui articol. sã declare cu privire la unul sau mai multe din teritoriile vizate
în declaraþie cã acceptã competenþa Comisiei de a primi plân-
Articolul 60 geri de la persoane fizice, de la organizaþii non-guvernamen-
Nici una din prevederile prezentei Convenþii nu va fi inter- tale sau de la grupuri de persoane particulare conform arti-
pretatã ca o limitare sau o lezare a drepturilor ºi libertãþilor colului 25 al prezentei Convenþii.
fundamentale care trebuie sã fie recunoscute pe baza legilor
tuturor Pãrþilor contractante sau a oricãrei convenþii la care Articolul 64
fiecare Parte contractantã este parte. 1. Orice Stat poate, în momentul semnãrii prezentei Con-
venþii sau al depunerii instrumentului sãu de ratificare, sã ex-
prime rezerve faþã de o dispoziþie particularã a Convenþiei, în
mãsura în care o lege în vigoare pe teritoriul sãu nu este con-

200 201
formã cu aceastã dispoziþie. Rezervele cu caracter general nu
sunt autorizate în termenii prezentului articol.
2. Orice rezervã emisã conform cu prezentul articol com-
portã o expunere succintã a legii în cauzã.

Articolul 65
1. O Înaltã Parte contractantã nu poate denunþa prezenta
Convenþie decât dupã expirarea unui termen de cinci ani înce-
pând cu data de intrare în vigoare a Convenþiei ºi prin inter-
mediul unui preaviz de ºase luni dat prin notificare adresatã
Secretarului General al Consiliului Europei, care informeazã ºi
celelalte Pãrþi contractante.
2. Aceastã denunþare nu poate avea ca efect scutirea Înaltei
Pãrþi interesate de obligaþiile conþinute de prezenta Convenþie
în ce priveºte orice faptã care, susceptibilã a constitui o violare
a acestor obligaþii, a avut loc înainte de data la care intrã în
vigoare denunþarea.
3. Sub aceeaºi rezervã, va înceta sã mai fie Parte a prezen-
tei Convenþii orice parte contractantã care înceteazã sã mai fie
membru al Consiliului Europei.
4. Convenþia poate fi denunþatã conform dispoziþiilor para-
grafelor precedente în ce priveºte orice teritoriu la care ea a
fost declaratã aplicabilã în termenii articolului 53.

Articolul 66
1. Prezenta Convenþie este deschisã pentru semnare mem-
brilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificatã. Ratificãrile vor fi
depuse pe lângã Secretarul General al Consiliului Europei.
2. Prezenta Convenþie va intra în vigoare dupã depunerea a
zece instrumente de ratificare.
3. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, Conven-
þia va intra în vigoare imediat dupã depunerea instrumentului
de ratificare.
4. Secretarul General al Consiliului Europei va notifica tu-
turor membrilor Consiliului Europei în legãturã cu intrarea în
vigoare a Convenþiei, cu numele Înaltelor Pãrþi contractante
care o vor ratifica, precum ºi depunerea oricãror instrumente
de ratificare intervenit ulterior.

202 203

Evaluare