Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.PROBLEME DE PRINCIPIU
Şcoala a fost întotdeauna preocupată de asigurarea unei pregătiri temeinice a elevilor, având
în atenţie faptul că tinerii constituie viitorul societăţii noastre. Se ştie că o ţară progresează ma
mult şi mai repede economic cu cât populaţia acesteia are un nivel de pregătire, de cultură şi
educaţie mai ridicat.
„Dezvoltarea forţelor creatoare ale fiecărui individ dobândeşte treptat caracterul unei
mărimi hotărâtoare în dezvoltarea civilizaţiei”
Şcoala transformă omul din obiect al educaţiei în subiectul activ şi conştient al acesteia,
promotor al propriei sale dezvoltări şi perfecţionări. Ea ia în considerare transformarea
semnificativă a muncii din simplul mijloc de asigurare a existenţei, în activitate creatoare, de
împlinire şi desăvârşire umană, de dezvoltare plenară a capacităţilor, de perfecţionare a
personalităţii. Împreună cu toţi ceilalţi factori socio-educativi şi culturali, şcoala se străduieşte
să asigure succesul la învăţătură al tuturor elevilor, să valorifice integral aptitudinile fiecăruia
şi să-i orienteze dzvoltarea personalităţii potrivit cu înclinaţiile sale.
Învăţământul are printre obiectivele sale prioritare şi pe acela exprimat prin cerinţa: „Ce se
poate face din fiecare om, ce puteri civilizatoare creatoare independente va putea el dezvolta
în cursul vieţii sale?”
- observarea, aprecierea şi evaluarea continuă a elevilor să fie considerate mai adecvate şi mai
eficiente în raport cu cerinţele formative ale învăţământului;
- diminuarea efectivelor şcolare pe clase;
- exercitarea mai puternic a influenţei ameliorative asupra copiilor care nu se pot sprijini decât
pe şcoală pentru a-şi asigura instrucţia şi educaţia.
Edgar Faure, în lucrarea sa „A învăţa să fii”, formulează nişte postulate:
- dreptul fiecărui om de a se realiza deplin şi de a participa la construirea propriului său viitor;
- realizarea omului în toată bogăţia şi complexitatea formelor sale de manifestare şi de
angajare;
- educaţia să fie integrală şi permanentă.
Calea pe care este bine să o urmeze educatorul pentru depistarea cauzelor rămânerii în urmă la
învăţătură şi pentru a interveni în scopul ameliorării acestei stări de lucruri ar fi următoarea:
Întrebări pe care şi le pune educatorul şi la care trebuie să răspundă cu cea mai mare siguranţă
:
– Este rămânere în urmă la învăţătură reală?– De când se manifestă?– Cât este de profundă?
– Care este aria de cuprindere? (parţială sau generală)? Care sunt factorii determinanţi,
obiectivi sau subiectivi?
Măsurile stabilite, pentru a fi eficiente, este bine să fie luate în funcţie de:
– cauzele precise, globale şi specifice, intrinseci ori extrinseci ale apariţiei şi evoluţiei
rămânerii în urmă la învăţătură;– forma concretă în care se manifestă această situaţie;
– posibilităţile reale (resursele proprii) ale elevului şi ale acţiunii pedagogice, ameliorative în
contextul dat;– faptul că fiecare caz este un unicat, multiplu determinat, în care nu apar
totdeauna evidente cauzele reale ale fenomenului, ale producerii şi ale evoluţiei sale.
Prin eşec la învăţătură înţelegem neîndeplinirea de către elevi a cerinţelor didactice fixate
pentru o anumită etapă a procesului înstructiv (capitol, unitate de învăţare, ,semestru, an
şcolar).
Read
more: http://articole.famouswhy.ro/pierderile_si_insuccesul_scolar_in_randul_minoritatilor/#i
xzz1H03w2smk