Sunteți pe pagina 1din 6

www.referat.

ro

‚ Psihologia dezvoltarii umane

Psihologia nu este o singura stiinta, ci un sistem de discipline care studiaza sistemul


psiho-comportamental uman.
Psihologia dezvoltarii umane (cu alti termeni: dezvoltare umana, psihologia
developmentala sau psihologia varstelor) este o ramura a psihologiei care studiaza
particularitatile psihice ale fiecarei etape de varsta, in relatie cu factorii biologici si
sociali care le influenteaza.
Aceasta disciplina are două obiective principale:

- de a descrie modul in care se dezvolta din punct de vedere psihologic indivizii


umani, cum se schimba ei pe parcursul vietii;

- de a explica dezvoltarea punand in evidenta factorii biologici si sociali care


determina aceste schimbari. (după Seamon şi Kenrick, 1992, p. 378).

Psihologia dezvoltarii studiază evoluţia psihicului normal, sanatos. Problemele patologice


sunt studiate de alte ramuri ale psihologiei, de ex.:
0 - psihopedagogia speciala – studiaza problemele psihologice si pedagogice ale
persoanelor nevazatoare, surde, hipoacuzice, retardate mental etc.;
1 - psihologia medicala - studiaza problemele psihice ale bolnavului somatic;
2 - psihopatologia - studiaza tulburarile activitatii psihice.
Psihologia varstelor are mai multe subramuri ca de ex. psihologia copilului,
adolescentului, adultului, a persoanelor de varsta a treia (gerontopsihologia), psihologia
sugarului, anteprescolarului etc.

Metode ce cercetere utilizate in psihologia dezvoltarii umane

In cadrul psihologiei dezvoltarii au aparut si apar variate intrebari legate de modul


cum evolueaza un anumit individ , trecand prin diferitele stadii ale vietii , care sunt
factorii ce ii determina schimbarile imediate sau de durata, cum se deosebeste el, si mai
ales de ce se deosebeste de alti indivizi din generatia sa.
Fiecare grup uman are doua sarcini importante de ideplinit, in legatura cu fiecare individ
al sau :
- sa il creasca astfel incat sa devina capabil sa duca o viata independenta
- sa creasca o noua generatie, propriii copii
Ca orice disciplina stiintifica, psihologia dezvoltarii se straduieste sa acumuleze un corp
sistematic si organizat de cunostinte despre comportament. Astfel psihologia dezvoltarii
umane incearca :
- sa stabileasca norme de dezvoltare pentru a putea evalua deviatiile
individuale de la „media” (norma) asteptata la un anumit individ
- saa studieze relatiile dintre anumite comportamente sau dintre
caracteristici ale aceluiasi comportament
- sa studieze relatiile de tip cauza-efect in comportamentul uman
Tinand seama de aceste scopuri ale psihologiei dezvoltarii umane, vom intalni diverse
abordari : normative, corelationale, experimentale. Iata si un exemplu pentru a ilustra
mai bine aceste abordari.

Exemplu : Studiul facut de Piaget pe cei trei copii ai sai i-a permis:
- sa formuleze stadiile prin care trece dezvoltarea capacitatii cognitive a
omului
- sa sugereze modul cum trebuie sa se comporte adultii cu copii pentru a le
crea acestora posibilitati optime de dezvoltare a inteligentei.
Astfel , el a ajuns sa sustina ca dezvoltarea cunoasterii copilului nu necesita
manipularea unor jucarii sofisticate, ci ingaduita si rabdare din partea adultui
fata de comportamentul de explorare al copilului. Piaget isi observa copii cum la
varste diferite rezolvau in mod diferit provocarile pe care le intampinau in jocul
lor, pe care cel mai adesea le crea el insusi. Observatiile lui se incheiau cu
protocoale riguroase in care erau mentionate toate detaliile impportante ale
situatiilor.
Concluzii :
El a autilizat o metoda clinica de observatie, pe un numar mic de cazuri si
intr-o relatie directa cu subiectul observat.
Observatia clinica a fost insa folosita de-a lungul anilor, pe masura ce copiii
cresteau, prin urmare putem vorbi despre un studiu longitudinal.
A realizat insa si descrierea unor norme de comportament caracteristice
stadiilor prezentate de el, fiind astfel si un studiu normativ.

1. Metode de cercetare normativa

Acestea pot oferi informatii bazate pe „media ” comportamentului unei varste. Ele
conduc la stabilirea unor norme de dezvoltare a individului sub diferite aspecte : al
motricitatii, al cresterii in inaltime, etc.
Raspund la intrebari precum : „Cand?” , „Cat de mult?” , „Cand apare un
comportament titpic unui stadiu, in timpul dezvoltarii?”, „Cat de frecvent apare el la o
populatie data?” (la 6 luni, majoritatea copiilor cu o dezvoltare normala stau in fund,
etc.).

