P. 1
Douăzeci de mii de leghe sub mări - Jules Verne

Douăzeci de mii de leghe sub mări - Jules Verne

|Views: 519|Likes:
Published by Velea Mihail Adrian

More info:

Published by: Velea Mihail Adrian on Mar 25, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/21/2013

pdf

text

original

Sections

  • P A R T E A Î N T Â I
  • CAPITOLUL 4 NED LAND
  • CAPITOLUL 5 RĂTĂCIND LA ÎNTÂMPLARE
  • CAPITOLUL 6 ÎN PLINĂ VITEZĂ
  • CAPITOLUL 7 O BALENĂ DINTR-O SPECIE NECUNOSCUTĂ
  • CAPITOLUL 9 NED LAND E FURIOS
  • CAPITOLUL 10 OMUL APELOR
  • CAPITOLUL 11 “NAUTILUS”
  • CAPITOLUL 13 CÂTEVA CIFRE
  • CAPITOLUL 14 FLUVIUL NEGRU
  • CAPITOLUL 16 PLIMBARE PRIN CÂMPIE
  • CAPITOLUL 17 PĂDUREA SUBMARINĂ
  • CAPITOLUL 18 PATRU MII DE LEGHE PE SUB PACIFIC
  • CAPITOLUL 19 VANIKORO
  • CAPITOLUL 20 STRÂMTOAREA DE TORRES
  • CAPITOLUL 21 CÂTEVA ZILE PE USCAT
  • CAPITOLUL 22 TRĂSNETUL CĂPITANULUI NEMO
  • CAPITOLUL 23 AEGRI SOMNIA2
  • CAPITOLUL 24 REGATUL CORALILOR
  • PARTEA A DOUA
  • CAPITOLUL 1 OCEANUL INDIAN
  • CAPITOLUL 2 O NOUĂ PROPUNERE A CĂPITANULUI NEMO
  • CAPITOLUL 3 O PERLĂ DE ZECE MILIOANE
  • CAPITOLUL 4 MAREA ROȘIE
  • TUNELUL ARAB
  • CAPITOLUL 6 ARHIPELAGUL GRECESC
  • CAPITOLUL 7 MEDITERANA ÎN PATRUZECI ȘI OPT DE ORE
  • CAPITOLUL 9 UN CONTINENT DISPĂRUT
  • CAPITOLUL 10 ZĂCĂMINTELE SUBMARINE
  • CAPITOLUL 15 ACCIDENT SAU INCIDENT?
  • CAPITOLUL 16 FĂRĂ AER
  • CAPITOLUL 19 GULFSTREAM
  • CAPITOLUL 21 DEZASTRUL
  • CAPITOLUL 22 ULTIMELE CUVINTE ALE CĂPITANULUI NEMO
  • CAPITOLUL 23 ÎNCHEIERE
  • C U P R I N S
  • P A R T E A Î N T Â I
  • CAPITOLUL 1
  • CAPITOLUL 2
  • CAPITOLUL 3
  • CAPITOLUL 4
  • CAPITOLUL 5
  • CAPITOLUL 6
  • CAPITOLUL 7
  • CAPITOLUL 8
  • CAPITOLUL 9
  • CAPITOLUL 10
  • CAPITOLUL 11
  • CAPITOLUL 12
  • CAPITOLUL 13
  • CAPITOLUL 14
  • CAPITOLUL 15
  • CAPITOLUL 16
  • CAPITOLUL 17
  • CAPITOLUL 18
  • CAPITOLUL 19
  • CAPITOLUL 20
  • CAPITOLUL 21
  • CAPITOLUL 22
  • CAPITOLUL 23
  • CAPITOLUL 24
  • P A R T E A A D O U A

Jules Verne

20.000 de leghe sub mări

Traducere și note de Dan Starcu

54353048.doc

PARTEA ÎNTÂI CAPITOLUL 1 STÂNCA SUBMARINĂ MIȘCĂTOARE

A

nul 1866 a fost marcat de un eveniment straniu, un fenomen inexplicabil și de

neînțeles, pe care fără îndoială că nimeni nu l-a uitat. Nemaivorbind de zvonurile ce agitau oamenii din porturi și incitau opinia publică din interiorul continentelor, trebuie spus că marinarii erau, în mod deosebit, cei mai tulburați. Negustorii, armatorii, căpitanii vaselor din Europa și din America, ofițerii marinelor militare din diverse țări, apoi guvernele unor state de pe cele două continente se ocupau de acest lucru cu cea mai mare atenție. De fapt, de la o vreme, mai multe vase se întâlniseră pe ocean cu „ceva enorm”, un obiect lung, fusiform, uneori fosforecent, mult mai mare și mai rapid decât o balenă. Cele referitoare la această apariție, consemnate în diverse jurnale de bord, se potriveau destul de exact cu structura obiectului sau a ființei în discuție, cu viteza uimitoare a mișcărilor sale, cu puterea sa surprinzătoare de locomoție, cu vitalitatea neobișnuită cu care părea dotată. Dacă era într-adevăr un cetaceu, le depășea în dimensiune pe toate cele pe care știința le clasase până atunci. Nici Cuvier, nici Lacepede, nici domnul Dumeril, nici domnul de Quatrefages nu admiseseră existența acestui monstru fără să-l fi văzut, ceea ce însemna să-l fi privit cu ochii lor de savanți. Luând în considerare media observațiilor făcute în mai multe rânduri – respingând evaluările timide, ce dădeau acelui obiect o lungime de două sute de picioare (adică peste șaizeci de metri) și îndepărtând opiniile exagerate ce-l coniderau lat de o milă și lung de trei – se putea afirma, totuși, că această ființă fenomenală depășea cu nult toate dimensiunile admise până atunci de ihtiologi – dacă, într-adevăr, ea exista. Or, ea exista, faptul în sine nu mai putea fi negat și, având în vedere această tendință ce îndeamnă către supranatural creierul uman, se putea înțelege emoția pricinuită în toată lumea de acea apariție supranaturală. Nu putea fi trecută, in nici un caz, în rândul poveștilor marinărești. Chiar pe 20 iulie 1866, steamerul „Governor-Higginson”, aparținând companiei „Calcutta and Burnach steam navigation” întâlnise acea masă mișcătoare la cinci mile est de coastele Australiei. Căpitanul Baker se crezuse, la început, în fața unei stânci submarine necunoscute. Se apucase chiar să îi determine poziția exactă, când două coloane de apă, proiectate de uimitorul obiect, se ridicară șuierând până la o sută cincizeci de picioare în văzduh. Deci, afară de cazul în care acea stâncă ar fi fost subterană și era supusă erupțiilor intermitente ale unui gheizer, vasul „Governor-Higginson” avea de-a face cu vreun mamifer acvatic, necunoscut până atunci, ce arunca prin nări coloane de apă amestecate cu aer și vapori. Un fapt asemănător fusese observat și pe 23 iulie în același an, în Oceanul Pacific, de nava „Cristobal-Colon” a companiei “West India and Pacific steam navigation”. Deci, extraordinarul 2

54353048.doc cetaceu se putea deplasa dintr-un loc în altul cu o viteză surprinzătoare, din moment ce, la un interval de trei zile, vasele „Governor-Higginson” și „Cristobal-Colon” îl observaseră la o distanță de peste șapte sute de leghe marine. Cincisprezece zile mai târziu, la două mii de leghe de acolo, navele „Helvetia” aparținând Companiei Naționale, și, respectiv, „Shannon” de la Royal Mail, mergeau bord la bord în acea porțiune a Atlanticului cuprinsă între Statele Unite și Europa, semnalând monstrul la 42◦15’ latitudine nordică și 60◦35’ longitudine vestică față de meridianul Greenwich. Această observare simultană a făcut posibilă estimarea lungimii minime a mamiferului la peste trei sute de picioare englezești (cam 106 metri), căci „Shannon” și „Helvetia” îi erau de dimensiuni inferioare, deși măsurau o sută de metri de la un capăt la celălalt. Or, cele mai mari balene, acelea care populează vecinătățile insulelor Aleutine, Kulanmak și Umgullik, n-au depășit niciodată lungimea de cincizeci și șase de metri – dacă o atingeau și pe aceasta. Aceste rapoarte venite unul după altul, noile observații făcute la bordul transatlanticului Pereire, o întâlnire între Etna a companiei Inman și monstru, un proces-verbal alcătuit de ofițerii fregatei franceze Normandie, o foarte serioasă determinare a poziției geografice realizată de statul major prin comandantul Fitz-James de la bordul vasului „Lord-Clyde” au impresionat profund opinia publică. În țările unde lucrurile nu prea sunt luate în serios, apărură destule glume pe seama fenomenului, dar în statele în care aceste lucruri sunt privite cu gravitate și simț practic, precum Anglia, America, Germania, oamenii erau intens preocupați de această apariție. Peste tot în marile orașe, monstrul ajunsese la modă. Se vorbea de el în cafenele, era pomenit în ziare, se jucau piese de teatru cu el. Fiecare își putea da cu părerea. Prin jurnale apăreau tot felul de făpturi imaginare și gigantice, de la balena albă, teribilul „Moby Dick” al regiunilor hiperboreene, până la imensul Kraken, ale cărui tentacule puteau cuprinde o navă de cinci sute de tone și s-o târască în abisurile oceanului. S-au reprodus chiar și mărturii din Antichitate, opiniile lui Aristotel și Pliniu, ce admiteau existența unor astfel de monștri, apoi poveștile norvegiene ale episcopului Pontoppidan, relatările lui Paul Eggede și raportările domnului Harrington, a cărui bună credință nu poate fi supusă îndoielii atunci când afirmă că a văzut, de la bordul vasului “Castillan”, în 1857, acel șarpe enorm care bântuise până atunci numai mările vechiului Constitutionnel. În rândurile savanților și ale ziariștilor științifici izbucni și polemica interminabilă între cei care credeau și cei care negau existența creaturii. “Problema monstrului” inflamă spiritele. Timp de șase luni, războiul se duse cu șanse de ambele părți. La articolele de fond ale Institului Geografic din Brazilia, ale Academiei Științifice Regale din Berlin, ale Asociației Britanice, ale Institului Smithsonian din Washington, la discuțiile din „The Indian Archipelago”, din “Cosmos”-ul episcopului Moigno, din „Mitteilungen” al lui Petermann, la cronicile științifice din marile ziare franceze și străine, presa mică riposta cu o vervă inepuizabilă. Autorii săi spirituali parodiau ceva din Linne, citat de adversarii monstrului, susținând de fapt că „natura nu face prostii” și nu voiau să admită existența acelor krakeni, șerpi de mare, a acelor Moby Dick și a altor aberații ale marinarilor în delir. În fine, într-un articol dintr-un jurnal satiric foarte redutabil, cel mai îndrăgit redactor dădu lovitura de grație acestui monstru, precum Hipolit, și îl termină în hohotele de râs ale tuturor. Spiritul învinsese știința. În timpul primelor luni ale anului 1867, polemica păru îngropată, dar date noi ajunseră la cunoștința publicului. De acum înainte, problema redeveni pur științifică. Era vorba de un pericol adevărat, serios, ce trebuia evitat. Lucrurile luară altă întorsătură. Pentru a se oferi explicații, monstrul redeveni insuliță, stâncă, recif submarin, dar unul mișcător, imposibil de prins. Pe 5 martie 1867, vasul Moravian al companiei Montreal Ocean, găsindu-se noaptea la 27 ◦30’ latitudine și 72◦15’ longitudine, se ciocni cu tribordul de o stâncă pe care nicio hartă nu o indica

3

împărțit în șapte compartimente cu închidere etanșă. un șoc. Ofițerii de cart se grăbiră să ajungă în partea din spate a navei. Așa că. când se iveau zorile. compania sa avea patru vase de șase sute cincizeci de cai și o mie opt sute douăzeci de tone. Toate erau foarte bune și făceau parte. dar căpitanul Anderson se grăbi să îi liniștească. după trei săptămâni. aparent fără avarii. astfel că nimeni de la bord nu se îngrijoră. Această întâmplare gravă ar fi fost uitată. iar aceasta pătrundea. Se izbise de o stâncă submarină? De epava enormă rămasă de la vreun naufragiu? Nu se știa. Dacă ofer aceste detalii succinte. iar vasul își continuă cursa. în 1840. Nicio altă afacere nu se bucurase de o reușită mai strălucită. “Scoția” nu izbise ceva. “Rusia”. ci fusese lovit de ceva. nu s-ar fi scufundat cu cei două sute treizeci și șapte de pasageri pe care-i aducea din Canada. alte două nave superioare ca putere și tonaj. Nu văzură nimic altceva decât o zbatere neobișnuită a apelor. iar doi ani mai târziu. Sub efectul combinat al vântului și al celor patru sute de cai putere ai săi. se simți dinspre coca vasului “Scoția”. cu un deplasament de o mie o sută șaizeci și două de tone. puțin dincolo de roata de la babord. nu pierduseră vreo scrisoare. navele lui Cunnard traversaseră de două mii de ori Atlanticul și niciodată nu pățiseră ceva. De aceea le alegeau pasagerii. compania Cunnard. cunoscută în toată lumea pentru gestionarea sa inteligentă. dar examinarea carenei. Acest inteligent industriaș fondase. după un asemenea șoc.54353048. nava mergea cu viteza de treisprezece noduri. arătă că o parte a chilei fusese sfărâmată. nimic grav nu se putea întâmpla. poate. cu trei nave din lemn și cu roți având forța a patru sute de cai. nu întârziaseră. poseda și vasele „Arabia”. năvalnic. Astfel că nimeni nu se va mira de răsunetul provocat de accidentul care a implicat unul dintre cele mai frumoase steamere ale sale. Din fericire. destul de slab. marea era frumoasă. Mergea cu o viteză de treisprezece noduri patruzeci și trei de sutimi. nu avea de ce să se teamă pe mare. mai târziu. în 1867. opt cu roți și patru cu elice. ca și altele.Ne scufundăm! Ne scufundăm! La început. “Scoția”. „Java”. Văzu că al cincilea compartiment fusese invadat de apă. pe măsură ce se iviră pe punte: . În 1853. iar vasul “Scoția” se afla la 15◦12’ longitudine și 45◦37’ latitudine. Ei examinară ocenaul cu cea mai mare atenție. în ciuda puternicei concurențe a Franței. pasagerii se speriară foarte tare. al cărei privilegiu de transportat depeșe fusese reînnoit. dintre cele mai mari care străbătuseră vreodată mările.doc prin zonă. dacă. o fac pentru a se afla importanța acestei companii de transport maritim. fără calitatea superioară a structurii sale. nu s-ar fi reprodus în condiții identice. în continuare. Se marcă exact poziția acelui loc. Pe 13 aprilie 1867. Nimeni nu se îndoiește că. 4 . De douăzeci și șase de ani. “China”. Roțile sale loveau apa mării cu o regularitate perfectă. După opt ani. Atingerea celor două corpuri păruse foarte ușoară. împins de cei o mie de cai putere ai săi. de un instrument mai degrabă tăios sau perforant decât contondent. “Persia”. un serviciu poștal între Liverpool și Halifax. Toți cunoșteau numele celebrului armator englez Cunnard. “Scoția”. De fapt. căci altfel focurile ar fi fost stinse imediat. Căpitanul Anderson coborî imediat în cală. Compania Cunnard era preferată oricărei alteia. compania poseda douăsăprezece nave. Nicio altă firmă de navigație transoceanică nu fusese condusă cu mai multă pricepere. evenimentul a stârnit un zgomot imens. alături de „Great-Eastern”. Moravian. briza slabă. compartimentul nu avea cazane. La ora patru și șaptesprezece minute seara. în timp ce pasagerii adunați în marele salon serveau masa. însă strigătele celor din cală răsunară. Accidentul se petrecuse pe la cinci dimineața. Doar că. după cum rezultă din documentele oficiale ale acelor ani. vreun om. datorită naționalității noii nave victime și reputației companiei căreia îi aparținea.

doc Căpitanul Anderson opri imediat vasul. După șase luni petrecute în Nebraska. două sute erau considerate ca având legătură cu monstrul. după ce-l scoaseră din apă. Inginerii cercetară vasul atenți. Acesta fu deci acuzat. botanice și zoologice. după o întârziere de trei zile ce neliniști serios Liverpoolul. Nu le veni să își creadă ochilor. Atunci se petrecu incidentul cu “Scoția”. intră în bazinele companiei. Ipoteza insulei plutitoare. Misterul acela mă intriga. Eram la curent cu discuțiile în legătură cu monstrul marin. chestiunea ardea. Unul dintre mateloți plonjă în apă ca să vadă avaria. pe drept sau pe nedrept. Pătrunderea apei nu putea fi oprită. considerabil. ajungeam la New York la sfârșitul lui martie. comunicațiile dintre diversele continente deveneau din ce în ce mai periculoase. cu aburi sau cu pânze. al căror număr era. trebui să își continue astfel drumul. ca un triunghi isoscel. nenorocirile maritime ce nu aveau o cauză clară fură puse în contul monstrului. Se afla la trei sute de mile de Cap Clear și. Cum să nu fi fost? Citisem toate ziarele americane și europene. Nefiind în stare să-mi formez o părere. Utilajul perforant care o făcuse trebuia să fi fost ieșit din comun. cum se putea deplasa cu o viteză atât de mare? Nici ipoteza resturilor uriașe ale unui vas naufragiat nu putea fi susținută. de la care nu se mai primeau vești și a căror pierdere era anual anunțată la Biroul Veritas. Dacă cineva nu credea întâmplările. ce marcau două tabere foarte distincte de partizani: cei care susțineau că monstrul avea o forță colosală. acesta era invitat să pună degetul pe spărtura suferită de “Scoția”. CAPITOLUL 2 PENTRU ȘI ÎMPOTRIVĂ Î n vremea în care se produceau aceste evenimente. Datorită lui. fără să avansez prea mult. mă întorceam dintr-o explorare științifică întreprinsă prin ținuturile greu de străbătut din Nebraska. Acest animal fantastic deveni responsabil de toate naufragiile acelea. iar publicul ceru caegoric să fie curățate mările. Până atunci mă ocupasem cu clasificarea bogățiilor minerale. Statele Unite. din nefericire. După câteva clipe se știa de existența unei găuri mari de doi metri în carena steamerului. a stâncii mișcătoare. de dispariția lor. Din trei mii de nave.54353048. oscilam de la o extremă la alta. iar mișcarea sa de izbire și de retragere era aproape inexplicabilă! Acesta era evenimentul care redeșteptase interesul opiniei publice. cu orice preț. Din acea clipă. 5 . Ca profesor supleant la Muzeul de Istorie Naturală de la Paris. susținută de câțiva mai puțin competenți. Dacă stânca submarină nu avea o mașină în burtă. La sosirea mea la New York. pe de o parte. Plecarea mea spre Franța era fixată pentru primele zile din mai. La doi metri și jumătate sub linia de plutire se deschidea o gaură de formă regulată. de formidabilul cetaceu. încărcat cu colecții prețioase. era abandonată cu totul. fusesem trimis în expediție de guvernul francez. Rămâneau două soluții posibile ale problemei. iar “Scoția”. cu roțile sale pe jumătate scufundate. și cei care îl considerau un vas „submarin” cu o putere motrice enormă.

voi fi dispus să admit existența unui narval gigantic. un capriciu. făcea din mine un specialist în acea parte destul de obscură a istoriei naturale. și. Publicasem în Franța o lucrare în două volume intitulată „Misterele adâncurilor marine”. Ca un simplu particular să aibă la dispoziție o asemenea mașinărie mecanică era puțin probabil. sinceritatea guvernelor nu putea fi pusă la îndoială. care trăiesc în zone inaccesibile sondelor și pe care un eveniment oarecare. După ce s-au examinat. Cât am putut tăgădui realitatea faptelor. ba chiar în Turcia. creșteți armele sale ofensive și veți obține animalul 6 . ipoteza unui submarin construit de acestea fu definitiv îndepărtată. după acestea berbecii submarini. apoi altele. Pentru că era vorba de interesul public. dacă natura are încă secrete pentru noi în ihtiologie.doc Această ultimă ipoteză. în mod sigur. în aceste timpuri dezastruoase când omul își folosește geniul pentru a multiplica puterea armelor de război. căci nu mai puteam tăcea. Ce se întâmplă în acele adâncuri? Ce ființe locuiesc și pot trăi la douăsprezece sau cincisprezece leghe sub suprafața apei? Care este organismul acestor animale? Totuși. mai multe persoane îmi făcură onoarea să mă consulte asupra fenomenului în chestiune. în acest caz. Curând însă. se putea admite că însăși construcția vasului submarin ar fi scăpat de ochii publicului? A păstra secretul. După puștile militare urmaseră torpilele. Am vorbit. nu putu să reziste anchetelor ce urmară în cele două luni. strâns cu ușa. admisibilă în principiu. o întâmplare. în ciuda glumelor nesărate ale presei de nespecialitate. una după alta. le aduce. după anchetele făcute în Anglia. sau nu o cunoaștem. imaginația începu să zboare spre reveriile abusrde ale unei ihtiologii fantastice. la nivelul superior al oceanului. la mari intervale de timp. dați cetaceului o forță proporșională cu talia sa. Măriți de cinci ori aceste dimensiuni sau chiar de zece ori. Narvalul vulgar sau licornul de mare atinge deseori o lungime de șaizeci de picioare (peste douăzeci de metri). a fost nevoit să formuleze o anumită opinie pentru “New York Herald”. Am întors chestinea pe toate fețele. Dar ipoteza unei mașini de război nu se menținu în fața declarațiilor de dezmințire ale guvernelor. Dacă. soluția problemei ce trebuie rezolvată poate să ia forma unei dileme. La sosirea mea la New York. Cartea respectivă. a speciilor și a genurilor noi. Marile adâncimi oceanice ne sunt total necunoscute. m-am mulțumit cu acea negare categorică. cu o structură esențialmente „de adâncime”. era foarte greu pentru un particular și. în mod politicos și științific și ofer aici un extras dintr-un articol foarte consistent. căci sufereau transporturile transoceanice. Italia.54353048. Rusia. imposibil pentru un stat ale cărui acțiuni sunt supravegheate cu mare atenție de puterile rivale. diverse ipoteze. Prusia. nimic nu este mai acceptabil decât să admitem existența peștilor și a cetaceelor. era posibil ca un stat să fi încercat. trebuie neapărat să căutăm animalul despre care este vorba printre ființele marine catalogate deja și. Sau cunoaștem toată varietatea de ființe ce ne populează planeta. în acele condiții. dimpotrivă. pe care l-am publicat în numărul din 30 aprilie al periodicului. Și chiar “onorabilul Pierre Arronax. Deci. Sondele n-au reușit să le atingă. De altfel. gustată în special de lumea savanților. a trebuit să ofer explicații concludente. trebuie admsă existența unui animal marin de o forță uriașă. această mașinărie formidabilă. Franța. astfel. America. Reveni deci aceea a monstrului. Unde și când ar fi construit-o și cum ar fi păstrat secretul ei? Doar un guvern putea să posede o asemenea mașină distructivă și. Am făcut asta. neștiut de celelalte. noi cunoaștem toate speciile vii. Dacă nu le cunoaștem pe toate.orice altă presupunere fiind respinsă. profesor la Muzeul din Paris”. Mi se ceruse părerea.

54353048.doc căutat. Va avea proporțiile găsite de ofițerii de pe nava „Shannon”, instrumental de perforare ce a acționat asupra vasului „Scoția” și puterea necesară spre a deteriora coca unui steamer. De fapt, narvalul este înarmat cu un fel de spadă de fildeș, o halebardă, după cum se exprimă anumiți naturaliști. Este un dinte principal ce are duritatea oțelului. Câțiva asemenea dinți s-au găsit împlântați în balenele pe care narvalul le atacă întotdeauna cu succes. Alții au fost smulși, nu fără greutate, din carenele vaselor pe care le-au străpuns dintr-o parte în cealaltă, precum o freză străpunge un butoi. Muzeul Facultății de Medicină din Paris posedă un asemnea dinte lung de doi metri și douăzeci și cinci de centimetri și lat de patruzeci și opt de centimetri la bază! Închipuiți-vă atunci o armă de zece ori mai puternică și animalul de zece ori mai tare, lansându-se cu o viteză de douăzeci de mile (peste treizeci de kilometri) la oră, înmulțiți masa lui cu viteza sa și veți obține șocul capabil să producă respectiva catastrofă. Deci, până ce vom avea informații mai ample, voi opta pentru licornul de mare, de dimensiuni colosale, înarmat nu cu o halebardă, ci cu un adevărat pinten ca fregatele cuirasate sau „berbecii”de război. Astfel s-ar explica respectivele fenomene inexplicabile, cu condiția să nu existe altceva și mai uimitor decât ceea ce cunoaștem pânâ acum! Aceste ultime cuvinte erau o lașitate din partea mea, dar voiam, până la un punct anume, să-mi apăr demnitatea de profesor și să nu mă expun amuzamentului americanilor, care râd tare atunci când o fac. Îmi păstrasem o ușiță de scăpare. În fond, admiteam existența „monstrului”. Articolul meu fu discutat cu pasiune, de aceea produse mult zgomot. În jurul lui se strânseră mulți partizani. Soluția pe care o propunea, de altfel, dădea frâu liber imaginației. Spiritul uman are la baza concepțiilor sale grandioase ființe supranaturale. Iar marea reprezintă mediul lor cel mai bun, singurul în care acești giganți – pe lângă care animalele terestre, elefanții sau rinocerii, nu sunt decât pitici – pot să apară și să se dezvolte. Masele lichide transparente suportă cele mai mari specii de mamifere și poate de moluște de mărimi nemaipomenite, de crustacee îngrozitoare, precum homarii de o sută de metri sau crabii de două tone! Și de ce nu? Cu multă vreme în urmă, animalele terestre, din epocile geologice, patrupedele, reptilele, păsările aveau gabarite gigantice. Creatorul le pregătise tipare colosale, care, cu timpul, s-au redus puțin câte puțin. De ce n-ar fi păstrat marea, în adâncimile ei neștiute, eșantioane din acele ere, care să nu se fi schimbat cu nimic, în timp ce animalele de pe uscat sau metamorfozat neîncetat? De ce n-ar ascunde încă la sânul ei ultimele varietăți ale acelor specii titanice, pentru care anii reprezintă, în timpul nostru, secole, iar secolele – milenii? Dar să nu mă las dus de fantezie! Himerele acelea s-au transformat, cu timpul, în realități teribile pentru mine. O repet, atunci s-a format o opinie asupra naturii fenomenului și publicul a admis-o fără să conteste existența unei ființe uimitoare ce nu avea nimic în comun cu fabuloșii șerpi de mare. Dar dacă unii dintre ei nu văzură acolo decât o problemă pur științifică de rezolvat, alții, mai ales din America și din Anglia, fură de părere să curețe oceanul de acel monstru de temut, spre a se asigura comunicațiile transoceanice. Ziarele de comerț tratau problema mai ales din acest punct de vedere. Printre acestea, „Shipping and Mercantile Gazette”,”Lloyd”, “Paquebot”, ”Revue maritime et coloniale”, ce aveau legătură cu firmele de asigurare, care voiau să mărească taxele. Opinia publică pronunțându-se, Statele Unite dădură prima declarație. La New York se pregătea o expediție destinată să urmărească narvalul. O fregată de drum lung, „Abraham Lincoln”, era gata să plece pe mare cât mai curând. Comandantul Farragut își înarma nava după cum dorea. Așa cum se întâmplă de obicei, din momentul când se anunță urmărirea monstrului, acesta nu se mai arătă. Timp de două luni, nu se mai vorbi nimic despre el. Nicio navă nu-l întâlni. De

7

54353048.doc parcă licornul acela ar fi știut ce i se pregătea. Se discutase atât despre asta, chiar prin cablul transatlantic! Iar glumeții spuneau că monstrul interceptase telegrama! Fregata, înarmată pentru o campanie la mare distanță și dotată cu formidabile instalații de pescuit, nu știa încotro să plece. Neliniștea creștea când, pe 3 iulie, veni știrea că vasul de pe linia San Francisco – Shanghai văzuse din nou animalul, cu trei săptămâni înainte, în mările septentrionale ale Pacificului. Emoția cauzată de această veste fu imensă. Comandantul Farragut nu avu nici douăzeci și patru de ore de așteptat. Proviziile sale erau la bord. Rezervele de cărbune erau pline. Toți membrii echipajului erau gata. Nu trebuiau decât să aprindă cazanele și să pornească! Nu li s-ar fi iertat nici măcar o jumătate de zi întârziere! De altfel, comandantul Farragut nu voia decât să plece. Cu trei ore înainte ca vasul „Abraham Lincoln” să lase în urmă cheiul din Brooklin, am primit această scrisoare: Domnului Aronnax, profesor al Muzeului din Paris, Hotelul de pe Fifth Avenue, New York Domnule, Dacă doriți să vă alăturați expediției vasului „Abraham Lincoln”, guvernul Uniunii va vedea cu plăcere că Franța este reprezentată de dumneavoastră în această întreprindere îndrăzneață. Comandantul Farragut vă pune o cabină la dispoziție. Cu deosebită afecțiune, al dumneavoastră, J. B. Hobson, secretar al Marinei

CAPITOLUL 3 CUM DOREȘTE DOMNUL!

C

u trei secunde înainte de a veni scrisoarea lui J. B. Hobson, nu mă mai gândeam la

licorn, cum nici nu voiam să folosesc trecătoarea de la nord-vest. La trei secunde după ce citisem scrisoarea onorabilului secretar al Marinei, înțelegeam, în sfârșit, că adevărata mea vocație, unicul scop al vieții mele, era să urmăresc monstrul acela de temut și să scap lumea de el. Totuși, mă întorceam dintr-o călătorie grea, obosit, avid de odihnă. Nu doream decât să-mi revăd țara, prietenii, mica mea locuință de la Jardin des Plantes, dragele și prețioasele mele colecții! Dar nimic nu mă putea reține. Am uitat de toate, de oboseală, de prieteni, de colecții și am acceptat fără să mă mai gândesc oferta guvernului american. “De altfel, m-am gândit, orice drum duce către Europa și licornul va fi destul de amabil să mă tragă către coastele Franței! Nobilul animal se va lăsa prins în mările europene – de dragul meu - și nu vreau să duc mai puțin de o jumătate de metru din halebarda lui de fildeș Muzeului de Istorie a Naturii.” 8

54353048.doc Dar, până atunci, trebuia să caut narvalul acela în nordul Oceanului Pacific, ceea ce însemna că, pentru a ajunge în Europa, trebuia mers pe drumul de la antipozi. - Conseil!, am strigat nerăbdător. Conseil era servitorul meu. Un băiat devotat, care mă însoţea în toate călătoriile. Un flamand de ispravă, la care ţineam mult, o fiinţă flegmatică, ordonată, plină de zel, care nu se mira decât foarte puţin de surprizele oferite de viaţă, foarte îndemânatică, aptă de orice serviciu şi, în ciuda numelui său, nu dădea niciodată vreun sfat – nici măcar dacă i se cerea. Frecventând lumea savanţilor de la Jardin des Plantes, Conseil ştia multe lucruri. Aveam în el un specialist în clasificări de istorie a naturii, ce parcurgea cu o agilitate de acrobat scara încrengăturilor, grupelor, claselor, subclaselor, ordinelor, familiilor, genurilor, subgenurilor, speciilor şi varietăţilor. Dar ştiinţa lui se oprea acolo. Clasificările însemnau viaţa lui, dar nu ştia nimic mai mult. Foarte versat în teoria clasificării, puţin însă în practica ei, n-ar fi distins, cred, diferenţa între caşalot şi balenă! Totuşi, era un băiat de ispravă. În ultimii zece ani, Conseil mă urmase pretutindeni unde mă chemase ştiinţa. Niciodată nu spusese nimic despre lungimea sau oboseala unei călătorii. Nu făcuse nicio obiecţie când îşi încuiase valiza spre a pleca în altă ţară, China sau Congo, oricât de îndepărtate ar fi. Mergea încoace şi încolo fără să întrebe nimic. O sănătate foarte bună îl ferea de boli. Avea muşchi solizi, dar de nervi parcă ducea lipsă. Avea treizeci de ani, adică trei sferturi din vârsta stăpânului său. Însă Conseil avea şi un defect. Formalist înrăit, nu îmi vorbea decât la persoana a treia, ceea ce îl făcea agasant. - Conseil!, am repetat începând, cu febrilitate pregătirile de plecare. Desigur, mă bazam pe acest băiat atât de devotat. De obicei nu-l întrebam dacă era de acord sau nu să mă însoţească în călătoriile mele. De data asta însă era vorba de o expediţie ce se putea prelungi oricât, de o călătorie îndrăzneaţă, de urmărire a unui animal capabil să scufunde o fregată ca pe o coajă de nucă! Aşa ceva ar fi putut da de gândit chiar şi celui mai impasibil om din lume! Oare ce avea să spună Conseil? - Conseil!, am strigat a treia oară. Se ivi. - M-a chemat domnul?, întrebă el intrând. - Da, băiete. Fă-mi bagajul şi pregăteşte-te. Plecăm peste două ceasuri. - Cum doreşte domnul, răspunse liniştit Conseil. - Să nu pierdem nicio clipă. Pune-mi în valiză toate ustensilele de călătorie, costumele, cămăşile, şosetele, fără a uita celelalte lucruri, dar repede! - Şi colecţiile domnului?, întrebă Conseil. - Ne vom ocupa de ele mai târziu. - Cum? Să lipsească arhioterium, hyracoterium, oreodon, heropotamus şi celelalte? - Vor rămâne la hotel. - Şi babirusa vie a domnului? - Va fi hrănită în absenţa noastră. De altfel, voi da ordin să fie trimise toate în Franţa. - Nu ne întoarcem la Paris?, întrebă Conseil. - Ba da..., desigur..., am răspuns evaziv. - Facem un ocol, aşa cum îi place domnului? - Da, un fleac. Vom merge pe un drum mai direct, de fapt. Vom călători cu vasul „Abraham Lincoln”. - Cum vrea domnul, răspunse liniştit Conseil. - Ştii, prietene, e vorba de monstrul... de vestitul narval... Plecăm să curăţăm mările de el!... Autorul unei lucrări în două volume despre „Misterele marilor adâncimi oceanice” nu poate să lipsească din expediţia comandantului Farragut. Misiune glorioasă, dar şi...

