Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Audit RO+
Audit RO+
DEMOCRATIC
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Antologie de studii asupra guvernării
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”
Veaceslav Berbeca
Cornel Ciurea
Marin Gurin
Ion Guzun
Lilia Ioniță
Sergiu Lipcean
Leonid Litra
Ion Osoian
Auditul Democraţiei a fost elaborat utilizind metodologia Institutului Internaţional pentru Democratie şi Asistenţă
Electorală. Acest produs apare cu suportul financiar al the Black Sea Trust for Regional Cooperation.
Opiniile exprimate în această publicaţie nu reflectă neapărat pe cele ale the Black Sea Trust, the German Marshall
Fund, sau ale partenerilor săi.
Pentru orice informație legată de acest raport, contactaţi Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”,
Coordonatorul produsului, Leonid Litra.
Adresa: MD-2005, Republica Moldova, Chişinău, str. Iacob Hancu, 10/1, IDIS „Viitorul
Telefon: 37322-22-18-44, Fax: 37322-24-57-14
e-mail: leonid.litra@viitorul.org şi office@viitorul.org
© IDIS Viitorul, 2011
Datorăm mulţumirile noastre tuturor experţilor externi care au oferit comentarii deosebit de
pertinente în legătură cu prezentul studiu.
Auditul Sistemului Democratic în Republica Moldovaexprimă opiniile personale ale autorilor
care pot să nu coincidă cu cele ale IDIS „Viitorul”. Oricare altă persoană terţă, inclusiv IDIS
„Viitorul” nu este responsabilă pentru concluziile prezentate în această publicaţie.
IDIS „Viitorul”
328(478)=135.1
A 92
Partea I
Cetăţenia, Legea şi Drepturile............................................................................... 9
1. Naţiunea şi identitatea - Ion Guzun.............................................................. 9
2. Supremaţia legii şi accesul la justiţie - Ion Guzun........................................ 16
3. Drepturile civile şi drepturile politice – Marin Gurin.................................. 30
4. Drepturile economice şi drepturile sociale – Marin Gurin.......................... 59
Partea II
Guvern Responsabil şi Reprezentativ.................................................................... 80
5. Alegeri libere şi corecte – Sergiu Lipcean....................................................... 80
6. Rolul democratic al partidelor politice –Sergiu Lipcean............................... 115
7. Eficacitatea şi responsabilitatea guvernamentală – Sergiu Lipcean............... 143
8. Controlul civil asupra armatei şi poliţiei – Veaceslav Berbeca....................... 165
9. Reducerea nivelului corupţiei – Lilia Ioniţă.................................................. 187
Partea III
Societatea civilă şi participarea civică.................................................................... 205
10. Mass media într-o societatedemocratică– Cornel Ciurea.............................. 205
11. Participarea politică – Cornel Ciurea............................................................. 214
12. Receptivitatea Guvernului – Ion Osoian........................................................ 221
13. Descentralizarea – Ion Osoian....................................................................... 230
Partea IV
Dimensiunile Internaţionale ale Democraţiei....................................................... 237
14. Democraţia dincolo de frontiere – Leonid Litra şi Veaceslav Berbeca.............. 237
LISTA FIGURILOR
1. NAŢIUNEA ŞI IDENTITATEA
Ion Guzun
Introducere
Naţionalitatea şi identitatea au constituit dintotdeauna subiecte sensibile pe arena internaţio-
nală mai ales după ce au fost elaborate primele documente în această materie. Chiar şi în prezent
statele interpretează diferit termeni precum „naţiune”, „naţionalitate”, „minoritate naţională”, „mi-
noritate etnică”, „grup etnic”, etc. De fapt, definirea acestor termeni descrie politica oricăror state
faţă de această chestiune. Republica Moldova a preluat cu uşurinţă şi a adoptat actele legislative
fără a avea o tradiţie şi o experienţă în acest sens. De aceea toate persoanele care trăiesc pe teritoriul
Republicii Moldova sunt considerate minorităţi naţionale1 şi cad automat sub protecţia tratatelor şi
mecanismelor internaţionale din domeniu.2
Procesul de finalizare a demarcării hotarelor Republicii Moldova cu cei doi vecini ai săi
(România şi Ucraina), nu a fost încă finalizat. Nu sunt deocamdată revendicate anumite teritorii
sau porţiuni, dar negocierile şi măsurările necesare se află în faza de finalizare. Până la moment, nu
s-a făcut publică decizia referitoare la anumite disensiuni privind porţiunea de pământ aflată sub
şoseaua Reni-Odessa, luând în consideraţie tratatul bilateral semnat anterior de Guvernul Greceanîi
şi reprezentanţii Guvernului Ucrainei, prin care s-a convenit asupra statutului acestei porţiuni de
teren şi porţiunilor limitrofe regiunii transnistrene.
Acordarea cetăţeniei Federaţiei Ruse etnicilor ruşi care trăiesc în alte state după principiul
jus sanguinis, este un lucru sensibil mai ales după războiul ruso-georgian din 8 august 2008.4 În
Republica Moldova locuiesc peste 300.000 de persoane care deţin cetăţenia Federaţiei Ruse, majori-
tatea dintre ei fiind din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. În mod similar, redobândirea
cetăţeniei române ridică semne de îngrijorare în special din partea Federaţiei Ruse şi a autorităţilor
separatiste din regiunea transnistreană.
Cetăţenia Republicii Moldova a fost acordată automat tuturor celor care locuiau la momentul
declarării independenţii pe teritoriul fostei RSSM. După aderarea la mai multe organizaţii inter-
naţionale, au fost adoptate şi ratificate un şir de acte normative în concordanţă cu instrumentele
internaţionale.5
După declararea independenţei, cetăţenii Republicii Moldova nu aveau dreptul să deţină cetăţe-
nia altui stat. Totuşi, la 5 iunie 2003, Parlamentul Moldovei a modificat Legea cetăţeniei şi a acordat
dreptul la multipla cetăţenie. Conform acestor modificări, cetăţenii Republicii Moldova, care deţin
totodată şi cetăţenia altor state, se bucură de aceleaşi drepturi ca şi persoanele care deţineau doar o
singură cetăţenie – a Republicii Moldova. Articolele 24, 25, 26 ale legii cetăţeniei (Legea nr 1024-
XIV din 02.06.2000) stabilesc şi garantează persoanelor dubla şi multipla cetăţenie, asigurându-le
drepturi şi îndatoriri în egală măsură ca şi cetăţenilor Republicii Moldova. Dobândirea de către ce-
tăţeanul Republicii Moldova a cetăţeniei altui stat nu atrage neapărat pierderea cetăţeniei Republicii
Moldova6.
Fiind garantate prin legi naţionale şi tratate internaţionale, ratificate de Republica Moldova,
dreptul la identitate şi dreptul la respectarea vieţii private şi familiale continuă să fie încălcate în
cadrul procedurilor de înscriere în actele de stare civilă7 şi în cadrul ultimului recensământ al popu-
laţiei8 privind accederea la o funcţie publică,9 etc.
Contrar celor menţionate mai sus, au fost modificate pe parcurs mai multe acte legislative în
sensul restricţionării accederii la anumite funcţii de stat.10 În 2008 unii din liderii opoziţiei au depus
o plângere la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (în continuare CEDO). În faţa Curţii,
reclamanţii s-au plâns în temeiul art. 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană pentru apăra-
rea drepturilor şi libertăţilor fundamentale (în continuare Convenţia Europeană), sesizînd faptul
că dreptul lor de a candida la alegeri a fost încălcat. Potrivit reclamanţilor, nu a existat un interes
3 Strategia de securitate naţională a Federaţiei Ruse şi politica internaţională a Kremlinului - http://www.europalibera.org/content/article/1855412.html;
4 Asta e ceea ce a făcut Rusia în Osetia de Sud şi Abhazia – a eliberat paşapoarte ruse şi a folosit ca argument pentru intrarea în Georgia protejarea cetăţe-
nilor ruşi;
5 Lista deplină vezi pe http://treaties.un.org/Pages/Treaties.aspx?id=4&subid=A&lang=en
6 Cu excepţia cazului când legislaţia altui stat obligă la renunţarea primei cetăţenii pentru dobândirea celei din urmă (de ex. Federaţia Rusă).
7 CEDO s-a pronunţat în cauza Ciubotaru c. Moldovei - http://lhr.md/news/188.html ;
8 Necesitatea unui nou recensământ în Moldova - http://bataiosu.wordpress.com/2010/01/20/necesitatea-unui-nou-recensamant-in-moldova/ ;
9 Audieri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Tănase şi Chirtoacă c. Moldovei - http://lhr.md/news/151.html ;
10 Legea nr. 273 din 07.12.2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative - http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&
id=327797;
În hotărârea adoptată, CEDO a notat că Republica Moldova este unicul stat european care
acordă indivizilor dreptul de a deţine dubla sau multipla cetăţenie, dar interzice acestora de a fi aleşi
în Parlament.12Curtea a fost frapată de faptul că în 2002 şi 2003, Parlamentul Moldovei a adoptat
legislaţia prin care permitea moldovenilor deţinerea dublei cetăţenii13 şi, se pare că la acel moment,
autorităţile nu erau preocupate de loialitatea celor care au optat pentru dubla cetăţenie.
Odată cu instaurarea noii guvernări create după alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie
2009, legislaţia a fost modificată în concordanţă cu Hotărârea CEDO.14
Situaţia minorităţilor naţionale din Republica Moldova se caracterizează prin absenţa unor con-
flicte interetnice virulente, chiar dacă la nivelul contactelor uzuale mai putem constata fricţiuni
legate de modul de exprimare al diferitor grupuri lingvistice. Totuşi, Republica Moldova protejează
şi valorifică diversitatea etnolingvistică într-un mod exemplar. Drept evidenţă serveşte funcţiona-
rea unui număr important de şcoli cu predare în limbile minorităţilor etnice: ucrainene, ruseşti,
evreieşti, bulgare, găgăuze, chiar dacă programele de învăţământ în aceste şcoli sunt proporţional
legate de gradul de coeziune culturală şi etnică al acestor grupuri naţionale. Republica Moldova
a oferit un cadru normativ destul de generos pentru deschiderea şi susţinerea de către stat a unor
instituţii superioare de învăţământ, încurajând apariţia universităţilor slavone, găgăuze şi bulgare.
Aceste instituţii se adaugă multitudinii de universităţi publice şi private care continuă tradiţia ofe-
11 CEDO a pronunţat hotărârea Tănase şi Chirtoacă c. Moldovei - http://lhr.md/news/116.html;
12 Audieri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Tănase şi Chirtoacă c. Moldovei- http://lhr.md/news/151.html
13 Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr. 1024 din 02.06.2000
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311522 ;
14 Lege nr. 127 din 23.12.2009 pentru modificarea unor acte legislative - http://lex.justice.md/md/333322/ ;
15 Intenţionat am utilizat termenii „români/moldoveni”, luând în considerare dreptul fundamental al persoanei la identitate. Pe de altă parte, este recunoscut
faptul că nu există o naţiune moldovenească. Deosebirea reală dintre moldoveni şi români constă în dialect (regionalism) şi nu în limba vorbită de majoritatea
cetăţenilor Republicii Moldova şi ai României. Nu există diferenţe de cultură, tradiţie, gândire, simbolică naţională, literatură, ş.a. Denumirea statului nu poate
fi reţinut drept argument principal pentru definirea limbii vorbite sau a naţiunii;
16 Numărul moldovenilor a crescut, potrivit ultimului recensământ - http://social.moldova.org/news/numarul-moldovenilor-a-crescut-potrivit-ultimului-
recensamant-2723-rom.html ;
Un accident la fel de grav a avut loc în ianuarie 2010 după instalarea în centrul capitalei a unui
simbol evreiesc – menora hasidică -, care a fost devastat de un grup de enoriaşi ortodocşi instigaţi de
către preotul sus-menţionat. Din păcate, organele de drept nu au întreprins acţiuni care ar fi oprit
acţiunile sfidătoare ale acestui grup, iar până în acest moment, nu au fost făcute publice rezultatele
investigaţiilor pe marginea acestui caz. Nu s-a anunţat nici măcar faptul dacă cauza ar fi fost trimisă
în judecată.
Există grupuri naţionale care resimt consecinţele unor discriminări cu caracter social şi apelativ
(consecinţe a unor stereotipuri şi incriminări pe criterii rasiale). În Republica Moldova, acest grup
este legat în primul rând de minoritatea rromă,19 chiar dacă cazurile violente de conflicte şi răfuieli
nu sunt atât de frecvente ca în anumite state central-europene.
Romii din Moldova sunt supuşi violenţei, hărţuirii şi discriminării. Lor li se refuză acordarea
asistenţei medicale, angajarea la munca promisă, ei fiind, în acelaşi timp, subiecţii aresturilor arbi-
trale.20 Romii sunt cel mai sărac grup minoritar, majoritatea trăind în condiţii anti-sanitare, iar în
localităţile unde romii locuiesc compact este slab dezvoltată infrastructura. Mulţi copii din acele
comunităţi nu merg la şcoală, respectiv puţini dintre ei obţin studii secundare sau liceale. Guvernul
17 Studiu calitativ în rândul experţilor realizat în perioada Noiembrie 2010 de către CBS-AXA la comanda IDIS “Viitorul”;
18 http://adventist.md/. Data preluării 14.09.2010;
19 Datele oficiale estimează numărul romilor la 11,600. Totuşi, organizaţiile pentru apărarea drepturilor romilor estimează numărul real la 250,000. ONG-urile
au afirmat că mulţi dintre romi sunt nevoiţi să se identifice drept moldoveni;
20 NGO Report. Replies to the List of Issues. (CCPR/C/MDA/Q2) - http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrc/docs/ngos/CreDO_IDOM_Moldova97.pdf;
Deja devine o tradiţie aprobarea iniţială de către Primarul General al municipiului Chişinău a
desfăşurării acestor acţiuni publice, ulterior însă aceste decizii sunt suspendate. În timpul „paradei”
din mai 2008, organele de menţinere a ordinii publice au urmărit de la distanţă acţiunile agresive a
câtorva sute de persoane care au blocat deplasarea participanţilor GenderDoc-M.24 Poliţia nu a inter-
venit sub nici o formă şi nu a acţionat în sensul restabilii ordinii publice, chiar dacă era obligată să
acţioneze corespunzător prevederilor art. 4, 8, 9, 12, 14 ale legii cu privire la poliţie (Legea nr. 416 din
14.12.1990). La protestele anti-gay au participat şi reprezentanţi ai grupurilor confesionale.
Revizuirea Constituţiei poate fi înfăptuită la iniţiativa unui grup de 200.000 de cetăţeni, sau a
1/3 din numărul parlamentarilor aleşi sau a Guvernului. Înaintarea proiectului legii constituţionale
trebuie să fie însoţită de avizul Curţii Constituţionale.26
Republica Moldova are o experienţă modestă în exerciţiul de modificare a Constituţiei iar revi-
zuirea acesteia prin referendumul din 5 septembrie 2010 s-a dovedit a fi o cale ineficientă datorită
ratei scăzute de participare – 30.41 %. Totuşi, din numărul total de cetăţeni care s-au prezentat la
21 Studiul „Romii în Republica Moldova” , din 2007, http://www.undp.md/publications/roma%20_report/UNDP,%20Romii%20in%20Republica%20Moldo-
va%20(Chisinau,%202007).pdf;
22 Anatolie Munteanu, îndeamnă autorităţile publice la combaterea homofobiei, extremismului şi a intoleranţei manifestate vizavi de comunitatea LGBT -
http://www.ombudsman.md/md/newslst/1211/1/4632/ ;
23 Recomandarea CM/Rec(2010)5, adoptată la 31 martie 2010 de către Comitetul de miniştri al Consiliului Europei;
24 www.lgbt.md;
25 Legea 1115 din 05.07.00; Legea 351 din 12.07.01ş Legea 1471 din 21.11.02; Legea 344 din 25.07.03;
26 Alin. (2) art. 144 al Constituţiei Republicii Moldova;
Eşecul alegerii preşedintelui de către parlament şi posibilitatea alegerii lui de către popor a
agravat situaţia politică din ţară, ducînd la dizolvarea parlamentului şi stabilirea datei alegerilor
parlamentare anticipate pentru 28 noiembrie 2010. Ca şi precedentele scrutine, rezultatele alegeri-
lor parlamentare anticipate nu au permis Alianţei pentru Integrare Europeană (PD, PL şi PLDM)
şi nici opoziţiei (reprezentată de PCRM) să acumuleze 61 de locuri în Parlament, barem necesar
pentru alegerea şefului statului.
Astfel, normele referitoare la revizuirea Constituţiei sunt explicite şi exclud imixtiunea sau in-
terpretările dualiste. Cert este faptul că imposibilitatea revizuirii Constituţiei depăşeşte conţinutul
normativ-juridic, astfel decizia depinde de forţele politice.
Legislaţia Republicii Moldova oferă oportunităţi grupurilor etnice la educaţie, dezvoltare şi acces
la funcţii publice. La prima vedere instituirea unei unităţi administrativ-teritoriale în scopul satisfacerii
necesităţilor naţionale şi păstrării identităţii naţionale a găgăuzilor, prosperării limbii şi culturii naţio-
nale, este una nobilă şi conformă normelor naţionale. Aparent,totuşi, este o contradicţie între Legea cu
privire la statutul special al Găgăuziei29 şi Constituţie30, care stabileşte că în Republica Moldova există
doar un singur popor – cel al Republicii Moldova. Aceste prevederi încă nu au fost contestate de nici
un subiect cu drept de sesizare la Curtea Constituţională.
27 Decretul Preşedintelui nr. 83 din 01.12.2009 - http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=332938;
28 Pagina web a Comisiei de la Veneţia - http://www.venice.coe.int/site/main/presentation_E.asp
29 Legea cu privire la statutul special al Găgăuziei -http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311656;
30 Prin prisma prevederilor Preambulului, art. 2, 10, 38, 60, 111 a Constituţiei Republicii Moldova;
Bibliografie:
1. Studiu. Romii în Republica Moldova, Casa Editorial-Poligrai că Bons Offices, 2007, 188 pag.;
2. NGO Report Replies to the List of Issues (CCPR/C/MDA/Q2) - http://www2.ohchr.org/
english/bodies/hrc/docs/ngos/CreDO_IDOM_Moldova97.pdf;
3. Cauza Ciubotaru c. Moldovei (cererea nr. 27138/04);
4. Cauza Tănase şi Chirtoacă c. Moldovei (cererea nr. 7/08);
5. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994;
6. Legenr. 1024 din 02.06.2000cetăţeniei Republicii Moldova;
7. Lege nr. 382 din 19.07.2001cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţiona-
le şi la statutul juridic al organizaţiilor lor;
8. Lege nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
Introducere
Deşi legea trebuie să se aplice pe întreg teritoriu al Republicii Moldova, aceasta nu este aplicată
şi în regiunea transnistreană. Republica separatistă a adoptat o legislaţie care reflectă în proporţie de
99 % normele legale ale Federaţiei Ruse.
În 2010 Guvernul a întreprins mai multe acţiuni în vederea consolidării puterii judecăto-
reşti. În septembrie 2010 Guvernul a adoptat Planul de acţiuni pentru realizarea Concepţiei pri-
vind finanţarea sistemului judecătoresc pe anii 2010-201334. Tot în contextul reformei judiciare,
Parlamentul nu a reuşit lichidarea instanţelor judecătoreşti economice din lipsa voturilor necesare
pentru adoptarea legii, deşi la proiectul de lege a fost anexat avizul pozitiv al Consiliului Superior
al Magistraturii.
Impactul economic al Hotărârilor Curţii Europene pentru Drepturile Omului din Moldova
se resimte în bugetul de stat, diminuînd cheltuielile direcţionate spre păturile social vulnerabile.
Pentru moment nu a fost întreprinsă nici o cercetare cu referire la impactul social sau impactul
individual asupra persoanelor cărora Curtea Europeană le-ar fi dat dreptate. Modificările legislative
sectoriale au un impact redus astfel încât nu se resimt îmbunătăţiri la nivel sistemic. Persoanelor
care au avut câştig de cauză împotriva Republicii Moldova li se compensează daunele materiale şi
morale, însă există o incertitudine referitor la acţiunile pozitive ale statului de a întreprinde măsuri
necesare pentru prevenirea sau reducerea pe viitor a violărilor Convenţiei europene şi drepturile
persoanelor.
Supremaţia legii presupune funcţionarea unui sistem de reguli scrise, precis formulate, care
protejează cetăţenii în exercitarea plenară a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin intermediul
instanţelor judecătoreşti şi altor instituţii democratice.
Ca urmare a reformării continue, s-a format o discrepanţă considerabilă între legea scrisă şi apli-
cabilitatea acesteia. Chiar şi instanţele judecătoreşti adoptă hotărâri diferite pentru cazuri similare.
Astfel, pe parcursul timpului, s-a creat o situaţie de neîncredere în aplicabilitatea uniformă a le-
gislaţiei şi activitatea instituţiilor statului. Barometrele de opinie publică35 indică deseori o încredere
joasă a populaţiei faţă de poliţie, justiţie şi procuratură. Gradul de neîncredere (totală sau parţială) la
un nivel de peste 50 % este unul îngrijorător, în condiţiile în care Republica Moldova pretinde a fi
o ţară cu instituţii democratice funcţionale care aspiră într-un timp restrâns să obţină perspectiva de
aderare la Uniunea Europeană. Totuşi, nu pot fi negate eforturile Guvernului şi ale altor instituţii de
a îmbunătăţi imaginea instituţiilor statului. Impunitatea judecătorilor, procurorilor, poliţiştilor şi
altor oficiali menţin în continuare la nivel scăzut încrederea populaţiei faţă de atribuţiile şi eficienţa
acestora.
Cetăţenilor din regiunea transnistreană nu li se garantează securitatea fizică, iar cazuri de inti-
midare, detenţie arbitrară37 şi detenţii ilegale pe perioade îndelungate, operate cu scop provocator38,
39
se înregistrează periodic, evidenţiindu-se, în special, perioada electorală de pe malul drept al
Nistrului. În absenţa unei recunoaşteri externe, convenţiile europene şi obligaţiile internaţionale
35 http://www.ipp.md/lib.php?l=ro&idc=156;
36 Studiu calitativ în rândul experţilor realizat în perioada Noiembrie 2010 de către CBS-AXA la comanda IDIS “Viitorul”;
37 Anchetatorul ostaticei de la Bender este cetăţean moldovean - http://promolex.md/index.php?module=news&item=277 ;
38 Eliberarea imediată şi necondiţionată a cetăţeanului Republicii Moldova Ilie Cazacu - http://promolex.md/index.php?module=news&item=273;
39 MGB: Jurnalistul Ernest Vardanean a fost condamnat la 15 ani privaţiune de libertate - http://unimedia.md/?mod=news&id=27496;
Procuratura Generală a Republicii Moldova nu a oferit până în acest moment decât informaţii
sumare publicului interesat cu privire la anumite acţiuni sau autosesizări în cazurile în care cetăţeni
ai Republicii Moldova au fost arestaţi, reţinuţi ilegal, sau atunci când asupra lor au fost aplicate ac-
ţiuni de tortură, detenţie ilegală, lipsire de libertate şi alte acţiuni ilegale, săvârşite pe malul stâng al
râului Nistru. Cât priveşte reprezentanţii Federaţiei Ruse (ţară care este stat-mediator în reglemen-
tarea conflictului transnistrean), aceştia au refuzat de mai multe ori de a se implica în soluţionarea
cazurilor de arest şi detenţie ilegală42, iar militarii din misiunea de pacificare au favorizat în mod
deschis acţiunile autorităţilor autoproclamate ale pretinsei republici separatiste.
Cu părere de rău, cetăţenii (inclusiv cetăţenii străini) sunt persecutaţi frecvent de către auto-
rităţile nerecunoscute, iar aplicarea legislaţiei RM asupra acestui teritoriu este suspendată până la
40 http://jurisprudentacedo.com/Ilascu-contra-Moldova-si-Federatia-Rusa-Transnistria-Responsabilitatea-Moldovei-Juridictia-Rusiei.html;
41 Lege Nr. 212 din 09.09.2010 - http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=336126
42 Ambasadorul Rusiei refuză să comenteze cazul Vardanean -
http://www.europalibera.org/content/article/2012482.html;
La datapublicării prezentului studiu, inspectorul fiscal Ilie Cazac şi jurnalistul Ernest Vardanean
încă se mai aflau în custodia autorităţilor separatiste, iar în privinţa celui din urmă s-a pronunţat
o hotărârea prin care s-a dispus aplicarea privaţiunii de libertate pe un termen de 15 ani într-o în-
chisoare din regiune. Pretinsele autorităţi nu le asigură drepturi elementare inclusiv cel de alegere a
unui avocat din Republica Moldova sau din Federaţia Rusă.
Nu au fost elucidate cazurile de deces ale altor recruţi din cadrul aşa-numitei armate ale republi-
cii autoproclamate.47 Un exemplu în acest sens ar fi cazul lui Serghei Verbiţkii care a avut domiciliu
în regiunea transnistreană48 şi conform „legilor” din regiunea separatistă el a fost înrolat în armata
secesionistă, unde a şi decedat în circumstanţe neelucidate până la moment.49Autorităţile consti-
tuţionale nu au investigat decesul tânărului, iar cele ale autorităţilor separatiste nu au mai raportat
despre acest caz.
Numeroase încălcări ale libertăţilor religioase sunt atestate pe întreg teritoriul regiunii sepa-
ratiste. Astfel, autorităţile separatiste continuă să refuze înregistrarea mai multor congregaţii ale
43 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Moldova%20|%20Ilascu&sessionid=61526408&skin=hudoc-
en;
44 Declaraţie Asociaţia Promo-LEX - http://www.comunicate.md/index.php?task=articles&action=view&article_id=2859 ;
45 O astfel de restricţie contravine uneia din caracteristicile fundamentale ale mecanismului de prevenire aplicat de CPT, şi anume posibilitatea de a intervi-
eva în particular orice persoană privată de libertate;
46 Comitetul împotriva torturii al Consiliului Europei îşi întrerupe vizita în regiunea transnistreană a Republicii Moldova - http://www.coe.md/index.
php?option=com_content&view=article&id=200:cpt-stop-td-visit&catid=40:press-releases-&Itemid=55&lang=ro;
47 BUREAU OF DEMOCRACY, HUMAN RIGHTS, AND LABOR- 2009 Country Reports on Human Rights Practices -
http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2009/eur/136046.htm;
48 Fiind cetăţean al Republicii Moldova, Serghei Verbiţkii a satisfăcut serviciul militar în cadrul forţelor armate constituţionale;
49 Un caz de tragere la răspundere penală pentru refuzul de a fi înrolat în aşa-numita armată transnistreană a avut loc cu cetăţeanul Aleksandr Iakovlev din
regiunea oraşului Râbniţa. Acesta a atacat sentinţa. Până la momentul publicării prezentului raport nu s-a luat o hotărâre definitivă în acest caz;
Condiţiile în care activează şcolile cu predare în limba română rămân în continuare grave –
instruirile au loc în patru schimburi, se înregistrează cazuri de huliganism (spargerea geamurilor,
intervenţii în forţă ale trupelor de ordine cu caracter de intimidare, convocarea de urgenţă a direc-
torilor acestor şcoli la Direcţia/Ministerul de profil de la Tiraspol), în timp ce elevii şi părinţii aces-
tora sunt intimidaţi de către autorităţi fiind somate să renunţe la programul şcolar şi alegerea unor
alte şcoli, care urmează linia ideologică a regimului. În acest context, reclamanţii Căldare şi alţi 42
cetăţeni ai Moldovei şi Rusiei (cererea nr. 8252/05), Catan şi alţi 27 cetăţeni ai Moldovei şi Rusiei
(cererea nr. 43370/04) şi Cervaschi şi alţi 98 cetăţeni ai Moldovei şi Rusiei (cererea nr. 18454/06)
au reclamat în faţa Curţii Europene că aceştia continuă să fie intimidaţi de autorităţile separatiste
pentru dorinţa lor de a continua predarea în şcoli în limba română cu grafia latină, potrivit curricu-
lum-ului aprobat de Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova.51
În legătură cu evenimentele tragice din aprilie 2009, nici un funcţionar din cadrul MAI, SIS
sau ale altor instituţii de stat nu a răspuns în faţa legii pentru acţiunile sau inacţiunile în urma cărora
au fost documentate peste 700 de cazuri de aresturi ilegale, tortură şi aplicarea sancţiunilor admi-
nistrative în incinta comisariatelor de poliţie. Şeful statului major la acel moment, Dnul Zubic nu
figurează în careva dosare penale intentate în legătură cu evenimentele din aprilie 2009.
În dosarul fostei parlamentare Valentina Cuşnir, aceasta a reclamat agresarea şi târârea de păr
de către doi poliţişti, deşi beneficia de imunitate parlamentară, care presupune că nu putea fi nici
măcar reţinută. Până la moment au loc şedinţele de judecată, fără ca vreun ofiţer să fi fost tras la
răspundere. Precizăm că aceasta s-a aflat la Spitalul de Urgenţă din capitală în perioada 9 -24 aprilie
2009.
Opinia publică nu este informată şi nu se cunosc acţiunile Procuraturii şi ale altor instituţii
referitor la depistarea a 200 de kilograme de heroină în centrul capitalei din aprilie 2008. Timp de
peste doi ani, cei şase inculpaţi au fost achitaţi de către judecătorii de la Curtea de Apel. Ultimii
care se aflau pe banca acuzaţilor erau doi foşti poliţişti şi doi cetăţeni turci. Ei au fost condamnaţi
la diferite termene de detenţie, între 3 şi 13 ani de închisoare. Procurorii au cerut însă o pedeapsă
mai aspră. Alţi doi poliţişti moldoveni, implicaţi în dosar, au fost achitaţi. Judecătorii de la Curtea
de Apel au decis în ultima şedinţă că ceilalţi doi poliţişti moldoveni din dosarul „Heroina” sunt
nevinovaţi.
Hotărârile Curţii de Conturi sunt inaplicabile, iar Procuratura Generală întreprinde aparent
măsurile necesare pentru identificarea şi pedepsirea persoanelor responsabile pentru utilizarea con-
trar destinaţiei a alocaţiilor, utilizarea neregulamentară a mijloacelor bugetare, achiziţionarea bu-
nurilor în valoare de peste 50,000,000 lei54. Lipsa de reacţii în baza hotărârilor CC se manifestă
53 CCCEC. 09.12.2010 Notă Informativă - http://www.cccec.md/news/?nid=f50afaec751e99e9cb33b6ebd69edd92;
54 Curtea de Conturi a Republicii Moldova, Hotărârea nr. 58 din 09 iulie 2010 cu privire la aprobarea Raportului asupra administrării şi întrebuinţării resur-
selor financiare publice şi patrimoniului public (Raport anual 2009) - http://www.ccrm.md/file/raport/H58_rap.pdf ;
Deşi nu fac parte din sistemul judecătoresc, judecătorii de la Curtea Constituţională au fost
suspectaţi de opinia publică de corupere din partea ex-preşedintelui R. Moldova. Acestora li s-a ofe-
rit drept cadou, ceasuri care se presupune că ar costa peste 3,000 Euro.55 Acest eveniment a coincis
cu validarea alegerilor parlamentare din aprilie 2009. Procuratura sau Centrul pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Corupţiei nu au făcut publice careva informaţii despre investigarea acestui
caz.
Demnitarii care au avere nejustificată şi îşi tăinuiesc proprietăţile nu au cum să dea socoteală
în faţa cetăţenilor, pentru că nu riscă decât o sancţiune disciplinară la locul de muncă. Ei au, în
fond, undă verde pentru a face avere pe seama funcţiilor influente pe care le deţin şi din această
cauză aceştia nici nu se grăbesc să adopte modificări la legea privind declaraţiile pe venituri, pentru
a o face una funcţională. Potrivit datelor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei, fiecare al şaselea funcţionar, plătit din bani publici, nu îşi declară veniturile. Potrivit legii
privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii demnitarilor de stat, persoana care nu a
prezentat declaraţia în termenele stabilite, fără motive întemeiate, poartă răspundere disciplinară
sau contravenţională. La moment, Codul Penal nu prevede răspunderea penală pentru evaziunea
fiscală a persoanelor fizice, ci doar a persoanelor juridice.
Nu sunt adoptate norme legale care ar permite evaluarea calitativă a activităţii unor categorii
de funcţionari publici şi celor asimilaţi funcţionarilor publici. Existenţa unor criterii cantitative
(de ex. numărul dosarelor intentate, gradul de descoperire a infracţiunilor, numărul de cauze tri-
mise în judecată, etc.) favorizează actele de corupţie şi împiedică reformarea sistemică, în special a
Procuraturii şi a Ministerului Afacerilor Interne.
Nu este clară şi, astfel, poate fi pusă la îndoială transparenţa decizională în sistemul de notare
a viitorilor judecători. Nu există un regulament care să conţină norme şi criterii pentru evaluarea
candidaţilor, iar, ca efect, candidaţii vor avea câştig de cauză la contestarea rezultatelor examenelor.
55 Unul dintre ceasurile elveţiene dăruite de Voronin judecătorilor de la Curtea Constituţională se vinde pe Internet - http://unimedia.
md/?mod=news&id=13741;
56 art. 54 a Legii privind organizarea judecătorească -http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312839;
Perioada pre- şi post-electorală din aprilie şi iulie 2009 au accentuat persistenţa unei serii întregi
de deficienţe în mecanismul existent de asigurare a separaţiei puterilor în stat.57 În februarie 2009,
raportorul Special al ONU, Manfred Nowak, şi-a exprimat îngrijorarea asupra neobiectivităţii in-
stanţelor judecătoreşti, libertatea procurorilor la investigarea cazurilor, lipsa de profesionalism şi
independenţă a avocaţilor, brutalitatea poliţiei şi inacţiunea autorităţilor penitenciarelor.58
Deşi puterea judecătorească nu a reclamat cazuri de influenţare sau comandă politică, puterea
politică, totuşi, joacă un rol important în numirea candidaţilor în funcţia de judecători. Rapoartele
naţionale dar şi cele internaţionale (de ex. Freedom House) atestă cu regret faptul că judecătorii
sunt numiţi şi promovaţi în baza unor factori subiectivi şi netransparenţi. Pe lângă faptul că tinerii
judecători care au fost numiţi pe un termen iniţial de cinci ani ar putea fi influenţaţi sau vulnerabili
în faţa puterii executive, se observă că de fiecare dată la concursul pentru accederea în funcţia de
judecător cu un salariu, pentru început, de aproximativ 4,200 lei, participă foarte mulţi candidaţi.
Implicarea anumitor judecători în legalizarea acţiunilor ilegale ale forţelor de ordine, continuă
57 Nations in Transit Ratings and Averaged Scores, 2010 - http://www.lhr.md/rapoarte/general/freedom.house/freedom.house.2010.pdf;
58 UN Human Rights Council. Report of the Special Rapporteur on Torture and Other Cruel, Inhuman or Degrading Treatment or Punishment, Manfred No-
wak: Mission to the Republic of Moldova, February 12, 2009, http://www.unhcr.org/refworld/docid/49a55fea2.html;
59 Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 30 din 04.03.2010 - http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=333907;
60 Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 11 din 27.04.2010 - http://lex.justice.md/md/334469/ ;
Mai mult de jumătate din cetăţenii Republicii Moldova nu se simt în siguranţă64, chiar dacă
alin. (1) art. 2 al Codului Penal Republicii Moldova stabileşte că „Legea Penală apără împotriva
infracţiunilor… are... drept scop prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni…” iar organele de urmărire
penală şi instanţele judecătoreşti sunt obligate să activeze în aşa mod, încât nici o persoană să nu
fie în mod arbitrar sau neîntemeiat bănuită, învinuită, supusă măsurilor procesuale de constrângere
sau condamnată.
Referitor la influenţa puterii politice asupra procuraturii, s-au evidenţiat relativ recent cazuri
regretabile. Astfel, relativ recent, împotriva unuia din liderii fostei opoziţii Serafim Urechean au
fost intentate dosare penale pentru abuzul de putere pe timpul când era primar al municipiului
Chişinău, el fiind acuzat de implicare în tentativa de omor al vice-preşedintelui Parlamentului de
atunci, Iurie Roşca. Deşi în octombrie 2009 noul Procuror General şi-a cerut scuze printr-o scri-
soare, pînă în momentul scrierii acestui studiu, Serafim Urechean nu a fost reabilitat şi nu i s-au
compensat daune pentru acţiunile de urmărire penală ilegale (inclusiv interceptări telefonice fără
autorizaţia judecătorului de instrucţie), care ulterior s-au dovedit a fi ilegale şi neîntemeiate. Nici un
procuror nu a răspuns în instanţă pentru intentarea acelor dosare penale pe criterii politice.
61 Muruianu: „Mass-media este un câine turbat, periculos pentru societate”. Ministrul Justiţiei: „Justiţia traversează o profundă criză morală, generată de
corupţie!” - http://unimedia.md/?mod=news&id=16714 ;
62 Vezi nota 144 de la pagina 102 - http://www.jurnal.md/ro/news/vezi-aici-raportul-integral-al-comisiei-nagacevschi-doc-186025/ ;
63 Un ONG susţine că tortura în comisariatele de poliţie continuă, iar vinovaţii sunt în libertate - http://www.infotag.md/reportaje/584878/;
64 Performanţele justiţiei penale prin prisma drepturilor omului. Evaluarea procesului de transformare a sistemului de justiţie penală în Republica Moldova,
pag. 82- http://www.soros.md/docs/Raport_Criminal%20Justice2009.pdf ;
Din cauza lipsei experienţei adecvate a ofiţerilor de urmărire penală şi permisivitatea din par-
tea ofiţerilor de rang mai înalt, urmăririle penale sunt încă axate pe recunoaşterea vinovăţiei, iar
recunoaşterea vinovăţiei este, deseori, obţinută sub presiune, în pofida faptului că art. 94 CPP
stabileşte că probele obţinute prin mijloace ilegale trebuie excluse de către judecător în instanţă.
Rapoartele independente ale Comisarului European pentru Drepturile Omului şi ale societăţii civi-
le71 condamnă deopotrivă existenţa în continuare a torturii în Republica Moldova şi calitatea joasă
a urmăririi penale.
Din actele elaborate de Procuratura Generală şi Ministerul de Interne rămân încă în vigoare sti-
mularea activităţii procurorilor şi poliţiei în dependenţă de numărul de dosare instrumentate. După
cum se vede din informaţiile de mai sus, există decalaje serioase între cauzele penale intentate, ordo-
nanţele de refuz în intentarea dosarelor penale şi dosarele expediate în instanţă.
Legea permite judecătorilor să emită mandate de arest în baza probelor acumulate de procurori.
Autorităţile trebuie să-i aducă imediat la cunoştinţă persoanei despre faptul că este arestată şi să-i explice
probele care stau la baza învinuirii. Persoanele suspectate pot fi deţinute fără a fi arestate pe un termen de
până la 72 de ore. Chiar dacă legea oferă dreptul de a apărea în faţa instanţei pentru a demonstra nevino-
văţia pe faptul reţinerii sau arestului, acest drept nu întotdeauna este aplicat în practică.
65 Declaraţia universală a drepturilor omului; Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale; Pactul internaţional privind drepturile
civile şi politice; Convenţia ONU împotriva torturii şi altor tratamente sau pedepse crude; Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a liber-
tăţilor fundamentale; Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, ş.a.;
66 https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1469277&Site=CommDH&BackColorInternet=FEC65B&BackColorIntranet=FEC65B&BackColorLogged=FFC679;
67 § 26, din Raportul prezentat de Raportorul Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred
Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 elaborat ca urmare a vizitei din perioada 4-11 iulie 2008;
68 IDOM, CReDO, CRVT „Memoria”, Promo-LEX, CNR;
69 Bureau of Democracy, Human Rights, And Labor. 2009. Country Reports on Human Rights Practices -
http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2009/eur/136046.htm;
70 Marcaţi de „aprilie 2009”. Copiii, victimele răzbunării poliţiştilor - http://www.investigatii.md/index.php?art=430 ;
71 Alternative report to the 2nd Report of the Republic of Moldova on the Stage of Implementation of the United Nations Convention Against Torture (UN
CAT) -http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/ngos/CReDO_IDOM_CNR_Moldova43.pdf;
NGO Report Replies to the List of Issues (CCPR/C/MDA/Q2) - http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrc/docs/ngos/CreDO_IDOM_Moldova97.pdf;
Deşi accesul la justiţie a fost facilitat prin plafonarea taxelor de stat,72 conform ultimului Barometru
de Opinie Publică, 68% din respondenţi spun că nu au deloc sau nu prea au încredere în justiţie.73
Acesta se explică, inclusiv, prin faptul că 40% dintre hotărâri care ţin de condamnarea Guvernului
Republicii Moldova de CEDO, vizează calitatea actului de justiţie.74 Cu toate acestea, cetăţenii con-
tinuă să se adreseze în instanţa de judecată chiar şi pentru cazuri minore, care pot fi soluţionate pe
cale amiabilă de către para-jurişti.75 Totuşi, conform modificărilor recente, dreptul de a reprezenta în
instanţele judecătoreşti, îl vor avea avocaţii aleşi ori desemnaţi de coordonatorul oficiului teritorial al
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat sau de un alt reprezentant.76
Până la moment doar un judecător a fost destituit din funcţie în legătură cu ilegalităţile comise
la examinarea cauzelor79 ca urmare a unui parteneriat stabilit dintre câteva ONG-uri80 şi mass-media.
Totuşi, fostul judecător a contestat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, care la moment se
află în procedură la Curtea de Apel Chişinău.
Ca urmare a monitorizării, OSCE a raportat că din miile de şedinţe de judecată de la toate nive-
72 Pentru a garanta accesul la justiţie, a fost plafonat cuantumului taxei de stat care se încasează pentru cererile de judecată, astfel încât acesta nu va putea
depăşi suma de 25 mii lei în cazul persoanelor fizice şi 50 mii lei în cazul persoanelor juridice - http://www.info-prim.md/?x&y=33094;
73 Barometrul Opiniei Publice - mai 2010 - http://www.ipp.md/libview.php?l=ro&idc=156&id=552&parent=0 ;
74 „Corupţia în justiţie este una dintre cele două mari impedimente în calea integrării R. Moldova în Uniunea Europeană” - http://unimedia.
md/?mod=news&id=16726;
75 Vezi art. 2, art. 16 a legii nr. 198 din 26.07.2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat;
76 Art. 8, 75, 77, 79, 80, 81, 96, 97, 304, 316 a Codului de Procedură Civilă a RM, Cod nr. 225 din 30.05.2003. Aceste prevederi vor intra în vigoare la 01.01.2012;
77 Vezi Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr. 8/1 şi nr. 9/1 din 12.01.2010 - http://www.csm.md/index.php?option=com_content&view=article&
id=76&Itemid=98&lang=ro;
78 De ex. acţiunile judecătorilor semnalate în hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului; judecarea cauzelor legate de evenimentele din 07 aprilie 2009
în incinta Comisariatului General de Poliţie, etc.,
79 9½ săptămâni cu «judecătorul din iad» - http://www.zdg.md/stiri/9½-saptamani-cu-judecatorul-din-iad;
80 IDOM cheamă consiliul superior al magistraturii să renunţe la standarde duble - http://idom.md/index.php/ro/noutati/166-supreme-magistracy-cham-
ber.html ;
Actul de justiţie include în sine nu doar emiterea unei hotărâri dar şi executarea acesteia. Conform
hotărârilor CEDO în cel puţin 52 de cauze (sau aproximativ 30% din total) sunt pentru neexecutarea
hotărârilor judecătoreşti. În acest sens, a fost modificat sistemul de executare a hotărârilor judecăto-
reşti82, instituindu-se sistemul de executori privaţi.83Aceştia vor desfăşura o activitate liberală, similar
avocaţilor şi notarilor, având ca scop principal de a asigura executarea hotărârilor judecătoreşti.
În programul de guvernare pentru anii 2009 – 2013, una din prevederi se referea la lichidarea
instanţelor judecătoreşti specializate - economică şi militară. Această reformare a instanţelor jude-
cătoreşti a fost avizată pozitiv inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii,84 însă proiectul de lege
nu a fost adoptat pentru că nu a întrunit numărul de voturi necesar.85 Unul din motivele în favoarea
lichidării instanţelor judecătoreşti specializate este corupţia în rândul unui corp de 19 judecători, care
concentrează examinarea litigiilor dintre toţi agenţii economici din întreaga republică. Precizăm că
cele mai importante Hotărâri de condamnare a Republicii Moldova de către CEDO au fost pronun-
ţate ca rezultat al activităţii instanţelor economice.86
Deşi cetăţenii reclamă cele mai mari încălcări ale drepturilor lor cu referinţă la autorităţile
judecătoreşti, iar reforma în sistemul judecătoresc a reprezentat tot timpul o prioritate a tuturor gu-
vernelor, acest sistem a rămas practic neschimbat. Modificarea şi adoptarea legilor nu a impulsionat
reducerea protecţionismului, actelor de corupţie şi influenţe în adoptarea hotărârilor judecătoreşti.
Evident, o reformă instituţională trebuie efectuată prin majorarea salariilor corpului de judecători,
dar în acelaşi timp adoptarea hotărârilor ilegale nu pot fi motivate prin condiţiile proaste de muncă.
Clasa politică şi cetăţenii au susţinut sancţionarea prin demitere a preşedintelui Curţii Supreme
de Justiţie, care a fost repus în funcţie prin hotărârea Curţii Constituţionale nr. 11 din 27.04.2010.
Totuşi, Ion Muruianu apare în opt dintre Hotărârile Curţii Europene pentru Drepturile Omului în
care s-a constatat cel puţin o violare a prevederilor Convenţiei Europene 91
Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt prerogative conferite de dreptul naţio-
nal şi recunoscute de dreptul internaţional fiecărui individ, în raporturile sale cu comunitatea şi cu
statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale. Recunoaşterea şi protejarea libertăţilor in-
dividuale urmăreşte scopul asigurării condiţiei umane şi satisfacerii necesităţilor de bază în temeiul
unor aspiraţii legitime şi în corespundere cu contextul economico-social, politic, cultural şi istoric
al societăţii moderne.
Situaţia drepturilor omului în Republica Moldova a înregistrat în ultimii ani o evoluţie demnă
de remarcat la capitolul dezvoltării cadrului normativ, însă asigurarea respectării efective a dreptu-
rilor omului rămâne a fi o provocare ce solicită eforturi considerabile. Respectul pentru drepturile
omului este o componentă esenţială şi, totodată, o condiţie indispensabilă unei dezvoltări trainice.
Astfel, problematica drepturilor omului se află în atenţia opiniei publice mondiale, fiind într-o
anumită măsură şi una din principalele preocupări ale guvernării.
Republica Moldova în calitate de stat membru al Consiliului Europei a ratificat principalele in-
strumente regionale privind drepturile omului, Convenţia europeană pentru drepturile omului şi
protocoalele acesteia, printre care şi Protocoalele Nr. 6 şi 13 care abolesc pedeapsa capitală, atât pe
timp de pace, cât şi în timpul unui conflict armat; Convenţia privind Acţiunea împotriva traficului
de fiinţe umane; Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a formelor inumane sau degradante
de tratament sau pedeapsă, în cadrul cărora Comitetul pentru prevenirea torturii a efectuat câteva
vizite în Moldova93.
Dreptul de a aplica forţa, alte mijloace speciale şi arma de foc este prevăzut în „Legea cu
privire la poliţie” şi în „Hotărârea Parlamentului cu privire la aprobarea mijloacelor speciale şi a
regulilor de aplicare a acestora de către colaboratorii organelor de interne şi militarii trupelor de ca-
rabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne”. Conform Constituţiei RM aplicarea acestor mijloace
trebuie să fie conformă cu principiul proporţionalităţii. Legea privind „Serviciul de Informaţii şi
Securitate al Republicii Moldova” prevede doar careva scopuri legitime pentru folosirea armei (cum
ar fi eliberarea ostaticilor sau respingerea unui atac), ceea ce nu ne permite să afirmăm că utilizarea
ei cade sub incidenţa acestui principiu.
Pe aceeaşi cale a mers şi RM, unde a fost instituit un consiliu consultativ pe lângă Centrul
pentru Drepturile Omului din Moldova (CpDOM), care are menirea de a acorda consultanţă şi
asistenţă în exercitarea atribuţiilor avocaţilor parlamentari în calitate de Mecanism Naţional de
Prevenire a Torturii, precum şi atribuţiile directe în monitorizarea fenomenului torturii şi altor
pedepse ori tratamente crude sau inumane.
În termeni generali, se atestă anumite rezultate generate de activitatea MNPT. Dar în acelaşi timp,
din cauza mai multor factori, cum ar fi lipsa unei autonomii financiare, necunoaşterea MNPT de
către angajaţii instituţiilor de detenţie şi altele, aceste rezultate sunt mai mici decât ar putea fi.
- Prin Legea nr. 235 din 13.11.2008 privind controlul civil asupra respectării drepturilor
omului în instituţiile care asigura detenţia persoanelor94, au fost instituite comisii de monitorizare în
fiecare unitate administrativ-teritorială de nivelul 2, unde sunt instituţii de detenţie. Aceste comisii
realizează vizite de monitorizare, după care raportează la Procuratură şi la CpDOM, de asemenea
expediază şi administraţiei penitenciarului sau organului ierarhic (DIP – Departamentul Instituţii
Penitenciare, MJ – Ministerul Justiţiei). În lipsa unor informaţii cu privire la activitatea acestor co-
misii de monitorizare, nu se cunoaşte dacă au fost create în toate unităţile administrativ-teritoriale
respective şi nici cât de funcţionale sunt95. Un lucru îngrijorător este totuşi faptul că membrii lor
trebuie să activeze în bază de voluntariat.
În pofida unui cadru legislativ suficient în domeniul prevenirii şi combaterii torturii şi unor anu-
94 http://www.penitenciar.gov.md/ro/upload/acte%20interne/LPO235.pdf
95 Regulamentul de activitate a acestor comisii de monitorizare a fost elaborat prin HG nr.286 din 13.04.2009 http://www.penitenciar.gov.md/ro/upload/
acte%20interne/HGO286.pdf
Maltratarea în perioada iniţială de aflare în custodia poliţiei este pe larg răspândită. Deşi si-
tuaţia în instituţiile penitenciare s-a ameliorat, se mai atestă cazuri de maltratare, în principal cazuri
de violenţă între deţinuţi. Conform rapoartelor organizaţiilor internaţionale96 se atestă o micşorare
a cazurilor de maltratare în instituţiile penitenciare. Totuşi o problemă ce continuă să persiste este
violenţa între deţinuţi97. Practic toate rapoartele organizaţiilor internaţionale şi naţionale care acti-
vează în domeniul prevenirii torturii şi altor pedepse ori tratamente crude sau inumane menţionea-
ză necesitatea transferării Izolatoarelor de Detenţie Provizorie din subordinea MAI în subordinea
MJ, argumentul de bază fiind că MAI are un dublu rol, cel al organului de urmărire penală şi cel de
executare a pedepselor, drept rezultat deţinuţii suportă presiuni pentru recunoaşterea vinei.
Conform informaţiei oferite de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, în urma demer-
sului efectuat de IDIS „Viitorul”, pe parcursul anului 2005, la adresa Direcţiei Generale poliţie
ordine publică a DP al MAI au fost înregistrate 40 de plângeri privind aplicarea relelor tratamente
de către colaboratorii de organelor afacerilor interne, dintre care 12 s-au adeverit, 6 petiţii au fost
remise spre examinare în adresa organului de procuratură şi 22 nu s-au confirmat.
În anul 2006 au fost înregistrate 18 petiţii, dintre care 2 şi-au găsit confirmarea, 14 nu s-au
adeverit şi 2 au fost remise spre examinare conform competenţei. În 2007, au fost înregistrate 27
de cereri, dintre care 5 s-au confirmat, 20 de cazuri nu s-au adeverit şi 2 au fost remise conform
competenţei. În 2008 au fost primite spre examinare 18 cereri, dintre care 6 s-au confirmat, 9 nu
iar 3 au fost remise în adresa procuraturii. În anul 2009 au fost înregistrate 13 petiţii, dintre care 2
şi-au găsit confirmarea, 6 nu şi 5 au fost remise procuraturii. În 2010, până în luna septembrie, au
fost înregistrate 17 petiţii, dintre care 8 nu s-au confirmat şi 9 au fost remise procuraturii.
În ceea ce priveşte numărul de dosare penale intentate privind aplicarea relelor tratamente
de către angajaţii MAI, pe parcursul anului 2005 putem constata înregistrarea a 3 cauze penale
privind aplicarea torturii şi a 86 dosare penale privind excesul de putere cu aplicarea forţei fizice,
în 2006 - 21 de cazuri penale pe tortură şi 60 privind excesul de putere cu aplicarea violenţei, în
2007 - 33 dosare penale pentru aplicarea torturii şi 52 privind excesul de putere cu aplicarea forţei
fizice, în 2008 - 16 dosare penale pentru tortură şi 39 pentru excesul de putere cu aplicarea forţei
fizice, în 2009 - 45 dosare penale privind aplicarea torturii şi 54 cu privire la excesul de putere, iar
în primele 7 luni ale lui 2010, 26 cauze penale privind tortura şi 31 dosare penale privind excesul
de putere cu aplicarea violenţei.
96 Raport către Guvernul Republicii Moldova privind vizita efectuată în Republica Moldova de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Trata-
mentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) din 27 - 31 iulie 2009 (pag. 11)
97 Raport către Guvernul Republicii Moldova privind vizita efectuată în Republica Moldova de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Trata-
mentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) din 14 – 24 septembrie 2007 (pag. 8) şi Manfred Nowak, „Promovarea şi protecţia tuturor drepturilor
omului, a drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale, inclusiv dreptul la dezvoltare”, Raport al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme
crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, pct.25
În practică aceste prevederi ale legii nu sunt respectate, persoanele fiind internate fără vreo
sentinţă de judecată, deoarece administraţia instituţiei psihiatrice nu expediază actele necesare în
instanţă. Supravegherea activităţii acesteia trebuie să fie efectuată de procuratură, dar în această
privinţă persistă lacune grave.
98 Manfred Nowak, „Promovarea şi protecţia tuturor drepturilor omului, a drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale, inclusiv dreptul la dez-
voltare”, Raport al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, de exemplu pct. 28 şi 29
AUDITUL SISTEMULUI DEMOCRATIC
34 ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Antologie de studii asupra guvernării
La începutul anilor 2000, Moldova a devenit o importantă sursă de trafic a fiinţelor umane,
în preponderenţă femei şi minori. Este dificil să fie găsită cifra exactă a persoanelor traficate, mai
întâi de toate din cauza că această problemă este una ascunsă şi pentru că în Moldova lipseşte un
sistem unic de colectare a informaţiilor despre cazuri de trafic cu fiinţe umane. Un indicator ce ar
putea fi totuşi utilizat este numărul de persoane asistate de către IOM şi de Centrul de Asistenţă şi
Protecţie a Victimelor Traficului. Între 2000-2008, numărul total al persoanelor asistate a fost de
5,183, dintre care 2443 victime ale traficului de fiinţe şi 1,016 copii ale acestor victime, 50 de mi-
graţi şi 1,674 cazuri de risc. Principalele forme de exploatare sunt: sexuală (85.5%), muncă (6.5%)
şi cerşit (3.1%). Cele mai importante ţări destinatare sunt: Turcia (32%), Rusia (22.8%), Moldova
(20.2%), Emiratele Arabe Unite (5.7%) şi Cipru (4.4%).
Conform estimărilor analitice ale departamentului SUA99, anual circa 7.500 de cetăţeni ai
Moldovei devin victime ale traficului de fiinţe umane (aproximativ 1% din 750 mii de cetăţeni ai
Moldovei care lucrează peste hotare). Conform datelor IOM100, cel puţin 70% din victimele trafi-
cului sunt din familii definite ca „sărace” şi „foarte sărace”, 65% numesc şomajul ca sursă principală
a emigrării peste hotare, iar 70-95% au suferit de violenţă domestică înainte de a fi supuşi traficului.
O altă problemă este şi traficul intern.
Pentru că acest fenomen devenise unul foarte grav, Moldova timp de trei ani (2004-2007)
a ratificat cele mai importante convenţii internaţionale în acest domeniu101.
Un important progres în lupta cu traficul de fiinţe umane a fost consemnat şi prin adoptarea
legii cu privire la prevenirea şi combaterea traficului de persoane din anul 2005. De asemenea, au fost
armonizate cu această lege, prevederile Codului Penal în ceea ce ţine de pedepsele aplicate pentru
traficul de fiinţe umane, traficul de copii şi scoaterea ilegală a copiilor peste hotare. Pedeapsa pentru
persoanele care practică traficul de fiinţe a fost înăsprită considerabil, fiind posibilă şi detenţia pe
viaţă. Totuşi deseori persoanele învinuite de trafic sunt tinerele sau tinerii care doresc să îşi ajute
rudele, prietenii, cunoscuţii care doresc să emigreze peste hotare, pentru instanţa de judecată fiind
dificil să diferenţieze o persoană migrant şi un traficant. Din acest motiv, deseori sunt condamnaţi
chiar victimele. O altă problemă este şi că fostele victime devin la rândul lor traficanţi.
De la începutul anilor 2000, au fost depuse eforturi instituţionale considerabile, fiind creat
Comitetul Naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane – un organ interdepartamental,
care efectuează coordonarea generală a activităţilor pentru prevenirea şi combaterea traficului de fi-
inţe umane. Comitetul Naţional este condus de un viceprim-ministru al RM. În scopul examinării
problemelor şi pregătirii soluţiilor la chestiunile ce ţin de activitatea Comitetului Naţional, pe lângă
această structură au fost create mai multe comisii permanente de experţi (vezi tabelul de mai jos).
În toate raioanele ţării au fost create comisii teritoriale de combatere a traficului de fiinţe umane,
iar în anul 2008 a fost aprobat Regulamentul-cadru privind comisiile teritoriale pentru combaterea
traficului de fiinţe umane103. Guvernul a aprobat trei Planuri naţionale de acţiuni pentru prevenirea
şi combaterea traficului de fiinţe umane104.
Pe lângă Ministerul Afacerilor Interne al RM, din 2005, funcţionează o secţie speciali-
zată – Centrul de Combatere a Traficului de Persoane (unica structură specializată de acest gen
din Europa). O secţie specială pentru combaterea traficului de fiinţe umane a fost creată pe lângă
Procuratura Generală. Tot aici a fost creat şi consiliul coordonator al organelor de drept, împuter-
nicit cu combaterea traficului de fiinţe umane. Pe parcursul ultimilor ani a crescut considerabil nu-
mărul de cazuri penale intentate şi numărul persoanelor condamnate pentru trafic de fiinţe umane.
Fenomenul violenţei domestice este larg răspândit în RM, deşi date statistice precise privind
numărul victimelor violenţei domestice, nu există. Conform unor date fiecare a 4 femeie din RM
a suferit măcar o singură data de violenţa domestică. RM a ratificat Convenţia privind Eliminarea
tuturor Formelor de Discriminarea împotriva Femeilor (CEDAW) în anul 2006. În urma recoman-
dărilor CEDAW, RM a adoptat în 2007 Legea nr.45-XVI cu privire la combaterea şi prevenirea
violenţei domestice, promulgată în 2008. Prin această lege a fost introdusă ordonanţa de protecţie
destinată acordării unei protecţii imediate victimelor violenţei domestice. Cererea de eliberare a
ordonanţei de protecţie se face de către victimă sau de către o altă persoană, în cazul în care victima
este în imposibilitate să o facă. Instanţa de judecată urmează să se pronunţe timp de 24 ore, indi-
când ca măsuri de protecţie obligarea agresorului de a părăsi domiciliul, de a nu contacta victima,
de a nu mai agresa, etc.
La 3 septembrie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 167 privind modificarea şi completarea
unor acte legislative. Prin această lege au fost completate un şir de acte normative în domeniul preveni-
rii şi combaterii violenţei în familie. Ordonanţa de protecţie victimelor violenţei în familie va putea fi
emisă atât în procedura penală cât şi în cea civilă. În ambele proceduri instanţa poate obliga agresorul
să părăsească locuinţa comună indiferent deţine sau nu dreptul de proprietate, să stea departe de locul
aflării victimei la o distanţă ce ar asigura securitatea victimei, de a nu contacta victima, de a nu o vizita
la locul de muncă şi la locul de trai şi îi poate interzice păstrarea şi purtarea armei de foc. Suplimentar,
în procedura penală instanţa poate obliga agresorul să treacă un examen medical pentru determinarea
dependenţei acestuia de alcool şi/sau substanţe narcotice, precum şi de a face un tratament medical
forţat, sau participarea la un program special de tratament sau de consiliere pentru agresori. În pro-
cedura civilă, agresorul poate suporta cheltuielile ce ţin de repararea bunurilor distruse, rambursarea
cheltuielilor pentru tratament medical şi întreţinerea copiilor minori.
Tergiversarea pornirii urmăririi penale de către organele de urmărire penală – deşi din
3 septembrie 2010, violenţa în familie este o infracţiune prevăzută de Codul Penal, denunţurile
depuse către procuratură în interesele victimelor violenţei în familie, nu se soldează până la moment
cu careva rezultate. Deşi au fost depuse mai multe denunţuri, nu este răspuns la nici unul.
Dacă în linii generale, dreptul la libera circulaţie este asigurat şi respectat, totuşi anumite
probleme persistă, în special în regiunea de est a Moldovei.
Conform articolului 27 din Constituţia RM, dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat
şi oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşe-
dinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.
În multe cazuri necesitatea unui asemenea acord reprezintă o posibilitate în plus de şantaj
din partea părintelui cu rea-voinţă.
Rămâne neclar şi de ce autorităţile nu solicită acordul părinţilor în situaţia în care şi părinţii pără-
sesc Republica Moldova – ţinând cont de faptul, că ei, ca şi copii rămân şi-n continuare cetăţeni ai
Republicii Moldova.
Ca şi în cazul torturii sau arestului ilegal, cele mai grave încălcări ale dreptului la libera cir-
culaţie au fost atestate în legătură cu evenimentele din 7 aprilie. Atunci nu au fost lăsaţi să intre în
ţară mai mulţi jurnalişti de peste hotare şi unora dintre jurnalişti li s-a cerut să părăsească ţara, chiar
în pofida unei acreditări legale110. De asemenea, potrivit unor reprezentanţi ai societăţii civile din
teritoriu, libera circulaţie a tinerilor în perioada 6-12 aprilie a fost restricţionată, fiind înregistrate
numeroase cazuri de împiedicare a tinerilor să circule spre Chişinău111.
Aceste relaţii economice sunt influenţate de aceste posturi de control vamal. La trecerea unor
produse procurate, dobândite în regiunea transnistreană în localităţile controlate efectiv de autorităţile
constituţionale este necesar de trecut controlul vamal şi de achitat diverse taxe. Această situaţie a stâr-
nit deseori nemulţămirea populaţiei şi a generat ample manifestaţii publice.
O altă problemă sesizată de locuitorii din partea stângă a Nistrului, este impunerea de a
perfecta declaraţii vamale orale şi scrise, la trecerea prin posturile vamale interne. Persoanele date
consideră această procedură umilitoare şi ilegală din motivul că nu au părăsit sau intrat pe teritoriul
vamal al Republicii Moldova.
De această problemă cel mai des sunt afectaţi locuitorii satelor Pohrebea, Doroţcaia, Coşniţa
şi Pârâta care sunt nevoiţi să treacă zilnic prin postul vamal intern. Acest post vamal intern este
amplasat în imediata apropiere a podului de peste Nistru pe traseul Chişinău – Coşniţa şi izolează
aceste localităţi, aflate sub controlul organelor constituţionale, de partea dreaptă a Nistrului. Alte
posturi vamale ale organelor secesioniste sunt amplasate la ieşirea din satele Doroţcaia şi Pohrebea.
Respectiv locuitorii acestor patru localităţi sunt izolaţi din două părţi de posturi vamale şi de con-
trol.
Orice deplasare a mărfurilor, impune trecerea unor proceduri speciale de control care li-
mitează dreptul la o liberă circulaţie. Dacă la moment soluţionarea problemei privind retragerea
postului vamal amplasat de organele secesioniste este imposibilă, deoarece nu depinde de voinţa
organelor constituţionale, atunci amplasarea postului vamal intern al Republicii Moldova, trezeşte
indignarea tuturor cetăţenilor din aceste localităţi.
AUDITUL SISTEMULUI DEMOCRATIC
40 ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Antologie de studii asupra guvernării
Mai mult ca atât în primăvara anului 2008 pe teritoriul adiacent acestui post vamal au mai
fost amplasate construcţii transportabile care servesc drept oficii pentru colaboratorii vamali şi de
poliţie.
Aceiaşi situaţie o regăsim şi în alte localităţi a Republicii Moldova, aflate în zonele de securi-
tate, cum ar fi cele din raionale Floreşti, Şoldăneşti, Rezina, Orhei, Criuleni, Anenii Noi, Căuşeni,
Ştefan Vodă şi Dubăsari113.
Libertatea de exprimare
Conform Raportului privind libertatea presei în lume, publicat de Freedom House în mai
2009, Republica Moldova ocupă locul 148 din 195 de ţări, considerându-se că nu are o presă liberă.
Iar în rândul ţărilor din Europa Centrală şi de Est, precum şi al ţărilor din fosta Uniune Sovietică,
Moldova ocupă locul 19 din 28, fiind devansată de Georgia şi Ucraina – ţări în care presa se bucură
de o libertate parţială. În rândul ţărilor din Europa Centrală şi de Est care nu au o presă liberă,
Moldova ocupă primul loc cu punctajul cel mai mic, ceea ce înseamnă că, deşi presa nu este liberă,
totuşi, în comparaţie cu Armenia, Kîrgîzstan, Azerbaidjan, Rusia, Belarus şi alte foste republici so-
vietice, situaţia presei în Moldova este mai bună. La capitolul „situaţia presei” Moldova a devansat
Rusia cu şase poziţii, în lista ţărilor din Europa Centrală şi de Est, şi cu 26 poziţii în tabelul privind
situaţia presei pe plan global. Tot cu şase poziţii Moldova este devansată de România, în care presa
este parţial liberă, în tabelul ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi cu 56 poziţii în tabelul care
cuprinde toate ţările lumii.
În raportul Freedom House din 2010 situaţia Republicii Moldova nu s-a schimbat esenţial, libertatea
presei fiind calificată ca neliberă, Moldova plasându-se pe aceeaşi poziţie cu Irak-ul.
Sursa: http://freedomhouse.org/images/File/fop/2010/FOTP2010Global&RegionalTables.pdf
113 Promo-Lex „Realizarea dreptului la libera circulaţie în regiunea de est a Republicii Moldova”
114 Legea nr. 64 din 23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare, publicată în Monitorul Oficial Nr. 117-118, data intrării în vigoare 09.10.2010
Atât raportul Freedom House, cât şi raportul publicat de RsF atestă un declin al libertăţii
presei în Moldova în 2009. În raportul RsF, Moldova a coborât cu 16 poziţii faţă de anul 2008, în
ultimii ani ţara înregistrând un regres constant. Faptul că în anul 2009 Moldova a cedat 16 poziţii
la capitolul libertatea presei în comparaţie cu anul 2008, iar din 2007 până în 2008 – 17 poziţii,
ne permite să conchidem că înrăutăţirea situaţiei presei nu se datorează în principal evenimentelor
post-electorale din aprilie 2009, când au fost comise încălcări grave ale drepturilor jurnaliştilor, ci
reprezintă o dinamică a ultimilor ani, în care democraţia a regresat continuu.
Concluzia este că situaţia presei s-a înrăutăţit considerabil în ultimii ani. Însă cea mai gravă
situaţia a fost probabil în cel de al doilea şi al treilea semestru din 2009. În această perioadă au avut
loc multiple încălcări grave ale drepturilor jurnaliştilor. Mai mult de 60 de jurnalişti din ţară şi stră-
inătate au devenit victime ale abuzurilor sau ignoranţei autorităţilor publice. Opt instituţii media
au fost supuse în mod constant intimidărilor, ameninţărilor şi tratamentului discriminatoriu, 33
de jurnalişti străini au fost reţinuţi, interogaţi, expulzaţi sau li s-a interzis accesul în R. Moldova.
Jurnaliştii şi-au exercitat activitatea în condiţii dificile şi periculoase pentru viaţă şi degradante din
perspectiva rolului lor în societate, devenind ţinta multor atacuri. S-a adâncit sciziunea dintre in-
stituţiile media.
Totuşi, în ultimele luni ale anului 2009 piaţa media din Moldova a intrat într-un proces
firesc de democratizare, au loc reforme importante, ia naştere o concurenţă sănătoasă între institu-
ţiile media, se creează un climat favorabil afacerilor de media. De asemenea, în anul 2009 a început
reforma în audiovizualul public. La sfârşit de an la Compania „Teleradio-Moldova” s-au produs
schimbări semnificative, care vor continua în anul 2010. Se poate afirma că radiodifuzorul public
naţional a deschis un nou capitol în istoria sa.
În Republica Moldova cenzura este interzisă prin Constituţie, în realitate, direct sau camu-
flat, ea persistă la toate nivelurile, în special în mijloacele de informare în masă aparţinând statului.
E vorba nu numai de “direcţionarea” tematică a publicaţiilor şi emisiunilor, de trierea autorilor şi
a subiectelor nefavorabile puterii, ci şi de politica de cadre, care stimulează partizanatul politic,
Legea privind libertatea de exprimare prevede un şir de reglementări esenţiale, inclusiv: inter-
zicerea cenzurii, dreptul publicului de a fi informat, libertatea de a critica statul şi autorităţile publice,
dezminţirea, fiind o sinteză a standardelor europene în domeniul libertăţii de exprimare şi a protecţiei
vieţii private. Ea are scopul de a institui garanţii pentru asigurarea dreptului la libera exprimare şi
informare, precum şi crearea unui echilibru just între asigurarea dreptului la libera exprimare şi infor-
mare şi dreptul la apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi a vieţii private şi de familie.
Necesitatea elaborării acestei legi a fost dictată de complexitatea litigiilor judiciare privind exercitarea
libertăţii de exprimare, în cazurile când se lezează onoarea, demnitatea, reputaţia profesională şi via-
ţa privată a altor persoane. Până la adoptarea acestei legi, relaţiile sociale în cauză erau reglementate
în termeni generali de către Constituţia Republicii Moldova (art. art. 28, 32, 34, etc.), Codul Civil
(art. 16, 1422-1424), Codul cu privire la contravenţiile administrative (art. 47/2 şi 47/3), Codul
Audiovizualului (art. art. 14, 16, 52, etc.), Legea presei (art. art. 4 şi 27) şi alte legi, dar cadrul legisla-
tiv existent necesita completări în vederea perfecţionării sale şi asigurării armonizării cu jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului. Din cauza imperfecţiunii legislaţiei naţionale, deşi foarte
complexe prin esenţă, litigiile ce ţineau de exercitarea dreptului la libera exprimare (defăimare) erau
examinate de regulă fără a se acorda atenţia cuvenită unor elemente importante.
În ceea ce priveşte legea presei116, ea este una învechită şi, deşi, a fost adeseori modificată pe
parcursul anilor, nu mai face faţă cerinţelor actuale, dictate de evoluţia mass-media117.
Este de asemenea oportună ajustarea legislaţiei care ţine de selecţia Consiliului Coordonator
al Audiovizualului şi conducerii Companiei Teleradio-Moldova, astfel încât să fie asigurată inde-
pendenţa ambelor instituţii, majoritatea membrilor ambelor instituţii fiind asigurată de către repre-
zentanţi realmente neafiliaţi din societatea civilă şi cadrul profesoral din domeniu, cu o participare
minimă (total 1-2) a reprezentanţilor partidelor politice sau structurilor guvernamentale. În acelaşi
context, este important să fie asigurată independenţa şi transparenţa reală a acordării frecvenţelor,
ceea ce nu a fost cazul de la adoptarea Codului şi funcţionării CCA până acum pe motive de depen-
denţă politică a membrilor CCA.
În toţi aceşti ani care sunt analizaţi din perspectiva evoluţiei democratice a societăţii noastre
în acest studiu, libertatea presei a continuat să fie în vizorul organismelor internaţionale şi a societă-
ţii civile. În acest context, Republica Moldova trebuie să întreprindă paşi decisivi pentru realizarea
integrală a angajamentelor asumate faţă de organismele internaţionale la capitolul asigurarea respec-
tării libertăţii presei şi de exprimare.
115 Mass-media şi legislaţia. Analiză. Opinii. Propuneri, centrul de promovare a libertăţii de exprimare şi a accesului la informaţie „Acces-info”
116 Legea presei nr. 243-XIII din 26.10.94
117 Raportul Centrului Independent de Jurnalism „Relaţiile dintre mass-media şi autorităţile de stat – spre transparenţă şi responsabilitate”
Asociaţii obşteşti
Legea cu privire la asociaţiile obşteşti118 din 1996, republicată în 2007, prevede înfiinţarea,
activitatea şi încetarea activităţii unei asociaţii obşteşti. Activitatea sindicatelor, cultelor religioase
şi a partidelor politice este reglementată de legi aparte, pentru fiecare din categoriile enumerate.
Asociaţiile obşteşti se împart în asociaţii ce urmăresc beneficiul public şi asociaţii ce urmăresc be-
neficiul mutual. Asociaţii obşteşti ce urmăresc beneficiul public sunt asociaţiile al căror obiect de
activitate este în exclusivitate apărarea drepturilor omului, învăţământul, dobândirea şi propagarea
cunoştinţelor ocrotirea sănătăţii, asistenţa socială, cultură, sport, lichidarea efectelor calamităţilor
naturale, protecţia mediului înconjurător şi alte domenii cu caracter social-util. Asociaţiile obşteşti
ce urmăresc beneficiul mutual se constituie în vederea satisfacerii intereselor particulare şi corpora-
tive ale membrilor săi.
Cetăţenii străini şi apatrizii domiciliaţi în Republica Moldova pot fonda asociaţii obşteşti pe
aceleaşi baze ca şi cetăţenii Republicii Moldova.
Capacităţile instituţionale ale organizaţiilor pot fi influenţate şi de modul în care sunt se-
lectaţi potenţialii angajaţi. Numai 22% din organizaţiile abordate folosesc concursul în calitate de
instrument pentru angajare. Paradoxal dar pe locul doi şi trei se află acele organizaţii care selectează
viitorii angajaţi din rândul membrilor (19%), dintre voluntari (17%) sau la adresarea personală
(17%). Acest lucru conduce la faptul că organizaţiile neguvernamentale se transformă în entităţi
civile închise şi amorfe din cauza gradului limitat de competitivitate şi deschiderea în procesul de
angajare. De asemenea, despre capacităţi operaţionale şi manageriale infime ale organizaţiilor negu-
vernamentale din Republica Moldova ne vorbeşte faptul că 14% din cele analizate mai sus stabilesc
relaţii de colaborare, 13% sunt capabile să identifice o anumită problemă, iar 12% posedă cunoş-
tinţe şi abilităţi în elaborarea şi implementarea de proiecte. Despre caracterul pasiv al organizaţiilor
neguvernamentale din Moldova ne vorbeşte faptul că 22% din acestea în general nu au elaborat
proiecte timp de doi ani, iar 1-2 proiecte câte 15% dintre acestea. Dacă vom reflecta numărul de
119 Naţiuni în Tranziţie 2007, p. 483, http://www.freedomhouse.org
120 Avizul Comitetului Economic şi Social European „Relaţiile UE-Republica Moldova: care este rolul societăţii civile organizate?”, (2008/C 120/19), pag. 5
121 Denis Cenuşă, studiu „Consolidarea societăţii civile din Republica Moldova”, 2007
Sindicate
La mijlocul lui 2007, aceste două Confederaţii au fuzionat, fiind creată Confederaţia Naţionala
a Sindicatelor din Moldova (CNSM). Acest fapt nu a schimbat însă radical situaţia, sindicatele conti-
nuând să rămână o structură slabă, care nu are suficiente forţe de presiune asupra politicului, ba chiar
dimpotrivă.
Libertatea de întrunire
În pofida cadrului legislativ quasi perfect, există carenţe la aplicarea acestuia în practică de
către autorităţi. Sunt cunoscute cazuri când colaboratorii de poliţie au interzis desfăşurarea unei
întruniri paşnice125 sau nu au asigurat securitatea participanţilor la întrunire126.
Un alt exemplu, deja din 2010, este cazul „GenderDoc-M”. După ce în 2008 autorităţile
nu au asigurat securitatea manifestanţilor, existând pericolul real ca aceştia să fie agresaţi de către
nişte persoane private, în 2009 din cauza nesiguranţei au decis sa nu organizeze vreo întrunire. În
2010 au depus o notificare la primăria mun. Chişinău pentru a desfăşura o întrunire paşnică întru
susţinerea adoptării legii anti-discriminare. Primăria mun. Chişinău s-a adresat în instanţa de jude-
cată pentru a interzice întrunirea din motivul că mai multe organizaţii religioase au depus sesizări în
acest sens. Conform legii privind întrunirile, autoritatea publică locală se poate adresa în instanţa de
judecată pentru a interzice o întrunire sau modifica locul, dacă scopul întrunirii contravine legii. În
124 Raport CReDO privind libertatea de întrunire în perioada ianuarie – decembrie 2009 http://credo.md/arhiva/documente/Raport%20Mon%20ian-dec%20
2009%20v6.pdf
125 A se vedea de ex. http://www.curaj.net/?page_id=509
126 http://www.lgbt.md/rom/story.php?sid=450 cazul Gender Doc
127 Raport Promo-LEX „Drepturile Omului şi Instituţiile Democratice în perioada post-electorală în Moldova 6 Aprilie - 1 Iulie 2009” şi raportul CreDo „Liberta-
tea întrunirilor în Moldova - scurtă privire asupra evenimentelor din 6-7 aprilie”.
În pofida progreselor înregistrate odată cu adoptarea noii legi cu privire la întruniri, totuşi
desfăşurarea liberă a întrunirilor libere uneori este afectată de mai mulţi factori care, în ultimă
instanţă, generează limitări aduse exerciţiului acestui drept fundamental de către individ. Se atestă
neajunsuri care urmează a fi înlăturate prin efort comun al tuturor actorilor implicaţi – factori de
decizie şi societatea civilă. Redresarea situaţiei actuale ar fi posibilă pe calea extinderii dialogului
constructiv dintre autorităţi şi societatea civilă, schimbului de păreri, identificării soluţiilor optime
şi realizării programelor comune care, concomitent, ar influenţa benefic şi gradul de maturitate a
comunităţii. Se aşteaptă şi o schimbare de poziţii din partea autorităţilor, care trebuie să conştien-
tizeze faptul că dreptul la întrunire îl are oricine, fără discriminare pe bază rasială, sex, limbă etc.
În perioada sovietica, aproape în tot spaţiul U.R.S.S. a fost instaurat alfabetul chirilic, doar
limbile letonă, lituaniană, estoniană, carelă şi cele ale popoarelor vest-europene mai făceau uz de
grafia latina, georgiana şi armeana şi-au păstrat scrisul lor tradiţional, iar alfabetul arab i-a cedat
locul celui chirilic. De aceea pentru multe dintre republicile ex-sovietice „revoluţia lingvistică” a
însemnat nu doar repunerea în drepturi a limbii naţionale, ci şi revenirea acesteia la alfabetul său
tradiţional, dar uneori şi la un alt alfabet.
În Republica Moldova, chiar la începutul anilor 90, a fost sesizată tendinţa guvernului mol-
dav de a susţine procesul de „renaştere” a identităţii turce a populaţiei turcofone a acesteia, cu sco-
pul „derusificării” ei, acceptând „ajutorul cultural” acordat de către Turcia. Dacă în 1989, odată cu
adoptarea legislaţiei lingvistice moldoveneşti128, liderii găgăuzi au căutat suportul Moscovei, deja în
128 Legea nr. 3465 din 01.09.1989 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti
Republica Moldova a fost prima dintre statele ex-sovietice care a adoptat trecerea limbii sale
naţionale de la alfabetul chirilic la cel latin. Pentru elitele naţionale ale Mişcării de la sfârşitul anilor
80 sec. trecut, trecerea la alfabetul latin semnifica reconfirmarea originii latine a limbii naţionale şi
identitatea ei cu limba română, fapt ce a fost confirmat în Legea cu privire la funcţionarea limbilor
pe teritoriul Republicii Moldova. Dacă problema statutului limbii naţionale a servit drept factor
unificator pentru populaţia românofonă a republicii şi a reuşit să-i pună de comun acord pe noii
politicieni şi intelectualitatea republicii, nu putem spune acelaşi lucru şi despre problema denumirii
limbii, determinată de cea a identităţii. Problema denumirii limbii oficiale a statului, determinată
de problema identităţii lingvistice a naţiunii titulare, a produs o profundă scindare în cadrul popu-
laţiei republicii. Aceasta discordanţă se manifestă şi la nivelul cel mai înalt, ea provocând o adâncă
fisură între elita politică şi cea intelectuală a Moldovei129. Este remarcabilă inconsecvenţa unor po-
liticieni moldoveni ce se situează pe poziţii de-a dreptul contradictorii în privinţa denumirii limbii
de stat a Republicii Moldova.
Lipsa dialogului cu minorităţile naţionale, politica naţională ambiguă dar şi atitudinea unei
minorităţi imperialiste au provocat o scindare a societăţii moldoveneşti, fapt confirmat şi de rezul-
tatele sondajelor opiniei publice efectuate în Republica Moldova. Conform datelor furnizate de
sondajul efectuat în anul 2001, 58% de intervievaţi consideră că oamenii pot vorbi orice limba, dar
limba de stat trebuie să rămână doar moldoveneasca/română, pe când 33% sunt adepţii declarării a
două limbi de stat, moldoveneasca/româna şi rusa, această variantă fiind promovată de 71% de ruşi.
Aceeaşi discordanţă domină şi în problema studierii obligatorii a limbii ruse. Conform sondajului
din primăvara lui 2002, procentul celor care au optat pentru o singură limbă de stat şi a celor care
au pledat pentru oficializarea limbii ruse se egalează (46%).
Cercetătorii străini care s-au ocupat de realităţile social-politice din Republica Moldova
– M. Bruhis, W.P. van Meurs, D. Deletant, K. Heitmann, E. Coseriu, Ch. King, Gary C. Fouse. –
sugerează că una dintre problemele cele mai serioase o constituie anume doctrina moldovenismului,
că impedimentul cel mai puternic în găsirea căii democratice în acest spaţiu îl reprezintă deruta
identitară a populaţiei sale majoritare. Aceşti savanţi mai demonstrează că ideologia moldovenismu-
lui, ca proiect identitar sovietic, s-a bazat din capul locului pe stabilirea unei antinomii false – din
129 Oteanu Elena, « Politica lingvistică şi construcţia statală în Republica Moldova», IPP, toate publicaţiile, anul 2003.
Ca aspect important al identităţii lingvistice a persoanei, statul s-a angajat prin lege să recu-
noască fiecărei persoane care face parte dintr-o minoritate dreptul de a folosi numele şi prenumele
său în limba minoritară şi de a-i fi recunoscute oficial ca atare, conform prevederilor legale, art. 16
alin. (1), ca şi dreptul unei asemenea persoane de a expune semne, inscripţii sau alte informaţii de
natură privată în limba minoritară, vizibile publicului.
Până în prezent nu a fost ratificată Carta limbilor regionale şi minoritare130, document im-
portant pentru funcţionarea limbilor minoritare în R. Moldova şi una dintre condiţiile cuprinse în
Planul de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008, ca element esenţial de
implementare a Planului de acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova. Se crede că guvernul
nu a ratificat Carta din cauza ezitărilor asupra statutului limbii ruse şi lipsei de dorinţă de a-şi asuma
obligaţii clare privind asigurarea funcţionării limbilor ucraineană, găgăuză şi bulgară în Moldova.
Aşadar, cunoaşterea limbii oficiale de către reprezentanţii minorităţilor ar crea condiţii pentru inte-
130 http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/148.htm
În statele europene în care a fost ratificată şi se aplică acest instrument al Consiliului Europei,
au fost instituite pe plan local, bilingvisme care presupun cunoaşterea şi folosirea în paralel, de către
reprezentanţii minorităţilor etnolingvistice, atât a limbii oficiale a statului, cât şi a limbii lor ma-
terne. În cazul Republicii Moldova am avea de a face, în localităţi concrete, cu bilingvisme locale
româno-ucrainean, româno-rus, româno-găgăuz, româno-bulgar etc. Ar fi pentru prima oară în
istoria Republicii Moldova când limba rusă, alături de alte limbi, ar căpăta statutul oficial de limbă
minoritară şi ar fi lipsită de statutul special, privilegiat, de „limbă de comunicare interetnică”.
Orice stat semnatar al Cartei este obligat ca în momentul ratificării să aprobe o Listă a loca-
lităţilor sau regiunilor în care se va specifica exact care anume limbă minoritară va fi folosită alături
de limba de stat a ţării131.
În 2011, Guvernul abia preconizează efectuarea unui studiu privind oportunitatea ratificării
Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare a Consiliului Europei. De asemenea, legea cu
privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti este foarte învechită, fapt
care reiese chiar din denumirea sa. Se cere o nouă lege în acest sens, odată cu ratificarea Cartei
Europene a limbilor regionale sau minoritare.
În lipsa unor măsuri concrete, astăzi unele minorităţi ar putea să-şi piardă identitatea naţională.
Subiectul şi problemele integrării lingvistice a minorităţilor etnice rămân a fi abordate insuficient
de către autorităţile statului.
Libertatea conştiinţei132
Noua lege cu privire la cultele religioase, intrată în vigoare în 2007, simplifică în teorie
procedurile de înregistrare şi înlesneşte accesul grupurilor religioase la locurile publice pentru des-
făşurarea activităţilor cu caracter religios. Legea include însă şi restricţii care au împiedicat uneori
activităţile unor grupuri religioase.
Aderenţii celorlalte grupuri religioase, care împreună constituie sub 10% din populaţie,
includ romano-catolici, baptişti, penticostali, adventişti de ziua a şaptea, musulmani, martori ai
lui Iehova, adepţi ai credinţei Baha’i, evrei, adepţi ai reverendului Sun Myung Moon (Biserica
Unificării), molokani (un grup rusesc), evrei mesianici, luterani, prezbiterieni şi adepţi ai altor
grupuri creştine carismatice şi evanghelice. Nu există informaţii despre numărul de parohii sau eno-
riaşi ai Adevăratei Biserici Ortodoxe din Moldova (cunoscută şi sub numele de Biserica Ortodoxă
Rusă din Străinătate). Martorii lui Iehova au 239 de congregaţii, inclusiv 31 în regiunea separa-
tistă Transnistria. Potrivit Alianţei Mondiale Baptiste, Uniunea Bisericilor Creştine Evanghelice
Baptiste din Moldova are 313 biserici şi 20.391 de membri. În noiembrie 2008, Federaţia Baptistă
Europeană a declarat că sute de misionari autohtoni sunt angrenaţi în constituirea a 40 de noi bi-
serici baptiste în ţară.
În Transnistria, cea mai mare organizaţie religioasă este BOM. Celelalte grupuri includ
romano-catolici, ortodocşi de rit vechi, baptişti, adventişti de ziua a şaptea, protestanţi evanghelici
şi carismatici, evrei şi luterani.
Legea cu privire la cultele religioase recunoaşte rolul Bisericii Ortodoxe în istoria ţării, sim-
plifică procedura de înregistrare şi înlesneşte accesul grupurilor confesionale la locurile publice,
cerând doar ca grupurile să convină din timp cu autorităţile locale asupra acestor locuri. Toate
grupurile, înregistrate sau nu, au libertatea de a-şi oficia slujbele religioase şi toate au raportat că
au acces liber la locurile publice pentru activităţile lor. După ce, în octombrie 2007, sarcina pentru
înregistrarea cultelor religioase a fost transferată de la Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor
(SSPC) la Ministerul Justiţiei, trei grupuri musulmane au încercat să se înregistreze şi nu au reuşit134.
Înregistrarea conferă statut legal grupurilor religioase, dându-le posibilitatea de a avea bu-
nuri, de a deschide conturi bancare şi de a angaja salariaţi. Bisericile individuale sau filialele orga-
nizaţiilor religioase înregistrate nu sunt obligate să se înregistreze la Ministerul Justiţiei atâta timp
cât nu efectuează tranzacţii oficiale şi nu primesc donaţii ca entităţi juridice locale. Pentru aceste
filiale locale neînregistrate, organizaţia tutelară trebuie să-şi exercite autoritatea în aceste domenii.
Grupurile neînregistrate nu pot avea proprietate, nu pot obţine autorizaţie de construcţie de biserici
sau seminarii, nu pot deschide conturi bancare, nu pot angaja salariaţi şi nu pot obţine spaţii în
cimitirele publice în numele lor.
Procedura de înregistrare a unei organizaţii religioase este aceeaşi pentru toate grupurile.
Amendamentele la lege, care ar putea fi folosite pentru limitarea libertăţii religioase, includ
următoarele: obligaţia de a avea cel puţin 100 de cetăţeni fondatori pentru a se putea înregistra ca
organizaţie religioasă (unii membri ai grupurilor religioase obiectează împotriva dezvăluirii datelor
lor oficiale în documentul de înregistrare, apelând la un articol din lege care stipulează că „orice ce-
rere de menţionare a afilierii confesionale în documente oficiale este ilegală”); existenţa unei definiţii
mai amănunţite a „prozelitismului abuziv” (incluzând „manipularea psihologică sau o diversitate de
tehnici subliminale”) precum şi recunoaşterea de către stat a „importanţei excepţionale şi a rolului
fundamental al religiei creştin-ortodoxe, în special al Bisericii Ortodoxe din Moldova, în viaţa, isto-
ria şi cultura poporului din Republica Moldova”.
Poziţia dominantă a religiei ortodoxe şi implicit a Bisericii ortodoxe a dus la un şir de abu-
zuri din partea reprezentanţilor acesteia. Este vorba despre abuzul împotriva cultului adventist,
căruia nu i s-a permis să organizeze în Piaţa Marii Adunări Naţionale, o manifestare cu genericul
„Sărbătoarea Bibliei”, după care a urmat profanarea unui obiect de cultură a evreilor. Plus la aceas-
ta, au existat presiuni considerabile din partea acestei biserici pentru ca religia să fie introdus ca un
obiect de studiu obligatoriu în şcoală, fapt care dacă va avea loc, va încălca mai multe prevederi ale
normelor de drept naţionale (inclusiv şi constituţionale) şi internaţionale.
Legea în cauză este substanţial modificată şi republicată în 2007. Ea a fost dezvoltată ţinând
cont de experienţa şi normele legale ale altor state şi de sugestiile oferite de experţii străini.
Din aprilie 1998, în baza Legii cu privire la avocaţii parlamentari, nr.1349-XIII din 17
octombrie 1997, este creată Instituţia Avocaţilor Parlamentari - Centrul pentru Drepturile Omului
din Moldova (CpDOM), care este o instituţie similară institutelor european şi internaţional ale om-
budsman-ilor şi care activează în calitate de mecanism nejudiciar important de apărare a drepturilor
omului în Republica Moldova.
În opinia generală,136 această instituţie rămâne destul de pasivă şi alege să nu intervină în ca-
zurile flagrante de încălcare a drepturilor omului. Explicaţia ar fi că avocaţii poporului au lucrat an-
terior în calitate de angajaţi publici, iar în viitor planifică să îşi continue cariera în instituţiile de stat
cum ar fi procuratură, poliţie, fapt ce îi descurajează să întreprindă măsuri ferme împotriva foştilor
sau viitorilor colegi. De asemenea, la conferinţele de presă avocaţii poporului nu prezintă informaţii
relevante privind încălcarea drepturilor omului, ci preferă să transmită un mesaj superficial.
Statul nu a impus până în prezent careva limitări sau restricţii organizaţiilor locale sau inter-
naţionale care activează în domeniul protecţiei drepturilor omului, de asemenea, el îşi îndeplineşte
obligaţiile asumate la nivel internaţional, cum ar fi asigurarea vizitelor efectuate de către Comitetul
135 Raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2009, Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, p. 5, http://www.om-
budsman.md/md/anuale/
136 Studiu calitativ în rândul experţilor realizat în noiembrie 2010 de către CBS-AXA, la comanda IDIS “Viitorul”.
Totuşi în mare parte, în pofida unor acţiuni întreprinse din partea statutului pentru for-
tificarea respectării dreptului omului (cel mai adesea sub presiunea organismelor internaţionale),
multe din reformele bune efectuate în domeniul legislaţiei, au rămas doar pe hârtie, implementarea
lor fiind deficitară.
Un capitol aparte îl constituie evenimentele ce au avut loc după alegerile parlamentare din
aprilie 2009. În perioada de după alegeri au fost înregistrate o mulţime de încălcări ale drepturilor
omului comise de către poliţie, procuratură, judecătorii, alte organe ale statului, contra cetăţenilor
simpli, dar şi a organelor mass-media sau a societăţii civile. Pe data de 16 aprilie, cel puţin 7 ONG-
uri au primit scrisori din partea Ministerului de Justiţie, în care fiecărei organizaţii i s-a cerut să-şi
explice poziţia cu privire la tulburările în masă şi măsurile luate de către aceasta pentru a preveni
şi a înceta violenţa. Aceste şapte organizaţii şi alte patru au primit citaţii de la inspectoratele fiscale
locale pe data de 24 aprilie, în care li s-a solicitat să prezinte până la data de 28 aprilie rapoartele fi-
nanciare şi sursele de venit şi cheltuieli pentru anii 2008 şi 2009. Pe data de 28 aprilie reprezentanţii
inspectoratelor fiscale locale au vizitat oficiul Amnesty International în Republica Moldova. Aceştia
au cerut ca organizaţia să prezinte o copie a listei membrilor, care au depus cotizaţii de membru,
precum şi alte documente.
Deseori aceste instituţii au o atitudine destul de formală faţă de normele legale, principiile şi
valorile democratice. La moment dacă o problemă devine actuală pentru un cerc mai larg al societă-
ţii cum ar fi violenţa din partea poliţiei, aceasta este reflectată mai pe larg decât o altă problemă cum
ar fi de exemplu violenţa în familie, care este la fel de importantă , dar este mai puţin mediatizată.
AUDITUL SISTEMULUI DEMOCRATIC
ÎN REPUBLICA MOLDOVA 55
Antologie de studii asupra guvernării
Interesul politic de a soluţiona aceste probleme este unul sporadic, iar în cazul în care totuşi acesta
se manifestă, el este forţat în mare parte de organismele internaţionale.
Îngrijorarea cea mai mare constă în dezinteresul statului de a crea nişte mecanisme indepen-
dente responsabilităţile cărora vor fi supravegherea autorităţilor represive ale statului şi implemen-
tarea unor acţiuni de prevenire a eventualelor violări ale drepturilor omului.
În pofida existenţei unor mecanisme de acest gen, cum ar fi securitatea internă a organelor
de poliţie, Centrul pentru Combaterea Infracţiunilor Economice şi Corupţiei, procuratură ş.a. toa-
te aceste organisme conlucrează într-un sistem cu instituţiile pe care le supervizează, ceea ce ridică
semne de întrebare vizavi de independenţa acestora.
Deşi în ultimele luni se atestă o anumită deschidere din partea autorităţilor care au drept
obligaţie apărarea acestor drepturi faţă de cetăţeni, societatea civilă şi grupurile care promovează şi
apără drepturile omului, situaţia în domeniu este departe de a fi satisfăcătoare.
Bibliografie:
2. Manfred Nowak, raport „Promovarea şi protecţia tuturor drepturilor omului, a drepturilor civile,
politice, economice, sociale şi culturale, inclusiv dreptul la dezvoltare”, Misiune în Moldova,
2009
3. Studiu „Studiul fenomenului Trafic de copii în Republica Moldova”, Centrul Internaţional pentru
Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”, 2010
14. Hotărârea cu privire la aprobarea mijloacelor speciale şi a regulilor de aplicare a acestora de către
colaboratorii organelor de interne şi militarii trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor
Interne, nr. 1275-XII din 15.02.93
15. Legea privind activitatea operativă de investigaţii, nr. 45-XIII din 12.04.94
16. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, nr. 45-XVI din 01.03.2007
19. Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, nr. 241-XVI din 20.10.2005
20. Al 2-lea raport alternativ privind implementarea de către RM a Pactului internaţional privind
drepturile civile şi politice (ICCPR), Centrul de Resurse al Organizaţiilor Neguvernamentale
pentru Drepturile Omului din Moldova şi Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova,
2009
21. Observaţiile concludente ale Comitetului pentru Drepturile Omului privind cele de-al doilea
raport periodic prezentat de Republica Moldova, CCPR/C/MDA/CO/2, octombrie 2009
25. Raport privind respectarea drepturilor omului în republica Moldova anii 2007-2008, Promo-
Lex, 2009
26. Studiu comparativ privind respectarea dreptului la libertatea întrunirilor în Moldova în anii
2007-2008, CReDO, Promo-Lex, Acces-info, 2009
27. Raport privind libertatea conştiinţei în Moldova, Departamentul de Stat al SUA, 2006, 2007,
2008, 2009
28. Raport privind respectarea drepturilor omului în Moldova, Departamentul de Stat al SUA,
2006, 2007, 2008, 2009
29. Raport privind traficul de persoane în Moldova, Departamentul de Stat al SUA, 2006, 2007,
2008, 2009
30. Studiu „Realizarea dreptului la libera circulaţie în regiunea de est a Republicii Moldova”, Promo-
Lex, 2008
31. Oteanu Elena, „Politica lingvistică şi construcţia statală în Republica Moldova”, IPP, 2003
32. Vasile Rotaru, Igor Dolea ,Ion Creţu, Studiu privind analiza complexă a cauzelor legisla-
tiv-instituţionale de condamnare a Republicii Moldova de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului(CoEDO), IRP 2010
33. Raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2009, Centrul pen-
tru Drepturile Omului din Moldova, 2010
34. Raport asupra situaţiei presei în Republica Moldova în anul 2009, Centrul Independent de
Jurnalism (CIJ), 2010
Tranziţia Republicii Moldova spre o economie de piaţă este un proces lent şi însoţit de
numeroase provocări, precum şi de un şir de eşecuri, printre care se numără reforma funciară,
privatizarea nereuşită a întreprinderilor de stat şi prăbuşirea sectorului industrial. O lovitură
puternică a fost separarea teritorială a ţării prin auto-proclamarea Transnistriei (care asigura
a treia parte din producţia industrială a republicii şi aproape întreaga producţie energetică)
drept stat independent. Lipsa unor reforme economice şi sociale eficiente, pe lângă instabili-
tatea politică caracteristică primei etape de tranziţie, a condus la recesiune economică şi extin-
derea sărăciei, astfel Republica Moldova fiind calificată drept cea mai săracă ţară din Europa.
Totuşi, în 2008 s-a repetat scenariul din anul 2005 – ratele sărăciei au crescut datorită
extinderii acesteia în mediul rural ca urmare a performanţelor scăzute în agricultură în anul
2007. În 2009, în ciuda scăderii economice, sărăcia absolută nu a crescut, în timp ce inciden-
ţa sărăciei extreme a scăzut în continuare. În 2007-2009, Moldova a atins ţinta intermediară
de reducere a sărăciei extreme pentru 2010 şi cea finală stabilită pentru 2015.137
137 Al II raport al RM privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului http://www.undp.md/presscentre/2010/MDG%20Report%20II/MDG%20Cu%20COPERTI%20LINKS.pdf
Atât natalitatea, cât şi mortalitatea scad, iar speranţa de viaţă creşte. Conform pro-
gnozelor ONU, populaţia Republicii Moldova ar putea descreşte cu circa 20% către 2050, iar
fiecare a treia persoană va avea peste 60 ani. 143
Criza demografică va avea un impact negativ pe termen mediu şi lung, în special asu-
pra pieţei muncii şi sistemului de pensii. Deşi a înregistrat o ameliorare treptată în cea de-a
doua etapă a tranziţiei, criza financiară şi economică mondială a afectat dezvoltarea economiei
moldoveneşti şi nivelul de trai al populaţiei. La începutul anului 2009 dezvoltarea economiei
a încetinit. În primul trimestru al anului 2009 exporturile, importurile, producţia industrială
şi sectorul transporturilor s-au contractat, în timp ce numărul şomerilor şi datoriilor salari-
ale au crescut dramatic. În acelaşi timp, veniturile bugetului şi rezervele oficiale ale Băncii
Naţionale a Moldovei (BNM) au înregistrat o scădere continuă, în timp ce cheltuielile buge-
tului au crescut. Scăderea veniturilor bugetului din cauza contractării cererii agregate, precum
şi reducerea remitenţelor cu o treime, au afectat nu doar categoriile vulnerabile ale populaţiei,
dar şi afacerile active.
Respondenţii consideră că discriminarea privind femeile are loc cel mai des în mo-
mentul angajării la muncă (56.7%), în timp ce o treime consideră că acest fenomen are loc
cu preponderenţă la momentul promovării pe scara ierarhică. Mai mult decât atât, conform
datelor obţinute în studiul “Sexual Harassment in the Republic of Moldova”145, mai mult de
şase femei din zece angajate în câmpul muncii consideră că discriminarea în bază de gen exis-
144 „Situaţia femeilor pe piaţa muncii în Moldova”, ASEM, Chişinău, 2008.
145 http://www.progen.md/sys/files/Fenom_hart_sex_RM.pdf
AUDITUL SISTEMULUI DEMOCRATIC
62 ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Antologie de studii asupra guvernării
tă în Republica Moldova şi că, direct sau indirect, ele au suferit de diverse forme ale acestei
forme de discriminare din partea rudelor, prietenilor sau cunoştinţelor.
Salariul mediu al unei femei constituie 72,3% din salariul mediu al unui bărbat146.