2. Observatia ca metoda de cercetare

O problema majora a psihologiei dezvoltarii este ca se stie relativ putin despre


influenta mediului natural in cresterea copilului. Asemenea date ar fi cruciale pentru o
stiinta completa a comportamentului. Dar datele colectate in afara atmosferei rigide a
laboratorului pot sa nu ofere informatii clare despre influenta mediului asupra
cresterii copilului. Prin observatii intreprinse in mediul natural se studiaza si se
cunosc mai bine anumite comportamente.
Metoda observatiei nu este noua si nu se limiteaza la studierea dezvoltarii copiilor.
Psihologia dezvoltarii a beneficit din plin de rezultate obtinute prin observatii, in
studiul dezvoltarii motorii, a jocului, limbajului, comportamentului cognitiv.

3. Studiul longitudinal

A adus psihologiei dezvoltarii unele dintre cele mai importante informatii privind
stabilitatea aptitudinilor, ale inteligentei, ale trasaturilor de personalitate, maturizarea
scheletului, dezvolatarea fizica, a limbajului, a atasamentului si a tulburarilor de
atasament.
Avantajul acestei metode este acel aca ofera posibilitatea de a cunoaste schimbarile
schimbarile majore de comportament ale individului in timp, acumulandu-se
informatii despre stabilitatea si schimbarea comportamentului.
Exista studii longitudinale facute la nivelul unei genaratii dar si cercetari facute pe
mai multe generatii.
Dezavantajele acestei motode :
- costuri mai ridicate
- pregatirea personalului
- riscul ca personalul pregatit sa plece din proiect
- riscul ca subiectii sa nu mai vrea ori sa nu mai poata sa participe
- inadecvarea instrumentelor de cercetare
- moteda nu poate fi folosita in cazul unor probleme care solicita raspuns
imediat

4. Studiul transsectional

Cele mai multe studii in psihologia dezvoltarii sunt de acest gen. Sunt mai putin
costisitoare si ofera informatii imediate.
Astfel de studii pot raspunde la intrebarea : „Cum influenteaza tipul de atasament,
functionarea umana?”.
Dezavantajul acestei metode este faptul ca nu permite studierea schimbarilor de
comportament la un anumit individ, ci doar a diferentelor de comportament intre
grupuri de indivizi. Se coreleaza rezultatele, dar aceasta corelatie ar putea sa nu
reprezinte un comportament stabil. Prin urmare, studiul transsectional nu ofera
informatii despre schimbarile de comportament ale unui singur individ, la diferite
varste.

5. Metoda de cercetare prin corelatie

Este folosita pentru examinarea relatiilor in cadrul unor varietati de componente sau
evenimente. Acestea pot sa aiba o corelatie + inalta, sau –inalta, ori sa nu coreleze
deloc. Cea mai mare corelatie este +1,00 si cea mai mica -1,00.
Corelatia indica existenta unei relatii dar nu testeaza direct relatia cauza-efect. A
poate fi inalt corelat cu B pentru ca amandoi sunt in relatie stransa cu C, si nu pentru
ca ar avea o relatie cauzala.
Aceasta tehnica a corelatiei este utilizata in testarea ipotezelor prin folosirea unor
tehnici statistice pentru analiza datelor. Ea necesita o selectie si un control partial ale
variabilelor luate in studiu.

6. Metode de cercetare experimentala

In cadrul unei cercetari experimentale, experimentul selecteaza, manipuleaza, exercita


controlul asupra variabilelor.
Variabilele care trebuie controlate sunt variabile independente si dependente. Cele
independente sunt stimuli selectati si modulati de cercetator cu scopul de a le evalua
efectul asupra variabilelor dependente luate in studiu. Experimentatorul incearca sa
aiba un control cat mai riguros asupra variabilelor independente. Variabila
dependenta este comportamentul selectionat de cercetator pentru a fi masurat.
Variabila dependenta este observata in relatie cu variabila independenta, ale carei
valori sunt modificate controlat de catre experimentator.
Metoda experimentala este tipica pentru laborator, unde se utilizeazaa mult mai mult
decat in medii naturale.

7. Studiul longitudial modificat

Metoda longitudinala modificata reprezinta un model trifactorial care ii permite


cercetatorului sa analizeze deferentele comportamentale dintre indivizi, la un moment
dat, si modificarile diferentelor dintre grupurile de indivizi de acelasi nivel intr-un alt
tip de testare. Astfel , se reduce timpul necesar pentru a dobandi informatii despre
stabilirea comportamentului individului , iar simultan apare o informatie utila privind
diferentele de comportament la diferite varste, precum si in cadrul unei varste date.
O tehnica mai noua, utilizata in studiul interactiunilor umane , mai ales in
interactiunile parintilor cu copii, este tehnica inregistrarilor video. Este o tehnica de
observatie care permite urmarirea unui comportament sau a unei situatii, fara a
introduce variabile, ci decupand prin inregistrare, din „filmul” cotidian al interactiunii
respective.
Inregistrarile acestea se folosesc si pentru antrenarea parintilor . Acestia isi
analizeaza, impreuna cu terapeutul, secventa de interactiune, remarcand acordajul lor
cu copilul.
Bibliografie

Ana Muntean, (2009), Psihologia dezvoltarii umane, Polirom, Iasi


Seamon, J. G., Kenrick, D. T., (1992), Psychology, Prentice Hall
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate