ÎNTRU SLAVA SFINTEI I CELEI DE O FIIN#$, DE VIA#$

F$C$TOAREI I NEDESP$R#ITEI TREIMI

PUTEREA CREDIN#EI ORTODOXE

VIA#A I MINUNILE
SFÂNTULUI IERARH SPIRIDON

TIP RIT CU BINECUVÎNTAREA

ÎNALT PREA SFIN#ITULUI
PIMEN
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI $I R D U#ILOR

Consilier editorial: Preot Mihai Valic'

Catedrala SFÂNTA TREIME
VATRA - DORNEI

EDITURA PANAGHIA

1
 SIMBOLUL CREDIN#EI
CREZUL

SIMBOLUL CREDIN#EI sau CREZUL este o SFÂNT )i limpede

m'rturisire de credin+' cre)tin' ortodox'. CREZUL are 12 articole.
1. Cred într-unul Dumnezeu, Tat l Atot#iitorul, F c torul
cerului $i al p mântului, v zutelor tuturor $i nev zutelor.
2. 'i într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul N scut, care din Tat l s-a n scut mai înainte de to#i vecii;
Lumin din Lumin , Dumnezeu adev rat din Dumnezeu
adev rat, n scut, nu f cut, Cel de o fiin# cu Tat l, prin care
toate s-au f cut;
3. Care pentru noi oamenii $i pentru a noastr mântuire,
S-a pogorât din ceruri $i S-a întrupat de la Duhul Sfânt $i din
Maria Fecioara $i s-a f cut om;
4. 'i S-a r stignit pentru noi în zilele lui Pon#iu Pilat $i a
p timit $i S-a îngropat;
5. 'i a înviat a treia zi dup Scripturi;
6. 'i s-a în l#at la ceruri $i $ade de-a dreapta Tat lui;
7. 'i iar $i va s vie cu slava s judece viii $i mor#ii,a
C rui împ r #ie nu va avea sfâr$it.
8. 'i întru Duhul Sfânt, Domnul de via# F c torul, care
din Tat l purcede, Cel ce împreun cu Tat l $i cu Fiul este
închinat $i sl vit, Care a gr it prin prooroci.
9. Întru una, sfânt , soborniceasc $i apostoleasc
Biseric .
10. M rturisesc un Botez întru iertarea p catelor.
11. A$tept învierea mor#ilor.
12. 'i via#a veacului ce va s fie. Amin.
Nimeni dintre oameni )i nici un popor nu poate tr'i pe p'mânt, f'r'
credin+' în Dumnezeu. Chiar dac' unii )i-au pierdut credin+a, ei cred totu)i în
ceva: cum ar fi filozofia, arta, muzica, c'rora le atribuie un adev'rat cult, în
locul cinstirii lui Dumnezeu. Ace)tia sunt fie atei, fie idolatri )i nu au nici o
speran+' de mântuire, dac' nu se leap'd' de idolii lor )i nu se întorc la
adev'ratul Dumnezeu.
Fericit este cre)tinul care adoarme rostind CREZUL. Mintea lui se înal+' la
Dumnezeu, Puterile Îngere)ti îl acoper' ca pe o fiin+' binecunoscut', iar
diavolii se îndep'rteaz' ru)ina+i.

2
 CAPITOLUL I

"Este un Domn, O CREDIN# , un Botez. Un Dumnezeu )i Tat'l tu-

turor, care este peste toate )i prin toate )i întru to+i." (Efeseni 4, 5-6).

1.1. CE ESTE ADEV$RATA CREDIN#$?

Cuvântul "CRED", este de origine latin' )i înseamn' "A PRIMI, A

M RTURISI, )i a înf'ptui, ceea ce înva+' BISERICA despre Dumnezeu.
Când spunem cuvântul "CRED", sufletul se înal+' cu Harul Duhului
Sfânt la Dumnezeu, care este plinitorul credin+ei.
În LUMEA CREAT , au darul de a crede:
I) ÎNGERII, care CRED, dar )i v'd ceea ce CRED. CREDIN#A
ÎNGERILOR, nu este virtute,deoarece ei nu fac nici un efort pentru a CREDE
c'ci ei îl v'd pe Dumnezeu, pentru c' au darul vederii lui Dumnezeu.
Dintre PUTERILE ÎNGERE$TI, Sfin+ii Arhangheli, au darul de a
înmul+i )i spori CREDIN#A CEA ADEV RAT (ORTODOX ) între oameni
pe p'mânt, luminând înaintea lor, cu ÎNV # TURA SFINTEI EVANGHELII.
II) DIAVOLII, care CRED ÎN DUMNEZEU )i SE CUTREMUR "
(Iacob 2, 19). Diavolii nu-L v'd pe Dumnezeu, )i fac întotdeauna r'ul,
CREDIN#A DIAVOLILOR în Dumnezeu, este Crea+ional', )i este pervertit'
în a-L urî pe Dumnezeu. În ei, s-a înve)nicit r'ul, iar aceast' ur' este spre
pierzarea lor.
Când oamenii r't'ci+i de la ADEV RATA CREDIN# , vorbesc
despre CREDIN#A ORTODOX cu ur', s' )ti+i c' ei sunt sub influen+a
Diavolilor.
III) Cre)tinii Ortodoxi, care prin SFÂNTUL BOTEZ (Galateni 3. 17)
CRED ÎN DUMNEZEU, dar nu-L pot vedea cu ochii trupe)ti ci numai cu ochii
suflete)ti (Matei 5, 6).
ADEV RATA CREDIN# , este un DAR DUMNEZEIESC (Rom. 12,
3; Efes. 2, 8; Filip 1, 29, 2) înso+it de efortul omului de a-L cunoa)te pe
Dumnezeu )i de a se asem'na cu Dumnezeu prin sfin+enie, care se ob+ine
prin practicarea virtu+ilor (împlinirea Poruncilor Dumnezeie)ti).
Cre)tinul care CREDE în Dumnezeu )i împline)te PORUNCILE
DUMNEZEIE$TI, va mo)teni RAIUL )i se va îndulci ve)nic de SLAVA LUI
DUMNEZEU.
Exist' un SINGUR DUMNEZEU )i o SINGUR CREDIN# ADEV -
RAT - CREDIN#A ORTODOX (Efeseni 4, 5). Celelalte credin+e sunt
deviate )i r't'cite, sau de+in frânturi de adev'r, insuficient mântuirii.
CREDIN#A ADEV RAT - ORTODOX , este O PUTERE DUMNE-
ZEIASC (1 Corinteni 2, 5) )i O VIRTUTE CRE$TIN , care înt're)te toate
virtu+ile )i puterile sufletului. Pentru noi cre)tinii ortodoxi, CREDIN#A, este un
3
mare HAR )i o MARE PUTERE în lupta acestei vie+i p'mânte)ti. (Filipeni 1,
29; 1 Cor. 12, 9).
CREDIN#A ÎN SFÂNTA TREIME (Isaia 6, 3), este PUTEREA
NOULUI TESTAMENT.
CREDIN#A CRE$TIN ORTODOX , este ÎNV # TURA DUMNE-
ZEIASC , mai presus de cuvânt )i de ra+iune.
ÎNV # TURA DE CREDIN# ORTODOX , se cuprinde pe scurt în
"SIMBOLUL CREDIN#EI" (CREZUL).
Prin M RTURISIREA DE CREDIN# , spunând zilnic "CREZUL" )i
mai ales noaptea, înainte de a adormi, PUTERILE ÎNGERE$TI ne acoper' )i
ne p'zesc, ca pe o fiin+' binecunoscut', iar duhurile diavole)ti se îndep'rtea-
z' neputincioase.
CREDIN#A ADEV RAT - ORTODOX este PUTEREA, HARUL
DUMNEZEIESC (2 Petru 1, 1), cu ajutorul c'ruia primim ca neîndoielnic, tot
ce a descoperit Dumnezeu )i înva+' SFÂNTA $I DUMNEZEIASCA
BISERIC ORTODOX , pentru mântuirea noastr'.
Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca s' crede+i în Hristos. Acela
pe care El L-a trimis (Matei 6, 29). CREDIN#A ORTODOX , se afl' prin
lucrarea Duhului Sfânt în om (Galateni 5, 22), prin iradierea unei FOR#E
DIVINE, când omul se face vrednic prin, sfin+enie de ea.
ÎNV # TURA DE CREDIN# CRE$TIN ORTODOX , este
cuprinsul DESCOPERIRII DUMNEZEIE$TI. Cre)tinul Ortodox trebuie s'
cunoasc' foarte bine ÎNV # TURA DE CREDIN# ORTODOX , pentru a
nu fi am'git de alte înv'+'turi eretice.
Prin PUTEREA CREDIN#EI, cunoa)tem ceea ce nu putem vedea cu
ochii trupe)ti )i adeverim ceea ce n'd'jduim de la Dumnezeu.
Prin CREDIN# , pricepem c' s-au întemeiat veacurile cu CUVÂN-
TUL LUI DUMNEZEU (Evrei 11, 3), prin CREDIN# primim ca adev'rat'
DESCOPERIREA DUMNEZEIASC - CUVÂNTUL SFINTEI SCRIPTURI,
PRIN CREDIN# primim minunile )i proorociile, prin CREDIN# dobândim
f'g'duin+ele (Evrei 11, 3).
De aceea Duhul Sfânt prin Sfântul Apostolul Pavel ne spune:
"CREDIN#A, este adeverirea celor n'd'jduite )i dovedirea lucrurilor celor
nev'zute (Evrei 11. 1).
Deci CREDIN#A ADEV RAT , este primirea de c'tre om, prin
intermediul Duhului Sfânt )i a vederii suflete)ti, a tuturor ADEV RURILOR
pe care le avem prin DESCOPERIREA DUMNEZEIASC , în scopul mântuirii
noastre.
CREDIN#A ORTODOX , este învoirea liber' a sufletului, vederea
sufleteasc' a unui lucru nev'zut, statornicia în ceea ce este adev'rat, în+ele-
gerea celor nev'zute, potrivit' firii. (Sf. Teodoret al Ciprului).
Credin+a pe care o are un om în ceea ce îi spune un alt om, este o
4
încredere, care î)i poate g'si înt'rirea în dovedirea sau ar'tarea v'zut' a
lucrului care a fost sus+inut de unul )i crezut de altul.
Dar CREDIN#A ÎN DUMNEZEU,are o ÎNT RIRE TAINIC , NECLIN-
TIT , prin PUTEREA DUHULUI SFÂNT, care se afl' în inima celui Botezat,
care împline)te Poruncile Dumnezeie)ti.
HARUL CREDIN#A $I FAPTELE BUNE, mântuiesc )i înal+' la
Dumnezeu. Exist' O SINGUR CREDIN# ADEV RAT - CREDIN#A
ORTODOX . Noi trebuie s' m'rturisim aceast' CREDIN# SFÂNT
ORTODOX , în fa+a oamenilor, prin cuvânt )i prin faptele noastre.
Sfin+ii P'rin+i ai DUMNEZEIE$TII BISERICI ORTODOXE, arat' c',
frica de Dumnezeu, este începutul CREDIN#EI, deoarece aceasta eliberea-
z' sufletul de teama p'catului )i a mor+ii celei ve)nice, ajutându-l s' intre sub
st'pânirea Harului Dumnezeiesc(Matei 10, 28; Luca 12, 5). Prin CREDIN# ,
începe )i se sfâr)e)te mântuirea, iar f'r' CREDIN# , nu este cu putin+' a
pl'cea lui Dumnezeu (Evrei 11, 6).
Credin+a vine )i din auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10,17;
Efeseni 1, 13;), dintr-o auzire care este supus' în+elegerii, aprecierii )i jude-
c'+ii noastre, dar care este înso+it' de o lucrare a HARULUI CREDIN#EI.
C'ci la CREDIN#A în Hristos nu putem ajunge numai cu puterile noastre.
CREDIN#A este un act sinergic, adic' o împreun' lucrare divin' )i
uman'. Din partea noastr', CREDIN#A este un r'spuns la Harul Dumneze-
iesc care înso+e)te propov'duirea Cuvântului lui Dumnezeu de c'tre
Episcopi, Preo+i )i Diaconi.
Zadarnic caut' unii s' vad' minuni pentru luminarea )i cre)terea
credin+ei lor, pentru c' celor vrednici de credin+', le ajunge Cuvântul lui
Dumnezeu, care intr' prin auz în sufletele lor. În acest mod Cuvântul lui
Dumnezeu LUMINEAZ , înt're)te )i spore)te CUNOA$TEREA LUI
DUMNEZEU cea ADEV RAT )i CREDIN#A ÎN HRISTOS.
F'r' de CREDIN# , NU ESTE CU PUTIN# S FIM PL CU#I LUI
DUMNEZEU, pentru c' cine se apropie de Dumnezeu, trebuie s' cread' c'
El este )i c' se face r'spl'titor celor care îl caut' (Evrei 11, 6).
A CREDE f'r' nici o îndoial', ÎNTR-UN DUMNEZEU simplu )i
nedesp'r+it, dar DUMNEZEU ÎN TREI PERSOANE; Dumnezeu Tat'l,
Dumnezeu Fiul )i Dumnezeu Duhul Sfânt, TREI dup' Ipostas, dar UNUL
dup' FIIN# )i dup' FIRE, )i iar')i A CREDE în UNUL Domn Iisus Hristos,
Dumnezeu )i Om în acela)i timp, îndoit în fire dar UNUL dup' Ipostas.
A CREDE în ÎNTRUPAREA Fiului lui Dumnezeu DE LA DUHUL
SFÂNT $I PURUREA FECIOARA MARIA.
A CREDE în ÎNVIEREA MOR#ILOR, în Înfrico)ata Judecat', în Rai
)i în Iad, a vedea pe Sfânta Mas' )i A CREDE cu adev'rat c' acolo este
TRUPUL $I SÂNGELE LUI HRISTOS, TRUP ÎNTREG m'rginit în loc, dar
necircumscris, care se împarte dar nu se desparte, se m'nânc', dar nu se
5
mistuie, )i nu se sfâr)e)te, se înmul+e)te în CER )i pe p'mânt )i în toate
BISERICILE CRE$TINILOR ORTODOXI, dar este UNUL )i ACELA$I.
A vedea în Sfânta Cristelni+', apa Sfântului Botez, care ud' trupul )i
A CREDE c' aceea este baia duhovniceasc', care prin rug'ciunile preotului
ne cur'+e)te sufletul )i trupul de p'cate.
A vedea în SFINTELE TAINE, altceva cu sim+urile )i A CREDE
altceva cu mintea; mintea s' t'g'duiasc' sim+urile, ba mai mult chiar mintea
s' nu se încread' în ea îns')i: "Cine este în+elept )i va în+elege acestea!"
(Osia 14, 10).
Acestea sunt DOGME (Adev'ruri de Credin+', Descoperite prin
Revela+ie) pe care mintea noastr' nu poate s' le cuprind' )i s' le în+eleag'.
Dar nu numai atât, CREDIN#A CRE$TINILOR ORTODOXI, este o
lege cu totul duhovniceasc', cu totul SFÂNT . Lege care porunce)te s'r'-
cia, fecioria, postul, smerenia )i o dragoste atât de des'vâr)it', încât ne po-
runce)te s' iubim pe vr'jma)ii no)tri, lege care vrea ca omul s' fie duhovni-
cesc )i sfânt în lume, lege potrivnic' lumii )i trupului. Acestea sunt lucruri pe
care firea )i voin+a omeneasc' nu le prime)te cu bucurie.
O, CREDIN# CRE$TIN ORTODOX , DUMNEZEIASC în
început, DUMNEZEIASC în cre)tere, DUMNEZEIASC în înt'rire, ai fost
f'cut' de Dumnezeu, ai fost crescut' de Dumnezeu, e)ti înt'rit' de
Dumnezeu.
Tu e)ti CALEA CEA ADEV RAT (Ioan 14, 6), cine merge pe tine
ajunge negre)it în RAI.
CRE$TINE ORTODOX, ai datoria s' mul+ume)ti neîncetat lui
Dumnezeu, pentru c' +i-a dat s' te na)ti într-o astfel de CREDIN# .
Trebuie s' mul+ume)ti lui Dumnezeu, pentru c' te-ai n'scut cre)tin
ortodox )i nu p'gân sau eretic, pentru c' e)ti: "NEAM SFÂNT, PREO#IE
ÎMP R TEASC ". (1 Petru 2, 9).
În concluzie spunem c':
- CREDIN#A ORTODOX , este un dar a lui Dumnezeu (Rom. 12,
3; Efes. 2, 8; Filip. 1, 29; 2 Petru 1, 1). Sfântul Apostol Pavel ne spune: "C'ci
prin har sunte+i mântui+i, prin CREDIN# , )i aceasta nu este de la voi, este
Darul lui Dumnezeu (Filip 1, 29).
- CREDIN#A ORTODOX este un lucru al lui Dumnezeu (Fapt. 11,
21; 1 Cor. 2, 5; Efes. 1, 19; Colos. 2, 12; 2 Tes. 1, 11; 1 Tim. 1, 14)
"CREDIN#A voastr' s' nu fie în în+elepciunea oamenilor ci în PUTEREA LUI
DUMNEZEU". (1 Cor. 2, 5).
- CREDIN#A ORTODOX este un dar al Sfântului Duh. (1 Cor. 12,
9; Gal. 5, 22).
"Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga r'bdare,
bun'tatea, facerea de bine, CREDIN#A."(Gal. 5, 22).
- CREDIN#A ADEV RAT (ORTODOX ) în Dumnezeu, apar+ine )i
6
voin+ei omului (Matei 8, 13; 9, 22; Marcu 5, 34; Luca 7, 50; 17, 19; 18, 24)
Mântuitorul Iisus Hristos a zis suta)ului: "Du-te, fie dup' cum ai crezut. $i s-a
îns'n'to)it sluga lui în ceasul acela. (Matei 8, 13).
- CREDIN#A ORTODOX , cre)te )i se dezvolt' în om,prin conlucra-
rea )i colaborarea noastr' cu Dumnezeu. (Teologia Moral' Ortodox' Vol III,
pag. 95).

1.2. DE CÂTE FELURI ESTE CREDIN#A?

1) CREDIN#A CUNOSC TOARE (CREDIN#A TEORETIC ) pe

care o au )i diavolii, pentru c' diavolii cunoscând PUTEREA LUI
DUMNEZEU, cred )i se cutremur'. (Iacob 2, 15).
2) CREDIN#A LUCR TOARE, adic' credin+a care este urmat' de
fapte bune cre)tine)ti (Galateni 5, 6).
3) CREDIN#A ÎNDOIELNIC sau pu+in', pentru care a zis Mântuito-
rul Iisus Hristos Sfântului Apostol Petru: "Pu+in credinciosule, pentru ce te-ai
îndoit." (Matei 14, 31).
4) CREDIN#A F #ARNIC , pe care Mântuitorul Iisus Hristos, de
atâtea ori a mustrat-o în fa+a c'rturarilor )i a fariseilor. (Matei 23, 13 - 29).
5) CREDIN#A BIGOT (BOLNAV , FANATIC ) sau mai bine zis
NEL MURIT (II Timotei 3, 8). Aceasta este o credin+' superficial' a celor
ce cred în viziuni false, vedenii false, descântece, ghicitori, vr'ji (Isus Sirah
34, 17).
6) CREDIN#A R T CITOARE, pe care o au sectarii )i ereticii (1
Tim. 1, 3; 1, 9; 1, 20; 4, 1-2; 6, 13-14). Sfântul Apostol Pavel spune despre
ace)tia: "Mereu înv'+ând )i neputând niciodat' s' ajung' la cunoa)terea
adev'rului, OAMENI STRICA#I LA MINTE $I NETREBNICI PENTRU
CREDIN# (2 Timotei 3, 7-8; Fapt 20, 16; 18-28-23).
7) CREDIN#A P GÂN , care nu are nimic din ADEV RUL CRE-
DIN#EI ORTODOXE )i apar+ine popoarelor care nu cred în EVANGHELIE $I
ÎN IISUS HRISTOS, MÂNTUITORUL LUMII (2 Timotei 3, 8). Despre ace)tia
Sfântul Apostol Petru ne înva+': "... între voi vor fi înv'+'tori mincino)i, care
vor strecura eresuri pierz'toare )i t'g'duind chiar pe St'pânul care i-a
r'scump'rat, î)i vor aduce lor grabnic' pieire. (2 Petru 2, 1). Ace)tia sunt to+i
sectarii care nu m'rturisesc ÎNV # TURA DE CREDIN# , CONFORM
CREZULUI ORTODOX.

1.3. LEG$TURA DINTRE CREDIN#A ÎN LUCRURILE

DESCOPERITE I CUNOA TEREA LOR

Sfântul Chiril al Alexandriei, leag' CREDIN#A de cunoa)terea

lucrurilor credin+ei, prin textul Evangheliei de la Sfântul Apostol Ioan: "$i noi
7
am crezut )i am cunoscut c' Tu e)ti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.
(Ioan 6, 69). CREDIN#A este înaintea cunoa)terii, dup' cuvântul Sfântului
Isaia proorocul: "Dac' nu crede+i nu ve+i sta în picioare" (Isaia 7, 9).
Prin DREAPTA CREDIN# ,se realizeaz' cunoa)terea lui Dumnezeu
)i a ADEV RULUI S U )i tot prin CREDIN# ne ridic'm: "La m'sura vârstei
deplin't'+ii lui Hristos (Efeseni 4, 13) )i la starea des'vâr)irii duhovnice)ti.
La cunoa)terea duhovniceasc' se ridic' omul înaintat în credin+' )i
via+a duhovniceasc' înc' de aici de pe p'mânt, dar des'vâr)ita cunoa)tere,
o dobândim numai în via+a viitoare, când vom vedea "fa+' c'tre fa+'" ceea ce
am crezut. Puterea de cunoa)tere în aceast' via+' p'mânteasc', este strâns
legat' de CREDIN#A ÎN LUMINA CARE VINE DE LA DUMNEZEU, c'ci nu-
mai aceasta învedereaz' cu claritate lucrurile )i întâmpl'rile de pe p'mânt,
care cap't' sens pentru noi.
"Cei care nu cred celei mai mari LUMINI (LUMINA DUMNEZEIAS-
C ), cad )i din Lumina Cuno)tin+ei, spune Sfântul Grigorie Palama.
Dumnezeu Cuvântul )i Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a luat firea
noastr' cea uman', prin întrupare, )i a dat oamenilor un îndreptar de
CREDIN# DREAPT (ORTODOX ) )i de vie+uire cre)tineasc', ar'tându-
ne dou' c'i de vie+uire mântuitoare, pentru a dobândi via+a ve)nic':
A)CALEA ADEV RULUI, ca s' cunoasc' oamenii pe ADEV RATUL
DUMNEZEU;
B) CALEA SFIN#ENIEI, ca s' împlineasc' oamenii toate virtu+ile
cre)tine, spre sfin+enie )i mântuire.
Despre prima cale, Mântuitorul Iisus Hristos, vorbind cu Dumnezeu
Tat'l spune: "Aceasta este via+a ve)nic', ca s' te cunoasc' pe Tine,
SINGURUL DUMNEZEU ADEV RAT )i pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis
(Ioan 17, 3). Adic' VIA#A VE$NIC pentru oameni, const' în a cunoa)te pe
Dumnezeu dup' propria FIIN# , )i dup' modul existen+ei Lui, pentru a adora
un DUMNEZEU CREATOR, ATOTPUTERNIC $I DES VÂR$IT, iar pe p'-
mânt s'-L vedem în ICOANA VIE A LUI, ÎN PERSOANA MÂNTUITORULUI
IISUS HRISTOS, SPRE A CUNOA$TE ÎNTR-UN DUMNEZEU R SCUMP -
R TOR, bun'tatea )i binefacerile Lui.
Despre a doua CALE, CALEA SFIN#ENIEI, Sfântul Apostol Pavel ne
spune c', Fiul Lui Dumnezeu, S-a îmbr'cat în trupul nostru ca s' ne fac' o
NOU BISERIC )i UN POPOR NOU, Biserica nep'tat' )i f'r' de gre)eal',
în care s' nu se poat' g'si nici cea mai mic' urâciune: "Ca s-o înf'+i)eze
Sie)i Biseric' Sl'vit', neavând pat' nici zbârcitur' (Efeseni 5, 27); Popor
curat de orice sc'dere, care s' lucreze toat' virtutea, vrednic de ve)nica lui
Dragoste.
Aceast' NOU BISERIC , este BISERICA ORTODOX , iar acest
NOU POPOR, suntem noi POPORUL ORTODOX.
Acest nou îndreptar al m'rturisirii )i vie+ii noastre, este CREDIN#A
8
ORTODOX , CREDIN#A TEORETIC $I PRACTIC , din cauz' c' ea
este ca ochiul min+ii noastre, ca s' vad' ADEV RUL ÎNV # TURII
ORTODOXE )i ca mâna inimii noastre, ca s' ÎMPLINEASC SFIN#ENIA
VIE#II NOASTRE.
Prin urmare, CRE$TINII ORTODOCSI,trebuie s' aib' )i CREDIN#A
)i FAPTE (Iacob 2, 17).
Fapta f'r' credin+' este oarb'. Un cre)tin care n-are pe una sau pe
cealalt', este ca un bolnav care, lipsit de puteri nu poate s' mearg', sau ca
un orb, care lipsit de vedere, nu vede s' se mi)te. Unuia îi lipse)te sprijinul,
celuilalt conducerea. $i unul )i altul vor fi supu)i c'derii. Primul din pricina
lipsei de putere, iar cel'lalt din pricina orbirii.
Adev'rul este c', noi nu avem nici atâta LUMIN DUMNEZEIASC
DE ÎN#ELEGERE în mintea noastr', ca s' cunoa)tem ce credem, nici atâta
DRAGOSTE CRE$TIN în inima noastr', ca s' vie+uim dup' cum credem.
În afar' de acest' CREDIN# DE LA BOTEZ, care se revars' )i se
d' prin har, se cere )i cealalt' CREDIN# , care se dobânde)te )i se adaug'
prin studiul ADEV RURILOR DUMNEZEIE$TI, )i prin practicarea VIRTU#I-
LOR CRE$TINE. În studiul CREDIN#EI, nu este vorba de un studiu iscodi-
tor, a)a cum urm'resc )tiin+ele laice. Un astfel de studiu iscoditor este izgonit
din $COALA DUHOVNICEASC A LUI HRISTOS.
În $COALA DUHOVNICEASC , trebuie s' ne smerim, printr-o
respectuas' plec'ciune, cele mai înalte )i mai alese puteri ale sufletului
nostru, dup' cum ne spune Sfântul Apostol Pavel: "Robind tot gândul nostru,
spre ascultarea lui Hristos" (II Corinteni 10, 5).
Iar Tertulian ne spune: O dat' ce S-A ÎNTRUPAT HRISTOS, nu mai
avem nevoie s' iscodim, deoarece cunoa)tem adev'rul cel ve)nic prin
Evanghelie."
În RAI, unde toate sunt descoperite, )i nu mai este nimic tainic, omul
va fi fericit prin vedere )i nu prin credin+'.
Sfântul Apostol Ioan ne spune c': "Îl vom vedea, a)a cum este" (1
Ioan 3, 2).
În BISERIC , unde îns' toate sunt tainice )i nu-i nimic descoperit,
suntem ferici+i nu prin vedere, ci prin HARUL $I PUTEREA CREDIN#EI.
"Ferici+i cei ce nu au v'zut )i au crezut" (Ioan 20, 29).
Deci în studiul Dumnezeiesc, trebuie s' fie îndep'rtate deopotriv'
cele dou' extreme: ISCODIREA $I NE$TIIN#A. Departe de ne)tiin+', ca s'
c'ut'm înv'+'tura )i departe de iscodire ca s' nu c'ut'm dovada pip'it'.
Trebuie s' d'm ochilor no)tri CREDIN#A, ca s' avem vrednicia s'
credem mai bine )i SMERENIA s' vedem mai pu+in.
Deci nu pentru a iscodi, nu pentru a cunoa)te TAINELE CREDIN#EI,
nici pentru a cerceta, ci pentru a afla vredniciile ei morale )i pentru a ajunge,
nu înv'+a+i, ci cucernici.
9
 Mântuitorul Iisus Hristos aseam'n' CREDIN#A CU O COMOAR
ascuns' în +arin'. Aceasta se tâlcuie)te dup' Sfântul Ioan Gur' de Aur, c'
nu este deajuns s' avem aceast' comoar' ascuns', ci trebuie s-o dezgro-
p'm, )i s-o cunoa)tem, pentru a o folosi apoi în opera mântuirii noastre.
Dar duhul nostru, se dedic' mai mult oric'rui stadiu, decât STUDIU-
LUI CREDIN#EI NOASTRE. $tiin+ele acestui veac, demnit'+ile politice, iscu-
sin+a în câ)tig, st'pânesc toat' mintea noastr', spre a satisface dragostea
noastr' de bani, mândria noastr', duhul iscoditor.
Orice altceva vrem s' cunoa)tem, afar' de ce trebuie s' cuno)tem
pentru mântuirea noastr'. De aceea spune Sfântul Prooroc Osia: "Nu este
cuno)tin+a lui Dumnezeu pe p'mânt" (Osia 4, 1).
Da, CREDEM ÎN DUMNEZEU, dar nu ridic'm vreodat' privirea la
cer s' cunoa)tem cum trebuie, s' admir'm tainele purt'rii Sale de grij', s'
p'trundem în adâncimea în+elepciunii Lui, s' descoperim minunile milei Lui.
CREDEM ÎN HRISTOS, dar nu cunoa)tem nici minunile vie+ii lui, nici
ADEV RUL ÎNV # TURII LUI, nici VREDNICIA PATIMILOR LUI, NICI
folosul SLAVEI LUI.
Ne afl'm în BISERICA CEA DUMNEZEIASC A LUI, dar nu )tim ce
înseamn' s' fie cineva M DULAR AL UNUI TRUP ATÂT DE SFÂNT, (Rom.
12, 4-6), precum suntem noi cre)tinii, pr'zmuim s'rb'torile Lui, f'r' s'
în+elegem scopul lor, ne supunem legilor Lui, f'r' s' ne gândim la în+elep-
ciunea lor. Particip'm la Dumnezeie)tile Lui Slujbe, f'r' s' p'trundem
taina lor.
Dumnezeul meu! Ce-mi folose)te s' fiu n'scut într-o zi str'lucit',
înconjurat de atâta LUMIN DUMNEZEIASC , câte sunt ADEV RURILE
TALE, pe care mi le-ai dat s' le credem, o dat' ce vreau s' +in cu mine,
întunericul ne)tiin+ei )i noaptea p'catelor.
Dac' ne)tiin+a mea, pe cât de nevinovat', pe atâta de voit', +ine
ascuns' COMOARA CELEI MAI SFINTE CREDIN#E, ce mi-ai d'ruit, cum
pot s' m' folosesc la dobândirea mântuirii mele?
Armele pe care mi le-ai dat, ca s' lupt împotriva vr'jma)ilor mei
(diavoli),sunt des'vâr)ite,f'urite de în+elepciunea Ta,în FOCUL DRAGOSTEI
TALE DUMNEZEIE$TI.
Sunt arme, care au f'cut atâtea minuni în mâinile cuvio)ilor )i a
mucenicilor, sunt arme care este deajuns s' le întrebuin+ezi, ca s' biruie)ti,
deoarece: "CREDIN#A NOASTR , este biruin+a care a învins lumea" (1 Ioan
5,4). Dar ce folos! Nu n'd'jduiesc nici un câ)tig de pe urma lor, c'ci nu sunt
obi)nuit cu ele.
Dar chiar dac' a) avea TOAT CUNO$TIN#A CREDIN#EI MELE
ca s' cred drept, dar nu o pun în practic' pentru a tr'i cre)tine)te, ce-mi
folose)te? Care este folosul, spune Sfântul Apostol Iacob, dac' cine spune
c' are credin+', dar nu are FAPTELE CREDIN#EI. (Iacob 2, 14).
10
 1.4. CREDIN#A I FAPTELE BUNE, CONDI#II
SUBIECTIVE ALE MÂNTUIRII