9

prin Katrin Street și ne-am oprit la debarcader. M-am urcat repede la bord.E foarte bine aici. cai și trăsură.Go ahead!. După un sfert de oră. Eram sigur că nu lipsea nimic. Cabina dumneavoastră vă așteaptă.54353048. Lungile pistoane orizontale gemură și împinseră bielele arborelui. nu contează. îi făcu pe mecanici să pună în mișcare roata. Comandantul Farragut tocmai ordona să fie desfăcute ultimele frânghii ce îl țineau legat pe „Abraham Lincoln” de cheiul din Brooklyn. . Am dat ordinul de expediere către Franţa a animalelor mele împăiate. am coborât pe Broadway până la Union Square. . în vârful acestei peninsule alungite ce formează orașul New York. . am umblat pe Fourth Avenue până la intersecția cu Bowery Street.. După ce l-am salutat. Bagajele ne-au fost imediat transportate pe puntea fregatei. domnule. mă întrebă el. însă insuficientă pentru a combate uriașul cetaceu. care îmi întinse mâna: .Avem destulă presiune? . a plantelor uscate. Palele elicei băteau valurile cu o viteză din ce în ce mai mare și „Abraham Lincoln” înainta maiestuos în mijlocul a o sută de feriboturi și al vaporașelor pline de spectatori ce făceau parte din alaiul său. . ferry-botul Katrin ne-a dus. a remarcat Conseil. situat pe malul stâng al fluviului și.Nu vreau să-ţi ascund nimic. “Abraham Lincoln” fusese pregătit perfect pentru destinația sa. oricum! Avem un comandant viteaz.. Amenajarea interioarelor de pe fregată se potrivea cu însușirile sale nautice. Cheiurile din Brooklyn și tot malul newyorkez din est erau pline de curioși. Conseil le pregătise de îndată. Pentru douăzeci de franci cursa. ba chiar mai puțin. Bestiile alea pot fi foarte capricioase. răspunse Conseil. . spre a ajunge cât mai repede în mările unde animalul tocmai fusese semnalat. .Da. am sărit apoi într-o trăsură. domnule. vasul atingea o viteză medie de optsprezece leghe. Acolo. Fiți bine venit. Vaporii șuierară și se repeziră prin sertarele întredeschise. Îl chemă pe inginer. . fregata ar fi plecat fără mine și aș fi pierdut aventura aceasta uimitoare pe care o voi povesti în continuare. Urmat de Conseil. Acest ordin.Întocmai. a babirusei şi a porcului capturat în Insulele Moluce. ce fu transmis în sala mașinilor prin aparatele cu aer comprimat. până la Brooklin. situată în partea din spate ce dădea către careul ofițerilor. căci băiatul clasa costumele şi cămăşile la fel de bine ca păsările şi mamiferele. am zis.Parcă am fi un crustaceu în scoica unei moluște. după câteva minute. Comandantul Farragut? . unde m-am trezit în prezența unui ofițer amabil. Trei urale pornite din cinci sute de mii de piepturi. răspunse inginerul. am răspuns. Mii de batiste se agitară pe deasupra masei compacte și îl salutară pe „Abraham Lincoln” până ajunse în apele Hudsonului. Dacă aș fi întârziat însă un sfert de oră. La o presiune de șapte atmosfere. Comandantul Farragut nu voia să irosească nicio zi. valizele noastre erau gata. Ascensorul hotelului ne coborî.Dacă aşa vrea domnul. Am cerut să-l văd pe comandantul Farragut. Unul dintre mateloți m-a condus pe dunetă. Din călătorii ca aceasta nu te întorci întotdeauna.Cum vrea domnul.Domnul Pierre Aronnax?.Chiar el. L-am lăsat să aranjeze bagajele ca lumea și am urcat iar pe punte. am pornit către aceasta. pentru a urmări pregătirile de plecare. 10 . Era impresionantă.doc periculoasă! Nu se ştie unde vom pleca. răsunară succesiv. niciun ceas. strigă comandantul. oameni. . domnule profesor. am sosit pe cheiul de lângă care “Abraham Lincoln” scotea un fum negru și gros pe cele două coșuri ale sale. Am fost mulțumit de cabina mea. Dar vom merge. cu voia dumneavoastră.

Pe punte se afla un tun perfecționat. Sau comandantul Farragut avea să ucidă narvalul. până la săgețile dințate și gloanțele explozive. după ce la nord-vest dispăruseră luminile din Fire Island. Elicea se învârtea mai repede. sau narvalul avea să-l omoare pe el. îndrăzneț și viclean. nu se îndoia defel și nu permitea nimănui de la bord să conteste acest fapt. subofițer sau ofițer. Precis. În privința cetaceului. mus ori marinar.doc Fregata. Monstrul exista și el avea să scape mările de animal. Cortegiul bărcilor și al micilor vase urmărea în continuare fregata și nu o părăsi decât în dreptul farului plutitor ale cărui două lumini marcau intrarea în strâmtoarea New York-ului. Cât despre membrii echipajului. îmi făceam propriile observații zilnice. „Abraham Lincoln” răspunse ridicând și coborând de trei ori steagul american. 11 . rareori scăpându-i vreunul. Fregata ar fi avut o sută de motive să se numească Argus. așa cum anumite femei bătrâne cred în Leviatan. certându-se. Aveam toate dispozitivele cunoscute. lucru pe care în alte împrejurări nu l-ar fi primit. Îl avea pe Ned Land. De altfel. regele harponarilor. demn de fregata pe care o conducea. catargul era plin de marinari. Fregata porni de-a lungul coastei îngălbenite și joase de la Long Island și. Apoi. de la harponul care se arunca cu mâna. Acceptau de bună voie să facă de veghe. trecu printre forturile ce o salutară cu cele mai mari tunuri ale lor. de origine americană. al căruiî model figurase la Expoziția Universală din 1867. În asemenea condiții. unde se bămuia că ar trăi monstrul. alerga cu toată puterea pe apele întunecate ale Atlanticului. trimitea ușor un proiectil conic de patru kilograme la o distanță medie de șaisprezece kilometri. Dar „Abraham Lincoln” nu ajunsese încă în apele Pacificului. unde câteva mii de spectatori o mai aclamară o dată. CAPITOLUL 4 NED LAND C omandantul Farragut era un bun marinar. Nu exista cale de mijloc. comandantul Farragut vorbise de o sumă de două mii de dolari rezervată aceluia care. Doar Conseil nu era atins deloc de entuziasmul general de la bord. cu admirabilul său mal drept plin de vile. Ned Land era un canadian extraordinar de îndemânatic. Supravegheau cu atenție marea. avea să semnaleze animalul. cu sânge rece. cu pereți foarte groși. Cât dura ziua. fără să cerceteze. Era ora trei. nu voiau decât să întâlnească licornul. Pilotul coborâ în barca sa și se îndreptă către mica goeletă ce-l aștepta înfruntând vântul. reușea să ucidă orice balenă șireată sau cașalot foarte îndrăzneț. Îi puteai auzi discutând. la ora opt seara. fără egal în primejdioasa lui meserie. cu cele treizeci și nouă de stele ale sale. a cărei inimă era americanul. El și nava sa făceau o singură ființă. să-l harponeze. Credea în el. cu diametru interior strâmt. schimbându-și drumul spre a se deplasa pe canalul balizat ce se întindea în raza interioară formată de vârful Sandy Hook. Această armă prețioasă. „Abraham Lincoln” dispunea deci de toate mijloacele distructive. Dar avea și ceva mai bun. În ce mă privește. Se ridicară velele. urmând apoi coasta râului New Jersey. O balenieră n-ar fi fost mai bine înarmată. toți erau foarte atenți. Ofițerii de la bord erau de aceeași părere cu șeful lor. trecu razant de această limbă de pământ. calculând șansele de a-l întâlni și observând întinderea vastă a oceanului. Comandantul Farragut se îngrijise ca nava să aibă ustensilele potrivite pentru a pescui giganticul cetaceu. cum jurase. să-l ia la bord și să-l jupoaie.54353048.

Nici măcar atât. nefiind vertebrat. a cărui imaginație acceptă ușor existența cetaceelor enorme. Cine zice canadian..Nu. văzând că Ned mă lăsa să vorbesc fără a spune prea multe. La fel vânătorul de balene. Ned. am harponat destule. . examinam diversele șanse de reușită ale expediției. Firește. Valora cât întregul echipaj. Deci poveștile cu acești monștri fac parte dintre fabulații. l-am abordat mai direct: . „Abraham Lincoln” avea să plutească pe valurile Pacificului. adică la trei săptămâni după ce am plecat. Tot ce vreți. Stând pe dunetă. Atrăgea atenția asupra persoanei sale. În minunata seară de 30 iulie. domnule Aronnax. Familia harponierului era originară din Quebec și forma deja un trib îndrăzneț de pescari în acea epocă în care orașul respectiv aparținea Franței. . nici geologul nu admit asemenea himere.doc Ned Land avea patruzeci de ani. apoi zise: . . Poate că omul de rând crede în cometele neobișnuite ce traversează spațiul sau în existența monștrilor preistorici din inima pământului. În mai puțin de opt zile. făcând un gest obișnuit pentru el. își duse mâna la fruntea sa lată. încet. Octopodul nu este decât o moluscă. serios.54353048. ale cărei adâncimi rămăseseră inexplorabile pentru om..Vă înșelați. Ned Land și cu mine discutam. colții lor n-au putut străpunge plăcile de oțel ale unui vapor. răspunse canadianul. Depășisem Tropicul Capricornului și Strâmtoarea Magellan se deschidea la mai puțin de șapte sute de mile la sud. cu toate că eu n-am văzut niciodată așa ceva. Să fi avut cinci sute de picioare lungime. este inofensiv pentru nave precum „Scoția” sau „Abraham Lincoln”. domnule profesor. Era o ocazie bună pentru el să vorbească și pentru mine să aud această veche limbă a lui Rabelais. Fără îndoială. zice francez și. până la proba contrarie. am ucis nenumărate. vorbeam despre licornul gigantic. de peste șase picioare. există exemple care atestă faptul că narvalii au străpuns dintr-o parte în alta asemenea plăci. eu neg că balenele. Nu-mi doresc decât să trăiesc o sută de ani. robust.Cum de nu ești convins de existența cetaceului pe care-l urmărim.Ascultă-mă. . Mi se părea că ascultam un Homer canadian cântându-și Iliada regiunilor hiperboreene. fregata se afla în zona Capului Blanc.S-ar putea. Își descria cu o poezie firească luptele și pescuitul. familiarizat cu marile mamifere. tu fiind un vânător de balene. care se folosește încă în unele provincii canadiene. .Poate plăci din lemn.Totuși. Era asemenea unui telescop puternic și a unui tun gata de luptă. . Am urmărit multe cetacee. ar trebui să fii ultimul care să se îndoiască de așa ceva! . violent uneori și foarte furios când îl înfruntai. puțin comunicativ. Așadar. privind marea misterioasă. Un octopod gigantic. cașaloții sau licornii ar putea produce asemenea daune. să-mi amintesc un timp cât mai îndelungat de bravul Ned! Dar ce credea el despre monstrul marin? Trebuie să mărturisesc faptul că nu admitea existența licornului și era singurul de la bord de această părere. Ned? Ai anumite motive? Harponierul mă privi câteva clipe. Încet. chiar numele indică substanța sa puțin consistentă. Îmi plăcea să-l ascult povestind aventurile din mările polare. dar nici astronomul. Ned. Cred că Farragut făcuse bine că-l angajase. Era un bărbat înalt. dar oricât de puternice și de bine înarmate au fost. Apoi. chiar dacă Ned Land nu prea vorbea. poate.Totuși. 12 . domnule profesor. Depindeam acum de acest tovarăș dur. închise ochii ca pentru a reflecta. Am devenit buni prieteni. la treizeci de mile de coastele Patagoniei. în afară de asta. Ned prinse gustul discuției. mărturisesc faptul că era prietenos cu mine. în privința brațelor și a ochilor. Ned. îl atrăgea naționalitatea mea.

doc Atunci. O repet cu convingerea ce se bazează pe logica faptelor. răspunse Ned. pentru că apa sărată are o densitate mai mică decât cea dulce. cam amețit de cifre. reluă Ned Land. Astfel. cașalotul sau delfinul. la trei sute douăzeci de picioare. La trei sute douăzeci de picioare. La treizeci și două de mii de picioare. se mențin la asemenea adâncimi. Ned. una de zece ori mai mare. Apa din jurul meu nu pătrunde în mine. precum balena. care se anulează una pe cealaltă. Și nu te strivește pentru că în interiorul trupului tău aerul pătrunde cu o presiune egală. Poate ceva mai mică. de o mie de atmosfere pe fiecare centimetru pătrat. Fără cifre! Cu ele faci ce vrei. asemenea făpturi ar trebui să fie puternice precum spuneți. Dar în apă lucrurile stau altfel. Ned. Chiar așa. Când te scufunzi în ocean. calculează ce oase trebuie să aibă și ce putere dezvoltă organismele lor ca să reziste presiunii de miliarde de kilograme! Ar trebui să fie fabricate din plăci de oțel de opt degete grosime. adică de un milion șapte sute cincizeci și șase de mii opt sute de kilograme. că. ajungem la șaptesprezece milioane cinci sute șaizeci și opt de mii de kilograme. persistați în a admite existența unui uriaș cetaceu? Da. el trăiește în adâncimile mării. la câteva mile sub suprafața apei și are un trup extrem de solid. putând să le suporți fără probleme. de coca unei nave? Eu știu?. adică la două leghe și jumătate. Nu se poate. iar la trei mii două sute de picioare e de o sută de atmosfere. Cred în existența unui mamifer vertebrat. Chiar așa. viteazule canadian. dacă un asemenea animal există. Încă nu te-am convins? Doar că. trupul tău susține șaptesprezece mii cinci sute șaizeci și opt de kilograme. Deci. răspunse canadianul. Ned. dar nevrând încă să cedeze. Pentru ce să aibă un trup așa de tare? I-ar trebui o forță incalculabilă să se mențină la mari adâncimi și să reziste presiunii imense de acolo. dotat cu un colț puternic și foarte pătrunzător. presiunea fiind de o mie de ori mai mare. zise harponierul. lungi de sute de metri și groase proporțional. Adevărat. dacă există. putând să dezorienteze orice ihtiolog. Fără să simt? Fără. devenind mai atent. Vreo șaptesprezece mii. presiunea este de zece atmosfere. O să-ți ilustrez asta cu câteva cifre. se miră Ned. la treizeci și două de picioare în adâncul oceanului ai suporta presiunea de șaptesprezece mii cinci sute șaizeci și opt de kilograme. Foarte mult! Presiunea unei atmosfere este mai mare ca greutatea unui kilogram pe centimetru pătrat. părând de neconvins. zise Ned. căposule. apărând astfel un echilibru între presiunea externă și cea internă. Știi câți centimetri pătrați are corpul tău? Dumnezeule! Sigur că nu. Dar dacă nu există. Înțeleg. atunci cum explici tu ce a pățit nava „Scoția”? - - 13 . dacă vertebratele. nu în matematică. în plină viteză. domnule naturalist. Ned. trupul tău e supus unei presiuni de o atmosferă pe fiecare centimetru pătrat al său.54353048. La treizeci și două de mii de picioare. La treizeci și două de picioare sub suprafața mării. adică de o atmosferă. Ce ravagii ar face un asemenea trup ce se izbește. adică ai fi aplatizat ca o tablă de către o mașină hidraulică! La naiba! Bravul meu harponier. suporți o presiune de șaptesprezece mii cinci sute șaizeci și opt de kilograme. În afaceri. destul de ironic. Chiar așa?. ca fregatele cuirasate. Gândește-te.

doc Cine știe? Ascult. De aceea. trebuia disecat acest monstru necunoscut. trecu pe lângă insula singuratică. în sfârșit.54353048. călătoria vasului “Abraham Lincoln” nu fu marcată de niciun incident. În acea zi n-am împins lucrurile mai departe. Gaura din cocă existase și trebuise acoperită. Capul Horn. Dar răspunsul acesta arăta încăpățânarea lui și nimic altceva. Ori aceasta nu se făcuse singură și. trebuia văzut – ceea ce era treaba echipajului – iar înainte de a-l vedea. Accidentul navei „Scoția” nu putea fi negat.și asta nu ținea decât de simpla întâmplare. pe la trei după-amiaza. datorită motivelor prezentate anterior. Pe 6 iulie. știind că Ned Land era îmbarcat pe “Abraham Lincoln”. CAPITOLUL 5 RĂTĂCIND LA ÎNTÂMPLARE O vreme. 14 .și asta era treaba lui Ned Land – înainte de asta. se ivi o împrejurare ce scoase în relief extraordinara îndemânare a lui Ned Land și care arătă ce încredere trebuia să avem în el. îi ceru ajutorul ca să vâneze o balenă. „Abraham Lincoln”. spuneau marinarii. de pe vasul „Monroe”. Oricum.Fiți atenți!. îl autoriză să treacă la bordul lui „Monroe”. Unii marinari spuneau chiar că făptura gogantică nici n-ar fi încăput pe acolo. cașaloților sau delfinilor și genul din care provenea rămâneau chestiuni de elucidat ulterior. fregata întâlni niște baleniere americane și aflarăm că nu știau nimic despre narval. grupei psciformelor. Echipajul fu de acord cu el în unanimitate. . aflându-se la cincisprezece leghe mai spre sud. era puțin probabil să întâlnim narvalul într-un loc atât de îngust. iar a doua zi pătrunse în Oceanul Pacific. fiindcă nu se datora stâncilor submarine sau unor nave subacvatice. Dar comandantul Farragut nu vru să o ia prin acel pasaj sinuos și manevră astfel ca să depășească și Capul Horn. animalul acesta aparținea îmcrengăturii vertebratelor. Comandantul Farragut. ce spuneți nu e adevărat. În apropierea Insulelor Malvine. pe prima lovind-o chiar în inimă și pe cealaltă răpunând-o după o urmărire de câteva minute! Hotărât lucru. harponat . Pe 3 iulie ne aflam în dreptul intrării în Strâmtoarea Magellan. trebuia să fi fost produsă de colțul perforant al unui animal. Dar unul dintre căpitanii acestora. Întâmplarea îi servi atât de bine prietenului nostru. dar înainte trebuia prins. a balenelor. dacă licornul ar fi avut de-a face cu harponul lui Ned Land. Porni spre nord-vest. trebuia să dăm de el . pentru aceasta. dorind să-l vadă la lucru pe canadian. După mine. clasei mamiferelor. Familia din care făcea parte. Totuși. aproape de Capul Fecioarelor. că în locul unei balene harponă două. pe 30 iunie. pe care marinarii olandezi o numiseră după orașul lor. De fapt. ordinului cetaceelor. n-aș fi pariat pe monstru! Fregata urma coasta sud-estică a Americii cu mare viteză.

Din acel moment. Farragut. Seara de 4 noiembrie nu a adus însă nimic nou. 15 . Tropicul Capricornului a fost intersectat la 105◦ longitudine și pe 27 ale aceleiași luni treceam Ecuatorul pe la meridianul 110. Marea era însă liniștită și se putea cerceta o mare suprafață din ea. Mai târziu. Știți mai bine ca mine. dormeam câteva ceasuri. Starea de tensiune se intensifica. s-a produs reacția așteptată. dar erau numai alarme false. domnule profesor. pentru a urmări animalul. prefăcându-se că nu urmărește suprafața apei decât în orele lui de veghe. orice lumină dispăru. Marinarii cercetau iar oceanul cu maximă atenție. Stăteam rezemat la tribord. comandantul Farragut le ceru un răgaz de trei zile. nu mai dormea. dându-ne impresia că se văzuse ceva în larg. de Tropicul Cancerului.54353048. aflat lângă mine. nu țineam cont de soare sau de ploaie și stăteam mereu pe puntea vaporului. că natura nu face lucruri inutile și nu i-ar fi dăruit viteză dacă animalul n-ar fi avut nevoie de ea. Marinarii aruncară uriașe bucăți de slănină în valuri. Promisiunea fu făcută pe 2 noiembrie și însufleți echipajul. comandantul. însă acum două luni. Curând. dar cei mulțumiți se dovediră rechinii. știm că nu-i place să stea în același loc. iar Japonia era la două sute de mile sub vânt. iar comandantul Farragut și-a îndreptat fregata spre sud-est. Era opt seara când fregata se afla la 31◦ 15’ latitudine nordică și 136◦ 42’ longitudine estică. “Abraham Lincoln” mergea cu viteză mică. Fregata își refăcuse provizia de cărbune și trecu pe lângă Insulele Pomotu. pe la 132◦ longitudine. dar inutil. încăpățânatul canadian citea sau dormea. Nu mai erau atenți la îndatoririle lor. încât exista o tensiune puternică. Dacă ne gândim la reacțiile narvalului. Bărcile au cercetat vasul de jur-împrejur. Nimeni nu mai mânca. Marea era liniștită. privea orizontul întunecat. intrând în mările centrale ale Pscificului. Ce puteam să-i răspund? Doar mergeam la întâmplare. Mă uitam la dâra lăsată de vas. dacă acesta s-ar fi găsit prin zonă. Opt ore din douăsprezece. Nu se putea vorbi de o revoltă la bord. fregata luă direcția spre vest. nepăsător. după o perioadă de încăpățânare justificată. căci iulie din acele locuri corespunde cu ianuarie din Europa. în cazul în care el ar fi existat. Marinarii au început să-și arate nemulțumirea. urcat pe frânghiile catargului. zicea că era bine să se îndepărteze de continente deoarece acolo animalul nu avea destulă apă. Zi și noapte urmăreau suprafața apei. îmi repeta: . Dacă în aceste trei zile nu s-ar fi ivit. Marchize și Sandwhich. domnule Aronnax? Dacă ar fi vreun animal. dacă narvalul există. „Abraham Lincoln” avea să se îndrepte spre mările europene. eram la fel de atent ca ei. îndreptându-se spre mările Chinei. Pe 20 iulie. Uneori. părăsind regiunile de miazănoapte ale Pacificului.doc Ei erau atenți. Deși banii nu mă atrăgeau. Când îl mustram pentru nepăsare. răspundea: . După două zile. Se poate mișca foarte repede. Ne aflam în locul ultimelor apariții ale monstrului și tot echipajul era într-o stare de nervozitate. Conseil. Se înnopta. iar Conseil. Se încercau orice mijloace spre a stârni narvalul. se află acum departe de noi.Dacă domnul ar căsca ochii mai puțin. iar echipajul. oceanul sclipea sub atingerea unei raze ce se strecura printre nori. însă. Călătoream în condițiile cele mai bune. De douăzeci de ori se greșea pe zi. se uita înainte. să nu piardă cei două mii de dolari. Deci. Timpul era frumos. va vedea mai bine. Termenul fixat expira însă pe 5 noiembrie. Ned Land își arăta mereu neîncrederea. astfel încât nu se odihneau nicio clipă. timp în care așteaptă să apară monstrul. Șansele de a găsi monstrul erau foarte mici. credeți că l-am vedea? Și nu mergem noi la întâmplare? Se spune că monstrul a fost zărit prin nordul Pacificului. Pentru mâncare îmi ajungeau câteva minute.Și ce dacă.

Îndreptați cârma! Cu toată viteza înainte!. Pot spune ceva? . . Ne-am făcut de râs. La patru sute de metri sub „Abraham Lincoln” marea părea luminată. strigă un ofițer.Domnul a primit ceea ce a meritat! . vasul descrise un arc de cerc. fără să fi pierdut atât timp cu expediția și..54353048. că nervii săi vibrau din pricina curiozității.Nu.Niciodată nu m-am așteptat la un asemenea premiu. 16 . cu hotărâre. ..Oh! Monstrul căutat este sub vasul nostru! CAPITOLUL 6 ÎN PLINĂ VITEZĂ A uzind strigătul.Ai dreptate. Fregata se îndepărtă de focarul luminos.Tăcere. . mai ales. marinarii și lucrătorii. răspunse el. Nu mi-ar păsa nici de o sută de mii de dolari din partea Statelor Unite. . Din rapoartele căpitanilor.Cred că lumea va râde de domnul. Se mișcă. atât marinarii. Forma acesteia era ovală și dimensiunile sale te impresionau. i-am spus eu. mai ales. Acea strălucire era de natură electrică. Cârma în vânt! Mașina înapoi! Se întoarseră repede la posturile lor. se năpusti asupra prinzătorului cu cangea. cât și inginerii. Se mișca. Se ordonă a se opri fregata.Te ascult. în frunte cu comandantul. . ordonă comandantul Farragut. Conseil. Conseil. . Mă întrebam ce văzuseră acolo ochii ageri ai canadianului.Adevărat. .Sunt doar molecule fosforescente. Vine spre noi! .Iată prilejul de a încasa două mii de dolari. răspunse el. Nu era un simplu fenomen de fosforescență. căci în tăcerea grea se auzi glasul lui Ned Land. Conseil.doc M-am uitat spre Conseil și am înțeles că se afla sub efectul influenței generale. domnule. Nicio vietate nu proiectează o lumină atât de puternică. domnule. Conseil nu-și termină însă complimentul. am răspuns eu. Puteam fi în Franța de acum șase luni. fără să fi avut atâtea emoții. tot echipajul. Acestea nu au o lumină atât de puternică. Trebuie să aibă o sursă electrică.În apartamentul domnului. Ned Land ne arătă cu mâna obiectul.. . în muzeul domnului! Iar eu aș fi clasificat fosilele domnului! Și babirusa ar fi stat în cușca din Jardin des Plantes. atrăgând curioșii Parisului. lumina puternică era dată de monstrul cufundat la câțiva metri sub apă. dar animalul supranatural se apropia de aceasta cu o viteză dublă față de a sa. . se ondula. și. Inima îmi bătea să-mi sară din piept. Marea era întunecată și nu se distingea nimic.Când un savant are renumele domnului nu trebuie să se expună la. . Aplecându-se într-o parte.Nu te înșeli. strigând: . ofițerii. . spuse comandantul Farragut.. Așa îmi închipuiam eu.

așa cum este imposibil să te apropii de un țipar sau de o torpilă! . Pe la ora două dimineața. . Toată noaptea am stat la pândă. nu-mi dau seama ce făptură nemaipomenită am întâlnit. Se auzeau clar bătăile cozii animalului și respirația lui puternică. răspunse comandantul. pregătiți de luptă. S-ar putea să aibă și o forță extraordinară. După ce se va face zi. M-am ridicat până la barele catargului. ce aruncă un harpon la o leghe distanță. Echipajul se afla pe punte. iar strălucirea monstrului se stinse. Fără îndoială.Dar cum te vei apropia de el? . . focarul luminos și puternic apăru la cinci mile de „Abraham Lincoln”. răspunse Ned. comandante. Mă mirau manevrele fregatei. pe lumină. De aceea. Uneltele de pescuit erau aliniate lângă balustradă.54353048. narvalul se lăsa legănat de valuri. .Niciodată atât de puternic.O balenă cu puterea unui regiment de cavalerie e cel mai frumos trofeu. îl voi vâna bucuros. Se opri la douăzeci de picioare de acesta și se stinse.Dacă va sta să te aștepte. Ar fi cel mai grozav animal făcut de Creator. domnule. nu-l ataca. impozant. dar pe el se citea uimirea. pe care mâine. Câțiva 17 . Monstrul ne ajunse repede din urmă. Pe la miezul nopții dispăru. deci nici monstrul nu se scufundase. reapăru de cealaltă parte a vasului. . și se repezi către „Abraham Lincoln”. domnule. nu strică să îmi iau câteva precauții. de parcă l-ar fi ocolit sau ar fi trecut pe sub el. cu gloanțe explozive. deși vântul sufla tare și marea se agita. zise el. O astfel de balenă mi-ar aduce un câștig de două mii de dolari. Chipul îi era distant.Acum crezi.O dată cu a mea. Distingeam parcă aerul ce intra în plămânii imenși ai monstrului. „Abraham Lincoln” încetinise mersul. rămânând însă în câmpul de luptă.Cu o barcă. învăluind-o cu un câmp electric și lăsând o dâră fosforescentă.doc Amuțisem toți. Nu știu cum să atac. răspunse el. Mi se părea că pătrundeau aburii în cilindrii uriași ai unui motor de două mii de cai putere! .Același. Animalul ocoli fregata care se deplasa cu paisprezece noduri pe oră. de uimire mai mult decât de teamă. ai mai auzit balenele urlând astfel?. domnule. când aruncă un jet de lichid. însă mult mai puternic. La ora unu fără șapte minute se auzi un fluierat puternic. dacă ți-aș pune barca la dispoziție.Mă voi duce eu la el. La șapte apăru ceața. . Însă canadianul se mulțumi să-și ascută harponul. Apoi. Acest zgomot asurzitor era asemănător cu cel produs de un cetaceu. Toți ne temeam. umplându-mă de mânie și dezamăgire. pe la șase. lucrurile se vor schimba. Nimeni nu putea dormi. . când el venea să respire la suprafața apei. e un cetaceu. Ni se auzeau respirațiile grele. se iviră zorii. . dinspre linia orizontului întunecat. spuse comandantul. care fugea de duşman. O fi fugit? Nimeni nu credea asta. nici cum să mă apăr.Domnule Aronnax.Nu ne putem apropia de el.Ai merita banii. . Lumina nu scăzuse în intensitate. întrebă comandantul. Așa trecu o bună parte din acea noapte. care se află în apă. îmi spuneam eu. Ar fi însemnat sfârșitul.Așa e. că avem de-a face cu un narval uriaș? .Ned Land.Dar și electric. Nu vreau să risc fregata prin întuneric. dintr-o dată. O ciocnire cu monsstrul ne-ar fi fost fatală. i-am cerut lămuriri căpitanului Farragut. De aceea. . Spre dimineață. Dar e chiar zgomotul pe care-l scot cetaceele când aruncă apa? . . ci dispăruse brusc. Încărcă și o armă lungă. asemenea norilor de abur pe care îi lasă în urmă o locomotivă. ce putea ucide cele mai cumplite animale. . Se întoarse apoi brusc.Ar însemna să risc viețile oamenilor mei. Un marinar pregăti o pușcă scurtă și groasă.

speciile în varietăți.Iată-l.Măriți în continuare presiunea. dar vasul nu se apropie mai mult de cetaceu. Urmărirea dură vreo trei sferturi de ceas. „Abraham Lincoln” mergea acum cu aceeași viteză ca și a animalului. Mărește presiunea. Pe la ora opt ceața începu a se risipi. domnule?.Ned Land!. . Elicea se învârtea de patruzeci și trei de ori pe minut. Venise clipa confruntării. îl chemă pe inginer. . Fregata micșoră puțin distanța față de animal. iar puntea se cutremura.Bine! Treci la locul tău.doc ofițeri se urcaseră în vârful acestuia. Echipajul aștepta încordat ordinele. . . . Acesta veni de îndată.. la babord în spate!. Focurile au fost întețite. Încă nu mă puteam pronunța. „Abraham Lincoln” se îndrepta către monstru. . ordinul cetaceelor și familiei. Nici pe Mississippi nu s-ar fi făcut mai mult ca să te îndepărtezi de „concurență”. astfel că elicea se învârtea tot mai repede. Lungimea sa nu avea peste două sute cincizeci de picioare. Animalul ăsta nu poate fi prins astfel. Ned. .La șase atmosfere și jumătate. subclasa monodelfinilor. iar aburii ieșiră prin supapă. Deci așa respira animalul! Trebuia să aparțină ramurii vertebratelor. Echipajul era furios. clasa mamiferelor. Familiile se împart pe genuri. grupul pisciformelor. care nu se sinchisea să le răspundă. Focurile au fost întețite. Comandantul.Mai vrei să porniți cu bărcile către el? . Când distanța ce-i separa ajunse la vreo trei sute de picioare. Era umilitor pentru unul dintre cele mai rapide vase ale marinei americane. .. Comandantul Farragut își frământa barba deasă. Fregata se apropie de cetaceu. domnule comandant. ordonând să fie forțate focurile la maximum. Nu-i puteam aprecia grosimea. domnule inginer. . Rapoartele navelor “Shannon” și “Helvetia” îi exageraseră mărimea. Marinarii înjurau monstrul. cu ajutorul Providenței și al comandantului Farragut. genurile pe specii. orizontul văzându-se bine. Am observat coloanele de aburi ce țâșneau din acea făptură colosală până la peste o sută de picioare înălțime. se arătă un trup lung și negricios plutind deasupra valurilor. Coada bătea marea cu o putere imensă.Dar sunt deja la maximum. după ce observă cu atenție monstrul. strigă el. de optsprezece leghe și jumătate pe oră. L-am întrebat pe Conseil: 18 . animalul se prefăcu a fugi și se mulțumi să mențină acea distanță. lăsând o albeață strălucitoare în urma sa. domnule.Și atunci? .Da. aveam să-mi completez clasificarea. strigă tot Ned Land La o leghe și jumătate de fregată. . Fumul negru ieșea prin cele două coșuri.Supapele sunt încărcate? . până la zece! Era un ordin cu adevărat american.Vom forța nava la maximum și voi încerca să-l vânez de pe punte. Dacă lucrurile continuau astfel. examinându-l. dar animalul părea bine proporționat. domnule.Nu. dacă mă voi afla la o aruncătură de harpon de el. Acesta îl aștepta nepăsător.Atunci porniți cu cea mai mare viteză înainte! Uralele însoțiră ordinul. nu se ajungea la niciun rezultat. Inginerul veni grăbit. . Firește. îl întrebă comandantul. Comandantul Farragut era nemulțumit și își mușca buzele și barba.54353048. strigă comandantul.Avem destulă presiune.