Fenomenele de discriminare pot fi constatate şi la nivelul instruirii profesionale.
la instruire în străinătate
23,1 pleacă doar bărbaţii
instruirea profesională a
femeilor se realizează doar în
cadrul organizaţiei
3,8
altele
Printre categoriile de populaţie care sunt afectate în mod considerabil de riscul şoma-
jului se enumeră persoanele tinere, unele categorii socialmente vulnerabile, cum ar fi, persoa-
nele cu dizabilităţi, femeile care, după o anumită perioadă de absenţă motivată de concediu
parental, revin pe piaţa forţei de muncă, persoanele fără un loc stabil de trai, persoanele elibe-
rate din locurile de detenţie sau din instituţiile de reabilitare socială, persoanele care locuiesc
în localităţile rurale. De asemenea, persoanele cu vârsta peste 45 ani şi persoanele eliberate din
detenţie fac parte din categoria persoanelor defavorizate care foarte greu sau aproape că nu
pot obţine un nou loc de muncă din cauza nivelului scăzut de educaţie sau a uzurii abilităţilor
şi calificărilor, fiind puşi în situaţia de a nu face faţă posturilor oferite. Aceasta este combinată
şi cu imposibilitatea de adaptare la noile tehnologii, precum şi la noile comportamente impu-
se de exigenţele economiei de piaţă manifestată atât în termenii organizării muncii cât şi în
lipsa de oportunităţi ca aceştia să-şi reînnoiască abilităţile şi nivelul de calificare de-a lungul
perioadei active de viaţă.
Potrivit datelor rezultate din declaraţiile agenţilor economici privind locurile de muncă
vacante, în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) la
data de 03/02/2009 sunt înregistrate 6188 locuri vacante. La nivel naţional, pentru persoane
cu studii superioare şi medii de specialitate sunt oferite 2023 locuri de muncă.
În legislaţia internă a RM, dreptul la un nivel de trai decent este prevăzut de art.47 al Constituţiei
Republicii Moldova care stipulează că „Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un
Veniturile mici şi sărăcia duc la apariţia inegalităţilor. În 2006 (când o nouă metodologie de
estimare a sărăciei a fost introdusă), 30,2% din populaţie trăiau în sărăcie absolută şi 4,5% în sărăcie
extremă. Începând cu anul 2008, sărăcia absolută a crescut pentru prima dată în ultimii trei ani, ajun-
gând la 26,4%, comparativ cu 25,8% în 2007, în principal datorită scăderii remitenţelor. Grupurile
sociale cele mai vulnerabile care sunt afectate de sărăcie absolută sunt persoanele în vârstă, cei ale căror
unica sursă de venit este munca în agricultură, familiile cu mulţi copii şi şomerii, rata de sărăcie la
aceste categorii de persoane depăşeşte 40%. Lucrătorii agricoli au de 2 ori mai multe şanse să trăiască
în sărăcie decât angajaţii din sectorul non-agricol.
Un alt factor de care depinde gradul de sărăcie a familiilor, este gradul de educaţie a membrilor
familiei. În gospodăriile în care membrii nu au studii primare, şansele unei sărăcii extreme sunt de 5
ori mai mari. Republica Moldova se caracterizează prin dezechilibre regionale. Industria şi sfera servi-
ciilor este preponderent dezvoltată în zonele urbane, pe când în localităţile rurale principala activitate
rămâne a fi agricultura. RM îi aparţine sarcina de a stimula creşterea economică în afara capitalei.
Locuitorii din zonele rurale sunt mai afectaţi decât cei din zonele urbane, cu 9%, însă aceasta este
caracteristic doar persoanelor până la vârsta de pensionare. Rata sărăciei absolute a pensionarilor este
cu 2.3% mai mare în zonele urbane decât în cele rurale.
Biroul Naţional de Statistică furnizează date cu privire la accesul populaţiei la sursele de apă în
baza Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice. Deşi există cel puţin trei surse de acces al popu-
laţiei la apă potabilă (apeduct, cişmea, fântână, altele), Biroul Naţional de Statistică estimează doar
accesul la apă potabilă, fără a lua în considerare calitatea acesteia, care diferă şi în dependenţă de
sursă, şi în dependenţă de regiune. În acest context, conform BNS toată populaţia din Republica
Moldova are acces la surse de apă potabilă. Date cu privire la evoluţia acestui indicator sunt furni-
zate, de asemenea, de către fosta Agenţie de Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului (ACDT). În
acelaşi timp, ACDT nu furniza date cu privire la calitatea apei. Conform Băncii Mondiale149 în anul
2006, circa 92% din populaţie a avut acces la surse îmbunătăţite de apă.
148 Al Doilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, Republica Moldova, Chişinău 2010
149 Raportul cu privire la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, ONU, 2007
Pentru această stare de lucruri Raportul privind ODM formulează sarcina ambiţioasă de dimi-
nuare în jumătate, către 2015, a proporţiei populaţiei fără acces durabil la surse sigure de apă.
Folosită în scopuri potabile, în Republica Moldova, apa de proastă calitate determină până la
15 -20% din cazurile de boli diareice acute şi hepatită virală A, preponderent în zonele rurale, 20-
25% din bolile somatice, în cazul fluorozei dentare – 100%.
Odată cu ratificarea prin Legea nr.2207-XVI din 29.07.2005 a Protocolului privind Apa şi
Sănătatea la Convenţia din 1992 privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apa transfrontaliere şi
a lacurilor internaţionale, Republica Moldova a devenit parte a acestui Protocolul.
Dreptul la locuinţă
Dreptul la locuinţă este prevăzut în mai multe tratate internaţionale din domeniul drepturilor
omului ratificate de Republica Moldova. 151
Republica Moldova face parte din categoria statelor, unde dreptul la locuinţă beneficiază
de o protecţie mai puţin exigentă, fiind înscris doar în Constituţie. Deşi există Codul cu privire la
locuinţe, elaborat în perioada Uniunii Sovietice, care în art. 1 garantează dreptul la locuinţă tuturor
cetăţenilor RSSM, acest act nu este aplicabil, deşi este un act legislativ care nu a fost abrogat, rela-
ţiile reglementate de către acesta sunt depăşite.
Au existat mai multe tentative de elaborare a unui nou cod al locuinţelor, însă toate pro-
iectele de lege prezentate Parlamentului, au fost returnate Guvernului pentru modificări. Abia în
150 Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului: „Noi provocări – noi sarcini”, Guvernul RM, Chişinău 2007.
151 Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale – art. 11; Declaraţia Universală a drepturilor Omului – art.25; Carta Socială Euro-
peană ;
Conform proiectului de lege, pentru a putea beneficia de o locuinţă socială este necesar
ca familia sau persoana să fie luată la evidenţă de către autoritatea publică locală şi să nu deţină în
proprietate o locuinţă. Decizia de acordare a locuinţei sociale este luată de către autoritatea publică
locală si va fi acordată în locaţiune până în momentul în care se vor îmbunătăţi condiţiile materiale
a familiei respective. Nivelul chiriei pentru familiile defavorizate în locuinţele sociale nu va depăşi
10% din venitul lunar minim garantat al familiei, calculat pe ultimele 12 luni pe familie. Diferenţa
până la valoarea nominală a chiriei va fi subvenţionată de la bugetul local al unităţii administrativ-
teritoriale în care este situată locuinţa socială.
În legislaţia RM nu este consacrat un veritabil drept la locuinţă, acesta are mai mult un
caracter declarativ. Nu este prevăzut un mecanism de atac al deciziei de refuz în acordarea locuinţei
sociale. Fondul locativ social va fi creat din construcţia de imobile sau reamenajarea celor existente.
Nu este stabilit un procent al locuinţelor sociale necesar de a fi asigurat de autoritatea publică locală.
De asemenea nu sunt clar stabilite criteriile de determinare a categoriilor de persoane defavorizate
care vor putea beneficia de locuinţele sociale.
Mecanismele contabile ale sistemului existent sunt nedezvoltate, transparenţa în ceea ce ţine
de informaţia cu privire la aceste mecanisme este foarte limitată.
Serviciul de asistenţă medicală de urgenţă este serviciul, rezultatele de activitate ale căruia
este în dependenţă directă de suprafaţa de acoperire. Timpul de acces şi acordare a asistenţei me-
dicale în cadrul acestui serviciu are un rol important pentru a obţine rezultate bune. Odată cu
reformarea sistemului sănătăţii, a suferit modificări şi serviciul de asistenţă medicală urgentă, care
operează la etapa prespitalicească în cazul urgenţelor medico-chirurgicale. Asistenţa medicală de
urgenţă în republică este prestată de 4 staţii zonale de asistenţă medicală de urgenţă, serviciul de
asistenţă medicală de urgenţă a municipiului Chişinău şi două instituţii medico-sanitare departa-
mentale şi private contractate de CNAM (Compania Naţională de Asigurări în Medicină). Astfel,
a fost asigurată o acoperire generală cu servicii de urgenţă, diminuându-se la maxim problemele de
acces din partea populaţiei la aceste servicii.
Acoperirea populaţiei
Atât din punct de vedere al accesibilităţii serviciului, dar şi al echităţii şi solidarităţii, proble-
ma acoperirii în cadrul AOAM rămâne a fi una importantă. După unele date estimative raportate
de CNAM la începutul anului 2008, cota persoanelor neasigurate pentru acest an constituie aprox.
23 la sută din populaţia prezentă, sau 25.8 la sută din toată populaţia ţării, inclusiv cei aflaţi tempo-
rar în afara ei, ceea ce denotă o creştere a acoperirii sistemului AOAM la nivel de ţară, în comparaţie
cu anii precedenţi.
Figura nr. 3 „Statutul de asigurare în cadrul AOAM al cetăţenilor Republicii Moldova pentru 2008”
49.8%
Dacă e să ţinem cont de dinamica din ultimii ani a indicatorilor mai importanţi ai sănătă-
ţii, cum ar fi speranţa la viaţă, morbiditatea, mortalitatea infantilă şi alţii, atunci vedem că există o
tendinţă pozitivă în ceea ce priveşte sănătatea populaţiei ţării. Factorii care favorizează ameliorarea
sănătăţii generale a populaţiei pot fi diverşi, dependenţi atât de schimbările din interiorul sectorului
sănătăţii, cât şi de alte schimbări de ordin economic social, politic, etc. Din aceste motive, măsura-
rea gradului de influenţă în parte a unei reforme asupra stării sănătăţii populaţiei în ansamblu este
destul de dificilă.
Articolul 35 prevede că ”dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obli-
gatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin
alte forme de instruire şi de perfecţionare...”. Învăţământul de stat este gratuit, iar cel liceal, profesi-
onal şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit. De asemenea, statul asigură,
în condiţiile legii, libertatea învăţământului religios. Învăţământul de stat este laic”.
Legea învăţământului din Republica Moldova, adoptată în anul 1995, determină politi-
ca educaţională a statului şi reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ.
În Articolul 4 sunt formulate principiile învăţământului. Conform principiilor declarate, politi-
ca educaţională a statului “se întemeiază pe principiile umanitarizării, accesibilităţii, adaptivităţii,
creativităţii şi diversităţii. Învăţământul este democratic şi umanist, deschis şi flexibil, formativ şi
152 Studiu „Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva şcolii prietenoase copilului”, Institutul de Politici Publice, Chişinău 2009” http://www.
unicef.org/moldova/ro/educatia_de_baza_Rom.pdf
Punctul (2) din Articolul 6., Capitolul III „Activităţile de prevenire în cadrul grupurilor
vulnerabile” din Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA proclamă drepturile egale ale
copiilor şi tinerilor afectaţi de HIV/SIDA la educaţie şi programe de prevenire.
Din anul 2000 până în prezent, cheltuielile pentru educaţie au crescut în medie cu circa 28%
anual, variind de la aproape 21% în 2003 până la 45% în anul 2004 (min şi max). Cea mai înaltă
rată de cheltuieli pentru educaţie faţă de PIB a fost înregistrată în anul 1996, când a fost înregis-
trată 10.2%, însă eficienţa utilizării mijloacelor financiare alocate învăţământului este relativ joasă.
Cauzele principale ale acestui fenomen sunt: 1. imperfecţiunea mecanismelor de finanţare a şcolilor,
care se bazează pe indicatori –– raportaţi la instituţii şi nu pe indicatori raportaţi la elevi; 2. imper-
fecţiunile mecanismelor de salarizare a cadrelor didactice, care sunt bazate mai mult pe vechimea
în muncă decât pe performanţă, fapt ce duce la exodul cadrelor didactice tinere din învăţământ;
3. salariile joase ale cadrelor didactice, fapt ce duce la angajarea acestora pe 1,5–2,0 norme didac-
AUDITUL SISTEMULUI DEMOCRATIC
72 ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Antologie de studii asupra guvernării
tice, cu repercusiuni imediate asupra calităţii instruirii; 4. disproporţii în repartizarea mijloacelor
financiare pe diferite categorii de cheltuieli, ponderea cheltuielilor ce nu au o legătură directă cu
procesul de predare-învăţare fiind exagerat de mare; 5. micşorarea numărului de elevi ce revin la un
cadru didactic şi a numărului de elevi ce revin la un cadru din personalul nedidactic; 6. cota înaltă
a personalului nedidactic în numărul total al angajaţilor din sistemul de învăţământ153.
Deşi putem observa o creştere a cheltuielilor pentru educaţia publică, mai multe rapoarte indepen-
dente şi guvernamentale arată că volumul resurselor alocate per capita în şcoli este încă destul de redus
şi insuficient pentru a influenţa în mod decisiv calitatea educaţiei obligatorii şi post-obligatorii din RM,
comparativ cu cheltuielile pentru educaţie existente la mijlocul anilor “90 (10% din PIB în 1995).
Deşi am putut nota anumite reforme la nivelul programului curricular şi a organizării şcoli-
lor, optimizarea reţelelor de şcoli şi introducerea unor instrumente mai convingătoare de creştere
a eficienţei bugetare nu au fost înregistrate. Chiar dacă accesul la educaţia publică este garantată
cetăţenilor RM prin Constituţie la toate nivelele şi de toate tipurile, numeroase probleme rămân
nerezolvate. Constituţia RM stipulează în art.35 (1-9), că educaţia general obligatorie, educaţia
liceală şi secundară este asigurată şi gratuită, în timp ce Legea cu privire la învăţământ prevede că,
“instituţiile educaţiei vocaţionale secundare publice, educaţia vocaţională post-secundară şi edu-
caţia universitară pot oferi servicii cu plată pentru serviciile lor”. Nu este încă suficient de clar ce
include statul în categoria pachetului de bază pentru cetăţenii săi, şi ce ar trebui aceştia să aştepte
din partea statului, întrucât documentele şi strategiile guvernului vorbesc despre faptul că “educaţia
publică are prioritate la finanţare”.
Structura sistemului educaţiei publice a cunoscut deja numeroase schimbări. Sistemul s-a mo-
dernizat prin separarea educaţiei gimnaziale şi liceale de şcolile primare, apariţia şcolilor vocaţionale
polivalente, cu mai multe nivele şi grade de educaţie, obligatorii şi non-obligatorii. În contextul
reformei educaţiei generale secundare, sistemul educaţiei publice a înregistrat numeroase progrese.
Cu toate acestea, inegalităţile legate de accesul la studii şi educaţia obligatorie nu au fost dimi-
nuate. Lipsa de resurse adecvate pentru achiziţionarea de materiale didactice şi echipament în şcoli,
salariile derizorii pentru profesorii şcolari, ca şi sistemul de transferuri existent în RM au deteriorat
simţitor situaţia educaţiei publice obligatorii.
În prezent, marea majoritate a şcolilor din RM primeşte mult mai puţine resurse decât ar avea
nevoie pentru necesităţi salariale şi de întreţinere (încălzire, servicii, alimentaţia pentru copii, in-
struire). Salariile mici au un impact negativ asupra rezultatelor educaţiei, la toate nivelele. Deoarece,
resursele sunt alocate şcolilor pe baza unor normative specifice, capacitatea autorităţilor locale şi a
managerilor şcolari (directorii) de a oferi servicii calitative beneficiarilor acestui sistem e destul de
modestă. Această stare de lucruri contrastează vizibil cu obiectivul pe care Guvernul RM şi l-a pro-
pus pentru anii 2005 – 2007 în contextual general al reformelor din RM.
153 Studiu „Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva şcolii prietenoase copilului”, Institutul de Politici Publice, Chişinău 2009” http://www.
unicef.org/moldova/ro/educatia_de_baza_Rom.pdf
Sursa: IPP, studiul „Plăţile informale în învăţământul preuniversitar si accesul egal la educaţie - cercetare
sociologica”, 2007, http://www.ipp.md/public/files/Publicatii/2007/Prezentare_PIPES_2007_04_16.pdf
Numărul copiilor cu o educaţie pre-şcolară este într-o continuă creştere. În 2008, rata de
înrolare a copiilor între 3-6 ani reprezintă 74.4%, comparativ cu 44.1 în 2000. Pe de altă parte,
rata netă de înrolare în învăţământul primar s-a redus de la 93,5% în 2000 la 87,6% în 2006 şi în
învăţământul gimnazial de la 87,0% în 2000 la 86,1% în 2006154. Dar în acelaşi timp, este dificil
de a evalua rata de înrolare în educaţia pre-şcolară a copiilor de 6-7 ani, deoarece la această vârstă,
mulţi dintre ei sunt deja la şcoala primară.
Din perspectiva egalităţii gender, înrolarea în sistemul general de învăţământ nu prezintă care-
va dezechilibre majore, rata de înrolare a băieţilor este doar un pic mai mare decât cea a fetelor. În
cazul educaţiei primare, 92.7 % sunt fete şi 94.4% băieţi. În educaţia secundară, fetele reprezintă
88.8%, iar băieţii 89.8%. În ceea ce priveşte educaţia pre-şcolară, rata înrolării pentru fete între 3-6
ani e de 73.8%, iar pentru băieţi, de 74.9%.
Articolul 43 al Constituţiei prevede: „Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere
a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şoma-
jului. Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena
muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie,
repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte
situaţii specifice. Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor
colective sunt garantate. De asemenea este protejat, la nivel constituţional, dreptul la grevă şi la
asistenţă şi protecţie socială.
Aceste prevederi constituţionale au fost transpuse într-o serie de legi organice şi ordinare,
care asigură relaţiile colective de muncă cu privire la:
- Libertatea de asociere
- A unui domeniu în cadrul căruia angajatorii/angajaţii şi sindicatele pot negocia şi încheia acor-
duri colective de muncă, fără intervenţia statului.
Este necesar de menţionat că până la acel moment partenerii sociali au negociat un Contract
colectiv la nivel naţional care cuprindea majoritatea aspectelor relaţiilor de muncă. Ultimul Contract
colectiv la nivel naţional a fost negociat în anul 2001 şi, ulterior, prelungit printr-un Acord până în
anul 2003.
Deşi sunt negociate şi încheiate anumite convenţii şi contracte colective de muncă, situaţia
practic nu se schimbă, nici la nivel de protecţie economică, socială sau de altă natură a salariatului.
Ca şi în cazul altor acte normative, aceste acorduri încheiate de sindicate poartă un caracter mai mult
declarativ. Un indiciu care ar putea să vorbească despre forţa şi implicarea sindicatelor este faptul că în
ultimii zece ani, aceştia nu au organizat nici o grevă de amploare.
Moldova are în prezent câteva autorităţi care supraveghează piaţa internă, şi anume:
- Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), care este o autoritate autonomă a administraţiei
publice centrale, responsabilă faţă de Parlament, ce autorizează şi reglementează activitatea par-
ticipanţilor pe piaţa financiară nebancară, precum şi supraveghează respectarea legislaţiei de către
ei.
- Banca Naţională a Moldovei (BNM), care este responsabilă pentru autorizarea, reglementarea
şi supravegherea activităţii instituţiilor financiare, precum şi pentru stabilirea şi implementarea
politicii monetare şi valutare în stat.
- Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei (ANPC) promovează politica statului în dome-
niul protecţiei concurenţei, fiind instituită pentru limitarea şi reprimarea activităţii anti-concu-
renţă a agenţilor economici, a autorităţilor administraţiei publice, precum şi pentru efectuarea
controlului asupra executării legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei.
Totuşi conform mai multor rapoarte internaţionale155, Moldova este notată slab la capitolul
unui climat investiţional favorabil, lupta cu corupţia, crearea şi dezvoltarea unei afaceri, eficienţă a
administraţiei etc. Deşi conceptul de guvernare corporativa se bazează pe asigurarea unui tratament
egal, nediscriminatoriu, pentru toţi investitorii, acest tratament fiind asigurat de mai multe legi,
155 Evaluarea climatului investiţional din Moldova, Banca Mondială, Mai 2004, http://www-wds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/WDSP/
IB/2005/10/05/000090341_20051005131415/Rendered/PDF/336930MD0ICA.pdf, Raport asupra climatului investiţional din Moldova, Departamentul de Stat
al SUA, 2010, http://www.state.gov/e/eeb/rls/othr/ics/2010/138113.htm
Bibliografie:
1. Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice (ICCPR); Protocoalele facultative I şi II ale
ICCPR; Convenţia împotriva torturii şi altor forme crude, inumane sau degradante de tratament
şi pedeapsă (CAT); Protocolul facultativ la Convenţia împotriva torturii (OPCAT); Convenţia
privind drepturile copilului; Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împo-
triva femeilor; Convenţiile de la Geneva din 1949 şi la Protocoalele facultative I şi II ale acestora;
Convenţia europeană pentru drepturile omului şi protocoalele acesteia, printre care şi Protocoalele
nr. 6 şi 13; Convenţia privind Acţiunea împotriva traficului de fiinţe umane; Convenţia europeană
pentru prevenirea torturii şi a formelor inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă.
2. Constituţia RM, adoptată la 29 iulie 1994
3. Cod Penal al RM, din 18.04.2002
4. Cod de Procedură Penală al RM, din 14.03.2003
5. Codul Civil al RM, din 06.06.2002
6. Cod de Procedură Civilă al RM, din 30.05.2003
7. Legea învăţământului, nr. 547 din 21.07.95
8. Legea sindicatelor, nr.1129-XIV din 07.07.2000
9. Raport „Punctaj conform Global Integrity – Moldova”, Global Integrity, 2008
10. Raport „Activitatea Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină (CNAM) în anul 2009”,
CNAM, 2009
11. Raport alternativ privind implementarea Pactului cu privire la drepturile sociale, culturale şi eco-
156 Cercetările realizate de compania McKinsey (The McKinsey Quarterly, 1999-2002) asupra comportamentului investitorilor instituţionali şi privaţi pe pie-
ţele în dezvoltare, au identificat că 80% din investitori acceptă să plătească suplimentar pentru acţiunile întreprinderilor cu un sistem eficient de guvernare
corporativă.
157 Codul de guvernare corporativă, CNPF, 2007, http://www.cnpf.md/md/codadm/
Cadrul normativ
Preşedintele ţării este şeful statului, ales de către Parlament prin vot secret cu 3/5 (61 voturi)
din numărul deputaţilor aleşi pe durata a 4 ani (art. 77-78). Funcţia de preşedinte nu poate fi deţi-
nută pe o durată mai lungă de două mandate consecutive (art.80).
Organizarea şi desfăşurarea unor alegeri libere şi corecte reprezintă unul dintre criteriile funda-
mentale conform căruia este evaluată orice democraţie. Acest postulat enunţat şi susţinut de către R.
Dahl în celebra sa lucrare158 este ca niciodată actual pentru Republica Moldova. Calitatea procesului elec-
toral este punctul de plecare în direcţia unor schimbări structurale în alte domenii de activitate politică
şi social-economică. Este dificil să ne aşteptăm la transformări de amploare în condiţiile în care nu sunt
asigurate condiţii pentru exprimarea unui drept fundamental – de a alege şi de a fi ales. La acest capitol
RM trebuie să-şi îmbunătăţească prestaţia. Rapoartele de monitorizare ale observatorilor naţionali şi
internaţionali au remarcat permanent existenţa unor deficienţe în organizarea şi desfăşurarea procesului
electoral. Chiar dacă rapoartele de evaluare a instituţiilor de monitorizare erau, per ansamblu, poziti-
ve, ele au remarcat punctele vulnerabile ale sistemului electoral pe mai multe dimensiuni. ONG-urile
naţionale preocupate de monitorizarea unor aspecte ale procesului electoral (înregistrarea alegătorilor,
comportamentul mass-media, competiţia dintre concurenţi) au fost, de regulă, mai critice în evaluările
lor asupra calităţii şi gradului de democratizare a alegerilor. Aceasta se explică prin monitorizarea per-
manentă a actorilor şi instituţiilor implicate în procesul electoral. În acest context evaluările societăţii
civile au înregistrat un regres în raport cu gradul de democratizare al procesului electoral. Acest recul este
confirmat foarte clar de ultimul raport referitor la dezvoltarea democratică elaborat de către Freedom
House159, care remarcă o diminuare a libertăţii în organizarea şi desfăşurarea procesului electoral din RM.
158 Dahl, Robert – Poliarhiile: participare şi opoziţie. Institutul European, Iaşi, 2000.
159 Nations in Tranzit. Freedom House.// http://www.freedomhouse.hu/index.php?option=com_content&view=article&id=321:nations-in-transit-
2010&catid=46:nations-in-transit&Itemid=121
160 * Notă: Conform metodologiei aplicate de Freedom House, evaluarea progresului democratic este efectuată pe o scală de la 1 la 7, unde 1 reprezintă cel
mai înalt nivel iar 7 cel mai scăzut nivel al democraţiei. Scorul democratic/Tipul regimului: 1-2 – Democraţie consolidată; 3 – Democraţie semiconsolidată; 4 –
Guvern de tranziţie/regim hibrid; 5 – Regim autoritar semiconsolidat; 6 – 7 Regim autoritar consolidat.
• Consecinţa principală a acestui declin este trecerea din categoria democraţiilor semiconso-
lidate în grupul regimurilor hibride/de tranziţie la un pas regimurile autoritare semiconso-
lidate;
Performanţa RM sub acest aspect este evident mai slabă decât vecinii noştri imediaţi
Ucraina şi mai ales România. Deşi există o distanţă vizibilă între RM şi regimurile caucaziene, cele
din Orientul Mijlociu, Rusia şi Belarus, privind calitatea procesului electoral, aceeaşi distanţă se
conturează în raport cu democraţiile baltice, Polonia, Bulgaria şi Ungaria, care înregistrează scoruri
mult mai bune.
Deşi s-au înregistrat unele regrese pe anumite segmente ale procesului electoral pe perioada
2001-2009 (monopolizarea mass-media, limitarea competiţiei electorale, intimidarea concurenţilor
electorali, utilizarea resurselor administrative în campanii), RM a fost apreciată în linii generale
pozitiv de către instituţiile internaţionale abilitate cu monitorizarea şi evaluarea sistemului şi proce-
sului electoral. Presiunile venite din partea acestor instituţii (Consiliul Europei, OSCE, Comisia de
la Veneţia) au impus autorităţile să se conformeze standardelor şi recomandărilor în domeniu, chiar
dacă acestea nu erau întotdeauna încorporate în textul legii în formula iniţială. Ciclurile electorale
prin care a trecut RM demonstrează funcţionalitatea alegerilor în calitate de mecanism prin care are
loc transferul paşnic al puterii politice.
Această perioadă poate fi împărţită convenţional în două etape distincte. Prima etapă, cuprinsă în-
tre 1991 – 2001, este caracterizată printr-o volatilitate relativ înaltă a electoratului care s-a repoziţionat în
raport cu forţele politice după fiecare scrutin parlamentar. Acest proces de migraţie electorală, derivat din
schimbarea simpatiilor şi opţiunilor de vot a cetăţenilor, a avut drept rezultat reconfigurarea substanţială
A doua etapa, cuprinsă între 2001 – prezent este caracterizată, în general, printr-o volatilitate
relativ scăzută a electoratului, care a acordat un vot masiv PCRM în urma alegerilor anticipate din fe-
bruarie 2001. Această turnură radicală în preferinţele electorale ale cetăţenilor s-a produs în rezultatul
unei combinaţii nefaste dintre factorii externi (criza financiară din Rusia) şi interni (luptele interne din
cadrul ADR), care au afectat decisiv capacitatea coaliţiei de guvernare de a gestiona eficient problemele
social-economice ale ţării. Totuşi, şi la această etapă se observă fenomenul volatilităţii electorale. Spre
deosebire de etapa precedentă acesta se manifestă mai accentuat în raport cu partidele de opoziţie şi mai
puţin în raport cu partidul hegemon al sistemului. În consecinţă, unele formaţiuni politice (Partidul
Forţelor Democratice, Mişcarea Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă), prezente în legislativul
din 1998 – 2001, nu trec pragul electoral în urma scrutinului din 2001. Scrutinele parlamentare din
2005 şi 2009 confirmă aceeaşi tendinţă de reconfigurare a eşichierului politic prin reformarea unor
formaţiuni deja existente dar şi apariţia unor formaţiuni noi în scopul coalizării partidelor de opoziţie
pentru a oferi o alternativă la PCRM. Prima tentativă de acest gen a s-a materializat în blocul electoral
„Moldova Democrată”, care obţine 34 de mandate la scrutinul din 2005, dar care a fost compromis
în virtutea faptului că unele componente ale sale au votat în legislativ alegerea şefului statului, candi-
dat din partea PCRM. Participarea şi votarea preşedintelui ţării în legislativ a avut repercusiuni grave
pentru unele componente ale blocului, dar nu numai, care au înregistrat scoruri electorale catastro-
fale la scrutinul din aprilie 2009, plasându-se sub pragul electoral (Partidul Democrat din Moldova,
Partidul Popular Creştin Democrat). A doua tentativă s-a produs în rezultatul scrutinul din 5 aprilie
2009, tentativă care demonstrează fluctuaţii semnificative în simpatiile şi opţiunile de vot ale electora-
tului anticomunist. Acest electorat se reorientează către Partidul Liberal (13,13%) şi Partidul Liberal
Scrutinul din 5 aprilie 2009 a generat însă un val de proteste din partea opoziţiei şi a socie-
tăţii civile, prin care pentru prima dată era contestat rezultatul scrutinului. Dacă până la această dată
rezultatele tuturor scrutinelor electorale – parlamentare, prezidenţiale şi locale nu au fost contestate şi
au fost recunoscute de actorii sistemului politic şi organizaţiile internaţionale ca respectând standarde
minime pentru alegeri libere şi corecte, atunci rezultatul alegerilor din 5 aprilie a fost contestat de
opoziţie care a acuzat partidul de guvernământ de fraudarea rezultatelor scrutinului în special prin fal-
sificarea listelor electorale, modificarea legislaţiei electorale în ajunul scrutinului şi utilizarea abuzivă a
resurselor administrative (instituţionale, financiare şi mass-media). Conflictul a ajuns în atenţia Curţii
Constituţionale, care a decis să valideze rezultatele scrutinului după o renumărare a voturilor161, fără
examinarea în fond a probelor privind presupusa fraudare a procesului electoral, depuse de opoziţie.
Eşecul în alegerea şefului statului a condus la alegeri parlamentare anticipate pe 29 iulie 2009, scru-
tin soldat cu victoria partidelor de opoziţie, acestea acumulând împreună 53 mandate parlamentare.
Accederea la guvernare a partidelor care au format Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) a însem-
nat liberalizarea sistemului şi procesului electoral, contribuind la crearea unui cadru mai permisiv şi
competitiv pentru participarea actorilor politici interesaţi. Totodată au rămas nesoluţionate o serie de
probleme referitoare la o reprezentare mai bună a femeilor şi minorităţilor etnice. În pofida faptului
că s-a extins accesul concurenţilor electorali la instituţiile media, mai persistă inegalităţi structurale ce
afectează capacitatea pretendenţilor de a fi mediatizaţi la fel de masiv ca şi partidele mari şi notorii. În
fine, una dintre cele mai grave probleme care afectează competiţia electorală şi care nu a fost soluţio-
nată până în prezent este finanţarea partidelor, fapt ce menţine partidele în sfera de influenţă a oligar-
hiilor economice. Aceste deficienţe luate împreună subminează semnificativ competiţia electorală şi
egalitatea şanselor de participare.
Cadrul normativ
Constituţia stabileşte că dreptul de vot îl au cetăţenii Republicii Moldova care au 18 ani îm-
pliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, cu excepţia celor care au interdicţie în modul stabilit de lege,
161 Aviz nr.1 din 22.04.2009 cu privire la confirmarea legalităţii alegerii Parlamentului Republicii Moldova.// Monitorul Oficial, Nr. 83-85/7, 30.04.2009
Proporţia relativ înaltă a alegătorilor incluşi în listele electorale şi fluctuaţia numărului aces-
tora de la campanie la campanie (vezi tabelul de mai jos) creează unele incertitudini referitoare la
controlul eficient a procesului de votare163.
Cadrul normativ
Pentru înregistrarea candidaţilor, aceştia trebuie să prezinte CEC sau consiliilor electorale
de circumscripţie următoarele documente: procesul-verbal privind desemnare candidatului/listei
de candidaţi, datele biografice ale candidatului, declaraţia privind acordul de a candida la funcţia
pentru care a fost desemnat, declaraţia pe propria răspundere privind absenţa interdicţiilor legale de
174 Probleme legale şi tehnice afectează credibilitatea şi calitatea testării de către CEC a registrului electronic al alegătorilor. Monitorizarea alegerilor locale
noi ale primarilor in localităţile Ştefăneşti şi Semionovca
Raionul Ştefan Vodă desfăşurate la 15 noiembrie 2009. Raport. Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte
Asociaţia Promo-Lex.// http://www.promolex.md/upload/publications/ro/doc_1258618169.pdf
175 Noile tehnologii în formarea şi utilizarea listelor electorale. Evoluţii şi perspective. Materialele conferinţei internaţionale.// http://www.cec.md/files/3691_
conferinta_noile_tehnologii_informationale,_21_aprilie_2010.pdf
176 IDOM a prezentat Raportul de Evaluare a Acurateţei Listelor Electorale în Republica Moldova în cadrul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare
anticipate din 28 noiembrie 2010.// http://alegeliber.md/?p=840
177 Observarea internaţională a alegerilor. Republica Moldova, Alegeri parlamentare anticipate, 28 noiembrie 2010. OSCE/ODIHR// http://www.e-democracy.
md/files/elections/parliamentary2010/preliminary-statementent-osce-elections-2010-ro.pdf
Pe durata campaniei electorale instituţiile media publice sunt obligate să respecte principiile
de echitate, imparţialitate şi echilibru în reflectarea alegerilor. Ele sunt obligate să acorde timp de
antenă gratuit, în mod echitabil şi fără discriminare, în baza principiilor de transparenţă şi obiecti-
vitate. De asemenea, toate instituţiile media au obligaţia de a oferi condiţii egale şi nediscriminatorii
în acordarea timpilor de antenă sau a spaţiului publicitar pentru publicitatea electorală contra plată
(art.64).
Evaluarea situaţiei
Problematica unui tratament echitabil în procesul electoral a fost adusă în discuţie destul de
frecvent de instituţiile europene. Referinţele principale vizau necorespunderea unor aspecte ale pro-
cesului electoral standardelor europene privind desfăşurarea unor alegeri democratice: intimidarea şi
exercitarea unor presiuni asupra candidaţilor, lipsa pluralismului de opinii în instituţiile media, pre-
cum şi incapacitatea acestora de a furniza informaţie diversă179.
Aspectele cele mai problematice ale cadrului normativ şi privind înregistrarea candida-
ţilor la alegerile parlamentare au fost scoase în evidenţă relativ recent, odată cu adoptarea în
2008 a unor amendamente la legislaţia electorală prin care era aplicată interdicţia persoanelor
cu cetăţenie dublă sau multiplă de a deveni membri ai Parlamentului, deşi în 2003 autorită-
ţile modificase legea cetăţeniei prin care acordau cetăţenilor Republicii Moldova dreptul la
cetăţenie multiplă, fără a face diferenţă între cetăţenii care deţin doar cetăţenia Republicii
Moldova şi cei care deţin cetăţenie multiplă. Cazul a fost tranşat prin decizia Curţii Europene
a Drepturilor Omului (CEDO) care în hotărârea pronunţată la 18 noiembrie 2008, Tănase şi
Chirtoacă contra Moldovei a decis în favoarea reclamanţilor182. Atât Curtea cât şi alte organi-
zaţii internaţionale şi-au exprimat îngrijorarea în raport cu modificarea legislaţiei electorale în
ajunul scrutinului parlamentar şi recomandau anularea amendamente restrictive şi discrimina-
torii pentru cetăţeni.
600000
500000
400000
Lei
300000
200000
100000
0
PCRM PSD AMN PLDM MAE PD PL PPCD UCM
Moldova 1 - 6300 lei minutul PRO TV - 5880 minutul TV 7 -4700 lei minutul
Euro TV - 3500 lei minutul NIT - 5590 lei minutul
120000
100000
80000
Lei
60000
40000
20000
0
Radio Moldova - 1120 lei minutul Vocea Basarabiei - 490 lei minutul
Antena C 350 lei minutul
187 Barometrul Opiniei Publice: ianuarie-februarie, 2005.// http://www.ipp.md/libview.php?l=ro&idc=156&id=463, Barometrul Opiniei Publice: martie,
2009.// http://www.ipp.md/libview.php?l=ro&idc=156&id=454.
188 Republic of Moldova Parliamentary Elections, 22 March 1998. OSCE/ODIHR Election Observation.// http://www.osce.org/documents/odihr/1998/04/1285_
en.pdf
189 Monitorizarea mass-media în perioada electorală şi postelectorală: raport general 6 ianuarie 2005 – 6 martie 2005. Coaliţia Civică Pentru Alegeri Libere şi
Corecte.// http://www.ijc.md/Publicatii/sondaj/monitorizare_rom.pdf, Monitorizarea mass-media în campania electorală pentru alegeri parlamentare: raport
general 5 februarie – 3 aprilie 2009. Coaliţia Civică Pentru Alegeri Libere şi Corecte.// http://www.ijc.md/Publicatii/monitorizare/ monitorizare_raport_general.
pdf
190 Sergiu Lipcean, Evaluarea finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale în Republica Moldova.//Politici Publice Nr.5, 2009, IDIS „Viitorul”.
MAE PL UC
PPCD 5% 0%
4%
PSD 3%
7%
PLDM
4%
PD
7% PCRM
AMN
63%
7%
Figura nr. 8 „Durata apariţiei şi intervenţiei concurenţilor electorali la postul Radio Moldova”
Durata intervenţiei concurenţilor electorali la postul Radio Moldova
2% 1%1%1%
2% 2%
2%2%
87%
În scopul remedierii acestei situaţii au fost operate modificări recente la Codul Electoral,
destinate să egaleze şansele concurenţilor electorali. Modificările respective vizează în special
un suport financiar indirect din partea statului concurenţilor electorali, oferindu-le spaţiu de
emisie gratuit în instituţiile audiovizuale publice. Astfel în perioada scrutinului parlamentar
instituţiile media publice naţionale sunt obligate să ofere gratuit 5 minute timp de emisie la
televiziune şi 10 minute la radio în primele 3 zile ale perioadei electorale în scopul expunerii
platformelor electorale şi informării alegătorilor. Adiţional ele sunt obligate să ofere gratuit
câte un minut pe zi timp de antenă pentru publicitatea electorală şi nu mai mult de 2 minute
pe zi timp de antenă pentru publicitatea plătită (art. 64*)191. Aceste amendamente oferă condi-
ţii mai echitabile de participare la scrutin concurenţilor electorali lipsiţi de resurse financiare.
Totodată ele sunt insuficiente pentru a asigura o competiţie corectă şi şanse egale de participare
pentru toţi concurenţii electorali.
191 Lege Nr. 119 din 18.06.2010 pentru modificarea şi completarea Codului electoral.// Monitorul Oficial, 29.06.2010, Nr. 108-109.
Orice sistem electoral într-o societate democratică poate fi analizat în baza a câteva elemente esen-
ţiale: formula electorală, magnitudinea circumscripţiei, pragul electoral, transformarea voturilor în
mandate, numărul total al membrilor corpului legislativ, influenţa alegerilor prezidenţiale asupra
alegerilor legislative şi legăturile electorale între partide192. Primele patru trăsături sunt însă funda-
mentale pentru configuraţia sistemului electoral. Alte câteva criterii sunt esenţiale pentru evaluarea
performanţei acestuia: acurateţea reprezentării preferinţelor alegătorilor, reprezentarea socio-demo-
grafică în parlament, responsabilitatea personală a parlamentarilor în faţă alegătorilor, maximizarea
oportunităţilor de participare pentru alegători, coeziunea şi disciplina de partid, guverne stabile şi
efective, identificarea opţiunilor de guvernare, oportunitatea pentru alegători de a destitui guverne-
le din oficiu193. Pe durata evoluţiei sale sistemul electoral din Republica Moldova a suferit multiple
modificări, care, cel mai frecvent, au urmărit conservarea avantajelor electorale pentru forţele po-
litice aflate la guvernare prin diverse amendamente la legislaţia electorală în detrimentul competi-
torilor politici. Pe durata coexistenţei unui executiv bicefal au fost aplicate două formule electorale
distincte: formula majoritară în două tururi194 şi proporţională195. Formula majoritară a fost aplicată
pentru alegerile prezidenţiale iar reprezentarea proporţională (RP) pentru alegerea legislativului.
Alegerile prezidenţiale conform acestei formule sau desfăşurat doar o singură dată în 1996,
deoarece la scrutinul prezidenţial din 1991 a fost înregistrat doar un singur candidat Mircea Snegur.
În rezultatul scrutinului din 1996, Petru Lucinschi a fost ales în calitate de preşedinte cu o majo-
ritate de voturi în turul doi de scrutin, devansându-l pe preşedintele în exerciţiu Mircea Snegur196.
Intenţia preşedintelui Lucinschi de a transforma forma de guvernare din Moldova din una semipre-
zidenţială în prezidenţială a condus la o confruntare deschisă cu legislativul197. Însă la 5 iulie 2000
Parlamentul operează modificarea Constituţiei şi transformă Republica Moldova într-o republică
parlamentară, în care preşedintele nu este ales direct de către popor, ci de către parlament, fapt care
a pus începutul unei faze distincte în evoluţia politică a ţării.
Pragul electoral a fost indicatorul cel mai predispus pentru a fi manipulat de către diverse
forţe politice ce s-au perindat la guvernare. Modificările au avut drept rezultat extinderea sau limi-
tarea accesului competitorilor electorali în legislativ. De cele mai dese ori aceste schimbări în legis-
laţia electorală au condus la disensiuni semnificative între actorii politici. Manipularea frecventă a
pragului electoral, în calitate de instrument de luptă cu oponenţii politici a fost iniţiată la începutul
anului 2000. În consecinţă pragul electoral este ridicat la de la 4% la 6% pentru partidele, organiza-
ţiile social-politice şi blocurile electorale199. Odată cu accederea la guvernare a PCRM modificările
pragului electoral s-au produs cu regularitate sub influenţa a doi factori opuşi. Pe de o parte s-a
manifestat dorinţa conservării avantajelor electorale prin menţinerea unor praguri înalte. Această
intenţie a fost realizată prin modificarea legislaţiei electorale şi fixarea unor praguri diferenţiate
pentru partidele/organizaţiile social-politice 6%, blocurile electorale formate din două componente
9% şi blocurile electorale constituite din trei şi mai multe componente 12%200. Pe de altă parte s-a
manifestat presiunea venită din partea opoziţiei şi a organismelor internaţionale pentru a opera mo-
dificări la legislaţia electorală în scopul asigurării unui acces mai echitabil a tuturor competitorilor
în procesul politic şi electoral, asigurând o mai bună reprezentare a tuturor grupurilor sociale în
parlament. Micşorarea pragurilor la 4% pentru partidele politice şi 8% pentru blocurile electora-
le201 s-a produs după alegerile parlamentare din martie 2005 şi a reprezentat una dintre concesiile
partidului de guvernământ în schimbul votului oferit de opoziţia parlamentară pentru alegerea
şefului statului. Raţionamentele de ordin electoral au prevalat din nou în competiţia politică dintre
PCRM şi oponenţii politici. Astfel în ajunul scrutinului parlamentul amendează Codul Electoral
fixând un prag electoral de 6% şi interzicând blocurile electorale202, reducând la zero opţiunile unor
forţe politice de a se coaliza în cadrul alianţelor preelectorale şi diminuând substanţial posibilităţile
unor grupuri sociale de a fi reprezentate. Ultima amendare a Codului Electoral de către PCRM a
vizat reducerea pragului electoral de la 6% la 5%203 după scrutinul din 5 aprilie 2009. Restricţiile
impuse de PCRM în procesul electoral concurenţilor politici sunt în prezent eliminate de actuala
guvernare în rezultatul unor modificări recente ale cadrului normativ în direcţia democratizării pro-
cesului electoral şi creării unor condiţii egale tuturor concurenţilor electorali. În consecinţă pragul
electoral pentru partide a fost redus la 4%, alianţele electorale au fost repuse în legalitate fixându-se
un prag de 7% pentru coaliţiile compuse din două componente şi 9% pentru blocurile formate din
trei şi mai multe componente204. Vezi tabelul de mai jos.
199 Lege Nr. 894 din 23.03.2000 pentru modificarea şi completarea Codului electoral.// Monitorul Oficial, 25.05.2000, Nr. 059.
200 Lege Nr. 796 din 25.01.2002 pentru modificarea şi completarea Codului electoral.// Monitorul Oficial, 02.02.2002, Nr. 20.
201 Lege Nr. 176 din 22.07.2005 pentru modificarea şi completarea Codului electoral.// Monitorul Oficial, 12.08.2005, Nr. 107.
202 Lege Nr. 76 din 10.04.2008 pentru modificarea şi completarea Codului electoral.// Monitorul Oficial, 07.05.2008, Nr. 83.
203 Lege Nr. 25 din 15.06.2009 pentru modificarea Codului electoral.// Monitorul Oficial, 16.06.2009, Nr. 103.
204 Lege Nr. 119 din 18.06.2010 pentru modificarea şi completarea Codului electoral.// Monitorul Oficial, 29.06.2010, Nr. 108-109.
Dezbaterile şi luptele politice privind pragul electoral sunt foarte importante şi relevante
în planul asigurării unei reprezentări cât mai incluzive în legislativ a tuturor grupurilor sociale.
Pe de o parte, un prag mai înalt creşte probabilitatea ca grupurile sociale numeroase să rămână
nereprezentate. Pe de altă parte, un prag mai scăzut creşte probabilitatea fragmentării legislativului
şi contribuie indirect la crearea unor dificultăţi crescute în procesul decizional şi funcţionalitatea
coaliţiilor de guvernare.
Pragul electoral este extrem de important şi pentru procesul post–electoral, deoarece trans-
formarea voturilor în mandate este influenţată uneori decisiv de voturile acelor actori care nu au
trecut pragul. Redistribuirea acestor voturi către actorii care l-au depăşit este direct influenţată de
formula prin care voturile sunt convertite în mandate şi cine beneficiază cel mai mult de pe urma
ei. Datele tuturor scrutinelor parlamentare din Moldova sunt relevante pentru a demonstra că pra-
gul electoral înalt a lăsat nereprezentate segmente importante din societate în urma unor scrutine
parlamentare. Diagrama de mai jos ilustrează raportul dintre populaţia reprezentată şi populaţia
nereprezentată în parlament ca urmare a pragurilor electorale.
120
100 4,17
18,08 25,37 16,42 15,19
28,33
80
% 60
84,81 95,83
40 81,92 76,43 83,58
71,67
20
0
1994 1998 2001 2005 2009 2009 iulie
aprilie
Rezultatele sunt vizibil diferite în cazul aplicării fiecărei formule de distribuţie a voturilor în
mandate. Această diferenţă este mai accentuată în cazurile în care s-acumulat un număr considera-
bil de voturi de pe urma concurenţilor care nu au acces în parlament.
205 Boţan Igor, Formula Robin Hood de redistribuire a mandatelor.// http://www.e-democracy.md/comments/political/robin-hood-formula/index.
shtml?print
206 Lege Nr. 119 din 18.06.2010 pentru modificarea şi completarea Codului electoral.// Monitorul Oficial, 29.06.2010, Nr. 108-109.
207 * Notă: Pentru metoda d’ Hondt numărul mandatelor este cel oficial obţinut de partide în urma rezultatelor scrutinelor electorale, cu excepţia alegerilor
din 28 noiembrie 2010, pentru care distribuirea mandatelor s-a făcut în baza formulei noi. Pentru alegerile din 28 noiembrie numărul mandatelor este cal-
culat reieşind din aplicarea formulei noi de distribuire a mandatelor şi este cel oficial. Pentru metoda nouă de calcul a numărului de mandate a fost calculat
coeficientul prin divizarea numărului total de voturi valabil exprimate la numărul de locuri în parlament (101). Apoi s-a divizat numărul de voturi obţinute de
fiecare concurent la acest coeficient, obţinând numărul de mandate pentru fiecare concurent electoral. Restul mandatelor au fost distribuite consecutiv câte
unul pentru fiecare concurent în ordinea descendentă conform scorului electoral. Pentru calcularea numărului de mandate la alegerile din 28 noiembrie 2010
conform metodei d’Hondt a fost aplicată formula reieşind din scorul electoral obţinut de fiecare concurent electoral.
Metoda nouă de alocare a mandatelor a fost deja aplicată pentru repartizarea mandatelor în alegerile
din 28 noiembrie 2010. PD şi PL sunt partidele care au beneficiat cel mai mult de pe urma aplicării ei,
fiecare câştigând suplimentar câte un mandat din contul PCRM, comparativ cu câte mandate ar fi obţinut
conform metodei anterioare. Deocamdată este dificil de estimat cât de longevivă şi atractivă va rămâne
această formulă, pentru majoritatea parlamentară indiferent de culoarea ei.
Sistemul proporţional din Moldova oferă doar opţiunea de a vota lista întreagă şi închisă a
partidului. În acest mod candidaţii de pe listele înaintate de către partide sunt responsabili în faţa
şefului partidului şi practic deloc în faţa alegătorilor. Modalitatea netransparentă de formare a lis-
telor de partid ridică semne de întrebare privind criteriile de selecţie a candidaţilor pentru funcţia
208 Lege Nr. 119 din 18.06.2010 pentru modificarea şi completarea Codului electoral.// Monitorul Oficial, 29.06.2010, Nr. 108-109.
209 Curtea Constituţională. Decizie Nr. 26 din 15.11.2010 asupra sesizării unui grup de deputaţi în Parlament.// Publicat: 19.11.2010 în Monitorul Oficial Nr.
227-230, art. Nr.: 26, Data intrării în vigoare: 15.11.2010.
210 Observarea internaţională a alegerilor. Republica Moldova, Alegeri parlamentare anticipate, 28 noiembrie 2010. OSCE/ODIHR// http://www.e-democracy.
md/files/elections/parliamentary2010/preliminary-statementent-osce-elections-2010-ro.pdf
100
34,82
80 53,58 49,93 54,02 50,52 48,86
60
%
40 65,18
46,42 50,07 45,98 49,48 51,14
20
0
1994 1998 2001 2005 aprilie 2009 iulie 2009
Sistemul electoral impune de asemenea unele restricţii în raport cu reprezentativitatea sub forma
pragurilor care nu permit partidelor cu susţinere mai redusă să-şi reprezinte electoratul. Magnitudinea
circumscripţiei are acelaşi efect ca şi pragurile în raport cu unele grupuri minoritare. Cu cât este mai mare
circumscripţia, cu atât scad şansele pentru minorităţi de a fi reprezentare într-un sistem proporţional,
cum este cel din RM. Nu există un model unic împărtăşit în raport cu reprezentarea minorităţilor în
legislativ. Guvernele abordează într-o manieră diferenţiată acest subiect. Instrumentele folosite în scopul
asigurării unei reprezentări cât mai depline pentru minorităţi includ dreptul de asociere în partide politi-
ce pe criteriul etnic, renunţarea la pragul electoral, tratament preferenţial privind înregistrarea partidelor
minorităţilor215 şi rezervarea unor locuri pentru minorităţi în parlamentul naţional indiferent de prestaţia
electorală216.