M RTURISIREA DE CREDIN# ORTODOX spune c', ceea ce

trebuie s' p'zeasc' cre)tinul pentru ca s' dobândeasc' VIA#A CEA
VE$NIC , sunt: CREDIN#A $I FAPTELE BUNE CRE$TINE$TI (I, 1-2).
Astfel, conform ÎNV # TURII BISERICII ORTODOXE, cre)tinul se
formeaz' în BISERIC , împreun' lucrând cu HARUL DUMNEZEIESC, prin
CREDIN#A $I FAPTE BUNE, CRE$TINE$TI.
Prin, CREDIN# )i prin permanenta ocrotire )i c'l'uzire a HARULUI
DUMNEZEIESC, cre)tinul beneficiaz' personal de roadele Întrup'rii )i de
Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos )i totodat' progreseaz' în sfin+enie.
CREDIN#A N SCUT ÎN OM PRIN HAR, dar cu consin+'mântul )i
colaborarea omului, care se conformeaz' VOIN#EI DUMNEZEIE$TI, este
primirea ADEV RULUI MÂNTUITOR, descoperit de Domnul Iisus Hristos.
Dar acest lucru nu înseamn' numai o acceptare simpl', strict
intelectual' a adev'rurilor descoperite, ci )i alipirea spiritual' de Mântuitorul
)i de lucrarea s'vâr)it' de El.
CREDIN#A ÎNTREAG , implic' deci, devotamentul întreg fa+' de
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ÎNTRUPAT, iar devotamentul întreg fa+' de
Hristos, înseamn' iubirea fa+' de El, Dragoste cre)tin', care se manifest' în
chip necesar prin fapte bune.
Aceste fapte bune cre)tine)ti, sunt s'vâr)ite dup' PORUNCILE
DUMNEZEIE$TI, cu ajutorul Harului Divin, cu care se conlucreaz' liber )i
con)tient.
Astfel CREDIN#A, care îndrepteaz' )i mântuie)te, nu este un act
strict teoretic, ci un act moral, ea este organic unit' )i nedesp'r+it' de faptele
bune, izvorâte din iubirea fa+' de Dumnezeu )i fa+' de aproapele. "Credin+a
care lucreaz' prin iubire (Galateni 5, 6).
Sfânta Scriptur', pune mereu în leg'tur' CREDIN#A $I FAPTELE
BUNE, ca factori ai mântuirii, înf'+i)ând îndreptarea )i VIA#A VE$NIC , ca
urmare a credin+ei. (Ioan 5, 10; Rom. 5, 2) sau ale iubirii cre)tine)ti (1 Ioan 3,
14; 4, 7), sau ale p'zirii Poruncilor Dumnezeie)ti (1 Ioan 3, 23-24), sau al
credin+ei )i faptelor (Iacob 2, 24), adic' al credin+ei lucr'toare prin dragoste
cre)tin' (Galateni 5, 6), pentru c', credin+a vie, se arat' prin fapte (Iacob 2,
17; 2, 26).
CREDIN#A CUNOSC TOARE (TEORETIC ), simpl' )i rece a
ADEV RULUI DUMNEZEIESC, f'r' iubire cre)tin', deci f'r' ata)amentul
întegral al persoanei la adev'rul cunoscut, f'r' puterea sentimentului )i
hot'rârea voin+ei, f'r' dispozi+ia intern' care alipe)te de Mântuitorul Iisus
Hristos )i din care izvor'sc în mod firesc faptele bune, astfel de credin+' nu
mântuie)te, ea este o credin+' moart' (Iacob 2, 26).
11
 Aceast' credin+' o au diavolii, care se cutremur' cunoscând existen-
+a lui Dumnezeu (Iacob 2, 19), dar nu se pot mântui, c'ci nu iubesc pe
Dumnezeu )i lucr'rile lui.
CREDIN#A se împarte în CREDIN#A CUNOSC TOARE $I ÎN
CREDIN# LUCR TOARE.
CREDIN#A ESTE CUNOSC TOARE când numai cu mintea noas-
tr', LUMINAT DE DUHUL SFÂNT, credem cele ce ne înva+' CREDIN#A
ORTODOX , iar din faptele bune cre)tine)ti nimic nu facem; Aceast' credin-
+' este moart' )i nefolositoare )i nu poate s' mântuiasc' pe om, a)a cum ne
spune )i Sfântul Apostol Iacob: "A)a )i cu CREDIN#A, dac' nu are fapte
este moart' în ea îns')i." (Iacob 2,17)
CREDIN#A ESTE LUCR TOARE când CREDEM toate câte ea ne
înva+' )i facem toate câte ea ne legiuie)te. Aceasta este CREDIN#A despre
care zice Dumnezeiescul Apostol Pavel: "CREDIN#A care se lucreaz' prin
Dragoste". (Galateni 5, 6)
Iar Sfântul Apostol Iacob ne zice: ... "Dup' cum trupul f'r' duh este
mort, tot astfel CREDIN#A F R FAPTE ESTE MOART ".(Iacob 2,26; 2,20)
CREDIN#A pe care am primit-o de la Sfântul Botez, este un început
de credin+', ea este o r'd'cin' care trebuie s' creasc', ca s' ajung' pom
roditor,care s' aib' loc în RAIUL P MÂNTESC AL BISERICII LUI HRISTOS.
Altfel dac' rodul este f'r' de folos )i f'r' de rost, se taie )i se arunc' în foc
(Matei 3, 10; 7, 19). Pentru CUNOA$TEREA CREDIN#EI $I PRACTICAREA
CREDIN#EI, sunt necesare dou' lucruri din partea cre)tinilor:
1) MINTE LUMINAT DE DUMNEZEU, pentru studierea DOGME-
LOR $I PORUNCILOR DUMNEZEIE$TI;
2) INIM , PENTRU FAPTELE CRE$TINE$TI )i DRAGOSTE
CRE$TIN .
Primii cre)tini: "Erau st'ruind în înv'+'tura Sfin+ilor Apostoli (Faptele
2, 42). Ace)tia se înmul+eau în fiecare zi prin Harul Sfântului Duh, aveau
Dragoste Cre)tin' între ei )i erau: "O inim' )i un suflet." (Faptele 4, 32).
Cum sunt îns' ast'zi MINTEA )i INIMA cre)tinilor?
Mintea cre)tinilor se ocup' ast'zi cu orice altceva în afar' de
STUDIUL DOGMELOR CREDIN#EI. Banii deasupra tuturor, mai întâi aface-
rile, mai întâi )i mai presus de toate folosul material.
Mintea s' înve+e mai întâi toate )tiin+ele )i toate meseriile )i toate
mijloacele de îmbog'+ire.
Iar cele DUHOVNICE$TI, mai târziu )i de cele mai multe ori nicioda-
t'. Poate cineva s' ne contrazic'? Dac' da: Arat'-mi credin+a ta, din împlini-
rea poruncilor Dumnezeie)ti. (Iacob 2, 18)
S' nu ne am'gim fra+i cre)tini, va veni într-o zi sfâr)itul vie+ii noastre
p'mânte)ti )i vom pleca fiecare acolo unde am slujit: LA FERICIREA CEA
VE$NIC , împreun' cu Dumnezeu, Maica Domnului )i cu to+i Sfin+ii, sau ÎN
12
IAD, LA CHINURILE CELE VE$NICE, împreun' cu diavolii )i oamenii
p'c'to)i.
"La ce folose)te, spune Sfântul Petre Damaschinul, dac' cineva
crede ortodox, dar tr'ie)te ca un p'gân?"
Prin urmare, Dumnezeu care a spus doar un cuvânt ca s' fac' cerul
)i p'mântul )i a s'vâr)it atâtea lucruri mari, pentru a ne face: Fii ai lui
Dumnezeu dup' har (Galateni 3, 27), cum crede+i c' vrea Dumnezeu s' fie
ace)ti cre)tini?
Dumnezeu vrea ca, cre)tinii s' fie dup' SLAVA CUVÂNTULUI
ÎNTRUPAT,rodul PATIMILOR LUI, )i al DRAGOSTEI LUI, MO$TENITORUL
FERICIRII LUI CELEI VE$NICE.
Acest lucru ni-l spune )i Sfântul Apostol Petru: "Dup' SFÂNTUL
care v-a chemat, fi+i )i voi sfin+i în toate purt'rile voastre." (1 Petru 1, 16).
Dumnezeu vrea ca fiecare cre)tin ortodox, s' poarte în el, datoria de a fi
sfânt.
Pentru aceasta, Legea Mântuitorului Iisus Hristos, care este drepta-
rul sfin+eniei, cere întradev'r o ob)te nep'tat' a credincio)ilor: "Biserica
nep'tat', neavând pat' nici zbârcitur'" (Efeseni 5, 26).
Prin urmare aceast' LEGE, care este mai SFÂNT decât toate
legile, cere ca )i cre)tinii s' fie mai sfin+i decât ceilal+i oameni: "Popor ales,
râvnitor de fapte bune. (Tit. 2, 14)".
Cre'tinul adev)rat este:
- Om mai mult duhovnicesc, decât trupesc;
- Om mai mult ceresc, decât p mântesc;
- Om r stignit fa# de lume;
- Om îmbr cat în Hristos. (Galateni 3, 27).
Cu alte cuvinte, cre)tinul trebuie s' duc' o via+' atât de sfânt' )i de
asem'n'toare cu Domnul Iisus Hristos, ca )i cum Hristos tr'ie)te în el )i
astfel s' poat' spune: "M-am r'stignit împreun' cu Hristos, )i nu eu mai
tr'iesc, ci Hristos tr'ie)te în mine. $i via+a mea acum în trup, o tr'iesc în
credin+a în Fiul lui Dumnezeu, care M-a iubit )i S-a dat pe Sine însu)i pentru
mine. (Galateni 2, 20).
Iar cre)tinii care nu au altceva, decât înveli)ul cre)tinismului, se
seam'n' cu fal)ii credincio)i, mustra+i de Sfântul Apostol Pavel: "Ei m'rturi-
sesc c' îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor îl t'g'duiesc, urâcio)i
fiind, nesupu)i )i la orice lucru bun, netrebnici. (Tit. 1, 16). Iar fericitul Ieronim
spune: "Una m'rturisesc cu gura )i alta cu via+a lor. Cre)tini f'r' rânduial' )i
nepotrivi+i în ceea ce prive)te credin+a )i via+a, sau cei mai r'u, p'c'to)i
îmbr'ca+i în haina sfin+eniei )i de multe ori draci ascun)i, sub haina lui
Hristos, dobândit' prin Sfântul Botez.
Înf'+i)area urât' pe care o avem, ar'tându-ne în afar' cu o credin+'
atât de frumoas', iar în'untru cu un suflet atât de murdar, stârne)te râsul
13
du)manilor no)tri, mai cu seam' hul' )i ocar'. Hristos sufer' astfel prin noi
oc'ri )i legea lui Hristos se hule)te.
Acestea sunt lipsurile credin+ei noastre:
Lipsuri din partea MIN#II NOASTRE, care nu are CUNO$TIN#A
DUHOVNICEASC , )i lipsuri din partea INIMII NOASTRE pentru c'; nu
împlinim FAPTELE CREDIN#EI NOASTRE.
Cre)tine, tu te lauzi c' ai credin+', dar ce folos c' tu calci LEGEA
CRE$TIN . $i demonii cred )i se înfrico)eaz'. Dar la nimic nu le folose)te.
Tu crezi c' Dumnezeu a dat cele zece porunci, )i c' cel care calc'
una dintre ele, se pedepse)te negre)it. Dar toat' ziua, f'r' nici o team' )i
sfial', def'imezi fiecare porunc'. Deci la ce-+i folose)te credin+a ta?
Tu crezi c' Dumnezeu a poruncit ca s'-l iube)ti pe aproapele t'u, ca
pe tine însu+i. Dar tu îl def'imezi pe Dumnezeu prin c'lcarea poruncilor Lui )i
pe aproapele îl nedrept'+e)ti )i îl superi în toate chipurile. Deci care este
folosul credin+ei tale?
Tu crezi c', dac' nu vei ierta gre)alele oamenilor, este cu neputin+'
s'-+i ierte Dumnezeu p'catele tale.
Crezi c' Dumnezeu î+i porunce)te ca s' iube)ti pe vr'jma)ii t'i, dar
tu îi ur')ti )i-i prigone)ti pân' la moarte. Deci la ce-+i folose)te credin+a ta?
Tu crezi c' Dumnezeu î+i porunce)te: "Înv'+a+i-v' de la Mine, c' sunt
blând )i smerit cu inima (Matei 11, 29). Dar tu e)ti mânios )i mândru. Deci la
ce-+i folose)te credin+a ta.
Tu crezi c', dac' vei face orice bine s'racului, lui Dumnezeu îi faci,
pentru c' zice Domnul: "Întrucât a+i f'cut unuia dintre ace)ti prea mici fra+i ai
Mei, Mie a+i f'cut (Matei 26, 40).
Tu îns' vezi s'racul, dar î+i întorci fa+a de la el. Vezi s'racul )i în loc
de milostenie, îl încarci cu oc'ri.
A)adar la ce-+i folose)te credin+a ta?
Tu crezi c' o s' vin' o zi, în care Dumnezeu va )edea pe SCAUNUL
SLAVEI SALE, ca s' judece lumea )i c' cei care au f'cut fapte bune vor
merge la VIA#A CEA VE$NIC , iar cei care au f'cut p'cate, vor merge în
CHINURILE VE$NICE. dar tu te leneve)ti cu totul de la faptele cele bune )i
cu mult' osârdie, în fiecare zi faci p'cate. A)adar la ce-+i folose)te +ie
credin+a ta?
Acest fel de credin+' nu mântuie)te, dup' cum ne încredin+eaz'
Sfântul Apostol Iacob, când zice: "Acest fel de credin+' este moart' )i nede-
s'vâr)it'" (Iacob 2, 20-22).
Din toate acestea, cunoa)tem ADEV RATA ÎNV # TUR
INSUFLAT DE DUMNEZEU c': "Credin+a ne ajut' nou' la s'vâr)irea
faptelor bune, iar faptele bune, dau CREDIN#EI des'vâr)irea. Când omul va
avea CREDIN#A ADEV RAT (Exist' un SINGUR DUMNEZEU )i deci
CREDIN#A CEA ADEV RAT ESTE UNA $I PUTERNIC , unit' cu faptele
14
bune cre)tine)ti, dar mai ales cu rug'ciune )i cu post, unul ca acesta poate
cu ajutorul lui Dumnezeu, s' fac' minuni mari )i s' primeasc' de la
Dumnezeu, TOT CE VA CERE, SPRE FOLOSUL SUFLETULUI S U $I AL
APROAPELUI.
Acest adev'r ni-l arat' Mântuitorul Iisus Hristos, în Sfânta Sa Evan-
ghelie: "De ve+i avea credin+' cât un gr'unte de mu)tar, ve+i zice muntelui
acestuia: mut'-te de aici dincolo )i se va muta )i nimic nu va fi vou' cu
neputin+' (Matei 17, 20).
Pentru a ne da seama de PUTEREA CREDIN#EI, vom aduce
m'rturie pe Sfântul Apostol Pavel, care ar'tând multele din faptele credin+ei
zice: "Prin CREDIN# , pricepem c' s-au întemeiat veacurile cu CUVÂNTUL
lui Dumnezeu, de s-au f'cut din nimic cele ce se v'd. Prin CREDIN# , Abel
a adus lui Dumnezeu mai bun' jertf' decât Cain, ... Prin CREDIN# Enoh a
fost luat de pe p'mânt la Cer, ca s' nu vad' moartea ... Prin CREDIN#
Noe, luând în)tiin+are de la Dumnezeu, despre cele ce nu se vedeau înc'
(POTOPUL), a preg'tit o corabie pentru mântuirea casei sale ... Prin
CREDIN# , Avraam când a fost chemat, a ascultat )i a ie)it la locul pe care
era s'-l ia spre mo)tenire )i a ie)it ne)tiind unde merge ... Prin CREDIN# ,
Sarra a prins putere s' z'misleasc' fiu (de)i trecuse de vârsta cuvenit')
pentru c' L-a socotit credincios pe Dumnezeu care îi f'g'diuse.
Prin CREDIN# , când s-a n'scut Moise, a fost ascuns de p'rin+ii lui
trei luni, c'ci l-au v'zut prunc frumos )i nu s-au temut de porunca lui Faraon
... Prin CREDIN# , Moise a p'r'sit +ara Egiptului, f'r' s' se team' de urgia
lui Faraon, c'ci a r'mas neclintit, ca unul care a v'zut pe NEV ZUTUL
ÎMP RAT ... Prin CREDIN# , au trecut izraeli+ii Marea Ro)ie, ca pe uscat,
pe când egiptenii, încercând )i ei a trece, s-au înnecat (Evrei 11, 3-29). La
aceste m'rturii despre PUTEREA CREDIN#EI din VECHIUL TESTAMENT,
putem ad'uga )i altele mult mai mari din Istoria Cre)tinismului:
Prin CREDIN# , FECIOARA MARIA, a primit vestea cea Bun' de la
Arhanghelul Gavriil )i s-a învrednicit s' nasc' cu Trup pe Fiul lui Dumnezeu,
Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Prin CREDIN# , Sfântul Ioan Botez'torul, a primit s' Boteze în
apele Iordanului, pe Fiul lui Dumnezeu, )i a v'zut pe Duhul Sfânt, ca un
porumbel )ezând deasupra Lui ...
Prin CREDIN# ,pescarii Galileni au l'sat toate )i,urmând lui Hristos,
au devenit Apostoli.
Prin CREDIN# Sfin+ii Apostoli, au primit Duhul Sfânt )i cu Puterea
Lui, au vestit Evanghelia Mântuirii în toat' lumea.
Prin CREDIN# , Pavel, vasul alegerii, s-a convertit la Hristos pe
calea Damascului )i a ajuns cel mai mare Apostol al neamurilor.
Prin CREDIN# , Sfântul Apostol Petru a primit s' fie r'stignit la
Roma, pe Cruce, cu capul în jos, pentru dragostea lui Hristos, iar Sfântului
15
Apostol Pavel i s-a t'iat capul.
Prin CREDIN# , zeci de milioane de cre)tini au primit cu bucurie, s'
fie t'ia+i, sfâr)ia+i de fiare, înneca+i în mare, pentru Evanghelie zicând:
"Suntem ucenici ai lui Hristos )i fii ai lui Dumnezeu dup' har )i suntem gata
s' ne d'm via+a, ca s' tr'im în veci cu Dumnezeu, decât s' ne lep'd'm de
Hristos )i s' fim osândi+i ve)nic în Iad.
Prin CREDIN# , ucenicii Sfin+ilor Apostoli )i to+i Dumnezeie)tii
P'rin+i, au m'rturisit )i ap'rat DREAPTA CREDIN# ORTODOX , prin cu-
vânt )i prin minuni )i au fixat-o definitiv în dogme )i canoane, la cele $APTE
SINOADE ECUMENICE.
Prin CREDIN# , mul+i cre)tini, iubitori de Hristos, au p'r'sit grijile )i
pl'cerile lumii )i s-au f'cut c'lug'ri, siha)tri prin mân'stiri, prin mun+i )i prin
cr'p'turile p'mântului, ducând pe p'mânt via+' îngereasc'.
Prin CREDIN# , nenum'ra+i p'gâni, s-au convertit la cre)tinism )i
mul+i p'c'to)i s-au poc'it )i au devenit cre)tini des'vâr)i+i.
Prin CREDIN# )i Dragoste de Hristos, casele cre)tinilor s-au
transformat în Biserici, fecioarele au devenit Mirese a lui Hristos, iar cuvio)ii
cu via+' Sfânt', au ajuns M'rturisitori ai Ortodoxiei )i slujitori vrednici ai
sfintelor altare.
Prin CREDIN# , dup' dou' mii de ani de lupt' împotriva întunericu-
lui, cre)tinismul s-a r'spândit în toat' lumea, biruind armele satanei, necre-
din+a, sectele, desfrâul )i ura dintre oameni.
Prin CREDIN# Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanu, care era om: "cu
sl'biciuni, asemenea nou', dar cu rug'ciunea s-a rugat ca s' nu plou' )i nu
a plouat trei ani )i )ase luni. $i iar')i s-a rugat )i cerul a dat ploaie )i p'mân-
tul a odr'slit roada sa.

1.5. CUM PUTEM SPORI CREDIN#A ÎN DUMNEZEU?

I) CREDIN#A în Dumnezeu, spore)te )i se înt're)te prin ispite, prin

necazuri )i prin scârbe.(1 Petru 1, 6-7; Iacob 1, 3): "Întru acestea v' bucura+i,
m'car c' acum ar fi trebuit s' fi+i tri)ti, încerca+i fiind de multe feluri de ispite
pentru pu+in' vreme. Pentru c', CREDIN#A VOASTR încercat', mult mai
de pre+ decât aurul cel pieritor, dar l'murit prin foc, s' fie g'sit' spre lauda )i
spre slava )i spre cinste, la ar'tarea lui Iisus Hristos" (1 Petru 1, 6-7).
II) CREDIN#A,se înmul+e)te, spore)te )i se înt're)te prin rug'ciune:
"Iar Iisus i-a zis: De po+i CREDE, toate sunt cu putin+' celui ce crede. $i
îndat' strigând tat'l copilului, a zis cu lacrimi: CRED, Doamne! Ajut' necre-
din+ei mele. (Marcu 9, 24; Luca 17,15).
III) ÎNDOIALA ÎN CREDIN# , este p'cat )i vine în mintea )i inima
omului, prin gândurile sem'nate de diavol )i prin împu+inarea credin+ei (Matei
8, 26; 14, 31; Lc. 8, 24-25; Iacob 1, 6).
16
 Mântuitorul Iisus Hristos a zis: "De ce v' este fric' pu+in credincio)i-
lor? S-a sculat atunci, a certat vânturile )i marea )i s-a f'cut lini)te deplin'."
(Matei 8, 26)
Iar Sfântul Apostol Iacob ne înva+': "S' cear' îns' cu credin+', f'r'
s' aib' nici o îndoial', pentru c' cine se îndoie)te este asemenea valului
m'rii, mi)cat de vânt )i aruncat încoace )i încolo." (Iacob 1, 6)
ÎNDOIALA $I ÎMPU#INAREA CREDIN#EI, se face uneori prin voia
lui Dumnezeu (Filocalia vol X, Cuv. 46, pag. 240), pentru unele p'cate )i mai
ales pentru a ne smeri )i a cere )i mai mult ajutorul lui Dumnezeu.
ÎNDOIALA ÎN CREDIN# , se alung' din inima omului, prin
CREDIN# , RUG CIUNE $I L SAREA ÎN VOIA LUI DUMNEZEU (Matei
26, 38-41), prin smerenie, post, spovedanie, convorbiri cu p'rin+i Duhovni-
ce)ti )i BINECUVÂNTAREA ACESTORA, participarea regulat' la SFÂNTA
LITURGHIE.

1.6. TREPTE ÎN CREDIN#$

Exist' TREPTE ÎN CREDIN# , c'ci CREDIN#A este o biruin+' de

fiecare clip' a ÎNDOIELII.
CREDIN# PU#IN - ÎNDOIAL MULT .
CREDIN# MULT - ÎNDOIAL PU#IN .
1. CREDIN#A CRE TIN$ ORTODOX$, este Haina Dumnezeiasc'
pe care o primim de la Sfântul Botez (Galateni 3, 27). Dar ca s' vorbim mai
precis, aceasta nu este decât ÎNCEPUTUL CREDIN#EI, pentru c' prin
SFÂNTUL BOTEZ devenim cre)tini.
Prin SFÂNTUL BOTEZ, omul se cur'+e)te de p'catul str'mo)esc, )i
de toate p'catele f'cute pân' la BOTEZ, se na)te duhovnice)te la o nou'
via+' spiritual', din ap' )i Duh (Ioan 3, 5), devine membru al TRUPULUI
MISTIC A LUI HRISTOS )i deci membru al BISERICII )i fiu al lui Dumnezeu
dup' har. (1 Ioan 3, 1). Cre)tinii primesc la SFÂNTUL BOTEZ,în dar, HARUL
DUMNEZEIESC, cu totul des'vâr)it.
Harul primit la Sfântul Botez, este Hristos întreg ("Câ+i în Hristos v-a+i
Botezat, în Hristos v-a+i )i îmbr'cat." (Galateni 3, 27)
Mântuitorul Iisus Hristos fiind Dumnezeu des'vâr)it, a d'ruit celor
Boteza+i, harul des'vâr)it al Sfântului Duh, c'ci El nu prime)te adaus de la
noi. Dar Dumnezeu ni se descoper' nou' )i ni se arat', pe m'sura lucr'rii
Poruncilor Dumnezeie)ti )i ne d'ruie)te adaus la credin+'.
"Pân' vom ajunge to+i la unitatea credin+ei )i a cunoa)terii Fiului lui
Dumnezeu, la starea b'rbatului des'vâr)it, la m'sura vârstei deplin't'+ii lui
Hristos. (Efeseni 4, 13)
Deci orice i-am aduce, odat' ren'scu+i în El, este de la El, din El )i
era ascuns în El.
17
 Dar dac' prin reaua întrebuin+are a celor vremelnice, prin grija de
lucrurile vie+ii, prin cea+a patimilor )i prin noroiul p'catelor, acoperim Harul,
vom sl'bi credin+a )i ne vom înt'ri în necredin+'.
Îns' este cu putin+', prin poc'in+', spovedanie )i împlinirea Porunci-
lor Dumnezeie)ti, s' sporim din nou în credin+'. (Sfântul Marcu Ascetul)
Sporind credin+a, orice cre)tin devine "F'c'tor de minuni".
Iar prima )i cea mai mare minune pe care o poate face orice cre)tin
este: "Învierea sufletului s'u )i sporirea duhovniceasc' înc' de pe p'mânt.
Apoi prin sufletul s'u ÎNVIAT din moartea ve)nic' a p'catelor, va
învia prin darul lui Dumnezeu )i sufletele altor cre)tini.
Deci aceast' CREDIN# DE LA BOTEZ, se revars' )i se d' omului
prin Har (1 Corinteni 12, 9; Galateni 5, 22).
Dar dac' nu sporim aceast' CREDIN# DE LA BOTEZ, VOM FI
CRE$TINI cu numele, nu )i cu fapta. De cele mai multe ori îns', )i aceast'
credin+' este acoperit' mai târziu de norul p'catelor.
2. CREDIN#A CUNOSC$TOARE, este CREDIN#A CARE SE
DOBÂNDE$TE $I SE ADAUG , PRIN STUDIUL ADEV RURILOR
DUMNEZEIE$TI )i prin practicarea virtu+ilor cre)tine. To+i cre)tinii trebuie s'
aib' aceast' CREDIN# CUNOSC TOARE.
Înaintea vindec'rii copilului care va avea un Duh mut, Mântuitorul
spune tat'lui copilului:
"De po+i CREDE, toate sunt cu putin+' celui ce CREDE. (Mc. 9, 23)
"$i îndat', strigând tat'l copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne!
Ajut' necredin+ei mele. (Mc. 9, 24)
Necredin+a celui ce avea totu)i PU#IN CREDIN# , n-a fost un
impediment în calea vindec'rii, a contat CREDIN#A LUI, cât de pu+in' era.
Domnul Iisus Hristos, pe aceast' pu+in' credin+' a luat-o în considerare )i i-a
îndeplinit rug'ciunea.
Omul nu era atât de necredincios, încât s' nu se roage. Credin+a lui
era îns' pu+in', a)a cum este de multe ori )i credin+a noastr'. Pe baza
acestei adânci )i sincere rug'ciuni, Domnul Iisus Hristos i-a vindecat copilul.
Pentru c' dac' omul s-a putut ruga, în rug'ciune era credin+'.
Înv'+'m de aici, c' trebuie s' ne rug'm în orice împrejurare, chiar )i
atunci când ni se pare c' ne-a sl'bit CREDIN#A, s' ne rug'm cu smerenie
)i lacrimi. În aceste cazuri, minunile sunt s'vâr)ite de Mântuitorul Iisus
Hristos, care +ine cont de pu+ina noastr' credin+', când ne rug'm cu smere-
nie )i lacrimi.
Este ca )i cum, Mântuitorul ne-ar zice: Vei vedea c' Eu, având
CREDIN# , pot totul, )i-l voi vindeca. Dar Mântuitorul a l'sat s' se în+eleag'
c', CREDIN#A este cea care poate face minuni, CREDIN#A OAMENILOR )i
CREDIN#A SA.
Pe de-o parte, ne-a dat exemplu PUTERII CREDIN#EI SALE
18
DUMNEZEIE$TI, iar pe de alt' parte, ne-a înv'+at c' dac' am avea CRE-
DIN# PUTERNIC , toate ar fi cu putin+'.
MINUNILE se fac în cooperarea omului cu Dumnezeu.
Dumnezeu poate face minunile din proprie ini+iativ', când crede El
c' este necesar, dar Harul Sfântului Duh lucreaz' prin )i pentru oamenii
credincio)i.
În general, minunile au rolul de a aduce la CREDIN# )i de a SPORI
CREDIN#A, celor care sunt vrednici de a participa la minune.
Mântuitorul Iisus Hristos, a apelat de multe ori la cooperarea celui
care avea nevoie de ajutorul Dumnezeiesc. În aceast' treapt' a credin+ei
cre)tinul prime)te puterea de a se ruga.
Cuvintele Mântuitorului: "Fie dup' credin+a voastr'!" Se interpreteaz'
ca pe o invita+ie la participarea, la antrenarea for+elor suflete)ti a celui în
suferin+' în vederea vindec'rii. În acest fel devine cre)tinul, "împreun'
lucr'tor cu Dumnezeu" (1 Corinteni 3, 9).
Când ne rug'm )i cerem cu lacrimi, Mântuitorul nostru ne întreab':
"Crezi c' pot s'-l vindec?" Noi s'-i r'spundem cu lacrimi în ochi: "Cred,
Doamne! Ajut' necredin+ei mele."
3. CREDIN#A DES$VÂR IT$ - F$C$TOARE DE MINUNI; CRE-
DIN#A devine DES VÂR$IT , atunci când Dumnezeu o ajut' cu HARUL
S U.
CREDIN#A DES VÂR$IT este F C TOARE DE MINUNI, c'ci
minunea o face în acest caz Dumnezeu, dar prin cre)tinul care s-a deschis
prin CREDIN# DES VÂR$IT , HARUL SFÂNTULUI DUH, care lucreaz'
prin el.
Împlinind Poruncile lui Dumnezeu (Frecventarea Bisericii în Duminici
)i S'rb'tori, post, rug'ciune, Spovedanie, Sfânta Împ'rt')anie )i celelalte
fapte bune cre)tine, ne vom cur'+i )i lumina sufletul )i trupul )i ne vom uni
mistic cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pe m'sura acestei uniri mistice cu
Dumnezeu, vom avea )i CREDIN#A-HARISM , ca Dar al Duhului Sfânt. (1
Corinteni 12,9).
Aceasta este CREDIN#A DES VÂR$IT , aceasta este CREDIN#A
LUI DUMNEZEU CARE LOCUIE$TE ÎN NOI, aceasta este CREDIN#A
F C TOARE DE MINUNI, care muta )i mun+ii. (Matei 17,20; 21,21; Marcu
9,23; Luca 17,6; 1 Corinteni 12,9; Marcu 16,19-20).
Astfel se tâlcuiesc cuvintele Sfintei Evanghelii: "Dac' ve+i avea
CREDIN# (CREDIN#A LUI DUMNEZEU) cât un gr'unte de mu)tar, ve+i
zice muntelui acestuia: Mut'-te de aici dincolo, )i se va muta; )i nimic nu va
fi vou' cu neputin+'. (Matei 17,20).
Astfel Dumnezeu, prin Harul Duhului Sfânt, va face prin noi minuni,
pentru înt'rirea în credin+', mântuirea semenilor no)tri )i Slava lui
Dumnezeu.
19
 Mul+i cre)tini, se socotesc c' sunt în afar' de Harismele (Darurile
Sfântului Duh). Lenevirea în lucrarea Poruncilor Dumnezeie)ti, îi face s' nu
)tie, c' cel ce are CREDIN# DES VÂR$IT ÎN MÂNTUITORUL IISUS
HRISTOS, are în sine deodat' toate DARURILE DUMNEZEIE$TI (Luca 17,
21; Romani 5, 5). C'ci aflându-se din pricina lenii )i a nep's'rii, departe de
DRAGOSTEA CRE$TIN , lucr'toare prin fapte, care ne arat' comorile
Dumnezeie)ti ascunse în noi, se socotesc pe drept cuvânt lipsi+i de Darurile
Dumnezeie)ti. Mântuitorul Iisus Hristos locuie)te în inimile noastre, dup'
DUMNEZEISCUL BOTEZ (Galateni 3, 27), )i toate comorile în+elepciunii )i
ale cuno)tin+ei, sunt ascunse în inimile noastre )i se vor face cunoscute, pe
m'sura cur'+eniei fiec'ruia (Matei 5, 6).
Aceasta este comoara ascuns' în +arina inimii tale, pe care n-ai
aflat-o înc', din pricina nelucr'rii Poruncilor Dumnezeie)ti. C'ci dac' ai fi
aflat-o, ai fi vândut toate )i ai fi cump'rat +arina aceea, dup' cuvântul
Domnului nostru Iisus Hristos.
Dar acum fiindc' ai p'r'sit +arina inimii, te îngrije)ti de cele din jurul
inimii, în care nu se afl' nimic altceva decât spini )i p'l'mid'.
De aceea ne zice Mântuitorul: Ferici+i cei cura+i cu inima, c' aceia
vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 6). Deci cei cura+i cu inima îl vor vedea pe
Dumnezeu )i comorile Lui, atunci când se vor cur'+i pe sine, prin spoveda-
nie, prin post, prin rug'ciune, prin Sfânta Împ'rt')anie, prin participarea la
Sfânta Liturghie în Duminici )i în s'rb'tori )i prin celelalte binecuvântate
fapte cre)tine)ti. $i cu atât mai mult vor fi darurile Dumnezeie)ti, cu cât va
spori sfin+enia lor.
Prin Sfântul Botez, omul cel vechi este înmormântat cu Hristos,
pentru ca împreun' cu El, s' ÎNVIEZE (In. 3, 5), devenind astfel purt'tor de
Hristos )i fiu a lui Dumnezeu dup' har. (Galateni 3, 27)
Astfel prin Domnul Iisus Hristos am intrat în TRUPUL S U MISTIC,
unde Duhul Sfânt ne sfin+e)te întru înnoirea vie+ii duhovnice)ti, iar TREIMEA
DUMNEZEIASC locuie)te acum în'untrul nostru. (Ioan 14, 23), )i ne
îndumnezeie)te prin energiile sale necreate. Prin împreuna lucrare dintre om
)i Dumnezeu, având ajutor SFINTELE TAINE, omul se une)te cu Hristos )i
devine f'c'tor de minuni. Prin TAINA SFINTEI ÎMP RT $ANII, CRE$TINII
ORTODOCSI DEVIN CONCORPORALI $I CONSANGUINI CU TRUPUL $I
SÂNGELE DOMNULUI IISUS HRISTOS.
Prin împlinirea Poruncilor Dumnezeie)ti, cre)tinul se înt're)te în
CREDIN# merge din putere în putere (Ps. 83, 8) )i prime)te daruri )i puteri
asem'n'toare cu cele ale cetelor îngere)ti.
Astfel, cel înaintat în credin+' are:
1. Puterea Dumnezeiasc', de a-i ajuta pe oameni prin Har, cuvânt )i
prin fapt';
2. Puterea Dumnezeiasc', de a descoperi altor oameni CUVÂNTUL
20
LUI DUMNEZEU, ÎNV # TURA DE CREDIN# ORTODOX .
3. Un alt Dar Dumnezeiesc, pe care îl prime)te cre)tinul, este acela
de a face legi cre)tine)ti )i de a p'zi cu rug'ciunea )i Puterea lui Dumnezeu
hotarele +'rii.
4. Alt' putere Dumnezeiasc', este aceea de a st'pâni peste patimile
trupului )i peste diavoli. Cre)tinul cu via+' sfânt', are PUTEREA DUMNEZE-
IASC , de a scoate diavolii din al+i oameni.
5. PUTEREA DUMNEZEIASC , de a face minuni. Ex.: "Iosua s-a
rugat )i a oprit soarele )i luna pe cer, pân' când a biruit pe vr'jma)ii s'i.
(Iosua 10, 12-13).
Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul, pentru a întoarce poporul care se
închina la idoli, la ADEV RATUL DUMNEZEU, s-a rugat: "ca s' nu plou' )i
nu a plouat trei ani )i )ase luni. (3 Regi 17, 1)
Prin Harul lui Dumnezeu, cre)tinul ortodox, sluje)te oamenilor cu
PUTERE $I DRAGOSTE DUMNEZEIASC .
7. Inima cre)tinului smerit (Isaia 66, 2), devine TRON A LUI
DUMNEZEU.
8. O alt' PUTERE pe care o prime)te cre)tinul, este PUTEREA
ÎN#ELEPCIUNII $I CUNO$TIN#EI DUMNEZEIE$TI, pe care o împ'rt')e)te
prin predic' )i sf'tuire, la mii de suflete.
9. UNIT MISTIC CU MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS, cre)tinul
ortodox devine plin de DRAGOSTE DUMNEZEIASC , pe care o revars'
semenilor s'i, iubind astfel pe Dumnezeu cu toat' inima, cu tot sufletul )i cu
tot cugetul, iar pe aproapele, ca pe sine însu)i. (Matei 22, 37-39)
Sunt cre)tini, care având pu+in' CREDIN# CUNOSC TOARE )i
mult' mândrie )i slav' de)art', vor s' mute mun+ii, cu rug'ciunea.
Dar, nefiind ajun)i în aceast' treapt' de credin+', ajung de batjocura
oamenilor )i dracilor.
Al+ii, î)i vând sufletul satanei, )i fac minuni diavole)ti, spre a lor
pierzare )i a celor ce cred în ei. Sporind în credin+', cre)tinul devine:
F C TOR DE MINUNI
Iar cea mai mare minune pe care o poate face orice cre)tin este,
ÎNVIEREA SUFLETULUI S U )i UNIREA SA MISTIC CU MÂNTUITORUL
IISUS HRISTOS. Apoi prin sufletul s'u ÎNVIAT din moartea ve)nic' a
p'catelor, va putea învia prin darul lui Dumnezeu )i sufletele altor cre)tini.
Când lucra+i, când mânca+i, când dormi+i, toate s' le face+i spre
Slava lui Dumnezeu, (1 Corinteni 10, 31), dup' putere )i dup' trebuin+a
voastr', s' fie ascultarea cu bun' rânduial' )i nu vom c'dea din cinstea
Sfin+ilor P'rin+i. Vi se pare, oare, c' acest lucru nu face parte din minunile
cele mari: izgonirea demonilor, t'm'duirea orbilor, cur'+irea lepro)ilor,
învierea mor+ilor, schimbarea stihiilor, mutarea mun+ilor, scoaterea apelor din
p'mânt? Oare nu se izgonesc demonii )i din noi?
21
 $i nu se ard dracii )i nu strig' oare în tot ceasul? Oare nu izgonim,
prin lupta noastr' împotriva poftelor, pe diavolul desfrân'rii?; prin nevoin+',
pe cel al lenii; prin blânde+e pe cel al mâniei; prin r'bdare pe cel a pizmei;
prin t'cere pe cel al gr'irii de r'u; )i al altor patimi?
Iat' dar, de vre+i vrea, sunte+i )i f'c'tori de minuni.
$i s' )ti+i c', acest r'zboi al vostru, pe care-l purta+i împotriva patimi-
lor, îl prime)te Dumnezeu, întocmai ca pe osteneala a pustnicilor )i al
stâlpnicilor, care au s'vâr)it minuni, f'r' de nici o sc'dere sau deosebire.
(Teodor Studitul, Cuvinte Duhovnice)ti)

1.7. PUTEREA RUG$CIUNII LUI IISUS

Printre însu)irile necuprinse de minte )i minunate ale numelui lui

Iisus, se g'se)te )i puterea de a izgoni demoni, pe care ne-o veste)te însu)i
Domnul. El ne-a spus c' cei ce cred în numele Lui, demoni va scoate (Mc.
16, 17). Mai întâi, este nevoie s' spunem câteva cuvinte, despre s'l')luirea
demonilor în oameni. Aceast' s'l')luire este de dou' feluri: una se poate
numi sim+it' iar alta moral'.
I) Satana s'l')luie)te în chip sim+it în om, când locuie)te cu fiin+a lui,
în trupul omului )i când chinuie)te )i trupul )i sufletul. În felul acesta, în om
se afl' un demon, sau mai mul+i. Acest fel de om este un demonizat. Din
Sfintele Evanghelii, afl'm c', Domnul nostru Iisus Hristos,vindec' demoniza-
+ii. De asemenea Sfin+ii Apostoli, ucenicii Domnului, izgoneau pe diavoli din
oameni, cu numele Domnului.
II) În chip moral, satana petrece în om, când omul se face împlinito-
rul voii diavolului. În felul acesta "a intrat Satana" (In. 8, 27), în Iuda, adic' a
pus st'pânire pe mintea )i voin+a lui, s-a unit cu el în duh.
În aceast' stare, au fost )i se afl' to+i cei ce nu cred în Hristos, cum
ne spune )i Sfântul Apostol Pavel, c'tre cei care trecuser' la cre)tinism de
la p'ghâni: "Iar pe voi v-a f'cut vii, cei ce era+i mor+i prin gre)alele )i prin
p'catele voastre, în care a+i umblat mai înainte ... potrivit st'pânitorului
puterilor v'zduhului, a duhului care lucreaz' acum în fiii r'zvr'tirii. Între care
)i noi to+i am petrecut odinioar', dup' poftele trupului nostru, f'când voile
c'rnii )i ale sim+urilor )i, din fire, eram fiii mâniei ca )i ceilal+i (Efes. 2, 1-3)
În aceast' stare, se afl' mai mult sau mai pu+in, +inând seama de
gradul lor de p'c'to)enie, to+i cei ce s-au botezat în Hristos, dar care s-au
îndep'rtat de El prin p'cate.Astfel, în+eleg, Sfin+ii P'rin+i, întoarcerea diavolu-
lui cu alte )apte duhuri mai cumplite, în templul sufletesc, din care s-a înde-
p'rtat Sfântul Duh, prin p'catele omului. (Mt. 12, 43-45)
Duhurile care intr' în acest chip în om, pot fi izgonite prin rug'ciunea
lui Iisus, dac' vie+uim în necontenit' poc'in+'. S' începem nevoin+a care
este atât de mântuitoare pentru noi. S' ne îngrijim s' izgonim duhurile intrate
22
în noi, din pricina neglijen+ei )i a p'catelor noastre, prin Rug'ciunea lui Iisus.
Aceast' rug'ciune, are Puterea de a învia pe cei omorâ+i de p'cate
)i de a-i izgoni pe demoni. (In. 11, 25; Mc. 16, 17). Rug'ciunea lui Iisus, mai
întâi descoper' prezen+a demonilor în om )i apoi îi izgone)te.
Puterea Satanei, care s'l')uie)te în om, în vremea vie+ii lui risipite,
când aude numele Domnului Iisus Hristos, chemat în rug'ciune de cel ce se
roag',începe s' se clatine. Atunci,diavolul a+â+' în om toate patimile c'utând
s'-l întrerup' de la rug'ciune )i s'-l însp'imânte.
Preacuviosul P'rintele nostru Ioan Proorocul, arat' c', lucrarea pat-
imilor )i al demonilor, sunt legate între ele, c'ci demonii lucreaz' prin mijloci-
rea patimilor. Când în vremea rug'cinii lui Iisus, vom sim+i o deosebit' tulbu-
rare )i fiebere a patimilor, s' nu c'dem în dezn'dejde )i tulburare din
aceast' pricin'.
Dimpotriv', s' ne îmb'rb't'm )i s' ne preg'tim pentru o nevoin+'
mai puternic' cu rug'ciunea Domnului Iisus Hristos, ca unii ce am primit în
semn v'dit, c' rug'ciunea a început s' produc' în noi, lucrarea care îi este
proprie.
Sfântul Ioan Gur' de Aur spune: "Pomenirea numelui Domnului Iisus
Hristos, îl a+â+' la lupt' pe diavol. C'ci sufletul ce se sile)te în rug'ciunea lui
Iisus, poate dobândi totul, prin aceast' rug'ciune, )i binele )i r'ul.
Mai întâi, omul va vedea r'ul din l'untrul inimii sale, apoi binele.
Aceast' rug'ciune, îl a+â+' pe diavol )i tot aceast' rug'ciune, îl va
smeri )i alunga. Aceast' rug'ciune, d' pe fa+' p'catul care este în noi )i tot
aceast' rug'ciune îl poate nimici. Aceast' rug'ciune, va birui )i smulge
încetul cu încetul puterea diavolului din inima noastr'.
Cuviosul Macarie Egipteanul, în cuvântul s'u despre paza inimii
spune: "Apropie-te omule, cu t'ria judec'+ii tale, de mintea ta cea prins' )i
robit' de p'cat )i cerceteaz' latura cea mai adânc' a judec'+ilor tale )i vei
vedea pe diavolul, care se târ')te )i se cuib're)te acolo, pe cel ce te-a ucis,
otr'vind m'dularele sufletului t'u.
Dac' vei ucide pe diavolul acela, numai atunci s' te lauzi înaintea lui
Dumnezeu, cu cur'+ia ta, iar de nu, smere)te-te, )i, ca un neputincios )i
p'c'tos, s' te rogi lui Dumnezeu, pentru cele ascunse ale tale".
Împ'r'+ia întunericului, diavolul cel viclean a îmbr'cat sufletul ca )i
toat' fiin+a omului cu p'catele, l-a pâng'rit )i l-a f'cut în întregime rob al
diavolului. Nu i-a l'sat nici un m'dular liber, nici mintea, nici cugetele, nici
trupul, ci l-a îmbr'cat pe el, cu hlamida întunericului.
Pe om în întregime-trup )i suflet l-a surpat )i l-a întinat ... l-a îmbr'-
cat ca pe un vechi )i necurat, du)man a lui Dumnezeu )i nesupus legilor Lui.
L-a îmbr'cat cu p'catul, pentru ca omul s' nu mai vad' precum se cuvine, ci
s' vad' )i s' aud' r'u; s' aib' picioare grabnice spre r'u; mâini care s'
lucreze nelegiuire )i inima care s' cugete cele viclene.
23
 S' ne rug'm deci lui Dumnezeu, s' ne dezbrace de omul cel vechi,
pentru c' numai Dumnezeu poate s' dep'rteze p'catul de la noi. C'ci sunt
puternici, cei ce ne-au robit ... Dumnezeu ne-a f'g'duit mântuirea. Cel ce se
teme de Domnul, nu se teme de n'v'lirile diavolilor, nici de neputincioasele
lor porniri, nici de certarea oamenilor celor vicleni. C', precum o v'paie de
foc mistuie)te totul, în locurile nep'trunse )i neluminoase, noaptea )i ziua,
a)a )i razele Dumnezeiescului Har, care se trimit de c'tre Domnul, gone)te
de la noi pe diavoli, care fug ca s' nu fie ar)i de El.
Pentru a ne ruga neîncetat, putem utiliza metaniile tip br'+ar', cu 33
de noduri.
La fiecare nod ne rug'm:
"DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIE$TE-M PE
MINE P C TOSUL! sau: DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNE-
ZEU, MILUIE$TE-NE PE NOI!"
S' ne rug'm )i Maicii Domnului:
"PREASFÂNT N SC TOARE DE DUMNEZEU, MILUIE$TE-NE PE NOI!"

1.8. ÎMPLINIREA RUG$CIUNII

Bunul )i Prea Înduratul Dumnezeu, ne împline)te cererile noastre )i

ne ajut' în neputin+ele noastre, atunci când )i noi vom ar'ta mai întâi, c' ne-
am str'duit din toate puterile noastre (Marcu V, 1-12; Matei 15, 22-28; Luca
23, 39-44).
Dac' voie)ti s' te izb've)ti de p'catele c'rora te-ai f'cut rob în tine-
re+ile tale, crede din tot sufletul )i din toat' inima ta, cum c' f'r' ajutorul lui
Dumnezeu )i f'r' Harul lui cel Izb'vitor, nu po+i s' te izb've)ti din leg'turile
p'catelor.
Îns' nu sta nep's'tor )i nemi)cat, a)teptând s' se pogoare din cer
mântuirea ta. Ci poste)te, privegheaz', roag'-te în tot ceasul )i mai întâi de
toate fugi de sminteal' )i smulge r'd'cina p'catului )i atunci dreptatea )i
mila lui Dumnezeu vor izb'vi sufletul t'u, din robia diavolului )i te vor scoate
din gura iadului.
Dore)ti mântuirea sufletului t'u?
N'd'jduie)te-o pe ea de la Dumnezeu! Crede f'r' nici o îndoial', c'
Dumnezeu este Mântuitorul sufletului t'u, c' numai el poate s' te mântuias-
c'. Îns' nu sta cu voin+a ta încremenit' )i stearp' ci s' fie lucr'toare )i
roditoare.
Mergi la DUMNEZEIASCA BISERIC sau la M N STIRE, caut'-+i
un duhovnic bun, împline)te canonul dat de rug'ciune, post )i milostenie,
spovede)te-te )i cu mila lui Dumnezeu s' te împ'rt')e)ti cu Sfintele Taine.
Acestea sunt lucruri, pe care dac' le va rodi voin+a ta, atunci +i se vor
deschide +ie u)ile ÎMP R #IEI CERURILOR, ca s' intri în Slava )i Fericirea
24
 cea Ve)nic'.
Iar dac' nu faci aceste lucruri, înseamn' c' tu nu vrei s' te desprinzi
din robia p'catelor )i a diavolilor.
Duhul Sfânt prin gura Sfântului Apostol Iacob ne spune c', datorit'
mândriei noastre, Dumnezeu ne smere)te )i nu ne îndepline)te cererile )i
dorin+ele noastre:
"Veni+i acum cei care zice+i: Ast'zi sau mâine vom merge în cutare
cetate, vom sta acolo un an )i vom face nego+ )i vom câ)tiga.
Voi care nu )ti+i ce se întâmpl' mâine, c' ce este via+a voastr'?
Abur sunte+i, care se arat' o clip', apoi piere.
În loc s' zice+i: dac' Domnul voie)te, vom tr'i )i vom face aceasta
sau aceea. $i acum v' l'uda+i cu trufia voastr'. Orice laud' de acest fel este
rea" (Iacob 4, 13 - 16; Fapt 18, 21; 1 Corinteni 14, 19; 16, 7).
"Pentru aceea zice : Dumnezeu celor mândri le st' împotriv' )i celor
smeri+i le d' har" (Iacob 4, 60).
Iar referitor la rug'ciunile noastre, care nu se împlinesc, ne spune:
"Cere+i )i nu primi+i, pentru c' cere+i r'u, ca voi s' ispiti+i în pl'ceri"
(Iacob 4,3) .

