Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ref Beatrice
Ref Beatrice
ITALIA
Provincia Napoli, Regiunea Campania
Una din încăperile din villa de la Casale înfăţişează mozaicul cu cele zece tinere
care purtau fascia pectoralis şi subligatur (folosite atunci când tinerele romane făceau
gimnastică) care trebuie să fi avut valoare erotică într-o epocă în care portretele nud, în
exclusivitate, erau rezervate divinităţilor. Această scenă este numai unul din elementele
care au făcut această luxoasă villa un exemplu remarcabil al modului de viaţă şi al
schimburilor culturale.
Villa de la Casale a fost construită în secolul al III-lea sau al IV-lea d.Hr. în
Sicilia, lângă Piazza Armerina, în centrul unei latifundum (proprietate mare). Mărimea sa
– 4 200 de metri pătraţi – bogăţia decoraţiunilor sugerează că villa ar fi aparţinut unui
demnitar din clasa senatorială sau, poate, vreunui membru al famililei imperiale. Edificiul
este un ansamblu maiestuos cu aproape 50 de încăperi construite pe terase la diferite
nivele. După ce se intră pe poarta principală, se trece printr-o curte poligonală către un
peristilium în jurul căruia erau aranjate apartamentele proprietarilor, ale oaspeţilor şi
marea bazilică în care se ţineau recepţiile oficiale. În stânga intrării se află o zonă
rezervată banchetelor, iar un somptuos complex de băi se afla în partea dreaptă
În registrul de jos al faimosului mozaic cunoscut drept “mozaicul celor zece fete în
bikini”, tânăra care poartă o manta este pe cale să încoroneze o atletă, dându-i cununa
victoriei. Tânăra tocmai terminase terminase un exerciţiu cu o roată cu spiţe, pe care a
învârtit-o în jurul axei. O altă fată se află alături de cele două după ce a fost premiată
pentru succesul atletic.
Trimiterea la Roma a unor animale(partea “finală” a Marii Vânători)
Sala de audienţe în care Califul stătea pe tron. Avea trei pasaje şi era acoperită
cu o boltă cilindrică dreaptă
Iniţial, castelul a fost mai mare decât se poate vedea astăzi şi includea un fort cu o
curte interioară (de la care au rămas doar fundaţiile) şi grădini cu fântâni alimentate cu
roată de apă. Două clădiri din gresie, care cuprindeau sala de audienţe şi hammam (băile),
se află într-o stare excelentă de conservare. Prima are zece metri lungime şi şase metri
lăţime, este acoperită cu o boltă cilindrică dreaptă (această formă de boltă, mai târziu, a
devenit tipică pentru arhitectura islamică) şi are trei culoare; cele două de pe lateral duc la
câte o firidă, în vreme ce culoarul central cuprindea tronul.
Plafonul şi pereţii sunt acoperiţi extensiv cu fresce. Într-una dintre fresce,
cunoscută drept “fresca celor şase regi”, Roderick (regele vizigoţilor), Krisa (domnitor
sasanid), împăratul Bizanţului, negusul Abisiniei, împăratul chinez şi şeful turcomanilor
au fost identificaţi. Stilurile şi subiectele celorlalte fresce arată influenţe ale artei
elenistice, bizantine şi persane. Sunt scene de vânătoare în care un măgar sălbatic este
împins către o plasă de un grup de oameni călare; dansatori şi muzicieni într-un décor de
plante şi animale exotice; şi scene ce preamăreau în primul rând virtuţile, cu atleţi care
concurau într-un decor rural.
Frescele din hammam sunt la fel de rafinate. Băile erau de o importanţă
fundamentală pentru ritualurile sociale şi religioase din lumea islamică, iar în cele trei
încăperi din care erau compuse – frigidarium, tepidarium şi caldarium – figurau diferite
scene de vânătoare reprezentându-l pe calif, o noapte splendidă cu un cer din emisfera
nordică înconjurat de semnele zodiacale şi o serie de scene inspirate de mitologia clasică,
cu nuduri feminine reprezentând poezia, filozofia şi istoria sau, poate, graţia şi
frumuseţea feminină.
O dată cu sfârşitul dinastiei Omeiazilor şi preluarea acesteia de către Abasizii din
Bagdad, se încheie capitolul artei figurative islamice. Începând cu anul 750, religia a
interzis orice reprezentare umană sau animalieră, socotind-o drept un sacrilegiu.
Volubilis
MAROC
Moulay Idriss Zerhoun
Bazilica
Oprea Ioana
Grupa 31I
Bucureşti, 2009