În ultima instanţă, preferinţele subiective ale membrilor corpului ales pot afecta acest principiu,
în termenii rezultatelor, prin distribuţia inegală a valorilor în societate. În consecinţă decalajul dintre
capacitatea contributivă a unor grupuri şi beneficiile pe care le primesc vor contribui la „alterarea” repre-
zentativităţii.
214 Olson M., Thelogic of Collective Action: Public Goods and the Theory of Groups. Harvard University Press, 1965.
215 Nicolas Kaczorowski, Minority Participation in Electoral Processes: Summary of Findings, HDIM.ODIHR/252/07, 28 September 2007.// http://www.osce.
org/documents/odihr/2007/09/26778_en.pdf
216 Monica Căluşer, Reprezentarea minorităţilor naţionale pe locurile rezervate in Parlament.// Politici de integrare a minorităţilor naţionale din Romania.
Aspecte legale şi instituţionale intr-o perspectivă comparată. Cluj-Napoca, 2008. http://www.edrc.ro/docs/docs/politici/167-249.pdf
217 The Lund Recommendations on the Effective Participation of National Minorities in Public Life & Explanatory Note. September, 1999.// http://www.osce.
org/publications/hcnm/1999/09/31545_1151_en.pdf; Convenţia – Cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.//http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/
minorities/1_AtGlance/ PDF_Text_FCNM_ro.pdf
218 Nicolas Kaczorowski, ibidem.
Cel mai frapant decalaj în reprezentarea unor grupuri sociale din RM se manifestă în raport cu
reprezentarea pe criteriul gender. Deşi femeile reprezintă mai mult de jumătate din populaţia RM, ele ră-
mân puternic subreprezentate în legislativ. Chiar dacă reprezentarea parlamentară a femeilor a înregistrat
evoluţii pozitive de la alegerea primului parlament ales democratic (4,8%) până în prezent (23,8%), ele
rămân în continuare minoritare (vezi diagrama de mai jos).
Promovarea unei egalităţi gender mai accentuate din partea partidelor politice în baza acţiu-
nii afirmative, este prezentă deocamdată doar în zona discursurilor politice şi în prevederile statutare.
Asigurarea unor cote pentru femei pe listele partidelor ca metodă de discriminare pozitivă este proble-
matică sub aspectul implementării stricte de către partide, deoarece cadrul normativ nu le obligă să im-
pună asemenea cote. Mai mult decât atât, o asemenea măsură este relativ controversată din perspectiva
egalităţii şanselor de participare în competiţia politică. Deşi în cadrul mai multor partide funcţionează
organizaţii de femei în scopul asigurării reprezentării şi încurajării participării politice, se pare că influenţa
acestora asupra politicii de partid rămâne relativ redusă la momentul actual.
Figura nr. 11 „Corelarea proporţiei femeilor în totalul populaţiei cu reprezentarea lor în Parlament”
Numărul în Parlament 77 24
Numărul în Parlament 77 24
Numărul în Parlament 80 21
2005
Numărul în Parlament 90 11
2001
Numărul în Parlament 92 9
1998
Numărul în Parlament 99 5
1994
0 20 40 60 80 100 120
%
Bărbaţi Femei
Sursa: elaborat după: Anuarul statistic al Republicii Moldova, Chişinău, 2009; Componenţa parlamentelor
Republicii Moldova.//http://www.e-democracy. md/elections/parliamentary/
iulie 2009 5 19 13 11 22 10 2 8 4 6
aprilie 2009 6 22 15 13 17 8 2 8 31 6
2005 3 40 10 12 9 10 6 4 12 4
2001 14 25 11 17 14 3 4 4 7 2
1998 12 25 13 8 12 8 5 2 6 3 7
1994 21 19 8 9 15 8 6 32 4 9
0 20 40 60 80 100 120
Analiza acestor date este dificilă pentru a oferi un răspuns exhaustiv privind reprezentativitatea
parlamentului. Totuşi, datele par să sugereze că parlamentele din RM au tins să reflecte paternul ocu-
paţional moştenit din perioada sovietică. Prezenţa grupurilor numeroase reprezentate de complexul
219 * Notă: O serie de deputaţi din cadrul legislativului sunt specialişti în mai multe domenii, din acest considerent punctul de referinţă pentru stabilirea
apartenenţei profesionale a fost prima specialitate.
54 52,9
52 50,4
50 48,2
Anii
47,5 47,9
48 47
46
44
1994 1998 2001 2005 aprilie iulie 2009
2009
Totuşi, în cadrul fiecărui parlament există diferenţe perceptibile privind numărul şi distri-
buţia deputaţilor pe categorii de vârstă (vezi diagrama de mai jos).
Iulie 2009 2 28 35 28 7 1
Aprilie 2009 3 25 35 28 9 1
Anul scrutinului
2005 2 12 33 39 15
2001 1 4 34 49 12 1
1998 1 19 45 25 11
1994 1 18 51 26 6 2
Participarea cetăţenilor la alegeri, indiferent de faptul pentru cine îşi acordă aceştia votul,
reprezintă un test de legitimitate pentru întreaga clasa politică. Această participare mai presupune că
cetăţenii susţin implicit principiile şi valorile pe care se fundamentează regimul politic. Aceasta nu pre-
supune însă şi faptul că încrederea şi suportul pe care cetăţenii îl oferă guvernanţilor este unul necon-
diţionat şi nu depinde de performanţa guvernamentală, evaluată în termenii capacităţii de a elabora şi
implementa politici publice eficiente. Republica Moldova nu reprezintă o excepţie de la această regulă
iar încrederea cetăţenilor în instituţiile democratice şi performanţa acestora prin garantarea unor drep-
turi şi libertăţi politice, civile şi economice şi promovarea interesului public este parţial determinată de
participarea electorală. Media ratei de participare electorală pe durata a şase scrutine parlamentare din
Republica Moldova începând cu 1994 până în prezent constituie 66,2%, adică aproape 2/3 din cetăţe-
nii cu drept de vot. Totuşi pe durata acestei perioade s-a manifestat o tendinţă continuă de descreştere
a participării electorale. În consecinţă, entuziasmul popular de la primele alegeri din 1994, desfăşurate
în condiţiile unui pluralism politic şi materializat printr-o rată de participare de 79,31% a scăzut la
scrutinul din 5 aprilie 2009 la 57,55%. Diagrama de mai jos reflectă această tendinţă descendentă
pentru fiecare scrutin electoral.
100
20,69
30,88 32,48 35,16
80 42,45 41,23
60
%
40 79,31
69,12 67,52 64,84 57,55 58,77
20
0
1994 1998 2001 2005 aprilie iulie 2009
2009
Sursa: elaborat de autor în baza datelor oficiale privind participarea cetăţenilor la alegerile parlamenta-
re. http://www.e-democracy.md/elections/parliamentary/
Apatia electoratului în planul participării, combinată cu intensificarea conflictului politic dintre par-
tidul de guvernare şi opoziţie, în rezultatul boicotării de către opoziţie a alegerii şefului statului, după scrutinul
din 5 aprilie 2009, a condus la alegeri anticipate. Pentru a elimina orice risc legat de o rată de participare şi mai
redusă la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 parlamentul a redus pragul de participare pentru
ca alegerile să fie considerate valabile de la 1/2 la 1/3222. În pofida faptului că PCRM a întreprins o serie de
măsuri pentru a defavoriza opoziţia şi a submina condiţiile egale de participare la scrutinul electoral, care au
culminat cu stabilirea datei alegerilor într-o zi de muncă la jumătatea săptămânii (fapt unic în istoria alegeri-
lor din Republica Moldova), opoziţia şi societatea civilă au mobilizat electoratul, înregistrându-se o rată de
participare chiar mai ridicată decât la scrutinul precedent. Stabilirea datei alegerilor într-o zi de muncă a fost o
acţiune orientată în particular împotriva cetăţenilor aflaţi la muncă peste hotare. Deşi participarea cetăţenilor
de peste hotare este foarte scăzută raportată la numărul total a cetăţenilor cu drept de vot223*, votul acestora a
echivalat aproximativ cu 1 mandat parlamentar şi a fost acordat partidelor de opoziţie. Din aceste considerente
este de înţeles lipsa dorinţei fostului partid de guvernare (PCRM) de a maximiza participarea cetăţenilor de
peste hotare în procesul electoral.
Participarea scăzută a cetăţenilor în procesul electoral s-a manifestat nu doar pe durata guvernării
PCRM. Alianţa pentru Integrare Europeană aflată la guvernare s-a confruntat cel mai recent cu apatia elec-
toratului soldată cu invalidarea referendumului constituţional. Printre cauzele principale ale eşecului au fost
enunţate campania electorală slabă desfăşurată de componentele AIE, ambiguitatea mesajului transmis către
alegători, campania de boicotare a referendumului desfăşurată cu intensitate de PCRM224, dar şi disensiunile
din interiorul alianţei225 cumulate cu polarizarea socială exprimată prin votul etnic226. Aceşti factori analizaţi în
221 Peste hotare se afla oficial circa 628 mii moldoveni.// http://www.irp.md/item.php?text_id=756
222 Lege Nr. 25 din 15.06.2009 pentru modificarea Codului electoral.// Monitorul Oficial, 16.06.2009, Nr. 103. Au participat la votare (% din numărul alegăto-
rilor incluşi în listele electorale)
223 * Conform rezultatelor votării în cadrul secţiilor organizate din misiunile diplomatice la scrutinul din 5 aprilie 2009 au participat 16916 alegători, iar la
scrutinul din 29 iulie 2009 au participat 17544 alegători.
224 Leonid Litra, Cornel Ciurea, Referendumul din Moldova: eşec sau o nouă cale? IDIS „Viitorul”.// http://www.viitorul.org/public/2985/ro/referendum_IDIS_
RO.pdf
225 Valeriu Prohnţchi, Alex Oprunenco, Referendum esuat: ce urmează? Expres Analize, nr.21, 7 septembrie, 2010, Expert-Grup.// http://www.expert-grup.
org/library_upld/d277.pdf
226 Conastantin Tănase, Referendumul şi replica moldovenilor. Timpul, 7 septembrie 2010.// http://www.timpul.md/articol/referendumul-si-replica-moldo-
venilor-15099.html
Raportul de evaluare a scrutinului din 2001 specifica aceleaşi aspecte pozitive în respec-
tarea standardelor internaţionale cu privire la alegeri democratice desfăşurate în conformitate cu
angajamentele OSCE şi respectarea de către RM a obligaţiilor în calitate de membru al Consiliului
Europei229. Totuşi, în raport era exprimată îngrijorarea ce vizează modificările legislaţiei electorale
cu referinţă la creşterea pragului electoral de la 4% la 6% în scopul asigurării unui cadru politic mai
stabil şi era accentuată creştere numărului de voturi nereprezentate în parlament în urma acestei
modificări230.
Accederea PCRM la guvernare s-a resimţit considerabil asupra procesului electoral pentru
alegerile parlamentare din martie 2005, fapt care a mobilizat şi motivat puternic societatea civilă
autohtonă să monitorizeze mai intens procesul electoral în paralel cu instituţiile internaţionale.
Rapoartele de evaluare, atât a ONG-urilor locale231, cât şi a instituţiilor internaţionale232, a acestui
scrutin erau aproape unanime în ceea ce priveşte aprecierile modului în care s-a desfăşurat scrutinul.
Aceste rapoarte au evidenţiat că respectarea standardelor internaţionale privind alegerile libere şi
corecte au fost respectate doar parţial. Raportul OSCE/ODIHR menţiona că „deşi alegerile parla-
mentare din 6 martie 2005 in Republica Moldova s-au desfăşurat, in general, in conformitate cu
majoritatea angajamentelor OSCE, a Consiliului Europei şi cu alte standarde internaţionale pentru
alegeri democratice, nu au fost îndeplinite anumite angajamente şi standarde indispensabile pentru
un proces electoral cu adevărat competitiv”, iar raportul Coaliţiei Civice pentru Alegeri Libere şi
Corecte era chiar mai dur în evaluarea campaniei electorale.
Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 a scos în eviden-
ţă tendinţe similare campaniei din 2005 dar mai accentuate în ce priveşte aspectele negative.
Încălcările semnalate de misiunile internaţionale238 şi ONG-urile locale239 au confirmat aceleaşi
tendinţe în desfăşurarea campaniei electorale. Totuşi, opoziţia a contestat mai insistent rezultatele
votului şi s-a angajat într-o operaţiune de amploare în colectarea informaţiilor pentru a demon-
stra fraudarea alegerilor de către partidul de guvernământ, acuzat că a utilizat metode ascunse de
manipulare a rezultatelor. Disputa dintre partidul de guvernare şi opoziţie a fost tranşată în tribu-
nale în favoarea PCRM, fapt care a stârnit suspiciuni suplimentare privind imparţialitatea justi-
ţiei din ţară, acuzată şi anterior de partizanat politic în favoarea PCRM. Astfel toate contestaţiile
şi materialele, privind fraudarea alegerilor, depuse de către partidele de opoziţie au fost respinse
şi nu au fost examinate în fond de către Curtea de Apel şi Curtea Constituţională240. Adiţional,
nedorinţa autorităţilor de a verifica listele electorale, opţiune oferită iniţial de CEC partidelor de
opoziţie dar stopată de Curtea Supremă de Justiţie la solicitarea PCRM, au întărit suspiciunile
privind fraudarea alegerilor. Totuşi, decizia Curţii Constituţionale de validare a scrutinului nu a
fost adoptată în unanimitate, fiind expusă o opinie separată241. Contestarea rezultatelor scrutinu-
233 Republica Moldova: alegeri parlamentare 6 martie 2005. Raport final privind monitorizarea procesului electoral. Chişinău, 15 mai 2005. Coaliţia Civică
pentru Alegeri Libere şi Corecte.// http://www.e-democracy.md/files/2005-final-monitoring-report.pdf
234 Republic of Moldova Parliamentary Elections 6 March 2005: OSCE/ODIHR Election Observation Mission Final Report. Warsaw, 3 June, 2005.// http://www.
osce.org/documents/odihr/2005/06/14919_en.pdf
235 Declaraţie a Blocului Moldova Democrată.// http://www.e-democracy.md/elections/parliamentary/2005/docs/ bemd/200503121/
236 Curtea Constituţională: Aviz Nr. 1 din 17.03.2005 cu privire la confirmarea legalităţii alegerii Parlamentului Republicii Moldova.// Monitorul Oficial,
21.03.2005, Nr. 42.
237 Ibidem.
238 Republic of Moldova Parliamentary Elections 5 April 2009: OSCE/ODIHR Election Observation Mission Final.// http://www.osce.org/documents/odi-
hr/2009/06/38185_en.pdf
239 Raport privind monitorizarea alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009. 5 mai 2005. Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte, Liga pentru Apăra-
rea Drepturilor Omului din Moldova – LADOM.// http://www.e-democracy.md/files/elections/parliamentary2009/final-report-ladom-elections-2009-ro.pdf,
Raport final de monitorizare a prezenţei actorilor politici/electorali in programele posturilor de televiziune in perioada electorală a alegerilor parlamentare
2009.// http://www.e-democracy.md/files/elections/parliamentary2009/report-apel-elections-2009-5-ro.pdf, Monitorizarea mass-media in campania electo-
rală pentru alegerile parlamentare 2009. Raport general, 5 februarie-3 aprilie 2009, http://www.ijc.md/Publicatii/monitorizare/monitorizare_raport_general.
pdf
240 Raport privind monitorizarea alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009. 5 mai 2005. Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte, Liga pentru Apărarea
Drepturilor Omului din Moldova – LADOM.// http://www.e-democracy.md/files/elections/parliamentary2009/final-report-ladom-elections-2009-ro.pdf
241 Curtea Constituţională: Aviz Nr. 1 din 22.04.2009 cu privire la confirmarea legalităţii alegerii Parlamentului Republicii Moldova.// Monitorul Oficial,
30.04.2009, Nr. 83-85.
Legalitatea alegerilor anticipate din 29 iulie 2009 a fost oficial contestată de către PPCD
care a solicitat Curţii Constituţionale renumărarea voturilor însă contestaţia a fost respinsă, fiind
confirmată legalitatea scrutinului242.
Contestarea rezultatelor scrutinului s-a repetat şi după alegerile din 28 noiembrie 2010.
PCRM este partidul care a cerut instanţei accesul la listele suplimentare pentru verificarea lor,
acuzând nereguli în aceste liste. De asemenea PCRM a solicitat Curţii Constituţionale renumă-
rarea voturilor, solicitare care a fost acceptată de CC243. Totodată PCRM a solicitat multiplicarea
listelor electorale, procedură care a fost folosită după alegerile din 5 aprilie 2009 de către partide-
le de opoziţie, dar care a fost blocată la acel moment de către PCRM.
242 Curtea Constituţională: Aviz Nr. 3 din 14.08.2009 cu privire la confirmarea legalităţii alegerii Parlamentului Republicii Moldova.// Monitorul Oficial,
21.08.2009, Nr. 127-130.
243 PCRM solicită în instanţă acces la listele electorale suplimentare.// http://www.publika.md/pcrm-solicita-in-instanta-acces-la-listele-electorale-suplimen-
tare_160331.html
Procedura de înregistrare a partidelor este relativ complicată prin impunerea cotelor de re-
prezentare teritorială care afectează dreptul cetăţenilor la libera asociere. Deşi cotele au fost reduse
ele rămân suficient de prohibitive pentru minorităţi. Ultimele scrutine au demonstrat accesul inegal
al partidelor politice la instituţiile media publice, cauzat de abuzul resurselor administrative şi ine-
galitatea resurselor financiare a concurenţilor electorali.
Deşi sistemul de partide asigură un spectru larg de opţiuni oferită alegătorilor, egalitatea
voturilor a fost afectată de existenţa unor praguri înalte şi o formulă de transformare a voturilor în
mandate care a avantajat partidele mari (Vezi 5.4).
Remedierea acestei situaţii a fost întreprinsă odată cu schimbarea guvernării. Codul elec-
toral a fost modificat prin reducerea pragului electoral pentru partidele şi candidaţii independenţi,
permisiunea blocurilor preelectorale şi substituirea formulei de transformare a voturilor în mandate
care este mai echitabilă comparativ cu formula precedentă.
244 Problemele tehnice au avut loc din cauza calificării slabe a personalului.// http://itmoldova.wordpress.com/tag/cec/
245 În curând cetăţenii moldoveni vor putea vota şi în regim on-line.// http://www.moldpres.md/News.aspx?News Cod=4382&NewsDate=16.05.2010
246 “Teleradio - Moldova” - fără cenzură şi presiuni politice, dar într-o stare “deplorabilă”.// http://unimedia.md/?mod=news&id=19641
247 Memoriu privind libertatea presei în Republica Moldova, 3 mai 2009 - 3 mai 2010.// http://www.ijc.md/index.php? option=com_content&task=view&id=
524&Itemid=1
248 Monitorizarea mass media in campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010
Raport nr.1, 28 septembrie – 10 octombrie 2010.// http://www.ijc.md/Publicatii/monitorizare/Raport_ monitorizare_28_09-10_10.pdf
Bibliografie:
14. Commentson the draft law on political partiesof Moldova by Mr Hans-Heinrich Vogel in Opinion
No. 431 / 2007//http://www.venice.coe.int/docs/2007/CDL(2007)013-e.asp
15. Convenţia – Cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.// http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/
minorities/1_AtGlance/ PDF_Text_FCNM_ro.pdf
16. IDOM a prezentat Raportul de Evaluare a Acurateţei Listelor Electorale în Republica Moldova în
cadrul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010.//http://
alegeliber.md/?p=840
17. Josette Durrieu, Egidijus Vareikis. Honouring of obligations and commitments by Moldova. Report.
Doc. 11374, 14 September 2007. Committee on the Honouring of Obligations and Commitments by
Member States of the Council of Europe. Parliamentary Assembly, Council of Europe.// http://assem-
bly.coe.int/Main.asp?link=/Documents /WorkingDocs/Doc07/EDOC11374.htm#3
18. Monitorizarea mass media in campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate din 28 no-
iembrie 2010.// http://www.ijc.md/Publicatii/monitorizare/Raport_ monitorizare_28_09-10_10.pdf
19. Monitorizarea mass-media în campania electorală pentru alegeri parlamentare: raport general 5 februa-
rie – 3 aprilie 2009. Coaliţia Civică Pentru Alegeri Libere şi Corecte.//http://www.ijc.md/Publicatii/
monitorizare/monitorizare_raport_general.pdf
Cadrul normativ
Principiul general pe care se fundamentează libertatea partidelor politice este dreptul la li-
bera asociere. Astfel, restricţiile impuse dreptului la libera asociere pot fi trate drept restricţii impuse
asupra libertăţii şi funcţionării partidelor politice. În RM dreptul la asociere este tratat în contextul
libertăţii partidelor politice şi este reflectat în Legea Supremă.
Totodată Constituţia aplică interdicţii asupra partidelor care militează împotriva pluralismu-
lui politic şi ordinii constituţionale, asociaţiilor secrete şi partidelor constituite din cetăţeni străini.
Înregistrarea unui partid politic este efectuată de către Ministerul Justiţiei, care este autoritatea
responsabilă de evidenţa partidelor politice. Pentru înregistrarea partidului politic sunt solicitate o
serie de documente: cererea de înregistrare, statutul partidului şi programul partidului, actul de consti-
tuire însoţit de lista membrilor partidului politic, al căror număr nu poate fi mai mic de patru mii etc.
La momentul constituirii partidului, membrii acestuia trebuie să fie domiciliaţi in cel puţin jumătate
din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea din Republica Moldova, dar nu mai puţin
de 120 de membri in fiecare din unităţile administrativ-teritoriale menţionate (art.8). În timp de o
lună de la data prezentării actelor MJ este obligat să înregistreze partidul sau în caz necorespunderii
249 Lege privind partidele politice, Nr. 294 din 21.12.2007. // Monitorul Oficial Nr. 42-44, 29.02.2008.
Membri ai partidelor politice pot deveni toţi cetăţenii cu drept de vot în baza principiului
de asociere politică. Aderarea la un partid politic obligă persoana să declare pe propria răspundere
dacă este sau nu membru al unui alt partid politic (art.6). Calitatea de membru a unui partid politic
poate fi dobândită prin depunerea unei cereri scrise, examinată de organul abilitat al partidului cu
primirea unor noi membri, care decide asupra acceptării sau respingerii cererii. Aceeaşi persoană
nu poate fi concomitent membru a două partide politice, iar aderarea la un partid implică automat
pierderea calităţii de membru a partidului anterior. Dobândirea şi pierderea calităţii de membru se
reglementează prin normele interne de partid, prevăzute de statutul partidului(art.7).
Evaluarea situaţiei
Până la adoptarea legii privind partidele politice 2007, activitatea partidelor politice a fost
reglementată de vechea lege privind partidele şi alte organizaţii social-politice250. În pofida unor
tentative multiple de adoptare a unui cadru normativ adecvat şi corespunzător standardelor interna-
ţionale privind funcţionarea partidelor politice, această lege a supravieţuit până relativ recent, deşi
a suportat numeroase amendamente pe durata a mai multor guvernări. Consensul politic în jurul
ei s-a datorat în mare parte unor ambiguităţi suficient de permisive pentru activitatea relativ slab
reglementată a partidelor politice. Iar modificările operate au urmat schema paşilor mărunţi fără a
aborda subiectul prin prisma unor amendamente radicale cuprinzătoare.
Confruntarea politică pe marginea acestui subiect a fost reactualizată de mai multe ori în
procesul dezbaterilor vizavi de proiectele de lege privind partidele politice, care au beneficiat de
expertiza Comisiei de la Veneţia. Conform recomandărilor Comisiei de la Veneţia reglementările
referitoare la aceste subiecte sunt ambigui şi restrictive care poate afecta dreptul la libera asociere şi
aplicarea unor măsuri arbitrare şi disproporţionate în raport cu partidele254.
Experţii comisiei calificau drept foarte înalte pragurile instituite, impunând o povară ex-
cesivă asupra cetăţenilor, potenţial restrictivă şi disproporţionată care nu este necesară într-o so-
cietate democratică în condiţiile în care aceştia încearcă să-şi exercite drepturile conform art.11
al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului255. Deşi aceste praguri au fost reduse (4000
membri a câte 120 domiciliaţi în cel puţin jumătate din unităţile administrativ – teritoriale), ele
rămân prohibitive şi afectează dreptul de asociere liberă a cetăţenilor. Implementarea prevederilor
legii a creat însă mai multe conflicte între partide şi Ministerul Justiţiei, conflicte derivate din am-
biguităţile cadrului normativ şi interpretări diverse ale prevederilor legale şi care au fost soluţionate
în instanţă pentru a obliga MJ să înregistreze partidele256.
Reglementarea calităţii de membru a unui partid politic de către cadrul normativ existent
este lăsată aproape în totalitate la discreţia partidelor. Legea partidelor şi organizaţiilor social-po-
litice din 1991 cuprindea o listă lungă de funcţionari publici cărora le era interzisă calitatea de
membru la un partid. Astfel militarii, lucrătorii organelor afacerilor interne, securităţii statului,
serviciilor vamale, judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, avocaţii parlamentari, contro-
lorii de stat, precum şi lucrătorii presei şi radioteleviziunii oficiale nu puteau face parte din partide
şi OSP(art. 10(8)). Actuală lege este mai puţin restrictivă şi menţionează că nu pot fi membri ai
partidelor politice persoanele cărora, conform prevederilor legale, le este interzisă participarea la
activităţi cu caracter politic257. Dar, lipsa unei liste explicite în corpul legii ar putea, cel puţin în te-
orie, crea situaţia în care diverşi funcţionari ar putea să se eschiveze de la responsabilităţi şi îngreuna
calificarea infracţiunii.
Astfel, pentru unele categorii de funcţionari publici rămâne în vigoare interdicţia asupra
calităţii de membru într-un partid – judecătorii, procurorii, vameşii.
252 Hotărîre Nr. 37 din 10.12.1998 privind interpretarea articolului 41 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova. // Monitorul Oficial, 07.01.1999, Nr. 001.
253 Hotărâre Nr. 3 din 29.01.1999 cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 146-XIV din 30 septembrie 1998 “Pentru modificarea
şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice”.// Monitorul Oficial, 18.02.1999, Nr. 016.
254 James Hamilton, Comments on the draft law on Political Parties and Socio-Political Organisations of The Republic Moldova// This opinion was endorsed
by the Venice Commission at its 52nd Plenary Session (Venice, 18-19 October 2002).http://www.venice.coe.int/docs/2002/CDL(2002)119-e.asp
255 Vogel Hans-Heinrich, Comments on the Draft Law on Political Parties of Moldova.//Opinion, No.,431/2007, Strasbourg, 19 April 2007.// http://www.venice.
coe.int/docs/2007/CDL(2007)013-e.asp
256 Igor Boţan, Ion Creangă, Corneliu Gurin, Contextul electoral 2009: Studiu asupra cadrului şi contextului electoral din Republica Moldova în alegerile par-
lamentare. Chişinău, 2009, pag. 17-18.
257 Lege privind partidele politice, Nr. 294 din 21.12.2007. // Monitorul Oficial Nr. 42-44, 29.02.2008, art. 6.
Unele partide specifică însă condiţii care restricţionează accesul în partid pentru doritorii
de a adera la partid. PDM restricţionează accesul pentru persoanele care susţin şi întreprind acţiuni
extremiste, rasiste, antisemite, anarhiste, şovine sau care contravin principiilor democratice şi ale
statului de drept258. PL, PC şi PSD aplică interdicţii împotriva persoanelor care au săvârşit grave
abuzuri in funcţiile publice sau politice şi celor care promovează violenţa, teroarea şi diverse ideolo-
gii sau acţiuni extremiste sau contrare drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului259.
Condiţiile drastice de înregistrare ale partidelor politice le-au au obligat să fie mai puţin se-
lective în cooptarea membrilor noi şi să trateze unele prevederi statutare privind obligaţiile membri-
lor cu mai multă lejeritate. Plata cotizaţiilor de partid este unul dintre exemplele cele mai relevante.
Pe de o parte, partidele s-au transformat în partide „de masă”, reieşind din numărul de membri. Pe
de altă parte participarea membrilor la viaţa partidului sub forma achitării cotizaţiilor este o practică
slab utilizată de către partide. Vezi tabelul de mai jos.
258 Statutul Partidului Democrat din Moldova, Chişinău, 2008.// http://www.pdm.md/files/Statut_PDM.pdf
259 Statutul partidului Liberal.// http://www.pl.md/pageview.php?l=ro&idc=12; Statutul Partidului Conservator.// http://www.conservator.md/yctav.html;
Statutul Partidului Social-Democrat.// http://www.e-democracy.md/files/parties/psd-statute-2007-ro.pdf
Modificarea cadrul normativ privind finanţarea partidelor politice a fost pus relativ recent
în aplicare, reglementând inclusiv si procedura de raportare financiară a partidelor în timpul cam-
paniilor electorale260 şi pe durata activităţii ordinare261. Datele relevă că cotizaţiile sunt absente în
structura veniturilor partidelor politice cu foarte puţine excepţii (PCRM), ceea ce confirmă forma-
litatea calităţii de membru. Totodată, scrutinul din noiembrie 28, 2010 a demonstrat că până şi
procedurile formale relativ simple pot fi obstrucţionate ori mimate de către partide politice, care nu
aplică legislaţia. Astfel, cazul persoanelor - şomeri, care au achitat în contul PCRM sume uriaşe de
bani (250.000 lei) demonstrează că paravanele legale existente în sistemul de protejare a integrităţii
partidelor politice sunt inadecvat reglementate, iar sancţiunile judiciare întârzie. Cazul relevat de
presă atestă totodată şi o anumită solidaritate nocivă între partidele politice, care practică aceleaşi
forme de manipulare financiară pe parcursul campaniei electorale. De obicei, mizele electorale şi
perioada extrem de scurtă pentru derularea campaniei face ca aceste cazuri să fie investigate insu-
ficient, fiind diminuate de raţiunea desfăşurării fără incidente a scrutinului, iar suspendarea unui
partid politic din curs ca urmare a falsificării unor contribuţii financiare ar însemna din acest punct
de vedere un grav incident. Lipsa de corespundere între sursele financiare indicate şi portofoliul de
campanie deţinute de partidele politice indică asupra mecanismului inadecvat al legislaţiei actuale
de prevenire a corupţiei politice. Totodată, trebuie de menţionat că nici numărul de membri nu este
un indicator al finanţării corespunzătoare. Majoritatea partidelor politice din RM nu sunt partide
de masă, ci partide volante, închegate în jurul unor lideri carismatici sau a unor identităţi ideologice
declarate. Aparent, partidele mai bine organizate teritorial se bucură de şanse mai mari în alegeri,
dar şi acest factor nu garantează însă succesul electoral neclătinat, în condiţiile în care lipsa demo-
craţiei interne reduce funcţiile partidelor politice respective la mimarea unei participări a membrilor
săi şi repetarea unor greşeli sistematice de mobilizare în competiţia pentru anumite funcţii elective.
260 Rapoartele financiare ale concurenţilor electorali pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie. //http://www.cec.md/i-ComisiaCentrala/main.
aspx?dbID=DB_17martie2009498; Rapoartele financiare ale concurenţilor electorali pentru alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie.// http://www.cec.
md/i-ComisiaCentrala/main.aspx?dbID=DB_RapoarteFinanciare134
261 Rapoartele financiare ale partidelor politice pentru anul 2009.// http://www.justice.gov.md/ro/organizatii-necomerciale/
Performanţa sistemului de partide este estimată cel mai bine prin capacitatea lui de a forma
şi menţine guverne stabile, eficiente şi capabile să transpună în practică politicile derivate din pre-
ferinţele electorale ale majorităţii alegătorilor. În dependenţă de numărul şi forţa partidelor care au
acces în parlament acestea au format şi menţinut guverne cu o durată de viaţă şi stabilitate diferită.
Durata medie de guvernare a unui cabinet a fost puţin peste 19 luni, adică peste un an şi jumăta-
te. Totuşi există diferenţe semnificative în raport cu durabilitatea cabinetelor şi condiţiile în care
acestea şi-au exercitat atribuţiile. După longevitate majoritatea guvernelor autohtone se plasează la
extreme, adică guverne foarte longevive şi foarte scurte. Relaţia dintre durabilitatea cabinetului şi
componenţa acestuia este un subiect extrem de important în evaluarea performanţei guvernamen-
tale dar şi a sistemului de partide capabil să asigure această stabilitate262. Tabelul de mai jos reflectă
situaţia privind cronologia, componenţa şi durabilitatea cabinetelor de miniştri din Moldova de la
obţinerea independenţei până în prezent şi reflectă performanţa sistemului de partide în anumite
perioade de a forma şi menţine coaliţii.
262 Budge, I., Keman, H., Parties and Democracy: Coalition Formation and Government Functioning in Twenty States. Oxford University Press, 1993; Laver M.,
Shepsle, K., Making and Breaking Governments: Cabinets and Legislatures in Parliamentary Democracies. Cambridge University Press, 1996; Laver M., Models
of Government Formation.// Annual Review of Political Science, June 1998, Vol. 1, Pages 1-25.
Prima fază cuprinsă între 1991 – 1994 s-a caracterizat printr-un regim prezidenţial de
guvernare cu un sistem de partide în formare, slab instituţionalizat care nu putea exercita un
control eficient asupra guvernului. Parlamentul RM din acea perioada activa în baza rezul-
tatelor alegerilor parlamentare din 1990, perioadă în care PCM deţinea poziţia de hegemon.
Adiţional, cadrul normativ oferea preşedintelui RM competenţe extinse în sfera executivă.
Pe durata acestei perioade au funcţionat două guverne, iar motivul demiterii guvernului
Muravschi a fost declanşarea conflictului transnistrean şi presiunile exercitate asupra preşe-
dintelui din interiorul şi exteriorul ţării pentru a institui un guvern al „concilierii naţionale”.
A doua fază cuprinsă între 1994 – 2001 a fost un regim mixt de guvernare. Constituţia
din 1994 a limitat competenţele preşedintelui, instituind un executiv bicefal. Această divi-
zare a competenţelor executive a generat primul conflict major dintre primul ministru şi
şeful statului. Această perioadă s-a caracterizat prin coagularea forţelor din spaţiul politic în
două mari blocuri divizate pe principiul identitar (limbă, istorie, statalitate), iar lupta din-
tre ele a fost câştigată de către forţele nomenclaturiste care obţin o victorie confortabilă în
urma scrutinului parlamentar din 1994263. Pe durata coaliţiei parlamentare dintre PDAM şi
PSMUE au funcţionat două guverne. Demisia guvernului Sangheli II, a fost condiţionată de
eşecul suferit în campania pentru funcţia de preşedinte şi reconfigurarea ulterioară a forţelor
în interiorul PDAM. Această reconfigurare a condus la slăbirea partidului şi scoaterea aces-
tuia din parlament la următorul scrutin parlamentar din 1998. Constituirea şi menţinerea
funcţională a unor guverne de coaliţie compuse din 3 componente s-a dovedit a fi o sarcină
dificilă pentru majoritatea parlamentară in legislatura XIV. În acest ciclu parlamentar s-au
succedat trei cabinete cu o durată medie a guvernării de circa 11 luni. Efectele negative ale
conflictelor din interiorul alianţei, cumulate cu conflictul dintre parlament şi şeful statului
au fost amplificate de criza financiară externă. În consecinţă, implementarea unor reforme
structurale a fost afectată substanţial de instabilitatea guvernamentală, care s-a răsfrânt ne-
gativ asupra bunăstării cetăţenilor, care au acordat un vot de încredere majoritar PCRM la
alegerile anticipate din 2001.
Coaliţia de guvernare care s-a constituit după alegerile din 29 iulie 2009 a scos în evi-
denţă dificultăţile şi problemele unui guvern de coaliţie format din 4 componente. Totodată,
presiunea venită din partea PCRM a menţinut împreună alianţa şi a cântărit mai greu decât
toate disensiunile interne. Deşi perioada post-electorală alegerilor din 28 noiembrie 2010
a modificat nesemnificativ raportul de forţe, măsurat în număr de mandate, dintre fostele
componente ale AIE, pe de o parte şi PCRM, pe de altă parte, negocierile de constituire a
unei alianţe din 3 componente (AMN nu a depăşit pragul electoral) de centru dreapta se
desfăşoară anevoios. Dificultatea negocierilor a fost cauzată de acceptarea din partea PDM a
PCRM drept potenţial partener de coaliţie.
Elaborat în baza datelor din: Parlamentul Republicii Moldova. Chişinău, 1996; Parlamentul Republicii
Moldova. Chişinău, 2001; Parlamentul Republicii Moldova. Chişinău, 2003; Comisii parlamentare.//
http://www.parlament.md/Lastructurede Parlament/Comisiipermanente/tabid/84/Default.aspx
Analiza datelor din tabel reflectă aceeaşi logică în constituirea comisiilor, caracterizată de
dorinţa majorităţii parlamentare de aşi asigura o majoritate confortabilă în interiorul fiecărei comi-
Coloanele 2 şi 4 indică situaţii similare caracterizate printr-o majoritate mai mult decât con-
fortabilă a coaliţiei/partidului de guvernare, măsurată în numărul de mandate. Numărul redus de
mandate deţinute de opoziţie a permis dispersarea acestora de către majoritatea parlamentară fără
nici o şansă de participare reală la procesul decizional desfăşurat în cadrul parlamentului la nivel
de comisii. Astfel coaliţia dintre PDAM (54 mandate) şi PSMUE (27 mandate) au distribuit cele
20 de mandate ale opoziţiei în 10 comisii permanente, adică o medie de 2 deputaţi ai opoziţiei în
cadrul fiecărei comisii (coloana 2). Aceeaşi situaţie este caracteristică şi pentru majoritatea deţinută
de PCRM (71 mandate) care foarte lejer a distribuit funcţiile plasându-şi reprezentanţii în cele mai
solicitate fotolii din cadrul comisiilor parlamentare. Dominaţia absolută la nivel de comisie a fost
asigurată, în medie, în proporţie de 7 la 3 (coloana 4). În aceste condiţii este dificil ca opoziţia par-
lamentară să se organizeze într-o manieră eficientă pentru a participa la actul guvernării.
O situaţie diferită s-a profilat în urma scrutinelor care au creat coaliţii minimal câştigătoare
alcătuite din mai multe partide (coloanele 3 şi 5). Atât coaliţia rezultată în urma scrutinului din
1998, dar mai ales cea constituită după scrutinul 29 iulie 2009 s-au confruntat cu două probleme:
pe de o parte, negocierea unor poziţii cât mai confortabile în cadrul alianţei, reieşind din numărul
mandatelor deţinute, pe de altă parte, abandonarea în minoritate a PCRM la nivelul comisiilor
parlamentare, pentru a nu – i permite periclitarea activităţii lor. Acest obiectiv a fost mai dificil de
realizat pentru actuala guvernare în virtutea scorului mai strâns de mandate deţinute de putere (53
mandate) şi opoziţie (48 mandate). Deşi la limită, alianţa şi-a asigurat o majoritate în toate comisiile
parlamentare, care i-a permis să menţină în minoritate PCRM şi la nivel de subsistem în legislativ.
271 Riker, W., The Theory of Political Coalitions. New Haven, Yale University Press, 1962, pp. 16-28.
272 Anita Dudina, Maris Sprindzuks, Analiza funcţională a administraţiei parlamentului Republicii Moldova. UNDP, Chişinău, 2006. // http://www.undp.md/
publications/doc/mission%20reports/Analiza%20functionala%20a% 20Parlamentului%20RM.pdf
Tabelul de mai jos reflectă cheltuielile de campanie pentru obţinerea unui mandat par-
lamentar la ultimele trei scrutine electorale a partidelor care au acces în Parlament.
Tabel nr. 16 „Cheltuielile de campanie pentru obţinerea uni mandat parlamentar la ultimele
trei scrutine electorale a partidelor care au acces în parlament”
Costurile pentru un mandat de Costurile pentru un mandat de Costurile pentru un mandat de
deputat în campania pentru deputat în campania pentru deputat în campania pentru
alegerile parlamentare din 5 aprilie alegerile parlamentare din 29 iulie alegerile parlamentare din 28
2009/ lei 2009/ lei noiembrie 2010/ lei
PCRM 112 735 80 942 102 948
AMN 377 573 441 276 Nu a depăşit pragul
PLDM 276 059 122 336 314 909
PL 111 606 87 967 318 115
PDM Nu a depăşit pragul 288 722 780 468
Sursa: Calculat de autor în baza raportării cheltuielilor de campanie la numărul de mandate obţinute
de fiecare partid.
Din această perspectivă, disciplina de partid pare să fie un element de coagulare sufi-
cient de puternic pentru a combate veleităţile separatiste ale unor membri ai fracţiunilor în
cazul unor confruntări potenţiale în interiorul partidului. Prevederile dezavantajoase ale regu-
lamentului parlamentar pentru deputaţii independenţi nu au asigurat însă pentru partide o
imunitate absolută împotriva plecărilor unor membri ai fracţiunilor parlamentare.
Rezultatele ultimului sondaj de opinie arată că 75,3% din respondenţi nu au deloc sau nu
prea au încredere în partide şi doar 15% au o oarecare încredere. Doar 1,8% şi-au exprimat o foarte
mare încredere în partide275. Comparaţia nivelului de încredere actual cu nivelul încrederii de circa
10 în urmă scoate în evidenţă un regres al partidelor, chiar dacă unul nesemnificativ. Conform
datelor 68% din respondenţi nu aveau deloc sau nu prea aveau încredere în partide, 19% aveau o
oarecare încredere, iar 2% creditau cu foarte multă încredere partidele politice276.
Legitimitatea scăzută a partidelor politice din RM, nu reprezintă un caz de excepţie. Reducerea
participării politice prin intermediul partidelor reprezintă o tendinţă care se manifestă la etapa actuală
în majoritatea democraţiilor avansate277. Specificul politicii de partid constă în mobilizarea şi integra-
rea grupurilor largi în procesul democratic. Efectul principal al acestui proces îl reprezintă identificarea
cu partidul politic respectiv. Doar în aceste condiţii putem evalua performanţa partidelor în calitatea
lor de instituţii capabile să obţină un suport consistent din partea publicului. În RM expansiunea
partidelor „în mase” s-a produs într-o manieră artificială, cauzată în primul rând de necesitatea con-
formării acestora la rigorile impuse de legislaţie pentru a se înregistra şi participa la procesul electoral
(vezi § 6.1). În aceste condiţii nu putem vorbi despre un proces de instituţionalizare naturală prin care
partidele au cooptat, au socializat şi au promovat membrii în baza unor valori şi principii doctrinare,
care ar fi permis participarea efectivă a acestora la viaţa politică a partidului. Instituţionalizarea parti-
delor s-a produs conform modelului „de sus în jos” şi nu viceversa, deoarece cadrul normativ a obligat
partidele sa se extindă teritorial în cel puţin jumătate dintre unităţile teritorial – administrative de
nivelul doi. Situaţia respectivă este valabilă cu aproximaţie pentru majoritatea partidelor.
275 Barometrul Opiniei Publice. Chişinău, Mai – 2010, pag., 39. // http://www.ipp.md/libview.php?l=ro&idc=156&id=552
276 Barometrul Opiniei Publice din Moldova. Chişinău, Martie – Aprilie, 2002, pag., 38. http://www.ipp.md/libview.php?l=ro&idc=156&id=469
277 Wattenberg, M., Dalton, R., Parties Without Partisans, Political Change in Advanced Industrial Democracies. Oxford, 2002.
În acest context partidele din RM sunt departe de a asigura condiţii egale tuturor membri-
lor în baza criteriului meritocratic. În pofida faptului că toate partidele din RM stipulează egalitatea
membrilor în statutele lor, asumându-şi obligaţia de a respecta drepturile acestora, există câţiva
factori cu impact considerabil asupra capacităţii de implementare în practică a prevederilor statu-
tare. Unul dintre factorii decisivi care nu permit asigurarea unor condiţii echitabile de participare a
membrilor este personalizarea excesivă a politicii de partid în RM şi existenţa unor structuri şi rela-
ţii informale în interiorul partidelor care prevalează în detrimentul raporturilor instituţionale. Alt
factor, probabil cel mai important, este inegalitatea de resurse financiare între membrii partidelor.
Aceasta reduce drastic şansele membrilor mai puţin asiguraţi financiar în procesul de desemnare a
candidaţilor pe listele partidelor în competiţia pentru funcţiile eligibile.
Dacă în procesul electoral la nivel local acest handicap poate fi compensat prin alte tipuri de
resurse, atunci în campaniile naţionale handicapul este unul practic insurmontabil. Sistemul de finanţare
(vezi mai detaliat § 6.6) a partidelor a fost aproape până în prezent foarte puţin reglementat iar practi-
cile instituite au oferit acces la funcţiile elective aproape în exclusivitate celor care au finanţat direct sau
indirect campaniile electorale. Interdependenţa dintre sistemul personalizat bazat pe reguli informale cu
sistemul de finanţare a partidelor, care se conformează în principiu acestor reguli, subminează puternic
capacitatea membrilor de a influenţa politica de partid sau procesul de desemnare a candidaţilor. În ce
măsură factorul financiar este important în ecuaţia de desemnare a candidaţilor pentru funcţiile elective
la nivel central putem deduce din informaţia referitoare la baza contribuabililor pentru finanţarea ultimi-
lor două campanii electorale, care s-au desfăşurat totuşi în condiţiile unui sistem mai strict reglementat.
Tabelul de mai jos reflectă numărul de donatori al partidelor, atât parlamentare, cât şi extra-
parlamentare cu cele mai mari bugete de campanie.
278 Susan Scarrow, Political Parties and Democracy in Theoretical and Practical Perspectives: Implementing Intra-Party Democracy. NDI, Washington, 2005.//
http://www.ndi.org/files/1951_polpart_scarrow_110105.pdf
279 Ibidem., pag., 3
280 Ibidem., pag., 4.
Aceste date sunt foarte relevante în evaluarea raporturilor dintre conducerea partidelor şi
membrii de rând dacă tratăm contribuţia financiară drept o formă de participare politică. Din acest
punct de vedere veniturile financiare acumulate din cotizaţiile membrilor nu se regăsesc în structura
veniturilor de campanie. Datele mai sugerează că partidele au bază extrem de restrânsă de donatori,
reieşind din volumul resurselor financiare acumulate în campanii raportat la lungimea listelor şi
distribuţia poverii financiare pe categorii de donatori (vezi § 6.6). În acest context, egalitatea şanse-
lor de participare la competiţia politică a membrilor care nu dispun de resurse financiare consistente
devine iluzorie.
Aplicarea acestor reglementări în campaniile electorale parlamentare din 2009 a scos în evi-
denţă efectele perverse ale prevederilor privind finanţarea partidelor şi campaniilor. Astfel în anul
2009 o persoană fizică putea face donaţii în sumă de până 1a 1 570 000 lei, iar o persoană juridică
putea dona o sumă de până la 3 140 000 lei pentru a finanţa un partid politic283, echivalând cu
circa 107 mii € şi respectiv 214 mii €. Corelând valoarea donaţiilor cu plafoanele impuse de CEC
asupra cheltuielilor în campanii constatăm că legea permitea ca campania din 5 aprilie 2009 putea
fi finanţată de 8 persoane fizice sau 4 persoane juridice, iar campania din 29 iulie 2009 putea fi
finanţată de 5 persoane fizice şi 3 persoane juridice. Aranjamentele respective nu limitează nicide-
cum dependenţa partidelor de interesele speciale, ci mai degrabă au legalizat practicile precedente
de finanţare a partidelor şi campaniilor. Structura veniturilor acumulate de către partidele politice
în fondul electoral pe durata acestor procese electorale confirmă această situaţie reflectată în diagra-
mele de mai jos.
Figura nr. 15 „Structura veniturilor acumulate în campania electorală din 5 aprilie 2009 de
către concurenţii electorali pe categorii de donatori”
100%
80%
60%
40%
20%
0%
PCRM PSD AMN PLDM MAE PD PL PPCD
Sursa: Elaborat de autor conform datelor privind donaţiile din rapoartele financiare ale concu-
renţilor electorali prezentate la CEC pentru campania de alegere a parlamentului din 5 aprilie 2009.
281 Transparency International’s Standards on Political Finance and Favours.// www.transparency.org/content/ download/.../standards_eng.pdf; Recommen-
dation Rec(2003)4 of the Committee of Ministers to member states on common rules against corruption in the funding of political parties and electoral cam-
paigns.// https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?Ref=CM/AS(2003)Rec1516&Language=lanEnglish&Ver= finalsupp&Site =CM&BackColorInternet =9999CC&BackCo
lorIntranet=FFBB55&BackColorLogged=FFAC75
282 Lege privind partidele politice, Nr. 294 din 21.12.2007. // Monitorul Oficial Nr. 42-44, 29.02.2008, art. 26
283 Ghidul partidului politic în domeniul finanţării campaniilor electorale pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, pag. 9, // http://www.cec.md/i-
ComisiaCentrala/main.aspx?dbID=DB_AlegerileParlamentare182
100,0%
80,0%
60,0%
40,0%
20,0%
0,0%
PDM PLDM PCRM PL PUM AMN MAE PPNŢ PPCD
Sursa: Elaborat de autor conform datelor privind donaţiile din rapoartele financiare ale con-
curenţilor electorali prezentate la CEC pentru campania de alegere a parlamentului din 28 noiembrie
2010.
Datele indică că donaţiile foarte mari cumulate cu donaţiile mari284* alcătuiesc de regulă
peste 80% din totalul veniturilor ale concurenţilor electorali care au avut cele mai mari bugete de
campanie (deşi ponderea primei categorii este mult mai mare comparativ cu a doua categorie).
Finanţarea campaniilor electorale din resursele financiare concentrate în cadrul unor grupuri re-
strânse de persoane sau agenţi economici scoate în evidenţă conexiunile strânse dintre partidele
politice autohtone şi interesele speciale, fapt care nu elimină riscurile corupţiei politice în raport cu
partidele. Mai mult decât atât, plafoanele excesiv de înalte privind valoarea donaţiilor vin în contra-
dicţie cu veniturile mici ale cetăţenilor şi standardele şi practicile europene care specifică necesitatea
de a impune restricţii asupra donaţiilor mari şi de a încuraja donaţiile mici.
Formula de finanţare publică adoptată în noua lege privind partidele este, de asemenea,
ineficientă pentru a reduce dependenţa partidelor faţă de interesele private şi de a egala şansele
de participare la viaţa politică, chiar dacă prevederile ei nu sunt aplicate deocamdată în practică
(va intra în vigoare de la 1 iulie 2011 pentru alegerile locale şi de la 1 iulie 2013 pentru alegerile
parlamentare)285. Alocaţiile anuale din bugetul de stat pentru finanţarea partidelor constituie 0,2%
din veniturile prevăzute in bugetul de stat pe anul respectiv şi se distribuie conform formulei: 50%
partidelor politice proporţional cu numărul de mandate; 50% partidelor politice proporţional cu
numărul de voturi acumulate la alegerile locale generale, cu condiţia că acestea au obţinut nu mai
puţin de 50 de mandate în organele reprezentative ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul
al doilea. Numărul de mandate, în calitate de criteriu principal pentru alocaţiile bugetare, produce
o discriminare în raport cu partidele mici. Iar cota de 50 mandate obţinute în organele repre-
zentative ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi are aceleaşi efecte. Aceste prevederi
284 * Clasificarea convenţională a donaţiilor: donaţii foarte mari - 100 mii lei şi mai mult (≈ 6,8 mii €); donaţii mari - între 50 mii şi 100 mii lei ( 3,4 - 6,8 mii €);
donaţii medii - peste 10 mii lei – sub 50 mii lei (680 - 3,4 mii €); donaţii mici - până la 10 mii lei inclusiv (până la 680 €).
285 Lege Nr. 64 din 12.11.2009 pentru modificarea articolului 32 din Legea nr.294-XVI din 21 decembrie 2007 privind partidele politice.// Monitorul Oficial,
27.11.2009, Nr. 171-172, art. Nr. 533.
Partidele politice sunt obligate să urmeze aceste principii constituţionale în cadrul activi-
tăţilor specifice pe care le desfăşoară, incorporându-le în cadrul regulamentelor de natură internă,
inclusiv de natură statutară, iar discursul politic al majorităţii partidelor tinde să accentueze des-
chiderea partidelor către toţi alegătorii indiferent de apartenenţa etnică, lingvistică sau religioasă.
În acest sens partidele autohtone tind să se autoidentifice drept partide „catch-all” în interpretarea
lui Klaus von Beyme288, deşi legislaţia europeană (Convenţia pentru apărarea drepturilor omului)
permite şi funcţionarea unor partide constituite pe baze de apartenenţă etnică ori religioasă.
Este cunoscut faptul că numărul partidelor în cadrul sistemului tinde să crească pe mă-
sura fragmentării sociale în baza unor clivaje etnice, lingvistice sau social-economice. În acest
sens, instituţionalizarea clivajului etno-lingvistic în RM s-a produs, fie prin intermediul unor
partide reduse ca pondere electorală (Ravnopravie), fie prin intermediul partidelor regionale
(Găgăuzia Unită). Astfel dimensiunea etno-lingvistică este mai puţin relevantă comparativ cu
problematica social-economică în procesul de formulare a opţiunilor electorale. Chiar dacă
dimensiunea etnică rămâne prezentă în dezbaterea publică intensitatea opiniilor privind as-
pectele identitare a scăzut considerabil în calitate de subiect utilizat în competiţia electorală.
286 Lege Nr. 119 din 18.06.2010 pentru modificarea şi completarea Codului electoral.// Monitorul Oficial, 29.06.2010, Nr. 108-109.
287 Cornel Ciurea, Cornelia Cozonac, Leonid Litra, Sergiu Lipcean, Finanţarea partidelor politice: între transparenţă şi obscuritate. // Politici Publice, Nr.8, 2010.
// http://www.viitorul.org/public/3118/ro/POLITICI_PUBLICE _8_finante%20partide.pdf
288 Klaus Von Beyme, The concept of political class: A new dimension of research on elites?// West European Politics, Volume 19, Issue 1 January 1996, pages
68 – 87.
Tabel nr. 18 „Structura votului acordat primelor patru partide clasate în sondaje în
baza apartenenţei etno-lingvistice la Alegerile Parlamentare din 6 martie 2005”
PCRM PPCD Moldova Democrată PSD
Total 46,7% 9,2% 15,9% 3,3%
Naţionalitatea Moldovean/Român 41,7% 11,4% 19,0% 3,8%
Rus 65,4% 6,2% 3%
Ucrainean 65,9% 1,7% 3,6%
Alta 62,0% 2,6% 3,8% 1,0%
Sursa: Barometrul Opiniei Publice din Moldova. Ianuarie - Februarie 2005, pag., 61
Tabel nr. 19 „Structura votului acordat primelor patru partide clasate în sondaje în
baza apartenenţei etno-lingvistice la Alegerile Parlamentare din 5aprilie 2009”
PCRM PL PLDM AMN
Total 36,2% 8,2% 8,3% 5,4%
Naţionalitatea Moldovean/Român 31,5% 10,5% 9,6% 6,3%
Rus 43,6% 3,4% 3,8% 2,6%
Ucrainean 62% 4,8% 1,6%
Alta 44,6% 3,2% 3,6%
Tabel nr. 20 „Structura votului acordat primelor patru partide clasate în sondaje în
baza apartenenţei etno-lingvistice la Alegerile Parlamentare din 28 noiembrie 2010”*
PCRM PL PLDM PDM
Total 37,2% 12,5% 31,1% 14,4%
Naţionalitatea Moldovean/Român 29,9% 13,9% 36,6% 15.1%
Rus 77,3% 6,9% 9,1% 2,3%
Ucrainean 67,6% 6,6% 6,9% 11,2%
Alta 71,1% 0,0% 4,7% 17,6%
*Notă: Datele reflectă preferinţele respondenţilor care au indicat un partid pentru care vor vota.
Decalajul dintre PCRM şi celelalte partide în preferinţele electorale ale etniilor minoritare
rămâne destul de proeminent în pofida unui discurs incluziv al partidelor care au acces la guvernare
după ultimul scrutin parlamentar. Reprezentarea minorităţilor etnice în legislativ reprezintă un
subiect relativ slab dezbătut de către opinia publică. Deşi minorităţile constituie aproape un sfert
din populaţie nu există instrumente specifice pentru a le asigura o reprezentare proporţională în
organele puterii de stat. (Vezi tabelul de mai jos)
Cotele impuse la numărul de membri şi distribuţia lor teritorială constituie însă un impedi-
ment pentru formarea unor partide noi. Procedura de recrutare a membrilor este lăsată la discreţia
partidelor politice care stabilesc criteriile de selecţie respectând legislaţia în vigoare. Participarea în
campaniile electorale este limitată de resursele partidelor şi capacitatea de a-şi mobiliza susţinătorii.
Desfăşurarea campaniilor electorale a scos în evidenţă însă şi impedimente de altă natură cum sunt
utilizarea resurselor administrative de către partidul de guvernare, afectând şansele egale de partici-
pare pentru toţi concurenţii electorali.
+PL+AMN)
4(PLDM+PDM 395
1(PCRM) 109
1(PCRM) 399
Componenţa executivului
1(PCRM) 1077
1(PCRM) 1460
3(PMDP+CDM+PFD) 474
3(PMDP+CDM+PFD) 264
3(PMDP+CDM+PFD) 256
2(PDAM+PSMUE) 483
2(PDAM+PSMUE) 1000
644
398
Performanţa partidelor în calitate de instituţii efective ale membrilor de partid este destul de
slabă. Sistemul electoral, regulile informale de desemnare a candidaţilor şi sistemul de finanţare au
creat un cadru ce avantajează candidaţii cu resurse financiare consistente care pot suporta costurile
de campanie sau pot atrage resurse substanţiale pentru finanţarea partidului. Prezenţa unora şi ace-
AUDITUL SISTEMULUI DEMOCRATIC
138 ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Antologie de studii asupra guvernării
loraşi persoane pe listele partidelor demonstrează elocvent această teză. În aceste condiţii capacitatea
membrilor de a influenţa deciziile majore ale partidelor nu este realizabilă.
Asigurarea unei egalităţi reale de participare poate fi efectuată doar prin diminuarea influ-
enţei finanţelor private asupra politicii de partid şi introducerea finanţării publice care ar echilibra
competiţia dintre membrii asiguraţi şi mai puţin asiguraţi din punct de vedere financiar. Sistemul
de finanţare afectează mai multe aspecte în activitatea partidelor politice. Chiar dacă cadrul norma-
tiv privind reglementarea finanţării a fost ajustat pentru a se conforma la unele standarde europene,
prevederile referitoare la finanţarea din surse private sunt contrare practicilor împărtăşite în dome-
niu şi nu limitează influenţa grupurilor de presiune asupra partidelor politice. Plafoanele excesiv
de înalte asupra mărimii donaţiilor private legalizează practicile existente de finanţare şi anulează
practic efectele pozitive ale unor modificări legislative destinate să remedieze starea nesatisfăcătoare
din domeniu, păstrând influenţa grupurilor de interese asupra partidelor.
Pentru ameliorarea situaţiei se impune implementarea cât mai operativă a prevederilor pri-
vind finanţarea publică a partidelor şi modificarea legii partidelor şi a codului electoral într-o ma-
nieră care ar încuraja şi stimula cetăţenii să participe la finanţarea partidelor prin contribuţii mici
iar partidele să mobilizeze această participare. Deşi au fost întreprinse mai multe modificări ale
legislaţiei electorale şi legii partidelor, prevederile respective au rămas neschimbate ceea ce denotă
existenţa unei opoziţii puternice privind reglementarea mai strictă a domeniului. Deşi partidele
din RM nu fac o diviziune pe criteriul etno–lingvistic, votul şi încrederea minorităţilor etnice este
direcţionată puternic către stânga politică în detrimentul dreptei. Absenţa unor instrumente alter-
native de participare şi reprezentare politică a minorităţilor în baza proporţionalităţii, sau design-ul
instituţional implicit restrictiv oferă doar acest mijloc de participare. Au existat mai multe iniţiative
în scopul promovării unei reprezentări mai importante a femeilor în viaţa politică, care nu au putut
însă fi impuse în legislaţia naţională, fiind diseminate mai degrabă ca practici pozitive, la latitudinea
partidelor politice. Ideea de acţiune afirmativă în raport cu reprezentarea minorităţilor etnice nu a
fost analizată decât în treacăt, rămânând blocată datorită prevalării conceptului de egalitate a cetă-
ţeanului în faţa legii, în cadrul constituţional unitar aplicat pe teritoriul RM.
Documente
12. Ghidul partidului politic în domeniul finanţării campaniilor electorale pentru alegerile
parlamentare din 5 aprilie 2009, pag. 9.// http://www.cec.md/i-ComisiaCentrala/main.
aspx?dbID=DB_AlegerileParlamentare182
13. Rapoartele financiare ale concurenţilor electorali pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie.
//http://www.cec.md/i-ComisiaCentrala/main.aspx?dbID=DB_17martie2009498;
14. Rapoartele financiare ale concurenţilor electorali pentru alegerile parlamentare anticipa-
te din 29 iulie.//http://www.cec.md/i-ComisiaCentrala/main.aspx?dbID=DB_Rapoarte
Financiare134
15. Rapoartele financiare ale partidelor politice pentru anul 2009.// http://www.justice.gov.md/
26. Blondel J., Party Systems and Patterns of Government in Western Democracies.// Canadian
Journal of Political Science, Vol.,1, No.2, (Jun., 1968), pages, 180-203.
27. Budge, I., Keman, H., Parties and Democracy: Coalition Formation and Government
Functioning in Twenty States. Oxford University Press, 1993.
28. Cornel Ciurea, Cornelia Cozonac, Leonid Litra, Sergiu Lipcean, Finanţarea partidelor politi-
ce: între transparenţă şi obscuritate. // Politici Publice, Nr.8, 2010.// http://www.viitorul.org/
public/3118/ro/POLITICI_PUBLICE_8_finante%20partide.pdf
29. Igor Boţan, Ion Creangă, Corneliu Gurin, Contextul electoral 2009: Studiu asupra cadrului
Ştiri
41. Moldova Unită cu fracţiune parlamentară.// http://unimedia.md/?mod=news&id=19421
7. EFICACITATEA ŞI RESPONSABILITATEA
GUVERNAMENTALĂ
Sergiu Lipcean
Este guvernul responsabil în faţa cetăţenilor şi a reprezentanţilor săi?
În acest sens este necesar un mecanism de comunicare mai mult sau mai puţin simetric
dintre autorităţile publice şi cetăţeni. În lipsa unui mecanism eficient de comunicare identificarea
problemelor sociale şi oferirea unor soluţii eficiente este contraproductivă. Este evident că efici-
enţa acţiunilor guvernamentale este măsurată în termenii satisfacţiei/insatisfacţiei publice în ra-
port cu acţiunile guvernamentale. Evaluând activitatea guvernelor din RM aplicând acest patern
constatăm o relaţie paradoxală. În pofida faptului că volumul resurselor financiare destinate chel-
tuielilor guvernamentale în scopul gestionării problemelor sociale a crescut continuu în special
după 2000 (vezi diagrama de mai jos), acest fapt nu este resimţit de către majoritatea cetăţenilor.
30000
25000
Milioane leii
20000
15000
10000
5000
0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Cheltuieli – total 2376 2827 3608 3027 3495 4269 4326 5194 6183 1125 1394 1797 2241 2614 2734 1971
Figura nr. 19 „Dinamica satisfacţiei cetăţenilor în raport cu domeniile prioritare de interes public”
50%
45%
40%
35%
30%
25%
20%
15%
10%
5%
0%
No, Mar, No, Apr, No, Mai, No, Feb, Dec, Apr, No, Mai No, Apr, Oct, Mar, Iulie No, Mai
2001 2002 2002 2003 2003 2004 2004 2005 2005 2006 2006 2007 2007 2008 2008 2009 2009 2009 2010
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Barometrului Opiniei Publice, Mai, 2010.// http://www.ipp.
md/public /files/Barometru/2010/Brosura_BOP_05.2010_a_doua_parte.pdf
Doar aproximativ 20% dintre cetăţeni au fost mai mult sau mai puţin satisfăcuţi faţă de pre-
staţia autorităţilor în 7 dintre cele 9 domenii generale de activitate. Comparând dinamica alocărilor
bugetare cu satisfacţia cetăţenilor în ultimii 5 ani, constatăm că volumul alocărilor bugetare, aflate
în creştere, nu au fost percepute pozitiv de către cetăţeni. Adiţional, gradul de satisfacţie faţă de
289 * Notă: graficul reflectă gradul de satisfacţie a cetăţenilor cumulând răspunsurile “Destul de mulţumit/foarte mulţumit la întrebarea: In ce măsură sunteţi
mulţumit de ceea ce face conducerea ţării în următoarele domenii?
Mai 2010
No. 2009
Iulie 2009
Mar. 2009
Oct. 2008
Apr. 2008
No. 2007
Mai 2007
No. 2006
Apr. 2006
Dec. 2005
Feb. 2005
No. 2004
Mai. 2004
No. 2003
Apr. 2003
No. 2002
Mar. 2002
No. 2001
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Barometrului Opiniei Publice, Mai, 2010.// http://www.ipp.
md/public/files/ Barometru/2010/Brosura_BOP_05.2010_a_doua_parte.pdf
Chiar dacă cea mai mare parte a alocărilor bugetare au avut o orientare socială, guvernele
comuniste reuşind să producă, prin intermediul transferurilor sociale, reducerea decalajului dintre
categoriile cele mai asigurate şi cele mai puţin asigurate, se pare că temerile cetăţenilor în privinţa
problemelor de natură social-economică nu au fost spulberate definitiv. Sărăcia şi preţurile s-au aflat
permanent în topul îngrijorărilor cetăţenilor (vezi diagrama de mai jos).
Figura nr. 21 „Evoluţia opiniei publice privind cele mai îngrijorătoare probleme sociale”
Evoluţia opiniei publice privind cele mai îngrijorătoare probleme sociale
80,0%
70,0%
60,0%
50,0%
40,0%
30,0%
20,0%
10,0%
0,0%
Feb. No. Mar. No. Apr. No. Mai. No. Feb. Dec. Apr. No. Mai No. Apr. Oct. Mar. Iulie No. Mai
2001 2001 2002 2002 2003 2003 2004 2004 2005 2005 2006 2006 2007 2007 2008 2008 2009 2009 2009 2010
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Barometrului Opiniei Publice, Mai, 2010.// http://www.ipp.
md/public/files/ Barometru/2010/Brosura_BOP_05.2010_a_doua_parte.pdf
Criza financiară a readus recent în discuţie aceste subiecte după preluarea puterii de către
partidele componente ale AIE. Măsurile de austeritate bugetară şi reducerea cheltuielilor pe anume
domenii sensibile din punct de vedere social au generat unele nemulţumiri sociale, dar au fost apre-
Figura nr. 22 „Dinamica încrederii publice în principalele instituţii politice ale statului”
Dinamica încrederii publice în principalele instituţii politice ale statului
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
N 003
N 006
ct 8
ar 8
N 01
ec 5
N 02
lie 9
ar 1
pr 2
ai 3
b, 4
M 006
pr 7
M 009
N 09
N 07
10
N 004
A 005
O 00
M 200
D 00
Iu 00
M 200
A 00
M 00
Fe 00
A 00
20
20
20
20
,2
,2
,2
2
,2
,2
2
2
,2
,2
,
b,
o,
o,
o,
o,
o,
o,
o,
ai
ai
pr
Fe
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Barometrului Opiniei Publice, Mai, 2010. http://www.ipp.
md/public/files/Barometru/2010/Brosura_BOP_05.2010_a_doua_parte.pdf
Revenirea la un scor mai ridicat de încredere s-a manifestat doar pe durata campaniilor electo-
rale parlamentare, fapt explicat printr-o mediatizare puternică a reprezentanţilor partidului de guver-
nare în mass-media. Acest fenomen a fost mai proeminent pe durata anului 2005 şi mult mai puţin
vizibil în anul electoral 2009. Resuscitarea încrederii cetăţenilor în guvernare pe durata anului 2005
poate fi explicată şi prin compromisul dintre partidul de guvernare şi opoziţie realizat în urma votului
acordat de către o parte din opoziţie pentru alegerea preşedintelui ţării. Refuzul ulterior al PCRM de a
colabora cu opoziţia pe marginea unor subiecte de interes major pentru evoluţia democratică a ţării şi
opţiunea pentru o confruntare deschisă a contribuit la erodarea legitimităţii sale către 2009. Un factor
decisiv în explicarea tendinţelor privind evoluţia încrederii cetăţenilor în guvern este abordarea acestui
subiect prin prisma personalizării fenomenului politic din RM. Datele sugerează o relaţie de inter-
dependenţă strânsă dintre încrederea acordată instituţiilor şi încrederea acordată persoanelor publice
aflate la conducerea acestor instituţii. Relaţia este vizibilă în particular pentru perioada de guvernare a
PCRM. Diagrama de mai jos reflectă scorurile de încredere pentru oficialii publici care s-au aflat sau se
află la conducerea preşedinţiei (Vladimir Voronin, Mihai Ghimpu), legislativului (Eugenia Ostapciuc,
Marian Lupu, Mihai Ghimpu) şi guvernului (Vasile Tarlev, Zinaida Grecianîi, Vlad Filat)294*.
292 Adam Przevorsky, Democracy and Market: Political and Economic Reforms in Eastern Europe and Latin America. Cambridge University Press, 1991.
293 * Notă: Graficul exprimă nivelul de încredere cumulat pentru opţiunile “Foarte multă încredere”/”Oarecare încredere”
294 * Notă: Graficul exprimă nivelul de încredere cumulat pentru opţiunile “Foarte multă încredere”/”Oarecare încredere”
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
N o 003
N o 006
Oc 008
M 2008
N o 001
D e 005
N o 002
Iu 009
M 2001
A p 002
M 2003
F e 004
M 006
A p 007
M 009
N o 09
N o 07
10
N o 04
A p 005
20
20
20
20
2
2
2
2
,2
,2
,2
,2
,2
,2
,2
2
r,
r,
r,
t,
b,
b,
,
lie
ai ,
ai
ai
c,
ar
ar
Fe
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Barometrului Opiniei Publice, Mai, 2010.//http://www.ipp.
md/public/files/Barometru/2010/Brosura_BOP_05.2010_a_doua_parte.pdf
Dacă suprapunem cele două diagrame, constatăm că dinamica încrederii instituţionale în-
registrează aceleaşi fluctuaţii cu dinamica încrederii personale a ex-preşedintelui Voronin pe toată
durata guvernării PCRM. Aceeaşi tendinţă se manifestă şi în relaţie cu unele personalităţi politice
din cadrul PCRM, deţinătoare a funcţiilor de prim-ministru şi preşedinte al parlamentului. Cel
mai relevant exemplu în raport cu personalităţile politice este cazul succesiunii guvernelor conduse
de Vasile Tarlev şi Zinaida Grecianîi. Graficul reflectă căderea bruscă a încrederii în fostul premier
odată cu demisia acestuia din funcţie şi preluarea scorului de încredere de către Grecianîi, urmând
aceeaşi traiectorie ca şi a preşedintelui.
Principalul obiectiv urmărit de către PCRM era subordonarea administraţiei publice locale
în raport cu autorităţilor centrale, anihilându-le capacitatea de a se transforma în entităţi teritoriale
autosuficiente din punct de vedere economico-financiar300. Raţiunile de ordin ideologic au primat
în defavoarea argumentelor bazate pe o evaluare cost-beneficiu a reformei. Estimările efectuate de
experţi au arătat că costurile revenirii la raioane care s-au dovedit a fi de peste 1 mlrd. lei. Doar
295 William Niskanen, Bureaucracy and Representative Govenment. Chicago, 1971; Patrick Dunleavy, Democracy, Bureaucracy and Public Choice. London,
1991;
296 Ion Beschieru, Viorel Furdui, Implementarea legilor în Republica Moldova-probleme actuale.// Poltici Publice, Chişinău, 2008.// http://www.viitorul.org/
public/1278/ro/studiu%20furdui%20implementare%20legi.pdf
297 Victor Popa, Efectele descentralizării: rolul reprezentantului guvernului în unităţile administrativ teritoriale. // Politici Publice, Iulie 2008, Chişinău. http://
www.viitorul.org/public/1277/ro/studiu%20reprezentant%20guvern%20popa.pdf
298 Igor Munteanu, Republica Molodva: între democraţie regională şi demagogie.// www.viitorul.org/.../ro/regionalism%20moldovenesc.doc
299 Victor Popa, op cit., pag., 29-30.
300 Boţan Igor, Revizuirea organizării administrative a teritoriului Republicii Moldova.// http://www.e-democracy.md/ comments/political/200304081/index.
shtml?print
Această reformă a creat, de facto, o relaţie clientelară dintre PCRM şi APL, în care alocarea
resurselor financiare a fost determinată de apartenenţa de partid. Chiar şi după pierderea puterii de
către PCRM raporturile dintre APC şi APL reflectă din inerţie acelaşi model de interacţiune.
Analize recente constată că problema raporturilor dintre APC şi APL nu este de departe
soluţionată. Una dintre problemele principale este discrepanţa dintre componenta legislativă şi fi-
nanciară în activitatea APL. Deşi unele reforme au extins competenţele şi responsabilităţile APL,
nu există o acoperire financiară a competenţelor legale, ceea ce reflectă un grad de autonomie scă-
zută a organelor APL302. Centralizarea excesivă în raport cu politicile de personal, neconcordanţa
dintre competenţele delegate şi acoperirea acestora cu funcţii şi specialişti, ambiguitatea sistemului
finanţelor publice locale sunt deficienţe care afectează funcţionalitatea APL. În prezent APL este
calificată mai degrabă drept reprezentat al guvernului în teritoriu, decât reprezentantul colectivităţii
locale303.
Reformarea APC este o altă problemă complexă privind optimizarea activităţii sale. Aceasta
a fost iniţiată în 2005 şi a avut drept scop redefinirea funcţiilor şi structurilor APC, precum şi
redefinirea statutului funcţionarului public304. În acest context a fost adoptată legea cu privire la
funcţia publică şi statutul funcţionarului public, delimitând aria de competenţă şi responsabilitate
a funcţionarilor publici305. Rezultatele acestor reforme sunt deocamdată inconsistente şi parţiale.
• absenţa unui sistem unic de planificare şi raportare în APC bazat pe rezultate şi nu pe activităţi;
• absenţa unui mecanism de coordonare în procesul de instruire a personalului din cadrul APC;
301 Costurile şi efectele reformei administrativ-teritoriale din 2003 (revizuire), IDIS „Viitorul”, 2004.
302 Andrian Chivriga, Viorel Furdui, Organizarea şi funcţionarea APL în Republica Molodva: competenţe structură şi resurse. Politici Publice Nr.6, 2009.// www.
viitorul.org/public/2421/ro/POLITICI_PUBLICE_APL.pdf
303 Ibidem., pag., 29.
304 Hotărâre cu privire la aprobarea Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale in Republica Moldova
nr. 1402 din 30.12.2005.// http://rapc.gov.md/file/Hotarirea%20Guvernului%20cu%20privire%20la %20aprobarea%20Strategia%20RAPC.pdf
305 Lege Nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public Publicat: 23.12.2008, în Monitorul Oficial, Nr. 230-232, art Nr.: 840.
Data intrării in vigoare: 01.01.2009.
Rezultatele parţiale şi contradictorii ale reformei APC denotă în esenţă reticenţa sistemului ad-
ministrativ la transformări radicale şi rapide, în conformitate cu principiile noului management public
bazat pe competitivitate şi performanţă. Moştenirea şi tradiţia administrativă constituie bariere semnifi-
cative în acest proces, deoarece reflectă un model de acţiune bazat pe urmarea unor proceduri organiza-
ţionale rigide şi opace.
Aspectele procedurale şi politice pot îngreuna mult conceperea unei legi. În acest sens
conflictul de competenţă la nivelul comisiilor, termenele pentru dezbaterea proiectelor la nivel
de comisie şi pentru avizarea acestora de către alte comisii competente şi de către guvern con-
stituie bariere procedurale care amână considerabil adoptarea legilor313. Mai mult decât atât,
procesul decizional la nivelul parlamentului este afectat de o serie de factori contextuali. În
acest sens actualitatea sau prioritatea unor proiecte legislative este definită subiectiv, reieşind
din raporturile de forţă în legislativ şi agenda politică a majorităţii parlamentare. Astfel valoa-
rea unui proiect legislativ este determinată nu atât de actualitatea problemei pe care urmează
să o rezolve, ci de preferinţele politice ale majorităţii. Deşi nu există statistici consistente care
să dezvăluie gradul de colaborare dintre majoritatea şi opoziţia parlamentară în RM, practica
comună împărtăşită de majorităţile parlamentare a fost respingerea proiectelor legislative îna-
intate de opoziţie.
Unii experţii au atras atenţia asupra faptului că deşi regulamentul parlamentului impu-
311 Lege pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului //Monitorul Oficial, 19.12.1996, Nr. 81-82/765, (art.47).
312 Ibidem., art. 491.
313 Ibidem., art., 53, 54, 56-58.
Slăbiciunea puterii legislative în raport cu executivul este explicată şi prin lipsa resur-
selor insuficiente aflate la dispoziţia parlamentului pentru a-şi exercita eficient atribuţiile sale.
O analiza funcţională a activităţii parlamentului a scos în evidenţă o serie de probleme cu care
se confruntă acesta în procesul de legiferare. Resursele umane sunt puse cel mai frecvent la
dispoziţia conducerii parlamentului şi nu la dispoziţia deputaţilor. Majoritatea operaţiunilor
referitoare la analiza materialelor, prelucrarea informaţiei şi pregătirea discursurilor este efec-
tuată de fiecare deputat de sine stătător, ceea ce diminuează semnificativ ineficienţa şi influenţa
acestora315. În acelaşi context, o evaluare externă a funcţionalităţii legislativului a identificat
un alt tip de probleme derivate din statutul denaturat al funcţionarului public din parlament,
lipsa unor politici de resurse umane bine conturate şi a resurselor informaţionale, precum şi o
cultură organizaţională slabă ce se datorează unei misiuni organizaţionale neclare în rândurile
angajaţilor316.
314 Creangă Ion, Viorel Furdui, Controlul parlamentar şi problemele de echilibrare a raporturilor de putere.// Policy Brief, IDIS „Viitorul”, Chişinău, 2009, pag.,
21. www.viitorul.org/public/2461/ro/Policy_Brief_Reforma.pdf,
315 ibidem.
316 Anita Dudina, Maris Sprindzuks, Analiza funcţională a administraţiei parlamentului Republicii Moldova. UNDP, Chişinău, 2006. // http://www.undp.md/
publications/doc/mission%20reports/Analiza%20functionala%20a% 20Parlamentului%20RM.pdf
317 Lege pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului //Monitorul Oficial, 19.12.1996, Nr. 81-82/765, art., 60-71.
318 Ibidem., art., 87-93.
319 Ibidem., art., 74.
320 Creangă Ion, Viorel Furdui, Controlul parlamentar şi problemele de echilibrare a raporturilor de putere.// Policy Brief, IDIS „Viitorul”, Chişinău, 2009, pag.,
21. www.viitorul.org/public/2461/ro/Policy_Brief_Reforma.pdf
Controlul puterii executive de către legislativ este unul dintre elementele definitorii ale
unui regim parlamentar şi, indirect, un instrument de responsabilizare a guvernului în raport cu
cetăţenii. Totodată, atribuţiile legislativului în acest domeniu constituie o modalitate de transpune-
re în practică a principiul separării puterilor şi asigurării unui echilibru dintre acestea. Justificarea
controlului şi responsabilizării puterii executive în raport cu puterea legislativă este legitimată prin
delegarea autorităţii către parlament de către alegători. Delegarea suveranităţii populare către parla-
ment în scopul reprezentării interesului public, indiferent de modul în care este definit, este prima
şi cea mai importantă verigă în lanţul de delegare a puterii dar şi responsabilităţii către instituţiile
statului, deoarece este efectuată într-un mod direct, prin intermediul votului.
Celelalte verigi ale procesului de delegare pierd din legitimitate în virtutea caracterului me-
diat al acesteia. Astfel delegarea autorităţii legislative către ramura executivă, în particular, către
primul ministru, delegarea puterii în cadrul guvernului către diferite departamente executive şi
delegarea către funcţionarii publici este un proces indirect pe care cetăţenii nu-l controlează321. Din
această perspectivă, statutul puterii legislative capătă relevanţă prin prisma controlului exercitat asu-
pra executivului şi altor autorităţi. Parlamentul RM dispune de instrumente suficiente, consfinţite
la nivel constituţional prin care poate controla şi responsabiliza guvernul. Legea Supremă stipulează
expres aceste competenţe parlamentului în acest domeniu (art. 66):
• exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevă-
zute de Constituţie;
Prevederile constituţionale sunt reflectate într-o serie de acte normative care dezvoltă şi spe-
cifică atribuţiile legislativului privind exercitarea controlului parlamentar322. Opiniile exprimate de
experţi în raport cu acest subiect denotă o situaţie în care atât legislativul, cât şi deputaţii nu-şi exer-
cită plenipotenţiar acest drept constituţional. În pofida existenţe unei game extinse de instrumente
aflate la dispoziţia parlamentului în relaţiile cu executivul, acestea nu sunt valorificate323. În conse-
cinţă, au apărut o serie de probleme în raporturile dintre parlament şi guvern, generare de lipsa de
321 Lupia Artur, Delegation and its Perils.// Strom Kaare, Muller Wolfgang, Bergman Torbjorn. Delegation and Accountability in Parliamentary Democracies.
Oxford University Press, 2003, pag., 33-52.
322 Creangă Ion, Viorel Furdui, Controlul parlamentar şi problemele de echilibrare a raporturilor de putere.// Policy Brief, IDIS „Viitorul”, Chişinău, 2009. www.
viitorul.org/public/2461/ro/Policy_Brief_Reforma.pdf
323 Ion Beschieru, Viorel Furdui, Implementarea legilor în Republica Moldova – probleme actuale.// Poltici Publice, Chişinău, 2008. http://www.viitorul.org/
public/1278/ro/studiu%20furdui%20implementare%20legi.pdf, Creangă Ion, Viorel Furdui, Controlul parlamentar şi problemele de echilibrare a raporturilor
de putere.// Policy Brief, IDIS „Viitorul”, Chişinău, 2009. www.viitorul.org/public/2461/ro/Policy_Brief_Reforma.pdf
Deşi acest fapt a nemulţumit puternic pe liderii formaţiunilor componente ale AIE329, aceş-
tia nu au întreprins nimic pentru a sancţiona guvernul. În aceste condiţii legislativul dispunea de
posibilitatea exprimării votului de neîncredere acordat guvernului în termen de 3 zile de la depune-
rea proiectului, prin iniţierea unei moţiuni de cenzură la iniţiativa ¼ de deputaţi, dar nu a utilizat
acest drept330. Aceasta demonstrează ineficienţa şi limitele controlului parlamentar asupra puterii
executive pe durata ultimului deceniu.
Sub aspect tehnic cadrul normativ privind sistemul şi procesul bugetar, precum şi clasificarea
bugetară reglementează în linii mari procesul de autorizare/supraveghere a cheltuielilor publice331.
La acest compartiment autorităţile publice au depus eforturi substanţiale în optimizarea gestionării
resurselor publice. În cadrul acestor eforturi se înscriu implementarea Cadrului de Cheltuieli pe
Termen Mediu (CCTM) şi proiectul „Managementul Finanţelor Publice” (MFP).
CCTM a fost introdus în 2002 drept instrument de gestionare mai eficientă a finanţelor
publice pe termen mediu. Principalele obiective vizau ameliorarea disciplinei financiare, îmbună-
tăţirea prognozelor macroeconomice şi fiscale, corelarea mai eficientă dintre alocarea resurselor şi
priorităţile de politici, identificarea priorităţilor bugetare, sporirea capacităţii autorităţilor în ges-
tionarea finanţelor publice şi asigurarea transparenţei în acest proces332. În carul acestui program a
329 Cornel Ciurea, Alexandru Fala, Disputa dintre componentele Alianţei pentru Integrare Europeană in chestiunea indexării pensiilor. IDIS “Viitorul”.// http://
www.viitorul.org/public/3024/ro/pensii%20fin.pdf
330 Constituţia Republicii Moldova.// Publicat: 18.08.1994 în Monitorul Oficial Nr.1, art. Nr.1, Data intrării in vigoare: 27.08.1994, art. 106-106/1.
331 Lege Nr. 847 din 24.05.1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar. Publicat: 27.03.1997 în Monitorul Oficial, Nr. 19, Data intrarii in vigoare:
31.08.2000; Ministerul Finanţelor Ordin Nr. 91 din 20.10.2008 privind clasificaţia bugetară. Publicat: 31.10.2008 în Monitorul Oficial Nr. 195-196, art. Nr.: 581.
Data intrării in vigoare : 31.10.2008.
332 Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu. Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.// http://www.mf.gov.md/ro/middlecost/
MFP a fost lansat de către guvern la începutul anului 2006 bazat pe:
337 Ibidem.
338 Factorul politic al finanţării infrastructurii la nivel local. Policy Brief, Nr.3, Martie, 2008, IDIS „Viitorul”.// www.viitorul.org/public/1146/ro/policy_brief_fac-
tory.pdf
339 Ibidem.
340 Lege Nr. 982 din 11.05. 2000 privind accesul la informaţie Publicat: 28.07.2000 în Monitorul Oficial Nr. 88-90, art. Nr.: 664.
341 Lege Nr. 239 din 13.11.2008 privind transparenţa în procesul decizional. Publicat: 05.12.2008 în Monitorul Oficial, Nr. 215-217, art. Nr.: 798.
342 Legea cu privire la Guvern nr. 64-XII din 31.05.90.// Monitorul Oficial nr.131-133/1018 din 26.09.2002; Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamen-
tului nr. 797-XIII din 02.04.1996.// Monitorul Oficial, nr.50/237 din 07.04.2007; Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.96 .//Mo-
nitorul Oficial, ediţie specială, 2005; Legea privind actele legislative nr. 780-XV din 27.12.2001.//Monitorul Oficial, nr.36-38/210 din 14.03.2002; Legea privind
actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale nr. 317-XV din 18.07.2003.// Monitorul Oficial, nr.208-210/783
din 03.10.2003; Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006.// Monitorul Oficia,l nr.32-35/116 din 09.03.2007; Hotărârea Parlamentului
pentru aprobarea Concepţiei privind cooperarea dintre Parlament şi societatea civilă nr. 373 – XVI din 29.12.2005, Monitorul Oficial, nr. 5-8/55 din 13.01.2006;
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la acţiunile de implementare a Legii privind transparenţa în procesul decizional nr. 96 din 16.02.2010,
Monitorul Oficial nr.30-31/161 din 26.02.2010
Autorităţile centrale sunt cele care au oferit cele mai multe răspunsuri la solicitări comparativ
cu autorităţile municipale, raionale şi locale. De asemenea, nu există diferenţe semnificative privitor
la tratamentul aplicat de către instituţiile statului în raport cu categoriile principale de solicitanţi, deşi
cetăţenii sunt categoria care a primit cele mai puţine răspunsuri la solicitări. Raportul dintre răspun-
surile şi refuzurile primite este următorul: ONG – răspunsuri 18,5%/refuzuri - 81,5%; mass-media
– răspunsuri 21,2%/ refuzuri - 78,8%; cetăţeni – răspunsuri 17,2%/refuzuri - 82,8%345.
Analizele experţilor scot în evidenţă o discrepanţă dintre intenţiile la nivel de discurs ale
autorităţilor în raport cu asigurarea libertăţii de exprimare şi accesul la informaţie şi absenţa unor
mecanisme concrete de implementare care să confere putere reală acestor drepturi346. Absenţa unui
control sistematic şi riguros în aplicarea uniformă a legislaţiei din partea guvernului şi parlamen-
tului oferă un spaţiu larg de interpretare a prevederilor legale din partea autorităţilor subordonate,
ceea ce restricţionează dreptul cetăţenilor în acest domeniu. Absenţa unui mecanism de monitori-
zare mai degrabă stimulează autorităţile publice să ignore obligaţiile de informare a publicului şi să
cultive o atitudine pasivă şi indiferentă a majorităţii funcţionarilor faţă de interesul publicului347.
Cu toate acestea iniţierea reformei APC în 2005 şi implementarea ei a fost axată pe patru
componente fundamentale: reorganizarea administraţiei publice; optimizarea procesului decizio-
nal; perfecţionarea managementului resurselor umane şi perfecţionarea managementului finanţelor
publice351.
• racordarea structurii guvernului la principiile reformei APC, dar care s-a produs de abia în
2009 după instalarea unui nou guvern;
• delimitarea funcţiile de elaborare a politicilor de cele de implementare/ reglementare/pre-
stare a serviciilor la nivelul ministerelor;
• crearea direcţiilor de analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor în cadrul organelor de
specialitate ale APC, ceea ce a constituit o măsură importantă în procesul de elaborare şi
coordonare strategică a politicilor;
350 Raport de monitorizare a respectării transparenţei decizionale. Iulie-septembrie, 2010, ADEPT, pag., 35.// http://www.e-democracy.md/files/raport-2-
transparenta-decizionala.pdf
351 Hotărâre cu privire la aprobarea Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale in Republica Moldova
nr. 1402 din 30.12.2005.// http://rapc.gov.md/file/Hotarirea%20Guvernului%20cu%20privire%20la %20aprobarea%20Strategia%20RAPC.pdf
352 Evaluarea performanţei implementării strategiei de reformă a administraţiei publice centrale. Chişinău, 2010, pag.,10.
Pe lângă aceste realizări persistă însă mai multe probleme care se datorează caracterului parţial
şi selectiv al transformărilor efectuate în cadrul reformei. Majoritatea acestor probleme derivă din lipsa
cadrului legal cu privire la organizarea şi funcţionarea APC. Absenţa cadrului normativ generează o
suprapunere/dublare a competenţelor şi conflicte de interese354.Probleme suplimentare apar din cauza
lipsei unor standarde metodologice unitare privind documentele de politici, aplicate în toate institu-
ţiile APC. De asemenea nu s-a reuşit implementarea unui sistem unic de planificare şi raportare în
cadrul APC bazat pe rezultate şi nu pe acţiuni355, ceea ce demonstrează o rezervă a autorităţilor publice
în raport cu evaluarea performanţei.
Sub aspectul transparenţei activităţii guvernului evaluările indică necesitatea simplificării pro-
cedurilor existente privind transparenţa decizională. Sofisticarea procedurilor creează dificultăţi în
implementarea cadrului normativ iar transparenţa decizională în acest caz rămâne mai mult pe hârtie
decât este implementată în realitate356. Aceste constatări făcute în baza evaluărilor cantitative şi cali-
tative indică necesitatea continuării eforturilor autorităţilor în direcţia asigurării transparenţei actului
guvernamental. Deşi sunt vizibile unele progrese, optimizarea activităţii rămâne un deziderat care
presupune eforturi cumulate a tuturor actorilor implicaţi în acest exerciţiu complex de modernizare
a APC.
Bibliografie:
17. Anita Dudina, Maris Sprindzuks, Analiza funcţională a administraţiei parlamentului Republicii
Moldova. UNDP, Chişinău, 2006. // http://www.undp.md/publications/ doc/mission%20reports
/Analiza%20functionala%20a% 20Parlamentului%20RM.pdf
18. Nations in Tranzit 2005.// http://www.freedomhouse.hu/index.php?option=com_ content&view
=category&layout=blog&id =46&Itemid=121
19. Nations in Tranzit 2010.// http://www.freedomhouse.hu/index.php?option=com_ content&view
=category&layout=blog&id =46&Itemid=121
20. Raport de monitorizare a respectării transparenţei decizionale. Aprilie-iunie, 2010, ADEPT.//
http://www.e-democracy.md/files/raport-monitorizare-respectarii-transparentei-decizionale-aprilie-
iunie-2010.pdf .
21. Raport de monitorizare a respectării transparenţei decizionale. Iulie-septembrie, 2010, ADEPT,
pag., 35.// http://www.e-democracy.md/files/raport-2-transparenta-decizionala.pdf .
22. Raportul asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi a patrimoniului public.
Curtea de Conturi: Raport anual 2009, Chişinău 2010.//www.ccrm.md/file/raport/H58_rap.pdf
23. Raportul comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi consecinţelor evenimentelor de după 5
aprilie 2009. Chişinău 2010. http://www.irp.md/files/1279872631_ro.pdf
24. Relansăm Moldova: priorităţile de dezvoltare pe termen mediu. Raport pentru şedinţa grupului
consultativ de la Bruxelles 24 martie 2010. // http://www.britania.mfa.gov.md/img/docs/rethink-
moldova-ro.pdf
25. Dreptul la informaţie: pe hârtie şi în realitate. Raport de monitorizare. Centrul “Aces-info, Chişinău
2008.// http://www.acces-info.org.md/upload/acces_info_final.pdf.
26. Evaluarea cheltuielilor publice şi a responsabilităţii financiare: raport asupra performanţei ma-
nagementului finanţelor publice. Iulie, 2008.//www.mf.gov.md/.../raportinfo/evaluare/ MD_
PEFA_2008_final_rom.doc
27. Adam Przevorsky, Democracy and Market: Political and Economic Reforms in Eastern Europe and
Articole şi comentarii
40. Boţan Igor, Revizuirea organizării administrative a teritoriului Republicii Moldova. // http://www.e-
democracy.md/ comments/political/200304081/index.shtml?print
41. Igor Munteanu, Republica Moldova: între democraţie regională şi demagogie.//www.viitorul.org
/.../ro/regionalism%20moldovenesc.doc
Controlul democratic asupra forţelor militare reprezintă un element important şi un rezultat al exer-
ciţiului democratic într-o ţară democratică. Experienţa Republicii Moldova cu privire la controlul
civil asupra forţelor armate are o istorie relativ mică care începe odată cu obţinerea independenţei în
1991. Acest mecanism este unul indispensabil democraţiilor occidentale. Cooperarea militară inter-
naţională a avut un rol important în privinţa răspîndirii valorilor occidentale cu privire la coopera-
rea între forţele armate şi societatea civilă. Organizaţiile internaţionale au dezvoltat o serie de norme
şi standarde care se referă la controlul parlamentar asupra forţelor armate drept un element de bază
pentru bunăstarea socială, dezvoltarea economică şi stabilitatea internaţională. Aderarea Republicii
Moldova la ONU, Consiliul Europei şi OSCE a însemnat asumarea angajamentului de a institui un
control democratic asupra sectorului de securitate. Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova – NATO
prin semnarea Documentului-cadru al Programului “Parteneriatul pentru Pace” presupune, drept
obiectiv prioritar, dezvoltarea unor instituţii eficiente ale apărării sub controlul civil şi democratic.
Din 1991 şi pînă în present, NATO este cea mai importantă organizaţie care acordă ajutorul nece-
sar Republicii Moldova în privinţa reformei militare prin intermediul mai multor mecanisme.
Controlul democratic al forţelor armate urmează o aşa zisă diviziune a muncii, conform
căreia liderii politici decid în privinţa scopurilor şi strategiilor politice, în timp ce puterea militară
Unul din pilonii exercitării controlului democratic asupra forţelor armate este existenţa
instituţiilor democratice, unde sunt clar delimitate funcţiile puterilor statului, inclusiv în domeniul
apărării.În absenţa instituţiilor democratice funcţionabile, tensiunile au tendinţa de a scăpa contro-
lului şi se transformă în conflicte violente.358
Constituţia Republicii Moldova stabileşte că forţele armate sînt subordonate exclusiv voin-
ţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii, a integrităţii teritoriale
a ţării şi a democraţiei constituţionale. Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem
al forţelor armate şi poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau
generală.
Doctrina militară a Republicii Moldova din 1995 stipulează că construcţia Forţelor Armate
se efectuează în corespundere cu principiul controlului democratic asupra sferei apărării, contro-
lul asupra organelor de conducere militară şi factorilor de răspundere ai Forţelor Armate de către
autorităţile publice supreme. Legea securităţii statului nr. 618-XIII din 31.10.1995 consfinţeşte
principiul constituirii unui sistem de organe ale securităţii statului, delimitarea atribuţiilor lor, asi-
gurînd interacţiunea dintre ele, precum şi crearea mecanismului de control şi supraveghere asupra
activităţii lor. Articolul 25 stabileşte mecanismul prin care de Parlamentul exercită controlul:
357 Kuhlmann, Jurgen (2004): „Studii comparative privind relaţiile dintre civili şi militari în Europa.” în: Callaghan Jean/Kernic Franz (ed.). Securitatea Internaţi-
onală şi Forţele Armate. Bucureşti: Tritonic, p. 59
358 Fluri, Philipp/Johnsson, Anders B. (eds) (2003): Parliamentary oversight of the security sector: Principles, mechanisms and practices. Third Edition. Lausan-
ne: Presses Centrales Lausanne S.A., p.15
• Controlul permanent asupra activităţii organelor securităţii statului este exercitat de Parlament
prin Comisia pentru securitatea naţională.
În 2002 a fost aprobată Concepţia reformei militare nr. 1315-XV din 26.07.2002 cu sco-
pul instituirii unui sistem calitativ nou, eficient şi flexibil de asigurare a securităţii militare, care ar
garanta apărarea suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi ar asigura
securitatea cetăţenilor ei. Scopul de bază al acestei reforme constă în perfecţionarea sistemului con-
ducerii de stat în domeniul apărării naţionale, delimitarea strictă a atribuţiilor şi responsabilităţilor
autorităţilor civile şi militare pe timp de pace şi de război. Una din direcţiile principale ale reformei
militare o constituie perfecţionarea controlului democratic asupra forţelor armate. Articolul 24
stabileşte că Parlamentul are următoarele atribuţii: aprobă concepţia securităţii naţionale şi doctrina
militară a statului; aprobă structura generală şi efectivul componentelor Forţelor Armate; aprobă
volumul alocaţiilor bugetare pentru necesităţile apărării; declară starea de asediu sau de război;
declară mobilizarea şi demobilizarea; îndeplineşte alte atribuţii în domeniul apărării naţionale pre-
văzute de legislaţie.
Legea nr. 112 din 22.05.2008 pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii
Moldova prevede instituirea mecanismelor unui control civil eficient asupra forţelor armate şi asu-
pra întregului sector de securitate naţională.
În Republica Moldova, din punct de vedere al cadrului legislativ a fost realizat efortul ne-
cesar pentru stabilirea de jure a controlului parlamentar asupra forţelor armate. Una din probleme
ţine de faptul că, deşi, Ministerul Apărării (MA) a fost condus în ultimii ani preponderent de de
civili, această instituţie este în continuare foarte militarizată. Reforma militară a fost iniţiată din
cauza imperfecţiunii sistemului actual de asigurare a securităţii militare a statului, a stării calitative
relative joasă a Forţelor Armate şi a potenţialului militar al ţării. Alocările modeste de 0.4% din PIB
constituie o cauză a întîrzierii reformelor în domeniul militar.
O altă problemă în exercitarea controlului democratic asupra forţelor armate ţine de pro-
fesionalismul deputaţilor din cadrul Comisiei securitate naţională, apărare şi ordine publică. Din
cauza unei lipse de calificare profesională, activitatea deputaţilor se reduce la procesul de monitori-
zare şi de adoptare a legilor iniţiate de Guvern sau Parlament.359 De regulă, controlul parlamentar
al deputaţilor s-a manifestat cu preponderenţă prin audieri şi cercetări parlamentare, audieri de
rapoarte ale miniştrilor apărării şi alţi oficiali de cadrul MA: operaţiunile de menţinere a păcii ale
Armatei Naţionale în zona de securitate a Nistrului; vînzările de armament şi a echipamentului
militar, inclusiv cele 21 de avioane MIG-29 ş.a.
În pofida rolului primordial al acestui sector, atît pentru buna funcţionare a statului de
drept, cît şi pentru asigurarea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea comună a ţării, majoritatea
parlamentară comunistă practic a ignorant şi a interzis orice implicare a Legislativului în domeniul
politicii de securitate şi activităţii structurilor din acest sector, lăsînd libertatea deplină a deciziilor
în acest domeniu la discreţia Preşedintelui.360
Un alt element important al supravegherii democratice asupra forţelor armate ţine de con-
trolul bugetului Armatei. Parlamentul Republicii Moldova aprobă bugetul Ministerului Apărării
elaborat de executiv. Fracţiunile parlamentare pot participa în mod direct la monitorizarea bugetu-
lui sectorului de securitate, solicitînd Curţii de Conturi (CC) supravegherea forţelor armate, însă
pe parcursul utlimilor cinci ani nu a fost făcută nici o interpelare din partea parlamentului către CC
pentru a efectua controale specializate a bugetelor sectorului de securitate.361 Rolul parlamentarilor
nu trebuie să se reducă doar la o aprobare formală a bugetului Ministerului Apărării, ci este nevoie
de o implicare mai activă a deputaţilor în problemele ce ţin de sectorul apărării.
359 Cojocaru, Gheorghe (2003): “Democratic Oversight and Control over Defense.” în: Trapans Jan A./ Fluri Philipp H. (eds.). Defence and Security Sector Gover-
nance and Reform in South East Europe: Insights and Perspectives. A Self-Assesment Study, vol. II, Macedonia, Moldova, Romania. Sabac: Dragan Srnic, p. 184
360 Pîntea, Iurie (2009): “Necesitatea reevaluării sectorului de securitateşi apărare.” în: Sportel Erik/Faltas Sami (eds). Reforma Sectorului de Securitate în Re-
publica Moldova. Groningen: CESS, p. 43
361 Palade, Veaceslav (2009): “Monitorizarea bugetului sectorului de securitate: Rolul Parlamentului şi al Curţii de Conturi.” în: Sportel Erik/Faltas Sami (ed.).
Reforma Sectorului de Securitate în Republica Moldova. Groningen: CESS, p. 79
În august 2010 IPAP a fost actualizat, avînd aceeaşi structură şi, practic, acelaşi conţinut.
IPAP este format din 4 capitole:
Actualizarea IPAP prin menţinerea marii majorităţi a acţiunilor prevăzute în varianta iniţi-
ală demonstrează faptul că angajamentele asumate de Chişinău nu au fost, în linii mari, realizate.
Acţiunile pe care trebuia să le întreprindă Republica Moldova cu referire la reformarea sectorului
de securitate nu au realizate fie din lipsă de resurse financiare, fie din lipsă de voinţă politică. Nu a
fost adoptată Strategia de Securitate Naţională, Strategia Militară Naţională, nu au fost reformate
Trupele de Carabinieri şi Serviciul Grăniceri, nu a fost demilitarizat MAI ş.a. Potrivit unor experţi,
evoluţiile din 2008 au demonstrat că reformele necesare pentru securitatea statului au căzut pradă
362 În dialog cu cititorii noştri: Vitalie Marinuţa, ministrul Apărării, 22/11/2009, www.timpul.md/articol/%28foto%29-in-dialog-cu-cititorii-nostri-vitalie-
marinuta-ministrul-apararii-5107.html
363 Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO Actualizat, www.mfa.gov.md/img/docs/new_ipap_ro.pdf
364 Pîntea, Iurie (2009): “Necesitatea reevaluării sectorului de securitateşi apărare.” în: Sportel Erik/Faltas Sami (eds). Reforma Sectorului de Securitate în Re-
publica Moldova. Groningen: CESS, p. 43
În acest context, este necesară efectuarea reformei Consiliului Suprem de Securitate (CSS),
acţiune prevăzută şi de IPAP. Este nevoie de a transforma CSS într-un organ care să deţină decizie
şi control în domeniul securităţii naţionale; este necesară depolitizarea acestei instituţii şi eliminarea
constrîngerilor de a servi o singură instituţie de stat.369 Avînd funcţii consultative, rolul CSS s-a redus
la şedinţe de discuţii pe seama unor probleme din societate. CSS trebuie să îndeplinească funcţiile de
acumulare, evaluare, coordonare şi integrare a informaţiei strategice, a consultanţei, a experienţei şi a
propunerilor din partea Forţelor Armate, ale altor agenţii guvernamentale şi think tank-uri; generarea
de idei şi soluţii originale ca răspuns la ameninţările în adresa securităţii statului.370
365 Lupan, Vlad (2009): “Relaţiile Republicii Moldova cu Alianţa Nord-Atlantică.” în: Şarov Igor/Ojog Igor (ed.). Evoluţia politicii externe a Republicii Moldova
(1998-2008). Chişinău: Cartdidact, p. 151
366 Avem nevoie de o armata mică numeric, dar profesională, 13/092010, www.allmoldova.com/ro/int/interview/vitalii-marinuta-130910.html
367 În dialog cu cititorii noştri: Vitalie Marinuţa, ministrul Apărării, 22/11/2009, www.timpul.md/articol/%28foto%29-in-dialog-cu-cititorii-nostri-vitalie-
marinuta-ministrul-apararii-5107.html
368 Valeriu Mija, Director Executiv al Fundaţiei PRISA, Recomandări privind modelul nou al controlului şi supravegherii democratice, precum şi subordonării
ierarhice ale sistemului securităţii naţionale al Republicii Moldova, www.prisa.md/rom/comments_csn_040210
369 Lupan, Vlad (2009): „Rolul Consiliului Suprem de Securitate în noul context politic.” Non Paper, IDIS „Viitorul”, Chişinău
370 Mînzărari, Dumitru (2007): “Proiectul Concepţiei Securităţii Naţionale - test decisiv pentru elita politică moldovenească.” Discussion Paper nr.1
De la obţinerea independenţei, militarii forţelor armate nu s-au implicat în politică şi, in-
vers, politica nu a implicat armata în jocurile sale. Probabil, unicul caz de implicare a politicului
în sfera militară este Decretul din martie 1996 al ex-preşedintelui Republicii Moldova, Mircea
Snegur, prin care Pavel Creangă a fost destituit din funcţia de ministru al apărării. Drept motiv al
destituirii a servit faptul că Creangă îl suţinea pe premierul Andrei Sangheli cu care Mircea Snegur
era în conflict. Conflictul dintre Preşedinţie şi Guvern s-a răsfrîns şi asupra sferei militare, fapt care
putea să perecliteze activitatea instituţiei şi să creeze precedente de immplicare a Armatei Naţionale
în jocurile politice. Curtea Constituţională a declarat neconstituţional decretul lui Snegur.
În sfîrşit, accesul liber la informaţie şi un rol important rezervat societăţii civile în elaborarea de-
ciziilor constituie alţi doi piloni importanţi ai exerciţiului controlului democratic asupra forţelor armate.
În Republica Moldova este asigurat accesul la informaţie. Oricine are asigurat accesul la
informaţiile oficiale cu excepţia informaţiilor care constituie “secret de stat”, “secret comercial” sau
“informaţie confidenţială despre persoană”. Totuşi, rapoartele de monitorizare constată o atitudine
neglijentă şi iresponsabilă din partea majorităţii autorităţilor şi instituţiilor publice faţă de respecta-
rea riguroasă a legislaţiei în vigoare şi standardelor internaţionale în domeniul accesului la informa-
ţie.373 Raportul de monitorizare denotă că din cele 7 cereri adresate, Ministerul Apărării a răspuns în
termen la 4 cereri, a oferit un răspuns tardiv în cazul a unei cereri, iar la două solicitări nu a răspuns.
(Din întrebările rămase fără răspuns: - Sistemul de asistenţă psihologică a recruţilor şi militarilor,
371 Procuratura Generală a evaluat starea criminalităţii în Forţele Armate, www.procuratura.md/md/newslst/1211/1/3551/
372 Parliamentary Assembly (2006): ” Report Committee on Legal Affairs and Human Rights.” Doc. 10861 24 March 2006, Human rights of members of the
armed forces, www.assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta06/EREC1742.htm
373 Dreptul la informaţie: pe hîrtie şi în realitate, Raport de monitorizare, Centrul “Acces-info”, Chişinău 2008
Totuşi, în ciuda acestor deficienţe,Armata Naţională continuă să fie cea mai credibilă insti-
tuţie dintre toate structurile statului din R. Moldova cu o încredere de 62,8 % din numărul total de
respondenţi intervievaţi.375Explicaţia este că Armata Naţională a avut un comportament neutru faţă de
evenimentele politice, iar contactele dintre societate şi Armată sunt foarte limitate în virtutea specificului
organizării şi activităţii acestei structuri statale.
Din cele relatate mai sus, putem concluziona că există mai multe deficienţe la capitolul
exercitării controlului democratic asupra forţelor armate. Există mai multe explicaţii. În primul
rînd, în perioada guvernării comuniste, deşi au fost iniţiate mai multe reforme cu scopul îmbună-
tăţirii exerciţiului de control democratic asupra forţelor armate, nu a existat o voinţă politică care
ar fi dus la finalizarea acestui process. În al doilea rînd, din cauza problemelor economice, statul nu
a avut posibilitatea să susţină financiar reformele preconizate. În al treilea rînd, deputaţii din cauza
unei lipse de calificare profesională a deputaţilorComisiei securitate naţională, apărare şi ordine
publică. activitatea acesteia se reduce la procesul de monitorizare şi de adoptare a legilor iniţiate de
Guvern sau Parlament. De aceea, se impune de cooptat consultanţi şi experţi din domeniu pentru a
eficientiza activitatea Comisiei. Acest lucru este deosebit de important şi din perspectiva faptului că
Republica Moldova intenţionează să treacă de la formatul serviciului obligatoriu la cel profesionist.
În astfel de condiţii, este important de a consolida rolul Parlamentului în exercitarea controlului
democratic asupra forţelor armate. Se impune de îmbunătăţit cadrul legislativ cu privire la funcţio-
narea instituţiilor responsabile de adoptarea şi implementarea deciziilor în domeniul apărării.
Poliţia Republicii Moldova activează în baza legii nr.416-XII din 18.12.1990. Poliţia este
organizată în poliţie de stat şi poliţie municipală. Poliţia de stat în activitatea sa se subordonea-
ză Ministerului Afacerilor Interne. Poliţia municipală se subordonează concomitent Ministerului
Afacerilor Interne şi autorităţilor administraţiei publice locale. Această dublă subordonare a creat
multiple probleme după alegerile locale 2007 în urma cărora funcţia de primar al Chişinăului a
revenit lui Dorin Chirtoacă, reprezentant al unui partid de opoziţie la acea perioadă. Poliţia mu-
nicipală, subordonată MAI, a intrat în conflict direct cu Dorin Chirtoacă, în perioada guvernării
comuniştilor, sabotînd şi ignorînd deciziile acestuia sau chiar împiedicînd activitatea primăriei.
Astfel, deşi poliţia este municipală după lege, aceasta se supune Ministerului de Interne. În mod
normal, însă, ar trebui să se supună municipalităţii. Este necesar de a stabili clar atribuţiile MAI,
poliţiei municipale şi organelor administraţiei publice locale. Aceste schimbări trebuie să fie parte a
unei reforme mai cuprinzătoare a poliţiei.
Potrivit legii cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei nr.
1104-XV din 06.06.2002, acesta este independent în elaborarea programului de activitate şi în exer-
citarea funcţiilor sale. Centrul este condus de un director, numit de Guvern pe un termen de 4 ani.
Principalul scop al poliţiei este de a asigura ordinea publică, de a garanta respectarea drep-
turilor şi libertăţilor omului, de a preveni şi curma crimele şi alte infracţiuni. Articolul 24, ali-
neat 2 al Constituţiei interzice tortura, pedepsele sau tratamentele crude, inumane ori de-
gradante. Legea cu privire la poliţie stabileşte condiţiile şi limitele aplicării forţei, mijloacelor
speciale şi a armei de foc. Astfel, conform legii, depăşirea de către colaboratorii poliţiei a atribuţi-
ilor lor în ceea ce priveşte aplicarea forţei, a mijloacelor speciale şi a armei de foc atrage după sine
răspunderea prevăzută de lege.378
În ciuda unei retorici reformatoare a organelor de poliţie din Republica Moldova, activitatea
acestora este încă foarte departe de standardele europene. Deşi, această instituţie are menirea de a
a asigura ordinea publică, de a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, de a preveni
şi curma crimele şi alte infracţiuni, în realitate, colaboratorii poliţiei sunt implicaţi în numeroase
cazuri de infracţiune. În urma unui sondaj de opinie, reiese că, din toate instituţiile statului, cetă-
ţenii au cea mai mică încredere în poliţie, pentru care s-au pronunţat doar 30,9 la sută din respon-
denţi.379 Conform sondajelor efectuate la comanda Institutului de Politici Publice din Republica
Moldova, rata de încredere mică faţă de poliţie este constantă pe perioada 2002-2009 aşa cum reiese
din diagrama de mai jos. Această atitudine faţă de poliţie s-a menţinut şi după schimbarea puterii
la Chişinău.
377 Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova – NATO, www.mfa.gov.md/img/docs/new_ipap_ro.pdf
378 Hotărîre cu privire la aprobarea mijloacelor speciale şi a regulilor de aplicare a acestora de către colaboratorii organelor de interne şi militarii trupelor de
carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne 1275/15.02.93
Sursa: Sursa: elaborate de autor în baza sondajelor efectuate de Barometrul Opiniei Publice, IPP
2002-2009 (sondajele au fost efectuate de două ori pe an)
După cum reiese din datele diagramei, încrederea în poliţie a fost întotdeauna sub nivelul de
40%. Există mai multe motive care explică neîncrederea cetăţenilor faţă de poliţie. Organele poliţiei
au imaginea unei instituţii statale politizate care a avut şi misiunea de a îndeplini comenzi politi-
ce ale partidului de la guvernare. Acest fapt a ieşit în evidenţă în perioada 2001-2009 – perioada
guvernării partidului comuniştilor în Republica Moldova. Astfel, cei mai importanţi politicieni
moldoveni din opoziţie, incomozi pentru guvernarea comunistă s-au ales cu dosare penale. La acest
capitol a excelat, în special, CCCEC. Această instituţie, independentă în elaborarea programului de
activitate şi în exercitarea funcţiilor sale conform legii, a fost folosită deseori ca instrument politic
împotriva liderilor opoziţiei, oamenilor de afaceri şi foştilor funcţionari publici.380 CCCEC a inten-
tat mai multe dosare cu o conotaţie politică şi cu interes economic, iar un şir de dosare instrumen-
tate de această instituţie au fost condamnate de CEDO.381
Poliţia, de asemenea, a fost implicată în mai multe cazuri scandaloase. Un caz emblema-
tic pentru această stare de fapt a fost conflictul deschis dintre poliţia municipală şi primarul ca-
pitalei, Dorin Chirtoacă. Deşi, conform legii, poliţia municipală se subordonează concomitent
Ministerului Afacerilor Interne şi autorităţilor administraţiei publice locale, în realitate aceasta a
intrat în conflict direct cu primarul capitalei, sabotînd şi chiar împiedicînd realizarea unor decizii
emise de Chirtoacă.
Rezultatele unui sondaj efectuat de CBS – AXA în noiembrie 2010 la comanda IDIS
380 100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2008, / Vitalie Grosu, Ion Guzun, Mihail Şalvir [et al.]; coord.: Ghenadie Mocanu; IDIS „Viitorul”,
Chişinău, 2009, p. 85
381 „Profesionalismul” CCCEC, condamnat la CEDO, 20/08/2010, www.jurnal.md/ro/news/-profesionalismul-cccec-condamnat-la-cedo-191530/
382 100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2008, / Vitalie Grosu, Ion Guzun, Mihail Şalvir [et al.]; coord.: Ghenadie Mocanu; IDIS „Viitorul”,
Chişinău, 2009, p. 88
Tabel nr. 24 „Cum aţi descrie activitatea organelor de politiei?” (răspuns multiplu)
operează în concordanta cu legislaţia 15,5%
deseori încălca legislaţia prin luare de mita 57,1%
operează în dependenţă de influenta mediului de afaceri 9,8%
angajaţii sunt deseori incompetenţi, activităţile lor sunt ineficiente 8,4%
NS/NR 9,2%
Alte deficienţe din activitatea colaboratorilor poliţiei ţin de metodele pe care aceştia le aplică
în exercitarea funcţiilor lor, în special tortura. Afirmaţiile cu privire la utilizarea pe larg a torturii şi
altor forme de maltratare în cazul reţinerii în cadrul organelor de poliţie au fost confirmate de mai
multe strucuturi internaţionale, inclusiv de Raportorul Special al ONU.383 De asemenea, analiza
Comitetului împotriva Torturii îşi exprimă îngrijorarea faţă de faptul că accesul nerestricţionat la
avocaţi şi medici independenţi, nu sunt respectate în special la etapele timpurii ale detenţiei, în po-
fida garanţiilor legale; Comitetul mai denotă cu îngrijorare faptul că nu există un sistem de utilizare
obligatorie a registrelor în toate comisariatele de poliţie, precum şi faptul că, în practică, deţinuţii
nu sunt întotdeauna înregistraţi în comisariatele de poliţie, astfel privîndu-i de salvgardări efective
împotriva actelor de tortură.384Analiza profundă a activităţii MAI a demonstrat că, pe parcursul
guvernării comuniste, practic, a fost deformat întreg sistemul MAI, structura instituţiei fiind con-
struită în aşa fel, încât toate direcţiile erau considerate a fi poliţieneşti.385
Acţiunile poliţiei după alegerile din 5 aprilie 2009 sunt incalificabile şi au reprezentat obiectul
unor discuţii intense naţionale şi internaţionale. Toate problemele cu care se confruntau organele de
383 Comitetul împotriva Torturii, Sesiunea 43, Geneva, 2-20 noiembrie 2009, Analiza rapoartelor prezentate de statele părţi sub egida articolului 19 din con-
venţie, Observaţiile concludente ale Comitetului împotriva Torturii: Republica Moldova
384 Ibidem
385 Victor Catan: „Am preluat un minister total compromis în faţa statului şi a societăţii”, 13/09/2010, www.timpul.md/articol/victor-catan--am-preluat-un-
minister-total-compromis-in-fata-statului-si-a-societatii-15346.html
386 Raport către Guvernul Republicii Moldova privind vizita efectuată în Republica Moldova de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii si Trata-
mentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) din 27 - 31 iulie 2009
Poliţia nu şi-a îndeplinit principala misiune de asigurare a ordinii publice, iar în noaptea de 7
aprilie a recurs la arestări în masă folosind diferite măsuru inumane şi degradante.388De asemenea,
protecţia persoanelor în cadrul dosarelor penale nu este la nivelul care ar trebui să existe. Victima,
în cazul în care merge să facă o plângere la poliţistul de sector ar trebui să fie protejată, însă în rea-
litate nu se face nimic din momentul în care o persoană apelează la poliţie şi până când plângerea
sa ajunge în instanţa de judecată, timp în care i se poate întâmpla orice.389
Politica de cadre a fost compromisă prin epurarea masivă a personalului cu experienţă şi afec-
tarea gravă a nucleului profesional al organelor afacerilor interne fapt care nu putea să nu influen-
ţeze negativ activitatea poliţienească.Astfel, potrivit, ministrului actual al MAI, în anii 2001-2009,
au fost concediaţi 14.223 de colaboratori de poliţie, majoritatea specialişti cu experienţă bogată,
care formau nucleul profesional al sistemului MAI, vîrsta medie a angajaţilor de poliţie constituind
31 de ani, iar a efectivului poliţiei criminale a Comisariatului General de Poliţie - doar 23-25 de
ani.390În perioada menţionată, MAI a fost un gen de instituţie poliţienească în afara controlului
democratic. Deşi au fost făcute mai multe solicitări din partea partidelor de opoziţie de chemare a
ministrului de interne pentru a răspunde la întrebări ce vizau activitatea MAI, majoritatea comu-
nistă a respins de fiecare dată aceste iniţiative. Multiplele încercări ale opoziţiei parlamentare de a
crea Comisii parlamentare de anchetă, pentru a cerceta cazuri majore de nereguli şi abateri de la
legislaţie a unor funcţionari publici de rang înalt s-a confruntat cu rezistenţa fracţiunii majoritare.391
Inexistenţa unui control parlamentar asupra organelor de poliţie denotă o problemă sistemică
care poate fi soluţionată printr-o reformă cuprinzătoare a organelor de poliţie. MAI este o instiuţie
militarizată care nu presupune libertatea de iniţiativă pentru colaboratorii de poliţie. O analiză
internă realizată de MAI concluzionează că modelul existent al serviciului poliţienesc (potrivit ca-
drului juridic existent), este unul represiv şi de control.392
Ierarhia existentă de tip militar în cadrul acestei instituţii prevede subordonarea poliţiei faţă
de indicaţiile de la MAI. Această instituţie trebuie demilitarizată şi efectuarea unei distincţii clare
între serviciile responsabile de elaborarea politicilor şi activitatea poliţienească. Pentru a realiza o
reformă a MAI trebuie de numit persoane civile la conducerea ministerului, iar propunerile de re-
387 Victor Catan: „Am preluat un minister total compromis în faţa statului şi a societăţii”, 13/09/2010, www.timpul.md/articol/victor-catan--am-preluat-un-
minister-total-compromis-in-fata-statului-si-a-societatii-15346.html
388 Raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009
389 Opinii şi percepţii ale juriştilor privind gradul de democraţie din Republica Moldova; sondaj realizat de CBS – AXA în noiembrie 2010 la comanda IDIS
„Viitorul”
390 Victor Catan: „Am preluat un minister total compromis în faţa statului şi a societăţii”, 13/09/2010, www.timpul.md/articol/victor-catan--am-preluat-un-
minister-total-compromis-in-fata-statului-si-a-societatii-15346.html
391 100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2008, / Vitalie Grosu, Ion Guzun, Mihail Şalvir [et al.]; coord.: Ghenadie Mocanu; IDIS „Viitorul”,
Chişinău, 2009, p. 51
392 Planul de dezvoltare instituţională a Ministerului Afacerilor Interne pentru anii 2009-2011, www.mai.md/planul_inst
Este necesar, de asemenea, de o definire clară a atribuţiilor MAI, deoarece funcţiile sale au
fost preluate de alte instituţii sau sunt, practic, dublate de alte organe. Există o confuzie prin care
MAI este perceput exclusiv cu activitatea poliţienească care este, de fapt, principala activitatea a
ministerului. Cu alte cuvinte, conducerea Republicii Moldova trebuie să aleagă între un minister cu
adevărat de interne şi o instituţie cu funcţii poliţieneşti.
Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova nr. 753 din
23.12.1999 reglementează activitatea acestui serviciu. SIS reprezintă un organ unitar centralizat
a cărui activitate este coordonată de Preşedintele Republicii Moldova şi este suspusă controlului
393 Erizanu, Gheorghe (ed) (2006): Consiliul Securitaţii Naţionale în procesul de luarea deciziilor. Analiză comparată : Republica Moldova, România şi Ucraina.
Chişinău: Cartier
Mînzărari, Dumitru (2007): “Proiectul Concepţiei Securităţii Naţionale - test decisiv pentru elita politică moldovenească.” Discussion Paper nr.1. Sportel Erik/
Faltas Sami (ed.) (2009). Reforma Sectorului de Securitate în Republica Moldova. Groningen: CESS
Legea cu privire la Serviciul Grăniceri nr. 162-XVI din 13.07.2007 are drept atribuţii
supravegherea şi controlul frontierei de stat, în scopul combaterii faptelor specifice criminalităţii
transfrontaliere, inclusiv migraţiei ilegale, asigurarea intereselor Republicii Moldova la frontiera de
stat, în condiţiile legii şi paza frontierei de stat a Republicii Moldova în modul stabilit de legislaţia
în vigoare. Serviciul Grăniceri este condus de un director general, numit şi eliberat din funcţie de
Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Guvernului. Republica Moldova şi-a asumat ca
priorităţi importante în acest domeniu, în contextul reformei sectorului de securitate şi apărare în
cadrul IPAP, racordarea legislaţiei la acquis-ul comunitar în acest domeniu, demilitarizarea treptată
şi profesionalizarea Serviciului de Grăniceri.
Legea privind organele securităţii statului stabileşte că Serviciul Vamal contribuie, în limitele
competenţei sale, la asigurarea securităţii economice a statului, la combaterea terorirismului inter-
nacional, a contrabandei, a traficului ilicicit de droguri, armament şi muniţii. Directorul general
este numit în funcţie şi eliberat din funcţie de Guvern.
Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.196 din 9.09.1991 a fost desfiinţat
Comitetul Securităţii de Stat al Republicii Moldova, în baza acestuia fiind creat Ministerul Securităţii
Naţionale al Republicii Moldova. Prin Legea Republicii Moldova nr. 676-XIV din noiembrie 1999,
Ministerul Securităţii Naţionale este reorganizat în Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) al
Republicii Moldova, organ de stat specializat în domeniul asigurării securităţii de stat. Din ianuarie
2000 din componenţa SIS este retras Departamentul Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova.
Legea nr.177- XVI din iulie 2005 pentru modificarea Legii nr. 753 – XIV din 23 decembrie 1999
privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova a exclus competenţa de efectu-
are a urmăririi penale de către SIS. În baza Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 84 din
februarie 2010, Centrul de Telecomunicaţii Speciale trece din gestiunea Serviciului de Informaţii şi
Securitate al Republicii Moldova în gestiunea Cancelariei de Stat. În urma acestor schimbări, rolul
SIS este de a acumula informaţii şi de a le transmite apoi procuraturii sau MAI.
Deşi au fost operate mai multe care au avut drept scop transformarea SIS într-o structu-
ră capabilă să protejeze interesele vitale ale statului şi cetăţeanului, totuşi, imaginea şi activitatea
acestei instituţii este controversată. Există mai multe cause care explică această situaţie. În primul
rînd, asupra activităţii SIS planează imaginea KGB care a fost un organ de represiune. În Republica
Moldova, spre deosebirea de majoritatea statelor din Europa Centrală şi de Est, nu s-a adoptat o
AUDITUL SISTEMULUI DEMOCRATIC
ÎN REPUBLICA MOLDOVA 179
Antologie de studii asupra guvernării
lege a lustraţiei care ar fi însemnat momentul de ruptură în raport cu istoria şi tradiţia de activitate
a KGB. Legea lustraţiei ar însemna o decomunizare a Republicii Moldova. Scopul acestei legi ar fi
de a îngrădi accesul la demnităţile de stat a persoanelor care au făcut poliţie politică. Părerile privind
necesitatea unei legi a lustraţiei rămîn a fi împărţite. Mai mulţi politicieni şi analişti politici394, mem-
brii Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova (formată
la14 ianuarie 2010 prin Decretul Preşedintelui interimar al R. Moldova)395 ş.a. susţin elaborarea şi
adoptare a Legii Lustraţiei. Fostul ministru al Securităţii, Anatol Plugaru, consideră că agenţii care
au lucrat pentru Uniunea Sovietică, iar ulterior pentru Republica Moldova, reprezintă patrimoniul
naţional al ţării noastre şi nu are rost să fie deconspiraţi, în afară de cei care ar fi săvîrşit crime.396
În al doilea rînd, SIS a fost folosit de către şefii de stat ca instrument de promovare a intere-
selor politice. Tudor Botnaru, fost ministru al Securităţii Naţionale (1990-1991 şi 1997-1999), a
afirmat că Valeriu Pasat a fost instalat în funcţia de şef al SIS de fostul preşedinte Petru Lucinschi
pentru a-i asigura acestuia un nou mandat de preşedinte, dar pentru că Pasat nu era un profesionist,
Lucinschi nu a mai obţinut un nou mandat.397 Un oficial din cadrul SIS a declarat recent că în
anii de şefie ai lui Valeriu Pasat, SIS a fost transformat într-o societate cu răspundere limitată care
furniza informaţii unor grupuri de interese.398 Potrivit lui Valeriu Pasat, fost director al Serviciului
de Informaţii şi Securitate (SIS) şi fost ministru al Apărării, ex-preşedintele Vladimir Voronin ar fi
încercat să-şi consolideze puterea politică şi financiară cu ajutorul serviciilor secrete, cerîndu-i să
adune informaţii compomiţătoare pînă şi la adresa unor activişti ai partidului său.399 Iar în anii cînd
Artur Reşetnicov, fost consilier al preşedintelui Vladimir Voronin, a fost director al SIS, instituţia a
fost supusă unei campanii de triere a lucrătorilor, mai mulţi ofiţeri, buni profesionişti, fiind înlătu-
raţi din funcţii şi înlocuiţi de persoane loiale conducerii.400
În sfîrşit, SIS, la fel ca şi organele poliţiei, este responsabile pentru felul în care s-au desfăşurat
evenimentele după alegerile din 5 aprilie. Serviciile operative ale MAI şi SIS nu şi-au îndeplinit obli-
gaţiile de serviciu: fiind infiltraţi între manifestanţi colaboratorii acestor servicii nu au făcut nimic
pentru a identifica şi îndeparta dintre manifestanţi persoanele agresive şi provocatoriişi s-a constatat
că dosarele şi informaţiile care ar fi avut tangenţă cu implicarea unor state străine sau ale serviciilor
speciale ale acestora în evenimentele din 7 aprilie 2009 au fost nimicite la indicaţia fostei conduceri
a SIS al RM.401Ţinînd cont de felul cum s-a manifestat această instituţie în perioada menţionată şi
legăturile strînse dintre fostul director al SIS şi partidul comuniştilor, există semne de îndoială în
privinţa neimplicării Serviciului în scopuri politice de fosta guvernare.
394 Despre legea Lustraţiei şi deconspirarea dosarelor KGB în Republica Moldova, www.contrafort.md/2005/131-132/903.html
395 Raportul Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, www.timpul.md/articol/raportul-comisiei-pentru-
studierea-i-aprecierea-regimului-comunist-totalitar-din-republica-moldova-12814.htm
396 Plugaru: „Sunt tîmpiţi cei care cer deconspirarea agenţilor KGB”, 22/09/2010, www.jurnal.md/ro/news/plugaru-sunt-tampiti-cei-care-cer-deconspirarea-
agentilor-kgb-193108/
Republica Moldova a trebuit să creeze un personal loial dar care şi să includă reprezentanţi ai
tuturor minorităţilor entice care reprezintă o parte componentă a statului. În poliţie şi organelle de
securitate sunt acceptaţi doar cetăţeni ai Republicii Moldova care au atins vîrsta de 18 ani. Spre de-
osebire de alte state din fostul spaţiu sovietic, Republica Moldova a adoptat o lege care acorda cetă-
ţenia statului tuturor celor care au locuit pe acest teritoriu din ziua declarării independenţei. Astfel,
necunoaşterea suficientă a limbii române nu a fost un obstacol pentru angajarea în aceste organe.
De asemenea, nu s-a pus drept obstacol angajarea persoanelor care au deţinut funcţii importante în
perioada sovietică. Armata Naţională este, de
asemenea, constituită din cetăţeni ai Republicii Moldova. Toţi cetăţenii de sex masculin sunt supuşi
serviciului militar. Cetăţenii cuprinşi între vîrsta 18-27 ani sunt supuşi serviciului militar activ.
Sursa: MAI
În cadrul MAI sunt angajate 1128 de femei (9,99%) din numărul total 11 291 de angajaţi.
Cetăţenii moldoveni care fac parte din grupul etnic titular al Republicii Moldova domi-
nă organele de poliţie, fapt care nu reflectă structura compoziţiei etnice din Republică. Hotărîrea
Guvernului Nr. 334 din 08.07.1991 despre aprobarea Regulamentului cu privire la serviciul
în organele afacerilor interne stabileşte condiţiile generale de angajare în organele afacerilor interne
ale Republicii Moldova. Mai există şi un ordin intern al MAI cu privire la condiţiile de angajare în
organele afacerilor interne. Însă acest document intern este secret din care cauză apar foarte multe
semne de îndoială cu privire la corectitudinea politicii de angajare în această instituţie. Lipsa de
transparenţă în cazul condiţiilor de angajare în organele afacerilor interne ale Republicii Moldova
face imposibil de controlat procesul de selectare a colaboratorilor acestei instituţii. Asfel de sistem
încurajează cumătrismul, nepotismul şi corupţia în general cînd vorbim de politica de angajare în
cadrul MAI. Acest fapt este confirmat, indirect, de către actualul ministru de interne, Victor Catan,
care a afirmat că în anii 2001-2009, au fost concediaţi 14.223 de colaboratori de poliţie, majoritatea
specialişti cu experienţă bogată, care formau nucleul profesional al sistemului MAI, vîrsta medie
a angajaţilor de poliţie constituind 31 de ani, iar a efectivului poliţiei criminale a Comisariatului
General de Poliţie - doar 23-25 de ani.403 Angajarea politică a acestui minister în perioada 2001-
2009 confirmă, de asemenea, ideea existenţei, unei probleme grave la procesul de angajare în orga-
nele afacerilor interne ale Republicii Moldova.
Legea cu privire la gărzile populare nr. 1101 din 06.02.1997 reglementează modul de partici-
pare a cetăţenilor la menţinerea ordinii publice şi la prevenirea infracţiunilor şi contravenţiilor
prin organizarea gărzilor populare. Activitatea acestora a fost nesemnificativă pînă în august 2002 cînd
guvernul a obligat autorităţile publice locale să implementeze un şir de “măsuri organizatorice pentru
stimularea activităţii gărzilor populare”, propuse de Ministerul Afacerilor Interne. Măsurile propuse de
MAI prevedeau că autorităţile locale urmau să asigure gărzile populare, pînă la 1 octombrie 2002, cu
încăperi, telefon, mobilier, mijloace de transport, fonduri pentru întreţinerea acestora. În 2009, con-
404 MAI al Republicii Moldova, Departamentul Poliţiei, Direcţia Generală a Poliţiei de Ordine Publică
405 Hotărîrile şi deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele moldoveneşti, vol. VI 1 iulie 2007 – 31 decembrie 2007, Ed. Gunivas, Chişinău 2007,
p. 347
Din aceste considerentele enunţate mai sus, există îndoieli cu referire la necesitatea gărzilor po-
pulare. Posibila implicare a acestora în jocurile politice necesită îmbunătăţirea cadrului legislative care
ar reglementa activitatea acestora.
Reforma sectorului de securitate este o precondiţie a exercitării controlului democratic asupra aces-
tui domeniu. Lipsa unei voinţe politice este cauza tergiversării reformelor în cadrul Ministerului Apărării,
Ministerului Afacerilor şi Serviciului de Informaţii şi Securitate. La nivel de retorică, reforma sectorului de
securitate şi plasarea acestuia sub un control democratic constituie o prioritate pentru toate partidele politice.
406 Centrul de presă al MAI, 11 august 2009
407 Din cauza recentelor speculati din partea MAI, Organizatia de Tineret a AMN a anulat pichetarea intrunirii de astazi a presedintelui Voronin cu asa-numi-
tele “garzi populare”, 21/03/2009, www.amn.md/etichete-449-425-0.html
408 Din cauza recentelor speculati din partea MAI, Organizatia de Tineret a AMN a anulat pichetarea intrunirii de astazi a presedintelui Voronin cu asa-numi-
tele “garzi populare”, 21/03/2009, www.amn.md/etichete-449-425-0.html
409 Ministrul Papuc ameninţă firmele de pază şi protecţie, detectivii şi Asociaţia vânătorilor că îşi vor pierde businessul dacă nu vor face agitaţie electorală
pentru PCRM, 22/09/2009, www.unimedia.md/?id=12106&mod=news
De asemenea, au fost iniţiate şi discuţii cu privire la reformarea MAI. Deocamdată, chiar dacă
au fost pornite anumite procese, Ministerul de Interne este o instituţie încă nereformată. În czul SIS
situaţia este identică. Au fost operate anumite schimbări, dar procesul de reformă nu a fost dus pînă
la capăt.
Bibliografie:
Cărţi
1. Cojocaru, Gheorghe (2003): “Democratic Oversight and Control over Defense.” în: Trapans Jan A./ Fluri
Philipp H. (eds.). Defence and Security Sector Governance and Reform in South East Europe:Insights and
Perspectives. A Self-Assesment Study, vol. II, Macedonia, Moldova, Romania. Sabac: Dragan Srnic
2. Erizanu, Gheorghe (ed) (2006): Consiliul Securitaţii Naţionale în procesul de luarea deciziilor. Analiză com-
parată : Republica Moldova, România şi Ucraina. Chişinău: Cartier
3. Fluri, Philipp/Johnsson, Anders B. (eds) (2003): Parliamentary oversight of the security sector: Principles, mechanis-
ms and practices. Third Edition. Lausanne: Presses Centrales Lausanne S.A.
4. Kuhlmann, Jurgen (2004): „Studii comparative privind relaţiile dintre civili şi militari în Europa.”în:
Callaghan Jean/Kernic Franz (ed.). Securitatea Internaţională şi Forţele Armate. Bucureşti: Tritonic
Documente oficiale
11. Comitetul European pentru Prevenirea Torturii si Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante
(CPT) (27 - 31 iulie 2009): Raport către Guvernul Republicii Moldova privind vizita efectuată în
Republica Moldova
12. Comitetul împotriva Torturii (Sesiunea 43, Geneva, 2-20 noiembrie 2009): “ Analiza rapoartelor pre-
zentate de statele părţi sub egida articolului 19 din convenţie. Observaţiile concludente ale Comitetului
împotriva Torturii: Republica Moldova”
13. Ministerul Afacerilor Externe (2010): “Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova –
NATO Actualizat.” Chişinău.www.mfa.gov.md/img/docs/new_ipap_ro.pdf
14. Ministerul Afacerilor Interne (2009): Planul de dezvoltare instituţională a Ministerului Afacerilor Interne
pentru anii 2009-2011. www.mai.md/planul_inst
15. Parlamentul Republivii Moldova (2010): Raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi conse-
cinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009
16. Parlamentul Republicii Moldova (2002): “Hotărîrea Parlamentul Republicii Moldova cu privire la aprobarea
Concepţiei reformei militare.”Nr. 1315-XV. Chişinău
17. Parliamentary Assembly (2006): ” Report Committee on Legal Affairs and Human Rights.” Doc. 10861
24 March 2006, Human rights of members of the armed forces, www.assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/
Documents/AdoptedText/ta06/EREC1742.htm
Asigurarea separării funcţiilor publice de afacerile personale şi de interesele private (de familie)
ale funcţionarilor publici, altfel spus, prevenirea şi evitarea conflictului de interese, reprezintă o provo-
care pentru orice stat democratic. Asigurarea reală a acestei separaţii este nu doar un mijloc eficient de
prevenire a corupţiei în sectorul public, dar şi un indicator al gradului de democratizare al statului în
general. În Republica Moldova problemă în cauză este reglementată de Legea cu privire la conflictul
de interese adoptată la 15 februarie 2008410 (în continuare Legea 16/2008). Obiectul de reglementare
al acestei legi sînt „incompatibilităţile şi restricţiile impuse persoanelor care exercită funcţii de dem-
nitate publică, funcţii publice sau alte funcţii prevăzute în prezenta lege, soluţionarea conflictelor de
interese, precum şi modul de prezentare a declaraţiei cu privire la conflictul de interese”411. În temeiul
art. 2 al Legii 16/2008, conflictul de interese a fost definit drept „situaţia în care persoana care deţine o
funcţie publică trebuie să ia o decizie sau să participe la luarea unei decizii, sau să întreprindă, în înde-
plinirea atribuţiilor sale, alte acţiuni ce influenţează sau pot influenţa interesele sale personale”. Cercul
persoanelor care cad sub incidenţa Legii 16/2008412 include în mare parte toţi demnitarii de stat: de
la persoanele cu funcţii de rang înalt (Preşedintele Republicii Moldova, Preşedintele Parlamentului
Prim-ministrul, deputaţii şi membri Guvernului, judecătorii, colaboratorii organelor de drept etc.)
pînă la consilierii locali. De asemenea, Legea 16/2008 a specificat că prevederile sale se aplică inclusiv
conducătorilor şi locţiitorilor conducătorilor instituţiilor publice, întreprinderilor de stat şi municipa-
le, societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi persoanelor împuternicite să ia decizii
în privinţa bunurilor aflate în proprietatea de stat, inclusiv în privinţa mijloacelor băneşti.
Legea 16/2008 descrie în linii mari procedura de declarare a intereselor personale, tratare şi
soluţionare a conflictului de interese, condiţiile generale privitor la forma, conţinutul şi termenele
410 Legea nr. 16-XVI din 15.02.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 94-96/351 din 30.05.2008
411 Articolul 1, ibidem
412 Articolul 3, ibidem
Astfel, în cadrul unei cercetări recente a Transparency International Moldova s-a menţionat că
„Legea cu privire la conflictul de interese oferă o interpretare eronată a noţiunilor „conflict de interese” şi
„interes personal”, tratează într-un mod îngust categoriile de persoane apropiate, nu include unele obligaţii
şi responsabilităţi ale instituţiilor publice privind tratarea conflictului de interese”414. Un alt Studiu415
menţionează o serie de deficienţe ale Legii, cum ar fi: „1) Legea nu conţine un model de declaraţie pen-
tru a face cunoscute interesele personale ale funcţionarilor; 2) Legea nu a consacrat nici un articol special
Comisiei Principale de Etică, în pofida rolului considerabil atribuit acestei instituţii cheie; 3) Legea prevede
doar tipurile de răspundere (disciplinară, administrativă, civilă sau penală) pentru nerespectarea obligaţiei
de raportare imediată a apariţiei unui conflict de interese de către funcţionari, fără a preciza cazurile con-
crete de tragere la răspundere în parte; 4) Asigurarea caracterului public al declaraţiilor de interese personale
doar prin eliberarea la solicitare, în termenul de 30 de zile, prevăzut de Legea cu privire la petiţionare nu
reprezintă o modalitate suficient de operativă şi eficientă pentru ca cetăţenii să se poată proteja într-un
termen util împotriva efectelor nedorite ale unei decizii adoptate prin conflict de interese”
Deşi Legea 16/2008 ar trebui să „aniverseze” în curînd 3 ani, rolul acesteia în prevenirea
corupţiei este nul. Atît timp, cît legislatorul nu s-a îngrijit să adopte în termene optime şi rezona-
bile actele normative conexe Legii conflictului de interese, edificînd „infrastructura” de aplicare
a acesteia, evaluarea gradului de implementare şi aprecierea eficienţei legii nu pot fi realizate,
deoarece se poate constată că prevederile ei, pînă în prezent, nu cunoscut aplicare practică.
Acest fapt este confirmat şi prin cercetarea Transparency International Moldova (TI-
413 A se vedea cu titlu de exemplu Raportul de conformitate a Republicii Moldova adoptat de GRECO la cea de a 40-a reuniune plenară (Strasbourg, 1-5 de-
cembrie 2008): “Recomandarea ix.: adoptarea unei legislaţii corespunzătoare în ceea ce priveşte conflictele de interes, inclusiv prin trecerea agenţilor publici
în sectorul privat şi de a implementa un sistem eficient de control al declaraţiilor de patrimoniu şi interese pentru agenţii publici”
414 “Tratarea conflictelor de interese în serviciul public: evoluţie sau stagnare”, Ianina Spinei, Editura “Bons Offices”, Chişinău 2010, pag. 4
415 “Eficienţa politicilor şi acţiunilor anticorupţie în contextual Planului de Acţiuni UE-RM”, Cristina Cojocaru, Chişinău 2009, pag. 101-102
Totuşi, chiar dacă Legea 16/2008 nu este aplicată de facto, aceasta nu înseamnă că în
Republica Moldova nu ar exista fenomenul conflictului de interese. Dar, spre deosebire de alte
ţări, în care mecanismul declarării conflictelor de interese este funcţional, fiind monitorizat de
instituţii special abilitate, în ţara noastră o asemenea competenţă şi-au arogat-o mass-media şi
organizaţiile societăţii civile, care au făcut publice cazuri cu implicaţii ale conflictului de intere-
se417, dar care nu au fost investigate ulterior de către organele de drept. O asemenea reacţie este
previzibilă, deoarece legislaţia în vigoare nu prevede nici o sancţiune concretă pentru încălcarea
Legii conflictului de interese. În această ordine de idei, este justificată afirmaţia că „atîta timp cît
deficienţele Legii cu privire la conflictul de interese nu vor fi înlăturate, funcţia acesteia de prevenire
a corupţiei va fi aidoma unei sperietori pentru funcţionarii publici, de care însă aceştia nu se vor
speria”418.
416 “Tratarea conflictelor de interese în serviciul public: evoluţie sau stagnare”, Ianina Spinei, Editura “Bons Offices”, Chişinău 2010, pag. 41-43
417 În articolul de investigaţii „Interesul poartă fesul sau cum demnitarii îşi ascund interesele şi pretind la un mandat de deputat” a fost reflectat un şir de cazuri
privitor la conflictele de interese ale primarului de Bălţi Vasili Panciuc, ale ex-Preşedintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin, ale ex-ministrului construcţiilor
şi Dezvoltării Teritoriului Vladimir Baldovici http://www.investigatii.md/index.php?art=372; http://www.api.md/articles/7613/index.html
418 “Eficienţa politicilor şi acţiunilor anticorupţie în contextual Planului de Acţiuni UE-RM”, Cristina Cojocaru, Chişinău 2009, pag. 104
„- revizuirea răspunderii penale pentru încălcarea Legii privind declararea şi controlul venitu-
rilor şi al proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a
unor persoane cu funcţie de conducere şi stabilirii răspunderii penale pentru încălcarea Legii cu
privire la conflictul de interese;
419 http://justice.gov.md/file/acte%20normative%20spre%20examinare%20Guvernului/final%20remis%20Guvern.doc
- completarea Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare
în sectorul bugetar, în vederea stabilirii salariilor pentru funcţionarii Comisiei, inclusiv pentru
preşedinte şi vicepreşedinte;
Prin urmare, trebuie constatat faptul că autorităţile din Republica Moldova au conşti-
entizat necesitatea „resuscitării” Legii conflictului de interese şi revizuirii cardinale a situaţiei
din domeniul reglementării conflictului de interese. Mai mult ca atît, aceste noi intervenţii
legislative vor contribui şi la perfecţionarea mecanismului declarării veniturilor şi averilor,
care este unul doar formal 421. Cele două iniţiative legislative pot contribui la ameliorarea
situaţiei, dar ele sînt în dependenţă directă de voinţa politico-administrativă a autorităţilor
publice şi de buna credinţă a acestora la implementarea practică a noilor prevederi.
420 Notele informative la proiectele de legi menţionate, care pot fi accesate la link-ul de mai sus.
421 Studiul privind „Declararea averilor şi veniturilor demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a persoanelor cu funcţii de răs-
pundere: probleme şi perspective de soluţionare pentru Republica Moldova”, Editura „Bons Offices”, martie 2009, pag.112-117
- soluţionarea problemelor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv prin sistemul de petiţionare exis-
tent, nu răspunde pe deplin necesităţilor acestor persoane425. În plus, recentele modificări la
422 Art. 5 din Legea nr. 90-XVI din 25.04.2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 103-105/391 din 13.06.2008)
423 Adoptarea Legii cu privire la funcţia publică şi statul funcţionarului public, nr. 158/2008, Legii privind verificarea titularilor şi candidaţilor la funcţii publice,
nr. 271/2008, Legii cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, nr. 80/2010, Legii cu privire la statutul persoa-
nelor cu funcţii de demnitate publică, 199/2010, Legii privind transparenţa în procesul decizional 239/2008
424 Raportul de monitorizare a respectării transparenţei decizionale, aprilie – iunie 2010, elaborat de Asociaţia pentru Democraţie Participativă, http://
www.e-democracy.md/files/raport-monitorizare-respectarii-transparentei-decizionale-aprilie-iunie-2010.pdf
425 Studiul „Sistemul de petiţionare: monitorizare şi perfecţionare”, Efim Obreja, Transparency International, Chişinău 2010.
- gradul de salarizare şi garanţiile sociale oferite funcţionarilor publici rămîn a fi sub nivelul aş-
teptărilor.
- accesul societăţii civile la informaţia referitoare la achiziţiile publice este foarte limitat;
- mediul de afaceri este foarte afectat de procedurile de achiziţii publice şi de încălcarea frecventă
a acestor proceduri.
O constatare a Studiului citat mai sus arată că „fenomenul corupţiei în Republica Moldova
majorează costurile achiziţiilor publice la proiectele de investiţii cu 34%-58%”. Această constatare
a fost formulată în rezultatul examinării procedurilor aplicate şi a costurilor pentru reconstrucţia
Complexului „Gloria Militară” şi a cimitirului civil „Eternitate”.
În anul 2009 Curtea de Conturi a realizat auditul performanţei unor obiective ale Legii
96/2007 privind achiziţiile publice431 şi au fost menţionate un şir de probleme legate de procesul
achiziţiilor publice referitoare la prestaţia autorităţilor contractante (agenţii publice), dificultăţi-
le întîmpinate de către agenţii economici-participanţi la achiziţiile publice. Curtea de Conturi a
menţionat că „Este evident faptul că neexaminarea minuţioasă a acestor probleme de către ARMAPAU,
Ministerul Finanţelor, Guvernul Republicii Moldova, în vederea găsirii soluţiilor optime de îmbinare,
pe de o parte, a principiilor economicităţii şi eficacităţii la alocarea şi utilizarea mijloacelor bugetare de
către instituţiile publice prin achiziţii publice cu cele ale protejării şi susţinerii activităţii economice a
operatorilor economici participanţi la procesele de achiziţii publice, pe de altă parte, va menţine riscul
utilizării neeficiente a banilor publici şi fraudării achiziţiilor publice. Bunele practici denotă că, în
condiţii de piaţă, combinaţia dintre concurenţa sporită, profesionalism şi procedurile de achiziţii eficace
poate oferi preţuri mult mai joase, calitate mai înaltă şi, prin urmare, o îmbunătăţire a eficienţei costu-
rilor în sectorul public prin prestarea la timp publicului larg a unui număr sporit de servicii calitative”.
Deşi practic toate paginile web ale ministerelor şi agenţiilor publice îndeamnă cetăţenii să
apeleze la „linia fierbinte” din cadrul instituţiei, în cazul în care se confruntă cu cazuri de corupţie,
studiile realizate de societatea civilă şi investigaţiile ziaristice au demonstrat că apelarea la aceste „li-
nii fierbinţi” pare a fi ineficientă432. Este cert faptul, că funcţionarea unor „linii fierbinţi” eficiente ar
favoriza interesele instituţiilor publice, care vor putea cunoaşte mai bine starea de lucruri în dome-
niul administrat şi vor putea interveni cu celeritate, pentru a sancţiona angajaţii de rea-credinţă. Pe
de altă parte, cetăţenii ar putea mult mai rapid să sesizeze instituţiile privind încălcarea drepturilor
sale şi să contribuie astfel la sancţionarea persoanelor care solicită remuneraţii necuvenite pentru
prestarea unor servicii de interes public.
Principiul „Ghişeului unic” presupune procedură prin care autoritatea publică, în colaborare
431 Hotărîrea Curţii de Conturi nr. 19 din 28.05.2009 privind Raportul auditului performanţei „Unele obiective ale Legii privind achiziţiile publice nr. 96-XVI din
13.04.2007 s-au realizat, dar sunt necesare îmbunătăţiri” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.118-120/17 din 31.07.2009.
432 Articolul „Corupţia fierbinte şi telefonul rece”, Ziarul de Gardă, nr. 188 din 17.07.2008 http://www.zdg.md/exclusiv/coruptia-fierbinte-si-telefonul-rece
Prin urmare, se poate concluziona că eforturile întreprinse de către autorităţile publice, în spe-
cial la nivel legislativ, au un scop nobil, însă pentru a le conferi consistenţă şi valabilitate, reglemen-
tările legislative urmează să fie aplicate efectiv în practică. Verificarea valorificării adecvate a acestor
„intenţii nobile” şi aprecierea utilităţii acestor instrumente, relativ noi, pentru prevenirea corupţiei
în cadrul autorităţilor autorizatoare nu a fost realizată pînă în prezent.
Regulile privind finanţarea alegerilor şi a concurenţilor electorali sînt stabilite în Legea privind
partidele politice434 şi Codul electoral.
Articolul 25 din Legea partidelor politice menţionează că „Surse de finanţare a partidelor po-
litice sînt: cotizaţiile de membru de partid; donaţiile, inclusiv cele colectate în cadrul manifestărilor
de agrement, culturale, sportive sau altor manifestări de masă organizate de partid; subvenţiile de
la bugetul de stat, potrivit reglementărilor prezentei legi şi legii bugetare anuale; alte venituri legal
obţinute”. Articolul 31 al aceleiaşi legi reglementează caracterul public al cheltuielilor partidelor în
campaniile electorale; prezentarea periodică a rapoartelor către Comisia Electorală Centrală privind
mijloacele financiare ale partidului, inclusiv cheltuielile efectuate în campania electorală respectivă,
şi privind sursele din care au provenit aceste mijloace. Legea partidelor politice conţine o menţiune
expresă că „în cazul în care, în cadrul controlului efectuat la solicitarea Comisiei Electorale Centrale
de către organele abilitate, se constată că partidul politic înregistrat în calitate de concurent elec-
toral a primit sau a utilizat mijloace financiare cu încălcarea prevederilor legii, Comisia Electorală
Centrală se va adresa Curţii Supreme de Justiţie cu o cerere de anulare a înregistrării acestuia în
calitate de concurent electoral”.
La rîndul său, Codul electoral reglementează în articolul 38, condiţiile şi modul de susţinere
financiară a campaniilor electorale: publicarea informaţiilor privitor la mijloacele şi alte forme de
433 Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, nr. 127/18.06.2010 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.155-158/543 din 03.09.2010
434 Legea nr. 294/21.12.2007 privind partidele politice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 42-44/119 din 29.02.2008)
Aplicarea practică a legislaţiei naţionale privitor la finanţarea partidelor politice a suscitat îngrijorări
şi obiecţii din partea societăţii civile şi a instituţiilor internaţionale.
Experţii societăţii civile şi-au exprimat îngrijorarea vizavi de normele privind donaţiile,
deoarece prevederea care permite persoanelor fizice să finanţeze partidele politice cu 500 de salarii
minime anual şi persoanelor juridice – cu o mie de salarii minime, este exagerată, întrucât nu co-
respunde nivelului de trai al populaţiei: rezultând din salariul mediu lunar pentru 2008, donaţiile
maxime constituie circa 1,3 mln lei şi 2,6 mln lei respectiv, ceea ce este foarte mult, iar acest lucru
ar putea să însemne cumpărarea partidului politic, fapt care contravine aceleiaşi legi.
Faptul că există mari probleme pe segmentul finanţării partidelor politice a fost semnalat
constant de mass-media. Campania electorală din toamna acestui an a scos în evidenţă unele din
problemele legate de procesul finanţării partidelor:
- în cadrul unei emisiuni la un post privat TV a fost postată o înregistrare video, realizată cu
camera ascunsă, potrivit căreia liderului unui partid i s-a propus virarea în contul partidului
său a unei sume de bani în schimbul asigurării intrării „finanţatorului din umbră“ în viaţa
politică din R. Moldova439;
Problemele conturate în perioada campaniei electorale din toamna anului 2010, de fapt, au scos
în evidenţă deficienţele cadrului legislativ, care au fost semnalate anterior de către societatea civilă,
chiar în faza conceptualizării Legii privind partidele politice în redacţie nouă.
În cadrul unui studiu din august 2010 se menţionează că: „evaluarea cadrului general care
reglementează condiţiile finanţării politice pentru partide ne poate conduce uşor la concluzia că o
problemă importantă a sistemului existent este legată de influenţa covîrşitoare a marilor finanţatori,
atît prin mijloace licite, cît şi ilicite asupra partidelor”442.
În anul 2009 în perioada campaniei pentru scrutinul parlamentar din aprilie a fost imple-
mentată pentru prima dată„Campania Pentru un Parlament Curat” lansată de către un grup de
organizaţii a societăţii civile. În cadrul acestei campanii, organizaţiile societăţii civile au monitorizat
persoanele incluse pe listele concurenţelor electorali. Un articol de investigaţii realizat ca urmare a
campaniei amintite mai sus a evidenţiat conexiunile dintre interesele oamenilor de afaceri şi per-
soanele care aspiră la fotoliile de deputat445: „Se ştie că businessul mare este tentat să sponsorizeze
441 „Corupţia politică: context şi semnificaţii”, V. Popa, I. Munteanu, N. Izdebschi, I. Cuhal, Editura Cartier, 2001, pag. 47-48
442 Studiul „Partide politice din Republica Moldova: legi, practici şi reforme”, Igor Munteanu, Editura Cartier, august 2010, pag. 142, http://www.viitorul.org/
public/2922/ro/Partide_politice_viitorul.pdf
443 Studiul “ Evaluarea finanţării partidelor politice şi campaniilor electorale în Republica Moldova”, Sergiu Lipcean, Chişinău, IDIS Viitorul, 2009, (Politici Publi-
ce; Nr. 5), pag. 6
444 Studiul „Eficienţa mecanismului de efectuare a expertizei coruptibilităţii proiectelor de acte legislative în Republica Moldova între anii 2006-2009”, pag.
25, http://capc.md/docs/Studiu_2006-2009.pdf
445 Articolul de investigaţie „Cît costă fotoliul de deputat”, http://investigatii.md/index.php?art=384
Faptul existenţei unor interferenţe oculte dintre mediul de afaceri şi sectorul guvernamental
a fost enunţat în public şi de la tribuna Parlamentului. În declaraţia sa din 29 octombrie 2009,
Mihai Ghimpu, Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova s-a referit la faptul că „în importul
cărnii, peştelui şi al altor produse a existat o schemă, o mafie. Studiul operativ al proceselor legate
de eficienţa economiei Republicii Moldova elucidează, în ultimii ani, o problemă ce constă în apli-
carea schemelor complexe de evaziune fiscal-vamală la importul şi comercializarea pe piaţa internă a
cărnii şi a derivatelor din carne. Practic, piaţa cărnii a fost un timp domeniul în care s-au consolidat
grupuri de interese financiare bazate pe lobby, protecţionism şi corupţie la cel mai înalt nivel, cu
implicarea unor funcţionari de stat, în consecinţă, defavorizînd cetăţenii republicii şi, în modul cel
mai direct, bugetul de stat”446.
Cazul Legii privind lichidarea instanţelor economice la fel nu poate fi neglijat. În şedinţa ple-
nară a Parlamentului, doi dintre cei trei deputaţi care s-au promovat împotriva lichidării instanţelor
economice proveneau din mediul de afaceri. Acest fapt, nu în ultimul rînd, a fost interpretat de
către colegii din Parlament drept o promovare a intereselor judecătorilor instanţelor economice, la
baza acestora fiind interesele de afaceri a celor doi deputaţi.
Campania „Anti-mafie”, lansată în vara acestui an, transformată apoi în platforma electorală
a unui partid politic, de asemenea şi-a propus drept obiectiv elucidarea şi denunţarea unor scheme
oculte, care ar demonstra influenţele business-ului asupra sectorului guvernamental. Această cam-
panie a vizat practic toate instituţiile statului, fiind invocate un şir de scheme presupus frauduloase,
prin care înalţi demnitari de stat, judecători, procurori, funcţionari publici, ar fi influenţaţi şi de-
pendenţi de oameni de afaceri. Ca reacţie la această campanie a fost convocat şi Consiliul Suprem
de Securitate a R. Moldova447, în cadrul şedinţei acestuia fiind date indicaţii organelor de drept
pentru a investiga cazurile semnalate de către iniţiatorii campaniei. Investigaţiile ulterioare derulate
de către instituţiile abilitate nu au confirmat oficial acuzaţiile înaintate de iniţiatorii campaniei.
Am putea concluziona, că în lipsa unor reglementări rigide, care să excludă influenţa sec-
torului de afaceri asupra sectorului guvernamental, vom asista în continuare la situaţia promovării
intereselor de business de către politicieni care cînd „vor ajunge la guvernare va trebui să plătească
nişte poliţe acestor donatori”448.
446 http://www.pl.md/libview.php?l=ro&video_id=71&idc=78&id=1295
447 Şedinţa Consiliului Suprem de Securitate din 3 septembrie 2010
448 http://www.azi.md/ro/story/14457
Potrivit IPC 2010, Republica Moldova a revenit la nivelul său din 2008, înregistrând un scor
de 2,9 puncte şi plasându-se pe locul 108 din 178 ţări incluse în clasament (pentru comparaţie, în
anul 2009, cu un punctaj de 3,3 puncte, Republica Moldova s-a situat pe locul 92 din 180 ţări)449.
449 http://www.transparency.md/content/view/875/49/lang,ro/
450 Barometrul Opiniei Publice, mai 2010 http://www.ipp.md/public/files/Barometru/2010/Brosura_BOP_05.2010_a_doua_parte.pdf
• cele mai importante probleme cu care se confruntă Republica Moldova la etapa actuală sînt: corup-
ţia (45%), şomajul (43%), sărăcia (42%);
• trei sferturi din populaţie (75%) consideră că majoritatea sau toţi funcţionarii publici sînt
implicaţi în acte de corupţie (faţă de 79% în 2007 sau 77% în 2005);
• poliţiştii (71%), vameşii (69%) şi medicii (65%) sînt grupurile profesionale pentru care
incidenţa percepţiei privind răspîndirea corupţiei este cea mai ridicată, 6-7 din 10 persoane consi-
derînd că toţi sau majoritatea sînt implicaţi în acte de corupţie;
• instituţiile în care corupţia are un grad de răspîndire foarte înalt la nivelul percepţiei respon-
denţilor sînt: poliţia, vama, spitalul, Preşedinţia, Parlamentul.
451 Raport de cercetare ”Evoluţia percepţiei fenomenului corupţiei în Republica Moldova 2005-2009”, realizat în cadrul Proiectului Comun al Comisiei Euro-
pene şi Consiliului Europei MOLICO, co-finanţat de Comisia Europeană, Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare şi Consiliul Europei
Cele mai serioase probleme: 1. Declaraţiile de venituri şi averi ale multor demnitari nu au fost date
publicităţii; se păstrează multiple deficienţe la capitolul declarării şi controlului averilor şi venituri-
lor; sancţionarea adecvată pentru declararea defectuoasă a averilor şi veniturilor nu este posibilă, nu
se aplică; 2. Lipsa unor mecanisme eficiente de protecţie a persoanelor care vor să sesizeze cazuri de
corupţie. 2. Deficienţe majore în formularea reglementărilor privind finanţarea partidelor politice şi
implicit interpretarea şi aplicarea inadecvată a acestora; amînarea punerii în aplicare a prevederilor
privind finanţarea partidelor politice din bugetul de stat. 3. Prezenţa corupţiei politice: existenţa
unor interconexiuni oculte dintre interesele persoanelor din mediul de afaceri şi persoanele care
candidează sau activează în funcţii de rang înalt; lipsa în legislaţia penală sau contravenţională a
a răspunderii pentru „coruperea alegătorilor” 4. Situaţia combaterii corupţiei rămine să provoace
ingrijorări, efectele măsurilor anticorupţie nu probează suficient existenţa voinţei politice reale in
domeniu.
Bibliografie:
1. Legea Republicii Moldova cu privire la conflictul de interese, nr. 16-XVI din 15.02.2008,
(publicată în Monitorul Oficial nr. 94-96/351 din 30.05.2008)
3. Ianina Spinei, “Tratarea conflictelor de interese în serviciul public: evoluţie sau stagnare”,
Editura “Bons Offices”, Chişinău 2010
5. Articolul de investigaţii „Interesul poartă fesul sau cum demnitarii îşi ascund interesele şi
pretind la un mandat de deputat”, http://www.investigatii.md/ . Accesat la 30 decembrie
2010
6. Proiectele de legi pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi notele informa-
tive la acestea în domeniul reglementării declarării averilor şi veniturilor şi conflictului de
interese, publicate pe www.justice.gov.md . Accesat la 30 decembrie 2010.
11. Legea Republicii Moldova pentru modificarea unor acte legislative, nr. 73-XVIII din
04.05.2010, (publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.94-97 din
11.06.2010, art. 272)
14. Hotărîrea Curţii de Conturi nr. 19 din 28.05.2009 privind Raportul auditului performan-
ţei „Unele obiective ale Legii privind achiziţiile publice nr. 96-XVI din 13.04.2007 s-au rea-
lizat, dar sunt necesare îmbunătăţiri” (publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.118-120 din 31.07.2009, art.17).
16. Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, nr. 127
din 18.06.2010 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.155-158 din 03.09.2010,
art. 543)
17. Legea Republicii Moldova privind partidele politice, nr. 294 din 21.12.2007 (publicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 42-44 din 29.02.2008, art. 119)
18. Legea nr. 64/12.11.2009 (Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.171-172/533 din
27.11.2009)
19. Igor Munteanu, „Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici şi reforme”,
Editura Cartier, august 2010.
20. Articolul „Legea privind partidele politice nu este suficient de bună pentru a evita corup-
ţia“, http://www.info-prim.md/?a=10&ay=21050&nD=2009/01/31. Accesat la 30 decem-
brie 2010.
Prin urmare, putem împărţi convenţional situaţia mass media de după venirea la guvernare a
PCRM în 2001 în două perioade. În prima perioadă, putem vorbi despre declinul grav al mass-
media autohtone. Comportamentul acesteia, dar şi a puterii faţă de „câinele de pază al societăţi”
în perioada campaniilor electorale din anul trecut, precum şi în timpul evenimentelor din aprilie
2009, a demonstrat disfuncţii serioase la capitolul exerciţiu liber al dreptului la exprimare şi infor-
mare; independenţă şi libertatea presei faţă de orice influenţă a politicului, faţă de cenzură şi auto-
cenzură; integritate şi respect faţă de lege din partea instituţiilor statului, dar şi din partea presei etc.
Simptomatic a fost comportamentul instituţiilor mass media publice, îndeosebi al IPNA Compania
„Teleradio Moldova” şi al organului de reglementare în audiovizual – Consiliul Coordonator al
Audiovizualului (CCA). Rapoarte naţionale şi internaţionale au semnalat grave abateri de la nor-
mele legale ale serviciului de radiodifuziune public, iar CCA, care este garant al interesului public şi
În a doua perioadă, după venirea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), se
atestă o anumită deschidere faţă de problemele presei, iar presiunile asupra presei scad. În aceste
condiţii exponenţii presei profită de momentele favorabile şi solicită noii guvernări să demonstreze
devotament faţă de normele europene în domeniul mass-media, al libertăţii de exprimare pentru a
fortifica procesul democratic iniţiat în Moldova. Organizaţiile neguvernamentale militante pentru
libertatea mass-media, libertatea cuvântului şi accesului nestingherit la informaţie au conturat o
listă de soluţii la cele mai stringente probleme în domeniul dat. Conştientizînd recesiunea în care
s-a aflat libertatea presei în ţara noastră, guvernarea actuală a trecut la anumite reforme ale cadru-
lui legislativ. Unele acţiuni au fost apreciate de o parte din instituţiile presei şi ONG-uri ca fiind
binevenite (e.g apariţia unor posturi de ştiri private noi sau liberalizarea de la Televiziunea Publică
Naţională), în timp ce fosta putere şi mass-media afiliată ei au supus unor critici vehemente acţiu-
nile întreprinse la acest capitol de AIE.453
452 http://alegeliber.md/files/rapoarte/raport_1_cij_rom.pdf, Monitorizarea mass media în Campania electorală pentru alegerile parlamenare 2009, Raport
1, 5-18 februarie 2009
453 http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/europa_fp/arata-presa-moldoveneasca_0_385162131.html
În acelaşi timp putem semnala următoarele două tendinţe ale mass media din Republica
Moldova. În primul rînd ele sînt divizate pe criterii lingvistice, existînd mass media de limbă româ-
nă şi de limbă rusă. În al doilea rînd, sistemul mass media reflectă căutările identitare ale statului
şi deseori serveşte drept mecanism de formare şi consolidare a diferitor opţiuni identitare. Aceste
divizări profunde separă cîmpul mediatic în două părţi, izolînd diverse segmente unele de altele şi
formînd canale de comunicare paralele. În ciuda existenţei a patru televiziuni cu acoperire naţională
sau cvasi-naţională, nu putem vorbi despre un spaţiu mediatic unic la care să aibă acces întreaga po-
pulaţie din Republica Moldova. Acest fapt pune sub semnul întrebării proiectul făuririi statalităţii
deoarece constituirea unui spaţiu mediatic comun alături de spaţiile particulariste reprezintă o sarci-
nă prioritară pentru statele democratice. Televiziunea publică deocamdată nu dispune de respiraţie
suficient de largă pentru a fi în stare de una singură să rezolve această problemă.
Acest fapt este demonstrat şi de raitingurile de popularitate ale televiziunilor, TVM nefiind
un lider indiscutabil la acest capitol. Măsurările în baza ATS făcute în lunile de primăvară-vară
2010, atestă o dominaţie sensibilă a postului Prime, care în luna 455martie a fost vizionat dublu faţă
de principalii săi concurenţi (e vorba de vizionarea zilnică medie). Moldova 1 se află pe poziţia 2-4
împreună cu TNT şi N4 dar vizionarea acestui post este în scădere. În acelaşi timp, este în creştere
vizionarea unor televiziuni de nişă precum Jurnal TV şi Publika TV.
Pe de altă parte, se poate de afirmat că în Republica Moldova există opţiuni bine conturate pen-
tru două limbi diferite şi acest fapt este reflectat şi în mass media. Această reflectare este într-adevăr
454 http://en.rsf.org/press-freedom-index-2010,1034.html
455 Revista Business Class, iulie-august, 2010, Nr. 7-8
Un alt caz important este supravegherea activităţii fiului fostului preşedinte al ţării Oleg Voronin.
La începutul anului 2010 în mass-media moldovenească a apărut descifrarea anonimă a cheltuie-
lilor de pe unul din cardurile bancare ale lui Oleg Voronin, conform căreia în 16 luni el a cheltuit
cu ajutorul cardurilor bancare 67 milioane de lei moldoveneşti (5,25 milioane de dolari). Conform
acestor date Voronin-junior a cheltuit bani la Baden-Baden, pe Cipru, Viena, Frankfurt, Hamburg,
Saint-Moritz (Elvetia), Munchen, Paris, Moscova, Londra, Geneva, Oslo, Grecia, Odesa, Roma,
Dubai pentru cazare la hoteluri şi cumpărături la magazine scumpe. În urma acestor investigaţii
Departamentul urmărire penală al Procuraturii Generale si CCCEC au pornit un caz împotrive
fiului preşedintelui.
În acelaşi timp, mass media este ea însăşi cea care „formatează” aceste scandaluri de corupţie.
Subiectul Plahotniuc şi a caracatiţei mafiote ce a pus stăpînire pe întregul sistem politic moldove-
nesc reprezintă o creaţie mediatică inedită cu profund impact asupra mentalului colectiv din ţara
noastră. Chiar dacă tema „conspiraţiei oligarhilor” a fost insistent rugumată şi în alte perioade de
AUDITUL SISTEMULUI DEMOCRATIC
208 ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Antologie de studii asupra guvernării
timp (Bernstein, Oleg Voronin), ideea unei influenţe atît de covîrşitoare asupra celor mai întune-
coase cotloane ale vieţii publice a căpătat pentru prima dată o audienţă atît de largă abia acum.
Mitul unei subordonări totale a politicienilor în faţa oamenilor de afaceri şi a unei posibilităţi de
manipulare infinite a lor devine grila de interpretare principală prin intermediul căreia este judecată
acţiunea politică. Paradoxul face ca acest lucru să se întîmple în situaţia în care la guvernare au venit
relativ recent patru partide a căror principal slogan a fost onestitatea, integritatea morală şi lupta cu
corupţia. Mass-media este principalul artizan al unei asemenea schimbări de optică din societate,
fiind instituţia care a ţesut o adevărată dramă în jurul acestui subiect. Această punere în scenă a
complotului magnaţior are valenţe atît pozitive, cît şi negative. Printre cele pozitive pot fi enumerate
dezbaterea deschisă şi susţinută a subiectului corupţiei, fapt ce poate pune sub un control mai strict
autorităţile publice şi crearea unei intrigi în măsură să capteze atenţia publicului asupra vieţii politi-
ce din ţară, iar printre cele negative se numără, în primul rînd, vehicularea pe bandă rulantă a unor
informaţii netestate, neverificabile şi controversate ce pot fi catalogate drept tentative de deviere a
discuţiilor din societate pe pista senzaţionalului, superficialului şi ludicului.
Chiar dacă mass-media este principalul producător al scandalurilor de corupţie prin demas-
carea unor realităţi presupuse şi oculte, ea deseori devine şi ţinta lor, fiind pusă la stîlpul infamiei
de alţi actori sociali care întrezăresc în spatele jurnaliştilor aparent inocenţi şi echidistanţi, existenţa
unor interese malefice şi netransparente. Actualmente, majoritatea instituţiilor media sînt bănuite
de complicitate cu asemenea grupări în care afacerile şi politicul se amestecă pînă la indistincţie.
Principalele capete de acuzare vizează nedeclararea adevăraţilor proprietari ai acestor instituţii şi
transmiterea unor organe de presă de la un proprietar la altul în condiţii de lipsă de transparenţă. De
asemenea, chiar dacă se declară imparţiale şi echidistante unele posturi de televiziune au o prestaţie
ce alimentează suspiciunile legate de dependenţa lor faţă de anumite clanuri politice. Aceste presu-
puneri afectează imaginea jurnalismului din Republica Moldova şi scad încrederea jurnaliştilor în
faţa publicului.
Jurnalismul moldovenesc este pus la grea încercare din cauza unei noi relaţionări dintre po-
litic şi mass-media. Relaţiile de complicitate dintre presă şi putere (din care fac parte politicienii şi
oamenii de afaceri) nu mai sînt directe şi univoce (de exemplu, ziarele şi televiziunile de partid) ci
se reconfigurează după nişte tipare noi, mai puţin vizibile, în care alianţele se constituie în spatele
cortinei, fiind învăluite în mister şi opacitate. În aceste condiţii, mass-media nu mai are rolul exclu-
siv de demistificator şi revelator, ci urmează ea însăşi să fie supusă unei radiografii atente capabile
să-i dezvăluie metehnele şi fraternizările cu factorul politic.456
O altă decizie a CCA care a scandalizat opinia publică a fost retragerea, la începutul anului 2007,
a frecvenţei postului „FM 103,5” din Bălţi, care emitea din 1994, în favoarea unui pretendent înregis-
trat în ajunul prezentării dosarului la concurs. Mai mult, într-o declaraţie a fondatorilor postului de
radio „Vocea Basarabiei” din 19 decembrie 2007 se spune că CCA nu le-a acordat nicio frecvenţă din
cele 10 solicitate. În schimb, postul de televiziune NIT a primit în aceeaşi şedinţă licenţe pentru toate
canalele scoase la concurs, acesta din urma fiind postul la care, în ultimul timp, apare tot mai frecvent
preşedintele Vladimir Voronin. NIT este şi postul care a fost criticat pentru limbajul licenţios din
emisiunea “Poveşti cu măşti”, chestiunea ajungînd să fie discutată şi în şedinţa în plen a Parlamentului.
Dar şi după evenimentele din aprilie 2009 au fost înregistrate mai mult cazuri de limitare a ac-
cesului la informaţie şi intimidare a jurnaliştilor. La 26 mai, unei echipe de jurnalişti de la „Jurnal TV”
i s-a interzis accesul la o conferinţă de presă, care a avut loc în sediul Ministerului de Interne. La 24
iunie 2009, preşedintele Vladimir Voronin, liderul PCRM, a acuzat cotidianul „Timpul de diminea-
ţă” că ar fi chemat la vărsare de sânge după alegerile parlamentare din 5 aprilie, iar Grigore Petrenco,
membru PCRM, a acuzat postul de radio „Vocea Basarabiei”, publicaţiile „Timpul de dimineaţă” şi
„Ziarul de Gardă” că ar promova idei extremiste şi xenofobe. La 29 iunie, Procuratura mun. Chişinău
a sesizat Întreprinderea de Stat „MoldData” despre plasarea pe site-ul „Unimedia”, la 6 aprilie 2009,
de către vizitatori a unor comentarii care „defăimează R. Moldova, cheamă la violenţă şi dezordini în
masă”, acestea reprezentând „chemări publice la răsturnarea şi schimbarea prin violenţă a orânduirii
constituţionale în R. Moldova”.
În acelaşi timp, în ultimele luni ale anului 2009 piaţa media din Republica Moldova a intrat
într-un proces firesc de democratizare, luînd naştere concurenţa sănătoasă între instituţiile media şi
creîndu-se un climat favorabil afacerilor de media. Au apărut mai multe instituţii mass media, pro-
cedurile de acordare a licenţelor au devenit mai transparente, a fost readus TVR şi a fost relansată
reforma audiovizualului public.
457 Memoriu privind libertatea presei în Republica Moldova, 3 mai 2008 – 3 mai 2009, www.interlic.md/download/478/
La acest moment, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, care ar
trebui să vegheze asupra respectării confidenţialităţii şi securităţii datelor şi care nu trebuie să fie la
cheremul oricui, nu dispune de pârghii legale pentru a interveni. De mai bine de un an stau în aştep-
tare aprobarea de către Guvern a Cerinţelor faţă de asigurarea securităţii datelor cu caracter personal
la prelucrarea acestora în cadrul sistemelor informaţionale de date cu caracter personal şi Regulament
Registrului manual al deţinătorilor de date cu caracter personal. Fără aceste documente, activitatea
Centrului e oarecum paralizată. Printre sectoarele cele mai problematice sunt medicina, mass media,
interceptarea convorbirilor telefonice, dar şi finanţarea partidelor politice.
Din cauza imperfecţiunii legislaţiei şi încălcarea normelor deontologice democraţia din soci-
etatea moldovenească este în permanent pericol. Nimeni nu poate şti cînd se va produce amestecul
statului sau a mass media în viaţa privată a cetăţenilor. Chiar şi cele mai influente persoane din stat sînt
expuse unui asemenea risc, interceptarea convorbirilor telefonice ale lui Serafim Urechean, Veaceslav
Untilă, Alexandru Tănase servind drept dovadă în acest sens. Acest amestec abuziv arată că democraţia
ca sistem politic de vitrină poate să funcţioneze relativ acceptabil, dar oamenii vor rămîne în conti-
nuare la cheremul statului care va exercita asupra lor influenţe imparabile. De aceea, legea privind
protecţia datelor cu caracter personal, chiar dacă şi ea este un produs al statului, trebuie susţinută cu
tărie în forma sa cea mai radicală. Chiar dacă protecţia pe care o oferă cetăţenilor este destul de firavă,
ea reprezintă un mijloc de protecţie deloc neglijabil pentru cetăţenii din Republica Moldova.458
Venirea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană a schimbat datele problemei, sem-
nalînd tentativa unei noi abordări. Acest fapt a vizat, în primul rînd, IPNA „Teleradio-Moldova”, care
a scăpat (pentru moment) de chingile controlului dur al statului, ajungînd sub bagheta unor mana-
geri veniţi din societatea civilă, care nu pot fi bănuiţi de partizanate politice oculte. Este oare această
schimbare la faţă o veritabilă „revoluţie” în audiovizualul moldovenesc sau doar un scurt intermezzo
după care va surveni din nou revanşa statului, de data aceasta într-o variantă „soft”? Rămîne de văzut.
Deocamdată putem doar spune că schimbările anunţă o modificare fără precedent a televiziunii pu-
blice, schimbare care s-a dovedit extrem de scurtă ca durată în alte state din Europa de Est (putem să
ne amintim de doar doi ani de conducere ai Alinei Mungiu-Pippidi la TVR în România). În acelaşi
timp, colonizarea televiziunilor comerciale din Moldva devine din ce în ce mai puţin evidentă. Doar
NIT-ul rămîne a fi în mod deschis controlat de un partid politic, în timp ce celelalte televiziuni depun
eforturi consistente pentru a se debarasa de imaginea unor posturi ancorate la vreo formaţiune politi-
că. Fenomenul este similar celui produs în presa autohtonă la începutul anilor 2000 atunci cînd ziarele
de partid au încercat să scape (niciodată pînă la capăt) de sub tutela protectoare a politicienilor.
La o privire mai atentă se constată că traiectoria evoluţiei presei autohtone nu diferă prea mult
de felul în care s-a dezvoltat mass media din Polonia, Cehia, Ungaria, Ucraina. Ar fi doar de remarcat
că schimbările din Moldova se produc mult mai lent, noi fiind defazaţi în raport cu statele enumera-
temai sus. Printre principalele acţiuni care trebuie întreprinse pentru ameliorarea situaţiei presei din
Republica Moldova pot fi menţionate următoarele
Bibliografie:
1. Bertrand C.-J. „Deontologia mijloacelor de comunicare”. /Trad. de M. Gafiţescu. –Iaşi:
Institutul european, 2000.
2. Belostecinic A. „Procesul de comunicare şi rolul mass-media din Moldova în consolidarea cola-
borării interstatale şi interetnice”. //Moldova, România, Ucraina: bună vecinătate şi colaborare
regională. /Coordonator V. Moşneaga, dr. hab., prof. –Chişinău: C.C.I.N. „Perspectiva”, 1998
3. Bondrea A. „Sociologia opiniei publice şi mass-media”. – Bucureşti: România de mîine, 1997
4. Bourdieu P. „Despre televiziune: urmat de Dominaţia jurnalismului”. /Trad. de B. Ghiu. –
Bucureşti: Meridiane, 1998.
5. Cioaric V. „Relaţiile publice: istorie, teorie, practică”. – Chişinău: Prut Internaţional, 2003
6. Coman C. „Relaţiile publice: principii şi strategii”. – Iaşi: Polirom, 2001
7. Coman C. „Relaţiile publice şi mass-media”. – Iaşi: Polirom, 2004
8. Gribincea V. „Mass-media şi campania electorală” (Ghid juridic). –Chişinău: IHTUS, 2005.
9. Keane J. „Mass-media şi democraţia”. – Iaşi: Institutul european, 2000
10. Marin C. „Comunicarea instituţională”. – Chişinău: USM, 1998
11. Marin C. „Jurnalistica est-europeană: ora marilor transformări (aa. 1989-1990)”. – Chişinău:
USM, 1990.
12. Miege B. „Societatea cucerită de comunicare”. /Trad. de A. Staii. –I aşi: Polirom, 2000
13. Moraru V. „Mass-media între incertitudini şi aspiraţii. Republica Moldova, anul 2001”. –
Chişinău: CE USM, 2002
14. Moraru V. „Mass-media vs politica”. – Chişinău: USM, 2001.
15. Moraru V., Moşneaga V. „Identitatea naţională şi comunicarea”. – Chişinău: USM, 1998.
16. Saca V. „Interese politice şi relaţii politice: dimensiuni tranzitorii”. – Chişinău: USM, 2001.
17. Tran V. „Teoria comunicării”. –Bucureşti: SNSPA. Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice,
2001
Potrivit sondajului realizat de Centrul Contact cea mai preferată formă de organizare a
organizaţiilor neguvernamentale este organizaţia obştească(91%). Cea mai mare parte a orga-
nizaţiilor neguvernamentale activează de 1-3 ani (37%) şi de 1 ani (19%).459
În ceea ce priveşte colaborarea societăţii civile cu statul, aceasta s-a desfăşurat fie după
modelul democraţiei imitaţionale fie a lipsit cu totul. Pînă în 2006 instituţiile statului au ignorat
prezenţa acestor instituţii, acuzîndu-le cu intermitenţe, pentru faptul de a fi coloana a 5 a unor
forţe externe şi ameninţîndu-le de a trece sub controlul statului finanţările (fapt care, în cele din
urmă, nu s-a realizat). La sfîrşitul anului 2005, însă, mai multe instituţii statale, în primul rînd,
Parlamentul şi Ministerul Afacerilor Externe şi-au declarat intenţia de a instituţionaliza relaţia lor
cu sectorul neguvernamental. Împreună cu Biroul Consiliului Europei, Parlamentul Republicii
Moldova a adoptat Conceptul de Cooperare cu Societatea Civilă (29 decembrie 2005). În baza
acestei Concepţii, organizaţiile din sectorul neguvernamental au obţinut posibilitatea de a se
implica direct în procesul legislativ prin următoarele modalităţi: consilii de experţi, consultare
permanentă, întruniri ad-hoc, audieri publice, conferinţe anuale. Experţii indică asupra faptului
că unul din principalele impedimente ale colaborării dintre stat şi societate civilă îl reprezintă
caracterul de recomandare pe care îl comportă contribuţiile societăţii civile, fapt ce pare a fi prea
puţin. Problema e că chiar şi la capitolul recomandări, colaborarea a şchiopătat, foarte puţine
dintre sugestiile societăţii civile fiind luate în serios de instituţiile guvernamentale.
După iulie 2009 relaţia dintre societate civilă şi stat se ameliorează considerabil fără ca
să capete totuşi o continuitate şi consistenţă garantată. Sînt create structuri precum Consiliul
Naţional pentru Participare, înfiinţat pe 29 decembrie 2009. Consiliul activează sub auspiciile
Guvernului şi are la bază două componente principale: participarea în procesul de elaborare,
monitorizare şi evaluare a politicilor naţionale şi crearea cadrului instituţional de consultare la
nivelul autorităţilor publice centrale. Din cadrul Consiliului respectiv fac parte reprezentanţii
reţelelor, alianţelor, coaliţiilor, uniunilor, organizaţiilor-umbrelă, membrii mai multor ONG-uri
cu experienţă vastă în domeniul evaluării şi monitorizării politicilor naţionale. Membrii au fost
Cu toate acestea, încă, nu se poate de spus că aceste amalgamări dintre societate civilă
şi stat au depăşit faza de democraţie imitaţională. Problemele sectorului asociativ în relaţiile cu
statul ţin de rezervele pe care autorităţile publice le mai au faţă de acest tip de organizaţii, con-
siderîndu-le mai degrabă un concurent sau un inamic decît un coleg. Instituţiile statului preferă
deseori să comunice doar minimul necesar şi nu intră în parteneriate durabile cu sectorul negu-
vernamental fapt care slăbeşte considerabil potenţialul de guvernare al actorilor politici.
Capacităţile instituţionale ale societăţii civile pot fi influenţate şi de modul n care sînt se-
lectaţi ptenţialii angajaţi. Numai 22% din organizaţii folosesc concursul în calitate de instrument
de angajare. Pe locul doi şi trei se găsesc se află acele organizaţii care selectează viitorii angajaţi din
rîndul membrilor (19%), printre voluntari (17%), sau la adresarea personală (17%). Acest lucru
conduce deseori la faptul că organizaţiile neguvernamentale se transformă în structuri destul de
amorfe cu deschidere minimă spre întreaga societate, avînd un grad limitat de competitivitate.
Alegerile din noiembrie 2010 indică asupra discriminării continue a femeilor în politică.
Doar 3 partide din cele 20 înscrise în cursa electorală au stipulat în statut cote de reprezentare a
femeilor pe listele electorale şi doar PNL respectă această prevedere din statut. PLDM şi PSD au
prevăzute cote de participare a femeilor pe liste, însă stau mai prost la capitolul implementarea pre-
vederilor din statut. Doar 24,3% din candidaţii PLDM şi 28,7% din candidaţii PSD sunt femei.
Liberal-democraţii au doar 2 femei în primii 20 de candidaţi pe listă, iar social-democraţii – 3.
Constituţia asigură libertatea de credinţă, însă legea include şi restricţii care au împiedicat uneori
activităţile unor grupuri religioase. Noua lege cu privire la cultele religioase, intrată în vigoare în 2007,
simplifică în teorie procedurile de înregistrare şi înlesneşte accesul grupurilor religioase la locurile publice
pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter religios.
Constituţia asigură libertatea de credinţă, iar celelalte legi şi măsuri politice contribuie, in gene-
ral, la libera practicare a religiei. Legea cu privire la cultele religioase, intrată in vigoare in 2007, simplifică
in teorie procedurile de înregistrare şi înlesneşte accesul grupurilor religioase la locurile publice pentru
desfăşurarea activităţilor religioase. Legea include însă şi restricţii care au împiedicat uneori activităţile
unor grupuri religioase.
S-ar putea afirma că pînă în prezent drepturile minorităţilor din Republica Moldova au fost
garantate în măsura în care o poate face un stat cu potenţialul economic al Republicii Moldova. Este ade-
vărat că frustrările prin care au trecut cetăţenii rusolingvi în perioada disoluţiei URSS nu au fost depăşite
încă. O altă problemă majoră cu care se confruntă cetăţenii Republicii Moldova este cea a identităţii naţi-
onale şi limbii populaţiei băştinaşe. După toate aparenţele liderii minorităţile naţionale pot contribui la
soluţionarea sau la complicarea acestor probleme care au o dimensiune mai mult politică decît ştiinţifică
sau de drept în Republica Moldova.
Se poate afirma că în Republica Moldova cadrul juridic referitor la drepturile omului şi mino-
rităţilor naţionale este unul relativ complex şi satisfăcător. De aceea, accentul care se punea anterior pe
oferirea şi garantarea prin lege a unor drepturi în condiţiile actuale ar trebui schimbat şi pus pe ridicarea
potenţialului autorităţilor şi a capacităţii presupuşilor beneficiari de a realiza aceste drepturi.
Experienţa celor 20 ani de independenţă au demonstrat că doar adoptarea unui cadru juridic
adecvat nu este suficientă pentru armonizarea relaţiile interetnice, pentru acesta mai este nevoie de
crearea unui consens normativ care ar atenua efectele percepţiei diferite de către cetăţenii aparţinînd dife-
ritor grupuri etnice a climatului politic intern şi extern. Este logic să fie aşa odată ce naşterea Republicii
Moldova în calitate de stat suveran şi independent a fost însoţită de un şir de traume cauzate de conflicte
etnice. De asemenea, trebuie să se ia în calcul că indiferent de culoarea politică a guvernului întotdeauna
pot exista suspiciuni dintr-o parte sau alta vizavi de politica promovată. Acesta se referă, inclusiv, şi la
cadrul juridic.
Se poate spune, din acest punct de vedere, că în ultimii 10 ani atît liderii comunităţii majoritare
cît şi liderii organizaţiilor ale minorităţilor şi-au văzut principala misiune în a promova exclusiv interesele
comunităţilor pe care le reprezintă. Acest egoism etnic nu poate fi eliminat, deocamdată, prin legi. Liderii
comunităţii majoritare au motivat, de obicei, un astfel de comportament prin necesitatea eliminării unor
nedreptăţi istorice (politica de asimilare şi rusificare). Pe de altă parte, liderii minorităţilor au pedalat
problema drepturilor minorităţilor prin a cere noi drepturi pe care ulterior le-au obţinut.
În ciuda paşilor întreprinşi şi creării Consiliului Naţional pentru Participare rămîn numeroase
probleme care urmează a fi soluţionate. Cea mai importantă ţine de lipsa de încredere existentă între
structurile puterii şi sectorul asociativ. Guvernul vede în continuare organizaţiile neguvernamentale ca
un releu prin care statul poate difuza informaţii convenabile lui, avînd înclinaţia să minimizeze efor-
tul constructiv al societăţii civile pe care îl vede deseori ca o interferenţă în propriile politici. În acelaşi
timp, societatea civilă deseori nu dispune de resursele necesare şi de gradul de expertiză adecvat pentru
a „juca” pe picior de egalitate cu instituţiile statutului, ţinînd cont de accesul privilegiat la informa-
ţie şi putere a ultimelor. Cu toate acestea, imperativul unei apropieri mai strînse dintre stat şi sectorul
asociativ este dictat de apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană şi de gradul sporit de
complexitate pe care le ridică problemele integrării. În acest context, putem menţiona crearea Forului
pentru societate civilă în cadrul Parteneriatului Estic. La lucrările acestui for prestigios participă circa 240
de organizaţii neguvernamentale din statele membre ale UE şi din şase state post-sovietice (Moldova,
Belarus, Ucraina, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan), printre care şi 30 de ONG-uri din Moldova.
Bibliografie:
1. Denis Cenuşă, Raport „Consolidarea Societăţii Civile în Republica Moldova”, 2007
2. Moldoscopie (Probleme de analiză politică). - nr.1 (XLIV), 2009. - Chişinău: CEP USM,
2009.
3. Studiu asupra Dezvoltării Organizaţiilor Neguvernamentale în Moldova, www.contact.org
4. A. Solcan, „Manipularea prin sondaje în campania electorală”, 208
Există părerea precum că cetăţenii din spaţiul post-sovietic sunt foarte participativi dar mij-
loacele organizaţionale pentru manifestarea participării sunt subdezvoltate.463Ca şi alte state post-
sovietice, Moldova a început de la o situaţie în care statul deţinea puterea şi autoritatea absolută.
Preocuparea pentru democraţie, care inevitabil duce la descentralizarea responsabilităţii şi creşterea
numărului de jucători în guvernanţă, a ridicat problemele luării democratice a deciziilor şi partici-
pării populare la guvernare. Similar cu alte foste republici sovietice, în primii ani de independenţă
în Moldova a existat o mişcare participativă puternică, cu ocazia chemărilor pentru emancipare na-
ţională. Ulterior, după cum o arată rata participării la vot şi sondajele de opinie, gîndirea participa-
tivă s-a redus constant. O ipoteză plauzibilă este că aceasta se datorează susmenţionatelor “mijloace
organizaţionale” şi anume cadrului legal şi instituţional.
462 Frank Decker, Governance beyond the nation-state. Reflections on the democratic deficit of the European Union, Journal of European Public Policy, Vol.
9, No. 2, April 2002, p 260.
463 Reisinger, W., Miller, A. and Hesli V. (1995) Public Behavior and Political Change in Post-Soviet States, The Journal of Politics, Vol. 57, No. 4 (Nov., 1995), pp.
941-970.
Sub aspectul cadrului legal, pînă în anul 2009 s-a practicat includerea anumitor prevederi
privind participarea publicului în procesul decizional în anumite legi care reglementează activitatea
unor autorităţi publice. De cele mai dese ori aceste prevederi, de altfel superficiale, declară publice,
în anumite condiţii, şedinţele unor autorităţi publice sau administrative. Respectiv cetăţenii sunt
invitaţi să fie spectatori în faza finală a procesului decizional, deoarece şedinţele reprezintă doar
încheierea procesului de consultare a actorilor afectaţi de luarea unei decizii.
Legea privind transparenţa în procesul decizional a intrat în vigoare abia către alegerile parla-
mentare din aprilie 2009. Printre punctele tari ale acestui act legislativ se numără faptul că el serveşte
ca lege-cadru pentru toate instituţiile publice care gestionează şi utilizează mijloace financiare publi-
ce. Prin Legea Nr. 72 din 04.05.2010, cîteva legi importante (cu privire la Guvern, Regulamentul
Parlamentului, privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, privind actele legislative, privind actele
normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, privind ad-
ministraţia publică locală) au fost aduse în conformitate cu cerinţele procesului de consultare publică
în procesul decizional. Principalele puncte slabe se referă la faptul că: (i) anumiţi cetăţeni pot fi privaţi
de dreptul de a participa la consultările pe marginea adoptării unor decizii care îi privesc pe motivul
lipsei locurilor în sala în care are loc şedinţa; (ii) nu sunt clare sancţiunile care pot fi aplicate în cazul
compromiterii procesului decizional (împiedicarea accesului la şedinţe, tăinuirea sau denaturarea in-
formaţiei de interes public), legea limitîndu-se la cunoscuta frază, „conform legii.”
464 Interviu nr. 1
Cele două scrutine electorale din 2009, referendumul constituţional şi alegerile parlamenta-
re anticipate din 2010, criza politică, au periclitat capacitatea Parlamentului de a publica pe pagina
web proiectele de acte legislative şi stenogramele şedinţelor plenare pentru a fi consultate de public.
La Guvern, ca şi la Parlament, persistă şi probleme mai vechi cum ar fi publicarea parţială a proiec-
telor de hotărîri şi de legi, fără notele analitice justificative şi fără a oferi posibilitatea celor interesaţi
de a vedea care sunt avizele tuturor instituţiilor consultate în procesul decizional. Nu este utilizat la
maxim un instrument esenţial al democraţiei indirecte – instituţia controlului parlamentar, avînd în
vedere decizia regretabilă a opoziţiei parlamentare de a renunţa la participarea la şedinţele în plen.
În aceste condiţii la ora Guvernului întrebările vin în mare parte din partea deputaţilor coaliţiei
majoritare. Trebuie să remarcăm totuşi că una din cauze este şi lipsa tradiţiilor consacrate de scruti-
nizare parlamentară a executivului. Este recomandabilă consolidarea acestei instituţii care, pe lîngă
asigurarea balanţei între puterea legislativă şi legislativă, joacă un rol important şi în informarea
cetăţenilor privind justificarea publică a cheltuielilor bugetare.
465 “Acces-info”, Accesul la informaţie şi transparenţa în procesul decizional: atitudini, percepţii, tendinţe, Raport de monitorizare, 2010.
466 Ibidem
467 A se vedea, de exemplu, „Notă explicativă despre executarea bugetului Ministerului Tineretului şi Sportului pentru anul 2009”: www.mts.gov.md, accessat:
20.10.2010.
S-ar părea că aleşii locali, consilierii locali şi primarii, sunt în general mai accesibili pentru
468 Protsyk, Oleh, Osoian, Ion, Moldova: Party Institutionalization in Public Finance-Scarce Environment, in Steven D. Roper and Janis Ikstens (eds), ‘The Effect
of State Finance on Post-Communist Party Development’, London: Ashgate Publishers (2008).
469 http://www.e-democracy.md/elections/parliamentary/ (accesat: 10.11.2010)
Datorită sistemului RP care este aplicat şi la alegerile locale, rezidenţii unor localităţi din
componenţa unei primării care constă din cîteva sate ar putea să nu fie reprezentaţi în consiliul
local. Pentru asemenea situaţii, potrivit Legii privind administraţia publică locale, locuitorii acestui
sat îşi vor alege un delegat sătesc în cadrul adunării generale a localităţii, care îi va reprezenta în
relaţia cu primăria şi consiliul local. Alesul local examinează, în modul stabilit de legislaţie, petiţiile
care îi sînt adresate, ia măsuri pentru soluţionarea lor, primeşte în audienţă cetăţeni şi conducătorii
persoanelor juridice. În condiţiile Legii privind statutul alesului local, consilierii locali şi primarii
primesc în audienţă cetăţenii în sediul autorităţii administraţiei publice locale. Asigurarea condiţii-
lor pentru desfăşurarea normală a audienţei revine secretarului consiliului local.
Spre deosebire de sectorul privat, în sectorul public este foarte dificil de a calcula un indice
al satisfacţiei consumatorilor de servicii publice. Serviciile prestate de companii private sunt orien-
tate spre eficienţă economică care să permită maximizarea profitului, în condiţii de competitivitate.
470 “Acces-info”, Accesul la informaţie şi transparenţa în procesul decizional: atitudini, percepţii, tendinţe, Raport de monitorizare, 2010.
471 Interviu nr. 2.
Sursa: calculele autorului, potrivit Indicelui de Deprivare a Ariilor Mici, 2008, Ministerul Economiei
Figura nr. 27 “Dinamica răspunsurilor la întrebarea “Cîtă încredere aveţi în...?” (suma răs-
punsurilor Foarte multă încredere şi oarecare încredere)”
Figura nr 28 “Dinamica răspunsurilor la întrebarea “În ce măsură credeţi că oameni ca Dvs. pot
influenţa hotărîrile importante care se iau?” (suma răspunsurilor în mare şi foarte mare măsură)”
În fine, un alt indicator specific este senzaţia cetăţenilor dacă direcţia generală de evoluţie a R.
Moldova este bună sau greşită. Deşi în majoritatea sondajelor numărul celor care cred că direcţia
este greşită depăşeşte numărul celora care cred că direcţia este corectă, totuşi sondajul realizat de
IMAS-Chişinău în august 2010 arată o creştere a numărului celor care consideră că direcţia este
bună, comparativ cu luna aprilie 2010.
12.2. În general, cadrul legal face accesibili oficialii aleşi la nivel naţional şi local, iar în ulti-
mul an aceştia au devenit mai accesibili pentru cetăţeni şi mass-media. Un factor care influenţează
semnificativ accesibilitatea aleşilor este sistemul electoral. Acesta face mai dificilă stabilirea unei
legături personalizate dintre deputaţi şi locuitorii unei unităţi administrativ-teritoriale dar şi dintre
cetăţeni şi consilierii locali, în unele primării constituite din mai multe localităţi rurale.
12.3. În general, consultările cu cetăţenii privind calitatea unor servicii publice este o prac-
tică aplicată ocazional la nivel local. Accesibilitatea faţă de unele servicii publice primare este destul
de redusă la nivelul multor comunităţi rurale.
12.4. Per ansamblu, confidenţa cetăţenilor faţă de capacitatea autorităţilor publice de a face
faţă problemelor care îi frămîntă este destul de redusă. Totuşi, sporeşte încrederea că cetăţenii pot
influienţa hotărîrile importante luate la nivelul comunităţilor locale, fapt care este un semnal clar
pentru necesitatea creşterii gradului de descentralizare a serviciilor publice.
Bibliografie:
1. Frank Decker, Governance beyond the nation-state. Reflections on the democratic deficit of the European
Union, Journal of European Public Policy, Vol. 9, No. 2, April 2002, p 260.
2. Reisinger, W., Miller, A. and Hesli V. (1995) Public Behavior and Political Change in Post-Soviet States, The
Journal of Politics, Vol. 57, No. 4 (Nov., 1995), pp. 941-970.
3. “Acces-info”, Accesul la informaţie şi transparenţa în procesul decizional: atitudini, percepţii, tendinţe, Raport
de monitorizare, 2010.
4. Notă explicativă despre executarea bugetului Ministerului Tineretului şi Sportului pentru anul 2009: www.
mts.gov.md, accessat: 20.10.2010.
5. Protsyk, Oleh, Osoian, Ion, Moldova: Party Institutionalization in Public Finance-Scarce Environment, in
Steven D. Roper and Janis Ikstens (eds), ‘The Effect of State Finance on Post-Communist Party Development’,
London: Ashgate Publishers (2008).
6. http://www.e-democracy.md/elections/parliamentary/20092/members-parliament/ (accesat: 15.08.2010)
13. DESCENTRALIZAREA
Ion Osoian
13.1 Cît de independente sunt nivelele sub-naţionale de
administraţie publică faţă de guvern şi în ce măsură
acestea dispun de competenţele şi resursele necesare
pentru a-şi îndeplini responsabilităţile?
Sub aspect normativ, autorităţile publice locale sunt autonome şi separate instituţional de
administraţia publică centrală. Art. 109 din Constituţie consfinţeşte principiile autonomiei locale,
descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi consultă-
rii cetăţenilor în privinţa problemelor locale de interes deosebit. Totuşi, gradul de autonomie faţă de
administraţia centrală este determinat de cadrul legal, cultura administrativă şi nivelul de dezvoltare
economică a ţării.
Potrivit experţilor, guvernanţa la nivelele inferioare ale administraţiei publice este încă de-
terminată de concurenţa dintre ideile perioadei sovietice în care orice autoritate era parte a meca-
nismului administraţiei de stat şi viziuni excesiv de idealistice adoptate de adepţii consolidării auto-
nomiei locale, în tendinţa de a se rupe de trecutul sovietic.473 În perioada independenţei timpurii,
principiul constituţional al autonomiei locale a fost interpretat ca o posibilitate legală de a încuraja
perpetuarea unui sistem fragmentat de organizare administrativ-teritorială în care orice localitate
rurală mică de 500-1000 locuitori putea avea primărie proprie. Astfel gradul de autonomie locală
este captivul organizării administrativ-teritoriale cu circa 13 la sută din primării avînd sub 1000 lo-
cuitori, iar majoritatea absolută – sub 5000 locuitori.474Încercările de a crea municipalităţi mai mari
care ar avea beneficiul economiei de scară în prestarea serviciilor publice au fost adesea catalogate ca
încălcare a principiului autonomiei locale. Un astfel de sistem diminuează independenţa nivelelor
inferioare ale administraţiei publice. Fiind mici, primăriile dispun de resurse proprii limitate şi de-
vin dependente de subsidizarea de la bugetul public naţional.
Figura nr. 29 “Ponderea cheltuielilor publice locale în PIB şi în cheltuielile publice totale
(1999-2009)”
Mai mult ca atît, situaţia reflectată în Figura 1 nu este comparabilă cu alte ţări avînd în
vedere faptul că în multe privinţe (colectarea taxelor, educaţie, încorporarea în serviciul militar,
organizarea alegerilor etc.) autorităţile executive locale acţionează ca reprezentanţi ai puterii cen-
trale şi ca intermediari pentru disbursarea fondurilor publice de la nivelul central la beneficiarii
finali. După cum se vede din Figura 2, în perioada 2005-2009 a crescut ponderea transferurilor de
la bugetul de stat către bugetele locale pe cînd veniturile proprii au rămas la acelaşi nivel, înregis-
trînd chiar un uşor declin. În condiţiile în care APL nu dispun de instrumente suficiente pentru
a-şi consolida descentralizarea financiară şi fiscală, unităţile administrativ-teritoriale au devenit mai
dependente de deciziile bugetare luate la nivelele superioare de administraţie.