CERE#I I VI SE VA DA !

O femeie care era foarte bolnav' avea nevoie de un medicament,

care se g'sea la o farmacie din satul vecin. A trimis pe feti+a ei la farmacie,
ca s'-i aduc' medicamentul. Dup' ce a cump'rat medicamentul, feti+a a
plecat în fug' spre cas'.
Farmacistul a observat, îns', c' a confundat sticla cu medicament
cu alt' sticl' care con+inea o solu+ie foarte toxic'. Trecuser' deja 20 de mi-
nute )i pe feti+' nu o mai putea ajunge.
A c'zut în genunchi în fa+a icoanei )i se ruga cu lacrimi la Dumne-
zeu. A cerut doar un lucru:
"- Doamne, f' o minune, ca s' nu ia bolnava medicamentul )i s'
moar' !" Cererea lui era dreapt' )i puternic'. Înc' aflându-se la rug'ciune, a
auzit u)a deschizându-se )i a v'zut-o pe feti+' intrând în farmacie )i zicând:
"- Domnule farmacist, pe când alergam spre cas' cu medicamentul,
am c'zut )i am spart sticlu+a.V' rog s'-mi da+i alta, altfel mama poate muri !"
Feti+a plângea, zdrobit' de durere. Farmacistul a început )i el s'
plâng' )i s' mul+umeasc' lui Dumnezeu. Era în afar' de orice îndoial' c'
Dumnezeu i-a ascultat rug'ciunea.
În momente de cump'n', de încerc'ri, s' ne rug'm )i Dumnezeu va
r'spunde cererilor noastre.

25
 PILDA DESPRE ÎMPLINIREA RUG$CIUNII

În apele oceanului Atlantic, s-a scufundat odat' un vapor. A sc'pat

de la înnec doar un singur c'l'tor. Folosind o barc' de salvare, s-a l'sat în
voia Lui Dumnezeu. Într-un târziu barca a ajuns la un +'rm. Era noapte.
Naufragiatul avea în buzunar o cutie de chibrituri )i a aprins un foc de vreas-
curi. A doua zi, a constatat c' în insul' nu locuiau oameni, dar se aflau
animale s'lbatice.
$i-a construit o colib' )i grija lui cea mai mare, era ca s' nu se stin-
g' focul nici ziua nici noaptea.
Se ruga lui Dumnezeu, ca s'-l descopere vreun vapor, dar se vede
c' în acea zon' nu navigau vapoarele.
Într-o noapte, obosit fiind de la vân'toare, a adormit profund. Un vânt
puternic, a r'scolit focul )i i-a aprins coliba.
S-a trezit, )i a încercat s' sting' focul, care se în'l+a spre cer.
Spera, ca s' opreasc' pu+in j'ratec, ca s' fac' din nou foc, deoarece nu mai
avea chibrituri.
Se ruga lui Dumnezeu ca s'-l ajute s' salveze m'car atâta.
Dar, spre nenorocirea lui, vântul a fost urmat de o ploaie toren+ial',
care îi stinsese )i ultimul c'rbune aprins, l'sându-l în întuneric )i în dispe-
rare. Nu mai )tia ce r'u i s-ar mai putea întâmpla. Nu mai avea nimic.
Totul era pierdut. dup' ce a stat ploaia, a adormit pe un pat de
vreascuri, cu ochii în lacrimi.
Diminea+a s-a petrecut un lucru cu totul nea)teptat: L-au trezit din
somn voci de oammeni care strigau: - "Este cineva aici?" S-a ridicat repede
)i a strigat: - "Da, aici!" Se întâlnir'. Erau ni)te marinari. - "Am v'zut focul, pe
care l-ai aprins ast' noapte. Ne-am gândit c' este un apel. Am venit s' te
salv'm. E)ti desigur un naufragiat. $tiam c' insula este pustie."
Omul a izbucnit în plâns. El crezuse, c' focul fusese ultima nenoro-
cire pe care i-o trimisese Dumnezeu. $i iat' c' Dumnezeu aprinsese focul,
ca s' poat' fi v'zut )i s' fie astfel salvat.
Exist' multe feluri, în care Dumnezeu r'spunde rug'ciunilor noastre.
Uneori chiar prin mijloacele pe care noi, pentru moment, le consider'm
contrarii la ceea ce a)teptam )i la ceea ce am cerut. Naufragiatului i-a des-
coperit diminea+a rostul "Nenorocirii". Altora Dumnezeu nu le descoper', dar
îi las' s' citeasc' singuri, în destinul lor, r'spunsul. Cine se str'duie)te s'-l
g'seasc', îl g'se)te.

1.9. PUTEREA CREDIN#EI CELOR MUL#I

Bunul )i Prea Înduratul Dumnezeu )i Mântuitorul nostru Iisus Hristos,

care a vindecat pe sl'b'nogul (Marcu 2, 5), pentru credin+a celor patru oa-
26
meni care-l purtau pe pat pe sl'b'nog, face minuni nenum'rate cu to+i bunii
cre)tini care alearg' la El cu CREDIN# DREAPT )i cu rug'ciune
PUTERNIC $I STATORNIC .
Iar modul în care CREDIN#A ALTORA ajut', am aflat din
Evanghelia cu femeia cananeac' ( Matei 15, 22-28), cu sluga suta)ului (Ma-
tei 8, 5-13), cu fiul v'duvei din Nain (Luca 7, 11-16) )i cu mul+i al+ii.
Sfântul Apostol Petru, pentru m'rturisirea ADEV RATEI CREDIN-
#E, a fost prins, legat )i dus în temni+', unde era p'zit de patru str'ji cu câte
patru osta)i. Dar în acest timp, se f'ceau rug'ciuni pentru el de c'tre
BISERIC .
"$I iat' Îngerul, l-a de)teptat zicând: Scoal'-te degrab. $i lan+urile i-
au c'zut de la mâini. $i a zis Îngerul c'tre el. "Încinge-te )i încal+'-te cu san-
dalele." $i el a)a a f'cut. $i i-a zis: "Îmbrac'-te )i vino dup' mine". $i ie)ind
mergea dup' Înger, dar nu )tia c' fapta Îngerului este adev'rat', ci i se p'-
rea c' are o vedenie. $i trecând de straja întâi )i de a doua, au ajuns la
poarta cea de fier, care duce în cetate )i poarta s-a deschis singur' )i ie)ind,
a trecut o uli+' )i îndat' Îngerul Domnului s-a dep'rtat de el.
Iar Petru venindu-)i în sine a zis: Acum )tiu cu adev'rat c' Domnul a
trimis pe Îngerul S'u )i m-a scos din mâna lui Irod )i din toat' a)teptarea
poporului iudeilor (Fapt. 12, 4-11).
Pentru ce a f'cut Dumnezeu aceast' minune?
Pentru mul+imea credincio)ilor din BISERIC , care f'ceau rug'ciuni
neîncetate pentru el".
A)adar "unde sunt aduna+i doi sau trei credincio)i în numele Domnu-
lui, acolo este )i Dumnezeu între ei" (Matei 18, 20).
Nic'ieri nu se pot ruga cre)tinii mai bine, ca în Dumnezeiasca Bise-
ric', unde rug'ciunile lor )i ale preo+ilor se unesc )i ca t'mâia se înal+' la
Dumnezeu, de unde le vine ajutor )i mare mil'.
În DUMNEZEIASCA BISERIC ORTODOX , preotul mijloce)te în
SFÂNTUL ALTAR, c'tre Dumnezeu pentru to+i binecredincio)ii cre)tini de
pretutindenea.
Cele mai importante rug'ciuni comune, care se fac în BISERICILE
noastre ortodoxe pentru credincio)i sunt:
- SFÂNTA $I DUMNEZEIASCA LITURGHIE;
- SFÂNTUL MASLU.
Oare câte minuni, s-au f'cut )i se fac ast'zi prin SFÂNTA LITUR-
GHIE? În timpul SFINTEI LITURGHII, mai ales în s'rb'tori, vin cei mai mul+i
credincio)i la DUMNEZEIASCA BISERIC ORTODOX . Astfel rug'ciunile
lor comune, s'vâr)ite cu smerenie )i credin+', se unesc cu rug'ciunile preo-
+ilor din SFINTELE ALTARE )i contribuie cel mai mult, la împlinirea cererilor
lor cele bune, )i folositoare pentru mântuirea sufletelor.
Rug'ciunile preo+ilor , unite cu ale credincio)ilor , s'vâr)esc cea mai
27
mare minune, care are loc pe p'mânt de la întruparea Domnului Iisus )i
pân' ast'zi.
Aceast' minune negr'it', este prefacerea pâinii )i a vinului, în TRU-
PUL $I SÂNGELE DOMNULUI IISUS HRISTOS, în timpul SFINTEI
LITURGHII.
F'r' SFÂNTA LITURGHIE, NU NE PUTEM ÎMP RT $I $I NU NE
PUTEM MÂNTUI. SFÂNTA LITURGHIE este via+a noastr' )i st' la temelia
mântuirii noastre, pentru c' ne +ine direct )i permanent în leg'tur' cu
Hristos, cu Sfin+ii din cer )i cu oamenii de pe p'mânt. Când BISERICILE
CRE$TINE ORTODOXE vor fi prigonite )i închise )i deci când nu se va mai
sluji SFÂNTA LITURGHIE pentru mântuirea oamenilor, lucrarea f'r'delegilor
)i a lui Antihrist se va înmul+i, iar Dumnezeu va pune cap't lumii p'c'toase.
Alt' minune a SFINTEI LITURGHII, ca rod al CREDIN#EI $I AL RU-
G CIUNII ÎN COMUN, este c' ea contribuie cel mai mult, pe lâng' celelalte
slujbe biserice)ti, la p'strarea )i înt'rirea CREDIN#EI ORTODOXE în lume.
Ce s-ar întâmpla cu CREDIN#A NOASTR , dac' n-am face-o vie,
lucr'toare )i mântuitoare la SFÂNTA LITURGHIE?
Numai din aceast' cauz', unii cre)tini ortodoxi, se duc la secte,
pentru c' nu merg regulat la SFÂNTA LITURGHIE )i nu primesc PUTEREA
EI.
SFÂNTA LITURGHIE, contribuie foarte mult )i la unitatea )i împ'ca-
rea "la apropierea )i înfr'+irea cre)tinilor ortodoxi, ca fii ai BISERICII LUI
HRISTOS, de-a lungul a dou' milenii, singur' BISERICA )i slujbele f'cute în
SFINTELE LOCA$URI, au adunat pe cre)tini în jurul preo+ilor )i al SFINTE-
LOR ALTARE, i-a unit prin rug'ciune )i aceea)i credin+', le-a vindecat bolile,
i-a dezlegat de p'cate prin SFÂNTA SPOVEDANIE, i-a unit cu Hristos prin
rug'ciune )i SFINTELE TAINE )i i-a c'l'uzit în via+' pe calea mântuirii, prin
înv'+'tura SFINTEI EVANGHELII.
Prin slujire, c'r+i de cult, prin SFÂNTA LITURGHIE, prin predica )i
cântarea în comun, BISERICA ORTODOX a p'strat pe lâng' unitatea de
CREDIN# )i de sim+ire, unitatea limbii, a culturii religioase )i a întregii tra-
di+ii ortodoxe milenare, )i toate acestea sunt minuni )i roduri ale credin+ei
celor mul+i.
Tot în cadrul SFINTEI LITURGHII, BISERICA face rug'ciuni )i scoa-
te p'rticele (miride), pentru cei muta+i la VIA#A CEA VE$NIC , iar prin
PUTEREA JERTFEI LUI HRISTOS, scoate din IAD multe suflete.
Oare, nu ne rug'm cu to+i în BISERIC pentru cei muta+i la VIA#A
CEA VE$NIC )i împreun' cu preo+ii cânt'm: "Ve)nica pomenire" )i zicem:
"Dumnezeu s'-i ierte".
Numai Dumnezeu )tie câte suflete sunt scoase din CHINURILE
IADULUI, prin Jertfa Sfintei Liturghii )i prin parastase, ca rod al Harului )i al
rug'ciunii în comun.
28
 Iat' c', deci rugându-ne împreun' cu preo+ii în BISERIC , contribu-
im la minunea iert'rii )i izb'virii din IAD a multor suflete.
Vede+i câte minuni se s'vâr)esc la SFÂNTA LITURGHIE, ca rezultat
al rug'ciunii în comun?
De aceea, mare plat' de la Dumnezeu, au cei ce merg la BISERIC
regulat )i se roag' pentru cei bolnavi, pentru binef'c'tori )i pentru r'uf'c'-
tori )i pentru cei muta+i la via+a cea ve)nic'.
Alte minuni, ale credin+ei )i rug'ciunilor cre)tinilor în comun, se fac
prin taina SFÂNTULUI MASLU.
Acesta este cea mai puternic' rug'ciune )i slujb' a BISERICII
ORTODOXE, pentru cei bolnavi.
De accea, cre)tinii, sunt datori, s' cear' aceast' SFÂNT TAIN de
la preo+i, ori de câte ori sunt bolnavi )i s' participe la SFÂNTUL MASLU, cât
mai mul+i dintre ei, pentru c' rug'ciunea credincio)ilor, va t'm'dui pe cei
bolnavi, )i de vor fi f'cut p'cate de moarte, li se vor ierta. (Iacob 5, 15)
Mul+i dintre cre)tini, s-au vindecat de boli prin Taina Sfântului Maslu
)i prin ungere cu untdelemn sfin+it.
Al+ii s-au vindecat, cu SFINTELE MOA$TE )i cu ICOANE F C -
TOARE DE MINUNI, prin rug'ciunile preo+ilor )i cu moliftele Sfântului Vasile
cel Mare, citite de preo+i cu post, cu smerenie )i cu credin+'.

1.10. MIJLOACELE DUHOVNICE TI PENTRU A CONVINGE

I A SPORI CREDIN#A ÎN DUMNEZEU

Primul mijloc de a convinge pe cineva s' CREAD ÎN DUMNEZEU,

este predica, deoarece CREDIN#A vine prin auz, iar auzul vine prin vestirea
CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU (Romani 10, 17).
C'ci, cum vom crede, dac' nu vor auzi ?(1 Ioan 1, 7; 17, 20; Faptele
8, 12; 14, 27; Rom. 1, 5; 10, 8; 16, 26; Efes. 1, 13; 2 Tes. 1, 10).
II) Al doilea mijloc, este citirea Sfintelor Scripturi, dup' m'rturia care
zice: Iar acestea s-au scris, ca s' crede+i c' Iisus este Hristosul , Fiul lui
Dumnezeu celui viu )i crezând s' ave+i via+' întru numele Lui." (Ioan 20, 31;
II Tim. 3, 15; 1 Ioan 4, 13)
III) Al treilea mijloc de a aduce la CREDIN#A ÎN DOMNUL IISUS
HRISTOS, sunt MINUNILE LUI DUMNEZEU. (Ioan 6, 30; 7, 31; 11, 23-25;
20, 30-31)
IV) Al patrulea mijloc de a aduce pe cineva la DREAPTA CREDIN#
ÎN DUMNEZEU, este contemplarea zidirilor lui Dumnezeu cu în+elegere,
dup' cuvântul Sfântului Apostol Pavel: "Cele nev'zute ale lui Dumnezeu, se
v'd de la facerea lumii, în+elegându-se prin f'pturi, adic' ve)nica lui Putere
)i Dumnezeire, a)a ca s' fie f'r' de cuvânt de ap'rare (Romani 1, 20).
De aceea )i Sfântul Dionisie Areopagitul , nume)te ADEV RATA
29
TEOLOGIE, privirea duhovnice)tilor cuvinte celor din CREA#IA DUMNEZE-
IASC , prin care din acestea de jos ne suim c'tre cele de sus, adic' din cele
create ne ridic'm cu mintea c'tre Creatorul lor.
$i astfel prin CREA#IA DUMNEZEIASC , ca printr-o oglind', privim
pe Creatorul lor, Dumnezeu, îl l'ud'm pe El )i îl numim c' este Dumnezeu,
dup' cum ne înva+' Sfântul Maxim M'rturisitorul.
$i toate se zic )i sunt cu DUMNEZEIASC VOIN# , ca cel ce este
pricinuitorul a toate, conform cu Teologia Afirmativ' )i nimic din ceea ce
exist', dup' Teologia negativ', dup' FIIN# .
Dumnezeu este în tot ceea ce exist' (fiind Creatorul lumii) )i nimic
din ceea ce exist' (ca Fiin+' Dumnezeiasc') fiind mai presus de crea+ia Sa.
(Sfântul Grigore Palama)
Sfântul Vasile cel Mare spune c': "Toat' crea+ia lui Dumnezeu, este
)coala sufletelor celor ra+ionale )i cuvânt'toare )i loc de înv'+'tur' a cuno)-
tin+ei lui Dumnezeu, prin cele v'zute )i sim+ite, dând pov'+uire min+ii c'tre
privirea celor nev'zute. (Hexameron)
V) Al cincilea mijloc de a convinge pe cineva de existen+a lui Dumne-
zeu, este predica prin pilda vie+ii, prin exemplul personal, adic' prin tr'irea
dup' voia lui Dumnezeu )i dovedirea prin fapt' a celor ce înva+' cineva.
De aceea zic Sfin+ii P'rin+i: "Taci tu )i s' vorbeasc' faptele tale", )i
iar')i: mustr' prin puterea faptelor tale, pe cei ce împreun' î+i dogmatisesc
+ie, iar nu prin pl'cerea gr'irii cu cuvintele tale" (Filocalia vol. X, cuv 23).
De aceea )i Marele Apostol Pavel , îndeamn' pe ucenicul s'u,
Timotei, ca, întru toate s' se fac' pilda credincio)ilor, cu cuvântul, cu purta-
rea, cu dragostea, cu duhul, cu credin+a )i cur'+ia." (I Timotei 4, 12). La fel )i
pe Efeseni îi înva+' s' se poarte ca fii ai luminii" (Efeseni 5, 8-10).
Iar colosenilor le scrie astfel: "Umbla+i cu în+elepciune, fa+' de cei ce
sunt afar' (din BISERIC ) )i r'scump'ra+i vremea. Vorbirea voastr' s' fie
totdeauna pl'cut', dreas' cu sare, ca s' )ti+i cum trebuie s' r'spunde+i fie-
c'ruia. (Colos. 4, 5-6)
ATEN#IE! Cel care începe s' cread', în Dumnezeu, la început, are
încerc'ri mari, pentru c' "OMUL CEL VECHI DIN EL" (2 Coloseni 3, 4-11)
prin vechiile înv'+'turi, )i obi)nuin+e, caut' s'-l abat' de la ADEV RUL DE
CREDIN# ORTODOX , de multe ori r'st'lm'cind dup' p'rerile sale
REVELA#IA DUMNEZEIASC , iar diavolii îll trimit la alte credin+e care se
potrivesc cu mândria )i înv'+'turile sale.

30
 CAPITOLUL II

2.1. NECREDIN#A ÎN DUMNEZEU

A) NECREDIN#A ÎN DUMNEZEU, ESTE P CAT DE MOARTE )i se

datoreaz' mai mult omului, de a se lega pe sine de lucrurile cele de)arte )i
trec'toare ale acestei lumi. (Sfântul Efrem $irul)
Dumnezeu, nume)te NEBUN pe cel necredincios: "Zis-a CEL NE-
BUN în inima sa: Nu este Dumnezeu! Stricatu-s-au )i urâ+i s-au f'cut întru
îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bun'tate, nu este pân' la unul.
(Psalm 13, 1)
B) NECREDIN#A ÎN DUMNEZEU, ARE OMUL CU INIMA VICLEA-
N :
"Lua+i seama, fra+ilor, s' nu fie cumva în vreunul din voi, o inim'
viclean' a necredin+ei, ca s' v' îndep'rteze de la Dumnezeul cel viu (Evrei
3, 12).
C) NECREDIN#A ÎN DUMNEZEU, au oamenii cu inima împietrit':
"La urma, când cei unsprezece (Apostoli) )edeau la mas', li s-a ar'tat (Iisus)
)i I-a mustrat pentru NECREDIN#A $I ÎMPIETRIREA INIMII LOR. C'ci n-au
crezut, pe cei ce-L v'zuser' ÎNVIAT (Marcu 16, 14).
D) NECREDIN#A ÎN DUMNEZEU, vine oamenilor din cauza abaterii
de la ADEV RUL REVELAT. Mântuitorul Iisus Hristos spune celor necredin-
cio)i: "Voi sunte+i din tat'l vostru diavolul. Când gr'ie)te minciuna, gr'ie)te
din ale sale, c'ci este mincinos )i tat'l al minciunii. (Ioan 8, 44-46), dar pe
Mine fiindc' spun adev'rul nu m' crede+i."
E) NECREDIN#A ÎN DUMNEZEU, vine omului, prin orbirea omului
datorit' p'catelor sale.
"De aceea nu puteau s' cread', c' iar')i a zis Isaia:
Au orbit ochiul lor )i a împietrit inima lor, ca s' nu vad' cu ochii )i s'
nu în+eleag' cu inima, )i ca nu cumva s' se întoarc' )i Eu s'-i vindec. (Ioan
12, 39-40)
F) NECREDIN#A ÎN DUMNEZEU, vine în inima omului din orbirea
trimis' de diavoli asupra omului:
"Iar dac' EVANGHELIA noastr' este acoperit' pentru cei pierdu+i, în
care dumnezeul veacului acestuia (diavolii) au orbit min+ile necredincio)ilor,
ca s' nu le lumineze LUMINA EVANGHELIEI SLAVEI LUI HRISTOS, care
este chipul lui Dumnezeu. (2 Corinteni 4, 3-4)
G) NECREDIN#A ÎN DUMNEZEU, se datoreaz' )i faptului c', diavo-
lii fur' din inima omului CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU: "ca nu cumva crezând
s' se mântuiasc'. (Luca 8, 12)
H) NECREDIN#A ÎN DUMNEZEU, vine în inima omului, din cauz'
c' omul caut' "slava acestei lumi )i nu caut' "SLAVA LUI DUMNEZEU":
31
 "LUMINA a venit în lume )i oamenii au iubit ÎNTUNERICUL mai mult
decât LUMINA, c'ci faptele lor erau rele." (Ioan 13, 19)
I) NECREDIN#A ÎN DUMNEZEU, este un act liber al omului, prin
care el, nu voie)te s' cread' în Dumnezeu, în Cuvântul Evangheliei, vestit
de slujitorii lui Dumnezeu: Episcopi, preo+i )i diaconi.
"Dac' nu ascult' de Moise )i de prooroci, nu vor putea crede, nici
dac' ar învia cineva dintre mor+i (Luca 16, 31).
J) NECREDIN#A ÎN DUMNEZEU, îi vine omului prin t'g'duirea
f'g'duin+elor )i minunilor lui Dumnezeu (Ioan 12, 37; Ps. 77, 36; Numerii
14, 11).
"$i de)i (Dumnezeu) a f'cut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu cre-
deau în El (Ioan 12, 37). Mântuitorul Iisus Hristos spune :
"Cum pute+i voi s' crede+i,când primi+i slava unii de la al+ii (duhul lu-
mii) )i SLAVA care vine de la UNICUL DUMNEZEU n-o c'uta+i (Ioan 5, 44).
Când împlinim Poruncile Dumnezeie)ti (post, rug'ciune, Spoveda-
nie, Sfânta Împ'rt')anie, frecventarea Dumnezeie)tilor Biserici în Duminici )i
S'rb'tori, )i celelalte fapte ale Dragostei cre)tine) ne vom cur'+i )i lumina
sufletul )i trupul )i ne vom uni mistic cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Astfel Dumnezeu, prin Harul Duhului Sfânt, va face prin noi minuni,
pentru înt'rirea în credin+' )i mântuirea semenilor no)tri )i Slava lui
Dumnezeu.
Dac' vom face p'cate, vom fi slujitorii diavolilor (In. 8, 44), )i vom fi
înt'ri+i în NECREDIN# , devenind unelte ale diavolilor, dep'rtându-ne de
Dumnezeu.
Cei care s-au dep'rtat de Dumnezeu prin p'cate, pentru a se întoar-
ce din nou la Dumnezeu, trebuie s'-)i vin' în sine (Luca 15, 17), s' suspine
din inima pentru p'catele f'cute )i astfel se vor putea apropia din nou de
Dumnezeiasca Biseric', de slujitorii Bisericii )i de Dumnezeu.

2.2. CAUZELE NERODIRII CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

ÎN SUFLETUL OMULUI

Domnul Iisus Hristos, a asem'nat propov'duirea ÎNV # TURII

SALE (CUVÂNTUL SFINTEI EVANGHELII), cu s'mân+a pe care o seam'n'
plugarul:
"Ie)it-a sem'n'torul, s' semene s'mân+a sa. $i când sem'na El, o
parte a c'zut lâng' drum )i a fost c'lcat' în picioare )i p's'rile cerului au
mâncat-o.
Alt' parte a c'zut în loc pietros, )i dac' a r's'rit, s-a uscat, pentru
c' nu avea umezeal'.
Alt' parte a c'zut în mijlocul spinilor )i spinii, crescând cu ea, au
în'bu)it-o.
32
 Iar alt' parte, a c'zut în p'mântul cel bun )i crescând a f'cut rod
însutit." (Luca 5, 15)
Deci, tâlcuirea pildei este aceasta: S'mân+a este Cuvântul lui
Dumnezeu, iar calea, arat' pe oamenii care merg pe ea )i-L aud; p's'rile
cerului sunt diavolii.
Dar cine sunt oamenii care aud Cuvântul lui Dumnezeu pe drum?
Ace)tia sunt oameni f'r' cucernicie, care NU SUNT CU LUARE
AMINTE )i astfel nu în+eleg ce li se spune, dup' cum spune însu)i Domnul
Iisus prin Sfântul Evanghelist Matei zicând: "Oricine aude Cuvântul lui Dum-
nezeu )i nu-L în+elege, vine cel viclean )i r'pe)te ce s-a sem'nat în
inima lui.
"Când se cite)te din Sfânta Scriptur'", st' un v'l, (norul întunericului
p'catelor) pe inima lor. Iar când se vor întoarce c'tre Domnul, v'lul se va ri-
dica. (II Corinteni 3, 15)
La acest fel de oameni, diavolul îndr'zne)te )i vine, risipind )i
)tergând din inima lor, Cuvântul Dumnezeiesc auzit, dar pe care ei nu l-au
în+eles, ca s' nu-)i mai aduc' aminte de el, )i în+elegându-l s' cread' )i cre-
zând, s' se mântuiasc'.
Mântuitorul Iisus Hristos a zis mai departe:
"Cei din loc pietros, sunt aceia care, auzind Cuvântul, îl primesc cu
bucurie, dar ace)tia nu au r'd'cin'. Ei cred pân' la o vreme, iar în ceasul
ispitei se leap'd'."
Precum s'mân+a care cade pe loc pietros, r'sare îns' se usuc',
fiindc' nu are putin+' s'-)i înt'reasc' r'd'cina, din pricina usc'ciunii )i as-
primei pietrei, tot a)a )i Cuvântul lui Dumnezeu, face s' r'sar' de mai multe
ori, în inima oamenilor împietri+i, l'starul credin+ei, îns' din cauza lenevirii )i
trând'virii lor în împlinirea poruncilor Dumnezeie)ti, Cuvântul lui Dumnezeu
nu prinde r'd'cin' )i nici nu se înt're)te în inima lor.
Pentru aceasta, în vreme de pace )i de lini)te, când nu au nici o ispi-
t', sunt credincio)i. În vreme de încercare )i de ispit' îns', adic' atunci când
se întâmpl' s' se asculte înv'+'turi mincinoase, sau în prigoane, sau în alte
întâmpl'ri primejdioase, atunci se leap'd' de credin+'.
Frate cre)tine, dac' se propov'duie)te Cuvântul lui Dumnezeu )i
mintea ta nu ia aminte, ca s' în+eleag' cele ce se gr'iesc, sau când se pro-
pov'duie)te Cuvântul lui Dumnezeu )i tu dormitezi )i leneve)ti, atunci tu e)ti
drum, din care diavolul r'pe)te Cuvântul Dumnezeiesc )i-L risipe)te, ca s'
nu intre în mintea ta, unde s' rodeasc' întoarcerea ta la Dumnezeu.
Dac' ai venit s' ascul+i Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu cu scopul în-
drept'rii moravurilor tale rele, ci ca s' iscode)ti )tiin+a )i me)te)ugul celui
care propov'duie)te sau pe ascult'tori, atunci, chiar dac' vei lua aminte sau
vei în+elege cele ce se propov'duiesc, tu e)ti piatr'.
De aceea r'sare )i-n inima ta, l'starul tân'r al Cuvântului Dumneze-
33
iesc, adic' pu+in' credin+' )i umilin+', dar fiindc' inima ta nu are aplecare
spre ascultarea Cuvântului Evangheliei, se usuc' )i se risipe)te îndat' umi-
lin+a )i credin+a ta )i r'mâne neroditoare în sufletul t'u.
S'mân+a, spune Mântuitorul, "cea c'zut' între spini, ace)tia sunt cei
care aud Cuvântul lui Dumnezeu, dar umblând dup', povara grijilor, a bog'-
+iei )i a pl'cerilor vie+ii, se în'bu)' )i nu rode)te des'vâr)it."
Deci, s'mân+a care a c'zut între spini, este Cuvântul lui Dumnezeu,
pe care îl aud cei cuprin)i de multe griji, cei iubitori de bog'+ie )i iubitori de
pl'cerile acestei vie+i.
PUTEREA $I LUCRAREA CUVÂNTULUI DUMNEZEIESC, este
omorât' de grijile lume)ti, de am'girea bog'+iei, de dulce+ile trupului, dup'
cum m'r'cinii în'bu)' )i omoar' l'starul semin+ei.
"... Grija acestei lumi )i în)el'ciunea avu+iei, în'bu)' Cuvântul )i-L
fac neroditor." (Matei 13, 22)
$tiut este faptul c', nu orice grij' vat'm' sufletul omului, ci numai
grija de)'rt'ciunilor lume)ti. Nu bog'+ia, ci în)el'ciunea bog'+iei, nu dulcea+a
cea duhovniceasc' )i sfânt', care este fiica bun' )i credincioas' a faptelor
bune, ci dulcea+a trupeasc' )i în)el'ciunea, care este mama p'catului.
Dac' auzi Cuvântul lui Dumnezeu )i ai dorin+' )i voin+' de îndrepta-
re, iei aminte )i în+elegi cele ce se propov'duiesc, dar ie)ind afar' din BISE-
RIC , în loc s' te gânde)ti la cele ce ai auzit, î+i afunzi îndat' mintea ta în
de)'rt'ciunile lumii )i te înneci în pl'cerile trupului, atunci e)ti p'mânt m'r'-
cinos )i spinos. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu, face s' r'sar' atunci în
tine ml'di+ele sale cele firave, adic' umile)te inima ta, aduce lacrimi în ochii
t'i )i gând de îndreptare în sufletul t'u. Dar spinii grijilor tale de)arte )i ai
pl'cerilor tale trupe)ti, înneac' )i )terg )i umilin+a )i lacrimile )i gândul poc'-
in+ei )i al întoarcerilor tale. $i astfel Cuvântul lui Dumnezeu se face neroditor
în tine.
De aceea Mântuitorul Iisus Hristos )i-a terminat tâlcuirea acestei
pilde astfel:
"Iar cea de pe p'mânt bun, ace)tia sunt cei ce au inima bun' )i cu-
rat', )i ascultând Cuvântul lui Dumnezeu, îl p'streaz', amintindu-)i întot-
deauna de el )i în orice ispit' s-ar g'si vreodat', ei nu-)i pierd cump'tul, ci
cu r'bdare, dau roadele faptelor bune cre)tine)ti.
Dac' auzi Cuvântul lui Dumnezeu )i gândul t'u este drept, )i luarea
aminte )i evlavia mult', )i în+elegându-l, te gânde)ti la el deseori )i socote)ti
totdeauna în+elesurile Cuvântului Dumnezeiesc, ca s' le aduci la îndeplinire
în via+a de toate zilele,atunci Cuvântul lui Dumnezeu, +i se face folositor )i
dezr'd'cinezi din inima ta, l'starul p'catelor )i aduci rod însutit de fapte
bune.
Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, dup' ce a spus aceast'
pild' a strigat: "Cine are urechi de auzit, s' aud'!"
34
 To+i avem urechi trupe)ti, dar nu to+i avem în acela)i timp )i urechi
suflete)ti. Prin urechile trupe)ti, auzim a)a cum aud )i dobitoacele cele necu-
vânt'toare, dar prin urechile suflete)ti în+elegem ca ni)te f'pturi ra+ionale )i
gânditoare, cugetând la cele ce ni se vorbesc.
Iar Domnul )i Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ne vorbe)te aici nou',
despre urechile cele suflete)ti, prin care auzim Cuvântul lui Dumnezeu )i
în+elegem VOIA SA CEA SFÂNT $I O ÎMPLINIM $I NE MÂNTUIM.
S' ne rug'm BUNULUI DUMNEZEU, s' ne învredniceasc' pe to+i,
de darul celor mai cura+i ochi suflete)ti )i al celor mai bune urechi duhovni-
ce)ti, ca s' putem în+elege totdeauna CUVÂNTUL S U, DIN SFÂNTA
EVANGHELIE )i s'-L putem p'stra în inimile noastre toat' via+a, ca pe o s'-
mân+' minunat' de îmbel)ugate fapte bune )i binepl'cute lui Dumnezeu.
Domnul Iisus Hristos, ne-a ar'tat trei pricini ale nerodirii CUVÂNTU-
LUI LUI DUMNEZEU: Neluarea aminte, lenevirea )i am'girea acestei vie+i.
(Lc. 14, 18)
Iar pentru rodirea CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU o singur' pricin':
BUN TATEA $I INIMA CURAT .
Deci fra+i cre)tini, când merge+i la DUMNEZEIASCA BISERIC )i
asculta+i CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, sau când îl citi+i în c'r+i, s' nu fi+i
niciodat' drum, nici piatr', nici m'r'cini, ci face+i inima voastr' p'mânt bun
)i curat, )tiind c' Dumnezeu, care a f'cut pe om liber, fiind milostiv, voie)te
ca to+i oamenii s' se mântuiasc'. Dar fiind )i drept, pe nimeni nu sile)te, ci
numai cheam' )i îndeamn'.
Mijlocul prin care cheam' )i îndeamn', este propov'duirea înv'+'tu-
rii prin CUVÎNTUL DUMNEZEIESC, pe care Dumnezeu l-a folosit dintru înce-
put spre mântuirea oamenilor.
Chemând )i îndemnând pe cei din Legea Veche, pe cei de dup'
Lege, pe cei din vremea venirii lui Trupe)ti, ca )i pe cei de dup' ar'tarea lui
în Trup, El singur a adus la cuno)tin+a oamenilor CUVÂNTUL S U prin proo-
roci, apostoli )i Sfin+i P'rin+i, prin care a proorocit )i a vestit dinainte ÎNTRU-
PAREA FIULUI S U, CEL UNUL N SCUT, a înv'+at DOGMELE CREDIN-
#EI a dat SFINTELE TAINE CELE MÂNTUITOARE, a ar'tat LEGILE DUM-
NEZEIE$TI )i a dat PREDANIILE CELE SFINTE. CUVÂNTUL DUMNEZE-
IESC arat' CALEA MÂNTUIRII )i CALEA PIERZ RII, F G DUIND ÎMP -
R #IA CEA CEREASC )i CHINUL CEL VE$NIC.
De acela)i CUVÂNT DUMNEZEIESC, se folose)te Dumnezeu pân'
acum, gr'indu-ne nou' prin Arhierei, prin Duhovnici )i prin c'r+i.
De aceea, pân' în vremurile noastre, CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU,
are PUTERE de a întoarce pe cei r't'ci+i, de a îndrepta pe cei p'c'to)i )i de
a înt'ri pe cei cu VIA#A SFÂNT .
Prin CUVÂNTUL DUMNEZEIESC, Harul lui Dumnezeu lucreaz' mila
sa, peste noi.
35
 Deci dac' nu ne vom supune CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU )i nu
vom dobândi nici un folos de la El, atunci nu putem avea nici o n'dejde de
mântuire.
Este de trebuin+' deci, de râvna )i de sârguin+' pentru ascultarea
ÎNV # TURILOR DUMNEZEIE$TI, de luare aminte )i de evlavie în ascul-
tarea lor, de aducere aminte, dup' ce am ascultat cuvintele Dumnezeie)ti de
ÎNV # TURA )i de împlinirea lor în via+a noastr' de toate zilele.
Numai astfel se face inima noastr' p'mânt bun )i curat, numai în
acest chip rodesc ÎNV # TURILE DUMNEZEIE$TI în noi )i roadele faptelor
bune )i purt'toare de mântuire în Hristos Iisus Domnul nostru.

2.3. DESPRE ÎNDOIALA ÎN CREDIN#$

Dup' opt zile de la Învierea sa din mor+i,Mântuitorul Iisus Hristos, s-a

ar'tat din nou ucenicilor s'i, )i trecând prin u)ile încuiate a spus Sfântului
Apostol Toma:
"- Adu degetul t'u încoace )i vezi mâinile Mele )i adu mâna ta )i o
pune în coasta Mea )i nu fi necredincios ci credincios. (Ioan 20, 26-27)
Sfântul Apostol Toma, pip'ind )i v'zând r'nile Domnului, cuprins de
fric' )i de uimire, a strigat cu smerenie )i cu credin+':
"- Domnul meu )i Dumnezeul Meu !" (Ioan 20, 28).
Domnul Iisus Hristos, l-a mustrat pentru pu+ina lui credin+' zicând: "-
Pentru c' M-ai v'zut,Tomo, ai crezut! Ferici+i cei ce n-au v'zut )i au crezut!"
(Ioan 20, 28-29)
Sfântul Apostol Toma a fost atunci un Apostol îndoielnic.
El a crezut, numai dup' ce a v'zut )i a cercetat adev'rul, pip'ind
ranele lui Hristos. De aceea, l-a mustrat Domnul nostru Iisus Hristos, c'ci
credin+a vine prin auz (Ioan 1, 7; 17, 20) iar nu prin pip'ire sau prin vedere.
Credin+a vine din interior, din inim', iar nu din afar'.
Credin+a vine prin Cuvântul Dumnezeiesc (Rom. 10, 17).
Dar dac' Sfântul Apostol Toma s-a îndoit de Învierea Domnului, du-
p' ce )i-a pus mâna în coasta Lui, s-a c'it de necredin+a sa, a c'zut în ge-
nunchi )i a m'rturisit cu lacrimi de credin+', p'catul s'u prin cuvintele:
"Domnul Meu )i Dumnezeul Meu!"
Oare câ+i din cre)tinii de ast'zi,nu cad în p'catul îndoielii )i al necre-
din+ei în Dumnezeu?
Îns', oare câ+i se întorc la credin+', cu c'in+' )i smerenie ca Sfântul
Apostol Toma?
Din cauza fricii de moarte )i Sfântul Apostol Petru, s-a lep'dat de
Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele:
"- Nu cunosc pe omul acesta!" (Matei 26, 74)
Dar, la miezul nop+ii, dup' cântatul coco)ului, Sfântul Apostol Petru:
36
"A ie)it afar' )i a plâns cu amar". Toat' via+a s-a c'it Sfântul Apostol Petru
pentru c'derea )i necredin+a sa.
Oare câ+i cre)tini nu se îndoiesc de existen+a lui Dumnezeu? Câ+i nu
înjur' )i nu-L hulesc? Câ+i nu caut' dovezi )i zic: "- Nu cred pân' nu v'd."
Câ+i cre)tini nu caut' s' pip'ie r'nile )i coasta Domnului, cerând dovezi ale
existen+ei lui Dumnezeu. Câ+i cre)tini nu zic: "- Aici este raiul )i iadul! Aici pe
p'mânt este totul!
$i nici atunci când sunt bolnavi )i pe patul de moarte nu zic: "- Tu
e)ti Dumnezeul Meu )i Domnul Meu! Iart'-mi necredin+a mea. Iart'-mi
p'catele mele.
Nici m'car la b'trâne+e, nu se întorc la Dumnezeu, ca s' plâng' cu
amar via+a lor din tinere+e, cheltuit' în desfrâu, în greut'+i )i în necredin+'.
Pu+ini sunt cei ce se poc'iesc de p'catele lor la b'trâne+e. Cei mai mul+i, mor
a)a cum au tr'it, în necredin+' )i în nepoc'in+', spre a lor osând' ve)nic'.
Cu adev'rat mare este credin+a în Dumnezeu înso+it' de fapte bune. De
aceea a zis Mântuitorul Iisus Hristos:
"Ferici+i cei ce n-au v'zut )i au crezut." (Ioan 20, 29)
Noi nu am v'zut, nici ca Sfin+ii Apostoli pe Domnul nostru Iisus
Hristos )i, nici ca Sf. Apostol Toma, n-am pip'it coasta Lui. Am auzit numai
înv'+'tura Evangheliei, iar Cuvântul Dumnezeisc ne-a luminat mintea )i ini-
ma noastr' )i am crezut, c' acesta este Mântuitorul nostru, Domnul Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Domnul Iisus Hristos ferice)te, pe cei ce nu l-au v'zut )i au crezut.
Noi, cu adev'rat vom fi ferici+i, dac' credin+a noastr', va fi o credin+' roditoa-
re numai de fapte bune, s'vâr)ite prin dragoste cre)tin'. O credin+' care se
des'vâr)e)te )i se arat' prin faptele noastre cele bune.
Din mila lui Dumnezeu, avem cea mai des'vâr)it' credin+', credin+a
dreptsl'vitoare, credin+a ortodox'. S' unim cu credin+a noastr' )i faptele
noastre cele bune )i pl'cute lui Dumnezeu, c'ci numai a)a vom fi în rându-
rile drep+ilor )i a ferici+ilor.

2.4. DESPRE CREDIN#$ PU#IN$

ÎMPU#INAREA CREDIN#EI, r'ce)te dorin+a de fapte bune )i doboa-

r' pe om lesne, în pr'pastia p'catelor.
Cel pu+in credincios,se deosebe)te de cel credincios )i de cel necre-
dincios, dup' cum se deosebe)te apa c'ldu+' de cea fierbinte )i de cea
rece.
- Apa c'ldu+', are pu+in' c'ldur' - cel pu+in credincios are CREDIN-
# , ÎNS PU#IN ;
- Apa fierbinte, are mult' c'ldur' - cel credincios are CREDIN#
MULT ;
37
 - Apa rece, nu are de loc c'ldur' - cel necredincios nu are de loc
CREDIN# ;
a) Cel pu+in credincios, are pu+in' râvn' spre împlinirea Poruncilor
Dumnezeie)ti;
b) Cel foarte credincios, are mult' râvn' spre virtu+ile cre)tine;
c) Cel necredincios, nu are de loc râvn' spre virtu+ile cre)tine.
Toat' râvna lui, este spre p'cate. Necredinciosul, pentru c' nu cre-
de în Dumnezeu, calc' f'r' fric' poruncile Dumnezeie)ti.
Cel credincios, fiindc' are mult' râvn' )i crede cu t'rie, greu va c'l-
ca PORUNCILE DUMNEZEIE$TI )i nu se leneve)te la s'vâr)irea virtu+ilor
cre)tine.
Cel pu+in credincios, fiindc' se îndoie)te de CUVINTELE DUMNE-
ZEIE$TI )i are pu+in' râvn', calc' cu u)urin+' PORUNCILE DUMNEZE-
IE$TI, )i se dezbrac' la prima încercare, de îmbr'c'mintea cea cereasc' a
faptelor bune.
CREDIN#A ORTODOX , propov'duie)te c' DUMNEZEU, fiind ne-
m'rginit, este totdeauna )i pretutindeni de fa+' )i pe toate le împline)te, dup'
cum ne încredin+eaz' psalmistul zicând: " De m' voi sui la Cer, tu acolo e)ti,
de m' voi pogorâ în Iad )i acolo e)ti! De voi zbura pe aripile zorilor )i m' voi
muta la marginile m'rii, )i acolo m' va povâ+ui mâna ta (Psalmi 88, 79).
În nici un loc, în nici o vreme, nu lipse)te Dumnezeu din fa+a noastr'.
Cel credincios, care f'r' îndoial' crede acestea, vede cu OCHII
CREDIN#EI, pe St'pânul Cerului, stând totdeauna înaintea lui. De aceea,
este cu neputin+' s' îndr'zneasc' înaintea fe+ei lui Dumnezeu s' fac'
p'cate.
Sfântul Prooroc David spune: "V'zut-am pe Domnul înaintea mea
pururea, c' de-a dreapta mea este, ca s' nu m' clatin" (Psalm 15, 8).
Cel pu+in credincios, fiindc' nu vede cu ochii trupe)ti pe Dumnezeu
stând înaintea lui, iar ochii sufletului sunt m'rgini+i )i închi)i din cauza pu+inei
lui credin+e )i a p'catelor, u)or se clatin' de viforul ispitelor )i lesne îl
înneac' valurile p'catelor.
Oare, Iuda Iscarioteanul nu credea c', Iisus Hristos este Fiul lui
Dumnezeu? Credea, pentru c' dac' nu ar fi crezut, nu ar fi mers dup' Iisus,
)i nici nu s-ar fi f'cut ucenic al lui Iisus. Credea, îns' foarte pu+in. Vedea dar
se îndoia.
Pentru aceasta, pu+ina lui credin+', a fost stins' de patima cea puter-
nic' a iubirii de bani )i astfel s-a f'cut vânz'tor )i tr'd'tor, în loc de ucenic
devotat.
Dumnezeu porunce)te zicând: "Celor ce cer de la voi, da+i-le milos-
tenie, hr'ni+i pe cel fl'mând, da+i s' bea celui însetat, îmbr'ca+i pe cel gol,
primi+i în cas' pe cel str'in, cerceta+i pe cel bolnav, îngriji+i pe cel din închi-
soare, orice bine face+i s'racului, Mie îmi face+i: "Adev'r gr'iesc vou', întru-
38
cât a+i f'cut unuia dintre ace)ti fra+i prea mici, Mie mi-a+i f'cut (Matei 25, 40).
Dumnezeu f'g'duie)te celor milostivi r'spl'tiri însutite în lumea aceasta )i
ÎMP R #IA VE$NIC în via+a ce va s' vin' zicând: "Însutit va primi )i via+a
cea ve)nic' va mo)teni." (Matei 19, 29)
Credem aceasta? Da, întradev'r CREDEM )i m'rturisim. Foarte
bine! Dar dup' aceasta, vine înaintea noastr' cel fl'mând, cel însetat, cel
gol, cel str'in, cel bolnav, iar noi nu numai c' ne întoarcem fa+a noastr' de la
dân)ii, ci uneori îi )i cert'm )i îi mustr'm. Acestea sunt faptele credin+ei
noastre? Aceasta este credin+a noastr'? Aceasta nu este credin+', ci credin-
+' slab', fiindc' faptele )i nu cuvintele sunt doveditoare ale credin+ei noastre.
Dup' cum ne spune Sfântul Apostol Iacob: "Arat'-mi credin+a ta din faptele
tale )i eu î+i voi ar'ta din faptele mele credin+a mea. C'ci credin+a f'r' fapte
este moart'. (Iacob 2, 18 )i 20)
Dar la aceasta r'spund unii r't'ci+i de la adev'r, zicând:
"Cel ce va crede )i se va boteza se va mântui. (Marcu 16, 16). Noi
am crezut )i ne-am botezat, deci noi suntem mântui+i."
Dar atunci, pentru ce însu)i Domnul Iisus Hristos a mustrat pe
Sfântul Apostol Petru zicându-i: "Pu+in credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
(Matei 14, 31)
L-a mustrat pe el, ca s' ne înve+e )i pe noi, c' alta este credin+a )i
alta este credin+a pu+in'. CREDIN#A, a numit Domnul, CREDIN#A CEA DE-
S VÂR$IT , CEA PUTERNIC . O astfel de CREDIN# nu este niciodat'
desp'r+it' de faptele bune. De aceea Sfântul Apostol Iacob ne spune:
"Arat'-mi credin+a ta, din faptele tale )i eu î+i voi ar'ta din faptele
mele credin+a mea. (Iacob 2, 19)
Dumnezeu ne porunce)te zicând: "Iubi+i pe vr'jma)ii vo)tri!
Binecuvânta+i pe cei ce v' blesteam' pe voi, face+i bine celor ce v' ur'sc pe
voi, )i v' ruga+i pentru cei ce v' sup'r' pe voi. (Matei 5, 44) Celor ce iubesc
pe vr'jma)ii lor )i le fac bine, li se f'g'duie)te r'spl'tiri mari, de la Dumne-
zeu când zice: $i r'splata voastr' va fi mult' )i ve+i fi fiii celui Prea Înalt.
Cei mai mul+i dintre noi, facem îns' cele contrare: Noi ne supunem
sfaturilor lumii, mai mult decât PORUNCILOR DUMNEZEIE$TI. Credem în
promisiunile lumii, mai mult decât în f'g'duin+ele lui Dumnezeu, de aceea
urâm pe vr'jma)ii no)trii pân' la moarte; pentru ca s'-i biruim, uneltim oc'ri,
vicle)uguri, clevetiri, prigoane, ucideri, r'ut'+i mari )i p'cate înfrico)ate.
Fapte ale CREDIN#EI sunt acestea? Nu! Acestea sunt faptele necredin+ei.
CREDIN#A PU#IN , este CREDIN#A NEDES VÂR$IT , RECE,
ESTE CREDIN#A MOART )i de multe ori str'in' )i cu totul goal' de fapte-
le bune. Din aceast' cauz' )i Sfântul Apostol Iacob zice: "CREDIN#A F R
FAPTE, ESTE MOART ". (Iacob 2, 20)
Noi ne mir'm )i suntem nedumeri+i, c' nu mai vedem ast'zi mul+i-
mea minunilor pe care le-a f'g'duit Mântuitorul Iisus Hristos celor ce cred,
39
spunând:
"Celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: În numele Meu vor
scoate demonii, în limbi vor gr'i, )erpi vor lua în mân' )i chiar dac' vor bea
ceva de moarte, nu îi va v't'ma. Pe cei bolnavi î)i vor pune mâinile )i se vor
îns'n'to)i." (Marcu 16, 17-18)
Iat' îns', c' se l'mure)te mirarea )i nedumerirea noastr', pentru c'
Domnul Iisus Hristos, a spus c' aceste semne vor urma numai: "Celor ce
cred", iar nu celor pu+in credincio)i.
Când erau mul+i oameni tari în credin+', în vremea Sfin+ilor Apostoli,
)i în veacurile urm'toare, atunci se f'ceau în fiecare zi nenum'rate minuni.
Ast'zi îns', foarte pu+ini sunt cei tari în credin+'. Mai to+i suntem
pu+in credincio)i.
Dac' )i-n ziua de ast'zi, ar avea cineva CREDIN# TARE, numai
cât un gr'unte de mu)tar, va zice muntelui acestuia: "Mut'-te de aici dincolo,
)i el se va muta" (Matei 17, 20).
Deci, dac' a încetat mul+imea minunilor, acest lucru s-a întâmplat
fiindc' s-a r'cit focul credin+ei.
Când Sfin+ii Apostoli au întrebat pe Domnul Iisus, pentru ce ei nu au
putut s' scoat' pe demon?
Mântuitorul le-a r'spuns: "Pentru necredin+a voastr'", adic' pentru
pu+ina voastr' credin+', c'ci Sfin+ii Apostoli nu erau necredincio)i, ci înc' nu
ajunseser' s' fie des'vâr)i+i în credin+'.
Vede+i dar, c' pu+ina credin+' este pricina tuturor r'ut'+ilor, iar CRE-
DIN#A DES VÂR$IT este izvorul tuturor faptelor bune.
Dar poate omul s' se înt'reasc' în credin+'? Poate, de va voi! Cre-
din+a na)te fapta cea bun', iar fapta cea bun' înt're)te credin+a.
Deci cre)tine ortodox, fii blând, smerit, iubitor de dreptate, milostiv,
curat cu inima, îndelung r'bd'tor, în+elept, blând ca porumbelul, îndur'tor ca
Dumnezeu Tat'l, mergi la fiecare Sfânt' Liturghie, +ine toate posturile cre)-
tine ortodoxe, spovede)te-te )i cu mila lui Dumnezeu )i a Maicii Domnului s'
te Împ'rt')e)ti.
Acestea aprind în inima omului FOCUL CREDIN#EI, pe care a
venit Domnul Iisus Hristos s'-L arunce în inimile celor ce cred Într-însul
(Lc. 12, 49).
Doamne Iisuse Hristoase, Unule N'scut, Cuvântul lui Dumnezeu, Tu
e)ti d't'torul credin+ei )i pov'+uitorul faptelor celor bune cre)tine)ti. Noi
credem )i m'rturisim, c' tu e)ti Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care ai venit în
lume s' mântuie)ti pe cei p'c'to)i, dintre care cei dintâi suntem noi. Îns'
CREDIN#A NOASTR este pu+in' )i rece, nu este atât de fierbinte pe cât
avem trebuin+' pentru mântuirea noastr'. Deci c'tre Tine, întrutot Îndurate,
ne plec'm genunchii no)tri )i cu încredere, ca )i Sfântul Apostol Petru stri-
g'm din adâncul sufletelor noastre, cu toat' n'dejdea întru ajutorul t'u:
40
 "- Doamne, mântuie)te-ne!"
- Doamne, spore)te-ne credin+a! (Luca 17, 5)
Noi oamenii, fiind p'c'to)i )i pu+in credincio)i, pentru a noastr' pu+i-
n' credin+', nu putem face minuni cu cei bolnavi, orbi )i epileptici.
Dar din cele ce avem, putem s'-i ajut'm cu cele necesare, aducân-
du-ne aminte c', cei s'raci )i bolnavi, sunt f'pturi ale lui Dumnezeu (Iov 34,
19; Prov. 32, 2) )i c' Dumnezeu ne porunce)te s'-i ajut'm (Lev. 25, 35;
Deut 15, 7-11)
S' lua+i aminte c', nu orice credin+' este bun', ci numai CREDIN#A
CEA ADEV RAT - CREDIN#A ORTODOX , unit' cu faptele cele bune.
Numai rug'ciunile )i posturile rânduite de DUMNEZEIASCA BISE-
RIC ORTODOX sunt bune. Iar rug'ciunile )i posturile care se +in de
p'gâni, eretici )i sectari, sunt urâciune înaintea lui Dumnezeu, pentru c' nu
se fac, dup' ÎNV # TURA CREDIN#EI APOSTOLICE.
Sfântul Apostol Pavel ne spune: "Cel ce nu se lupt' dup' lege
(LEGEA CRE$TIN ORTODOX ), nu se încununeaz'. (II Timotei 2, 4-5)
Numai cel ce sluje)te lui Dumnezeu în adev'r )i lucreaz' faptele
cele bune, conforme cu CREDIN#A ORTODOX )i spre Slava lui
Dumnezeu, poate s' dobândeasc' mântuirea sufletului s'u (1 Corinteni 10,
31; Filip 1, 9-11).
Altfel, toate posturile )i rug'ciunile noastre, devin urâciune înaintea
lui Dumnezeu (Isaia 1, 11-15).
Sfântul Efrem $irul ne spune : "Când mintea omului va p'r'si
DREAPTA - CREDIN# , toate faptele sale cele bune, nu mai sunt de folos."
Iar Sfântul Ioan Damaschinul zice: "Binele nu este bine, când nu se
face bine. (Filocalia IV, pag. 194)
Ne înt'rim în CREDIN# prin participarea regulat' la Sfânta Litur-
ghie în Duminici )i în s'rb'tori, prin Spovedanie, prin Sfânta Împ'rt')anie în
cele patru Sfinte Posturi, prin participarea la Hramurile Mân'stirilor, prin con-
vorbire cu p'rin+ii duhovnice)ti )i binecuvântarea acestora.
Dar s' )tim )i acest lucru: C' mai mare decât ÎNVIEREA MOR#I-
LOR este întoarcerea unui p'c'tos la poc'in+'.
"S' se )tie c', cel ce a întors un p'c'tos de la r't'cirea c'ii lui î)i va
mântui sufletul din moarte )i va acoperi mul+ime de p'cate (Iacob 5, 17-19).
Pentru c' întru ÎNVIERE, înviaz' trupul, care iar')i va muri, iar întru
poc'in+' INVIAZ sufletul care vie+uie)te în veci.
Acest lucru îl afl'm din Sfânta Evanghelie:
C' iat', a ÎNVIAT Dumnezeu pe Laz'r trupe)te, iar Evanghelia nu
mai spune ce a f'cut trupul ÎNVIAT a lui Laz'r.
Îns', a ÎNVIAT Dumnezeu sufletul Sfântului Apostol Pavel )i câte
minuni, câte suflete au ÎNVIAT prin înv'+'turile sale.
Necredincio)ii se leap'd' de credin+' )i caut' s' vad' pe Dumne-
41
zeu cu ochii trupe)ti;
Îndoielnicii vor s' pip'ie ranele Domului;
Cei slabi în credin+' caut' minuni;
Sectarii p'r'sesc DUMNEZEIASCA BISERIC ORTODOX , r'st'l-
m'cesc Dogmele Credin+ei )i vestesc alte înv'+'turi;
Cei robi+i de patimi, amân' poc'in+a;
Iar "FIII ÎNVIERII $I FII LUI DUMNEZEU DUP HAR", r'mân credin-
cio)i pân' la sfâr)it, )tiind c': "Cel ce va r'bda pân' la sfâr)it, acela se va
mântui." (Matei 14, 13)
S' ne înt'rim mai mult în credin+'.
Putem s' ne atingem de Dumnezeu,cu mintea, cu voin+a )i cu trupul.
Cu inima ne putem atinge de Domnul prin CREDIN# , evlavie )i
rug'ciune curat' )i Duhovniceasc';
Cu mintea, ne putem atinge de Domnul, prin citirea )i în+elegerea
Sfintei Scripturi )i a celorlalte c'r+i ziditoare de suflet.
Cu voin+a ne putem atinge de Domnul, prin s'vâr)irea faptelor bune,
în Dragoste Cre)tin' )i cu smerenie.
Iar cu sufletul )i cu trupul, ne hr'nim )i ne UNIM MISTIC cu Domnul
Iisus Hristos, prin Sfânta Împ'rt')anie, care este cea mai înalt' cale de unire
a noastr' cu Domnul Iisus Hristos, )i f'r' de care nu ne putem mântui.
S' avem CREDIN# SINCER , curat', neiscoditoare, izvorât' din
DRAGOSTE CRE$TIN , din smerenie )i din rug'ciune, iar nu din mult' cu-
no)tin+', care arunc' adeseori pe om în p'catul mândriei.
CREDIN#A noastr', s' nu fie îndoielnic', )ov'itoare, f'+arnic', cum
sunt mul+i cre)tini, care cred numai cu gura )i la BISERIC merg numai la
Sfintele Pa)ti sau când au vreo înmormântare în familie, iar acas' se închin'
din când în când )i zic un Tat'l nostru.
CREDIN# PU#IN ADUCE ROADE PU#INE.
S' p'str'm cu sfin+enie, CREDIN#A ORTODOX , tare )i curat', s'
ne ferim de necredincio)i, de sectari )i de îndoielnici, ca s' nu c'dem în
cursele lor. S' p'str'm cu grij' frumuse+ea CULTULUI ORTODOX )i toat'
tradi+ia DUMNEZEIE$TII BISERICI ORTODOXE.

2.5. DATORII ALE CRE TINILOR ORTODOXI

"Oricine este n'scut din Dumnezeu, biruie)te lumea. $i aceasta este

biruin+a care a biruit lumea: CREDIN#A NOASTR . (1 Ioan 5, 4)
1) Prima datorie a cre)tinilor ortodoxi, este aceea de a cunoa)te cât
mai bine SFÂNTA SCRIPTUR , SFÂNTA TRADI#IE, ÎNV # TURA DE
CREDIN# ORTODOX , VIE#ILE SFIN#ILOR ORTODOXI, )i principalele
scrieri ale SFIN#ILOR P RIN#I;
2) A doua datorie, este s' tr'iasc' cu mare Credin+' în Dumnezeu )i
42
s' duc' cu râvn' )i evlavie via+a religioas' de familie, în des'vâr)it'
moralitate;
Sectarii fac teorie, ne atac' cu texte din Sfânt' Scriptur'. Noi, s' le
r'spundem în special cu fapte, cu via+a moral', smerit', curat' )i sfânt', în-
t'ri+i fiind în sufletul nostru de Harul Sfântului Duh.
În fa+a cre)tinilor cu via+a sfânt' )i smerit', diavolii se ru)ineaz'
)i fug;
3) A treia mare datorie a cre)tinilor ortodoxi, este s' creasc' copiii
cu frica de Dumnezeu. C'ci dac' nu-i educ'm cre)tine)te )i îi smintim cu
p'catele noastre, îi pierdem suflete)te )i foarte u)or îi vor prinde sectarii )i
patimile (Be+ia, desfrâul )i necredin+a).
4) A patra mare datorie a cre)tinilor, este s' fie oameni de rug'ciu-
ne, s' nu lipseasc' în s'rb'tori de la Sfânta Liturghie )i de la predic'. Rug'-
ciunea cu post )i cu lacrimi, este hrana duhovniceasc' a sufletlui nostru, f'r'
de care sufletul este mort.
5) S' tr'im în pace )i dragoste cre)tineasc' cu to+i oamenii )i s'
facem milostenie dup' putere, c'ci milostenia acoper' mul+ime de p'cate.
6) O alt' datorie a cre)tinilor ortodoxi, este ca fiecare cre)tin s' aib'
un duhovnic bun )i în+elept, la care s'-)i m'rturiseasc' p'catele, cel pu+in în
cele patru posturi, s'-i cear' sfaturi pentru toate )i s'-l asculte ca pe însu)i
Mântuitorul Iisus Hristos.
Cre)tinii ortodoxi, nu trebuie s' mearg' la adun'rile sectarilor, nici
s'-i primeasc' în casele lor, nici s' discute cu ei, ca s' nu cad' în cursele
lor.
Sfântul Igna+iu, hirotonit episcop de Sfântul Apostol Petru ne înva+':
"Folosi+i numai hrana cre)tin' ortodox'! Dep'rta+i-v' de buruiana str'in',
care este erezia (sectele, yoghinii, etc).
C'ci ereticii, pentru a fi vrednici de crezare, amestec' Înv'+'tura
Domnului Iisus Hristos, cu propriile lor gânduri, întocmai ca cei care dau b'u-
turi otr'vitoare, amestecate cu miere )i vin. Cel care nu cunoa)te, ia cu pl'-
cere b'utura otr'vitoare )i moare din pricina acelei dulce+i rele."
Cine va face acestea, nu va fi am'git niciodat' de diavoli, nici de pa-
timi )i nici de oamenii p'c'to)i )i eretici.

2.6. CE TREBUIE S$ FAC$ CRE TINUL

PENTRU MÂNTUIREA SA

ZILNIC: S' se roage, )i s' împlineasc' canonul de rug'ciune: Rug'-

ciunea de diminea+', Cinstitul Paraclist sau Acoper'mântul Maicii Domnului,
Rug'ciunea de sear', Canonul Sfântului Înger P'zitor, Canonul Domnului
nostru Iisus Hristos, )i Canonul c'tre to+i Sfin+ii, închin'ciuni )i metanii, dup'
canonul dat de duhovnic.
43
 Zilele de post: LUNI, MIERCURI )i VINERI;
S' posteasc' în: POSTUL PA$TELUI, POSTUL CR CIUNULUI,
POSTUL SFIN#ILOR APOSTOLI $I POSTUL SFINTEI MARII )i s' se
spovedeasc', s' se ÎMP RT $EASC ÎN TIMPUL CELOR PATRU POS-
TURI SAU, ÎN CAZ DE PRIMEJDIE $I BOAL .
Dac' este oprit de la Sfânta Împ'rt')anie, s' ia Aghiazm' Mare.
De la Boboteaz' pân' la 14 ianuarie, în fiecare zi, înainte de mas',
s' ia Aghiazm' Mare (În acest caz f'r' s' se spovedeasc').
În fiecare zi,înainte de mas', s' ia Sfânta Anafur' )i Aghiazma Mic',
dac' a tr'it în cur'+enie trupeasc'.
S' participe la Sfânta Liturghie, Duminica )i în s'rb'tori )i s' dea la
Sfântul Altar pomelnice pentru cei vii )i pentru cei muta+i la via+a cea ve)nic'.
S' mearg' la Sfintele Mân'stiri )i s' pl'teasc' pomelnice pentru a fi
pomeni+i zilnic la Sfânta Liturghie, astfel încât Dumnezeu )i Maica Domnului
s'-i ajute în via+a de zi cu zi.
Cei mai râvnitori )i cu Dragoste fa+' de Dumnezeu )i de aproapele,
s' se roage la miezul nop+ii (Canonul de rug'ciune, Utrenia, Psaltirea) S'
spun' Rug'ciunea lui Iisus în timpul lucrului.
S' citeasc' din Vie+ile Sfin+ilor, din Sfânta Scriptur' )i din celelalte
c'r+i folositoare de suflet ortodoxe.
S' fac' parastase )i pomeniri pentru cei muta+i la Via+a cea Ve)nic'.