În ziua de 6 noiembrie. scufundându-se în mare.Îl ajungem. Trecu însă peste cetaceu. urmăream întrecerea aceea extraordinară. strigă comandantul. căci ricoșă pe suprafața sa. ajungând la nouăsprezece mile și trei zecimi. zise comandantul Farragut. Ghiuleaua lovi animalul. manevră fără grabă puternica armă. Îmi pierdusem speranța de a mai vedea monstrul. . se miră tunarul. cu barba sură.Ce viteză avem. Manometrul indica zece atmosfere. 19 . pregătit să arunce harponul. domnule. care era. Seara. n-am nimic de obiectat. Narvalul era legănat de valuri. deplasându-se mai repede decât „Abraham Lincoln”. vasul „Abraham Lincoln” cutreierase cinci sute de kilometri și se luptase cu o încăpățânare neobosită. spre lauda vasului american. Cuptoarele s-au umplut cu cărbuni. l-am încurajat eu. Totuși.Știi că putem oricând sări în aer? . trimite oamenii la tunul din față! Acesta fu încărcat de îndată și proiectilul fu aruncat. animalul nu dădea semne de oboseală. la o depărtare de două leghe. . Parcă ar avea un blindaj din tablă de șase degete grosime! .Întețiți focul! Inginerul făcu întocmai. atacând mai direct. Întunericul acoperi însă neliniștitul ocean. . îl ajungem!. Ordonă ca „Abraham Lincoln” să se deplaseze încet către cetaceu. spuse el. calm.doc . totuși. striga canadianul. Canadianul își reluă postul în partea de jos a catargului. . Comandantul Farragut voia să profite de această șansă. Bubuitul tunului se amestecă cu uralele echipajului. Eram gata să risc. Ned Land vânase câteva în acest fel. Poate obosise din pricina alergăturii de peste zi. Dar cetaceul porni cu o iuțeală de cel puțin treizeci de mile pe oră. Uneori ne apropiam de animal. . Nu va scăpa însă de ghiulele noastre conice. Dar. Ne aflam acum la o sută de picioare de pata luminoasă. Comandantul a schimbat tactica. Meștere. aparent fără efort. cu sânge rece. acea șansă nu-mi displăcea. cârmaci? Întrebă comandantul.Chiar așa. puternica lumină electrică apăru din nou. Strigătele de mânie ale matrozilor se ridicară în văzduh. iar ventilatoarele suflau neîncetat aer către cărbunii aprinși.Nouăsprezece mile și trei zecimi. . încât părea nemișcat. Orele treceau. dar nu avu mare efect. a început să ne dea ocoluri. unul dintre cele mai rapide vase ale marinei americane.Animalul acesta e mai rapid decât vasul. în ciuda eforturilor noastre disperate.Ce ciudățenie!. dar fără niciun efect asupra sa.Îl vom urmări până ce îmi va exploda nava. pe la zece și cincizeci de minute. în timp ce catargele sale vibrau de la bază până în vârf și fumul se revărsa prin coșurile parcă prea înguste. Sufocat de emoție.Dacă așa vrea domnul.Să tragă cineva mai bun!. Ned Land stătea nemișcat pe locul său. Pe când mergeam cu cea mai mare viteză. Fregata se mișca încet și se opri la patru sute de metri de animal. pe care nu l-am uitat nici acum. la câteva picioare. Dar n-a fost așa. Presiunea s-a mărit. tocmai atunci când canadianul vru să arunce harponul. Pe punte stăruia o tăcere totală. Se mai întâlneau în plin ocean balene adormite ce puteau fi atacate prin surprindere.54353048. că nici acesta nu se lăsa mai prejos. „Abraham Lincoln” își mări viteza. . Monstrul se găsea în clipele acelea cam la o jumătate de leghe de noi.Foarte bine. . Cetaceul își iuți și el deplasarea. Ochi îndelung. Trebuie să admit. Nimeni de la bord nu mai respira. Vânătoarea se reluă. tot mai intensă și strălucitoare. Cine nimerește fiara asta îngrozitoare capătă cinci sute de dolari! Un tunar bătrân. Până la prânz nu ne apropiasem deloc de el. iar comandantul se aplecă spre mine și-mi zise: .

Dacă domnul ar vrea să se sprijine de umărul meu. La ordinele dumneavoastră. Echipajul constatase oare că dispărusem? „Abraham Lincoln” întorsese după mine? Comandantul Farragut lansase o barcă la apă după mine? Puteam să nădăjduiesc că voi fi salvat? Era beznă în jurul meu. 20 . .În momentul când săream în apă.Chiar eu. șuvoaiele răsturnând oamenii și rupând odgoanele. Focurile de poziție îmi semnalau că se îndepărta. îmi paraliza mișcările. Dar. . lumina electrică se stinse.Și fregata?. Am dat de două ori tare din picioare și am urcat la suprafața mării. CAPITOLUL 7 O BALENĂ DINTR-O SPECIE NECUNOSCUTĂ D eși am fost surprins de acea mișcare neașteptată. mi-am păstrat însă în memorie destul de bine impresiile de moment.Ce spui? . am auzit marinarii de la cârmă strigând că elicea și timona erau sfărâmate. Brusc.. Sunt un bun înotător. l-am urmat. Mă zbăteam. Harponul fu aruncat și nimeri un corp tare.Ajutor! A fost ultimul strigăt pe care l-am scos. . El găsea așa ceva foarte normal.Tu?. Prima mea grijă a fost să caut fregata din priviri. am strigat. ar putea înota mult mai ușor.Fregata!.54353048. Era fregata. înotând disperat către vas. Era la douăzeci de picioare de animalul nemișcat. Veșmintele mă încurcau. domnule. ținându-se cu o mână de martingală.Ajutor! Ajutor!. . Am fost adus cu violență la suprafață. iar cu cealaltă învârtind cumplitul harpon. răspunse el. M-am dezechilibrat și m-am prăbușit în mare. Prăbușirea aceea nu mă făcu să mă dezorientez. La început am căzut la o adâncime de vreo douăzeci de picioare. zburând peste balustradă. cred că ar fi bine să nu contăm pe ea. . fiind în serviciul domnului. . Pe neașteptate. fără a pretinde că îi egalez pe Byron și Edgar Poe.doc Stând aplecat peste balustradă. Am simțit că eram pierdut. Brațul său se destinse fulgerător.. care sunt maeștri. întorcându-se pe spate. Se produse o zguduitură cumplită.Șocul acela te-a aruncat odată cu mine în mare? . îl vedeam sub mine pe canadian. Mă scufundam! Mă sufocam! .Nu. Apa se lipea de mine. Am zărit ceva negru dispărând spre est. am întrebat uimit. L-am prins de braț pe credinciosul meu Conseil. o mână viguroasă m-a prins de haine. Gura mi s-a umplut de apă. scufundându-mă în abis. . Două coloane impresionante de apă căzură pe puntea fregatei. Am auzit în ureche aceste cuvinte: . am întrebat.

Slabă speranță! Dar speranța e ultima care moare! În plus eram doi.. nu ne obosea prea mult. Uneori.Da! Și Conseil strigă iar. Conaeil pricepu asta. Dacă a fost. . cu brațele încrucișate și picioarele întinse. . Rolul de remorcher nu trebuia să dureze mai mult de zece minute.54353048. mi le tăie dintr-un gest. După ce am scăpat de greutate. poate chiar până în zori. întins pe spate. Înotam cu mai multă vigoare. . . celălalt să înoate și să-l împingă înainte.Niciodată nu-l voi părăsi pe domnul. Calmul imperturbabil al lui Conseil mă întări. am strigat.Ajutor! Ajutor! Nu ne-am mișcat câteva clipe. . înotam ca pentru doi oameni. nu ne puteam înșela! Un glas uman ne răspundea! Era al vreunui nefericit. De această dată. fregata nu putea veni după noi. încercam să străpung întunericul din priviri. Cred că e singura avarie resimțită de „Abraham Lincoln”. de către colții monstrului. a răspuns el. Am hotărât să ne împărțim forțele ca să nu ni le epuizăm deodată. Marea. puteam înota timp de câteva ore. Astfel. Ciudată fire avea! Băiatul acela nepăsător se simțea acolo ca la el acasă! Am căzut de acord că singura noastră șansă de salvare era să fim culeși de bărcile vasului. Poate că dispariția noastră n-a fost remarcată. Lumina binefăcătoare ne dădu noi puteri. al unei alte victime a ciocnirii? Sau vreo barcă de pe vas ne pândea din întuneric? - 21 . Dar ce rost avea. Am ascultat. Curând l-am auzit gâfâind.. răspunse liniștit Conseil. mai avem de trăit câteva ore și putem face multe în acest timp. în timp ce unul dintre noi. Vedeam undele fosforescente ce se sfărâmau în mâna mea și pânza lor lucitoare. Conseil putu articula câteva cuvinte. Am convenit ca.Deci suntem pierduți! . .. În acele clipe se ivi luna printre norii groși duși de vânt către est. Suprafața mării strălucea sub razele ei. Nu mă autoiluzionam însă.doc Sfărâmate? Da. din păcate pentru noi. Pe la unu dimineața. Nu se zărea nicio barcă! Am vrut să strig. am murmurat. de la o asemenea distanță! Buzele mele umflate nu scoaseră niciun sunet. Respirația îi deveni scurtă și rapidă.Ai auzit?. nemaiavând cârmă.Lasă-mă! Lasă-mă!.Poate. Totuși situația nu era mai puțin îngrozitoare. L-am auzit repetând de mai multe ori: . Era la cinci mile de noi și se vedea ca o pată neagră. Parcă un alt strigăt îi răspundea lui Conseil. nu mai poate fi controlat prin cârmă. Sper să mă înec înaintea lui. Trebuia să ne organizăm. Mi-am ridicat capul și m-am uitat în cele patru puncte cardinale.Îmi permite domnul să îi fac o tăietură? Băgând un cuțit pe sub haine. părăsit în mijlocul oceanului.. Hainele ude mă jenau însă și îmi era greu să mă mențin la suprafață. Am înțeles că nu mai putea rezista mult. Aveam cârcei violenți la mâini și la picioare. Conseil trebui să mă sprijine. destul de liniștită. Toată povara trecu asupra lui. împotriva vântului. rămânea nemișcat. Contam deci pe vreo opt ore de înot până în zori. Parcă ne aflam într-o baie de mercur. Ciocnirea dintre fregată și cetaceu se produsese pe la unsprezece seara. Totuși. am fost cuprins de o grea oboseală. Dar. astfel încât să le așteptăm cât mai mult timp. Nu mai speram deci decât la bărcile ei de salvare. I-am făcut și eu același serviciu lui Conseil și am continuat să „navigăm” unul lângă altul. Conseil se gândi cu sânge rece la această presupunere și făcu un plan în consecință. Am zărit nava.

M-am ridicat în picioare pe ființa sau obiectul pe jumătate scufundat în apă pe care ne refugiasem. Dar glasul acela? S-au dus vremurile când Iona se refugia în burta balenei. Dar acel corp dur putea fi o carapace.doc Conseil făcu un mare efort și. Se lasă legănat de valuri. zise canadianul. netedă.Nu înțeleg. nu s-a mișcat nimic. Am mai ridicat o dată capul. Ned? . Dar să nu mai vorbim! Să ne păstrăm forțele! Ce văzuse? Fără să știu de ce. Zăceam pe suprafața unui vas submarin. .Mai bine zis. nu mai izbuteam să mă țin de el. Trebuia să o acceptăm și noi. . Gura mi se umplu de apă sărată. ca țestoasele sau aligatorii. Conseil mă trăgea în continuare. pe tot trupul. domnule Aronnax. .Ai fost aruncat în mare de șocul izbiturii? . domnule profesor. Mi-am revenit fiindcă eram frecat și maat bine.Nu. apoi m-am scufundat. dar am avut mai mult noroc și imediat am ajuns pe o insuliță plutitoare. Eram epuizat. . cu forma unui imens pește metalic. desigur. prima dată mi-a trecut prin cap gândul că era monstrul. Cum e nevoie de un mecanism și de oameni pentru așa ceva.. că mă sufoc și am leșinat. Uneori își ridica privirea. Dar să dai pe neașteptate de ceva făcut de om.Chiar el. . .Ned!. 22 . făurit de om! Era clar. era ceva tare. dar obiectul acela uluitor fusese.De ce. suntem salvați. M-am prins de el. nicidecum substanța moale ce formează carnea mamiferelor marine. care nu-mi era necunoscut.. e făcut din oțel! Nu mai pricepeam nimic. Deși mă aflu de trei ore pe insula asta plutitoare.54353048.O insuliță? . Părerea lui Ned Land despre asta era de neclintit.Am văzut. se ridică pe jumătate din apă.Desigur. câteva clipe.Am văzut.Știm totuși că se deplasează în mare viteză. Când am deschis ochii.. . murmură el..Îmseamnă că înăuntru se află un mecanism de mișcare și un echipaj? . . L-am încercat cu călcâiul. Cuvintele canadianului mă treziseră la realitate.Aveți nevoie de mine? m-a întrebat el. domnule. Nu mai rezistam. lipsită de asperități. Am venit după premiu. pentru ultima oară. pe narvalul dumneavoastră uriaș. se uita înainte și striga.. răspunse harponierul. . l-am văzut pe Conseil.Ce ai văzut? . De abia îl auzeam. Avea o sonoritate metalică. am strigat. În lumina lunii am mai zărit un chip. dar nu se mișcă din loc. te zăpăcea! Nicio altă ființă mitologică nu m-ar fi uimit mai mult. . Totuși.Vasul nu a mers? . Degetele mi se desfăceau. de nepătruns.Dar eu am priceput de ce harponul meu n-a pătruns prin pielea lui.. Nu te puteai îndoi! Monstrul acela ce speriase lumea era făcut de mâna omului. din plăci prinse între ele cu piroane! Nu m-ar fi mirat nicio formă posibilă a monstrului ce incitase întreaga lume științifică și-i tulburase pe marinarii din cele două emisfere. susținându-se de umărul meu.. Monstrul se putea clasifica printre reptilele amfibii.Da.. Minunile vin de la Creator. .Pentru că animalul acela. Dar spinarea aceea era lustruită. domnule profesor. cum aveau animalele preistorice. Am simțit că cineva mă trage. Evident. Chiar atunci m-am lovit de ceva tare. .. Îi răspundea un glas tot mai apropiat.

Elicea bătea apa foarte regulat și arunca stropi fosforescenți în toate direcțiile. Căutam la suprafață o deschizătură. opt tipi solizi. Trebuia să așteptăm ziua. Cețurile dimineții ne acopereau. auzeam parcă un fel de armonie sonoră produsă de acorduri îndepărtate. Din fericire. Noaptea cea lungă trecu. N-am reținut toate detaliile. viteza crescu. Luna dispăru și am rămas în beznă. navigatori neprimitori! Dar nu putea fi auzit din pricina zcomotului cumplit făcut de elice. Se auzi un zgomot metalic violent. 23 . Ned a găsit un mâner ca un inel pentru otgon. se iviră tăcuți și astfel am pătruns în uimitoarea lor mașină. . CAPITOLUL 8 MOBILIS IN MOBILI R ăpirea aceea atât de brutală avu loc cu viteza fulgerului. Trebuia să comunicăm urgent cu cineva dinăuntru. Nu știu ce au simțit când au ajuns în acea temniță plutitoare. De sub linia valurilor. Voiam să cercetez atent coca navei. urlă Ned Land.Asta-i culmea! Deschideți!.54353048. Dar dacă apucă să se scufunde. care pornise. Viteza sa nu era prea mare. era propulsat de o elice. Evident.Cine știe?. nu dau nici doi dolari pe pielea mea. O placă se ridică. Cu cine aveam de-a face? Fără îndoială. scufundarea încetă. Eu m-am înfiorat. murmură Ned. Puțin mai târziu. Pe la patru dimineața. când nu făceau prea mare zgomot vântul și apa. Îmi amintesc clar un amănunt. Se ivi un om.doc . răspunse rezervat Ned. Trebuia deci să existe o deschizătură care să ducă înăuntru. cu niște pirați moderni. Erau obligați să ia aer de la suprafață. în spate se creă un vârtej. dar aceasta era netedă și uniformă. Ba chiar mai puțin. Prietenii mei și cu mine nu ne- am dezmeticit bine. izbind cu piciorul în oțel. ca pentru a-mi da dreptate.Cât navighează orizontal. Mergeam spre vest și cred că viteza noastră. ca să găsim o modalitate de a pătrunde în submarin. În clipa aceea. din fericire. nu depășea douăsprezece mile pe oră. Renunțasem complet la speranța de a fi salvat de căpitanul Farragut. dinspre interior. . Rezistam greu vârtejului și valurilor. modestă. un panou. eram pierduți! Altfel. scoase un urlet ciudat și dispăru. dar se ridicau. e bine. Dacă îl scufundau. dacă nu cumva și-l pregăteau ei singuri. N-am apucat să ne prindem bine și s-a scufundat cam optzeci de centimetri. de care ne-am prins bine. când am simțit că ne scufundăm. cu chipurile acoperite. Din fericire. știam că puteam lua legătura cu ei. Salvarea noastră depindea doar de toanele misterioșilor timonieri ce conduceau aparatul. Ce taină ascundea submarinul a cărei explicație o căuta în van întreaga lume? Ce ființe stranii trăiau înlăuntrul său? Ce agent mecanic permitea deplasarea cu asemenea viteze? Se făcu ziuă.

Am simțit o scară metalică sub picioare. Ușa invizibilă trebuia să fie închisă ermetic. furios.Ce oameni neprimitori!. Nu te supăra dinainte. Închisoarea se lumină brusc. Aveam dreptate. într-un grai de neînțeles. El avea între treizeci și cinci și cincizeci de ani. căci respirația lui profudă arăta o mare expansiune vitală. Nu avea decât o masă și cinci scaune. Aș adăuga că bărbatul acela era mândru. de nesuportat. calmul. n-aș putea spune exact.Să aibă răbdare domnul. în mod corect. Ned. Cine știe dacă nu suntem ascultați. . i-am redeschis și am văzut că lumina provenea de la o semisferă lipită de partea superioară a cabinei. obișnuiți cu lumina exterioară. Ned. lungi. chipul impunător. cât era el de înalt. căci ținea capul drept și privirea ochilor negri îi era pătrunzătoare. rămânea la suprafață. căci privirea lui fermă și calmă reflecta gândurile sale înalte. ci în cuptor. am răspuns. Ned Land și Conseil m-au ajutat să cobor. Pretutindeni domnea bezna. am recunoscut că era electrică și producea în jurul submarinului un minunat fenomen de fosforescență. că gestul omului este metaforic. . Eram singuri. n-a putut să o măsoare.Adevărat. nasul drept.doc După ce panoul strâmt s-a închis în urma mea. Am recunoscut de îndată calitățile sale dominante: încrederea în sine. După intensitatea și strălucirea luminii. Mai bine să aflăm unde suntem. cu umeri lați. Nu auzeam niciun zgomot. mâini fine. păr bogat și negru. Încă n-am intrat la rotisor. Involuntar. Întorcându-mă. nu ne-ar fi aprins lumina. viguros. cum ar 24 .În sfârșit! Vedem clar!. globul luminos nu se aprinsese fără motiv. cu zgomot. Ca înălțime. dar situația e la fel de obscură.54353048. Nu se vedea nicio urmă de uși sau de ferestre pe pereți. Ochii mei. nu se mai stăpâni: . Se auziră niște zgomote de zăvoare. După ce am închis ochii fără să vreau. Nu apela la violwnțe gratuite. Conseil. Speram ca oamenii din echipaj să se arate neîntârziat.Liniștește-te. Să nu fie canibali! Nu m-ar mira. m-am simțit în siguranță alături de el și întâlnirea aceea îmi prevestea numai bine. Ned Land. Vorbea mult. Primul dintre tâlhari care mă atinge. Mergeam pipăind în jur. probabil cu metonimii și prozopopee. privire vie și pătrunzătoare. E beznă aici. care se deplasa în sens invers. eminamente „psihice”. La baza scării s-a deschis o ușă și s-a închis după noi. Din fericire am cuțitul la mine și văd destul ca săl folosesc. energia. Trecuse o jumătate de ceas fără nicio schimbare. am atins o masă de lemn. se scufunda în adânc? Cine știa? Totuși. cu cuțitul în mână. răspunse calm Conseil. ce avea cam douăzeci de picioare lungime și zece lățime. Diderot a pretins. Totul părea mort în interiorul vasului. nu zăreau nimic. ușa se deschise și se iviră doi oameni. nici Ned Land. strigă el. Un discipol al lui Gratiolet sau Engel ar fi citit pe chipul lui ca într-o carte deschisă.. Omogenitatea gesturilor și expresiilor chipului său conduceau către o sinceritate indiscutabilă. Înalt. Podeaua închisorii se ascundea sub un strat gros de formium ce amortiza zgomotul pașilor. fiindcă pielea sa palidă trăda liniștea sângelui său. dinți minunați. cu fruntea lată. . . iar acest bărbat scund era dovada vie a respectivului fapt. i-am spus eu harponierului. membre robuste. Mergea. când ochii noștri au fost afectați de o lumină foarte puternică. Dacă n-ar fi vrut să știe de noi. Iluminarea bruscă a cabinei mi-a permis să o cercetez amănunțit. . . Unul era scund. strigă Ned. demonstrată de încruntarea rapidă a sprâncenelor și curajul.Nu te enerva. gata de apărare. Al doilea necuniscut merită o descriere mai amănunțită. După cinci pași am dat de un perete metalic.Nu în rotisor. zise nepăsătorul Conseil. lângă care se aflau câteva scaune.. dar nu mă vor mânca fără să protestez. Întreaga lui persoană emana vivacitatea meridională caracteristică populației provensale din sudul Franței. s-a făcut beznă. mă întâlni și ne-am întors în mijlocul cabinei. gura clar desenată. Unde? Nu știam.

Poate ai mai mult noroc decât mine. purtând berete din blană de lutre marină. nici pe cea a lui Faraday.54353048. . dimpotrivă. Nu știam ce să mai fac. Ned nu se lăsă mult rugat și începu să spună povestea noastră. harponierul.Dacă domnul mă lasă. 1 Lege din secolul al XVII-lea. Scoate din sacoșă cea mai bună engleză vorbită vreodată de un anglo-saxon. Limba aceasta este aproape universală. Enervat. . șeful vasului – ne cercetă foarte atent. conform căreia nimeni nu poate fi arestat fără o hotărâre judecătorească(n. i-am spus harponierului. dar uitasem de asta. I-am prezentat pe tovarășii mei și pe mine. Privirea lui păru să mă întrebe ceva direct. Bărbatul acela părea tipul cel mai admirabil întâlnit vreodată. am întrebat mirat. voi povesti ceva în germană. încât pupila abia se mai vedea și câmpul vizual se reducea. Era un grai sonor.Ca un flamand. Dă-i drumul. armonios. . Omul cu ochi blânzi și calmi mă ascultă liniștit. Situația devenea stânjenitoare. amenință să îi urmărească pe cei care îl sechestrau.Știi germana?. puteau cuprinde simultan peste un sfert din orizont. deși avea un accent plăcut și potrivea bine frazele. dar fără succes. aveau haine dintr-o pânză deosebită. dar am obținut același rezultat negativ.. Cicero s-ar fi supărat pe mine și și-ar fi astupat urechile. servitorul său Conseil și meșterul Ned Land. Un amănunt deosebit. apoi s-au retras fără să ne adreseze vreun gest liniștitor. fiind o fire mai nervoasă. fără să omit vreun amănunt. cu politețe și o atenție remarcabilă. Celălalt răspunse înclinând capul și adăugă două sau trei cuvinte de neînțeles. articulând clar toate silabele. pleoapele i se apropiau. Era evident că nu pricepeau nici limba lui Arago. fără să zică nimic. Și ce privire avea! Parcă mărea lucrurile micșorate de îndepărtare. ca și germana. în franțuzește. doar ca să citesc bine. zise Conseil. că nu îi înțelegeam graiul.). și descifra adâncurile. am căutat să ne prezint peripețiile în latină. O știam. Uimit.doc fi spus chiromanții.Ba. să nu mă mai audă. băiete! Conseil povesti liniștit diferitele întâmplări ale noastre. îmi place.Domnul să ne povestească întâmplările.Haide. Ușa se închise după ei. cu numele și pozițiile noastre: profesorul Aronnax. Cel mai înalt – evident. 25 . n-a scos nicio vorbă. Nu păru să priceapă. Străbătea întinderile albastre. Am răspuns. invocă habeas corpus1. gesticulă și până la urmă mimă faptul că muream de foame. Dar nimic de pe chipul său nu indica faptul că a înțeles povestirea mea. dar nu și ca să o vorbesc destul de corect. Această facultate – pe care am verificat-o mai târziu – era dublată de puterea unei viziuni superioare celei a lui Ned Land. Vorbea și gesticula mult. ochii lui. obositoare pentru ochii noștri. astfel că privirea lui se concentra asupra unui spațiu foarte restrâns. Era adevărat. Acest lucru nu m-a descurajat. Când necunoscutul acela se uita fix la un obiect. dacă nu-l deranjează pe domnul.t. cu vocalele evidențiate. dar Conseil îmi zise: . Îți pătrundea în suflet. Domnii vor pricepe poate câteva cuvinte. urlă. Cei doi necunoscuți. încearcă și tu. Apoi se întoarse către tovarășul său și discută cu el într-o limbă necunoscută. . care le lăsa o mare libertate în mișcări. adică demne de a servi unui suflet nobil și pasionat. în limba germană. Când am terminat. puțin îndepărtați unul de altul. flexibil. harponierul observă că nu fusese înțeles mai mult ca mine. sprâncenele i se încruntau. încălțați cu cizme din piele de focă. Rămânea numai să vorbesc în englezește. Se plângea că fusese luat prizonier fără respectarea drepturilor oamenilor. Nereușita noastră i-a făcut pe necunoscuți să vorbească între ei. Am început să le povestesc. .

Aveam de a face cu oameni educați. Ce-am putea mânca pe aici? Ficat de țestoasă. iar bucatele servite erau din diferite feluri de pești. nu-mi dau seama dacă sunt spanioli. De abia rostise acele cuvinte. nu găsesc pe hartă o asemenea țară. nici francezi.Potolește-te. Intră servitorul de bord cu haine dintr-o stofă necunoscută de mine. răspunse Ned. După fizicul lor.Pentru că nu știm toate limbile pământului.Tot n-ar folosi la nimic. zise certărețul meu prieten. . zise Conseil. farfurie. replică servitorul meu. Ned! Mânia nu te ajută cu nimic. prieteni.Dragă Ned.Lucrurile încep să se îndrepte. pentru a douăzecea oară. domnule profesor.Mi-am făcut deja părerea despre ei. Castroanele aveau capace din argint și fuseseră așezate simetric pe masa la care am luat loc. iar limba lor îmi este cu totul de neînțeles. la Paris și la antipozi? Nu se traduce prin „Dă-mi ceva să mănânc”? . zise Conseil. . . Prietenii mei s-au luat după mine. costiță de rechin. că se deschise ușa. interveni mâniosul canadian. dar nu știam din ce regn făceau parte. însă apa era proaspătă și limpede. Mai existau unele feluri de mâncare. . Mi-e greu să le stabilesc naționalitatea. arabi sau indieni. Nu observi că acești oameni folosesc o limbă inventată de ei pentru a nu le da de mâncare oamenilor și a-i enerva. interveni Conseil.Dar din ce țară? . Pâinea și vinul lipseau. care ar fi preferat altceva. spuse Conseil.Filosofia ne poate hrăni îndeajuns. englezește. nici nemți. unii chiar nu pricep nimic. care nu vorbea și nu auzea nimic.doc Ce-i cu obrăznicia asta?. . tacâm.Vai.Puțină răbdare și vom afla. Am trecut prin clipe mai grele. În ce țară din lume nu se înțelege ce vrei când dai din fălci și te faci că mesteci? Nu e la fel la Quebec. nemțește și latinește și nemernicii nu vor să răspundă. iar fiecare obiect. Acestor oameni li se vorbește franțuzește. turci. M-am îmbrăcat imediat. replică Ned Land. căci nu sunt nici englezi. cel animal sau cel vegetal. spuse Ned Land nervos. putem muri de foame în cușca asta de fier.Da’ de unde!. friptură din câine de mare? .Din țara netrebnicilor. . aveau o literă înconjurată de o deviză: I L I S I N B M O O M - N B I L I 26 .54353048. admirabil gătite. m-aș fi crezut în salonul hotelului Adelphi din Liverpool sau la Grand Hotel din Paris. puse masa cu trei tacâmuri. . Servitorul.Să nu ne pierdem cu firea. Așteptați să vă faceți o părere despre comandantul și echipajul submarinului. și nu avem un grai unic în întreaga lume. vestă și pantaloni.Dar. ceea ce nu-l mulțumea pe Ned Land. . Sunt niște netrebnici. S-ar părea că provin din Țările de Jos. am spus eu. Dacă n-ar fi fost lumina electrică din încăpere. . Serviciul de masă era rafinat. . .

devine aproape imposibil de inhalat. Nu era de mirare. spuse Conseil. Cu timpul însă. Respiram anevoie. Era clar: gazda noastră nu voia să murim de foame. Când ațipeam. după deșteptare. și nu se stingea. după cincisprezece ore de la ultima masă. Acesta din urmă. care o însoțea. mă trezeau vise chinuitoare. . Ceilalți zăceau nemișcați. După ce s-a mâncat pe săturate. încărcat cu o cantitate aproximativ egală de gaz carbonic. Se întinseră pe covorul din cabină și somnul îi fură imediat.Voi dormi pe săturate. Conseil și Ned se treziseră și ei. trebuia să fie inițiala necunoscutului său comandant. Acest lucru mă mai liniștise. Gândul că eram într-o închisoare submarină din care nimeni nu poate evada era un calvar. Aerul încărcat nu mai era suficient pentru plămânii mei. iar somnul a pus stăpânire și pe mine. Puteam gândi limpede. La toți însă ne era foame. CAPITOLUL 9 NED LAND E FURIOS S omnul meu a durat destul de mult. în rest nimic nu se schimbase. dar consumasem mult din oxigenul existent acolo. Pe mine însă nu m-a furat. Această senzație se accentua. M-am așezat alături de ei. replică Ned. deviza se potrivea submersibilului. pentru că. iar litera N. mă simțeam pe deplin odihnit. Am început să examinez celula în care ne găseam. M-am trezit cel dintâi.Eu deja am adormit pe jumătate.doc adică Mobil într-un element mobil! Desigur. Cât aveam să rămânem acolo? La nesfârșit? Perspectiva aceasta nu mă încânta. ci se înfruptau din bunătăți. Unde ne găseam? Ce putere ne stăpânea? Mi se părea că nava cobora spre străfundul oceanului. ce se mișca prin apă.54353048. Masa era strânsă. Mintea mi-era limpede. . Rămăseserăm captivi. m-a cuprins toropeala. Un om consumă într-un ceas oxigenul dintr-o sută de litri de aer. M-am ridicat din culcușul meu destul de tare. eu și tovarășii mei am fost cuprinși de dorința unui somn adânc. mintea mi s-a liniștit. Celula în care ne aflam era mare. ci m-au chinuit o vreme întrebările numeroase la care nu aveam răspuns. 27 . însă simțeam o apăsare neobișnuită pe piept. Dar Ned și Conseil nu se gândeau la aceste lucruri. ca niște morți. după grelele încercări prin care trecuserăm.