Practic toate actele legislative care reglementează sub aspect funcţional şi financiar activita-
tea autorităţilor publice locale, necesită modificări pentru consolidarea autonomiei locale şi crearea
condiţiilor pentru înfăptuirea procesului de descentralizare. Potrivit Programului de activitate al
Guvernului Republicii Moldova „Integrarea europeană: libertate, democraţie, bunăstare” pentru
anii 2009-2013, descentralizarea puterii şi asigurarea autonomiei locale este una din cele cinci prio-
rităţi strategice. La 20 mai 2010, a fost constituită Comisia parlamentară specială pentru modifica-
rea şi completarea cadrului legislativ privind procesul de descentralizare şi consolidare a autonomiei
locale, care îşi propune să transpună în practică procesul de revizuire a legislaţiei. Este necesar ca
noile modificări să intre în vigoare pînă la alegerile locale din vara anului 2010, pentru a putea fi
aplicate în următorul mandat al aleşilor locali care va cuprinde perioada 2011-2015.
În general, cadrul legal permite desfăşurarea unor alegeri locale libere şi corecte. Totuşi,
evaluările misiunilor internaţionale de observare a alegerilor generale locale din 2007 indică asupra
anumitor deficienţe regretabile. În particular, a fost atrasă atenţia asupra faptului că deşi alegerile
au fost bine administrate de autorităţile electorale, au existat limitări a dreptului de a fi ales şi a
accesului candidaţilor opoziţiei la mass-media. Unii reprezentanţi ai opoziţiei au fost intimidaţi de
partidul aflat la guvernare, conducînd la retragerea candidaturilor.475 Misiunile locale de observare
a alegerilor din 2007 le-au apreciat ca neîntrunind criteriile internaţionale de alegeri libere şi co-
recte.476 În 2010 a fost efectuată o revizuire cuprinzătoare a Codului electoral, vizînd inclusiv con-
solidarea instrumentelor de organizare a unor alegeri libere şi corecte. Totuşi modificările operate
vizează într-o măsură mai mare desfăşurarea alegerilor parlamentare. Aplicarea prevederilor privind
îmbunătăţirea calităţii listelor electorale şi aplicarea Registrul de stat al alegătorilor au fost din nou
amînate pînă la alegerile locale generale din 2011. Măsura în care problemele menţionate de mi-
siunile locale şi internaţionale de observare a alegerilor au fost soluţionate va putea fi apreciată cu
ocazia alegerilor locale generale din 2011, deşi de cele mai dese ori încălcările înregistrate nu ţin de
calitatea textelor legislative sau de administrarea procesului electoral, ci de cultura politică a unor
concurenţi electorali.
Sondajele de opinie sugerează că primăriile ar fi mai deschise faţă de cetăţeni decît alte
475 OSCE/ODIHR, Republic of Moldova, Local Elections, 3 & 17 June 2007, OSCE/ODIHR Election Observation Mission Final Report, Warsaw, September 2007.
476 Comunicat de presă, Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte, 4 iunie 2007, http://www.e-democracy.md/files/elections/local2007/coalition-2007-
pr-4-june-2007-ro.pdf (accesat la 14.08.2010).
Potrivit Legii privind APL, autorităţile publice locale pot “decide, în condiţiile legii, asoci-
erea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, inclusiv cooperarea transfrontalieră, pentru
realizarea unor lucrări şi servicii de interes public, promovarea şi protejarea intereselor autorităţilor
administraţiei publice locale, precum şi colaborarea cu agenţi economici şi asociaţii obşteşti din ţară
şi din străinătate, în scopul realizării unor acţiuni sau lucrări de interes comun.” Totuşi, coopera-
rea intercomunală, care este adesea nominalizată ca una din posibilele soluţii, fie şi intermediare,
a problemei fragmentării teritoriale a municipalităţilor, este un exerciţiu întîlnit destul de rar în
Republica Moldova. Unicele excepţii au fost generate de condiţiile de finanţare pentru proiectele
de cooperare transfrontalieră sprijinite financiar de UE, care au determinat administraţiile locale să
se asocieze pentru depunerea unor propuneri de finanţare precum şi, mai recent, condiţiile pentru
finanţarea proiectelor din Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională.
13.4 Concluzii
13.1. În condiţiile centralizării puterii de stat, autorităţile publice locale au fost destul de
dependente de deciziile luate la nivelele superioare ale administraţiei publice. Totuşi, în ultimul an
sunt întreprinse eforturi pentru ca odată cu următorul mandat al aleşilor locali să fie posibilă des-
centralizarea reală şi consolidarea autonomiei locale.
13.2 Ultimele alegeri locale au fost calificate de misiunile de observare ca fiind libere dar
parţial corecte. Ultimul an a oferit oportunitatea unor intervenţii la nivelul legislaţiei electorale care
să înlăture deficienţele evidenţiate în scrutinele anterioare.
4. Comunicat de presă, Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte, 4 iunie 2007,
http://www.e-democracy.md/files/elections/local2007/coalition-2007-pr-4-june-2007-ro.
pdf (accesat la 14.08.2010).
Introducere480
Acest capitol îşi propune să arate interacţiunea Republicii Moldova cu actorii internaţionali
importanţi pentru dezvoltarea RM, şi mai ales influenţa acestora asupra parcursului politico-econo-
mic al Moldovei. Pe lângă caracterul evaluativ al direcţiilor de politică externă, a respectării trata-
telor şi a relaţiilor cu alte state şi organizaţii internaţionale, acest capitol oferă o viziune pe termen
lung de interacţiune cu alţi actori internaţionali şi contribuie la mobilizarea liderilor de opiniei şi a
societăţii civile asupra unui consens în dezvoltarea relaţiilor cu actorii străini.
480 Autorul mulţumeşte tuturor oficialilor din administraţia centrală a Republicii Moldova şi angajaţiilor instituţiilor internaţionale care au acceptat să oferă
interviuri, dar care au preferat să îşi păstreze anonimatul.
Odată cu intensificarea dialogului RM-UE, politicile Moldovei sunt tot mai mult influen-
ţate de angajamentele pe care RM şi le-a asumat benevol în contextul Acordului de Parteneriat şi
Cooperare şi a Planului de Acţiuni UE-RM care au expirat în 2008, însă continuă să fie implemen-
tate pînă RM va obţine un alt document cadru şi o nouă agendă de reforme.489 În acest moment
481 The Economist Intelligence Unit’s Index of Democracy 2008, http://graphics.eiu.com/PDF/Democracy%20Index%202008.pdf
482 Serebrian, Oleg: 05/10/2009, Summitul unei organizaţii fantomă – CSI ca ficţiune geopolitică, Europa Liberă, http://politicom.moldova.org/news/summi-
tul-unei-organizaii-fantom-csi-ca-ficiune-geopolitic-203843-rom.html
483 Rojansky, Matthew/Allin, Lyndon: 31/08/2010, Why Moldova Matters? Carnegie Endowment for International Peace, http://carnegieendowment.org/
publications/index.cfm?fa=view&id=41467
484 Mungiu-Pippidi, Alina (2007): “Disputed Identity as Unescapable Pluralism. Moldova’s Ambiguous Transition”, Romanian Journal of Political Science
02/2007: 85-102.
485 Barometrul de opinie publică, Mai 2010, Institutul de Politici Publice, http://ipp.md/libview.php?l=ro&idc=156&id=552&parent=0
486 Bozena Radwanska-Zayac, Christopher L. Brown, Daniel S. Papp, RUSSIA AND THE OTHER FORMER SOVIET REPUBLICS IN TRANSITION, Southern Center for
International Studies, 2006, http://www.southerncenter.org/ru_jul06_lesson2.pdf
487 Pasat vrea şi în UE şi în uniunea vamală Rusia-Belarus, http://www.timpul.md/articol/pasat-vrea-i-in-ue-i-in-uniunea-vamala-rusia-belarus-16147.html
488 Ţugui, Eduard: 2010, The misleading eastern alternative: Republic of Moldova and the Russia – Kazakhstan – Belarus customs union, Moldova’s Foreign
Policy Statewatch, Issue 1, Institute for Development and Social Initiatives, http://viitorul.org/public/3106/en/Policy_Statewatch12_en.pdf
489 Leonid, Litra: 2010, Some reflections on the timing of Moldova’s negotiations of the EU Association Agreement, Moldova’s Foreign Policy Statewatch, Issue
1, Institute for Development and Social Initiatives, http://viitorul.org/public/2706/en/Policy_Statewatch+.pdf
În acelaşi timp, există domenii unde procesele au stagnat mai mult decât s-au mişcat. Pe
dimensiunea internă, problemele principale care stau la baza unor evoluţii lente sau chiar a unor
involuţii sunt legate în special de justiţie, asigurarea uni climat investiţional, corupţie şi conflicte
şi clientelism politic493 care sunt pe larg analizate în capitolele anterioare. Conflictul transnistrean
rămâne una din gravele probleme cu care se confruntă Moldova. În pofida existenţei formatului
de negocieri 5+2, acesta nu a avut nici o reuniune oficială din februarie 2006.494 Existenţa acestui
conflict se datorează în cea mai mare parte sprijinului rus acordat regimului de la Tiraspol dar şi
păstrării armamentului Federaţiei Ruse pe teritoriul Moldovei fără acordul autorităţilor moldo-
veneşti. Federaţia Rusă slăbeşte poziţia Moldovei şi eforturile acesteia de a avansa în procesul de
reintegrare prin oferirea mijloacelor financiare Tiraspolului sub formă de ajutor umanitar (numai
în 2010 Rusia a promis 200 mln $), prin oferirea gazelor naturale fără a cere achitarea lor şi prin
subvenţii categoriilor sociale din stânga Nistrului.495 În acest moment, accentul este pus pe Măsurile
de Întărire a Încrederii care reprezintă un mecanism de apropiere dintre părţi prin abordarea proble-
melor sociale şi care are ca scop nu doar crearea încrederii şi a tradiţiei de cooperare între părţi dar şi
depolitizarea problemelor sociale cu care se confrunta populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului.
Din punct de vedere economic, Republica Moldova rămâne în mare parte dependentă de sta-
tele şi agenţiile externe, fiind grav afectată de criza financiară şi de incapacitatea de a gestiona bine
finanţele publice. Moldova beneficiază permanent de granturi şi credite din partea donatorilor ex-
terni. De la independenţă până în acest moment, Moldova a reuşit să atragă sprijinul şi simpatia
donatorilor,499 chiar dacă au existat şi perioade de izolare din partea donatorilor pentru contrare-
formele operate, în special în perioada guvernării din 1994-1998 şi 2001-2005. În acest moment,
Chişinăul a revenit pe agenda donatorilor care au pompat în Moldova prin intermediul programu-
lui Compact $ 262 mln,500 prin intermediul FMI $ 574 mln,501 prin asistenţa macro-financiară a
UE € 90 mln şi prin intermediul Conferinţei Donatorilor “Rethink Moldova” $ 2.6 mlrd,502 care
include parţial şi banii menţionaţi mai sus. Aceşti bani au fost destinaţi pentru depăşirea efectelor
crziei globale dar şi pentru reforme în sectoarele care solicită injecţii financiare urgente. În acelaşi
timp, donatorii îşi coordonează activitatea în Republica Moldova într-o manieră cât de cât efici-
entă, cu sprijinul Naţiunilor Unite.503 Pînă în acest moment, donatorii au participat cel mai activ
la finanţarea domeniilor sănătăţii, stabilităţii macro financiare, democraţie şi drepturile omului,
gestionarea frontierii, dar şi altele, conform tabelului de mai jos. Deşi în 2009 s-au anunţat intenţia
de a oferi împrumuturi şi donatorii din est (Rusia 500 mln $ în asistenţă tehnică şi China 1 mlrd
$) aceste intenţii au dispărut odată cu venirea la putere a Alianţei pentru Integrare Europeană. În
trecut Rusia a donat prin alte mijloace decât cele financiare - vinderea gazului la un preţ mai mic
decât cel de piaţă - însă asta s-a întâmplat atât timp cât guvernarea Moldovei îşi demonstra loialita-
tea faţă de Kremlin. Tot aici trebuie de menţionat că Moldova a dorit să contracteze creditul chinez
care printre altele, avea o condiţionalitate foarte simplă şi anume promovarea business-ului chinez.
Însă, acest lucru nu a fost posibil datorită cerinţelor impuse de FMI care prevăd că creditele către
stat şi investiţiile garantate de stat nu pot depăşi un anumit procent din PIB.
export-partners-in-2009-205450-eng.html
498 Ciurea, Cornel: 2010, Criza Vinului: O nouă dispută între Rusia şi Moldova fără perspective clare de soluţionare, în Raport de Prevenire a Crizelor, Aprilie-
Octombrie 2010, Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale Viitorul, http://www.viitorul.org/public/3058/ro/EWR%203.pdf
499 Moldova Democracy and Governance Assessment, USAID, 2005
500 Remarks at the Moldova Compact Outreach Event, http://www.mcc.gov/staging/pages/press/speech/speech-012110-moldova-outreach
501 IMF Executive Board Approves US$574 million ECF/EFF Arrangements for Moldova, http://www.imf.org/external/np/sec/pr/2010/pr1021.htm
502 Ghinea, Cristian/ Chirila, Victor: (2010), EU-Moldova Negotiations, What is to be discussed, what could be achieved? CRPE and APE.
503 Donors Coordination, United Nations Moldova, http://www.un.md/donors/meetings/
La capitolul exporturi, situaţia se află în continuă schimbare. Dacă în 2005 cota exporturilor
în CSI depăşea cota exporturilor în UE, atunci în 2009 exporturile în CSI s-au redus la 37,8% din
volumul total iar în UE a crescut pînă la 52,3%.505 Această schimbarea a fost generată în mare parte
de acordurile dintre UE şi RM, care au evoluat de la GSP (Generalized System of Preferences) în
2006 şi GSP+ la ATP (Preferinţele Comerciale Autonome). ATP a permis exportul mai multor pro-
duse fără a achita impozitele UE, lucru de care pot beneficia şi agenţii econimici transnistrieni care
după 3 martie 2006, atunci când a fost impus un nou regim vamal, au putut exporta în UE folo-
sind ATP, doar cu condiţia că se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat din RM. Actualmente,
s-au înregistrat mai mult de 500 de întreprinderi506 care acoperă mai mult de jumătate din totalul
exporturilor Moldovei către UE.
În acelaşi timp, odată cu emigrarea a cca 700.000 de oameni în ţările UE şi Rusia, remitenţele
au format o bună parte din PIB. Cu toate acestea, cota remitenţelor din PIB descreşte, dovadă ser-
vind faptul că în 2007 remitenţele au constituit 36,2%507 din PIB iar în 2009 ele se cifrau la circa
31%.508 Odată cu declanşarea crizei mondiale, pe lângă remitenţe, au scăzut şi investiţiile străine
care în 2008 constituiau cca 11% din PIB iar în 2009, odată cu efectele crizei, acestea au coborît
sub 2%.509 Principalele ţări care se află în topul investitorilor în Moldova sunt Olanda, Franţa,
Cipru, Italia, Rusia, România, Germania, Spania, Marea Britaniei, etc, iar domeniile principale
în care au fost direcţionate investiţiile sunt activităţile financiare (22,7%), comerţul cu ridicata şi
amănuntul (20,5%), industria prelucrătoare (18,8%), tranzacţii imobiliare (13,5%) şi transporturi
şi comunicaţii (13%).510
Figura nr. 34 „Structura investiţiilor străine atrase după ţara de origine în % din total”
Totodată, Moldova continuă să aibă o datorie externă substanţială, care în aprilie 2010 consti-
tuia aproape 1 mlrd de dolari SUA.511 În urma primirii banilor de la conferinţa donatorilor din 24
martie 2010 se aşteaptă că datoria externă va constitui cca 35% din PIB iar datoria per capita ar fi în
507 Banca Mondiala: Pâna la finele anului curent, remitentele trimise in Moldova vor constitui 36,2% din PIB, http://www.interlic.md/2007-12-02/3242-3242.html
508 În ianuarie-februarie 2009 volumul remitenţelor în Moldova a scăzut cu 30,3% faţă de perioada similară a anului trecut, http://www.interlic.md/2009-04-
20/in-ianuariefebruarie-2009-volumul-remitentzelor-in-moldova-a-scazut-cu-303-fatza-de-perioada-similar-9794.html
509 Prohnitchi, Valeriu et al.: 2010, Impactul investiţiilor străine directe asupra Republicii Moldova, Expert-Grup.
510 Biroul Naţional de Statistică, www.statistica.md
511 Moldova are o datorie externă de 937,2 mln dolari SUA, Jurnal Trust Media, http://www.jurnal.md/ro/news/moldova-are-o-datorie-externa-de-937-2-
mln-dolari-sua-184519/
Nici spaţiul cultural nu este lipsit de culoare politică care îşi trage rădăcinele fie din structura
etnică, fie din moştenirea istorică. Acelaşi proces este observat şi în sursele mass-media, care sunt
divizate nu doar pe criterii politice, dar şi pe cele lingvistice (geopolitice). În pofida unei quasi-pre-
zenţe a presei ruseşti în RM, această a început să fie diluată din cauza apariţiei unor noi investiţii
media, care au diversificat alegerea cetăţenilor, dar în acelaşi timp, au început să creeze conglo-
merate mediatice ce reprezintă interesele specifice ale unor grupuri de influenţă, proces denumit
“berlusconizarea” presei.513
Totodată, tradiţia democratică aproape inexistentă şi cultura politică subdezvoltată face ca po-
pulaţia să aibă o reacţie întîrziată sau chiar absentă faţă de mai multe politicii promovate de guvern
în defavoarea cetăţenilor, procese care în mare parte nu sunt taxate de alegători. Un exemplu eloc-
vent ar fi refuzul mai multor guverne succesive de a liberaliza piaţa aviatică, şi nepermiterea accesu-
lui pentru companiile low-cost.514
În cele din urmă, trebuie să menţionăm că Republica Moldova nu va scăpa în timpul foarte
apropiat de influenţele Rusiei şi va rămâne dependentă de aceasta din mai multe motive, în special
din considerente energetice.515 Din cauza acestor dimensiuni economice, Rusia va rămâne un pol de
atracţie pentru partidele politice în virtutea capacităţii acesteia de a influenţa procesul politic, şi mai
ales cel electoral, prin mobilizarea votului etnic şi prin campanii media. Totodată, aderarea la UE
rămâne a fi prioritatea numărul unu al politici externe ea ghidînd procesul de guvernare, chiar dacă
ataşamentul clasei politice şi a societăţii fată de valorile UE este încă conjunctural. Mai important
este faptul că în unele domenii se trece încet de la aspiraţii şi pledoarii la reforme concrete care vor
apropia Moldova de UE.
În acelaşi timp, dependenţa, mai ales economică, de organismele financiare externe, UE dar şi
state precum SUA şi Suedia reprezintă o provocare caracteristică pentru perioadele de tranziţie, însă,
de cealaltă parte, sprijinul acestor ţări pentru Republica Moldova înseamnă angajare, cooperare
externă şi solidaritate. Mai mult ca atît, în viitorul apropiat nu se prevăd mari schimbări având în
vedere că asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD) este direcţionată în special pentru stabilizarea
macro-financiară şi cheltuieli curente, pe când volumul AOD în sectorul real al economiei variază
în jurul la 8% din totalul AOD.516 În aceste condiţii, împrumuturile externe sunt direcţionate pen-
tru a acoperi dobânda creditelor anterioare şi cheltuieli curente, iar capacitatea economică, în linii
mari, rămâne aceiaşi.
Această formulă ar putea trezi nedumeriri sau chiar iritări. Cum poate un stat mic,
fragil şi abia aflat pe calea transformărilor sale interne să servească drept exportator de demo-
craţie. Răspunsul este simplu – deoarece democraţia nu-i o staţie finală/terminus, ci un proces
de adaptări instituţionale şi comportamentale la normele pe care cetăţenii unei societăţi le
consideră acceptabile şi oportune, şi ţările mici pot furniza resurse interesante de schimbare
altor ţări. Şi statele mici pot descoperi cu surprindere că soluţiile pe care le-au găsit în momen-
tul unei crize sau după izbucnirea ei pot fi învăţate social de către alte societăţi, care doresc să
înveţe de la alţii şi au răbdarea de a cunoaşte diferenţele şi avantajele unei lecţii noi.
Este adevărat că, Republica Moldova rămâne a fi un consumator net de securitate chiar
şi după 20 de ani de independenţă. În toţi aceşti ani, Moldova a diminuat mai mult securitatea
regională decât a fortificat-o, prin intermediul conflictului transnistrean, chiar dacă cauzele
generării şi menţinerii conflictului transnistrean se datorează în mare parte Federaţiei Ruse,
slăbiciunii statului Republicii Moldova dar şi refuzului periodic al Ucrainei de a coopera mai
strâns pe această dimensiune.
Republica Moldova nu şi-a propus pînă în acest moment să contribuie în mod sistema-
tic la promovarea democraţiei, chiar dacă a participat cu regularitate la ajutorarea altor state,
care s-au confruntat cu diverse probleme: inundaţii (Cehia, România), cutremure (Haiti),
incendii (Grecia), oferindu-şi puţinul pe care l-a avut şi angajându-se în procesul de asistenţă
internaţională. Şi pe planul exportului de democraţie, asistenţa din RM s-a manifestat în nu-
meroase rânduri, dar mai ales în planul consultanţei furnizate de către societatea civilă, şi nu a
agenţiilor de stat, care a manifestat de regulă o prudenţă exagerată, sau un negativism alimen-
tat de lipsa cronică a resurselor bugetare pentru a promova un anumit model de democraţie,
clădită în RM. Din păcate, aceste manifestări de solidaritate au fost puţine şi nesemnificative
ca impact. Din aceleaşi motive menţionate mai sus, autorităţile centrale ale RM nu finanţea-
ză organizaţiile non-guvernamentale din afară şi nici din ţară, şi nu are programe din surse
proprii prin care ar finanţa activităţi de democratizare, cum ar fi exemplul Slovaciei care are
agenţia SlovakAid şi contribuie prin sprijinirea financiară a unor proiecte ce vizează inclusiv
democraţia. Cu siguranţă, societatea civilă din Republica Moldova ar putea da multe lecţii de
democraţie în ţările în care există probleme de funcţionare a guvernării responsabile, sau acolo
unde societatea civilă abia-şi clădeşte resorturile logistice şi motivaţionale pentru a acţiona în
scopul binelui public. Dintr-o pretinsă modestie, credem că acest lucru ar putea să-l facă mai
ales alte ţări, mai stabile şi mai democratice, dar acest punct de vedere este deficitar sub mai
multe aspecte.
Acest lucru pare dificil din cauza că imaginea Moldovei este puternic afectată de sărăcie,
fapt ce se extrapolează şi asupra altor domenii. Modul în care Republica Moldova participă la
AUDITUL SISTEMULUI DEMOCRATIC
244 ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Antologie de studii asupra guvernării
promovarea democraţiei şi a păcii este reflectat cu prioritate de alinierea oficială la declaraţiile
Uniunii Europene. Drept exemplu poate servi Declaraţia UE privind situaţia din Osetia de
Sud, la care Moldova a subsemnat.517 La fel, statistica arată că Moldova semnează practic toate
declaraţiile PESC al UE, lucru care reiese din răspunsul la o interpelare adresată Directoratului
General al UE responsabil de informarea publicului. Acesta demonstrează că Moldova s-a ali-
niat la toate cele 16 declaraţii ale PESC în ianuarie şi februarie 2007.518 La fel se procedează şi
în alte instituţii internaţionale precum ONU sau Consiliul Europei.
În cele din urmă, Republica Moldova s-a dovedit a fi deocamdată incapabilă să con-
tribuie la democratizarea regională într-un mod exact, deşi dintre toate ţările CSI, Republica
Moldova a fost unica care de la independenţă pînă în acest moment a asigurat un transfer
democratic şi constituţional al puterii, fără dictaturi, revoluţii sau proiecte de tip “succesor”.
Astfel chiar dacă RM a dat tonul democratizării în spaţiul post-sovietic, societatea rămâne încă
lipsită de tradiţii şi practici democratice şi instrumente care ar permite acordarea unui sprijin
de democratizare a regiunii. În acest sens, iniţierea unei discuţii asupra creării Agenţiei pentru
Dezvoltare este necesară şi trebuie să aibă loc cît mai curând. Acest pas a fost făcut de multe
state din Europa Centrală pentru a scăpa de imaginea negativă şi pentru a ajuta ţările care sunt
şi mai sărace şi vulnerabile.
517 Panorama, Buletin bilunar de analize, comentarii şi interviuri pe probleme de politică externă a Republicii Moldova, Nr. 5 (49), 7-28 August 2008, APE
518 Popescu, Nicu: 2007, Alinierea Moldovei la politica externă a UE, http://npopescu.yam.md/2007/02/28/alinierea-moldovei-la-politica-externa-a-ue/
519 Republica Moldova şi ONU, Participarea în cadrul misiunilor de menţinere a păcii ale ONU, Minsiterul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a Republicii
Moldova, http://www.mfa.gov.md/politica-externa/RM-si-ONU/
520 Scheffer, Jaap de Hoop, Speech by NATO Secretary General at the Univeristy of Chisinau, Republic of Moldova, http://www.nato.int/docu/speech/2008/
s081030a.html
În general Republica Moldova are o relaţie stabilă cu donatorii externi şi instituţiile interna-
ţionale. UE reprezintă pentru Moldova atât un donator cît şi o instituţie internaţională sui generis
cu care relaţiile au avut o dinamică ascendentă în ultimii ani. Principiul de bază al acestor relaţii este
reciprocitatea şi respectarea valorilor UE: democraţie, drepturile omului şi economie de piaţă. În
toţi aceşti ani UE a fost un partener de dezvoltare care a acordat o atenţie sporită relaţiei cu Moldova
şi care a adâncit cooperarea cu RM odată cu instalarea guvernului din 25 septembrie 2009, condus
de Alianţa pentru Integrare Europeană. În fond, dialogul cu UE este unul transparent, deşi există
şi procese care nu prea sunt cunoscute publicului larg, cum ar fi negocierea Acordului de Asociere
dintre RM si UE, despre care se cunoaşte puţine detalii, sub pretextul că există o politică confiden-
ţială care are scopul să nu influenţeze procesul de negocieri. Dar nici RM nu a avut întotdeauna o
poziţie coerentă faţă de UE. Exemplul introducerii vizelor de către guvernul comunist (2001-2009)
pentru cetăţenii români după evenimentele din 7 aprilie 2009 contrar acordurilor în vigoare, este
un exemplu de nerespectare a angajamentelor luate în faţa comunităţii europene.521 Pe bilaterală,
cei mai mari donatori (perioada 2008-2012) sunt SUA prin USAID, Suedia prin SIDA şi Marea
Britaniei prin DFID.522
Spre deosebire de relaţia cu UE care, în pofida unor dificultăţi, a rămas una constantă,
relaţia cu FMI a fost întreruptă de mai multe ori pe motiv că costurile reformelor acesteia ar fi
fost foarte mari. Astfel, din 2001 pînă în 2006, guvernarea comunistă îngheaţă relaţiile cu FMI şi
renunţă la un şir de reforme.523 În general, relaţia cu FMI este transparentă, însă, procesele de ne-
gociere a împrumutului nu sunt prea cunoscute, motiv pentru care se fac multe speculaţii. Ultimul
împrumut de $ 574 mln a generat mai multe discuţii dintre putere şi opoziţie, în care partidul de
opoziţie acuza guvernul Filat că a acceptat concedierea profesorilor, şi a făcut mai multe concesiuni
defavorabile statului.524 În acelaşi context, relaţia cu Banca Mondială a fost una foarte asemănătoare
cu cea a FMI-ului. Atît UE, cît şi FMI, dar şi BM sunt implicate în procesul de dezvoltare a politici-
lor guvernului RM, avînd în vedere principiul „stick and carrots”. Deşi nu este foarte vizibil şi deloc
explict, dar aceste instituţii internaţionale, împreună cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare exercită anumite presiuni pentru a influenţa agenda politică de reforme.525
Relaţiile cu organizaţiile politice, altele decît UE, sunt mai puţin dinamice. NATO este slab
521 Cristian Diaconescu: Introducerea vizelor este o acţiune nesăbuită a Republicii Moldova, http://www.realitatea.net/cristian-diaconescu--introducerea-
vizelor-este-o-actiune-nesabuita-a-republicii-moldova-_492551.html
522 Pentru infromaţii detailate cu toţi donatorii pe Moldova şi mărimea ajutorului oferit, vă rog accesaţi: ODA by NDS objectives, http://www.un.md/donors/
meetings/
523 Chirilă, Victor: 2009, Relaţiile Republicii Moldova cu SUA (1998 – 2008): Un Parteneriat Neglijat de Chişinău, http://www.ape.md/libview.
php?l=ro&idc=152&id=566
524 Dodon, Igor: 2010, Reţeta FMI pentru Republica Moldova şi consecinţele ei reale, http://dodon.md/2010/05/reteta-fmi-pentru-republica-moldova-si-con-
secintele-ei-reale/
525 Moldova Democracy and Governance Assessment, USAID, 2005
Ulterior, după obţinerea independenţei, Republica Moldova a aderat la mai multe con-
venţii şi tratate internaţionale cu privire la drepturile omului. Este vorba de o deschidere faţă de
standardele internaţionale în acest domeniu.
În anii ’90 Republica Moldova a depus un efort considerabil pentru a adera la reglemen-
tările ONU, Consiliului Europei, OSCE şi UE în domeniul drepturilor omului. Aceste organizaţii,
prin diferite mecanisme, monitorizează felul în care acestea sunt respectate în Republica Moldova.
Sursa:www.mfa.gov.md/img/docs/ListaTratateMultilaterale.pdf
Tabel nr. 32 „Lista celor mai importante tratate ratificate de Republica Moldova în cadrul
Consiliului Europei”
Denumirea tratatului Data adoptării În vigoare în R. Moldova
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale 04.11.1950 la Roma 12.09.1997
Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a 20.03.1952 la Paris 12.09.1997
libertăţilor fundamentale
Protocolul nr.2 şi nr. 3 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor 06.05.1963 la Strasbourg 12.09.1997
omului şi a libertăţilor fundamentale
Protocolul nr.4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a 16.09.1963 la Strasbourg 12.09.1997
libertăţilor fundamentale, recunoscînd anumite drepturi şi libertăţi, altele decît
cele deja înscrise în Convenţie şi în primul Protocol adiţional la Convenţie
Protocolul nr.5 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a 20.01.1966 la Strasbourg 12.09.1997
libertăţilor fundamentale, amendînd articolele 22 şi 40 ale Convenţiei
Protocolul nr.6 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a 28.04.1983 la Strasbourg 01.10.1997
libertăţilor fundamentale, privind abolirea pedepsei cu moartea
Protocolul nr.7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a 22.11.1984 la Strasbourg 01.12.1997
libertăţilor fundamentale
Protocolul nr.8 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a 19.03.1985 la Viena 12.09.1997
libertăţilor fundamentale
Protocolul nr.11 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a 11.05.1994 la Strasbourg 01.11.1998
libertăţilor fundamentale
Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale 01.02.1995 la Strasbourg 01.02.1998
Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau 26.11.1987 la Strasbourg 01.02.1998
tratamentelor inumane sau degradante
Protocolul nr.1 la Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a 04.11.1993 la Strasbourg 01.03.2002
pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante
Protocolul nr. 2 la Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau 04.11.1993 la Strasbourg 01.03.2002
tratamentelor inumane sau degradante
Protocolul nr.13 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului 03.05.2002 la Vilnius 01.02.2007
şi libertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea în toate
circumstanţele
Sursa:www.mfa.gov.md/img/docs/ListaTratateMultilaterale.pdf
Totuşi, trebuie de remarcat că, dacă din punct de vedere normativ, legislaţia Republicii
Moldova s-a racordat constant la standardele ONU, în practică, însă, la acest capitol, au fost înre-
gistrate mai multe devieri de la obligaţiile asumate.
Republica Moldova a ratificat cele mai importante tratate cu privire la respectarea drepturilor
omului. Acest fapt implică ideea că Republica Moldova şi-a asumat mai multe angajamente care
se referă la protecţia acestora. În această ordine de idei, în cazul în care sunt încălcate dreptu-
rile omului, există instrumente specializate ale ONU sau Consiliului Europei pentru a examina
plîngeri individuale. Astfel, Moldova susţine Rapoarte periodice privind implementarea Pactului
Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. De asemenea, Consiliul Europei poate prin
comitetele specializate să evalueze situaţia respectării drepturilor omului în Republica Moldova. În
perioada 27-31 iulie 2009, după evenimentele din 7 aprilie, în Republica Moldova s-a aflat cu o
vizită de evaluare a protecţiei drepturilor omului Comitetul European pentru Prevenirea Torturii
sau şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante. Comitetul ONU împotriva torturii
a adoptat în cadrul şedinţei sale organizată la 19 noiembrie 2009, mai multe concluzii concluzii şi
recomandări ce ţin de respectarea drepturilor omului în Republica Moldova. De asemenea, cetă-
ţenii Republicii Moldova se pot adresa CEDO în cazul în care instanţele naţionale le-au încălcat
drepturile. Concluziile şi recomandările comitetelor speciale, precum şi hotărîrile CEDO constituie
măsuri importante pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ naţional în domeniul respectării drep-
turilor omului şi pentru înlăturarea încălcării drepturilor omului.
Există mai multe probleme însă la acest capitol. Republica Moldova este în continuare sub
monitorizarea Consiliului Europei. Rezoluţiile APCE privind onorarea de către RM a angajamentelor
şi obligaţiunilor faţă de CoE se referă la încurajarea autorităţilor moldave din partea APCE de a fina-
liza reformele demarate – condiţie necesară a fi întrunită pentru încheierea procedurii de monitorizare
şi lansarea dialogului post-monitoring în viitorul previzibil.527
În perioada 25-28 aprilie 2009 în Moldova s-a aflat Comisarul pentru Drepturile
Omului al Consiliului Europei, Thomas Hammarberg, pentru a investiga problema tratamen-
tului inuman şi degradant al persoanelor arestate în urma demonstraţiilor post-electorale din
aprilie. Marea majoritate a persoanelor intervievate au declarat că au fost bătuţi – unii chiar
foarte crunt – de ofiţerii de poliţie. 530
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului este cel mai important instrument din
cadrul Consiliul Europei în ceea ce priveşte asigurarea implementării obligaţiunilor asumate
de către statele membre privind respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale,
consfinţite în Convenţia Europeană privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Astfel, în perioada 1998 -2008 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a emis în total
528 Al Treilea Raport asupra Moldovei al Comisiei Europene împotriva Rasisimului şi a Intoleranţei, adoptata la 14 decembrie 2007
529 Opinia II asupra Republicii Moldova, Comitetul Consultativ privind Convenţia-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, adoptată la 9 decembrie
2004, Strasbourg
530 Raportul lui Thomas Hammarberg, Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, în urma vizitei efectuate în Moldova în perioada 25-28
aprilie 2009
531 Raport către Guvernul Republicii Moldova privind vizita efectuată în Republica Moldova de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii si Trata-
mentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante din 27 - 31 iulie 2009, Strasbourg, 14 decembrie 2009
În 1993 a fost creată misiunea OSCE pentru Moldova. Principalele activităţi ale misiu-
nii se rezumă la soluţionarea conflictului transnistrean, combaterea traficului fiinţelor umane,
controlului armelor şi dezarmarea, libertatea presei şi drepturile omului şi democratizarea.
OSCE a mediat din 1994 în problema celor 7 şcoli din regiunea transnistreană care folosesc
alfabetul latin pentru predarea limbii române; de asemenea susţine procesul transformărilor
democratice prin monitorizarea alegerilor din Republica Moldova.534
532 Analiza pe articole a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele moldoveneşti în anul 2009, 01/02/2010, http://www.lhr.
md/2/92.html
533 De ce trebuie demis judecătorul Dorin Popovici, 17/03/2010, www.zdg.md/investigatii/de-ce-trebuie-demis-judecatorul-dorin-popovici
534 Human Rights and Democratization, www.osce.org/moldova/13428.html
535 CCPR/C/MDA/2, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Comitetul pentru Drepturile Omului, Sesiunea 97, 12-30 octombrie 2009,
Studierea rapoartelor prezentate de statele-părţi conform articolului 40 din pact, Observaţiile concludente ale Comitetului pentru Drepturile Omului, Moldova
14.3.2.1 Tratate
Din cauza problemelor explicate mai sus, Republica Moldova trebuie să denunţe anumite
tratate irelevante. De exemplu, în decembrie 2009, Parlamentul a adoptat o lege prin care denunţă
Acordul privind statutul Tribunalului Economic al Comunităţii Statelor Independente semnat la
Moscova la 6 iulie 1992.
Fiind într-un proces de ajustarea a legislaţiei şi adoptare a unei părţi a acquis-ului, Moldova
adoptă multe legi care, însă, nu se respectă şi nu se aplică în realitate. În acest moment există moni-
torizări efectuate de instituţii prevăzute la iniţierea acestora (în cazul unor convenţii) şi un Centru
de Armonizare a Legislaţiei în cadrul Ministerului Justiţiei care se ocupă în special de racordarea le-
gislaţiei RM la acquisul comunitar. Cele mai importante domenii precum drepturile omului, liber-
AUDITUL SISTEMULUI DEMOCRATIC
252 ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Antologie de studii asupra guvernării
tatea presei, poitici anti-corupţie, domenii sociale, etc, râmân a fi monitorizate de organizaţii non-
guvernamentale. O valoare adăugată în procesul de elaborare a legilor încearcă să o facă Consiliul
Naţional de Participare, un organism format din 30 de organizaţii ale societăţii civile, care avizează
proiectele de lege iniţiate de guvern ce ţin de documente importante/strategice cum ar fi Strategia
Naţională de Dezvoltare şi ia atitudine faţă de procese în derulare ce vizează politici la nivel de stat.
Din toată integritatea procesului de creaţie legislativă, de la iniţierea elaborării actului le-
gislativ, elaborarea proiectului, fundamentarea, coordonarea şi expertizarea proiectului, adoptarea,
promulgarea şi intrarea în vigoare, unica etapă care lipseşte este monitorizarea implementării.536
În acest moment există un proiect potrivit căruia implementarea legilor va fi efectuată de către o
subdiviziune a Ministerului Justiţiei, însă deocamdată, absenţa unui astfel de mecanism generează o
problemă mare în valorificarea capacităţii instituţionale de implementare a legilor, care reprezintă,
una din cele mai importante probleme cu care se confruntă Moldova în procesul de aliniere la UE,
fapt remarcat şi de rapoartele de progres prezentate de Comisia Europeană.537
Dintre care 5321620 lei sunt plătiţi pentru CSI, ceea ce reprezintă circa 11.39%.
536 Efrim, Oleg, Nota informativă la proiectul Hotărârii Guvernului privind monitorizarea procesului de implementare a legislaţiei.
537 Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2009, Progress Report Republic of Moldova, European Commission, http://ec.europa.eu/
world/enp/pdf/progress2010/sec10_523_en.pdf
Organizaţii parlamentare
1. Adunarea Interparlamentară CSI RUB 3967800 1646637
2. Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice în Bazinul EURO 35466 622074
Mării Negre (PABSEC)
3. Uniunea Interparlamentară CHF 21600 259200
4. Adunarea Parlamentară a OSCE EURO 1428 25047
5. Adunarea Parlamentară a Francofoniei EURO 2876 50445
SUBTOTAL 1 2603403
Organizaţii Internaţionale
6. Consiliul Europei EURO 323591 5675791
7. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare MDL 2500000 2500000
(IBRD)
8. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (EBRD) USD
9. Banca Mării Negre pentru Comerţ şi Dezvoltare (BSDTB) DST 178412 3464757
10. Cooperarea Economică în Bazinul Mării Negre (BSEC) EURO 56171 985244
11. Agenţia Multilaterală pentru Garantarea Investiţiilor (MIGA) USD
12. ONU (inclusiv contribuţiile voluntare) USD 85000 1065050
13. Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) USD 10892 136479
14. UNESCO U/E 148874U+3235E 1922133
15. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) EURO 229120 4018756
16. Grupul Consultativ Comun OSCE EURO 2531 44388
17. Organizaţia Internaţională a Muncii* CHF 140341 1684092
18. Organizaţia Mondială a Comerţului CHF 31983 383796
19. Organizaţia Mondială a Sănătăţii* USD 196735 2465090
20. Organizaţia Mondială a Turismului EURO 24662 432571
21. ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO)* U/E 112143U+2088E 1441785
22. Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului EURO 28000 491120
23. Oficiul Internaţional de Epizootii EURO 17250 302565
24. Organizaţia Internaţională a Zahărului GBP 4136 84457
25. Conferinţa privind Regimul Navigat pe Dunăre (Comisia EURO 142070 2491908
Dunării)
26. Tribunal Internaţional pentru Dreptul Mării EURO 790 13857
27. Autoritatea Internaţională pentru Fundul Mării*** USD 2240 28067
28. Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) CHF 11092 133104
29. Comitetul European de Standardizare (CEN) EURO 11000 192940
30. Convenţia Metrului EURO 5376 94295
31. Organizaţia Internaţională pentru Protecţia Civilă* CHF 21000 252000
32. Organizaţia Internaţională a Francofoniei* EURO 33620 589695
33. INTOSAI EURO 410 7191
34. EUROSAI EURO 468 8209
35. Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile* (ICAO) C/U 34322C+20178U 659546
36. Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică* U/E 2321U+45710E 830836
37. Organizaţia privind Interzicerea Armelor Chimice* EURO 18919 331839
38. Comisia Preparatorie pentru Organizaţia Tratatului privind EURO 557 9770
interzicerea totală a testelor nucleare (CTBTO)
39. Institutul Unit de Cercetări Nucleare (Dubna) USD 50000 626500
40. INTERPOL EURO 14585 255821
41. Iniţiativa Central-Europeană (CEI) EURO 3960 69458
42. TRACECA EURO 60000 1052400
43. GUAM** USD
44. Organizaţia Internaţională Maritimă (IMO) GBP 11587 236607
45. Organizaţia Internaţională pentru Migraţiune CHF 433 5196
46. Organizaţia Internaţională de Metrologie Legală EURO 1230 21574
Organizaţii CSI
58. Comitetul Executiv al CSI (bugetul unic CSI) RUB 2535300 1052150
59. Comitetul de Statistică al CSI (bugetul unic CSI) RUB 579400 240451
60. Biroul de Combatere a Criminalităţii al CSI (bugetul unic CSI) RUB 484600 201109
61. Centrul Antiteroristic al CSI (bugetul unic CSI) RUB 520100 215842
62. Consiliul şefilor de state, şefilor de guverne, miniştrilor RUB 267700 111096
afacerilor externe, Consiliul Economic al CSI (bugetul unic
CSI)
63. Consiliul Coordonator al Procurorilor Generali al CSI (bugetul RUB 58400 24236
unic CSI)
64. Reprezentanţa din Republica Moldova a Teleradiocompaniei MDL 1830100 1830100
Interstatale “MIR”
SUBTOTAL 3 3674983
TOTAL 46700000
Moldova a aderat la cele mai importante documente care reglementează politicile în dome-
niul refugiaţilor şi solicitanţilor de azil. În prezent, RM implementează prevederile Convenţiei de
la Geneva din 1951 şi Protoculul de la NewYork care prevăd respectarea drepturilor omului şi a li-
bertăţilor fundamentale, asigurarea dreptului de libera circulaţie pe teritoriul Moldovei, non-discri-
minarea pe motive etnice, rasiale, religioase, lingvistice, de sex, apartenenţă politică, origine socială
sau alte motive, asigurarea a condiţiilor minime de trai, facilitarea integrării sociale şi a naturalizării
migranţilor şi a refugiaţilor, etc. În prezent, domeniul azilului este reglementat de 10 legi şi docu-
mente interne şi 8 instrumente internaţionale la care RM este parte. Mai mult ca atît, noua lege
Nr. 270 din 18/12/2008 privind azilul în RM şi alte acte regulatorii este adoptată în conformitate
cu principiile şi standartele internaţionale, care prevăd inclusiv şi un centru de acomodare pentru
În acest moment există câteva aspecte care atrag crtică din partea experţilor, care se referă
la modalitatea de înregistrate a străinilor (migranţilor) ce presupune o procedură anevoioasă, fiind
nevoie de Permisul de şedere eliberat de Ministerul Afacerilor Interne, de Permisul de Muncă eli-
berat de Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Permisul de Reşedinţă eliberat de Ministerul
Dezvoltării Informaţionale.
OSCE este practic unicul organism unde Moldova este implicată la proiecţia politicilor.
Un alt instrument important pe care poate să-l utilizeze Moldova în scopul susţinerii drep-
turilor omului şi democraţiei în lume este participarea militarilor moldoveni în cadrul operaţiunilor
pentru menţinerea păcii.
Pînă în anul 2003 din partea Moldovei au participat la misiuni internaţionale numai ofiţeri
individuali, dar nu şi contingente militare, în misiunile OSCE şi Misiunea NATO de pacificare
SFOR din Bosnia şi Herţegovina.538
Republica Moldova, în calitate de stat membru ONU, participă de asemenea la unele ope-
raţiuni ONU din 2003, trimiţănd militari moldoveni în zonele instabile din punct de vedere al
securităţii. În prezent, militari din Republica Moldova activează în cadrul Operaţiunilor ONU de
Menţinere a Păcii din Liberia (UNMIL), Côte d’Ivoire (MINUCI) , Sudan (UNMIS) şi Georgia
(ONUG). Anual, prin sistemul de rotaţie, aproximativ 8-10 militari moldoveni sunt detaşaţi pen-
tru a-şi îndeplini serviciul în misiunile respective.539 Dislocarea în 2003 în Irak a unui contingent
de 42 militari a însemnat prima participare a unui contingent militar în operaţiuni de menţinere a
păcii peste hotare.
538 Veaceslav Bugai, în Reforma Sectorului de Securitate în Republica Moldova: Consolidarea controlului asupra sectorului de securitate, Harmonie Papers,
CESS, Groningen 2009, p. 87
539 Participarea Republicii Moldova în operaţiunile ONU de menţinere a păcii, http://www.mfa.gov.md/onu-md/participarea-rm-operatiunile-onu/
Aderarea la UE este susţinută de către cetăţenii Republicii Moldova,541 deşi există şi o parte
mare din populaţie care optează pentru aprofundarea relaţiilor cu CSI, fapt care explică atitudinea
neunivocă a politicienilor faţă de această organizaţie. Societatea susţine aderarea la UE, însă mili-
tează pentru menţinerea neutralităţii în raport cu NATO.
Cu toate deficienţele societăţii civile din Moldova, aceasta încearcă să ia atitudine faţă de
procesele care au loc în Moldova şi să participe la dezvoltarea politicilor în diferite domenii, fie prin
Consiliul Naţional de Participare, fie prin parteneriate publico-private sau prin intermediul altor fo-
rumuri. Rezultatele acestor implicări sunt vizibile prin schimbările pozitive care au loc în Republica
Moldova, mai ales în comparaţie cu statele membre ale Comunităţii Statelor Independente.
Foarte bun Bun Satisfăcător Slab Foarte slab
14.1 X
14.2 X
14.3 X
14.4 X
14.5 X
14.6 X
Cărţi
1. Bugai, Veaceslav (2009): “Dislocarea trupelor militare în afara ţării şi controlul parlamen-
tar.” în: Sportel Erik/Faltas Sami (eds). Reforma Sectorului de Securitate în Republica Moldova.
Groningen: CESS
Documente oficiale
2. Comisia Europeană împotriva Rasisimului şi a Intoleranţei (2007): Al Treilea Raport asupra
Moldovei. Strasbourg
3. Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2009, Progress Report Republic
of Moldova, European Commission, http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/progress2010/
sec10_523_en.pdf
4. Moldova Democracy and Governance Assessment, USAID, 2005, http://moldova.usaid.gov/
lib/mol_democracy_assmnt.pdf
5. Comitetul Consultativ privind Convenţia-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale
(2004):Opinia II asupra Republicii Moldova. Strasbourg
6. Raportul lui Thomas Hammarberg, Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului
Europei, în urma vizitei efectuate în Moldova în perioada 25-28 aprilie 2009
7. Raport către Guvernul Republicii Moldova privind vizita efectuată în Republica Moldova de
cătreComitetul European pentru Prevenirea Torturii si Tratamentelor sau Pedepselor Inumane
sau Degradante din 27 - 31 iulie 2009, Strasbourg, 14 decembrie 2009
8. Comitetul pentru Drepturile Omului (Sesiunea 97, 12-30 octombrie 2009): Observaţiile con-
cludente ale Comitetului pentru Drepturile Omului asupra Republicii Moldova. Geneva
9. Guvernul Republicii Moldova (17/02/2010): Anexă la Hotărîrea Guvernului nr.101 din 17
februarie 2010. Chişinău
Studii:
10. Prohnitchi, Valeriu et al.: 2010, Impactul investiţiilor străine directe asupra Republicii Moldova,
Expert-Grup.
11. Ciurea, Cornel (2010): Audiovizualul în Republica Moldova între criză şi renaştere, în Raport
de Prevenire a Crizelor, Ianuarie-Martie 2010, Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale
Viitorul
12. Mihailescu Virgiliu, Securitatea Energetică a Republicii Moldova în contextul aderării la comu-
nitatea energetică, Fundaţia Soros-Moldova, Bons Offices, aprilie 2010, http://www.soros.md/
files/publications/documents/studiu%20Securitatea%20energetica%20a%20RM.pdf
13. Lozovanu, Valentin: 2010, Asistenţa externă şi dezvoltarea economică a Republicii Moldova,
Buletin de Politcă Externă Nr. 11, IDIS Viitorul
Articole:
25. Serebrian, Oleg: 05/10/2009, Summitul unei organizaţii fantomă – CSI ca ficţiune geopolitică,
Europa Liberă, http://politicom.moldova.org/news/summitul-unei-organizaii-fantom-csi-ca-
ficiune-geopolitic-203843-rom.html
26. Rojansky, Matthew/Allin, Lyndon: 31/08/2010, Why Moldova Matters? Carnegie
Endowment for International Peace, http://carnegieendowment.org/publications/index.
cfm?fa=view&id=41467
27. Panorama, Buletin bilunar de analize, comentarii şi interviuri pe probleme de politică externă
a Republicii Moldova, Nr. 5 (49), 7-28 August 2008, APE
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul” este succesorul de drept al
Fundaţiei Viitorul, şi păstrează în linii mari tradiţiile, obiectivele şi principiile de acţiune ale
fundaţiei, printre care se numără: formarea de instituţii democratice şi dezvoltarea unui spirit
de responsabilitate efectivă printre oamenii politici, funcţionari publici şi cetăţenii ţării noastre,
consolidarea societăţii civile şi spiritului critic, promovarea libertăţilor şi valorilor unei societăţi
deschise, modernizate şi pro-europene.
Institutul pentru Dezvoltare str. Iacob Hîncu 10/1, Chişinău 373 / 22 221844 tel office@viitorul.org
şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul” MD-2005 Republica Moldova 373 / 22 245714 fax www.viitorul.org