44
 VIA#A CELUI ÎNTRE SFIN#I
A P$RINTELUI NOSTRU SPIRIDON
(se pr'znuie)te la 12 decembrie)

Insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, n'scându-se în

anul 270 din p'rin+i simpli, era )i el smerit cu inima )i bun cu via+a. În copil'-
ria sa a fost p'stor de oi )i, crescând, s-a împ'rt')it nun+ii celei legiuite )i s-a
f'cut tat' de copii. El vie+uia cu cinste )i cu pl'cere de Dumnezeu, urmând
lui David în blânde+e, lui Iacob în simplitatea inimii )i lui Avraam în iubire de
str'ini.
Dar nu dup' mul+i ani, murindu-i so+ia, cu osârdie slujea lui Dumne-
zeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna str'inilor. În lume
atât de mult a pl'cut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de
minuni, c'ci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat )i izgo-
nea duhurile rele din oameni, cu cuvântul.
Pentru aceasta a fost ales episcop al cet'+ii Trimitundei, care era o
cetate vestit' a Ciprului, în împ'r'+ia marelui Constantin )i a lui Constantie,
fiul s'u, unde f'cea minuni preasl'vite.
Oarecând era în ostrovul acela secet' mare )i usc'ciune, iar usc'-
ciunii îi urma foametea )i foametei, moartea; c'ci mul+ime de popor murea
de foame. Pentru acea închidere a cerului, trebuia un Ilie sau un altul aseme-
nea lui, ca s'-l deschid' cu rug'ciunea. Unul ca acela s-a ar'tat Sfântul
Spiridon, care, v'zând nevoia ce venea asupra poporului )i milostivindu-se
p'rinte)te spre cei ce piereau de foame, s-a rugat cu sârguin+' c'tre prea-
bunul Dumnezeu, Care îndat' a umplut cerul cu nori,adunându-i de la margi-
nile p'mântului.
Apoi a fost lucrul cel mai minunat, ca s' nu socoteasc' cineva c'
ploaia s-a f'cut din stihii, în chip firesc, c'ci mult' vreme norii n-au dat ploa-
ie, pân' ce iar')i sfântul a mai f'cut rug'ciune cu fierbin+eal' )i atunci s-a
v'rsat ploaie mare pe p'mânt )i n-a încetat multe zile, pân' când iar')i s-a
rugat sfântul )i s-a f'cut senin.
P'mântul s-a ad'pat cu îndestulare )i )i-a dat roadele sale,c'ci s-au
îmbel)ugat +arinele, au rodit sadurile )i gr'dinile )i a fost dup' foametea
aceea îndestulare mult' prin rug'ciunile pl'cutului lui Dumnezeu, Spiridon.
Peste câ+iva ani, prin voia lui Dumnezeu, pentru p'catele oamenilor, s-a
f'cut foamete în latura aceea )i se bucurau boga+ii vânz'tori de grâu, pentru
aceea scumpete, c'ci aveau grâu strâns de mul+i ani )i, deschizându-)i ham-
barele, au început a-l vinde scump.
Atunci era în cetatea Trimitundei un vânz'tor de grâu, nes'+ios de
iubirea de argint ) plin de l'comie. Acela, câ)tigând cu negu+'toria prin alte
p'r+i mult gr'u )i aducându-l cu corabia în cetate, nu voia s'-l vând' cu acel
pre+, cu care se vindea în cetate, ci l-a pus în hambare, pân' când se va
45
înmul+i foametea în cetate,pentru ca s'-l vând' mai scump )i s' câ)tige ave-
re mai mult'.
Fiind foamete mare )i din zi în zi înmul+indu-se, bogatul acela a înce-
put a vinde grâul s'u foarte scump. Atunci a venit la dânsul un s'rac, cerând
)i rugându-l cu lacrimi s'-l miluiasc' )i s'-i dea pu+in grâu, pentru ca s' nu
moar' de foame cu copiii )i femeia sa. El, fiind cuprins de nemilostire )i de
pofta aurului, n-a vrut s' miluiasc' pe s'rac, ci a zis c'tre dânsul:
- S' mergi ca s' aduci pre+ul )i vei avea ceea ce vei cump'ra.
S'racul, sl'bit de foame, a venit la Sfântul Spiridon cu plângere spu-
nându-i despre s'r'cia lui )i despre nemilostivirea bogatului. Iar sfântul a zis:
- Nu plânge, ci mergi în casa ta, pentru c' a)a gr'ie)te Duhul Sfânt,
c' diminea+a se va umple casa ta de grâu; iar pe bogatul acela îl vei vedea
rugându-se de tine )i dându-+i grâu f'r' plat'.
S'racul, socotind c' i-a zis sfântul aceasta numai pentru mângâie-
rea necazului s'u, v'zându-)i de)art' )i f'r' folos n'dejdea sa, precum I se
p'rea, s-a dus la casa sa suspinând. Cum s-a f'cut noapte, prin porunca lui
Dumnezeu s-a v'rsat ploaie mare pe p'mânt, iar hambarele bogatului nemi-
lostiv )i iubitor de argint au c'zut )i apa a luat tot grâul.
Nemilostivul vânz'tor de grâu, cu ai s'i, a alergat prin toat' cetatea,
strigând )i rugând pe to+i ca s'-i dea ajutor, spre a nu ajunge s'rac. Dar oa-
menii, v'zând grâul risipit pe drumuri, au început a-l strânge )i a-l duce la
casele lor.
Asemenea )i s'racul acela care ceruse ieri, )i-a adunat grâu din
des-tul, pe care, v'zându-l bogatul, a început a-l ruga s' ia cât va voi. A)a a
pedepsit Dumnezeu nemilostivirea bogatului, iar s'r'cia )i foametea s'racu-
lui a mângâiat-o, dup' proorocirea sfântului.
Un plugar oarecare cunoscut sfântului, în acea vreme de foamete, a
mers la acela)i nemilostiv bogat, care înc' mai avea alte hambare pline de
grâu,cerând pentru hran' grâu pe datorie,f'g'duinduind c'-i va da cu dobân-
d' în vremea seceri)ului. Acela, neînv'+ându-se minte cu pierderea grâului
celui dintâi, neschimbându-se din zgârcenia sa )i neîndreptându-se, )i-a
închis inima cu nemilostivire )i înaintea acestui s'rac, încât nu voia s' aud'
de rug'mintea lui, cea cu sârguin+' )i a zis c'tre dânsul:
- Nu vei lua de la mine f'r' aur nici un bob de grâu.
Auzind s'racul acestea, lucr'tor de p'mânt fiind, a mers plângând la
arhiereul lui Hristos, Spiridon, spunându-i necazul s'u. Arhiereul, mângâin-
du-l cu cuvintele sale, i-a dat drumul acas'.
Apoi a doua zi a mers singur la plugarul acela, ducându-i un bulg're
mare de aur. De unde a luat aurul acela mai pe urm' se va vedea. Deci,
punând aurul acela în mâinile plugarului, a zis:
- Du-te, frate, la bogatul vânz'tor de grâu )i d'-i acest bulg're de
aur ca z'log, ca s'-+i dea pe datorie grâul, cât va fi spre trebuin+a ta. $i când
46
va veni seceri)ul )i te vei îndestula cu pâine, atunci, r'scump'rând z'logul
acesta, iar')i îl vei aduce la mine.
Luând s'racul aurul din mâinile arhiereului, s-a dus cu sârguin+' la
acel bogat. Acela, cum a v'zut aurul, s-a bucurat, fiind iubitor de aur )i înda-
t' a dat pe datorie grâu s'racului cât îi trebuia.
Dup' aceasta, trecând vremea foametei, apoi fiind îmbel)ugare )i
sosind seceri)ul, plugarul a dat cu dobând' grâul bogatului )i r'scump'rând
z'logul, l-a dus cu mul+umire Sfântului Spiridon. Sfântul, luând aurul, s-a dus
în gr'dina sa )i l-a luat cu sine )i pe plugar, zicând:
- Vino cu mine, frate, ca s' d'm acesta împreun' Celui ce cu bun'
îndurare ni l-a dat nou' cu împrumut.
Deci, intrând în gr'din' împreun' cu plugarul )i punând aurul lâng'
gard )i-a aruncat ochii în sus, zicând: "Doamne Iisuse Hristoase, Care numai
cu voia Ta, toate le faci )i le prefaci; Cela ce odinioar' în fa+a împ'ratului
Egiptului, toiagul lui Moisi l-ai pref'cut în )arpe, Însu+i )i aurul acesta, precum
atunci l-ai pref'cut într-acest chip, a)a )i acum porunce)te s' se întoarc' la
chipul s'u cel dintâi, pentru ca )i acest om s' cunoasc', cât' purtare de grij'
ai Tu pentru noi )i cu fapta s' se înve+e ceea ce este scris în dumnezeiasca
Scriptur': C' toate oricâte voie)te Dumnezeu, le face.
Astfel, rugându-se el, îndat' aurul acela luând puterea de fiin+', a
început a se mi)ca )i se vedea întorcându-se )i târându-se ca un )arpe. $i
a)a, )arpele care mai înainte se f'cuse aur prin atingerea mâinilor sfântului,
prin minune iar')i s-a pref'cut )arpe, din aur.
Plugarul, v'zând acea minune, tremura de fric' )i c'zând la p'mânt,
se socotea pe sine nevrednic de o facere de bine ca aceea. Deci, )arpele
acela a intrat în vizuina sa, iar plugarul s-a întors la casa sa cu mul+umire,
însp'imântându-se de m'rimea minunilor lui Dumnezeu, care s-au f'cut prin
rug'ciunile sfântului.
Un prieten îmbun't'+it al fericitului, din zavistia unor oameni r'i, a
fost clevetit la judec'torul cet'+ii )i pus în temni+'; apoi a fost osândit chiar la
moarte, f'r' de vin'.
Deci, în)tiin+ându-se Sfântul Spiridon, s-a dus s' izb'veasc' pe prie-
tenul s'u de la moartea cea f'r' de vin'. Atunci era vreme ploioas' )i un râu
care era în cale, rev'rsându-se, nu era cu înlesnire cuiva a-l trece.
F'c'torul de minuni, aducându-)i aminte de Isus al lui Navi cum a
trecut Iordanul cu chivotul legii ca pe uscat, în vremea când era plin de ap' )i
crezând în acela)i Dumnezeu atotputernic, a zis c'tre râu, poruncindu-i ca
unei slugi: "Stai! St'pânul cel de ob)te î+i porunce)te, ca s' trec eu )i s'
scape b'rbatul pentru care m' gr'besc".
Aceasta zicând sfântul, îndat' a stat râul, oprindu-)i repejunile apei
)i a f'cut cale uscat' sfântului )i nu numai lui, ci )i celor ce mergeau cu el,
care au alergat înainte la judec'tor, vestindu-i venirea sfântului )i minunea
47
care s-a f'cut pe cale. Judec'torul, auzind acestea, îndat' l-a eliberat pe cel
osândit )i l-a d'ruit pe el sfântului s'n'tos.
Deci vedea cuviosul, cu ochii mai înainte v'z'tori, gre)elile cele as-
cunse ale oamenilor. C'ci odihnindu-se pe cale la un primitor de str'ini, o
femeie oarecare, ce era robit' de dragostea trupeasc' )i p'c'tuia în tain' cu
un oarecare, a voit s' spele picioarele sfântului. Iar el )tiind faptele ei, a zis
c'tre dânsa:
- Nu te atinge de mine, femeie.
Aceasta a zis, nu urând pe cea p'c'toas' sau lep'dându-se de ea.
C'ci cum ar urâ pe cei p'c'to)i, fiind ucenic al Domnului, Care a mâncat )i a
b'ut împreun' cu vame)ii )i p'c'to)ii? Ci, pentru ca s' o fac' pe ea s'-)i
aduc' aminte de p'catele sale )i s' se ru)ineze de faptele )i de cugetele ei
cele necurate.
Când acea femeie mai vârtos se nevoia, vrând a se atinge de picioa-
rele sfântului ca s' le spele, atunci, fiindu-i jale de pierderea ei, sfântul, cu
blânde+e )i cu iubire de oameni, o mustr', aducându-i aminte de p'catele ei
)i pov'+uind-o c'tre poc'in+'. Iar ea, mirându-se )i sp'imântându-se c' cele
ascunse )i cele near'tate ale ei, nu sunt t'inuite înaintea ochilor celui mai
înainte-v'z'tor al omului lui Dumnezeu, umplându-se de ru)ine )i umilindu-
se cu inima sa, a c'zut la picioarele sfântului )i nu cu ap', ci cu lacrimi le
sp'la pe ele )i faptele sale cele mustrate, cu buzele sale le m'rturisea.
Deci, ea f'cea ceea ce a f'cut odinioar' desfrânata din Evanghelie.
Iar el i-a gr'it ei, cele ce Domnul cu milostivire, a zis odinioar': Îndr'zne)te
fiic', iertate-+i sunt p'catele tale. $i iar')i: Iat' te-ai f'cut s'n'toas', de a-
cum s' nu mai gre)e)ti. Dintr-acel ceas, femeia aceea )i-a îndreptat spre
bine via+a sa )i s-a f'cut )i altora spre folos.
De vreme ce numai din minuni s-a cunoscut via+a sfântului, se cuvi-
ne a )ti )i râvna lui pentru dreapta credin+'; deci cuvântul ce ne st' înainte
va ar'ta.
Împ'r+ind marele Constantin cel întâi între împ'ra+ii cre)tini, în a )a-
sea sut' )i treizeci )i )ase de ani de la împ'r'+ia lui Alexandru, feciorul lui
Filip, iar de la Hristos trei sute dou'zeci )i cinci, s-a adunat în Niceea acel
preasl'vit sobor al Sfin+ilor P'rin+i, ca s' condamne pe Arie, cel f'r' de Dum-
nezeu, care cu rea-credin+' zicea c' Fiul lui Dumnezeu este f'ptur', iar nu
F'c'tor )i s' hot'rasc' c' Fiul este deofiin+' cu Tat'l.
Cei ce ajutau hula lui Arie, erau episcopii cei mai însemna+i: Eusebie
al Nicomidiei, Maris al Calcedonului )i Teognie al Niceei. Ace)ti oameni înr'-
ut'+i+i, urmând cu totul nebuniei lui Arie, bârfeau, zicând c' Fiul lui Dumne-
zeu este creat ca orice om.
Încep'torii cei ce se luptau pentru dreapta credin+', cei împodobi+i cu
via+a )i cu înv'+'tura erau ace)tia: Marele între sfin+i Alexandru, care era
înc' preot )i în vremea aceea +inea locul Sfântului Mitrofan , patriarhul
48
Constantinopolului, nefiind acolo acesta, fiindc' z'cea pe patul durerii; apoi
sl'vitul Atanasie, care nu era înc' împodobit cu rânduiala preo+easc' )i +inea
slujba diaconiei în biserica Alexandriei.
Pentru aceast' pricin' nu pu+in' neîmp'care era asupra lor, din
partea zavistnicilor, c'ci nefiind cinsti+i cu treapta episcopiei covâr)eau pe
al+ii în în+elegerea credin+ei. Atunci erau împreun' cu dân)ii )i acest mare
Spiridon, a c'rui via+' )i dar care locuia într-însul, era mai de folos )i mai
puternic, pentru înduplecare spre cele de folos, decât gurile altora )i decât
leg'turile silogismelor cele cu me)te)ug împletite ale ritorilor.
Înc' în acel sobor, cu voia împ'ratului, erau )i filosofi elini, care se
numeau peripatetici, între care era un în+elept care-l ajuta pe Arie, care t'ia
ca )i cu o sabie ascu+it' de amândou' p'r+ile )i se mândrea cu limba sa de
sofist, sârguindu-se a râde de înv'+'tura celor dreptcredincio)i.
Cu acel filosof a cerut a se întreba Sfântul Spiridon,fiind b'rbat neîn-
v'+at,care numai pe Hristos )tia )i pe Acesta r'stignit. Iar Sfin+ii P'rin+i, )tiind
înv'+'tura lui, c'ci n-a avut cât de pu+in' înv'+'tur' elineasc', îl opreau, s'
nu îndr'zneasc' a se întreba cu acel sofist, care era me)ter la cuvinte. Dar
acesta, )tiind ce poate în+elepciunea cea de sus )i cât sunt de neputincioase
puterile în+elepciunii omene)ti, s-a apropiat de b'rbatul acela, zicându-i:
- În numele lui Iisus Hristos, o, filosofule, ia aminte la mine )i ascult'
cele ce voiesc a-+i spune.
Filosoful a zis:
- Vorbe)te )i te voi asculta.
Sfântul a început a vorbi zicând:
- Unul este Dumnezeu Care a f'cut cerul )i p'mântul, pe om din
p'mânt l-a zidit )i toate celelalte, cele v'zute )i nev'zute le-a a)ezat cu
Cuvântul )i cu Duhul S'u. Pe acel Cuvânt Îl credem )i noi, c' este Fiul lui
Dumnezeu, Care S-a milostivit de r't'cirea noastr', S-a n'scut din Fecioar',
a vie+uit cu oamenii, a p'timit, a murit pentru mântuirea noastr', a înviat )i
împreun' cu El a înviat neamul omenesc.
Pe Acesta Îl a)tept'm s' vin',s' judece pe to+i cu dreptate )i s' r's-
pl'teasc' fiec'ruia dup' vrednicie )i-L credem c' este de o fiin+' cu Tat'l,
împreun' )ez'tor )i asemenea cinstit. Acestea astfel le m'rturisim f'r' ispiti-
re )i încercare )i nici tu nu îndr'zni a ispiti cum sunt acestea; pentru c' aces-
tea covâr)esc în+elegerea ta )i sunt mult mai înalte decât toat' cuno)tin+a.
Apoi, t'când pu+in, a zis:
- Nu +i se pare )i +ie a fi acestea astfel, filosofule? Pentru ca s' te
încredin+ezi de adev'r, ia aminte la acest mic lucru, m'car c' nu se cade s'
asem'n'm firea cea îndumnezeit' )i mai presus de fiin+', cu f'ptura zidit' )i
stric'cioas'. Dar, de vreme ce ochii sunt mai credincio)i decât urechile )i cel
care este pu+in credincios, nu crede cu înlesnire, dac' nu va vedea cu ochii
cei trupe)ti, pentru aceasta voiesc s' v' încredin+ez pe fa+' cu aceast' c'r'-
49
mid', care este alc'tuit' din trei.
Acestea zicând sfântul, a f'cut semnul Sfintei Cruci cu dreapta,
având în stânga c'r'mida )i a zis:
- În numele Tat'lui )i al Fiului )i al Sfântului Duh.
$i îndat' strângând c'r'mida, o! prea sl'vit' minune! focul s-a
ridicat în aer, apa s-a v'rsat pe p'mânt, iar lutul a r'mas în mâinile sfântului.
Cei ce vedeau s-au însp'imântat )i mai vârtos filosoful, care, însp'imântân-
du-se cu sufletul, t'cea, ca )i cum nu mai )tia s' vorbeasc', neavând gur'
s-o deschid' împotriva cuvintelor sfântului, în care lucra o putere dumneze-
iasc', încât s-au împlinit cele scrise: Nu st' în cuvânt împ'r'+ia lui Dumne-
zeu, ci în putere.
Apoi, filosoful a zis:
- Cred c' a)a sunt cele gr'ite de tine.
Atunci b'trânul a zis:
- Vino dar )i prime)te semnul sfintei credin+e.
Iar filosoful întorcându-se c'tre prietenii )i c'tre ucenicii s'i, a zis:
- Asculta+i-m'! Pân' când era cu mine întrebarea din cuvinte, am
adus cuvinte împotriva cuvintelor, iar cu me)te)ugul iubirii de întrebare,
biruiam pe cele puse înainte. Dar de când, în locul cuvintelor, a ie)it din gura
acestui b'trân puterea )i facerea minunii, nimic nu mai pot cuvintele împo-
triva puterii, pentru c' nu poate sta omul împotriva lui Dumnezeu.
Deci, dac' )i dintre voi cineva poate s' în+eleag' ca mine, s' cread'
în Hristos )i, împreun' cu mine, s' urmeze acestui b'trân, prin a c'rui gur'
Dumnezeu a gr'it.
Astfel, filosoful acela, primind credin+a cre)tineasc', se bucura c' a
fost biruit de sfântul b'trân spre folosul s'u )i se bucurau to+i cei binecredin-
cio)i, iar cei r'ucredincio)i s-au ru)inat.
S'vâr)indu-se acel mare sobor al Sfin+ilor P'rin+i )i fiind biruit )i le-
p'dat Arie )i fiecare întorcându-se într-ale sale, s-a întors )i Sfântul Spiridon
la casa sa. În acea vreme a murit Irina, fiica lui, care înflorise cu tinere+ile )i
vremea vie+ii sale )i-a petrecut-o în feciorie curat', încât era vrednic' de
c'mara cea cereasc'.
Atunci a venit la Sfântul o femeie plângând )i spunând c' a dat fiicei
lui, Irina, un odor de aur, spre p'strare; dar de vreme ce ea a murit, a r'mas
odorul ascuns, ne)tiut de nimeni. Sfântul Spiridon, c'utând pretutindeni prin
casa sa odorul, cel ascuns nu l-a aflat; apoi, v'zând lacrimile )i tânguirea
femeii )i fiindu-i mil' de ea, a mers la mormântul fiicei sale, împreun' cu
casnicii s'i )i a strigat c'tre cea moart', precum odinioar' Hristos lui Laz'r,
zicându-i:
- Fiic', Irino, unde este odorul cel de aur, care +i s-a încredin+at spre
p'strare?
Iar ea, ca dintr-un somn lung de)teptându-se, a r'spuns:
50
 - În cutare loc al casei (spunând numele locului) l-am ascuns pe el.
$i iar')i a zis c'tre dânsa sfântul:
- Dormi de acum, fiica mea, pân' când te va de)tepta pe tine Dom-
nul tuturor, la învierea cea de ob)te.
Atunci s-au cuprins de fric' to+i cei ce erau acolo, minunându-se )i
însp'imântându-se de acea minune preasl'vit', iar sfântul, aflând odorul în
locul cel spus, l-a dat femeei.
Dup' aceasta, murind marele Constantin )i împ'r+ind fiilor s'i împ'-
r'+ia, a luat R's'ritul fiul cel mijlociu, Constantie. Acesta, fiind în cetatea cea
mare, antiohia Siriei, a c'zut într-o boal' grea, pe care nu puteau s' o vin-
dece doctorii.
Deci, l'sând împ'ratul cel bolnav pe doctori, a alergat cu rug'ciunile
c'tre Dumnezeu. Care poate t'm'dui sufletele )i trupurile )i de la El î)i ce-
rea cu sârguin+' t'm'duire bolii sale.
Atunci a avut o vedenie: într-o noapte un înger ar'tându-i o ceat' de
mul+i sfin+i episcopi, în mijlocul lor i-a ar'tat doi mai ale)i, care p'reau a fi
celorlal+i pov'+uitori )i încep'tori; deci, aceia, îi spunea lui îngerul, sunt t'm'-
duitorii bolii tale.
De)teptându-se împ'ratul din somn )i gândind la ceea ce v'zuse,
nu cuno)tea cine erau cei pe care-i v'zuse. C'ci cum putea cunoa)te pe
aceia, al c'ror nume )i patrie nu erau lui )tiute? $i mai ales când unul dintre
ei înc' nici nu era episcop )i nici nu avea s' fie episcop, dar acum se ar'ta a
fi întru acea dreg'torie. Deci a fost în nepricepere mult' vreme.
Apoi, primind sfat, a adunat la sine pe episcopii din cet'+ile dimprejur
)i c'uta s'-i cunoasc' pe dân)ii )i pe cei doi episcopi ce îi v'zuse în vis,
îns' nu i-a aflat. Iar')i a chemat pe mai mul+i, din locuri )i mai îndep'rtate,
dar nici între aceia nu i-a aflat. Dup' aceea a trimis în toat' lumea ca s' se
adune la dânsul episcopii din toat' st'pânirea sa.
Deci, a ajuns acea porunc' împ'r'teasc' - sau mai bine zis acea
rug'minte - )i în insula Cipru,la fericitul Spiridon, episcopul Trimitundei, c'ru-
ia i s-a descoperit prin vedenie de la Dumnezeu, toate cele despre împ'rat.
Sculându-se Sfântul Spiridon, a mers la împ'rat, luând cu sine pe
ucenicul s'u Trifilie, cu care s-a ar'tat împ'ratului în vedenie. Iar Trifilie,
precum am zis, înc' nu era episcop. Ajungând în Antiohia au intrat în palate-
le împ'r'te)ti. Sfântul episcop era îmbr'cat în haine simple )i purta în mân'
un toiag de finic )i mitr' pe cap, cum )i un v'scior de lut atârnat la piept, pre-
cum era obiceiul celor ce vie+uiau în Sfânta Cetate a Ierusalimului, în care
obi)nuiau a purta untdelemn din Sfânta Cruce.
Astfel, intrând el, una din slugile cel însemnate din palatele împ'r'-
te)ti, v'zându-l ca pe unul din cei s'raci, a râs de dânsul )i, nel'sându-l s'
intre, l-a lovit peste obraz; iar el, fiind f'r' r'utate dup' cuvântul Domnului i-a
întors lui )i cealalt' parte.
51
 Acela, cunoscându-l c' este episcop )i v'zându-)i gre)eala sa, )i-a
cerut iertare cu smerenie, pe care a )i c'p'tat-o. Ajungând sfântul înaintea
împ'ratului, acesta pe dat' l-a cunoscut, pentru c' în acel chip l-a v'zut în
vis.Sculându-se de la locul s'u,s-a apropiat )i s-a închinat robului lui Dumne-
zeu, rugându-l cu lacrimi, s' se roage lui Dumnezeu pentru dânsul )i s'-i
vindece boala.
Sfântul Spiridon, cum s-a atins de haina împ'ratului, îndat' s-a f'cut
s'n'tos )i s-a bucurat de t'm'duirea sa, câ)tigat' prin rug'ciunile sfântului,
iar împ'ratul l-a cinstit foarte mult )i toat' ziua aceea s-a veselit împreun' cu
dânsul, f'când osp'+ bunului doctor. Iar Trifilie se minuna foarte mult de toa-
t' slava împ'r'teasc', de frumuse+ea palatelor )i de starea înainte a dreg'-
torilor, când )edea împ'ratul )i de toat' rânduiala cea minunat' a aurului,
cum )i de slujirea celor cu haine luminate. Iar Spiridon a zis c'tre dânsul:
- Ce te minunezi, frate? Oare mândria )i slava împ'r'teasc' fac pe
împ'rat mai drept decât al+ii? Oare nu moare împ'ratul întocmai cum moare
fiecare din s'raci )i se d' îngrop'rii? Oare nu va sta ca oricare înaintea
înfrico)atului Judec'tor? Pentru ce cinste)ti cele trec'toare, ca )i cum ar fi
neschimbate )i te minunezi de cele ce sunt de nimic, când mai ales se cuvi-
ne a c'uta pe cele ce sunt nematerialnice )i ve)nice )i a iubi slava cea ce-
reasc' )i nepieritoare?
Apoi a înv'+at )i pe împ'rat destul, ca s'-)i aduc' aminte de facerea
de bine a lui Dumnezeu )i s' fie bun c'tre cei ce sunt sub st'pânirea lui;
c'tre cei ce gre)esc s' fie milostiv,c'tre cei ce se roag', s' fie grabnic împ'-
ciuitor, bun d't'tor celor ce le trebuie)te ajutor )i tuturor s' le fie ca un p'rin-
te, cu bun' îndurare plecându-se c'tre fiecare )i îndat' întinzând mâna. C'
dac' nu împ'r'+e)te cineva în acest chip, apoi se poate numi mai drept tiran,
decât împ'rat. În sfâr)it, l-a înv'+at s' +ie tare )i s' p'zeasc' cele ce se
cuvin dreptei - credin+e, neprimind nimic de la potrivnicii Bisericii lui
Dumnezeu.
Vrând împ'ratul s' mul+umeasc' sfântului pentru t'm'duirea adus'
prin rug'ciunile lui, îi d'du mul+ime de aur, dar el n-a vrut s' primeasc', zi-
când:
- Nu se cuvine, împ'rate, a-mi r'spl'ti cu a)a urâciune, în loc de
dragoste; pentru c' ceea ce s-a f'cut prin mine pentru tine, dragoste este.
C'ci a l'sa casa )i a veni pe acest noian al m'rii )i a r'bda asprimea de
iarn' )i de vânturi, oare aceasta nu este dragoste? $i pentru toate acestea,
oare voi primi ca r'splat' aur, care este pricinuitor a toat' r'utatea )i care
pierde toat' dreptatea?
Astfel zicând, sfântul nu a vrut s' primeasc' nimic. Îns', fiind silit de
rug'mintea cea mult' a împ'ratului,a primit s' ia ceva,dar nu s' +in' la dân-
sul,pentru c' cele ce le-a primit îndat' le-a împ'r+it s'racilor,care le trebuiau.
Prin sf'tuirea acestui sfânt , împ'ratul Constandie a scutit de d'ri
52
preo+ii, diaconii, tot clerul )i slujitorii bisericii, judecând a fi lucru necuvios, ca
slujitorii Împ'ratului Celui f'r' de moarte, s' dea dajdie împ'ratului celui
muritor.
Ie)ind sfântul de la împ'rat )i întorcându-se într-ale sale, a fost pri-
mit în casa unui oarecare iubitor de Hristos. Acolo a venit la dânsul o femeie
str'in', care nu )tia s' vorbeasc' grece)te, aducând pe bra+ele sale pe fiul
s'u mort, pe care, punându-l lâng' picioarele sfântului, plângând )i ne)tiind
nimeni limba ei, numai lacrimile adevereau c' pentru fiul ei cel mort se roag'
de sfânt s'-l învieze. Iar el, temându-se de slava de)art', se lep'da de un
lucru a)a de minunat. Îns', fiind milostiv, se biruia de amara tânguire a celei
ce plângea )i a întrebat pe diaconul s'u Artemidot:
- Ce s' facem, frate?
Iar acela a r'spuns:
- Pentru ce m' întrebi, p'rinte? Ce alta po+i face decât numai s'
chemi pe Hristos, d't'torul de via+' care de multe ori a ascultat rug'ciunile
tale; c' dac' pe împ'rat l-ai vindecat, oare vei putea pe s'raci )i pe nenoro-
ci+i s'-i treci cu vederea?
Arhiereul, pentru un sfat bun ca acesta, spre mai mult' milostivire s-
a înduplecat, a înl'crimat )i, plecându-)i genunchii, s-a rugat cu fierbin+eal'
lui Dumnezeu. Iar Acela, Care prin Elisei )i prin Ilie a d'ruit via+a fiului sare-
tencii )i fiului somanitencii, a ascultat )i pe Spiridon )i a întors duhul de via+'
în pruncul str'inei, care, înviind îndat', a început a plânge.
Maica, dac' a v'zut pe fiul ei viu, îndat',de bucuria cea peste m'su-
r', a c'zut moart'. Pentru c' nu numai durerea cea mare )i necazul inimii
omoar' pe om, ci uneori )i bucuria cea peste m'sur' face acela)i lucru.
Deci femeia aceasta a murit de bucurie, iar cei ce priveau pe dânsa,
dup' bucuria cea mare pentru învierea pruncului, îndat' le-a venit întristare
)i lacrimi. Atunci, iar')i a zis sfântul c'tre diacon:
- Ce vom face?
Iar acela iar')i i-a dat sfatul cel dintâi )i sfântul s-a întors la rug'ciu-
ne, ridicându-)i c'tre Dumnezeu, se ruga Celui ce d' mor+ilor via+' )i numai
cu singura Sa voie toate le preface. Apoi a zis c'tre ceea ce z'cea moart'
pe p'mânt:
- Scoal'-te )i stai pe picioarele tale!
Iar ea, de)teptându-se ca din somn s-a sculat )i )i-a luat fiul cu
mâinile sale viu. Apoi a poruncit sfântului femeii )i celor ce se întâmplaser'
acolo, s' nu spun' nim'nui de ceea ce au v'zut )i s-a f'cut, iar diaconul
Artemidot, dup' mutarea de veci a sfântului, a dat acestea spre auzul tuturor
credincio)ilor, neascunzând m'ririle )i puterile lui Dumnezeu ce se f'cuser'
prin marele pl'cut lui Dumnezeu, Spiridon.
Întorcându-se sfântul acas', a venit la dânsul un oarecare om, vrând
s' cumpere din turma lui o sut' de capre. $i sfântul i-a zis s' aduc' mai întâi
53
pre+ul cel rânduit )i apoi s' ia ceea ce a cump'rat. Dar el, dând pre+ul pentru
nou'zeci )i nou' de capre, a t'inuit una, socotind c' nu va cunoa)te sfântul
despre aceea, a c'rui bun'tate de inim' era str'in' de grija cea mare a
vie+ii.
Deci, mergând amândoi în ocolul dobitoacelor, sfântul a zis c'tre ne-
gustor ca s' ia atâtea capre pentru cât a dat pre+ul. Desp'r+ind o sut' de
capre, le-a scos din ocol )i una din acelea, ca o priceput' )i roab' bun',
cunoscându-se c' este nevândut' de st'pânul s'u, s-a întors degrab' )i a
alergat iar')i în ocol. Negustorul, prinzând-o a tras-o dup' dânsul; iar capra,
smulgându-se iar')i, a fugit în ocol.
A)a de dou' trei ori se smuncea din mâinile lui )i fugea în ocol, iar el
o socotea cu sila )i mai pe urm' a luat-o pe umeri )i o ducea într-ale sale.
Dar capra, zbierând )i b'tându-l cu coarnele peste cap, se zvârcolea încât
se mirau to+i câ+i erau acolo.
Sfântul Spiridon, pricepând lucrul )i nevrând înaintea tuturor a mus-
tra pe negustorul cel viclean, a zis c'tre dânsul cu blânde+e:
- Vezi, fiule, c' nu în zadar face dobitocul acesta unele ca acestea,
c'ci nu sufer' a fi dus la casa ta. Oare n-ai oprit pre+ul care se cuvenea
pentru dânsa )i iat' pentru aceea se smulge din mâinile tale )i fuge la ocol?
Deci acela, ru)inându-se, )i-a m'rturisit p'catul )i-a cerut iertare.
Apoi dând pre+ul )i-a luat capra )i aceea mergea acum singur' dup' dânsul
în lini)te la casa aceluia ce o cump'rase pe dânsa, întrecând la mers pe
st'pânul s'u cel nou.
În insula aceia era un sat care se numea Eritra, departe de mitropo-
lia Constandiei, nu mai mult de treizeci de stadii. Acolo mergând marele
Spiridon pentru oarecare trebuin+', a intrat în biseric' )i a poruncit unui dia-
con din cei ce erau acolo, s' fac' o rug'ciune pe scurt, pentru c' sfântul se
ostenise de calea cea îndep'rtat', mai ales c' era vremea seceri)ului )i era
ar)i+' mare.
Iar diaconul acela cu z'bav' f'cea ceea ce I se poruncise )i cu dina-
dinsul lungea rug'ciunea, citind )i cântând cu mândrie )i m'rindu-se în
de)ert cu glasul s'u.
Deci fericitul, uitându-se la el, de)i era bun cu firea, îl oc'rî cu aspri-
me, zicându-i:
- Taci!
$i îndat' I s-a legat limba, încât nu numai glasul ci )i vorba )i-a
pierdut )i sta mut ca unul f'r' limb'. Atunci li s-a f'cut fric' la to+i care erau
acolo, apoi s-a auzit despre aceea în tot satul )i s-au adunat to+i s' vad'
acea minune, iar diaconul a c'zut la picioarele sfântului rugându-se în t'ce-
re, ca s' I se dezlege limba. Se mai rugar' pentru dânsul )i acei prieteni ai
lui )i rudenii, încât abia l-au îmblânzit, pentru c' sfântul era aspru cu cei
mândri )i m're+i în de)ert.
54
 Deci l-a iertat )i, dezlegându-i limba, i-a dat )i graiul. Îns' a l'sat
oarecare semn al cercet'rii, nelimpezindu-i limba cu totul, pentru c' l-a l'sat
cu glas mic, z'bavnic la limb' )i poticnindu-se la vorb', ca s' nu se mai
mândreasc' cu glasul s'u, nici s' se mai m'reasc' în de)ert cu vorba sa
cea limpede.
Alt'dat' acest dumnezeiesc b'rbat, fiind în cetatea sa, a intrat în bi-
seric' la Vecernie )i s-a întâmplat atunci c' nu era popor acolo, decât nu-
mai slujitorii biserice)ti.
Apoi a poruncit s' se aprind' f'clii multe )i candele, iar el singur
st'tea înaintea altarului, bucurându-se cu duhul. Deci când a strigat dup'
obicei:"Pace tuturor". Nefiind popor ca s' dea r'spunsul cel obi)nuit la
cuvintele zise de arhiereu îndat' s-a auzit din în'l+ime, strigând: "$i duhului
t'u".
$i era glasulul acela dulce )i potrivit, covâr)ind toat' cântarea ome-
neasc' cea dulce. Iar diaconul care zicea ecteniile s-a speriat, auzind la fie-
care ectenie o cântare dumnezeieasc' de sus, cântând: "Doamne miluie)te".
Glasul acela se auzea )i de cei ce erau departe de biseric', încât
alergau cu sârguin+' la acel glas dulce )i prea minunat )i, apropiindu-se de
u)i, îndulcea mai mult urechile )i inimile lor acea cântare str'in'. Dup' ce au
intrat în biseric', n-au v'zut decât numai pe arhiereu cu pu+inii slujitori biseri-
ce)ti apoi acea cântare bisericeasc' nu se mai auzea de nimeni )i se minu-
nau foarte mult.
Alt'dat', sfântul stând în biseric' la cântarea Vecerniei, n-a ajuns
untdelemn în candel' )i era s' se sting', c' nu se g'sea atunci deloc untde-
lemn în biseric'. Deci se mâhnea sfântul de aceasta, ca nu cumva, stingân-
du-se candela, s' înceteze cântarea Vecerniei )i s' se sfâr)easc' pravila
cea obi)nuit' a bisericii.
Dar Dumnezeu,Care face voia celor ce se tem de El, a f'cut s' izvo-
rasc' în candel' untdelemn, precum alt'dat' în vasul v'duvei, în zilele lui
Ilie. Iar slujitorii, aducând vase le puneau dedesubt, pentru c' untdelemnul
curgea din candel' )i s-au umplut acele vase cu untdelemn sfin+it, ce era plin
de darul lui Dumnezeu.
În Cipru era o cetate ce se numea Chirina; nu aceea care este în Li-
via, ci alta cu acela)i nume, la care mergea sfântul din Trimitunda pentru oa-
recare trebuin+'. Atunci mergea cu dânsul )i Trifilie, ucenicul lui, fiind episcop
în Levcusia Ciprului.
Trecând ei muntele ce se nume)te Pentandactil )i ajungând la un loc
ce se zice Parimna, care este frumos, cu mult' verdea+' )i cu multe fructe,
Trifilie, bucurându-se de acel loc, a poftit ca )i el s' se fac' st'pânul unui sat
din Parimna )i s'-l câ)tige în cuprinsul bisericii sale. Deci cugeta la aceasta
îndelung, întru inima sa.
Dar nu s-a t'inuit acel cuget al lui Trifilie înaintea ochilor celor mai
55
înainte-v'z'tori ai lui Spiridon, pe care marele p'rinte în+elegându-l cu duhul,
a zis:
- Pentru ce o! Trifilie; cuge+i neîncetat cele de)arte, poftind sate )i vii,
care cu adev'rat nu sunt de nici un pre+, ci numai c' se v'd )i cu p'rere
atrag inima omeneasc' spre pofta lor? Avem avu+ie în cer nefurat', avem
loca) nef'cut de mâini; pe acelea caut'-le, cu acelea îndulce)te-te, mai
înainte de vreme, prin gândirea la Dumnezeu, care nu pot s' treac' de la
unul la altul, c' cel ce se face odat' st'pân acelora, are mo)tenirea care
niciodat' nu piere.
Acestea auzindu-le Trifilie, mult s-a folosit )i dup' aceea alt' via+' a
avut, încât s-a f'cut vas ales al lui Hristos, precum odinioar' Pavel )i de
nenum'rate daruri dumnezeie)ti s-a învrednicit.
Astfel fiind foarte îmbun't'+it, marele Spiridon )i pe al+ii îi pov'+uia
c'tre faptele bune, pentru c' sporeau înv'+'turilor lui la cei ce le primeau, iar
celor ce le lep'dau li se întâmpla sfâr)it r'u, precum ne va ar'ta cuvântul ce
ne st' înainte )i va urma.
Un cor'bier locuitor în aceea)i cetate a Trimitundei, plutind în oare-
care laturi pentru negustorie, a z'bovit acolo dou'sprezece luni. În acea vre-
me femeia lui, fiind o desfrânat', a z'mislit în pântece.
Întorcându-se negustorul la casa sa )i v'zând pe femeie îns'rcinat',
a cunoscut c' a p'c'tuit )i, umplându-se de mânie, o b'tea nevrând s' mai
vie+uiasc' cu dânsa )i o izgonea din casa sa.
Apoi, mergâng la arhiereul lui Dumnezeu, Spiridon, I-a spus pricina
)i cerea de la dânsul sfat folositor. Iar el, mâhnindu-se cu sufletul pentru
p'catul ei )i pentru mâhnirea cea mare a b'rbatului, a chemat pe femeie.
Dar n-a întrebat-o dac' a f'cut p'cat, de vreme ce martor nemincinos era
îns'rcinarea )i rodul ce se purta într-însa, z'mislit din f'r'delege, ci i-a zis ei:
- Pentru ce ai c'lcat credin+a b'rbatului t'u )i ai adus ocar' casei
tale?
Iar femeia, pierzându-)i ru)inea, a îndr'znit a min+i, zicând c' nu de
la altcineva a z'mislit, ci de la al s'u b'rbat. Iar cei ce auzeau, se mâniau
asupra ei mai mult pentru minciun', decât pentru desfrânare )i îi ziceau:
- Dou'sprezece luni n-a fost b'rbatul t'u acas' )i cum zici c' de la
b'rbatul t'u ai z'mislit? Au poate rodul cel z'mislit s' z'boveasc' în pânte-
ce dou'sprezece luni )i mai mult?
Iar ea înt'rea, zicând:
- Cel ce s-a z'mislit în pântece a)tepta întoarcerea tat'lui s'u ca s'
vin' acas' din calea cea dep'rtat' )i pruncul s' ias' din pântecele meu.
Acestea )i mai multe min+ind )i pe to+i biruindu-i prin cuvintele sale, a
ridicat gâlceav', ca )i cum ea ar fi fost clevetit' )i n'p'stuit'. Iar b'rbatul cel
blând, Sfântul Spiridon, aducând-o spre poc'in+', i-a zis:
- O! femeie , de vreme ce în mare p'cat ai c'zut , î+i st' înainte )i
56
poc'in+' mare, pentru c' +i-a r'mas n'dejde de mântuire; c'ci nu este vreun
p'cat care s' biruiasc' milostivirea lui Dumnezeu. Îns' v'd c' prin desfrâna-
re ai n'scut dezn'd'jduire, iar prin dezn'd'jduire, neru)inare.
Deci cu dreptate este ca s' prime)ti vrednica r'splat' dup' fapta ta,
p'timind grabnic' pedeaps', îns' dându-+i-se loc )i vreme de poc'in+'.
Acestea gr'im +ie de fa+' c' nu va ie)i din pântecele t'u pruncul acela pân'
când nu vei m'rturisi singur' p'catul, adev'rul neacoperindu-se cu minciu-
na, ceea ce )i orbii, precum se zice, pot s' o vad'.
Aceste cuvinte ale sfântului,degrab' au venit la s'vâr)ire.C'ci, apro-
piindu-se vremea na)terii, au venit asupra femeii aceleia dureri cumplite, ca-
re îi munceau pântecele foarte r'u, +inându-se pruncul în pântece.
Îns' fiind cu inima împietrit', n-a voit s'-)i m'rturiseasc' p'catul
s'u )i într-acea cumplit' durere a murit, neputând s' nasc'. De acest lucru
în)tiin+ându-se, arhiereul lui Dumnezeu a l'crimat )i se c'ia, c'ci cu acest fel
de pedeaps' a judecat-o pe ea )i zicea:
- Nu voi mai face judecat' între oameni, dac' cuvântul cel zis de
mine se împline)te a)a degrab' între dân)ii cu fapta.
Iat', am spus despre femeia cea rea care a lep'dat certarea sfân-
tului )i n-a ascultat sf'tuirea cea de folos. Se va povesti acum )i despre o
alt' femeie bun'.
O femeie cu numele Sofronia, cu bun obicei )i binecredincioas',
avea un b'rbat necredincios, care +inea de credin+a p'gâneasc'. Deci feme-
ia aceea s-a dus degrab' la arhiereul lui Dumnezeu, Spiridon, )i i-a spus
necazul, rugându-l cu dinadinsul s' se sârguiasc' )i s' întoarc' pe b'rbatul
ei la sfânta credin+'.Omul acela avea prietenie cu Sfântul, ca vecin )i cinstea
pe fericitul, iar uneori mergeau unul la casa altuia, precum este obiceiul veci-
nilor.
Odat' )ezând la mas' Sfântul Spiridon cu mai mul+i vecini )i cu acel
necredincios, fericitul a zis unuia din cei ce slujeau, în auzul tuturor:
- Iat', st' la por+i un vestitor trimis de sluga care p'ze)te turma mea,
ca s'-mi spun' c', dormind el, s-au pr'p'dit toate dobitoacele, r't'cindu-se
prin mun+i. Deci, mergând, spune-i robului meu ce a fost trimis, c' acum le-a
aflat pe toate într-o pe)ter' )i nici un dobitoc din turm' n-a pierit.
Deci a mers sluga aceea )i a spus trimisului cuvintele Sfântului Spiri-
don. Trecând pu+in' vreme )i înc' nesculându-se de la mas', alt vestitor a
venit de la acea slug', spunând c' întreaga turm' s-a aflat.
Auzind acestea acel necredincios de la mas',se mira foarte c' Sfân-
tul Spiridon toate le vedea înainte pe cele de departe )i pe cele de aproape )i
p'rându-i c' acesta este ca un Dumnezeu a vrut s'-i fac' aceea ce cândva
licaoni+ii au f'cut lui Barnaba )i lui Pavel; adic' s' aduc' tauri )i cununi )i s'-
i aduc' jertf'. Iar sfântul a zis c'tre dânsul:
- Nu sunt eu Dumnezeu, ci slug' a Lui; eu sunt p'tima) asemeni +ie,
57
iar dac' vezi c' )tiu cele ce se lucreaz' departe, acestea îmi d'ruie)te
Dumnezeul meu, întru care )i tu, de vei începe a crede, vei cunoa)te care
este t'ria )i puterea Lui cea atotputernic'.
Atunci,iubitoarea de Hristos,Sofronia, aflând vreme,sf'tuia pe b'rba-
tul s'u cu multe cuvinte, ca s' se lepede de necur'+ia p'gâneasc', s' cu-
noasc' pe Unul, adev'ratul Dumnezeu, )i s' cread' întru Dânsul. $i a)a, cu
darul lui Hristos, a întors pe cel necredincios la sfânta credin+', l-a luminat cu
Sfântul Botez )i s-a mântuit b'rbatul acela necredincios prin femeia sa cre-
dincioas', precum gr'ie)te Sfânta Scriptur'.
Se poveste)te despre smerenia cuviosului, c' fiind atât de mare
arhiereu )i f'c'tor de minuni, nu se socotea a fi umilit p'storind oile cele
necuvânt'toare, singur ostenindu-se pentru dânsele. Odinioar', n'v'lind
tâlharii noaptea la ocolul dobitoacelor, au furat din ele )i voiau s' ias'. Dar
Dumnezeu, iubind pe pl'cutul S'u )i p'zind pu+ina avere, a legat pe acei
tâlhari cu leg'turi tari )i nev'zute, încât nu le era cu putin+' a ie)i din ocol )i
astfel au fost +inu+i pân' diminea+a.
F'cându-se ziu', a venit sfântul la oi )i v'zând pe tâlhari lega+i cu
puterea lui Dumnezeu, având mâinile înapoi )i picioarele nemi)cate, i-a
dezlegat cu rug'ciunea. Apoi mult înv'+ându-i pe dân)ii s' nu pofteasc' ale
celui str'in, ci din osteneala mâinilor lor s' se hr'neasc', le-a dat câte un
berbec, zicând:
- Lua+i, aceasta, ca s' nu fie în zadar osteneala voastr' )i priveghe-
rea cea de toat' noaptea.
Apoi i-a slobozit pe dân)ii în pace.
Un negustor, din aceea)i cetate se obi)nuise a lua de la sfânt aur pe
datorie pentru negustorie )i, dup' ce se întorcea de la negustoria sa, îi adu-
cea ceea ce lua pe datorie )i-i poruncea sfântul s'-l pun' el singur în lada
aceea din care lua. Astfel, sfântul nu lua seama de averea cea vremelnic',
necercetând cu tot dinadinsul dac' acela, luând singur aur cu
binecuvântarea lui, apoi iar')i aducând )i punându-l înapoi de unde îl lua, I
se binecuvânta negustoria lui.
Odat', robindu-se cu iubirea de aur, n-a pus în lad' aurul pe care îl
adusese )i-l t'inuia la sine, iar înaintea sfântului a min+it, zicând c' l-a pus.
Dar în pu+in' vreme a s'r'cit negustorul acela, pentru c' aurul cel t'inuit nu
numai c' nu i-a f'cut nici un câ)tig, ci )i marfa care era a lui a pr'p'dit-o )i
ca un foc de tain' i-a risipit averea lui.
Deci, s'r'cind negustorul acela, a venit iar')i la sfânt )i i-a cerut s'-i
dea aur pe datorie. Iar sfântul l-a trimis în c'mara sa la lad' ca s'-)i ia sin-
gur, zicând:
- Mergi )i ia, dac' ai pus acolo ceea ce ai luat.
Acela mergând )i neg'sind aur, s-a întors la sfânt de)ert. Sfântul i-a
zis:
58
 - Cu adev'rat, frate, pân' acum, afar' de mâna ta, n-a fost alta în
lad'; deci, de ai fi pus atunci aurul, acum iar')i ai fi luat.
Iar acela, umplându-se de ru)ine, a c'zut la picioarele sfântului, ce-
rându-)i iertare. Sfântul l-a iertat )i l-a înv'+at s' nu mai pofteasc' ale celui
str'in, nici s'-)i încarce sufletul cu vicle)ugul )i minciuna; pentru c' dobânda
care se câ)tig' cu nedreptate, nu este dobând', ci adev'rat' pagub'.
Odat',s-a f'cut adunare de episcopi în Alexandria, pentru c' patriar-
hul de acolo,chemând pe to+i episcopii de sub st'pânirea lui,voia cu rug'ciu-
ne de ob)te s' sfarme to+i idolii p'gâne)ti, fiind înc' mul+ime de idoli acolo.
Deci, s'vâr)indu-se multe rug'ciuni cu sârguin+' c'tre Dumnezeu,
sobornice)te )i deosebi, au c'zut to+i idolii din toat' cetatea )i din cele
dimprejur, numai un idol mai vestit a r'mas întreg la locul s'u. Rugându-se
mult patriarhul, cu mâhnire pentru sf'râmarea acelui idol )i stând el noaptea
la rug'ciune, I s-a ar'tat o vedenie dumnezeieasc', poruncindu-i s' nu se
întristeze pentru nesf'râmarea idolului, ci s' trimit' degrab' în Cipru s' che-
me pe Spiridon, episcopul Trimitundei, c'ci pentru el s-a l'sat idolul acela, ca
s' se sfarme cu rug'ciunea lui.
Patriarhul, scriind îndat' Sfântului Spiridon, carte cu rug'minte,
chemându-l în Alexandria )i vestindu-i pricina chem'rii, a trimis degrab' pe
cineva în Cipru. Sfântul, primind scrisoarea aceea )i citind-o, s-a suit degra-
b' în corabie )i a pornit spre Alexandria.
Sosind corabia la +'rmul cel vestit al Alexandriei, care se nume)te
Neapoli, )i ie)ind sfântul din corabie, îndat' s-a sf'râmat idolul acela din
Alexandria, cu multe jertfelnice, din care pricin' s-au în)tiin+at oamenii de
acolo despre venirea lui Spiridon; c'ci când s-a spus patriarhului c' idolul s-a
sf'râmat, îndat' a zis c'tre ceilal+i episcopi:
- O! prieteni, Spiridon al Trimitundei se apropie.
Iar ei, preg'tindu-se, au ie)it întru întâmpinarea lui, primindu-l cu
cinste )i s-au bucurat de venirea acestui mare f'c'tor de minuni la dân)ii )i
lumin'tor al lumii.
Pentru acest sfânt )i mare p'rinte Spiridon,istoricii biserice)ti Nichi-
for )i Sozomen pomenesc )i acestea :"El era foarte sârguitor în p'zirea rân-
duielilor biserice)ti )i spre p'strarea ne)tirbit' a dumnezeie)tii Scripturi,
neschimbând nici un cuvânt din cele scrise în sfintele )i cele f'r' de prihan'
c'r+i".
Odat', s-a întâmplat un lucru ca acesta:
S-a f'cut în Cipru adunarea episcopilor din insula aceia, pentru
unele trebuin+e biserice)ti, între care era )i Sfântul Spiridon )i episcopul
Trifilie, cel mai sus pomenit, care era iscusit în în+elepciunea c'r+ii - pentru
c' mult' vreme în vârsta tinere+ilor sale a petrecut la Virit, înv'+ând Scriptura
)i în+elepciunea; pentru aceasta l-au rugat p'rin+ii ca s' spun' cuvânt de în-
v'+'tur' în biseric' poporului.
59
 Înv'+ând el poporul,s-a întâmplat în biseric', a aduce la mijloc cuvin-
tele lui Hristos cele zise c'tre sl'b'nog, care sunt scrise la Sfântul Evanghe-
list Marcu, adic': Scoal'-te )i-+i ia patul t'u. Iar Trifilie n-a zis pat, ci în loc de
pat a zis culcu), adic':
- Scoal'-te )i-+i ia culcu)ul t'u.
Acestea auzind Sfântul Spiridon, s-a sculat de la locul s'u, nesuferid
s' aud' schimbarea cuvintelor lui Hristos )i a zis c'tre Trifilie:
- Au doar' tu e)ti mai bun decât Cel ce a zis pat, de te ru)inezi de
cuvintele Lui?
Acestea zicând, a ie)it din biseric' înaintea tuturor )i n-a f'cut un r'u
ca acestea, de)i era prea simplu cu înv'+'tura; c'ci prin Trifilie, care se în-
gâmfa cu frumuse+ea vorbirii sale, ru)inându-l pu+in, l-a înv'+at smerita în+e-
lepciune )i blânde+ea.
Deci fericitul Spiridon era foarte cinstit de to+i, ca cel ce era mai b'-
trân cu anii, mai sl'vit cu via+a )i mai întâi cu scaunul, cum )i f'c'tor de mi-
nuni prea ales; pentru aceea fiecare lesne putea s' se ru)ineze de fa+a )i de
cuvântul lui.
Se mai spune )i despre o alt' minune a Sfântului Spiridon. Mergând
Sfântul Spiridon la Sfântul Sinod cel dintâi, a toat' lumea de la Niceea )i,
r'mânând la o gazd' oarecare, pizm're+ii arieni au t'iat noaptea în tain' ca-
petele celor doi cai ai lui, pe care îi avea cu sine la drum.
F'cându-se ziu' )i v'zând sluga lui r'utatea ce se f'cuse de eretici,
a spus Sfântului Spiridon. Iar el, n'd'jduind spre Dumnezeu, a poruncit slugii
ca s' pun' capetele t'iate la locul lor.$i sluga, f'când degrab' ceea ce I se
poruncise, a lipit capul calului celui alb, din gre)eal', la cel negru )i al celui
negru la cel alb )i îndat' au înviat caii )i au stat pe picioarele lor.
Apoi a mers Sfântul Spiridon cu dân)ii pe drumul s'u. Poporul se
mira v'zând un lucru ca acela, cum calul cel negru are cap alb )i calul cel alb
are cap negru, de care minune ereticii s-au ru)inat.
Atâta dar )i mila lui Dumnezeu erau peste cuviosul acesta, încât în
vremea seceri)ului, în ar)i+a soarelui, sfântul s'u cap se ar'ta plin de rou'
r'coroas', ce se pogora de sus, care lucru s-a ar'tat în anul cel din urm' al
vie+ii sale.
C'ci ie)ind împreun' cu secer'torii la seceri) - pentru c' era smerit
)i lucra cu mâinile sale, nemândrindu-se de în'l+imea dreg'toriei - )i sece-
rând holda sa, deodat', în ceasul cel mai cumplit al ar)i+ei, s-a rourat capul
lui, precum odinioar' lâna lui Ghedeon;de care lucru to+i s-au minunat )i s-au
mirat. Dup' aceasta to+i perii capului s'u s-au schimbat )i unii s-au f'cut gal-
beni, al+ii negri, iar al+ii albi; singur Dumnezeu )tie pentru ce s-a f'cut aceea
)i ce însemna.
Iar sfântul , pip'ind capul cu mâna sa cea dreapt', a spus celor ce
erau acolo , cum c' s-a apropiat vremea desp'r+irii sale de trup )i-i pov'+uia
60
pe to+i la fapte bune, iar mai vârtos spre dragostea lui Dumnezeu )i c'tre
aproapele.
Dup' aceasta, trecând nu multe zile, sfântul )i dreptul s'u suflet l-a
dat în mâinile Domnului s'u, C'ruia cu adânc' cuvio)eie )i cu dreptate i-a
slujit toat' via+a sa († 347).
Apoi a fost îngropat cu slav' în biserica Sfin+ilor Apostoli, care este
în Trimitunda, unde s-a orânduit a se s'vâr)i pomenirea lui în to+i anii, f'cân-
du-se multe minuni la mormântul s'u, întru slava minunatului Dumnezeu,
Celui pream'rit întru to+i sfin+ii S'i, a Tat'lui )i a Fiului )i a Sfântului Duh,
C'ruia I se cuvine )i de la noi slav', mul+umire, cinste )i închin'ciune în veci.
Amin.
Din secolul XI, datorit' ocupa+iei arabe )i apoi a celei turce)ti, moa)-
tele Sfântului Spiridon au fost str'mutate în tain' în insula Corfu (Kerchira)
din Marea Adriatic', unde se fac minuni pân' ast'zi.
Moa)tele Sfântului Spiridon au stat peste o mie de ani în scaunul
arhieresc )i datorit' fumului de la lumân'ri s-au închis la culoare.
Biserica cu moa)tele Sfântului Spiridon, se afl' în Kerchira la 100 de
metri distan+' de Mitropolie, unde se g'sesc moa)tele Sfintei Împ'r'tese
Teodora.
Spre deosebire de celelalte Sfinte Moa)te, moa)tele Sfântului Spiri-
don au o elasticitate deosebit'. Sfântul Spiridon dispare frecvent din racl',
venind la cei care îi cer ajutorul cu credin+' )i cu lacrimi, f'când nenum'rate
minuni. De aceea, multe spitale îi poart' numele )i au în incinta lor Biserica
cu Hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu Sfântul s'u Trup la cei
bolnavi, care îi cer ajutorul , )i îi vindec'.
Ca dovezi ale plec'rii Sfântului Spiridon din racl', ar't'm urm'-
toarele :
1. Clericii )i credincio)ii v'd c' lipse)te trupul s'u din racl' ;
2. Când Sfântul revine în racl', trupul s'u este cald )i pr'fuit ;
3. În fiecare an îi sunt schimbate înc'l+'mintele, care sunt uzate )i
impregnate cu praf )i cu iarb'.
Acesta este )i motivul principal, pentru care Sfântul Spiridon este a-
les patronul cizmarilor.
Când Corfu a apar+inut vene+ienilor (catolici), ace)tia l-au cinstit pe
Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el.
Într-o zi, i-au schimbat straiele arhiere)ti cu un ve)mânt +esut în fir
de aur.Sfântului Spiridon nu i-au pl'cut îns' straiele aurite )i a doua zi vene-
+ienii au g'sit ve)mintele aurite lâng' sfânta racl', iar Sfântrul Spiridon era
din nou îmbr'cat în ve)mintele sale arhiere)ti smerite.
La Ierusalim exist' o Biseric' cu Hramul Sfântului Spiridon. Într-o zi,
când preotul a intrat în Biseric', l-a v'zut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe
fereastr'. Dup' ce Sfântul Spiridon a plecat, a r'mas impregnat pe geamul
61
 ferestrei chipul s'u. Aceast' minune se poate vedea )i ast'zi.
Un p'rinte care purta numele Sfântului Spiridon , a mers în Kerchira
)i s-a rugat mai multe zile la Sfintele Moa)te. În fiecare zi punea la Sfântul
Spiridon câte pu+in din valuta ce o avea.
În ultima zi, când î)i num'ra pu+inul m'run+i) pe care îl mai avea )i
se gândea cât s' pun' la sfânta racl' )i cât s'-i mai r'mân', a auzit în min-
tea lui un glas care i-a zis:
"-Ce tot îi mai numeri ? Pune-i pe to+i !"
P'rintele a pus atunci toat' valuta pe care o avea )i se gândea cu
p'rere de r'u c' nu mai are valut' ca s' mearg' la Sfântul Munte Athos.
Dar, o, minunile tale, Sfinte Spiridoane!
Când s' plece, l-a chemat preotul )i i-a d'ruit valut', cu care a putut
merge )i la Sfântul Munte Athos.
Iat' c' Sfin+ii lui Dumnezeu vorbesc prin darul Duhului Sfânt, cu cei
care se roag' lor cu credin+' )i le împlinesc cererile cele mântuitoare.
Sfântului Spiridon i se fac slujbe )i ceremonii, cu scoaterea Sfintelor
sale Moa)te, în urm'toarele zile :
-În sâmb'ta lui Laz'r, zi în care a sc'pat pe locuitorii din Corfu de
foamete, prin aducerea de vapoare cu grâu;
-În Duminica Floriilor, când vindec' pe cei bolnavi ;
-În ziua de 11 august, când a alungat pe turcii care vroiau s' cuce-
reasc' ora)ul;
-Prima duminic' din luna noiembrie, când vindec' pe cei suferinzi de
boli grele.
Principalele virtu+i cre)tine, prin care Sfântul Spiridon s-a învrednicit
de atâta har )i cinste de la Dumnezeu au fost :
1. CREDIN#A SA PUTERNIC în Dumnezeu , CREDIN# ORTO-
DOX , izvorât' din dragoste cre)tin', rug'ciune )i smerenie.
2. MILOSTENIA . Toat' via+a sa a jertfit-o lui Dumnezeu )i oameni-
lor, ajutând pe cei s'raci.
4. SMERENIA. Sfântul Spiridon )tia c' toate darurile sunt de la Dum-
nezeu. El era îmbr'cat simplu )i curat )i vorbea cu modestie )i blânde+e.

Fericit este cre tinul care va citi Acatistul Sfântului

Spiridon cu credin#$ i smerenie. Sfântul Spiridon îl va t$m$dui
de boli i de neputin#e, va alunga duhurile rele, îl va înt$ri în
credin#$.La cei care îl cinstesc cu credin#$ i evlavie va veni cu
Sfântul s$u Trup i îi va vindeca, îndeplinindu-le cererile cele
mântuitoare.
AMIN.

62
 Pentru a spori credin+a )i fapta bun' cre)tin' , rug'ciunea personal'
a fiec'ruia, trebuie înt'rit' de rug'ciunea DUMNEZEIE$TII BISERICI
ORTODOXE.
Prin pomenire zilnic' la Sfântul Altar, cre)tinii au p'rt')ie Haric' cu
Mântuitorul Iisus Hristos, care se Jertfe)te Tainic la Sfânta Liturghie pentru
iertarea p'catelor noastre.
Cei care doresc s' pl'teasc' Sfinte Liturghii ca s' fie pomeni+i zilnic
la Sfânta Liturghie, la M'n'stirea Rar'u, pot trimite mandat po)tal cu con-
firmarea primirii, pe adresa:

SFÂNTA M N STIRE RAR U

Stare+ Protos. Veniamin Baican
loc. Crucea
Jud. Suceava, cod. 5931

SFÂNTA M)N)STIRE RAR)U este binecuvântat cu

Darul Facerii de Minuni, prin Icoana F c toare de Minuni a
Maicii Domnului.
Dumnezeu, pentru rug ciunile Prea Sfintei, Prea Cu-
ratei, Prea Binecuvântatei Maicii Sale, v va împlini cererile
cele mântuitoare, v va binecuvânta familia, casa $i lucrul
mâinilor voastre.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru
rug ciunile Prea Curatei Maicii Tale $i ale tuturor sfin#ilor
T i, miluie$te-ne pe noi.
Lui Dumnezeu i se cuvine Slava, Cinstea $i Închin -
ciunea, acum $i pururea $i-n vecii vecilor.

AMIN.

63
 BIBLIOGRAFIE

1. Sfânta Scriptur'
2. Didahii )i Predici, Ilie Miniat
3. Tâlcuirea Evangheliilor )i Cazanii, Arhiepiscop Nichifor Teotoke
4. Tâlcuiri noi, la textele vechi, I.P.S. Antonie Pl'm'deal'
5. Predici la Duminicile de peste an, Arhim. Ilie Cleopa
6. Convorbiri duhovnice)ti, vol. I, Arhim. Ilie Cleopa
7. Sfântul Marcu Ascetul )i Sfin+ii Calist )i Ignatie Xanthopol, Filocalia I.

CUPRINS

CAPITOLUL I

1.1. Ce este ADEV RATA CREDIN# ? ....................................................... 3

1.2. De câte feluri este CREDIN#A ............................................................... 7
1.3. Leg'tura dintre CREDIN#A în lucrurile descoperite )i cunoa)terea
lor............................................................................................................ 7
1.4. CREDIN#A $I FAPTELE BUNE ........................................................... 11
1.5. Cum putem spori CREDIN#A ............................................................... 16
1.6. Trepte în CREDIN# ; CREDIN#A ÎNCEP TOARE, CREDIN#A
CUNOSC TOARE, CREDIN#A F C TOARE DE MINUNI................. 17
1.7. Puterea rug'ciunii lui Iisus .................................................................... 22
1.8. Împlinirea rug'ciunilor ........................................................................... 24
1.9. PUTEREA CREDIN#EI celor mul+i ....................................................... 26
1.10. Mijloace duhovnice)ti pentru a convinge )i a spori credin+a ............... 29

CAPITOLUL II

2.1. Necredin+a în Dumnezeu ...................................................................... 31

2.2. Cauzele nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu în sufletul omului............... 32
2.3. Îndoiala în CREDIN# .......................................................................... 36
2.4. Credin+a pu+in' ..................................................................................... 37
2.5. Datorii ale cre)tinilor ortodoxi ............................................................... 42
2.6. Ce trebuie s' fac' cre)tinul pentru mântuirea sa ................................. 43

CAPITOLUL III

3.1. Via+a )i Minunile Sfântului Ierarh Spiridon ........................................... 45

64
 EDITURA "PANAGHIA"

Tip're)te c'r+i )i manuscrise religioase ortodoxe (articole, monografii,

înv'+'turi duhovnice)ti, vie+i ale cuvio)ilor, minuni) în tiraj de
minimum 2000 de exemplare.

---------------------------------------------------------------------------
C$UT$M DISTRIBUITORI!
---------------------------------------------------------------------------

Pentru coresponden+' )i comenzi : EDITURA "PANAGHIA"

str. Sondei nr. 2, bl. A7, sc. A, ap. 1, Vatra- Dornei, jud. Suceava,
cod 5975. Tel. 030/ 372544

Lucr ri ap rute:

1. Sufletul omului, dup' moartea trupului

2. Postul cre)tin ortodox
3. R'zboiul diavolilor cu oamenii
4. Sfânta lumin' de la Ierusalim;
5. DUMNEZEIASCA BISERIC ORTODOX
6. Smerenia )i dragostea cre)tin'
7. Via+a )i Acatistul Sfintei Maria Egipteanca
8. Valoarea sufletului omenesc
9. Icoane F'c'toare de Minuni
10. Puterea Adev'ratei Credin+e
11. Mânc'ruri de post )i de dulce
12. Vise, vedenii )i Descoperiri Dumnezeie)ti

I.S.B.N. 973 - 90964 - 7 - 3

Tipar: Imprimeria GEEA, Boto ani

Tel./Fax: 031/513.435

65