Nu te omori defel cu firea. unde mă sufoc.Cât poate fi ceasul.Acum este limpede de ce se auzeau urletele acelea ale așa-zisului narval pe care-l vedeam de pe „Abraham Lincoln”. nici micul dejun.Va trebui să ne obișnuim cu orarul vasului. . zise canadianul. am spus eu. .Oricum. I-am povestit cele petrecute în timpul somnului său. am zis mai în glumă.. i-am zis eu.Se poate întâmpla și asta. Am găsit-o repede. Încearcă să-ți păstrezi calmul și să nu te repezi la gazda noastră. pe care-l trăgeam în plămâni! Am simțit li faptul că nava se înclinase.Era chiar respirația submarinului. . replică el râzând. ca să nu ne periclitezi viețile. . zise Ned Land. dar respiram la fel ca la început. am spus.Să le mâncăm pe amândouă. ca orice pescar priceput.Dar la ce-ar folosi așa ceva?. meștere Ned Land? .Ai dreptate.Contează și să te plângi! Măcar asta să faci. cu mult calm. Parcă era briza mării. . . apoi am căutat conducta care ne aducea curentul binefăcător. .Cine știe ce vor. îi spuse impulsivul canadian. Conseil. Ai putea să pieri înfometat și n-ai zice nimic! . . . Dar.Dumneata ești foarte răbdător. îmi replică Ned Land. Dar în ce fel obținea oxigenul comandantul submarinului? Prin procedee și reacții chimice? Prin înmagazinarea aerului în rezervoare uriașe? Prin urcarea la suprafață de mai multe ori în timpul unei zile pentru aprovizionare? Deodată am simțit un curent de aer curat.Minunat. . numai ca să vadă cum îi înjur? Voi ieși repede de aici.. meștere Land. cu emanații saline. Noi consumasem deja destul oxigen.Nu contează dacă e prânzul sau micul dejun. Mai degrabă e timpul micului dejun. Dar dumneata. cred că mă vor ține în cușca asta. .Asta înseamnă că am dormit aproape o zi.Sper să nu ne îngrășăm aici. plină de iod! Nu mă mai săturam de aerul proaspăt. Firește că nu vor să murim de foame. glăsui Conseil. .Dar ce credeți? 28 . Pirații aceștia. . vasul s-a legănat ușor.54353048. chiar dacă burțile noastre o iau înaintea ceasului lor. domnule profesor. destul de serios. Iată deci felul în care se aproviziona cu prețiosul gaz! Am inhalat cu nesaț aerul curat. domnule Land? . mă întrebă el. Monstrul din oțel se ridicase la suprafața oceanului și respira precum balenele.. . prietene.Și că n-am căzut în mâinile unor canibali. Ar trebui să fie prânzul. domnule Aronnax?. Desigur. Se afla deasupra ușii. Mă înșel sau se simte briza mării? Nu se înșela.Atunci vom aștepta să ne servească. întrebă Conseil. Important e să mâncăm. Mi-ar prinde bine și mie un asemenea ospăț. Ar fi a doua zi de când ne aflăm aici. concluzionă el. am spus eu.Nici să nu te gândești la asta. . mă întrebă politicos bunul meu servitor. . spuse Conseil. . zise Conseil.doc Aerul de acolo trebuia schimbat. Imediat. . ca să se aprovizioneze cu gazul pe care-l respiram. căci sar supăra domnul profesor. ..Le vom potrivi după acesta.Așa cred și eu. ca să nu spun canibalii. . altfel nu ne-ar fi hrănir aseară. plină de iod. Simțeam briza marină. .Domnul a dormit bine?. meștere Land. Poate că necunoscuții aceștia n-au mâncat carne de multă vreme și trei oameni voinici și sănătoși ca noi.Foarte bine. sunt foarte flămând și văd că nu ne servesc nici prânzul. urcase la suprafață.

trebuie acționat cu viclenie.Nu greșești. Dar clipa aceea nu este prea aproape.Ce vrei să spui. Fiind însă pe jumătate francez. atunci viețile a trei oameni contează prea puțin și ne paște o mare primejdie. am aflat un important secret. Submarinul avea. cum ar trebui.Până ce o fregată mai bine echipată decât „Abraham Lincoln” va distruge vasul acesta și-l va scufunda.Să evadăm de aici. ideile sale îl enervau. .Ce anume? . domnule profesor! Trebuie să facem ceva. Dar canadianul nu găsea nicio replică. Iar dacă stăpânul neobișnuitului vas dorea să păstreze secretul acestuia – ceea ce părea evident – nu avea să ne lase liberi nici măcar la bord.Trebuie să rămânem. Bombănea și gesturile îi deveneau amenințătoare. Ipotezele păreau la fel de admisibile. indiferent de situație. iată ce spuse.Dintr-o temniță de pe uscat nu poți evada prea ușor. . Nu cred că un american rămâne vreodată cu gura căscată. chiar dacă nu ni se servește masa la timp. întrebă Ned Land. Dacă echipajul submaribului vrea să păstreze taina. interveni Conseil. ce-i răspunzi domnului?. dar după ce-i vom alunga pe nemernicii aceștia. domnule? Norocul ne poate zâmbi și vom profita de acele clipe. Promite-mi că-ți vei păstra calmul! . Pe canadian. Nici măcar de acolo nu puteam evada. așa că i-am replicat: . . Ceea ce dovedea că nu le păsa de naufragiați și că nu aveau gânduri bune în privința noastră. . Nu poți profita de șansele favorabile înfuriindu-te. Eram închiși ermetic în acea sală.Promit asta.Să așteptăm atunci ocazia aceea. foamea ne chinuia. ce trebuie să facem ca să fugim din închisoarea aceasta? . iar noi vom pieri. Din cușca de oțel nu aveam cum să scăpăm. Deocamdată vom aștepta să vedem ce va urma. din întâmplare.doc Că.Dar e imposibil. niciun gest violent nu mă va trăda. . meștere Land. domnule profesor. în cele din urmă: . Evadarea de acolo părea cu neputință.Și e mai plăcut înăuntru decât deasupra sau dedesubtul vasului. întrebă Conseil. atunci la prima oprire a monstrului ne vor debarca într-o zonă locuită. care să îl manevreze. desigur.Vom rămâne. un echipaj numeros. Nu prea aveam încredere în propunerile lui Ned. . Ce plănuia cu noi stăpânul vasului? Să ne ucidă sau să ne lase pe vreo insulă pustie? Nu puteam bănui.Mă gândesc să pun stăpânire pe vas.Ba nu. atunci doi francezi și un canadian le pot veni de hac! Trebuia să-i admit propunerea. pe măsură ce se gândea mai mult la ele.Prietene Ned. Dacă la bord se află numai douăzeci de oameni. Doar un marinar putea spera să-și recapete vreodată libertatea. . Dacă nu. i-am zis. . meștere Land. astfel că într-o luptă noi trei aveam prea puține șanse de victorie. replică hotărât harponierul.54353048. . nicio vorbă de-a mea nu se va auzi. răspunse Ned Land. . . Ned? . spuse canadianul. dar dintr-una submarină nu poți deloc. Nu eram nici măcar liberi acolo.Sau ne-ar păstra în echipajul lor.De ce. nu să o combat. . fără să facem nimic. - 29 . adăugă Conseil. După aceea am tăcut și ne-am cufundat fiecare în propriile gânduri. Ocazia pe care o aștepta pentru a acționa nu se întrevedea. dar servitorul de la bord nu se ivea cu mâncarea. Degeaba se ridica furios și lovea Ned Land pereții din oțel cu pumnii și picioarele! Timpul trecea. interveni canadianul. Până atunci te rog să-ți stăpânești pornirile.Domnule Aronnax.

meștere Ned Land.doc Pe Ned Land îl chinuiau durerile de stomac. Până și Conseil părea interesat de ceea ce avea să urmeze. Speranțele căpătate după întâlnirea cu comandantul se topeau.Domnilor. având o misiune științifică în străinătate. el continuă. pesemne că vasul se scufundase în adâncuri. Exprimarea sa era foarte bună. cu brațele încrucișate. Același lucru îl intenționam și eu. Ned Land sări în picioare. ascultați-mă cu atenție. Chiar atunci se auzi un zgomot din exterior. una după alta. îl trânti și-l strânse de gât. L-am salutat. la semnul stăpânului său. dar voiam să vă cunosc și să mă hotărăsc. Se exprima limpede și își alegea bine cuvintele. Nu-l credeam în stare să respecte promisiunea făcută. cu glas calm și pătrunzător: . Nu-l mai vedeam misterios. ci necruțător. Ezita. Rezemat de colțul mesei. Mânia lui se intensifica.Liniștește-te. Vaporul părea mort. canadian harponier la bordul fregatei „Abraham Lincoln”. sau nu? Regreta cuvintele spuse în franceză? Poate. adâncit în fundul apelor și tăcerea devenise cruntă. Câțiva pași răsunară pe podeaua metalică. spre a-i confirma cuvintele. Întâmplarea i-a adus în fața mea pe domnul Pierre Aronnax. în timp ce eu așteptam deznodământul scenei. Vorbea fără niciun accent neplăcut.54353048. CAPITOLUL 10 OMUL APELOR C el care ne vorbise era comandantul navei. engleza. Să ne vorbească. Nimic nu se mișca. când am auzit aceste cuvinte în franțuzește. Nu aveam ce să-i răspund. După o tăcere lungă. din Marina Națională a Statelor Unite ale Americii. căci nu mă întrebase nimic. noblețea pe care o degaja piereau din memoria mea. ieși din sală clătinându-se. profesor de istorie naturală la Muzeul din Paris. vorbesc franceza. ușa se deschise și se ivi servitorul de la bord. Puteam să vă răspund de la prima întrevedere. servitorul său. și pe Ned Land. Bietul servitor. pe Conseil. Astfel au trecut două ceasuri. iar dumneavoastră. Voia să murim prin înfometare? Acest gând cumplit puse stăpânire pe mine. Iată cum continuă. Furia sa creștea. Comandantul se controla perfect și nu manifesta niciun fel de mânie față de canadian. pe jumătate sugrumat. Privirea sa blândă. Nu știam cât avea să dureze totala noastră izolare în acea celulă. germana și latina. Servitorul horcăia datorită forței strânsorii. Ned Land urla. chipul său plăcut. Zidurile de oțel erau surde. Canadianul se aruncă asupra lui. profesore. ce m-au oprit pe loc: . Lui Conseil nu-i păsa. cum și trebuia să fie un asemenea personaj. comandantul ne observa cu atenție. Fu tras zăvorul. Nu mi se părea însă deloc a-mi fi compatriot. Conseil vru să sară în ajutorul bietului om. dar urla degeaba. atunci când se va trezi în față cu primul străin. 30 . Tăcerea aceea era cumplită.

domnule. . Mă uitam la el cu teamă. nimeni nu l-ar fi putut judeca. ci și-ar fi făcut datoria și ar fi distrus submarinul. După o vreme. N-aș vrea să folosesc niciodată violența împotriva dumneavoastră. Răspunderea. zise profesorul. Nu mai pomenesc de numeroasele ipoteze menite să explice fenomenul cunoscut numai de dumneavoastră. Credeți că întâmplător Ned Land l-a lovit cu harponul lui? Am simțit. Omul acesta trebuia sț aibă un trecut extraordinar. Forța era de partea lui și cine este puternic. Lucrurile erau clare. să ieșiți din cabinele dumneavoastră. I-am răspuns firesc la acuzațiile sale: . .Absolut liberi.Cum?. de aceea vă cer să vă supuneți întocmai acestei cerințe. .Iată de ce. împrejurări deosebite mă pot obliga să vă interzic. în adevăratul sens al cuvântului. cu o condiție. răspunse necunoscutul. - 31 . N-am niciun interes să stau alături de dumneavoastră.Ați spus că vom fi liberi la bordul vasului dumneavoastră. așa cum Oedip îl privise pe Sfinx. ignor regulile ei și de aceea vă rog să nu mi le pomeniți niciodată.doc De bună seamă. Nu i-am răspuns nimic. domnule profesor.Domnule.Am ezitat deci până am înțeles că interesul meu se împletea cu mila firească unui suflet omenesc. „Abraham Lincoln” mă vânează prin ocean și trage cu ghiulele în vasul meu. răspunse necunoscutul. . . Veți fi relativ liberi. că-și stăpânea mânia. Farragut n-ar fi stat pe gânduri. . Cuvântul dumneavoastră că vă veți supune îmi este suicient. fără să-mi pese de voi.Domnule Aronnax. continuă el. Diferitele accidente provocate de ciocnirile submarinului dumneavoastră cu diverse nave au stârnit opinia publică de pe ambele continente. . când nici măcar la suprafață nu îl amenința nimic? Ce vas s-ar fi opus acelui submarin de război? Ce platoșă ar fi rezistat izbiturilor date de pintenul distrugător? Dintre oameni. “Abraham Lincoln” credea că vânează un monstru marin de care oceanul trebuia să scape. dar și curiozitate. . nu m-am grăbit să iau o decizie. Doar Dumnezeu și conștiința sa l-ar mai fi influențat. din anumite motive. i-am răspuns. N-am reușit să-i răspund imediat la întrebare. Veți sta la bord pentru că Providența v-a trimis în calea mea. domnule.Care condiție? Consider că orice om cinstit o poate accepta.Dreptul unui sălbatic. ba chiar era liber.Da. . de întârzierea prelungită a noii mele vizite. pentru câteva ceasuri sau zile. Nu se supunea legilor omenirii. Cine-l putea urma în adâncul mărilor.Dar nu sunt ceea ce considerați dumneavoastră un om civilizat. căci trebuie să vă împiedic a vedea ceea ce este interzis. În ochii săi am văzut o strălucire de furie și de dispreț. Am voie să vă pun o întrebare? . . domnule profesor. eu consider să vă tratez ca pe niște dușmani.Nu am vrut asta. credeți că nu putea să fi urmărit și să fi tras cu tunul într-un vas submarin ca într-un monstru?. După ce am recunoscut identitatea dumneavoastră.Acceptăm. ca pe orice narval gigantic. Aflați că. umblând prin Pacific. din vorbele sale. M-am gândit mult că ați venit să-mi tulburați existența. zise: . Acceptați? Pe submarin se petreceau deci lucruri ciudate. Nu aveam acest drept? . V-aș fi lăsat pe platforma vasului și m-aș fi scufundat în adâncuri.54353048. . căci mă descumpănise. or eu am rupt legăturile cu omenirea. Parcă și el se retrăsese în sine. dar nu al unui om civilizat. Uneori. v-ați mirat. nu știți discuțiile legate de dumneavoastră din America și din Europa.Am stat mult în cumpănă dacă să vă găzduiesc.Da. Mă gândeam la aceste lucruri în timp ce necunoscutul tăcea. îmi revine în totalitate mie. Eu nu am treabă cu societatea. i-am zis eu. are și dreptate. pe care cei ce aveau încă legătură cu civilizația nu aveau voie să le vadă. în acest caz. Firește.

doar viitorul putea rezolva situația noastră gravă. Mă lovise în punctul meu cel mai slab. Ați progresat atât de mult pe această cale. dacă interesul științei ar putea nimici nevoia de libertate. domnule. Călătorind în lumea minunățiilor. am răbufnit eu. Chiar de azi veți pătrunde într-un element nou și veți vedea ceea ce niciun om n-a mai văzut. . .Nu. zise Ned.Va trebui să vă ajungă. la această întrebare nu avem decât un răspuns. înseamnă îndurare! Sunteți prizonierii mei! Eu v-am adus aici. meștere Land. vă cunosc. Am citit-o de mai multe ori.Aș mai avea o întrebare.Adică aceea pe care o are un prizonier de a se plimba prin temnița sa. . deși n-ați mai păstrat legătura cu omenirea. nu este chiar atât de neplăcut cum vă imaginați. Dar aveți multe de văzut. ca să-mi fiți tovarăș de studii. a vedea. Uitasem.Domnule. îi replică străinul. a observa tot. mă îngrijesc de voi și pe mine însumi! Cuvintele acelea arătau că luase o decizie de neclintit. apăru un servitor de bord căruia îi zise ceva într-o limbă de nedeslușit. Veți găsi aici.doc Ce înțelegeți dumneavoastră prin libertate? Libertatea de a umbla. Comandantul nu-mi întinse mâna spre a pecetlui înțelegerea noastră. Nu ne înțelegeam. Aș vrea să fac încă un ocol al lumii.Cum să vă numesc? . surprinzând toate tainele planetei noastre.Nici nu-ți cer cuvântul dumitale. M-ați atacat! Surprindeți o taină pe care nimeni din lume nu trebuie să o cunoască. în afară de mine și de echipajul meu. În privința mea. A renunța la dependența de uscat. Nu vom uita asta.Nimic.Niciodată nu voi promite să nu scap de aici!. Domnule Aronnax. veți fi mereu unit și nu vă veți plictisi nicio clipă de cele ce veți vedea.Care. căci el voia să plece. domnule profesor? . domnule. Asta înseamnă cruzime! . Suntem niște naufragiați salvați de dumneavoastră și aduși la bordul vasului. cei de aici.Pentru dumneavoastră sunt căpitanul Nemo. - 32 . atunci întâlnirea noastră îmi va oferi mari compensații. unde nimeni nu trebuie să mă cunoască? Niciodată! Reținându-vă. deși puteam să vă scufund în abisuri. strigă harponierul. taina vieții mele! Și sperați să vă las pe uscat.Adică să nu ne mai vedem țara. prietenii. am zis. o clipă. . domnule. Căpitanul sună. spuse comandantul. . . am zis eu. ci rămase nemișcat.Da. De aceeași libertate ne bucurăm și noi. . astfel că i-am zis: . . cât vă permitea știința terestră. . printre cărțile mele. am întrebat. Așa ceva nu ne ajunge. Dar nu-i vom promite nimic stăpânului acestei nave. că cercetarea acelor lucruri uimitoare însemna mai mult decât pierderea libertății. apoi ne spuse: .54353048.Vă așteaptă prânzul în cabina dumneavoastră. Am fost puternic impresionat de vorbele sale. Urmați-l pe acest om. spre deosebire de însoțitorii dumneavoastră. .Ne puneți să alegem între viață și moarte?. sper că mai aveți încă sentimente omenești. Vă asigur că n-o să vă pară rău de timpul pe care îl veți petrece la bordul vasului meu. . continuă el pe un ton mai blând. poate ultimul. pe care oamenii o consideră libertate. părinții? . dar acesta e un abuz față de noi!.Așa ceva nu putem refuza.Prieteni. . lucrarea dumneavoastră despre adâncurile mărilor. și nu puteți să vă plângeți de întâmplarea care v-a salvat și vă leagă de soarta mea. . De altfel.Chiar așa.Domnule. Dumneavoastră și cu tovarășii dumneavoastră sunteți pasagerii lui “Nautilus”. în afara lucrurilor interzise.

l-am întrebat arătând către câteva felii de mușchi de pe masă.Atunci. Natura își desfășoară aici cele trei regnuri ale sale. ordin ce cuprinde mai mult de treisprezece mii de specii. cu ornamente din abanos. Stofele pe care le purtați sunt țesute din unele scoici.Toate alimentele de aici sunt produsele mării? . gustoasă precum cea din cele mai savuroase fructe. că vânați prin pădurile submarine. Acesta este domeniul exploatat de mine și însămânțat de mâna Creatorului. dar nu eram obișnuit cu ele. în timp ce căpitanul Nemo își continua poveștile sale incredibile: .Ceea ce credeți că este carne. cum a definit-o unul dintre poeți. După zece metri s-a deschis o altă ușă înaintea mea. E o întreagă lume. mi-a ghicit gândurile și-mi răspunse la întrebările nepuse de mine. Reprezintă vastul spațiu în care omul nu se simte niciodată singur. Firește că erau gustoase. cu toate astea. Sunt sănătoase și foarte nutritive. Căpitanul Nemo se uita insistent la mine.Masa noastră e gata.Nu folosesc niciodată carnea animalelor terestre. . trei de vertebrate precum mamiferele. Din mare pornește totul și în ea se întoarce. vegetal și animal.Bineînțeles. mă invită căpitanul Nemo. Marea este mișcare și iubire. iar cel din urmă prezintă patru grupuri de zoofite prin trei clase de artropode. Sala în care am pătruns era elegant mobilată. Așternutul dumneavoastră este confecționat din iarba cea mai moale. i-am răspuns mirat căpitanului Nemo. Acoperă șapte zecimi din planeta noastră. domnule Aronnax. . Arunc plasa în apă și o scot plină. . îmi zise căpitanul Nemo. Bucătarul meu este foarte priceput. marea are grijă de noi. Originea lor trebuia să fie marină. Turmele mele. are miros curat și e dătătoare de sănătate. sunt de fapt costițe de broască țestoasă de mare. domnule căpitan. Vă ofer dulceață de dedițel. Mânat de curiozitate și mai puțin de aviditate. Meniul era alcătuit dintr-un număr de alimente provenite din mare și din alte feluri despre care nu știam nimic. . în care se găseau obiecte din porțelan.Da. penița este făcută din oase de balenă. fiind „veșnic vie”. În mijlocul încăperii se afla o masă frumos aranjată. vopsite în culori extrase din plantele Mediteranei. . aceasta?. mineral. mă simt foarte bine. Diversele alimente păreau a avea mult fosfor. cinci de moluște. Lângă pereții ei opuși existau bufete înalte din stejar. O lumină strălucitoare izvora din tabanul cu picturi fine. mă îmbracă și-mi creează tot confortul. De mult am renunțat la alimentele de pe uscat și. pe lângă faptul că mă hrănește. . Cerneala este extrasă din sepia. luminat electric. căci viața plutește în jurul său. pasc fără teamă pe uriașele pășuni ale oceanului.Nu cunoașteți aceste mâncăruri. Echipajul meu viguros consumă aceleași lucruri. din care doar o zecime trăiește în ape dulci. Vânez în acest spațiu ce pare inaccesibil omului și hăituiesc animalele din pădurile mele submarine. Lumea a început 33 . la fel ca cele ale bătrânului păstor al zeului Neptun.O iubiți. Oceanul este vastul rezervor al naturii. pornind înaintea mea. faianță și cristal. L-am urmat printr-un lung coridor. în cele din urmă. am servit din acele bunătăți.Marea. . .doc El și Conseil ieșiră apoi din sala în care stătuseră peste treizeci de ceasuri. domnule profesor. dar văd că apare și carne în bucatele dumneavoastră.Înțeleg. îmi răspunse el. Prin distilarea plantelor marine am obținut parfumurile de pe masa de toaletă. totul. reptilele și nenumărați pești. Urmați-mă. Deși nu l-am întrebat nimic. . a spus el. indicându-mi un loc la masă.Mâncați cât poftiți. uitându-mă mirat la el. Tocana de porc este de fapt ficat de delfin. domnule Aronnax. Iată o cremă făcută din laptele cetaceelor și din zahărul extras din marii fucus ai Mării Nordice. . că prindeți pești minunați în plasă. dar le puteți consuma fără teamă.54353048.

iar de aici am dedus că realizarea lui „Nautilus” data de pe atunci. La fel este și în cabinetul dumneavoastră? . volumele lui Foucault. lumea s-a sfârșit din ziua când „Nautilus” s-a scufundat prima dată în mare. redeveni distant și. de la Xenofon până la Michelet. ale lui Agassis și altele. căpitane Nemo. de la Rabelais până la Georges Sand. Ba chiar e mult mai sărăcăcios decât încăperea aceasta. ale lui Berthelot. . Se deschise o ușă mare și am intrat într-o încăpere cât cea de dinainte.54353048. CAPITOLUL 11 “NAUTILUS” c ăpitanul Nemo se ridică. . acoperită cu broșuri și ziare vechi. apropiindu-mă de bibliotecă. ornate cu aramă. pot să se ucidă.Douăsprezece mii. vă stau la dispoziție. I-am mulțumit căpitanului Nemo. sub acestea găsindu-se niște canapele mari. literatură. Aici se găsește liniștea supremă. parcă omenirea na mai gândit nimic. geologie și volume de istorie naturală studiate. domnule profesor. Aceste volume sunt la dispoziția dumneavoastră. Rafturile se înșirau pe pereți în toată sala.Firește că nu. Am adnirat sala încântător amenajată. . ei nu mai au nicio putere. ale lui Chasles. capitonate cu piele maronie. Umblă agitat câteva clipe prin încăpere. meteorologie. Probabil că aveți aici șase ori șapte mii de cărți. balistică. Însă cele mai multe cărți erau de știință: mecanică. Uimirea mea crește când văd că vă poate urma în adâncurile mărilor.Aici se găsesc singurătatea și liniștea deplină. Atunci am cumpărat ultimele cărți. ale lui Faraday. printre care cele două lucrări ale mele. Era biblioteca. ale lui Petermann. Cartea „Întemeietorii Astronomiei” de Joseph Bertrand apăruse în 1865. Printre lucrări am observat tot ce a produs omenirea mai frumos. ale comandantului Maury. de căpitan.Acum. când vreți. de morală. domnule. buletinele diferitelor societăți de geografie și altele. Am văzut colecția lui Humboldt și a lui Arago. Pentru mine. la care căpitanul ținea destul de mult. având corpuri înalte din palisandru negru. De atunci. dacă vreți să vizitați vasul meu “Nautilus”. nici n-a mai scris. Am văzut cărți de știință. ale lui Milne Edwards. memoriile Academiei de Știință. ale lui Quatrefages. dar de economie politică nu erau. ale lui Tyndall. În mijlocul încăperii se afla o masă impunătoare. ale lui Henry Sainte-Claire Deville. E minunat. pe ale căror rafturi erau așezate multe cărți. domnule profesor. ale poetului Secchi. domnule Aronnax. în principal.doc odată cu marea și poate se va încheia cu ea. zise: . La suprafața sa ei se pot bate. după ce se aprinsese astfel. Câteva pupitre mobile ajutau la manevrarea cărților.Această bibliotecă ar face cinste oricărui palat de pe uscat. Sunt singurele simpatii care mă mai leagă de pământ. după care se mai potoli. întorcându-se spre mine. să trăiți în mijlocul oceanului! Aici există adevărata libertate! Aici nu cunosc niciun stăpân! Aici sunt liber! Căpitanul Nemo tăcu deodată. Oceanul nu este al tiranilor. de la Homer până la Hugo. scrise în toate limbile. broșuri și ziare. hidrografie. Iluminatul electric armoniza ansamblul și se făcea prin cele patru globuri încrustate de pe tavan. La numai treizeci de picioare în adânc. geometrie. Căpitanul Nemo nu-și ducea de mult viața sa 34 .

și un atelier de pictură. căci maeștrii nu au vârstă. Forma ei îmi amintea de țigările englezești. două de Gerricault și de Prudhon. clarificările sunt puțin neclare. . o “Înălțare” de Murillo.Da. ce împodobeau pereții acoperiți de tapiserii cu un desen simplu. Avea formă de patrulater. . . . Odinioară mă simțeam încântat să strâng lucrările minunate făcute de oameni valoroși. i-am zis căpitanului. deși nu provin din Havana. precum cei aflați la șase picioare în pământ! 35 . . .Mi se par mai bune. . o lungime de zece metri. Pictura modernă era reprezentată de tablouri semnate de Delacroix. Beethoven.Sala aceasta este bibliotecă. bogată în nicotină. Pe cine mai interesează oare cei dispăruți? Iar eu fac parte dintre ei. o “Sfântă Fecioară” de Leonardo da Vinci. dar nu e din tutun. Aveam suficient timp pentru cercetare și doream să-mi continui drumul printre comorile vasului. dar sper că sunt la fel de bune precum cele folosite de dumneavoastră. Nimeni nu le-a controlat.54353048. Am aprins-o cu puțin jăratic și am inspirat primele fumuri cu setea unui amator ce nu mai fumase de două zile. Am luat-o. l-am întrebat. . domnule? .Și muzicieni.Atunci puteți fuma câte vreți. . un „Martir” de Ribeira. Decamp. Mozart. domnule profesor. Chiar atunci. Sunt ultimele amintiri ale uscatului. Meissonier și alții. i-am răspuns. o „Femeie” de Tiziano. chiar dacă nu știu exact cu cine am de-a face. . în care fusese adunat de o mână iscusită un adevărat tezaur al naturii și al artei. Ingres. . astfel că am reușit să adun aceste obiecte.Ei au aceeași vârstă ca Orfeu. spuse căpitanul Nemo. de Mestru. răspunse căpitanul. domnule. . precum și copii ale unor statui de marmură și de bronz după modelele din Antichitate. îmi spuse el. un portret de Holbein. Wagner. două peisaje flamande de Teniers. o “Petrecere” de Rubens. la bord? . Troyon. sunteți un artist. de Paul Potter. . În opinia mea. domnule profesor. Speram ca și alte volume recente să-mi permită să stabilesc precis această perioadă. Părea să aibă foiță de aur. Doriți totuși o havană. pe care le mai admirasem în colecții particulare europene și la expoziții. care sper să vă placă.Excelentă. un „Călugăr” de Velasquez. Masse și alții. Luați o țigară din acestea. În mintea mea. așa cum prevăzuse însoțitorul meu.Fumoar? Se fumează aici. care a murit pentru mine.doc submarină. câteva imagini marine de Backuysen și de Vernet. .Nu. Firește că eram uimit. zise căpitanul. o lățime egală cu șase și o înălțime de cinci. arunca o lumină blândă peste comorile aflate în acel muzeu. de fapt. trei pânze mici de Gerard Dow. ale căror partituri sunt împrăștiate pe pianul-orgă aflat în salon?. dar și fumoar. Tavanul său. Este un fel de algă din mare. Meyerbeer. Gounod.Doar un amator. Era. Voi profita de tezaurul științific de aici. de azi înainte.Înseamnă că ați păstrat legătura cu Havana. dotate cu propriile piedestale. iertați-mă pentru felul în care v-am primit și pentru dezordinea din acest salon.Nu este tutun și nu provine din Havana sau din Orient. artiștii moderni sunt deja vechi ca și cei care au două sau trei mii de ani de existență. Rossinni.Domnule. Herold. o “Adorație” de Veronese. precum Weber.Nicio legătură.Domnule profesor.Vă mulțumesc că ați pus biblioteca la dispoziția mea. căpitanul Nemo deschise o ușă alăturată celei prin care pătrunsesem în bibliotecă și am ajuns într-un salon mare și luminos. fără să mai comentați natura acestor țigări. Acolo se găseau cam treizeci de tablouri ale unor pictori vestiți. Diversele școli ale maeștrilor vechi erau reprezentate prinr-o „Madonă” de Rafael. ornat cu arabescuri. Și-mi întinse o țigară. Haydn. Am văzut pânze de mare valoare.

Căpitanul Nemo dăduse milioane pentru a strânge acele mostre. polipi și echinoderme. domnule profesor? Firește că ele uimesc orice naturalist. după mine. clasate și etichetate. Nu înțeleg nici la ce folosesc instrumentele de pe pereți. cerite. scoici și alte produse ale oceanului găsite de căpitanul Nemo. ombelulare. De unde avea el atâți bani pentru a face pe colecționarul? Chiar atunci. și erau mai scumpe decât cele pe care Tavernier le vânduse șahului persan cu trei milioane. mi-a zis: . Îmi spuneți? 36 . specii rare de citere și venuși. din cele ale Noii Olande. În altă parte. cu pete regulate și albe pe fond roșu și cafeniu. stropitoare din Java. dintr-o scoică având circumferința de șase metri. strombe. unele din Golful Mexic. din apele Americii. plini cu spini. porțelanuri care slujesc ca monedă în India și în Africa. Stătea sprijinit cu cotul pe marginea unei mese de mozaic. conținând produse ale mării. Din prima făceau parte tubipori. negre. Pentru mine însă sunt de neprețuit. printre care se aflau încântătoare flambeline. „mândria mării”. din lipsă de timp. stânci. stele de mare. pantocrine. asterofanii. un ciocan simplu din mările Noii Zeelande. un spondil imperial. se găseau șiraguri de perle minunate. itorine. cele verzi din haliotidul iris. ci uitase de prezența mea acolo. Am văzut și impunătorul pinten din Noua Zeelandă. asterii. oculine din Insula Burbon. cam douăzeci de mii de franci. diverse troce galben-verzui. turitele. patele. Echinoderme cu învelișul lor spinos. fiindcă le-am cules pe toate cu mâna mea. specimen rar în muzeele europene și care făcea. sau maronii-ruginii. gorgone dispuse sub formă de evantai. purpurii. Singur v-ați adunat acest tezaur. iantinele. panatule. În mijlocul salonului se găsea un bazin iluminat electric. papagali verzi din mările Chinei. tainele vă aparțin în totalitate. foarte greu de găsit. continente. unele dintre aceste perle având dimensiunile mai mari decât un ou de porumbel. varietăți superbe de corali. Un cercetător mai slab de înger ar fi leșinat văzând diversitatea moluștelor din vitrine. scoici fragile și delicate și altele. considerată fără pereche. conul necunoscut din genul Coenodulli. măsline. în culori vii. cândva. iar cele galbene. raritățile naturale aveau un loc important. altele din mările australe. polipieri ciudați ce formează insule întregi și care vor deveni. Chipul său avea trăsături ciudate. clasate de profesorul meu Milne Edwards pe secțiuni. Am văzut și rarele pintadine. isiști din Insulele Moluce. Desigur. mitre. cleodorii. în compartimente speciale. fiind mai mari decât cea a imamului din Mascat. comatule. madrepore. Dar admirația mea e și mai mare față de vasul care o conține. Voi pomeni doar o elegantă mantie regală din Oceanul Indian. însă mărturisesc faptul că sunt uimit văzând cum este manevrat acesta. bucarde exotice din Senegal. căpitane. ce străluceau în lumina electrică. cea mai valoroasă scoică din Indiile Orientale. având denumiri științifice atrăgătoare. După operele de artă. vedeam ciudate specimene ale celor două grupe de zoofite. melci. Erau plante. Îl cercetam atent. de diferite culori. ursinii și altele completau colecția din această grupă. volute. I-am respectat tăcerea și am cercetat în liniște lucrurile din jur. o virgulară minunată din mările Norvegiei.doc Apoi căpitanul Nemo se adânci în gândurile sale și nu mai spuse nimic. cele rozalii fiind din scoicile Mării Roșii. Printre rarități. „carul lui Neptun” din Antile. coifuri. hiale. Am mai admirat teline sulfurice. Nu se putea stabili valoarea acelei colecții. de o extraordinară valoare. din diverse locuri de pe glob și nicio zonă nu mi-a scăpat necercetată. delfinule. cadranul din apropierea coastei din Tranchebar. Cred că îmi înțelegeți bucuria. Parcă nu mă mai vedea. . imposibil de descris pe de-a întregul. având scoica lor cărămizie.54353048. albastre provenind de la diverse moluște din oceanele lumii sau din midiile mărilor nordice. Ce agent îl pune în mișcare? Tare mult aș dori să aflu.Studiați scoicile mele. bureți de Syria. În jurul său erau vitrine ornate cu alamă. Niciun muzeu din Europa nu se poate lăuda cu o astfel de colecție de obiecte din ocean.Vă înțeleg plăcerea de a vă plimba printre aceste minunății.

Manometrul acela îmi arată presiunea exterioară a apei și. 37 . Cadranul acela cu ac indicator nu este al unui manometru? . Doar strictul necesar. ușor pentru tot ceea ce am nevoie. . pune în mișcare aparate mecanice. astfel. am exclamat mirat.N-aș vrea să abuzez de bunăvoința dumneavoastră și nu știu cum să vă mulțumesc.Electricitatea!. o masă de lucru. M-a condus apoi într-o cameră cu mobilă elegantă. cronometrele ajută la calcularea longitudinii. Prin el pot lumina. Printre acestea sunt cele cunoscute de dumneavoastră: termometrul. i-am răspuns. Puteți merge în voie oriunde pe „Nautilus” Pot juca rolul lui Cicero pentru dumneavoastră. trecând printr-un coridor al submarinului.doc Domnule Aronnax. . sunt sub ochii mei și îmi arată poziția vasului în mijlocul oceanului.Dar acest nou model de sonde? . și a început să vorbească: - CAPITOLUL 12 TOTUL CU AJUTORUL ELECTRICITĂȚII T oate instrumentele de care are nevoie “Nautilus”. Mi-a arătat un scaun. Avea un pat de fier. zise el.Vă voi explica imediat.Firește.Chiar așa. I-am mulțumit gazdei mele. sextantul indică latitudinea prin înălțimea soarelui și ocheanele de zi și de noapte pătrund prin toate punctele orizontului atunci când „Nautilus” e la suprafața apei. unele identice se află în camera mea. pe care m-am așezat. care măsoară presiunea aerului și prezice schimbările vremii.Orice navigator le cunoaște pe acestea.Indică temperaturile diverselor straturi de apă. Este un agent numit electricitate. zise căpitanul Nemo. . aflată în partea din față a navei. Am intrat în camera căpitanului. . stormglassul anunță sosirea furtunii. v-am spus că veți fi liber la bordul submarinului meu. . hidrometrul. rapid.Dar celelalte instrumente a căror utilitate nu o cunosc? . Vă voi explica utilitatea lor când vom ajunge acolo.Camera dumneavoastră dă în cabina mea. Dar la ce folosesc instrumentele acestea? . câteva obiecte de toaletă. Să vă arăt înainte de aceasta cabina în care veți sta la bordul lui „Nautilus”. care indică umiditatea atmosferei. busola arată direcția. Există însă unele care corespund cerințelor deosebite ale unui submarin. . . domnule profesor. Știu la ce folosesc. cele atârnate pe pereții camerei mele.54353048. adâncimea la care se găsește vasul. de unde se ajunge în salonul pe care de abia l-am părăsit. Folosesc un agent puternic. barometrul. încălzi.Domnule profesor. L-am urmat pe căpitan pe o ușă care ieșea din salon. Totul era slab luminat. care arată temperatura din interiorul lui “Nautilus”.

Mai multe nu vă pot spune. Avem acum o viteză moderată. căpitane. după cum știți. În adâncime. Când am poftă de aer. V-aș mai pune o întrebare. Mai bine zis din mare. vă mișcați cu o viteză nepotrivită cu puterea electricității. Pilele galvanice cu sodiu sunt foarte energetice și au o putere electromotoare dublă față de a celor cu zinc. Din acel sodiu îmi obțin elementele. căci pentru mine nu contează dacă este noapte sau zi. Ne oferă lumină intensă și continuă. să utilizezi acest agent destinat să înlocuiască vântul. sulfat de magneziu și de calciu. zincul. - - - - - 38 . zise căpitanul. Nu și aerul pe care-l respirați? L-aș putea obține și pe acesta. Sunteți demn de admirație. iar marea îl furnizează. Aveți doar puțină răbdare. de exemplu. N-am folosit însă metale ce provin de pe uscat. mai precis decât multe cronometre. Din pământ?. Iată și un ceas electric. încă n-am terminat. fier. dar pornește pompele puternice și îl înmagazinează în rezervoare speciale. O altă utilizare a electricității o reprezintă cadranul acesta din fața noastră. bromură de magneziu.doc Dar. domnule profesor. am repetat cu insistență. Astfel pot sta multă vreme la adâncimi impresionante. domnule Aronnax. care arată viteza lui „Nautilus”. viața. Eu am nevoie doar de lumina pe care o duc până în adâncurile mării. dar nu merită efortul. dacă nu o considerați indiscretă. Un fir electric îl unește cu elicea loch-ului. Este minunat. Electricitatea mea diferă de cea a lumii. Mai există cantități infime de clorură de magneziu și de potasiu. lumina. mă urc la suprafața mării. numai sodiul se întrebuințează. Mercurul nu se consumă. dar prin ce metodă? Consumul de sodiu necesar instrumentelor dumneavoastră nu depășește cantitatea extrasă? Pot face față pilele electrice unui asemenea consum? Eu n-o extrag prin aceste pile. permite asta. Acum este ora zece dimineața. căpitane. mai bună decât cea a soarelui. Ați găsit ceea ce oamenii vor descoperi abia peste multă vreme. Cum înlocuiți. I-am cerut mării mijloacele de a obține electricitatea necesară. Nu voi insista. Se obține din mare. Înțeleg eficiența sodiului și importanța lui. Puteți exploata minele de păcură din adâncuri? Veți vedea singur cum lucrez. mișcarea. în care la o mie de grame de apă se găsesc nouăzeci și șase de sutimi de apă și două sutimi de clorură de sodiu. Are douăzeci și patru de ore. Nu uitați că datorez totul oceanului. precum cele italiene. apa și aburii. Așa e. Din mare? Compoziția apei de mare. însă îmi exprim uimirea față de rezultatele obținute. în condițiile în care vă găsiți. Poate o vor găsi. soare sau lună. Din sodiu? Da. formează un material care înlocuiește zincul din elementele lui Bunsen. de cincisprezece mile pe oră. căpitane. Cine știe? Ați văzut însă prima utilizare a acestui agent valoros. adevărata putere a electricității. Pe fundul mărilor există mine de zinc. răspunse el. Domnule Aronnax. argint și aur ce ar putea fi exploatate. răspunse căpitanul Nemo. Urmați-mă! Vom vizita partea din spate a lui „Nautilus”.54353048. ci prin căldura cărbunelui din pământ. Forța ei dinamică n-a putut fi dezvoltată și n-a avut decât valori mici. Care sunt elementele pe care le întrebuințați pentru a produce acest agent minunat? Acestea ar trebui să se deterioreze repede. carbonat de calciu. Amestecat cu mercurul. electricitatea nu-mi oferă aer respirabil. El produce electricitatea care-i dă lui „Nautilus” căldura. dacă nu mai păstrați legătura cu uscatul? Vă voi răspunde.

54353048.doc Acum cunoșteam partea din față a submarinului, unde se aflau sufrageria de cinci metri, despărțită printr-un perete etanș de bibliotecă, biblioteca de cinci metri, salonul de zece metri, despărțit de camera căpitanului tot printr-un perete etanș, cabina mea de doi metri și jumătate, apoi un rezervor de aer de șapte metri și jumătate, ce ajungea până la proră. Lungimea totală era de treizeci și cinci de metri. Pereții săi impermeabili se închideau etanș datorită unor garnituri din cauciuc, nelăsând apa să pătrundă la bord, dacă ar fi apărut vreo fisură. L-am urmat pe căpitanul Nemo pe coridoare și am ajuns în mijlocul vasului, unde se găseau un fel de fântâni între doi pereți impermeabili și o scară de fier, sprijinită de perete, pe care se putea urca spre extremitatea superioară. L-am întrebat la ce folosea aceasta din urmă. - Duce la navă, mi-a răspuns. - Aveți și o navă? - Da, o corăbioară, ușoară, care nu se scufundă, pentru pescuit și plimbări. - Dar când vreți să treceți la bordul ei, trebuie să ieșiți la suprafața mării? - Nu. Este lipită de „Nautilus” și stă fixată într-o cavitate făcută special pentru ea. Este absolut impermeabilă și stă prinsă cu niște piroane solide. Scara aceasta duce la o deschizătură din învelișul vasului, care se află în dreptul unei scobituri identice din zona laterală a corăbiei. Prin această dublă deschidere se pătrunde în cea din urmă. Închizând o ușă a lui „Nautilus” după aceea, dar și pe cea corespunzătoare corabiei, cu ajutorul unui șurub, aceasta se detașează de corpul submarinului și se ridică la suprafața mării, după care îi punem catargele și desfășurăm pânzele și vâslele, pentru plimbare. - Dar cum vă întoarceți pe submarin? - Nu mă întorc eu, ci vine „Nautilus” la mine. - Îl puteți comanda de pe barcă? - Un fir electric face legătura cu el. Este suficient de trimis o simplă telegramă, iar echipajul execută manevrele. - Uimitor cât de simplu este totul! Trecând de scara ce ducea către platformă, am ajuns într-o sală de doi metri lungime, unde Conseil și Ned Land mâncau pe săturate. Urma bucătăria de trei metri lungime, de lângă salon. Toate utilitățile de aici funcționau cu ajutorul electricității. Mașina de gătit era alimentată prin fire. Aparatele de distilat ofereau, după vaporizare, apă de băut de calitate. După bucătărie se putea vizita baia, cu tot confortul necesar, cu robinete pentru apă caldă și rece. Încăperea rezervată echipajului avea cinci metri lungime. Ușa acesteia era închisă, așa că nam văzut felul în care era dispusă și n-am stabilit, astfel, numărul oamenilor ce manevrau submarinul. În spatele acesteia se afla un alt perete etanș, în care se deschise o ușă, prin care am pătruns în încăperea în care căpitanul Nemo, ca ofițer de rangul întâi, își avea etalate aparatele pentru locomoție. Sala mașinilor, de mai mult de douăzeci de metri lungime, bine luminată, era împărțită în două compartimente: primul conținea elementele care produceau electricitatea, iar al doilea mecanismul care transmitea elicei mișcarea. M-a surprins mirosul sui-generis din acel compartiment. Căpitanul Nemo a observat și a intervenit: - Sunt gaze rezultate după utilizarea sodiului. Nu devin prea nocive, căci aerisim zilnic vasul. Priveam însă cu cel mai mare interes mașina care propulsa submarinul. - Folosim elemente Bunsen, nu Ruhmkorff, îmi spuse căpitanul Nemo. Acestea din urmă n-ar avea destulă putere. Cele Bunsen sunt mai puține, mai intense și mai mari, deci ne avantajează. Electricitatea produsă lucrează prin electromagneți cu un sistem de pârghii și angrenaje ce transmit mișcarea arborelui elicei. Aceasta, cu un diametru de zece metri și un pas de șapte metri și jumătate, se poate învârti și de douăzeci de ori pe secundă.

39

54353048.doc Ce viteză obțineți? De cincizeci de leghe pe oră, zise căpitanul Nemo. Nu puteam pătrunde taina aceea, deși insistam asupra ei. Cum lucra electricitatea cu asemenea putere? Care era sursa acelei forțe extraordinare? Tensiunea uriașă din bobine de un nou tip? Transmiterea ei către un sistem de pârghii necunoscut, ce o multiplica la infinit? Iată ce nu înțelegeam. - Căpitane Nemo, nu reușesc să înțeleg ceea ce am constatat. Am văzut cum submarinul „Nautilus” a manevrat prin fața vasului „Abraham Lincoln” și nu știu ce să cred despre viteza lui. Dar manevrele în dreapta, în stânga, de urcare și de coborâre cum le faceți? Cum de rezistați la mari adâncimi, unde există presiuni de sute de atmosfere? Cum vă ridicați la suprafață? Cum vă mențineți la o anumită adâncime? Sunt indiscret pentru că vă întreb aceste lucruri? - Nu, domnule profesor, pentru că nu veți pleca niciodată de pe „Nautilus”. Să mergem în salon, unde se află adevăratul nostru cabinet de lucru și veți afla toate tainele submarinului meu. -

CAPITOLUL 13 CÂTEVA CIFRE

C

eva mai târziu stăteam pe un divan din salon și fumam. Căpitanul îmi puse în față o

epură care era planul cu componența, secțiunea și mărimea lui „Nautilus”. - Domnule Aronnax, începu el descrierea sa, iată dimensiunile vasului pe care vă aflați. Are forma unui cilindru lunguieț, cu capetele conice, ca o țigară, așa cum în Londra puteți întâlni la unele construcții, cu lungimea de șaptezeci de metri. Traversa lui de susținere a punții în zona cea mai lată nu depășește opt metri. Nu de zece, ca la steamerele dumneavoastră de cursă lungă, însă are liniile suficient de alungite și forma destul de hidrodinamică pentru ca apa pe care o deplasează să lunece cu ușurință pe lângă profilul său, fără să-i opună rezistență la înaintare. Cele două dimensiuni permit calcularea cu ușurință a suprafeței și volumului lui „Nautilus”. Suprafața sa este de o mie unsprezece metri pătrați și patruzeci și cinci de sutimi și are un volum de o mie cinci sute de netri cubi și două zecimi. Asta înseamnă că atunci când este total scufundat, înlocuiește o mie cinci sute de metri cubi sau tone. Când am conceput planurile sale, am ales să se scufunde nouă zecimi în apă și o zecime să rămână în afară, deplasând astfel numai nouă zecimi din volumul său, respectiv o mie trei sute cincizeci și șase de metri cubi și patruzeci și opt de sutimi. N-am depășit această greutate și l-am construit după dimensiunile de care am vorbit anterior. „Nautilus” are două învelișuri: unul interior, iar celălalt exterior, unite între ele prin profile în formă de T, făcându-l rigid și rezistent. Datorită acestei structuri celulare el rezistă ca un bloc compact. Omogenitatea construcției, datorită asamblării perfecte a materialelor, îi permit să sfideze cele mai violente mări. Cele două învelișuri sunt confecționate din tablă de oțel ce are o densitate de șapte sau opt zecimi în raport cu apa. Prrimul are o grosime de cinci centimetri și o masă de trei sute nouăzeci și patru de tone, nouăzeci și șase de sutimi. Al doilea, chila, aflat la baza navei, are o înălțime de 40

54353048.doc cincizeci de centimetri și o lățime de douăzeci și cinci, cu o masă de șaizeci și două de tone. Mașinăriile, celelalte accesorii, lestul și alte componente, pereții interiori și piesele de sprijin cântăresc nouă sute șaizeci și una de tone, șaizeci și două de sutimi. În total, se obține o masă de o mie trei sute cincizeci și șase de tone și patruzeci și opt de sutimi. E limpede? - Limpede, am răspuns. - Când se află în larg, continuă căpitanul, la suprafața apei are o zecime din volum. În partea de jos se află rezervoarele cu o capacitate egală cu acea zecime, deci de o sută cincizeci de tone și șaizeci și două de sutimi. Dacă le umplu cu apă, vasul, căpătând atunci o mie cinci sute șapte tone, va fi scufundat în întregime. Așa se desfășoară lucururile, domnule profesor. Rezervoarele se află în partea inferioară a lui „Nautilus” și, când deschid robinetele, el se scufundă, găsindu-se chiar la suprafața apei. - Am înțeles, am răspuns, cum face pentru a se deplasa la nivelul apei. Scufundându-se însă, submarinul dumneavoastră nu va întâmpina o presiune ce îl va împinge de jos în sus, având cam o atmosferă la treizeci de picioare adâncime, adică un kilogram pe centimetru pătrat? - Ba da, domnule. - În acest caz, chiar dacă umpleți tot „Nautilus”-ul cu apă, nu îl puteți manevra în adânc. - Nu confundați statica și dinamica, domnule profesor, zise căpitanul Nemo. Altfel, puteți ajunge la erori însemnate. Corpurile au tendința de a coborî în mare. Țineți cont de asta! - Deci? - Când am decis mărirea greutății submarinului pentru a-l scufunda, a trebuit să am grijă de reducerea volumului apei, odată cu creșterea adâncimii. - Este normal. - Ținând cont că apa este foarte puțin compresibilă, suportă o reducere de cam patru sute treizeci și șase și zece milionimi de atmosferă, adică de fiecare treizeci de picioare adâncime. Când trebuie să ajung la o mie de metri adâncime, nu uit reducerea de volum, de patru sute treizeci și șase de miimi, pentru presiunea de acolo de o sută de atmosfere. Trebuie deci să îi cresc masa la o mie cinci sute treisprezece tone șaptezeci și șapte de sutimi față de o mie cinci sute de tone și două zecimi, deci cu numai șase tone cincizeci și șapte de sutimi. - Numai atât? - Desigur, domnule Aronnax, și se poate ușor verifica. De aceea folosrsc rezervoare suplimentare de o sută de tone. Astfel cobor la adâncini foarte mari. Ca să urc la suprafață, le golesc și „Nautilus” poate păstra o zecime din volumul său deasupra apei. Nu puteam obiecta nimic în fața acelor cifre. - Calculele dumneavoastră sunt perfecte, căpitane, mai ales că experiența de zi cu zi le confirmă, dar nu înțeleg ceva. - Ce anume, domnule? - În ce fel poate rezista învelișul submarinului la o presiune de peste o sută de atmosfere, și cât de puternice sunt pompele care golesc apa din rezervoarele suplimentare învingând asemenea forțe, pentru a urca la suprafață. Ar trebui depășită o presiune de o sută de atmosfere, adică de o sută de kilograme pe centimetru pătrat, deci ar fi necesară o putere... - Pe care doar electricitatea mi-o poate oferi, puterea dinamică a mașinilor mele fiind practic nelimitată, domnule. Pompele lui „Nautilus” au o putere uriașă. Cred că ați văzut asta când coloanele de apă au năvălit asupra vasului „Abraham Lincoln”. De altfel, folosesc rezervoarele suplimentare doar când cobor la o mie cinci sute sau la două mii de metri, ca să-mi protejez aparatele. Pentru adâncimi de două sau trei leghe fac manevre mai îndelungate, dar la fel de sigure. - Ce manevre, căpitane?

41

rezervoarele în Paris. . . la „Cail et Cie”. - 42 .Desigur. lumina ar trebui să risipească întunericul. la „Pen and Co”. la „Leard”. pe deplin convins. la atelierul „Motala”. având geamuri din sticlă lenticulară. în 1864. va trebui să vă descriu cum funcționează „Nautilus”.Sunteți inginer. căpitane! Dar poate timonierul să urmeze direcția pe care o dați în adâncuri? . . instrumentele de precizie în New York. în mările Nordului.Îmi pare rău pentru cel mai bun vas al marinei americane. El poate lumina până la o distanță de o jumătate de leghe. care i-a nedumerit atât pe savanți. la „Creusot”.Sigur.. ieșită în afară prin partea superioară a învelișului.A fost o întâmplare.Bravo. la „Scott”. ce împărțeau căldura egal. Dar cum a fost întâlnirea dumneavoastră cu „Abraham Lincoln”? .Dar. pun în legătură motorul cu elicea. Se manevrează prin niște pârghii foarte puternice.Am acceptat explicația. Ca să ajung mai repede la suprafață. . Cum s-ar putea ca în bezna apelor. . constructorul și inginerul său. pintenul în Suedia.Pentru ca timonierul să poată vedea. arborele elicei în Londra. elicea în Glasgow. Am studiat la Londra. la „Frații Hart” și așa mai departe. .54353048.doc Pentru a le înțelege.Oh! Comandante. la New York. însă pentru a vedea. . . plasat în spatele cabinei sale. iar presiunea apei îl urcă vertical pe „Nautilus” ca pe un balon cu hidrogen care se înalță în văzduh. sub diferite nume și cu adrese false. . pe când eram locuitorul continentelor. Vă pot întreba dacă ciocnirea vasului „Nautilus” cu „Scoția” a fost o întâmplare fără urmări grave? . domnule profesor! . am mai multă încredere în el decât am când îl comand.. am strigat.Iar eu îmi iubesc vasul precum un tată își iubește copilul. Pentru ca „Nautilus” să se deplaseze orizontal. Acesta este casabil.Ce poate rezista la asemenea presiuni? . căpitane Nemo?. fără urmări grave.Planurile mele. . tabla învelișului în Liverpool. au fost trimise la diferiți furnizori de pe glob. mașinăria în Prusia. . pluteam la doi metri sub apă când s-a produs ciocnirea. El se află într-o cabină metalică. E din cristal. cum ați putut construi în ascuns acest minunat „Nautilus”? . aflată în partea din spate. deci am încredere deplină în el. Vorbea cu foarte multă elocvență. iar patima din privire și din mișcări îl transfigura. „Nautilus” al dumneavoastră este un vas minunat!. Abia aștept să aflu. căpitane! Înțeleg acum ce însemna acea fosforescență a pretinsului narval. Sticlele folosite de mine au cel puțin douăzeci și unu de centimetri în centru. Sunt căpitanul. el se deplasează pe orizontală. deci sunt de treizeci de ori mai groase. Prin ele treceau raze calorice intense. domnule profesor! Și ca inginer. domnule profesor. Pentru a-l deplasa de jos în sus ori de sus în jos. care se mișcă și pot lua orice poziție. din câte știu. ce au rezistat la o presiune de șaisprezece atmosfere. sau încercat plăci de sticlă de numai șapte milimetri grosime. Când planurile sunt ținute paralel cu vasul. folosesc o timonă obișnuită. pe care vasul coboară sau urcă. le înclin și presiunea elicei se manifestă după o diagonală. dar eram atacat și trebuia să mă apăr. avem un reflector electric foarte puternic. la Paris.Da. l-am întrebat.Adevărat. pe verticală. astfel: scheletul e făcut în Franța. la uzinele „Krupp”. Atunci când s-a experimentat pescuitul la lumina electrică. căpitane.De trei ori bravo. Ca să navighez sub un anumit unghi. Își iubea submarinul precum un tată copilul.Dar unde s-a făcut montajul lor? E nevoie de ajustări. folosesc două planuri înclinate prinse în lateral de centrul său de greutate. dar are o rezistență foarte ridicată la presiuni.

Căpitanul Nemo apăsă de trei ori un buton electric. Treptat. ce ar putea fi cuprinsă într-o sferă de trei chintilioane de tone. acoperit cu apă. păreau solzii unor reptile uriașe de pe uscat. M-am îndreptat către scara centrală ce ducea la platformă. s-au lipit unele de altele și au zămislit continente ce au luat formele pe care le vedem astăzi. Chintilionul este în raport cu miliardul ceea ce este miliardul în raport cu unitatea. au apărut crestele munților. . Uscatul a cucerit din ocean o suprafață de treizeci și șapte de milioane șase sute cincizeci și șapte de mile pătrate sau douăsprezece mii nouă sute șaisprezece milioane de hectare. Tovarășii mei au fost instruiți și au devenit lucrătorii mei. pe 115○ longitudine.Am ajuns. este de peste treizeci și opt de milioane de hectare. dacă aș fi putut.Ultima întrebare. . ca ale unei țigări. În epocile geologice. Acul manometrului indica mișcarea de urcare a vasului „Nautilus”. . într-un chintilion aflându-se un miliard de miliarde. în vreme ce insulele când s-au ivit la suprafață. când au dispărut după potopuri. Acesta este cel mai liniștit ocean. Am suit treptele metalice. Înghețat de Sud. 43 . unde mi-am așezat atelierele.Foarte bogat. oceanul acoperea întregul pământ. Destinul m-a făcut să-l străbat în cele mai bizare condiții. de la nord la sud. - CAPITOLUL 14 FLUVIUL NEGRU G lobul pământesc. Aș fi aruncat-o în aer. perioada apei a succedat celei a focului. zise căpitanul. asemenea unor olane. adăugă căpitamul. în timpurile siluriene. îmi spuse căpitanul Nemo.54353048. domnule profesor. Platforma ieșea în afara apei cu optzeci de centimetri. am distrus prin foc orice urmă a șederii noastre pe insulă. vreți să aflăm exact unde ne găsim și să stabilim punctul de plecare al acestei călătorii? E douăsprezece fără un sfert. Pompele începură să scoată apa din rezervoare. chiar și atunci când fusese văzut prin cele mai bune lunete. între Asia și America de la vest la est. necrezându-l. După aceea. viitorul îmi va arăta adevărul. Își bătea oare joc de încrederea mea? Oricum. Am înțeles atunci de ce vasul fusese confundat cu un animal marin. Capetele lui „Nautilus” erau fusiforme. Apoi se opri. Sunteți bogat? . Curenții săi sunt largi și blânzi. cu care am montat piesele și le-am ajustat. Este deci cantitatea de apă pe care ar vărsa-o toate fluviile de pe pământ în patruzeci de mii de ani. Atlantic și Pacific. după care au reapărut. Oceanul Pacific se întinde între cercurile polare.doc În mijlocul oceanului. ne vom urca la suprafața apei. fluxurile mici și ploile abundente. pe o insulă pustie. cantitatea de apă reprezentând două miliarde două sute cincizeci de milioane de metri cubi. Continentele existente permit să se împartă oceanul în cinci: Înghețat de Nord. Plăcile de tablă. La început. Indian. Prin panourile deschise am ajuns în partea superioară a vasului.Domnule profesor. căpitane Nemo. aș putea plăti cele douăsprezece miliarde datorii ale Franței! L-am privit fix.

ambarcațiunea. la prânz. pe când acesta era încă unit cu Marea Caspică și Marea Aral. 44 . acea sete de răzbunare? Să fi fost oare un savant dement. denumit Fluviul Negru. curge de-a lungul coastei Asiei până în Insulele Aleutine. Nu dăduse însă niciodată mâna cu mine. ce nu știam și l-am întrebat ce văzuse sau auzise el în legătură cu același subiect. Instrumentul său părea ținut de mâna unei statui de marmură. Acest curent avea să fie parcurs de „Nautilus”. mi-am îndreptat privirile asupra marii planisfere de pe masă. mai degrabă. Nu se vedea nimic pe întinsul oceanului. căpitanul a calculat cu ajutorul cronometrului latitudinea socotită anterior prin observarea unghiurilor orare. sub razele perpendiculare ale tropicelor. domnule profesor Aronnax. Se pare că existase unul și în Oceanul Indian de Nord. începe călătoria noastră de explorare în apele lumii. din Greenwhich și din Washington. ca de indigo. Au rămas împietriți văzând minunățiile acestea.Prânzul. Azi. Întâmplarea mă aruncase pe vasul său și viața mea depindea de el. cel din Atlanticul de Sud. care se îndreptau spre comandantul lui „Nautilus”. Mă primise cu răceală. Una era pentru timonierul care manevra submarinul. un geniu „nedreptățit”. apoi am coborât în salon. Voi afla vreodată ceva despre acest bărbat ciudat? Cărei naționalități îi aparținea? Se lăuda că niciuneia. Marea are fluvii. deosebiți după culoarea și temperatura lor. Am pus degetul pe punctul în care se intersectau longitudinea și latitudinea menționate mai devreme. În vremea respectivă nu i se clinti niciun mușchi. Nu puteam concluziona nimic din răspunsul său.Cronometrele mele sunt fixate după meridianul din Paris. ca și continentele.doc Pe la mijlocul platformei. părea o cocoașă. Acolo. Acestea sunt curenții. Căpitanul Nemo mă salută și astfel rămăsei singur cu gândurile mele. Ca să vă onorez. când Ned Land și Conseil apărură în ușa sălii. a cărui carieră fusese distrusă de manevrele politice? Nu puteam stabili. și care traversează Strâmtoarea Malacca. al treilea din Pacificul de Nord.Ne aflăm la 137○ și 15’ longitudine vestică. Unul dintre cei mai importanți este Curentul Golfului.54353048. cum spunea Conseil.Față de care meridian?. 8 noiembrie. Căpitanul Nemo măsură înălțimea la care se găsea soarele. ce-l încălzesc. . izvorât din Golful Bengal. I-am spus tot ce știam despre acesta sau. l-am întrebat incitat. al patrulea din Pacificul de Sud și ultimul din Oceanul Indian de Sud. a undelor lui calde de valurile oceanului. se desfășura un curent. După un ceas de cugetare asupra acestor aspecte. nu prea înalte. Se cunosc cinci principali: cel din Atlanticul de Nord. . cu ajutorul sextantului său. zise el. cealaltă conținea puternicul far electric care îi lumina drumul. un Galileo modern sau unul precum americanul Maury. Urmăream cu privirea vasul care se deplasa în imensitatea Pacificului. . îl voi folosi pe cel din Paris. I-am invitat să intre. dar îmi oferise găzduire. Kuro Sivo al japonezilor. în punctul de pe planisferă. pe jumătate aflată în învelișul submarinului. Conseil s-a aplecat de îndată peste vitrinele acelea și a început să rostească denumiri de-ale naturaliștilor. . Ce îi provocase acea ură împotriva omenirii. iar Ned Land mă întrebă dacă am aflat cine era căpitanul Nemo și ce voia. Prezentau sticle lenticulare groase.La 137○ și 15’ longitudine vestică față de meridianul din Paris și la 30○ și 7’ latitudine nordică. aducând cu el trunchiuri de camfor și diverse produse indigene. sperând ca răspunsul său să-mi trădeze naționalitatea sa. domnule profesor. deci cam la trei sute de mile de coasta Japoniei. În partea din față și în cea din spate a vasului se găseau două cabine cu pereți înclinați. Aici. Când doriți? M-am uitat către marea puțin gălbuie dinspre țărmul japonez. . deosebinduse prin culoarea sa pură. Așteptă apoi câteva minute pentru ca acesta să atingă margine orizontului.

Mă uitam prin cristalul pur ca prin geamul unui uriaș acvariu. Acum vezi! . ca toată lumea. uitându-și mănia și proiectele de evadare. Dar în jurul lui „Nautilus” apa era iluminată chiar dintre valuri și părea lumină lichidă. Ehremberg a presupus că există o iluminație fosforescentă emanată de pe fundul oceanului și că natura le-a rezervat locuitorilor mărilor un spectacol uimitor.doc Nimic. o sută? . întrebă harponierul. prin câte două deschizături ovale. . definți ca „vertebrate cu circulația dublă și cu sângele rece. dâre lăsate de pintenul său treceau prin fața ochilor noștri în mare viteză. Vedeam acum o parte din acel joc de lumini. Lumina din tavan se stinsese atât de repede. având coloane vertebrale din vertebre osoase și cea a peștilor cartilaginoși.Dar peștii?.Nu știu. strigă Ned Land. cu vertebre cartilaginoase. Uneori însă. dar nu știa atât de multe precum prietenul său. aveam ferestre prin care se puteau privi abisurile neexplorate. Și-a făcut o lume proprie. ca de exemplu în Antile. că mă dureau ochii. N-am mai putut scoate nicio vorbă.Acum îl înțeleg pe acest om. dar într-un mod diferit. Nu-i văd. În timp ce Ned îmi vorbea. făcea canadianul care. Câți oameni sunt oare la bord: zece. Umblăm și navigăm ca orbii. În lateral. izbucni harponierul.. murmură Conseil. . care sunt pescar?.Eu. Erau însă extraordinar de rezistente. probabil. Și canadianul cunoștea. când Conseil zise: . trebuie să renunțăm la ideea dumitale de a pune mâna pe submarin și de a fugi cu el. ca atunci când în întuneric se aprinde brusc o lumină foarte puternică. Submarinul părea neclintit. doi pereți laterali metalici alunecară. douăzeci. pentru că nu aveam niciun punct de reper. Începură o discuție aprinsă. răspunse Conseil. Ned. Mulți ar accepta situația noastră doar ca să umble printre asemenea minuni.Prietene Ned. Cristalele groase. rosti Ned Land.Voiai să vezi. Încremenisem.Ordinul hidromeduzelor. Marea se vedea până la o distanță de o milă în jur. prin care se vedea marea.Ciudat! Ciudat!. .. dumneata știi să-i prinzi cu măiestrie. Ce surpriză ne mai aștepta? Cu zgomot. . se simțea atras de acele splendori. Aș paria însă că nu știi să îi clasezi. răspunse canadianul. . căci cei doi prieteni cunoșteau peștii. se poate vedea albia de nisip la o adâncime de o sută patruzeci și cinci de metri. multe despre aceste animale din a patra și cea din urmă clasă a ramurii vertebratelor. Ce tablou uimitor! Cine l-ar fi putut descrie? Ce pictor ar fi putut reda efectele de lumină din acele mase transparente și nuanțarea fină a degradeurilor până la straturile inferioare ale oceanului? Apa mării este străvezie și mai limpede decât cea de izvor.54353048. N-am văzut nici măcar echipajul. este o capodoperă a tehnicii moderne și am noroc că l-am putut vedea. ne separau de ape. iar razele solare ajung până la trei sute de metri. Apa din afară era puternic iluminată prin lămpile electrice. care nu tolera ca harponierul să fie mai puțin instruit.S-a terminat cu noi!. Întunericul din salon amplifica lumina de afară. Conseil știa. Substanțele minerale și organice pe care le conține o fac mai străvezie. - 45 . respirând prin branhii și trăind în apă”.Nu-i cunoști. Salonul se lumină iar. această deosebire. se făcu beznă. Ei formează seria peștilor osoși. în afară de temnița noastră. meștere Land. Deocamdată. Stăteam rezemați în fața vitrinelor. Oricum. din lateral. am zis eu. În unele locuri.Dar nu putem vedea nimic în jur. Mai bine să observăm ce se află în jurul nostru. de-o parte și de alta. în care are parte de incredibile splendori. cincizeci. M-am înfiorat la gândul că hublourile acelea fragile s-ar fi putut sparge. . . uluiți și înmărmuriți. .

din care face parte țiparul. sturionii. Dintre ei. replică Ned.doc Ba da. are două familii. Spui lucruri de-a dreptul interesante. dar cu maxilar inferior mobil. Acest ordin se subdivide în cinci familii. adăugă canadianul. Tertio cuprinde subbranchienii. continuă Conseil. Ei au ventrale adevărate și se divid în două familii. astfel că falca este imobilă. Peștii cartilaginoși au doar trei ordine. Ridiculizează bucătăria. ce cuprind majoritatea peștilor din apele curgătoare. Care este deosebirea între peștii osoși și cei cartilaginoși? Poate că știu! Și fă-le clasificarea. Fiind ordinul cel mai important al clasei. comentă Ned. strâmbându-se. cu branhii precum ciclostomii. la care bolta palatină se încleștează cu craniul. include apozii. ciclostomii. cu trup lunguieț. - 46 . replică acesta. Asta-i culmea!. Se putea și mai bine. în vecinătatea oaselor umărului.54353048. îl formează abdominalii. după părerea mea. îl întrebă savantul Conseil. acantopterigienii. Neplăcut!. Foarte gustos. sexto cuprinde plectognații. nu de oasele umărului. cu osul maxilarului fix. Bine. Se subdivid în patru familii. În fine. dragă Ned. Conseil. având aripioare ventrale prinse sub cele pectorale. prietene Conseil. în care se găsește calul de mare. prietene Ned?. N-au decât o familie. zise canadianul. și branhii în formă de pieptăn. Iată. Ordinul lor cuprinde patru genuri. câteva varietăți care trec prin dreptul nostru. aplecându-se ca să vadă mai bine pe geam. căci e cel mai gustos. Puteai să-l pui primo. Primo. Ai terminat? Da. prietene. Quarto. zise canadianul. Secundo. Secundo. dar din ce cunoști până acum încă nu știi nimic. să-i pui în aceeași oală. remarcă Ned Land. iar branhiile plasate în grupuri de câte două de-a lungul arcurilor branhiale. Exemplu: nisetrul. mobil. continuă Conseil. deci trei sferturi din peștii cunoscuți. Minunate!. Din apele curgătoare!. Destul de bună. care se gândea doar la gustul peștilor. din care fac parte pisica de mare și rechinul. Rechinul și pisica de mare să facă parte din același ordin? Nu te sfătuiesc. varietăți. care au maxilarele unite printr-un inel mobil. Tertio. Din acestea fac parte plătica. Nu există aici decât o singură familie. Ai înțeles clasificarea. Ned. specii. spre binele pisicii de mare. ale căror branhii au o singură deschizătură. prietene. ascultă și reține! Peștii osoși se subdivid în șase ordine: primo. strigă Ned. fără să se intimideze. subgenuri. Nu prea. fără ventrale și acoperiți de o piele groasă și cleioasă. care au maxilarul superior întreg. Asta e bine. în care găsim mreana. selacienii. Are o singură familie. răspunse canadianul. replică Ned Land. cu maxilarul întreg și mobil. Continuă însă. din care fac parte tetrodonii și peștele-lună. În această categorie sunt cuprinse cincisprezece familii. replică harponierul. În pești care se mănâncă și care nu se mănăncă! Este un răspuns de om lacom. zise Conseil. iar branhiile li se deschid prin multe cavități. prietene Conseil. spuse canadianul. bibanul. Quinto include lofobranhii. zise Conseil liniștit. fiindcă familiile se divid în genuri. Of. bărbunele și alții. cu înotătoarele prinse sub stomac.

Am rămas visător acolo o vreme. frumoși. calitame granifere.doc O mulțime de belșițe. Odinioară se confecționau din acestea stofe încântătoare. Panourile din oțel se închiseră. viermii de mătase și țesătorii de pe uscat. moluște de pe marginile Mediteranei. Printre hidrofite am observat cladostepe verticilate. rapizi. N-am văzut niciun membru al echipajului. pline cu plante marine rare. ca și alte multe ierburi de mare. Timp de două ore o adevărată armată acvatică îl însoți pe „Nautilus”. Conseil se arătă și el. pregătit special. mai gustoasă decât cea de somon. Și lor li se părea ciudată lipsa căpitanului. mănuși catifelate și călduroase. de parcă altceva n-ar fi avut de făcut. Ned recunoștea peștii. Masa era servită. clasate multă vreme printre zoofite. Deși uscate. acestea își păstraseră culorile lor mininate. iar eu nu-i răspundeam nimic. care au trezit curiozitatea lui Conseil. 47 . Ned Land și Conseil se întoarseră în cabina lor. Conseil îi cataloga. am scris și m-am gândit până mi s-a făcut somn. caulerpe în foi de viță. A doua zi. carne de holocantă. Nu mai vedeam minunata priveliște. După ce mi-am uscat hainele. Conseil vorbea neincetat. Am început să studiez tezaurul acelor cochilii păstrate în vitrine. Am observat însă și alte făpturi printre ei. pe 9 noiembrie. Deodată sala se lumină. Ned Land dormea adânc. Pielea lor cenușie deasupra și albă în partea inferioară se dovedea admirabilă. ca să afle „cum a dormit domnul” și să-l servească. dar el n-a mai apărut. agarii puse în formă de evantai. am plecat în salon unde nu era nimeni. lucrurile au stat la fel. Uimirea noastră era neîntreruptă. ciorapi. pe 10 noiembrie. De aceea. Ziua a trecut și căpitanul Nemo nu s-a ivit. manometrul arăta presiunea pentru o adâncime de cincizeci de metri și indicatorul electric o viteză de cincisprezece mile pe oră. Peștii se jucau. m-am trezit după douăsprezece ore de somn. acebule precum ciupercile. Petele lor aurii sclipeau prin întunericul apelor. CAPITOLUL 15 O INVITAȚIE SCRISĂ A doua zi. Mă îngrijora absența căpitanului Nemo. Ceasul arăta ora cinci. iar eu mă bucuram nespus de rapiditatea lor și de frumusețea formelor lor. până ce m-am uitat la instrumentele de pe pereți. firave ceramii. iar eu într-a mea. Nu mai apăruse printre noi de ieri și speram să-l văd astăzi. în timp ce „Nautilus” trecea prin curentul rapid al Fluviului Negru. conform obiceiului. Seara am citit. săreau și se dovedeau care mai de care mai strălucitori. Ned și cu Conseil și-au petrecut cea mai mare parte din zi cu mine. un ficat de mreană albă. Se compunea din delicatese: supă de broască țestoasă. L-am așteptat pe căpitanul Nemo. Am admirat și marile ierbare. Mi-am pus hainele făcute din țesături lucioase și mătăsoase de bisus. M-am întins pe culcușul meu din iarbă de mare și am adormit adânc.54353048. cu trup subțire și piele dură umblau în jurul submarinului și se hîrjoneau. Busola indica direcția est-nord-est. echipajul submarinului avea haine foarte ieftine fără să aibă nevoie de ceva de la oile.

Scrisul era clar și citeț. S-a ivit însă secundul său. După aceea s-a apropiat de tăblie și a spus o frază pe care n-am uitat-o. când m-am întors în cabina mea cu Ned și cu Coseil. căci se repeta. de aceea le-am putut povesti mai târziu foarte amănunțit. adăugă Conseil. Pe căpitanul Nemo nu-l mai văzusem.Nautron respoc lorni virch. Comandantul lui „Nautilus” Căpitanul Nemo O vânătoare. trăgeam în piept. S-a uitat foarte atent în toate punctele orizontului prin binoclul său. Gazda noastră își respecta înțelegerea. Când vom pune piciorul pe pământ. spuse Conseil. pe care speram să-l întâlnesc. aerul cu iz salin. De altfel. Norii acopereau tot cerul. Treptat. Fără a căuta să împăcăm contradicția dintre spaima manifestată de căpitanul Nemo față de continente și insule cu invitația sa de a vâna în pădure. nici măcar de furtuni! Am admirat încântătorul răsărit de soare.54353048. Trebuie să primim. Poate că „Nautilus” avea să se scufunde iar. am găsit pe masă un bilet ce mi se adresa. Și în pădurile Insulei Crespo!. Nu mi-e clar din ceea ce am citit în scrisoare. nu m-aș supăra să mănânc câteva bucăți de vânat proaspăt. m-am mulțumit să răspund: - 48 . la răsărit. care va avea loc mâine dimineață în pădurile Insulei Crespo. care a inundat orizontul. Așezat pe cocoașa ambarcațiunii. Pe 16 noiembrie.doc Ned considera că ne bucuram de întreaga libertate și că mâncam numai bunătăți. Ciudățeniile destinului ne recompensau cu lucruri frumoase. aerul proaspăt din interiorul lui „Nautilus” dovedea că revenise la suprafața apei spre a se aproviziona cu oxigen. Era ora șase. fără să mă bage în seamă. marea era cenușie. strigă Ned. L-am văzut doar pe timonierul închis în cabina sa. în același mod. dar liniștită. și lucru curios. Am crezut că era căpitanul Nemo și m-am pregătit să-l salut. Nu ne puteam plânge. căpătând tonuri și nuanțe vii. Dar lui „Nautilus” nu-i păsa de vânt. în fiecare dimineață: . vom putea lua o hotărâre. Norii din înalt coborau. Iată ce conținea: Domnului Profesor Aronnax. L-am deschis nerăbdător. de la bordul lui „Nautilus” 16 noiembrie 1867 Căpitanul Nemo îl invită pe domnul profesor Aronnax la o partidă de vânătoare. Dar cum adică să pună piciorul pe uscat omul acesta?!. Chiar atunci am auzit că venea cineva pe scară. M-am dus spre scara din mijloc și am urcat pe platformă. Am coborât apoi în cabina mea. Nu știam ce însemna. cu nesaț. Din acea zi am început să-mi notez aventurile. dis-de-dimineață. El a mers pe platformă. Căpitanul Nemo. nu se arătă nici acolo. prevestind vânt pentru acea zi. ceața s-a risipit sub razele soarelui. se miră canadianul. Au trecut cinci zile fără ca situația noastră să se modifice în vreun fel. Sper că nimic nu-l va împiedica pe domnul profesor să asiste la aceasta și îl înștiințez că este așteptat cu multă plăcere împreună cu tovarășii săi. Pe 11 noiembrie. revigorant. Dimineața urcam pe platformă și auzeam aceeași frază rostită de același om. Marea strălucea sub lumina sa. dar un pic gotic și amintea de literele germane. le scriam pe o hârtie făcută din zoosteră marină.

Da. Nu sunt păduri terestre. precum Porphrya laciniata și Laurentia primafetida. S-a ridicat.Nu e vorba de cele pământești. M-a întrebat dacă ne convenea să-l întovărășim.Pe jos. M-am îmbrăcat încet și am intrat în salon. Dar dacă v-am promis o plimbare prin pădure nu înseamnă că vam invitat la un restaurant.Cu pușca în mână? . domnule profesor.Vă pot pune o întrebare. pantere sau alte patrupede. „A avut o criză timp de opt zile. pe 17 noiembrie când m-am trezit.Chiar așa. vă voi răspunde. . m-am gândit. Acolo era căpitanul Nemo. mi-a spus căpitanul. . . Ne aflam deci cam la o mie opt sute de mile de punctul nostru de plecare. care încă nu s-a încheiat. ci submarine.La vânătoare? . Mâncați deci precum cineva care va cina. garnisite cu alge foarte apetisante.Și cum ajungem acolo? . „Nautilus” parcă staționa. la 32◦40’ latitudine nordică și 167◦50’ longitudine vestică. insulele cele mai pustii. Dacă voi putea. M-am uitat la comandantul submarinului cam dezamăgit. foarte târziu. atunci alege. Ele cresc doar pentru mine. ci de păduri submarine. nici tigri. . să aveți păduri pe Insula Crespo? . M-am bucurat de masa aceea.Desigur. am găsit o insulă mică explorată în 1801 de către căpitanul Crespo. „A luat-o razna”. După o masă servită de stewardul mut și nepăsător. dar căpitanul Nemo se mulțumi să mă invite să îl urmez și am făcut asta. După ce am mâncat în liniște. cel puțin. . Ned Land încuviință din cap.54353048.Submarine!. zoofite minunate. am adormit. Le-am arătat tovarășilor mei mica stâncă pierdută în mijlocul Pacificului de Nord.Da. Era alcătuită din diverși pești și felii de holoturia. probabil. Pădurile pe care le posed n-au nevoie de lumina și de căldura soarelui. . domnule căpitan? . Păcat.doc . căpitanul Nemo mi-a zis: 49 . Îmi plăcea mai mult când era ciudat decât acum.Să vedem mai întăi ce este Insula Crespo. unde era servit dejunul. când este nebun”. Băutura se compunea din apă limpede. Nu găsiți în ele nici lei. Am analizat planisfera și. extras. după moda din Kamceatka. I-am răspuns doar că eu și tovarășii mei eram dispuși să-l urmăm. dintr-o algă denumită Rhodomenia palmata. .Dacă și căpitanul Nemo umblă câteodată pe uscat.Vă voi conduce.Pe jos? . ba chiar pe uscat. nu i-am pomenit nici eu despre aceasta. fără să-mi răspundă. apoi el și Conseil mă părăsiră. . iar direcția puțin schimbată a lui „Nautilus” ne ducea către sud-est. Am intrat în sala de mese. vă rog să luați parte la dejunul meu. . le-am zis. destul de preocupat. Cum n-a făcut nicio aluzie la absența sa timp de opt zile. domnule profesor Aronnax. .Domnule Aronnax. Mă aștepta. fără să spună ceva. Gândul acesta mi se citea limpede pe chip. am strigat eu. cu totul resemnat. Vom discuta în timp ce vom mânca. am adăugat câteva picături dintr-un lichior fermentat. după exemplul căpitanului. la care. pe care hărțile spaniole o numeau „Stânca de Argint”. care ați rup orice legătură cu uscatul.Este posibil ca dumneavoastră. Doar eu le știu. A doua zi.

Când aparatul funcționează. însă în aceste condiții. Precum aparatul scafandrilor. primește aerul cu ajutorul unor tuburi și al unor pompe de curgere. domnule Aronnax. de italianul Landi. Vă ascult. cel de-al doilea se leagă de centură. Dar. Însă eu care înfrunt presiuni considerabile pe fundul oceanului. ați crezut că nu sunt întreg la minte. Unul servește la introucerea aerului pentru inspirat. neavând - - - 50 . Dacă am fi legați la fel de „Nautilus”. știți la fel de bine ca și mine că omul poate trăi sub apă. O bobină de inducție primește electricitatea produsă și o dirijează către o lanternă cu un dispozitiv special. iar limba obstrucționează supapa după aceea. ca o raniță de soldat. M-ați convins. inventat de doi dintre compatrioții dumneavoastră. i-am răspuns. Totuși. Și atunci am putea fi liberi? Da. dotate cu un sistem deosebit de închidere și care pot trage în asemenea condiții. Datorită pompelor de pe „Nautilus”. cu capul apărat de o cască metalică. am zis. Atunci sunt cu vânt? Chiar așa. Ascultați-mă și veți vedea că nu sunt nebun.. Nu mai îndrăznesc să vă pun întrebări. Credeți-mă. folosind aparatul Rouquayrol-Denayrouze. celălalt la ieșirea aerului expirat. fără ca organele să vă fie vătămate în vreun fel. mediu de opt sute cincizeci și cinci de ori mai dens ca aerul. în care am înmagazinat aer sub presiune de cincizeci de atmosfere. astfel că vă veți putea plimba în condiții excelente pe fundul mării. domnule căpitan. căpitane Nemo. Domnule profesor. ca să tragi prin apă. La aparatul Rouquayrol obișnuit se folosesc două furtunuri ce pleacă de la această cutie și ajung la gura și nasul operatorului. nici carbon? De altfel. nici nu mă contrazic. Acesta n-ar fi un motiv.doc Domnule profesor. dacă are destul aer respirabil. cu o sferă de aramă și la aceasta ajung cele două furtunuri pentru inspirat și expirat. rezerva de aer durează cam nouă-zece ore. Când nu mai are decât cincisprezece la sută oxigen. neavând salpetru. dar aerul luat de dumneavoastră se va consuma repede. un adevărat lanț ce-l leagă de uscat. apoi de către englezii Philippe Coles și Burley. Depinde de pompa care îi trimite aer prin furtunul de cauciuc. Are o pilă Bunsen pe care o pun în funcțiune nu cu bicromat de potasiu. când lucrează la adâncime. fiindcă mă dezarmați cu răspunsurile dumneavoastră. preecum scafandrii. Acest rezervor se fixează pe spate cu niște bretele. Excelent. căpitane. gazul devine luminos. omul nu este liber. Se compune dintr-un rezervor de tablă groasă. că. n-am putea ajunge prea departe.. de francezul Furcy. care realizează presiuni considerabile. Există tunuri perfecționate mai întâi de Fulton. când v-am anunțat că vom vâna în pădurile mele din Crespo. Eu l-am perfecționat. îmi acopăr capul. dând lumină albă și continuă. Nu sunt cu praf. nici sulf. ați crezut că mă contrazic. trebuie învinsă o rezistență considerabilă. Dacă primul se poartă în spate. astfel încât să iasă doar la presiune normală. cineva îmbrăcat în haine impermeabile. Partea sa superioară prezintă o cutie în care aerul este reținut. am zis. Dar cum luminați drumul prin întunericul de pe fundul oceanului? Cu aparatul Ruhmkorff. De aceea. Când v-am spus că sunt submarine. Admit utilizarea aparatelor Rouquayrol și Ruhmkorff. Da. răspunse căpitanul. Dar oamenii nu trebuie judecați niciodată cu ușurință. În aceasta se află o serpentină de sticlă care conține doar un rezidiu de gaz carbonic. Cum era să fac praf de pușcă la bord. devine irespirabil. ci cu sodiu. Astfel respir și văd. vă repet.54353048. ce puști vom folosi.

meștere Ned. făcu pescarul dezamăgit. întrebă canadianul. Pantalonii se terminau cu o încălțăminte groasă. ridicând din umeri.Aerul se va consuma însă repede. Hainele aveau formă de pantalon și vestă. . Dar. acestea nu pot bate însă prea departe. care să ne ajute să îmbrăcăm grelele impermeabile dintr-o singură bucată de cauciuc. Țesătura vestei era susținută de lamele din alamă.Cu această pușcă. Nu sunt mai mari decât gloanțele numărul patru și într-o pușcă încap zece. cu efect mortal. Ned Land își manifestă disprețul evident.Eu merg oriunde vrea domnul. Văzându-le. ferindu-i totodată de presiunea apei. ci vă urmez unde doriți să mergem.Dar viteazul meu Ned.Nu mai discut. Și vă veți îmbrăca în aceste haine. îi așteptau pe plimbăreți. învelite în oțel. Căpitanul m-a condus în partea din spate a lui „Nautilus” și i-am chemat și pe Ned și pe Conseil. oricât ar fi de puternic. domnule. Mânecile se încheiau cu niște mănuși. . inventate de chimistul austriac Leniebrock. 51 . el cade ca fulgerat.Dar Conseil va veni?.Stați liniștit. se prăbușește secerat. CAPITOLUL 16 PLIMBARE PRIN CÂMPIE A ceastă celulă era. pe care pompele de pe „Nautilus” mi-l oferă din abundență. meștere Ned. Am rezervorul Rouquayrol ce-mi poate oferi suficient. spuse el. La cel mai ușor contact se descarcă. în care trebuia să ne îmbrăcăm cu hainele de plimbare. O duzină de aparate de scafandru. care nu se opuneau prin nimic mișcărilor mâinii.Bun!. din plumb. toate loviturile sunt mortale. ridicându-mă de la masă. zise cîpitanul Nemo. purtând o electricitate foarte puternică. l-am înlocuit cu aer la mare presiune. decât forțat! . .doc praf de pușcă.Pentru că nu se trage cu cartușe normale. domnule Aronnax.54353048. într-o celulă. suspendate pe pereți. i-am zis. ca niște sticluțe Leyda. .Mi se pare însă că prin semiîntuneric și în mijlocul lichidului foarte dens în raport cu atmosfera. am spus. arsenalul și vestiarul lui „Nautilus”. care ne urmară de îndată. veți vedea că la vânătorile submarine avem destul aer și numeroase gloanțe. ci cu capsule mici din sticlă. . . Îmi trebuie doar un robinet ad-hoc. răspunse acesta. domnule Aronnax? . care vedea dispărând visurile lui de carne proaspătă. Sunt reacoperite cu o armură din oțel și îngreunate cu plumb. . .Trebuie să o fac.De ce? . Eu n-am de gând așa ceva.Cum vreți. având tâlpi grele. Am ajuns apoi lângă sala mașinilor. ce acopereau pieptul și permiteau plămânilor să respire. De îndată ce un animal este atins. Căpitanul Nemo își chemă doi oameni din echipaj. La drept vorbind. . . Parcă era o armură în același timp suplă și rezistentă. pădurile Insulei Crespo sunt submarine! . iar animalul.Nu te obligă nimeni să vii cu noi.

Veți vedea. Canadianul ne-a urat ironic “vânătoare bună”. cuprindea dou de ăzeci de gloanțe elctrice care. .Și cum vom face? . inainte de această operațiune. mă urmau. a încălțămintei. printr-un robinet. se dăduse drumul. . Trebuie doar să ieșim de aici. lăsa să iasă tubul de metal. a rezervorului de aer. Am călcat un nisip fin și neted. Servea la păstrarea aerului comprimat. cu vestă lipsită de mâneci. de mari dimensiuni. remorcați și ei. fără dune. O lumină nu prea puternică ajunse la noi. Mai departe însă nu le mai distingeam clar contururile și se pierdeau în întuneric. Conseil și cu mine ne-am îmbrăcat îndată costumele de scafandri. captiv al acelor veșminte grele și prins de sol prin tălpile mele de plumb.54353048. prin intermediul unui resort. De îndată ce aceasta fu pusă. apa care mă înconjura nu era decât un aer mai dens decât atmosfera terestră. de cufere și altele. domnule profesor. iar eu respiram foarte bine. inventate și făcute în secolul al XVIII-lea.Căpitane Nemo. Eu și Conseil am făcut la fel. A doua ușă. „Nautilus” se află la zece metri de fundul mării. Dar. mi-ar fi fost imposibil să fac măcar un pas! Cazul acesta fusese însă prevăzut. Razele solare pătrundeau cu ușurință în această masă. mă mișcam ușor. manevrată de un trăgaci. Deasupra mea. zăream suprafața liniștită a mării. precum cuirasele de plută. Ceva mai târziu atingeam fundul mării. din interiorul vasului. După câteva minute. Era ca un covor ce reflecta razele soarelui cu o intensitate surprinzătoare. Conseil și cu mine am rămas uitându-ne unul la altul. ca pe plajele ce păstrează urmele talazurilor. căci m-am simțit împins într-o cameră vecină vestiarului. O puternică reverberație 52 . Nu mai trebuia decât să ne punem sferele metalice pe capete. Capul mi se părea a fi o migdală în coaja sa. din interiorul patului. apei care ne cuprindea. goală prin interior. eram gata de plecare. Când vom coborî însă pe fundul mării? . așa că vedeam obiectele de la o sută de metri distanță. Evident. având patul din tablă de oțel. Pot fi descrise uimitoarele efecte din elementul lichid cu ajutorul vorbelor? Căpitanul Nemo mergea înainte și tovarășul său ne urma la câțiva pași. Unul dintre cei de pe „Nautilus” mi-a înmânat o pușcă simplă. aparatele Rouquayrol aflate pe spate începură să funcționeze. am zis eu.Chiar acum. protejate de sticlă groasă. până la treizeci de picioare de suprafața oceanului. prin care o supapă. O cutie cu proiectile. unul dintre însoțitorii săi cu o forță excepțională. i-am cerut voie căpitanului să examinez puștile ce ne erau destinate. Dar. Camera avea să fie plină în curând. această armă este foarte bună și ușor de manevrat. permiteau să vezi în cele trei direcții. Cum aș putea uita impresiile pe care mi le-a lăsat plimbarea aceea submarină? Nu-mi găsesc cuvintele ca să descriu minunățiile.doc Aceste costume de scafandru perfecționate se vedeau de la distanță ca fiind departe de cele neoficiale. de care se prindea casca metalică. Cu lanterna Ruhmkorff atârnând la centură. de hainele de mare. Am auzit o ușă dotată cu obturatoare închizându-se după noi și bezna ne-a cuprins. ca un Hercule. ca să fiu cinstit. Căpitanul Nemo. a sferei groase. la ureche mi-a ajuns un șuierat intens. aflată în peretele lateral al lui „Nautilus”. Trei găuri. Nu mai eram o masă inertă. fiindu-ne imposbil parcă de a ne transmite cuvintele. Toate corpurile scufundate în apă își pierd din greutate o cantitate egală cu volumul de lichid dislocat. se deschise. următorul era gata să plece. cu pușca în mână. dar cam la fel de diafan. se plasau automat în țeava puștii. Mă simțeam foarte bine datorită acelei legi a lui Arhimede. Într-adevăr. Nu mai simțeam greutatea hainelor mele. Căpitanul Nemo își introduse capul în calota sferică. Am simțit o anumită impresie de frig ce urca de la picioare spre pieptul meu. doar răsucind capul în interiorul sferei. plecând la vânătoare. De îndată ce se trăgea primul. Tovarășii mei. Partea de sus a costumului nostru se termina cu un guler din alamă cu filet.

54353048.doc pătrundea în moleculele lichide. Mă credeți când afirm că, la treizeci de picioare adâncime, vedeam ca ziua, pe uscat? Un sfert de ceas am străbătut acel nisip ardent, acoperit de un praf foarte fin de scoici. În urma noastră, „Nautilus”, ce părea ca o lungă stâncă submarină, dispărea treptat, dar farul său, după ce avea să se lase noaptea în mijlocul apelor, trebuia să ne ajute să revenim la bordul său, proiectându-și razele cu o limpezime perfectă. Efectul era greu de înțeles pentru cineva care n-a văzut pe uscat acele pânze albicioase de care se vorbește mult. Praful, de care aerul este saturat, le dă aparența unei cețe luminoase. Dar pe mare, ca și în apă, aceste caracteristici electrice se transmit cu o puritate incomparabilă. Mergeam în continuare și vasta câmpie nisipoasă părea nelimitată. Dădeam la o parte cu mâna perdelele lichide ce se închideau în urma mea, iar amprentele pașilor mei se ștergeaau apoi, sub presiunea apei. Curând, formele unor obiecte estompate de distanță, îmi apărură în fața ochilor. Am recunoscut primele fațade cu stânci, acoperite de zoofite din cel mai frumos eșantion. Mai întâi, am fost uimit de un efect straniu din acel mediu. Era zece dimineața. Fenomenul refracției zămislea înaintea mea o lume feerică. În acea lumină mirifică, stâncile, plantele, polipii căpătau nuanțe din întregul spectru solar. Ce minunăție era acel amestec de tonuri și de culori, formând o simfonie de nuanțe: verde, galben, portocaliu, violet, indigo, albastru la care mă uitam uimit, ca un pictor pasionat. În fața acestui uimitor spectacol, Conseil se oprise, ca și mine, înaintea zoofitelor și a moluștelor și le clasifica mereu. Polipii și echinodermele erau în număr mare pe acel sol. Diversitățile de isis, cornularele ce trăiesc izolate, tufele de oculine virgine, desemnate altădată sub denumirea de „corali albi”, fungiile sub formă de ciuperci, anemonele ce se agățau prin discul lor muscular figurau pe sol printre flori, împodobite cu porpite cu tentacule azurii, stele de mare ce formau constelații prin nisip și asterofitoni, fine dantele brodate de mâinile naiadelor, ale căror festoni se balansau la cele mai slabe ondulații provocate de mersul nostru. Mă temeam să nu strivesc sub picioare toate specimenele strălucite de moluște care umpleau solul cu miile, scoicile-pieptăne concentrice, ciocanele, trocii cu cochilii roșii, strombii cu aripi de înger, afiziile și atâtea alte creații ale inepuizabilului ocean. Dar trebuia să mergem și ne deplasam înainte, în timp ce pe deasupra noastră treceau numeroase fisalii, ce-și lăsau tentaculele să plutească în urma lor, meduze ale căror umbrele opaline sau roz, împodobite cu dungi azurii, ne fereau de razele solare și pelagii panopyre care, prin obscuritate, ne arătau drumul prin fosforescența lor. Toate minunățiile acelea le-am zărit pe o întindere de un sfert de milă, de-a lungul căreia nam stat deloc. La un semn al căpitanului Nemo, noi îl urmam, dacă uitam și ne opream undeva. Natura solului se schimba. După întinderea de nisip urmă un strat de nămol lipicios numit de americani „oază”, alcătuit numai din scoici silicoase sau calcaroase. Am parcurs apoi o prerie de alge, plante pelagene pe care apele încă nu le-au smuls, astfel că vegetația era impetuoasă. Acele peluze dense, moi la călcat, ar fi rivalizat cu cele mai moi covoare făcute de mâna omului. Dar verdeața nu se întindea doar sub picioarele noastre, ci și pe deasupra capetelor noasre. O boltă din plante marine, clasate în acea exuberantă familie a algelor, din care se cunosc peste două mii de specii, se balansa la suprafața apelor. Vedeam plutind panglici lungi de fucuși, unii globulari, alții tubulari, de cladostefe, de rodymene palmate ce păreau niște evantaie de cactuși. Observam că plantele verzi stăteau la suprafața mării, în timp ce acelea roșii ocupau adâncimile mijlocii, lăsându-le hidrofitelor negre sau brune grija de a forma grădini și straturi pe fundul oceanului. Aceste alge sunt chiar culmea creației, una dintre minunile florei universale. Familia lor produce, în același timp, cele mai mici și cele mai mari vegetale de pe glob. Așa cum s-au numărat patruzeci de mii de plante imperceptibile într-un spațiu de cinci milimetri pătrați, la fel s-au cules fucuși cu lungimea de peste cinci sute de metri.

53

54353048.doc Părăsisem „Nautilus” de aproape o oră și jumătate. Eram la amiază. Mi-am dat seama după perpendicularitatea razelor solare, ce nu se mai refractau. Magia culorilor dispărea treptat, iar nuanțele de smarald și de safir se stingeau de pe firmament. Mergeam cu pași egali, ce răsunau pe sol cu o intensitate ciudată. Cele mai mici zgomote se transmiteau cu o viteză la care urechea nu este obișnuită pe uscat. De fapt, pentru sunete, apa este un mediu de vehiculare mai bun decât aerul, propagarea fiind de patru ori mai rapidă. În clipa următoare, solul începu să se încline puternic. Lumina căpătă o culoare uniformă. La o adâncime de o sută de metri și o presiune de zece atmosfere – haina de scafandru era făcută astfel încât să nu suferim din cauza acestei presiuni – simțeam doar o anumită jenă la articulațiile degetelor, dar aceasta dispăru în curând. Oboseala pe care ar fi trebuit să o resimt după acel efort, o plimbare de două ceasuri cu un echipament cu care nu fusesem obișnuit, nu se făcea simțită. Mă mișcam prin apă, ajutat de aceasta, surprinzător de ușor. Ajuns la o adâncime de trei sute de picioare, zăream încă razele soarelui, foarte slab. Se instala un amurg roșiatic ce anunța trecerea de la zi la noapte. Vedeam însă destul de bine încât să mergem mai departe și nu era nevoie să aprindem lămpile Ruhmkorff. Chiar atunci, căpitanul Nemo se opri. Așteptă să-l ajung din urmă și, cu degetul, îmi arătă câteva grămezi întunecate care se găseau în umbră la distanță mică. „Aceasta este deci pădurea Insulei Crespo”, mi-am zis eu. Și nu mă înșelam.

CAPITOLUL 17 PĂDUREA SUBMARINĂ

A

m ajuns la marginea acestei păduri, cea mai frumoasă din imensul domeniu al căpitanului

Nemo. O considera a sa. Își atribuia asupra ei aceleași drepturi ca oamenii primitivi, la începutul lumii. Cine îl putea constesta? Ce temerar ar fi venit acolo, cu sapa, ca să desțelenească desișul întunecat? Pădurea era formată din plante uriașe, ca niște copaci. Am mers pe sub bolta lor și m-am mirat de ciudata așezare a ramurilor acestora, pe care n-o mai observasem până atunci. Niciuna dintre ierburile care acopereau solul, niciuna dintre crengile copăceilor nu se târa, nu se curba, nici nu se întindea în plan orizontal. Toate se înălțau spre suprafața oceanului. Toate panglicile, toate filamentele, oricât de firave, se ridicau drepte ca niște tije de fier. Fucușii și lianele se ddezvoltau urmând o linie rigidă și perpendiculară, impusă de densitatea elementului care le crease. Imobile de altfel, atunci când le dădeam la o parte cu mâna, aceste plante își reluau imediat poziția anterioară. Aici era domnia verticalității. În curând m-am obișnuit cu acea dispoziție bizară, ca și cu relativa obscuritate care ne înconjura. Solul pădurii era presărat cu stânci ascuțite, dificil de evitat. Flora submarină mi s-a părut destul de completă, mai bogată decât cea din zonele subarctice sau tropicale, unde produsele sale sunt mai puține. Dar în câteva minute am confundat, fără să vreau, regnurile între ele, luând zoofitele drept hidrofite, animalele drept plante. Cine nu s-ar fi înșelat? Fauna și flora se aseamănă atât de mult în această lume submarină! Am observat că toate acele produse ale regnului vegetal se țineau de sol doar printr-o prindere superficială. Fără rădăcini, indiferente față de corpurile solide, nisip, cochilii, de care să se 54

54353048.doc prindă, ele nu aveau nevoie decât de un punct de sprijin. Plantele acelea contau doar pe ele însele, iar elementul principal al existenței lor se găsea în apa care le susținea, care le hrănea. Majoritatea, în loc de frunze, aveau lamele cu forme capricioase, circumscrise unei game restrânse de culori, printre care roz, carmin, verde, măsliniu, roșcat, maroniu. Revedeam acolo, însă nu uscate, precum eșantioanele de pe „Nautilus”, padine-păuni, desfăcute sub formă de evantai, ceramii stacojii, laminarii ce-și întindeau tinerele vlăstare comestibile, nereocistele filiforme, ce se ridicau la o înălțime de cincisprezece metri, buchete de acetabule, ale căror tulpini se îngroașă spre vârf și numeroase alte plante pelagice, toate lipsite de flori. „Curioasă anomalie, bizar element, a spus un naturalist spiritual, acolo unde regnul animal înflorește sau unde regnul vegetal nu înflorește!”. Printre diverșii copăcei de dimensiunile arborilor din zonele temperate și la umbra lor umedă, se îngrămădeau adevărate tufișuri de flori vii, garduri vii de zoofite, cariofile gălbui cu tentacule diafane, tufe de zoanthere și, pentru a completa iluzia, peștii-muscă zburau din creangă în creangă, ca niște colibri, în timp ce lepisacante galbene, dactiloptere și monocentre se ridicau sub pașii noștri ca un stol de becaține. Pe la ora unu, căpitanul Nemo dădu semnalul de oprire. Eram destul de mulțumit în ceea ce mă privea și ne-am întins sub o boltă de alarice, ale căror crengi subțiri se ridicau precum niște săgeți. Momentul acela mi s-a părut încântător. Nu ne lipsea decât farmecul conversației. Era însă imposibil de vorbit, imposibil de răspuns. Mi-am apropiat doar capul mare de aramă de cel al lui Conseil. Am văzut că ochii bravului băiat străluceau de mulțumire și, ca un semn de satisfacție, se agită în carapacea sa cu cel mai comic aer din lume. După patru ore de plimbare, mă miram că nu resimțeam o foame violentă. Nu știu cărui fapt datoram acea dispoziție a stomacului meu, în schimb aveam o puternică dorință de a dormi, cum li se întâmplă tuturor scufundătorilor. Ochii mi se închiseră în curând în spatele geamului gros și mă cufundai într-o somnolență de neînvins, pe care doar mișcarea mersului o combătuse până atunci. Căpitanul Neno, voinicul său și noi am dornit adânc, întinși în acel cristal limpede. Cât om fi zăcut astfel, nu pot spune, dar când ne-am trezit soarele cobora la orizont. Căpitanul Nemo se deșteptase înaintea noastră, iar eu încercam să mă snulg dintre cei adormiți, când o apariție neașteptată ne-a făcut să ne ridicăm de îndată în picioare. La câțiva pași de noi, un păianjen monstruos de mare, de un metru înălțime, mă privea fix, gata să sară la mine. Chiar dacă aveam costumul de scafandru destul de gros ca să mă protejeze de mușcăturile acestui animal, n-am putut să nu tresar de groază. Conseil și matelotul de pe „Nautilus” se treziră în clipa aceea. Căpitanul Nemo îi arătă însoțitorului său hidosul crustaceu pe care o lovitură cu patul puștii îl doborî de îndată și astfel am văzut oribilele picioare ale monstrului zbătându-se în convulsii teribile. Întâlnirea aceea mă făcu să mă gândesc la faptul că alte animale, la fel de redutabile, trebuiau să bântuie prin întunericul de pe fundul mării și costumul meu de scafandru nu mă putea proteja împotriva atacurilor lor. Nu mă gândisem la așa ceva până atunci și m-am decis să fiu foarte atent. Presupuneam, de altfel, că oprirea aceea marca și capătul plimbării noastre. Mă înșelam însă. În loc să ne întoarcem la „Nautilus”, căpitanul Nemo își continua îndrăzneața sa excursie. Solul se lăsa jos în continuare. Panta pe care umblam cobora și mai mult. Astfel am mers spre adâncurile tot mai întunecate. Probabil că era cam trei când am ajuns într-o vale îngustă, cu pereți înalți, situată la o sută cincizeci de metri de fund. Grație perfecțiunii aparatelor noastre, am depășit astfel cu nouăzeci de metri limita pe care natura părea să o fi impus până atunci excursiilor submarine ale omului. Am spus de o sută cincizeci de metri, deși niciun instrument nu-mi permitea să evaluez distanța aceea. Știam însă că, în cele mai limpezi mări, razele soarelui mu pot pătrunde mai mult.

55

finețea și lucrul acesteia asigurându-i o valoare de minimum două mii de franci. Am umblat într-o vale cu nisip timp de o oră. Admiram mult animalul cu cap rotund și urechi scurte. Totuși. Erau mai numeroși ca păsările văzduhului și chiar mai agili. păstrau însă o distanță destul de mare față de vânători. Chiar atunci am fost martorul celei mai grozave împușcături ce a făcut să vibreze vreodată un vânător. nu se ivise încă. Niciun obiect nu se mai vedea la zece pași. era extrem de rar și se refugiase în porțiunile boreale ale Pacificului. Am continuat să mergem prin văi și crânguri. împiedicau accesul în continuare. Era o magnifică lutră de mare. cu întregul ei spectru. De mai multe ori l-am văzut pe căpitanul Nemo oprindu-se și ducându-și pușca la umăr. unde specia sa nu va întârzia să dispară. Am stabilit. Refracția se asocia iar diverselor obiecte. lumina reapăru și se mări. mă gândeam că lumina de la aparatele noastre Ruhmkorff trebuia să atragă unii locuitori ai acelor adâncuri întunecate. luându-le locul foarte multe viețuitoare zoofite articulate. timp de două ore. se apropia planând. Tovarășul lui Nemo a luat animalul. Reflectându-se. Până și umbrele păsărilor care treceau pe deasupra capetelor noastre puteau fi surprinse acolo. cu mustăți albe. cu siguranță. Noua rută era mai grea și ne ducea rapid către suprafața mării. Dădusem de uscat. Pe acea porțiune a globului nu trebuia să meargă. Căpitanul Nemo își activase aparatul electric. Aici se terminau domeniile căpitanului. Mergând astfel. Plantele pelagiene dispăreau. Credeam că aveam să ne întoarcem pe același drum. cu grote obscure. Avea o lungime de cincizeci de metri. O pasăre mare. l-a pus pe umăr și am continuat călătoria. la o jumătate de milă. Eram obosit când am zărit o lumină puternică. Cu promptitudine. învârtind un buton. Un zid de stânci superbe se înălța în fața noastră. Aceasta căzu imediat și vânătorul o trase spre el. Animalul a fost trăsnit.doc Obscuritatea se intensifica. După câteva clipe de observare atentă. Mergeam pe pipăite. Ne făcu un gest. Am început să ne retragem. iar marea. legătura dintre bobină și serpentina de sticlă. singurul patruped exclusiv marin. ne permitea să o vedem pe o rază de douăzeci și cinci de metri. revenirea în straturile superioare nu fu atât de subită încât decomprimarea să aibă loc prea repede. Dacă se apropiau de noi. În acea clipă am văzut că arma întinsă a căpitanului urmărea o umbră mișcătoare printre tufișuri. imaginile lor se vedeau ca niște lame lungi pe fundul mării. ca să nu mai înaintăm. Conseil și cu mine ne-am luat după ei. Pe la ora patru. Alt efect de notat: trecerea norilor groși ce se formau și se risipeau repede. Observam că viața vegetală dispărea mai repede decât cea animală. ca să revenim la „Nautilus”. mergeam în mijlocul unui banc de peștișori de tot felul. Blocurile uriașe și faleza de granit.54353048. cu picioare palmate și coada stufoasă. Nu voia să le depășească. Era un albaros frumos. demn de un glonț. luminată de lanternele noastre. a trebuit să mă opresc. Acest valoros carnivor. Era felinarul lui „Nautilus”. iar soarele era deja la orizont. La o adâncime de zece metri. Urca uneori până la mai puțin de doi metri de suprafața mării. Însoțitorul său îl imită. este foarte căutată de marinarii chinezi și ruși. Era foarte valoroasă. conducând-o fără ezitare. Era coasta Insulei Crespo. alături de moluște și pești. Căpitanul Nemo continuă să se afunde în obscuritatea pădurii ai cărei copăcei se rarefiau tot mai mult. foarte vizibilă. Chiar dacă aș fi vrut să trec zidul. brun-maronie deasupra și argintie dedesubt. Căpitanul Nemo trecu în fruntea trupei. vânat și prins de pescari. ca să nu ne deteriorăm grav trupurile și să nu căpătăm acele leziuni interne fatale scufundătorilor. când am văzut lucind brusc o lumină albă destul de intensă. cu o anvergură enormă. admirabil specimen al păsărilor pelagene. 56 . minunata excursie se termină. Dar niciun vânat acvatic. Toate se oglindeau pe luciul mării. greu de traversat. inclusiv imaginile și mișcările noastre. își relua însă drumul. Blana ei. ca ale pisicii. Căpitanul Nemo se opri brusc. Tovarășul căpitanului Nemo ochi și trase. de parcă umblam cu capul în jos.

După câteva clipe. În rest. După ce-și termină operațiunea. Marinarii aparțineau unor nații diverse. obosit și flămând. la adăpostul unei tufe de varechi. cumplitele animale nu văd prea bine. Marea. în timp ce însoțitorul său a făcut la fel cu Conseil. fără să mă înșel. Începu o serie de observații astronomice. după ce am intrat în prima celulă. Apoi s-a deschis ușa interioară și am trecut în vestiar. câțiva slavi. ei nu vorbeau prea mult și nu foloseau în discuții decât acel bizar idiom a cărui origine nici măcar nu o puteam bănui. cu cozi enorme. se urcară pe platformă. Mi se păru că nu mă bagă în seamă. deși toți păreau a fi europeni. restabilit după oboseala din ajun. Un moar cu dungi late se zărea peste valuri. un grec sau un cretan. Mirat. Stăteam întins pe sol. asemenea celor de pe coastele normande. Cu groază am văzut apoi trecând pe lângă noi niște rechini uriași. Ușa exterioară rămăsese deschisă și căpitanul Nemo a închis-o. Aveau niște colți ca de fier! Conseil poate că îi clasifica. îngrozit. când căpitanul Nemo s-a întors către mine. Ne simțeam ca și cum ne aflasem alături de un tigru. absorbind culorile spectrului solar. în timp ce eu. francezi. le reflecta pe acestea în toate direcțiile și se acoperea cu o admirabilă tentă de indigo.54353048. Ei veneau să scoată plasele pe care le aruncaseră în mare pe timpul nopții. Atunci mi-a trecut prin minte că se referea la starea mării și că însemna cam „Nu se vede nimic în zare”. cu mâna sa viguroasă. am renunțat să-i mai întreb ceva. oceanul era pustiu. Mă aflam în urma celorlalți cu vreo douăzeci de pași. Aceste buzunare măturau fundul oceanului și aduceau toate produsele pe care le captau în 57 . ridicând privirea. alături de mine. luminându-ne drumul cu lămpile electrice până acolo. irlandezi. am văzut că și căpitanul s-a întins pe fundul mării. Aici ni s-au scos hainele grele și. Spre norocul nostru. m-am urcat pe platformă tocmai când secundul de pe „Nautilus” rostea fraza sa obișnuită. când. cu excepția razelor albastre. am distins trupuri enorme cu luciri fosforescente. Admiram acel magnific aspect al oceanului. Apoi a apăsat un buton. căci mi se părea că aerul meu mai avea prea puțin oxigen. cu priviri fixe. celula fusese golită cu totul. Între timp. le vedeam burțile argintii și gurile înfiorătoare. vreo douăzeci de marinari de-ai lui „Nautilus”. Înălțimile de pe Insula Crespo dispăruseră în cursul nopții. în plină junglă. niște buzunare uriașe pe care un arin negru plutitor și un lanț le țineau întredeschise. toți viguroși și bine clădiți. când se ivi căpitanul Nemo. Erau un fel de pungi. Peste o jumătate de oră am ajuns la „Nautilus”. De aceea. Am recunoscut. Au trecut pe lângă noi. se duse spre cușca felinarului și se uită peste ocean. De fapt.doc După douăzeci de minute aveam să ajungem și acolo puteam să respir în voie. pe 18 noiembrie. am intrat în camera mea. Acele plase fură ridicate la bord. Am auzit mișcându-se pompele dinăuntrul navei. Am scăpat ca prin miracol de acel pericol uriaș. Am simțit cum apa scădea în jurul meu. Nicio pânză la orizont. uimit de această interesantă excursie pe fundul mării. abia atingându-ne cu înotătoarele lor. CAPITOLUL 18 PATRU MII DE LEGHE PE SUB PACIFIC A doua zi dimineața. M-a obligat să mă aplec la pământ.

ar forma un volum de patru milioane și jumătate de leghe cubice. o adevărată respirație a oceanului. Ele micșorează evaporarea apei și nu lasă vânturile să fure o cantitate prea mare de vapori ce s-ar îndrepta spre zonele temperate. iar acum se trezește după o noapte liniștită. când tandru? Ieri a adormit odată cu noi. De fapt. Medita cu glas tare. varietăți de gobii și altele. dotați cu antene. se ridică. Creatorul trebuie să multiplice în el căldura. calde la suprafață. apoi reluă discuția cu mine: . Firește. Mai curând vorbea cu el însuși.54353048. îmi ziceam „Polul! Oare acest îndrăzneț personaj ne va duce acolo?” Căpitanul însă tăcuse. În timp ce căpitanul Nemo își încheia fraza. făcând să apară adevărate continente de calcar. făcu câțiva pași pe platformă. la poli. mă pregăteam să plec în camera mea. domnule profesor. gade verzi. Nici bună ziua. ce se găsesc cu milioanele într-o singură picătură și ar fi nevoie de opt sute de mii ca să cântărească un miligram. Ele absorb sărurile marine și asimilează elementele solide ale apei.Iată. Se uita încontinuu la ocean. care i-a descoperit o circulație la fel de reală precum cea sangvină la animale. baliste cu benzi roșii. Reluă apoi: . alături de pești mai mari. Am estimat că se adunaseră acolo peste o mie de livre de pește. Este un studiu interesant.Sărurile. nu este el înzestrat cu o viață adevărată? Nu este când furios. când căpitanul Nemo îmi spuse: . devenind mai ușoare și urcând.”aveți dreptate”. căpitanul Nemo nu aștepta niciun răspuns de la mine și mi se părea inutil să-i spun „evident”. pentru a fi mâncate proaspete sau preparate. N-aveau să ne lipsească deci proviziile de excelentă calitate pe care rapiditatea lui „Nautilus” și atracția luminii sale electrice le puteau reînnoi neîncetat. în bucătărie. artere. tetrodoni. precum un caranx lung de un metru. Produsele mării au fost împinse prin panouri. în cantități uriașe în mare. rol de ponderator în economia globului! Căpitanul Nemo se opri. de corali.Da. ale căror mișcări comice le oferiseră calificativul de istrioni. iar dacă le-am pune pe suprafața globului. se văd consecințele acestui fenomen. oceanul are o circulație adevărată. Era o captură frumoasă. Căldura creează densități diferite ce duc la curenți și contracurenți. Din aceste motive. adăugă el. . acela de a-i urmări jocul organismului său. plasele fuseseră trase timp de mai multe ceasuri și prinseseră o întreagă lume acvatică. Înțelegeți de ce prin această lege a naturii prevăzătoare înghețul se produce doar la suprafața apei. trei toni minunați. răcindu-se apoi mai mult. Își retrăiește existența diurnă. În acea zi adunaseră ciudate mostre din neamul peștilor.doc drumul lor. animalele microscopice. notoptere. se trezește în mângâierile soarelui. pe care-l studia mereu. Și să nu credeți că prezența lor se datorează unui capriciu al naturii. Evaporarea extrem de redusă din regiunile nordice este impresionantă în zona ecuatorială și constituie astfel un schimb permanent între apele tropicale și cele polare. Pentru a i-o provoca. ce au o puternică otravă. Rol însemnat. lăsând intervale lungi între fraze. atingând densitatea lor maximă la două grade sub zero. dar nu surprinzătoare. 58 . trichiure. rolul lor este la fel de impresionant. nici bună seara! Nu s-ar fi zis că acest personaj ciudat continua cu mine o conversație deja începută? . domnule profesor. scrumbii albăstrui și argintii. Am văzut molecule de apă de mare. spasme și îi dau dreptate savantului Maury.Priviți acest ocean. comersoni negri. am obține un strat cu înălțimea de peste zece metri. sarea. Are puls. ale căror mișcări rapide nu îi scăpaseră însă de năvod. cu o electricitate asemănătoare țiparilor. Odată vânătoarea încheiată și provizia de aer de pe „Nautilus” împrospătată. Nu.Cât despre infuzoare. zise el. gobii. Există și curenți pe verticală. Se găseau acolo lofii.”desigur”. coborând în adânc. despre miliardele de vietăți microscopice.

precum „Nautilus”. plutind la o adâncime între o sută și o sută cincizeci de metri. cu o înălțime de cinci mii de metri față de nivelul mării. grupul Marquizelor. Pe 26 noiembrie. “Nautilus” păstra.doc Picătura de apă. între 8◦57’ latitudine și 139◦ longitudine Capul Martin din Nuka-Hiva. În următoarele săptămâni. i-am răspuns. într-o zi. Land și Conseil stăteau ore întregi lângă mine. el se transfigura. cetăți libere.Și cât ar fi după acestea? . unde ilustrul Cook și-a găsit moartea la 14 februarie 1779. care credeți că este adâncimea oceanului? . Făcusem patru mii opt sute șaizeci de leghe de când plecasem. căci 59 . independente! Poate că vreun despot. Pe 1 decembrie am trecut Ecuatorul. Totuși. L-am urmat și am ajuns în marele salon. deci mișcare în oceanul ce cunoaște o viață mai intensă. când am ajuns pe platformă. Conseil îi povestise canadianului minunățiile plimbării noastre. panourile salonului se deschideau și ochii nu ni se mai săturau să pătrundă misterele din adâncurile oceanului. deplasându-se pe diagonală cu ajutorul planelor înclinate. absoarbe sărurile abandonate prin evaporare. care aparține Franței. și dacă nu mă înșel. Se opri brusc și mă întrebă: . la acea adâncime. Secundul său însemna pe hartă drumul nostru.Bine. Speram însă să ni se ofere o altă ocazie de a vedea pădurile submarine. În ziua următoare. Dimineața. Pe 4. fără incidente.. . „Nautilus” a trecut Tropicul Cancerului la 172◦ longitudine. Pacificul. emoționându-mă. dar ne aflăm în elementul vieții pentru miliarde de animale și pentru mine! Când căpitanul Nemo vorbea astfel. strigă căpitanul Nemo. Astfel iau naștere curenți urcători și coborâtori. văzând mai bine cea mai mare dintre cele șapte insule care formează acest arhipelag.Din ce-mi amintesc. domnule profesor. devine mai ușoară. părea comună oricărei latitudini.Aici se află existența adevărată. astfel că urmăream cu precizie mersul lui „Nautilus”. în medie. cu forme elegante. opt mii două sute de metri în Atlanticul de Nord. În schimb. două mii cinci sute de metri în Mediterana și douăsprezece mii de metri în Atlanticul de Sud. S-a spus că aici nu trăiește omul. Termometrele indicau o temperatură de 4 grade și 25 centigrade. coboară iar și le readuce vietăților microscopice noi elemente de absorbit. . Am văzut doar munții ce se desenau la orizont. nu are peste patru mii de metri adâncime.Domnule Aronnax. la 142 ◦ longitudine. mai exuberantă decât cea de pe uscat. pe aici. urcă la suprafață. cea mai importantă insulă a acestui grup. am depășit. I-am distins clar liziera cultuvată. pe la trei dimineața. ca și diversele lanțuri montane ce merg în paralel cu coasta și vulcanii pe care îi domină Mauna Rea. cam. Aproape în fiecare zi. zise Nemo. Printre eșantioanele capturate în plase. lipsită de elementul său mineral. la o depărtare de două mile.54353048. pentru câteva ceasuri. După aceste cuvinte. S-au găsit și paispezece mii nouăzeci și unu de metri și chiar cincisprezece mii o sută patruzeci și nouă de metri. dacă fundul mării ar fi regulat. am trecut pe lângă Sandwich. nu știu din ce capriciu. Se estimează că. în general. să respire în fiecare dimineață la suprafața oceanului și să fie libere. Aș vrea să construiesc orașe cu case submarine. ajunse la straturi de apă situate la două mii de metri. Elicea se puse de îndată în mișcare și lochul arăta o viteză de douăzeci de mile pe oră. am zărit Insulele Haway.. am găsit flabelarii și polipi turtiți. adâncimea sa medie ar fi de vreo șapte mii de metri. căpitanul Nemo se îndreptă către panou și dispăru pe scară. căpitanul Nemo a fost zgârcit cu vizitele. pe la al treizeci și cincilea grad. Am zărit la trei mile. specifici acelei zone a oceanului. direcția către sud-est.Știu doar ceea ce am aflat din unele sondări. care. . „Nautilus” își menținu direcția sud-est. acesta din urmă regretând că nu ne-a însoțit.

răspunse canadianul. o masă întunecată. vasului i se tăiaseră catargele. fotografiat în ultima clipă. Coca părea să îi fie bună. Pescarii francezi o denumeau „encornet”. în timpul acestei călătorii.Da. am strigat eu. urmărind peștii și moluștele. care mai conține sepiile și argonauții.. Era doar unul dintre macabrele spectacole surprinse în călătoria noastă cu submarinul. și o femeie ce ținea un copil în brațe.54353048. Marea ne-a oferit. unde peștii mari apăreau din când în când. Ned Land avea dreptate. un vas stricat care s-a scufundat. M-am ridicat. tunuri. Imediat mi-a trecut un gând prin minte: . 60 . a căror carne nu are rival în lume. .. agitându-și confuze cele zece picioare pe care natura le-a prins de capetele lor. în timp ce „Nautilus” se deplasa pe lângă nava naufragiată. dacă-l credem pe Atene. stătea suspendată în mijlocul apelor. Ned Land și Conseil observau oceanul iluminat prin panourile întredeschise. cu un gust extraordinar. navigă timp de mai multe ceasuri prin mijlocul acelei cete de animale și în plasele sale se prinseră foarte multe dintre acestea. Deseori vedeam vapoare ce putrezeau în adânc. Se umpluse însă de apă și se scufundase. „Nautilus” a aprcurs două mii de mile. medic grec.doc căpitanului Nemo nu-i plăcea să se apropie de uscat. printre care am recunoscut nouă specii clasate de d’Orbigny în Oceanul Pacific. Își schimba decorul și scena pentru plăcerea ochilor noștri. în decorul acvatic. Pentru a nu fi răsturmat de vânt.Un vapor. ancore și lanțuri ruginite. imobilă.Vrea să vină domnul o clipă?. Pe tăblia din spatele ei scria: Florida. Pe puntea navei se vedeau încă niște cadavre prinse în frânghii! Trist spectacol! Se vedeau patru bărbați. care sunt viețuitoare nocturne. când Conseil m-a oprit din lectură. aceste animale au fost studiate de naturaliști și au oferit multe metafore oratorilor din Agora. deci nu se scufundase decât de câteva ore. căci constituiau o mâncare excelentă pentru oamenii bogați. urmând itinerariul heringilor și al sardinelor. Cu un efort suprem. deoarece ne-am întâlnit cu o trupă imensă de calmari. Sunderland. ridicase copilul deasupra capului ei. Această călătorie a fost însemnată. „Nautilus”. stăpânite de Franța. Inimile ne băteau în fața acelui naufragiu văzut pe viu. din 4 până pe 11 decembrie. Erau milioane și înotau cu o foarte mare iuțeală. Femeia era tânără. I-am privit încremeniți de durere. ghiulele. Am observat-o cu atenție și am recunoscut un cetaceu gigantic. „Nautilus” era nemișcat la o adâncime de o mie de metri. În plină lumină electrică. moluscă foarte ciudată. în ciuda vitezei sale. mâncându-i pe cei mici. și care seamănă cu un păr format din șerpi pneumatici.Ce-i. Ne găseam lâmgă o navă ce avea frânghii tăiate în jurul catargelor. înotând înapoi cu o rapiditate extremă. unul la cârmă. sărman micuț ce o ținea pe mama sa cu brațele pe după gât! Ce scenă! Eram muți. După ce am părăsit aceste insule încântătoare. Contemplam opera infinită a Creatorului. clorifene cu înotătoare azurii și coadă aurie. Citeam o minunată carte de Jean Mace. intitulată „Servitorii stomacului”. I-am văzut trăsăturile. . Din vechime. Deja rechinii enormi le dădeau târcoale. Emigrau din zonele temperate spre cele mai calde. care a trăit înainte de Galen. „Nautilus” întâlni în noaptea de 9 spre 10 decembrie această armată de moluște. care seamănă cu sepia. hologimnoze fără solzi. Le-am privit prin geamurile groase din cristal. spectacole extraordinare. la lumina puternică de pe „Nautilus”. În timpul zilei de 11 decembrie citeam în salon. . Conseil? .Rog pe domul să privească. m-a întrebat el. mișcându-se cu ajutorul tubului lor locomotor. Încercam să pătrundem cele mai mari taine ale oceanului. ostorinci cu maxilar osos și altele. m-am dus la hublou și m-am uitat. constituind prada peștilor mari. Aparține clasei cefalopodelor și familiei cu două branhii. Aici plasele aduseră niște frumoase specimene de pești.

acesta s-a mirat să afle că. porite. unde trăise „grupul primejdios” al lui Bougainville. între ele. Domnul Milne-Edwards. el mi-a răspuns sec: . de unde își încep construcțiile impresionante de formare a atolilor. pe care „Nautilus” avea să le întâlnească în drumul său. astre și meandrine. ele ridică stânci înalte ca niște ziduri drepte. de la Insula Ducie până la Lazareff. datorită cărora există insulele din acest ocean. a necesitat un timp mai îndelungat. 61 . printre care se remarcă grupul Gambier. Fiecare astfel de organism minuscul creează câte o celulă din calcar. Am putut observa cu atenție madreporari. ancore și mii de alte obiecte din fier. Răspunzându-i unei întrebări a lui Conseil privind durata ridicării acelor bariere colosale. Pe „Nautilus” trăiam izolați. .54353048. Zidurile văzute de mine din apropiere aveau și trei sute de metri adâncime. ca la Reunion sau Maurice. Zidurile de stânci le sunt datorate în special madreporarilor. Când i-am expus această teorie căpitanului Nemo. În apropierea Insulei Clermont-Tonnerre am admirat lucrările gigantice ale acestor muncitori microscopici. în teoria căruia am deplină încredere. descoperită în 1822 de căpitanul Bell de pe vasul „Minerva”. în viitor. potrivit domnului Darwin. Teoria aceasta diferă de cea care pune la temelia lucrărilor madreporice vârfurile munților și ale vulcanilor. i-a clasat în cinci secțiuni. iar lumina se reflecta în calcarul lor. cunoscuți drept milepori. ci mai ales de oameni noi! „Nautilus” se îndrepta acum spre Insula Clermont-Tonnerre. Acest arhipelag acoperă o suprafață de trei sute șaptezeci de leghe pătrate și este format din vreo șaizeci de grupuri de insule. aflat sub protectoratul Franței. ghiulele. În jurul acestora din urmă apar barierele din stânci. apoi insulele. Noua insulă se va uni mai târziu cu arhipelagurile învecinate și un al cincilea continent se va întinde de la Noua Zeelandă și Noua Caledonie până la Marquize. Polipii respectivi se dezvoltă la suprafața mării.doc „Nautilus” înconjură vasul scufundat și merse mai departe. ilustrul meu profesor. dragul meu Conseil. de exemplu. Pe 11 decembrie am aflat despre Arhipelagul Pomotu. Acesta se întinde pe o suprafață de cinci sute de leghe de la est-sud-est la vest-nord-vest. tunuri. Prin depozitarea acestor calcare se nasc stâncile marine. între 13◦30’ și 23◦50’ latitudine sudică și 125◦30’ și 151◦30’ longitudine vestică. Depunerile polipilor tind să le unească. devorate de rugină. vedeam adesea nave naufragiate. în apropierea cărora adâncimea oceanului este considerabilă. potrivit savanților. CAPITOLUL 19 VANIKORO A cel spectacol îngrozitor a inaugurat seria catastrofelor maritime.O sută nouăzeci și două de mii de ani. asemenea celor de pe coasta Noii Caledonii și a diverselor insule din Arhipelagul Pomotu.Deci de cât timp a fost nevoie pentru ca să ridice aceste ziduri? . În alte locuri. De când umbla pe mările mai populate. Mineralizarea pădurilor și formarea huilei. Ei nu trebuie confindați cu coralii. nu creșteau decât cu o optime de deget într-un secol.Nu de continente noi are nevoie Pământul. scufundate la câteva picioare sub nivelul mării.

Vanikoro. dimineața. am întrebat. a rutei lui „Nautilus”. Mici animale. între 6◦ și 2◦ latitudine sudică și între 174◦ și 179◦ longitudine vestică. de obicei. Pe 25 decembrie. O nucă de cocos a ajuns apoi acolo. când am trecut printre Arhipelagul Tonga-Tabu. Așa s-au format aceste insule. d’Entrecasteaux. Ne îndreptam spre golfulețul Wailea. în cantități considerabile. protestanții fanatici. opera imensă a animalelor microscopice. Arborele. a oprit vaporii de apă.54353048. Meșterul Ned Land nu s-a căit de lăcomia sa. În acest golf. Era denumirea insulelor în care dispăruseră navele lui La Perouse. Grupul se compune din nouă insule mari. Nu-l mai văzusem pe căpitanul Nemo de opt zile.Da. se găsesc stridii excelente. . Într-o zi. care a elucidat misterul naufragiului lui La Perouse. Tasman a descoperit acest grup de insule în 1643.Dacă vă face plăcere. urmând preceptul lui Seneca. am putut vedea Insula Clermont-Tonnerre. Apele din jur ne-au dat pești excelenți pentru masă. în 1827. Are numeroase insule. albicore și câteva varietăți de șerpi de mare denumite murenophis. Am mâncat multe din acestea. Vanua-Levu și Kandubon. se îndreptă către vestnord-vest. cu aerul unuia ce lipsise cinci minute. pentru că stridiile nu provoacă indigestie. ca viermi și insecte. din Nantes. Clermont-Tonnerre se topi în depărtare. în 1774. Apoi broaștele țestoase și-au depus acolo ouăle. Căpitanul s-a apropiat. au ajuns acolo pe trunchiuri rupte de vânt de pe alte insule. După ce a atins Tropicul Capricornului pe la 130◦ longitudine. Stâncile sale madreporice au fost. domnule profesor. . spațiul groaznicelor aventuri ale căpitanului Dillon. pe planisferă. Era Crăciunul și Ned Land regreta mult că nu putea să-l petreacă împreună cu familia. și Arhipelagul Navigatorilor. Dimineața am zărit piscurile de pe această insulă. Moluștele respective aparțin unei specii cunoscute ca ostrea lamellosa. dragat de mai multe ori. scrumbii. „Nautilus” străbătuse opt mii și o sută de leghe. Acest arhipelag se întinde pe o sută de leghe de la nord la sud și pe nouăzeci de leghe de la est la vest. “Port-au-Prince” și “Duke of Portland”. prin zona intertropicală. a pus degetul pe un punct de pe hartă și a zis: . Am trecut la prânz pe lângă cea numită Auru. în 1793 și Dumont d’Urville. am ajuns în Arhipelagul Viti. pe care l-a descoperit Quiros în 1606. prietenul vestitului pirat La Perouse. fiecare individ depunând două milioane de ouă. joasă și împădurită. omul a fost atras de verdeața insulei. Așa s-a născut pârâul. crescând. evident. 62 . amestecându-se cu resturile descompuse de pești și de plante marine ce formau un humus vegetal.Aș putea vizita celebrele insule unde s-au scufundat „Boussole” și “Astrolabe”? . cum fac. Lochul indica nouă mii șapte sute douăzeci de mile.doc Când „Nautilus” ajunse la suprafața oceanului.„Nautilus” ne duce la Vanikoro?. comandantul navei “Aimable Josephine”. Pe 15 decembrie am trecut de Arhipelagul Societății și grațioasa Insulă Tahiti. anul în care Toricelli a inventat barometrul și Ludovic al XIV-lea a urcat pe tron. iar păsările și-au făcut cuiburile. Pe 27. Spre seară. o grăunță adusă de uragan de pe teritoriile învecinate a căzut pe straturile de calcar. nu sufeream de caniculă la treizeci sau patruzeci de metri sub apă și o temperatură de zece până la douăsprezece grade. fertilizate de valuri și de furtuni. printre care Viti-Levu. unde canibalii i-au masacrat pe mateloții de pe „Union” și pe căpitanul Bureau. M-am ridicat de îndată. regina Pacificului. Care dintre ei a fost mai util omenirii? Au urmat Cook. După aceea. „Nautilus” naviga în mijlocul Arhipelagului Noile Hebride. unde pieriseră echipajele de pe „Argo”. unde a fost ucis căpitanul de Langle. După aceea. Eram preocupat cu determinarea. iar ruta lui „Nautilus” se modifcă destul de sensibil. l-a explorat Bougainville în 1768 și l-a denumit astfel Cook în 1773. Germenele a prins rădăcini. acoperită de păduri și dominată de un munte impunător. intră în salonul cel mare. Vegetația a cucerit terenul pas cu pas. . Deși soarele verii era cumplit.

a aflat de la ei de existența. s-a îndreptat către Insulele Amiralitățiim indicate de raportul căpitanului Hunter drept loc al naufragiului. Pământul era acoperit de verdeață.Și când ajungem la Vanikoro? . pe 7 iulie 1827. Pe 15 mai 1824. „Recherche” și “Esperance”.Am ajuns deja. a trimis două nave de război. pe 7 aprilie 1828. bucăți din instrumente. după ce au primit daruri și promisiuni că nu vor suferi pentru purtarea lor. în 1785. Au plecat cu corvetele “Boussole” și “Astrolabe” și nu s-au mai întors. Făcând comerț cu băștinașii. N-a dat crezare zvonurilor despre descoperirile lui Dillon și a căutat personal resturile naufragiului. la două luni după ce Dillon plecase de acolo.Ce știe toată lumea. comandantul navelor. Au plecat din Brest. Dillon s-a întors la Calcutta. Au ajuns. a unor europeni în zonă. a ancorat în Calcutta. Însemnele de pe acestea. guvernul francez. Până la urmă. . după ei. dar degeaba. Apoi Dillon a plecat către Noua Zeelandă. ancore. fuseseră trimiși de Ludovic al XVI-lea. nava lui. I-am povestit că La Perouse și secundul său. cu vasul “Astrolabe”. să facă o călătorie în jurul lumii. Dillon.Firește. „Nautilus” se afla în ape liniștite. Expediția a fost un dezastru. După ce a trecut de centura extremă de stânci printr-o strâmtoare îngustă. Nimeni nu se mai îndoia de autenticitatea lor. am urcat repede pe platformă și m-am uitat în zare. căpitanul de Langle. comandantul vasului „Albermarle”. Urmat de căpitan. de șase ani. plutind pe lângă coastele Noii Georgii. căpitane. la 16◦4’ latitudine sudică și 164◦32’ longitudine estică. ca mulți alți marinari. înconjurate de recifuri de corali cu circumferința de patruzeci de mile. Spre nord-vest se vedeau două insule vulcanice de mărime inegală. și doi secunzi ai săi. a fost pusă la dispoziția lui. Atunci căpitanul Nemo mă întrebă ce știam despre naufragiul lui La Perouse. D’Entrecasteaux. ceea ce l-a dus pe Dumont d’Urville la gândul că ei îl atacaseră prin surprindere pe La Perouse. unde a fost primit foarte bine de regele Carol al X-lea. și a revenit în Franța. O navă. ustensile metalice. A ajuns în arhipelag. . Un bătrân lup de mare din Pacific. au pierit în cursul călătoriei. Pe 10 februarie 1828. erau marca turnătoriei Arsenalului din Brest. Dillon a bănuit că erau din echipajul lui La Perouse. Căutările au continuat. a luat o călăuză și un interpret. Pe 23 februarie. pe 26 februarie. Dumont d’Urville a plecat și el spre Vanikoro. Fără să știe aceste lucruri. apoi a plecat spre Vanikoro. pe care Dumont d’Urville o botezase a Căutării. un clopot de bronz. În 1791. denumită “La Recherche”. au cules resturi ale naufragiului. Ne aflam chiar lângă cea numită Vanikoro. a trecut pe lângă Insula Tikopia din Noile Hebride. S-a dus cu băștinașii la Vanikoro și a găsit urmele navelor scufundate. neștiind asta. “Astrolabe” a ajuns pe Insula Tikopia. ancorând la Hobart-Town. Acolo. Vasele “Esperance” și “Recherche” au trecut pe lângă Vanikoro fără să se oprească. La umbra copacilor am zărit niște sălbatici ce păreau uimiți de apropierea noastră. chiar în locul unde se afla acum „Nautilus”. cel mai impunător fiind Kapogo. mai precis în dreptul micului Port Vanu. cu adâncimea de treizeci-patruzeci de brațe. îngrijorat. a găsit primul urmele naufragiului.Și ce știe lumea? Îmi puteți spune? .54353048. indigenii au acceptat să îi conducă pe francezi la locul sinistrului. începând de pe plajă până pe vârfurile munților. 63 . căci d’Entrecasteaux. ofițerii au făcut turul insulei și au raportat câteva resturi fără importanță. iar pe 20 ale aceleiași luni au ajuns în Portul Vanu. i-am răspuns. „Saint Patrick”. Descoperirea lui a captat interesul Companiei Indiilor și al Societății Asiatice. Băștinașii din zonă nu au vrut să colaboreze. „Bazin m-a făcut”. După două luni au aflat că resturile corvetelor fuseseră văzute de Bowen.doc .

În timp ce mă uitam la ele.doc Acolo au văzut. . Dumont d’Urville a aflat că La Perouse.Și unde a ajuns a treia navă a lui La Perouse. cu notițe scrise chiar de Ludovic al XVI-lea! . . mă întrebă căpitanul Nemo. au plecat cu La Perouse. dar a constatat că sălbaticii respectaseră monumentul lui La Perouse. cu navele sale „Boussole” și “Astrolabe”. pusă pe niște corali. Aceasta a ajuns la Vanikoro la câteva luni după ce plecase „Astrolabe”. Conținea chiar instrucțiunile ministrului marinei către comandantul La Perouse. A vrut să plece după aceea. temându-se că Dumont d’Urville nu era la curent cu descoperirile lui Dillon. bolnavi. tunuri și alte resturi. „Nautilus” s-a scufundat câțiva metri sub valuri și m-am uitat prin hublou. Noua Caledonie. Mi-a arătat o cutie metalică. Unde? Nimeni nu știa. de fontă. de pe coasta de vest a Americii.Comandantul La Perouse a plecat pe 7 decembrie 1785. de asemenea. A ajuns în golful Botany. dar oamenii săi aveau febră. Cam aceasta era povestirea. Un mormânt de coral.Iată ce am găsit la locul ultimului lor naufragiu. Unii mateloți au rămas de bună voie la Vaniloro. adăugă Nemo. din resturile celorlalte două. Naufragiații s-au instalat pe insulă și au construit a treia navă. A ridicat pânzele abia pe 17 martie. cariofilee se vedeau resturile unor nave naufragiate. . între recifele Pacu și Vanu. pe coasta meridională. “Astrolabe” a sărit în ajutorul ei și a eșuat.Frumoasă moarte pentru un marinar. ancore. Alții. apoi a plecat spre Santa Cruz. construise un vas mai mic și plecase de acolo. Comandantul lui „Astrolabe” a ridicat un mormânt în memoria celebrului navigator și a echipajului său. Căpitanul mi-a făcut semn să-l urmez în salon.54353048. ghiulele.De unde știți? . comandată de Legoarant de Tromelin. tunuri. așa cum ne dorim și noi. S-a îmbolnăvit și el. după ce își pierduse navele. liniștit și tăcut. slăbiți. S-au îndreptat către Arhipelagul Solomon. pești. Prima navă s-a distrus aproape imediat. trimisese la Vanikoro corveta “Bayonnaise”. Era o simplă piramidă pătrată. Guvernul francez. construită pe Insula Vanikoro?. Băștinașii i-au primit destul de bine. în apele puțin adânci. pe coasta apuseană a insulei principale. Printre corali. N-a găsit niciun document nou.Nu se știe. Nemo mi-a zis: . A doua a rezistat câteva zile. a vizitat Arhipelagul Amicilor. Acolo au pierit. roasă de apă. A ajuns după aceea la Vanikoro. Nava sa „Boussole” a eșuat prima. garnituri de cabestan și altele. la umbra unui arbore. 64 .

răspunse el. răspunse servitorul. Ce crede despre asta Ned Land? .Domnul este mai generos ca niciodată. nu ne deranjează cu nimic. căruia îi sunt familiare biftecurile și pe care ginul sau acel brandy al lor. În sfârșit. după trei zile. acest lucru se datora unei bucăți de coral ce rămăsese prinsă în coca spartă. domnul Nemo. Lipsa vinului. Cred că nu vom mai întâlni altă ocazie ca asta. Vasul nostru se afla la o distanță de câteva mile de temutul banc de care fuseseră amenințate navele lui Cook. cu un stomac neliniștit.Ai dreptate. . parcă aș fi la Paris în cabinetul meu din Jardin des Plantes! Îți accept urările și îți mulțumesc pentru ele. Și. iar deocamdată.Nu prea știu ce să-i răspund domnului. a pâinii. după aceea.El vede lucrurile invers decât mine. eu zic să ne dăm mâinile. Cea a lui Cook se lovi de o stâncă și. spuse Conseil. Cu pintenul lui „Nautilus” înainte ne îndreptam spre Marea de Coral. „Nautilus” părăsi Insula Vanikoro cu mare viteză. Să fie anul care va aduce sfârșitul reținerii noastre pe această navă sau anul care va vedea urmarea acestei ciudate călătorii? . Dacă anul care începe nu va fi bun pentru mine. Conseil. Conseil. iar dacă ritmul se menține. Firește că vedem lucruri ciudate și.Domnul îmi va da voie să îi urez un an bun?. dacă nu se scufundă. îi urez domnului ceea ce-i face plăcere! . La 2 ianuarie făcusem unsprezece mii trei sute patruzeci de mile. Se îndrepta către sud-vest și.Cred. . de parcă nici n-ar exista. de două luni. de la punctul nostru de plecare din mările Japoniei. Să se uite la pești și să-i mănânce nu-i destul pentru el. Ultima minunăție este și cea mai uimitoare. dis-de-dimineață. ca să-i fiu pe plac domnului. nu știu cum se va sfârși aceasta. adică cinci mii două sute cincizeci de leghe. Mă gândesc la fel de mult să rămân aici pe cât vrea meșterul Land să fugă.54353048. servite cu moderație.Mulțumesc. atunci va fi bun pentru el și reciproc. a cărnii nu-i convine unui saxon adevărat. răspunse Conseil.doc CAPITOLUL 20 STRÂMTOAREA DE TORRES Î n noaptea de 27 spre 28 decembrie. Astfel. 65 .Dragul meu Conseil. . Altceva n-am la mine.În ce mă privește. nu ne-am plictisit defel. Conseil. La 1 ianuarie 1868. . care-și justifică numele latin. .Totul? Ar putea dura cam mult. străbătu cele șapte sute cincizeci de leghe ce separă grupul Insulelor La Perouse de extremitatea sud-estică a Insulei Papua. că un an bun va fi cel în care vom putea vedea totul. . nu-l sperie. pe 10 mai 1770. cineva va fi mereu mulțumit. Te întreb doar ce înțelegi tu prin „an bun” în circumstanțele în care ne găsim.Niciodată. . aflată pe coasta de nord-est a Australiei.Pe de altă parte. acest băiat de ispravă plecă. Mă acomodez foarte bine cu regimul de la bord. .Și eu. . mă întrebă acest băiat de ispravă. Conseil a venit să mă caute pe platformă. . asta nu mă deranjează. Este un spirit pozitiv.

pe care puțini navigatori îndrăzneți au curajul să o străbată. Valurile aveau o viteză de două mile și jumătate. . ursine. Elicea sa. eram în apropierea. datorită fosforescenței lor. Este situată între 0◦19’ și 10◦2’ latitudine sudică și între 128◦23’ și 146◦15’ longitudine. prin întunericul nopții. Papua are patru sute de leghe lungime și trei sute de leghe lățime. Ned constată cu plăcere că ruta aceea îl apropia de mările europene. adevărate rândunele submarine. laminarii și macrociste. Strâmtoarea de Torres are cam treizeci și patru de leghe lățime. cu o suprafață de patruzeci de mii de leghe geografice. căpitanul Nemo voia să intre în Oceanul Indian prin strâmtoarea de Torres. Nu mai comunică nimic altceva. apoi vizitat succesiv de Jose de Meneses în 1526. este primejdioasă atât din pricina stâncilor. ieșit parțial la suprafață. am găsit alcionari. de olandezul Shouten în 1616. de Noua Olandă. când secundul luă înălțimea soarelui. Grijalva în 1527. Printre moluște și zoofite. înainta cu viteză moderată. le spintecau neîncetat. generalul spaniol Alvar de Saavedra în 1528. de Juigo Ortez în 1545. albăstrui în părțile laterale și dungați transversal. sunt cele mai bune hărți ale trecătorii. făcute de un inginer hidrograf. „Nautilus”. Căpitanul Nemo deveni foarte precaut. Am recunoscut o admirabilă Nemasioma Geliniaroida. 66 . cei doi tovarăși ai mei și cu mine ne-am așezat pe platforma pustie. Cu această ocazie. Am remarcat și germoni mari cât niște toni. foarte bine echipat. a spus domnul de Rienzi și nu mă îndoiam că aveam să dăm de temuții andameni. stânci. Stâncile de corali. ce se vedeau ici și colo. După două zile.doc Chiar aș fi vrut să vizitez reciful lung de trei sute șaizeci de leghe.54353048. ce au făcut parte din statul major al lui Dumont d’Urville în timpul ultimei sale călătorii în jurul lumii. lungi de o jumătate de decimetru și pirade zburătoare. Am prins și mulți vertori. Corvetele lui Dumont d’Urville au eșuat acolo și erau să piară cu totul. A înfruntat-o Louis Paz de Torres. Profitând de această situație. pe numele său Vincendon Dumoulin. Submarinul nostru. ce fu clasată printre curiozitățile naturale ale muzeului. am zărit munții Arfalx. Pământul acesta a fost descoperit în 1511 de portughezul Francesco Serrano. marea clocotea furioasă. unde trebuia să se afle căpitanul Nemo. Ea desparte Insula Papua. pe 4 ianuarie. întorcându-se în Malaezia din Mările Sudului. bătea apa fără grabă. . care fac navigația aproape impracticabilă. precum coada unei balene. zise Ned Land. insulițe.Urâtă mare. de care marea plină de talazuri se spărgea cu furie și mare zgomot. La prânz. amiral acum. cu vârfurile lor ascuțite. cât și a sălbaticilor care locuiesc pe coastele ei. care conducea personal vasul. pinteni etc. Înaintea noastră se vedea cușca timonierului. impregnate de mucilagiul din porii lor. de Torres. în 1840. Aceste dungi dispăreau la moartea animalului. Flora era reprezentată de frumoasele alge plutitoare. dar este obstrucționată de nenumărate insule. În momentele acelea însă.De-a dreptul periculoasă. numită și Noua Guinee. Nu îi convine niciunui vas precum „Nautilus”. dinspre sud-est către nord-vest. Împreună cu ale căpitanului King. planurile înclinate ale lui „Nautilus” ne duceau în adâncuri și n-am putut vedea zidurile înalte de coral. coastelor Papuei. avea să facă însă cunoștință cu recifele de corali. am răspuns. de Nicolas Sruick în 1783 etc. împreună cu ofițerul de marină Coupvent-Desbois. Această strâmtoare. Aveam înaintea mea hărțile excelente ale strâmtorii de Torres. luminează alternativ din aer și din apă. În jurul submarinului. Peștii respectivi ne însoțeau cu grămada și ne-au oferit o masă deosebit de fină. care. Le consultam cu deosebită atenție. M-am mulțumit cu diverse eșantioane de pești prinși în plasele noastre. „Nautilus” ajunse deci la intrarea în cea mai periculoasă trecătoare din lume. “Un furnicar de negri ocupă toată Malaezia”.

având coca foarte tare. altminteri stâncile astea vor sfărâma nava în mii de bucăți. Reveni apoi spre sudvest. fiindcă fluxul va fi de ajuns. se apropie: . Mareele sunt destul de reduse. cu emoții. ce-i fusese fatală lui Dumont d’Urville. dar în strâmtoarea de Torres se mai găsește o diferență de un metru și jumătate între nivelul fluxului și al refluxului. M-ar mira ca acest util satelit să nu-mi ofere serviciul pe care doar el singur mi-l poate furniza.Căpitanul nu-și va arunca ancorele în larg. Azi e 4 ianuarie și peste cinci zile avem lună plină. ce nu mai mișca deloc.Dar un incident ce v-ar obliga să redeveniți locuitor al uscatului de care fugiți. Se deplasa mai spre nord. la prima atingere!. Eșuasem acolo.Vom aștepta liniștiți fluxul din 9 ianuarie. Vasul rămase înțepenit printre corali.Un accident?. Pe la ora trei după-amiază ne apropiam de Insula Gueboroar. căpitanul și secundul său conorâră în interiorul submarinului. Când m-am ridicat. modificând iar direcția. Mă gândeam la aceste lucruri. se îndreptă către Gueboroar. Rămăsese blocată acolo și risca să nu mai iasă în larg vreodată. îmi răspunse el. . . Nu e bun decât de vândut la kilogram. Zise: . Iată care era situația. replică el.Ce facem. apărea Insula Gueboroar. . de parcă polipii coralieni îl zidiseră deja în cimentul lor indestructibil. răspunse Conseil. ceea ce complica situația pentru „Nautilus”. pe platformă. .Eu nu mi-am pierdut încrederea în „Nautilus” și în câteva zile vom ști ce ne pot aduce fluxurile Pacificului. unde se loviseră cele două corvete ale lui Dumont d’Urville. ca un braț imens. Urma ruta lui „Astrolabe” și “Zelee”. vorbind în limba lor de neînțeles. mi-a zis Ned Land. nebăgând în seamă ironia din vorbele sale. ce străluceau și puteau fi observați. la tribord. .doc Sper ca nemernicul de căpitan să fie sigur pe el și îndemânatic. Nimic nu avea să-l forțeze să pună iar piciorul pe continent. . nici pe sub mări. a cărei coastă mergea de la nord spre vest. s-a deplasat printr-o mulțime de insule necunoscute către Insula Tund și canalul Mauvais. căpitanul Nemo și ajutorul său examinau situația vasului. venind după ce plecase căpitanul.Nu. „Nautilus” se lovise de o stâncă și rămase nemișcat. De aceea cred că a sosit clipa ca să fugim. Însă nava nu suferise nicio pagubă. . . domnule Aronnax. Vorbea marinarul din el. către pasajul Cumberland. Ideea de a fugi este bună.Așa simplu. imprudent până la nebunie. . Căpitanul Nemo și ajutorul său coborâră înăuntrul lui „Nautilus”. „Nautilus” s-a împotmolit în plin flux și nu văd cum o să-l eliberați. Drumul nostru de abia începe. Mă întrebam deja dacă Nemo. dacă în apropiere ar fi coastele Angliei - 67 . când o izbitură mă răsturnă. am reluat eu.Nu. l-am întrebat.Domnule. un incident.Însă. această bucată de fier nu va mai naviga nici pe mări. Cu acestea.Așa simplu e? . rece și calm. când. Nu vreau să scap atât de repede de onoarea de a-mi ține companie.54353048. Canadianul ridică din umeri și se uită la servitorul meu. Spre sud și est se arătau deja câteva capete de corali. glăsui canadianul. nu va trage de lanțuri cu motorul și nu va face totul ca să iasă de aici? . domnule?. voia să angajeze nava prin acel pasaj. Vă va duce mai departe printre minunățiile oceanului. dar „Nautilus” părea că se strecoară ca prin minune prin mijlocul acestor stânci și ape furioase.„Nautilus” nu e pierdut. Situația era chiar primejdioasă. Căpitanul Nemo mă privi neobișnuit și făcu un gest negativ. când căpitanul. Apoi. pe lângă Insula Murray. La două mile. . căpitane Nemo. când luna ne va trimite apa necesară.În Pacific fluxurile nu sunt mari.

.Ned mă neliniștește. 68 . Ned Land nu-și putea stăpâni bucuria. repeta el. ceea ce ar fi un eveniment grav. zise canadianul. Vom avea timp și pentru așa ceva.Ned are dreptate și sunt de partea lui. O briză ușoară sufla dinspre uscat. dar nu trebuie să mănânci numai pești. să ne lase să ajungem pe pământ ca să nu ne pierdem îndemânarea de a păși pe zona solidă a planetei noastre? . Mai trebuia doar să plecăm cu ea.Pot. replică servitorul meu. barca lui „Nautilus” trase pe o plajă de nisip după ce trecuse cercul de corali care înconjura Insula Gueboroar. fără măcar să-mi ceară să promit că mă voi întoarce la bord. Pe sub aceștia se află animale ale căror cărnuri le-aș gusta cu mare plăcere. domnule Aronnax. Era un prizonier scăpat din închisoare și nici nu se gândea că se va mai întoarce. Spre mirarea mea.54353048. Nu îi poate cere domnul căpitanului Nemo. am plecat de pe „Nautilus”.Ia să cercetăm terenul din jur. trăgeam cu vigoare. . a doua zi. . Era un joc pentru canadian să ducă barca printre stâncile fatale navelor mari. Marea era calmă. Ne deplasam cu destulă viteză.Dar mănânc și tigru. barca a fost scoasă din locul ei și împinsă în mare de pe platformă. nu ale Insulei Papua. . iar Ned cârmea printre stânci. zise Conseil. ni s-a pus barca la dispoziție. . Credeam chiar că nimeni din echipaj nu va veni cu noi. reluă Ned Land. prietenul său.Domnul să riște. Pe 5 ianuarie. Conseil și cu mine. Văd o insulă. Pe ea sunt arbori. Deci vânătorul Ned Land își reîncepe imprudențele.Nu vă temeți. am replicat eu. dar ne va refuza. la vâsle. reluă Ned Land.Carne! Vânat adevărat! Vom mânca!. O fugă în Noua Guinee ar fi fost însă primejdioasă și nu l-aș fi sfătuit pe Ned să o încerce. dacă nu găsesc altceva pe aici.Bine. răspunse canadianul. . cu destulă grabă. Îmi lasă gura apă. cât sunt de bogate pădurile și dacă nu cumva vânatul este atât de mare încât va goni vânătorul. . decât să cazi în mâinile băștinașilor din Papua. . Peste douăzeci și cinci de minute vă voi oferi o masă pe cinste! La opt și jumătate. înarmați cu puști electrice și cu topoare. .doc sau ale Provenței. dacă „Nautilus” nu va ieși de aici. A doua zi dimineața. Doi oameni au făcut asta. apoi vom ști care este amabilitatea căpitanului. Fără pâine! Și peștii sunt buni. .Lacomule!. Doar Ned Land avea să conducă ambarcațiunea. uscatul se găsea la două mile. spuse Conseil. Pe la ora opt.Rămâne de văzut. domnule Aronnax. . căpitanul Nemo ne-a aprobat cererea. bine. Mai bine prizonier pe „Nautilus”. i-am zis. Nu știam și nu mă interesa dacă Nemo ne va însoți.Orice animal cu patru labe și fără pene sau cu două picioare și cu pene va fi doborât de gloanțele mele. De altfel. O bucată de friptură făcută pe cărbuni încinși va fi o minune.

. încât se uneau unii cu alții prin niște cunune de liane. ha!. . .Nu cred. 69 . Solul era în întregime madreporic.Hei. casuarine. . dar nu le va gusta. balansate de briza ușoară. spuse Conseil. El a zărit un cocotier. leguminoase și ferigi. a băut laptele și le-a mâncat miezul. râse Ned. când își aleg vânatul. cu mare atenție. ca noi. dar nu cât să te mănânc. teci. a preferat utilul frumosului. am fost mișcat când am coborât pe pământ. am răspuns eu.doc CAPITOLUL 21 CÂTEVA ZILE PE USCAT D upă două luni. Canadianul.Cred că încep să înțeleg farmecul canibalismului.Ce spui. cu mare satisfacție. .Nu cred că s-ar împotrivi căpitanul Nemo al vostru dacă vom aduce la bord barca încărcată cu nuci de cocos. Ne vor rămâne mai multe. Ai putea fi canibal? Cum voi mai sta de acum încolo în cabina dumitale? Nu mă voi trezi într-o dimineață mâncat pe jumătate? . Orizontul se ascundea sub o perdea de păduri admirabile. cu înălțimi de două sute de picioare. dar înainte de a umple barca cu ele. Eu propun să rezervăm trei locuri în șalupa noastră: unul pentru fructe. . demonstrau că insula aceea se formase printre primele. iar pe jos. .Și cu atât mai bine pentru noi. din care n-am văzut încă nici măcar o mostră. mișcând semnificativ din fălci. Legumele proaspete ar fi binevenite pe „Nautilus”. ficuși. . le-a desfăcut. i-a doborât fructele. . . dar anumite albii de torente secate. în schimb. râse canadianul. pe o distanță de o bătaie de pușcă.Nu trebuie să disperi.Cu atât mai rău pentru el!. ar fi bine de aflat dacă insula nu produce altă substanță la fel de utilă.Să ne continuăm excursia.Ascultă-mă puțin. interveni Conseil. strigă Conseil. ripostă Ned Land. palmieri. Ned!. Deși nu pare locuită. Arborii erau enormi. insula ar putea avea oameni care nu fac nazuri.Ha.Extraordinar. se miră Conseil. se întindea un covor de orhidee. i-am zis harponierului ce se apucase să facă ravagii întrun alt cocotier. la adăpostul boltei lor de verdeață. . .54353048.Excelent!. cât am fost prizonieri pe „Nautilus”.Te plac mult. Nucile de cocos sunt bune. amice Conseil. am zis eu. cât de mică.Domnul are dreptate. . pline cu rămășițe granitice. . meștere Land. răspunse Conseil. Ned?. îi zise canadianul. altul pentru legume și al treilea pentru vânat. ignorând minunata floră papuașă. zise Ned Land. Erau mimoze. În câteva clipe am inspectat coasta. adevărate hamace naturale.

Acest „artocarpus” a fost naturalizat. Cele gălbui și gelatinoase nu așteptau decât să fie culese. Fructele sale se găsesc timp de opt luni pe an. . Printre frunzele sale se zăreau fructele mari de un decimetru.Servește-te. . Într-adevăr.Nu. multilobate. Aici. cu coroană rotunjită. - 70 . El are un trunchi drept și înalt de patruzeci de picioare. Conaeil și cu mine culegeam fructe de artocarpus. ananas de dimensiuni incredibile și multe altele. L-am mâncat cu mare plăcere. domnule. în ciuda savorii sale puțin acide. cu frunze mari. Ned. N-ați mâncat niciodată. domnule. dar eu voi acționa ca un brutar.Imediat pregătesc ceva. . pregătiți-vă de ceva foarte bun. văd că nu-i lipsește nimic pâinii acesteia.Dar cum le vei pregăti?. îl coc la bucătăria de la bord și. pe Insula Gueboroar. doar niște fărâme din valetul dumneavoastră vă vor mai putea fi de folos. repetând: . Să mergem la vânătoare. din fericire. Mâncase din ele în timpul numeroaselor sale călătorii și știa să le prepare substanța comestibilă. ca să le luăm la întoarcere. am găsit frecvent arborele de pâine.Nu ne mai lipsește nimic. Să le căutăm! Conseil.Ba da. care se poate păstra multă vreme. Ned și cu mine am făcut provizii serioase. În interior apăruse un pateu alb. zise Ned Land. acesta s-a dovedit excelent. a cărui savoare amintea de anghinare. domnule. Fructele respective nu aveau sâmburi. Conseil se uita în continuare la Ned. într-o bună dimineață.Meștere Ned. Fructele sau legumele. spuse el.Din păcate. strigă Ned Land. Ned Land le cunoștea bine. . Am pătruns pe sub bolta întunecată a pădurii și timp de două ore am cutreierat în toate direcțiile. domnule? . spuse canadianul. completă Conseil. zise Ned Land.Hm!. fructele puse pe jar se arseră parțial. în Insulele Mascanene. Pe la prânz aveam o mulțime de banane. deci să le facem! . care le numesc „pizang”.Mai ales că ne-a lipsit atât de mult timp. .54353048. amice Ned. Cât mersesem prin pădure. le mănâncă fără să le gătească. . domnule profesor. Am mai cules savuroase fructe de mangifera. Întâmplarea ne-a ajutat în căutarea de vegetale comestibile.Veți vedea ce minunăție de pâine va ieși. . late și cu coajă aspră. .doc Nu sunt sigur. făcu canadianul. . trebuie ținut rece. Când vreau să-l folosesc. . Aceste produse minunate din zonele toride se coc pe tot parcursul anului. Dacă nu veți mai vrea și altă dată. Imaginea lor îl incită și nu le putu rezista.Nici măcar nu e pâine.Din pulpa fructului voi face un aluat fermentat. Este util în regiunile în care lipsește grâul. . nu? . culesese cu mâna sa fructe excelente care trebuiau să ne completeze proviziile. deci n-are rost să ne facem o provizie din așa ceva la bord. Unele nu ajunseseră la maturitate și pulpa lor albicioasă nu avea destulă fibră. să nu-mi mai spuneți mie regele harponierilor! După câteva minute. pregătește o provizie din aceste fructe. domnule. prietene Ned! Am venit să facem experiențe. rotunde. îl veți găsi excelent. Luă o lentilă și aprinse un foc cu ajutorul unor lemne uscate. după ce le tăiase felii. . Conseil aduse o duzină și Ned Land le puse pe jăratic. ca să-l putem sătura pe acest canibal. l-am întrebat. cu numele în limba malaeză „rima”. altfel.Nu mă pot abține să nu gust din aluatul arborelui de pâine. Sunt produse fine de patiserie.Vorbiți ca un naturalist. Conseil. mai ales varietatea lipsită de semințe. am zis eu. iar malaezienii.Ei.

strigă Conseil. Teama lor de oameni ridica întrebări asupra locuitorilor insulei. ce nu depășea limitele Insulelor Arru și ale Papuei. lipite între ele cu un fel fe făină gumoasă.Azi sau mâine. Nu trebuie să ne îndepărtăm prea mult. . încărcați cu bogățiile noastre. o varietate de păsări încântătoare.Dar se pot mânca. spuse Ned. se miră Ned. Voia să viziteze o altă parte a pădurii. zburând din creangă în creangă. Din păcate. Nici n-am început încă vânătoarea. papagalul este fazanul celui care n-are ce mânca. aici sau în altă parte. răspunse Conseil. Am trecut printr-o pădure nu tocmai deasă și am dat de o câmpie plină de tufișuri. numită sagu. eram pe drum. . Această făină. hrănește populația malaeziană. .54353048.Amice Conseil. trei.Nu. o lume întreagă de papagali. întrebă el. A doua zi. . am zis eu. cu regret.Două. oricât de încântători erau. iar serioșii kakatua și lorii roșii. glăsui canadianul. . Prin frunzișul pădurii se vedea o întreagă lume de papagali. Eu văd numai papagali. zise Conseil. Ned Land știa cum să procedeze cu acești arbori. strălucitori se mișcau necontenit. niciun semn de viață.Ordinul vrăbiilor.Ce repede trece timpul pe uscat!. Ned ne-a promis o carne foarte gustoasă.Înainte de a se întuneca. . Mergând prin pădure am mai cules muguri de palmier. papagali care zburau din creangă în creangă. nimic nou la bord. Trânti la pământ cu toporul doi. care aparțineau speciei palmierilor. Lipsea însă o anumită pasăre. . Niciun zgomot din interior. și după o jumătate de oră eram pe „Nautilus”. .Când e bine pregătit. Când ne-am îmbarcat. La răsăritul soarelui. mazăre. merită gustat. Ne-am îndreptat spre vest. îndreptându-se împotriva vântului. Ned a zărit câțiva copaci înalți de peste douăzeci și cinci de picioare. . am adăugat eu. Aici am văzut niște păsări cu pene lungi ale căror culori atrăgeau privirea. amice Ned. pe care băștinașii îi numesc „abru” și ignami de o calitate superioară. nu prea se dovedeau comestibili. . Vom întâlni noi vreun animal cu pene sau păr. Eu aș propune chiar să ne întoarcem.Păsările paradisului!.La drum!. Am trecut peste o pășune mare și am ajuns la marginea unei păduri admirabile. întrebă canadianul.doc Te plângi de ceva? Toate vegetalele astea sunt bune pentru desert. Cotlete. zise Conseil. Ambarcațiunea era în locul unde o lăsasem. am dat iar într-o câmpie plină de tufișuri. Am debarcat și l-am urmat pe Ned Land. Am așezat proviziile. secțiunea clystomorelor. strigă Ned Land. am spus eu. dar care nu erau bune de mâncat. Pe la cinci seara am părăsit coasta insulei. traversând câteva albii de torenți.Dar cât e ceasul?. domnule. Aici. . care se distanța de noi cu picioarele sale lungi. începu a jupui fiecare trunchi de coaja groasă care acoperea o rețea de fire lungi înnodate. Norocul avea să mă facă să o admir în curând.Nu-s decât păsări. am mâncat și am mers în camerele noastre. .Chiar acum?. . pe 6 ianuarie. Trebuiau educați ca să vorbească o limbă omenească. Dar supa? Dar friptura?. Ne-am hotărât să mergem iar pe insulă. adăugă Conseil. am strigat eu. Ned spera să aibă mai mult noroc la vânătoare. Deocamdată se vedeau peruși în toate culorile. replică harponierul. Nu ne-a întâmpinat nimeni. replică servitorul meu. Acești pomi numiți sagutieri sunt socotiți printre cele mai folositoare produse din Malaezia. Acolo am văzut ridicându-se de la sol minunatele păsări cu pene lungi. După ce am traversat un crâng. unde am adormit. specifică acelor locuri. - 71 . .

Capul îi era relativ mic. ciocul galben.Da. spune ce-ți mai lipsește?. . . “pasărea soarelui”. domnule Aronnax. întrebă Conseil. Ne-am apropiat de poalele munților. Indigenii o numesc.De ce? . . Doream să pot aduce la Paris acest specimen și să-l dăruiesc pentru Jardin des Plantes. întrebă Ned Land. se miră Conseil. Era numită „marele smarald”. ripostă canadianul. .De parcă s-ar hrăni cu trufe.Un vânat pe patru picioare. pieptul de culoarea smaraldului.Ce să spun! N-am mai băut gin de două luni și tot îmi reproșezi asta!. replică el. Conseil ne-a salvat împușcând un porumbel alb și un guguștiuc pe care iam fript la foc. precum se fac perlele sau diamantele false. pe cap și pe gât un galben pal. Totuși. meștere Land. le parfumează carnea. domnule profesor. . . Ea nu putea zbura. . l-am întrebat pe canadian. după ce le-am smuls penele.doc Familia potârnichilor?. răspunse Ned Land. îmbătată de zeama amețitoare de la nucile tămâioase pe care le mânca sub nucul unde a fost prinsă. fie le otrăvesc apa de unde ele beau.54353048.Beată? . și acum. zise el. . . Acest lucru nu mă neliniștea. monstruosul efect al lăcomiei.Foarte rară și foarte greu de prins vie. aripile verzui și roșii la capete. Chiar moartă e foarte scumpă. Iată de ce indigenii fac păsări false. . să prind un exemplar! Sunt mai obișnuit însă cu harponul decât cu pușca. Nu cred. ceea ce oferea o slabă șansă ca să le nimerim. abia ce umbla. Ned. nu mai puteam de foame. . Am examinat atent pasărea paradisului. Pasărea respectivă îi aparținea celei mai frumoase dintre cele opt specii din zona Papua. mai poetic. Malaezii fac un însemnat comerț cu aceste păsări spre China. Să prinzi cu mâna o asemenea pasăre vie! . Avea trei decimetri lungime.Voi încerca. Noi trebuia să ne mulțumim să le împușcăm din zbor.Să continuăm vânătoarea. Ei au mijloace diverse ca să le prindă.Se fac păsări ale paradisului false?. fiind una dintre cele mai rare. nu voi fi mulțumit. După o oră de drum am ajuns la o pădure de sagutieri. . . Conseil!. Te-ai dovedit un maestru. domnule. . . Ned. . revenind către mare. O parte din muniția noastră am terminat-o fără folos. băiatule. Fie lațuri în vârful copacilor. zise Conseil.Pasărea aceasta e beată ca o prepeliță. Avea dreptate. Porumbelul și guguștiucul au fost mâncați până la oase și declarați excelenți.Și cum le fac?. care nu are niciun exemplar viu. fie un clei care să le imobilizeze mișcările.Această pasăre este foarte rară?. ochii plasați lângă cioc. din pricina sucului de la nuci. dar până ce nu voi găsi un animal cu cotlete. - 72 .Domnul e prea bun. dar ar fi bine să mergem către păduri.Nici eu. Conseil mergea înainte și prinse cu mâna pasărea admirabilă. mă bazez pe măiestria dumitale ca să prindem câteva exemplare minunate ale naturii de la tropice.Nu. Avea însă un amestec remarcabil de nuanțe. zise Conseil. . Din fericire. Ned. vede că n-am mari merite. am strigat eu. întrebă canadianul.Dacă domnul se uită mai bine. Pe la unsprezece dimineața.Da. cu care se hrănesc aceste păsări. adăugă Conseil. Nucile tămâioase.Ei. Ne-am bizuit pe vânat și a fost o mare greșeală. dacă nu prind o pasăre a paradisului. Păsările paradisului zburau când noi ne apropiam. Porumbeii sunt foarte buni. Iată. Câțiva șerpi neveninoși fugeau pe sub pașii noștri.A! Bravo. picioarele și unghiile cafenii.

Animalul se ivise la timp ca să ne ofere carne adevărată de patruped. ce-i smulse servitorului meu din mână pulpa de porumbel.doc În timpul musonului din est. se dovedea nemulțumit. ca și meșterul Land.Ce-ar fi să nu ne întoarcem astă-seară la „Nautilus”?. cinci doborâți! Vom devora singuri carnea asta. 73 . iar Ned întenționa să revină în ziua următoare ca să curețe insula de toate animalele bune de mâncat. Am cutreierat tufișurile și am speriat un grup de canguri care au luat-o la fugă.Dar măcar penele sunt adevărate. . Canadianul l-a tăiat. . guguștiucii încheiară meniul. niște ananas și lichiorul fermentat din nuci de cocos ne făcură fericiți. câteva fructe de mangifera. strigă canadianul. marcată de reușitele lui Ned și ale lui Conseil. de bună seamă că harponierul le-ar fi doborât pe toate.Domnule profesor. zise canadianul. Ned era mândru de împușcătura lui electrică. . - CAPITOLUL 22 TRĂSNETUL CĂPITANULUI NEMO A - m privit spre pădure. pe la ora două. care era tare fericit de rezultatul vânătorii. adăugă Ned Land. trei. l-a curățat și a scos șase costițe pentru a le frige la masa de seară. Cinci din aceste animale au fost lovite de Ned. Erau niște „canguri-iepuri”. Dar. Pasta de sagu. Din fericire. ce trăiesc în scorburile copacilor și aleargă foarte repede. ce vânat bun. în timp ce dorințele îmi fuseseră satisfăcute prin acel exemplar. de talie mică. . Dar el se mulțumise doar cu o duzină din acele marsupiale. mai ales gătit înăbușit! Ce provizii pentru „Nautilus”! Doi. Ne-am ridicat imediat.Să fie oare maimuțe?. canadianul. ca vânător. Eram foarte mulțumiți de rezultatele vânătorii. În acea clipă o piatră a căzut la picioarele noastre și a oprit propunerea harponierului. O piatră nu vine din cer. și din aceleași motive! Cina era minunată. Cotletele de „bari-utang”. Ned Land doborî un porc de pădure pe care băștinașii îl numesc „bari-utang”.54353048. întrebă Conseil. iar idioții de la bord nu vor gusta nicio bucățică! Dacă nu s-ar fi lăudat atât. Se duse deci la bucătărie. întrebă Ned Land. După friptura de porc proaspăt. păsările paradisului își pierd penele minunate. pâinea de artocarpus. iar falsificatorii le culeg și le înfic într-un biet papagal. Dar nu știa ce avea să urmeze. rotunjită bine. Carnea lor este foarte căutată. împrăștiară în curând un miros delicios. căruia reușita i se urcase la cap. de aceea nu e nimic rău în toată povestea asta. fripte pe jăratic. îi întări observația. spuse Conseil. Pe la ora șase ne-am întors pe plajă.Dar ce-ați zice să nu ne mai întoarcem niciodată pe „Nautilus”?. pe care apoi îl mutilează. . Barca noastră era la locul ei. lustruiesc pasărea și o trimit apoi la muzeele din Europa. cu armele pregătite să răspundem la atac. Ned Land se ocupă de gătit. Iată-mă umblând pe urmele canadianului! Iată-mă în extaz în fața unei porții de porc fript! Să fiu iertat. Pictează cusăturile. După aceea ne-am reluat vânătoarea. „Nautilus” de asemenea. altminteri se numește meteor. A doua piatră.

înarmați cu arcuri.Mai curând sălbaticii. . am împins-o în apă și am trecut la vâsle. când o sută de băștinași.Totuși. dar. . căpitane. am adus o mulțime de sălbatici după noi. „Nautilus” nu s-ar teme de atacurile lor! Degetele căpitanului alergau pe clapetele instrumentului. În urechi aveau cercei din oase. am răspuns eu. Când s-a făcut miezul nopții. Aceștia erau adevărați papuași. . luați măsuri! . ca ale nubienilor. Am pătruns înlăuntrul lui „Nautilus”.Câți? . De îndată am pus armele și proviziile în barcă.Calmați-vă.Peste o sută.Spre barcă!. în extaz muzical. prin aceste locuri? Eu am întâlnit sălbatici mai răi decât aceștia. Trebuia să ne retragem. Credeam că apariția lor va atrage pe cineva pe platforma submarinului.. N-am văzut însă pe nimeni. căpitane. au năvălit în apă până la brâu. cum nu mișca nimic pe valurile întunecate. . iar eu m-am repezit din nou pe platformă. domnule profesor. Aveau părul vopsit în roșu. Intrările nu erau închise.Eu am întâlnit sălbatici pretutindeni. Am coborât în salonul unde se afla căpitanul Nemo. Pe la șase dimineața. gâmdindu-mă la sălbatici – de care nu mă temeam acum. la marginea unui desiș din dreapta noastră. Nu am parcurs patru sute de metri. În mijlocul acestor constelații din zenit strălucea Luna. Ned Land nu voia să părăsească proviziile. chiar dacă toți indigenii din Papua s-ar strânge pe această plajă. cu mare precizie. urlând și gesticulând. de la șold la genunchi. plecând către mare. Indigenii veneau fără grabă. așa că le luă. cu fruntea lată.doc . săgeți și scuturi. Unul dintre șefi se apropie de „Nautilus” și-l cercetă atent. domnule profesor. erau la o sută de pași de noi. Ce altceva puteați găsi. cu excepția câtorva femei. nici pe sub arborii de pe țărm. bine clădiți. aplecat peste orga lui. m-am dus în cabina mea și am adormit. Probabil era un „mado” dintr-o familie de rang înalt. având culori strălucitoare. cu săgeți și prăștii.Dar sunt foarte mulți! . însă focurile aprinse pe plajă arătau că sălbaticii nu aveau să plece. . care aveau o înbrăcăminte din ierburi. În două minute am ajuns pe țărm. pe care le aruncau cu praștia. Nu mai distingeam Insula Gueboroar.Da. adică cinci. Ați avut noroc la vânătoare? .Sălbatici!. dar își manifestau din plin ostilitatea. prinsă cu un brâu vegetal. înalți. replică el. căci mă liniștise căpitanul.Ah! Dumneavoastră sunteți. din nefericire. tăiată pe margini și împletită. Uneori mă gândeam la Franța și la stelele zodiacului ce aveau să o lumineze peste câteva ceasuri. Nu purtau haine. șase sute. . adăugă el. Restul. Aruncau o mulțime de pietre și de săgeți. avantajați de reflux. . dinții albi. prin încrederea lui – sau admirând splendoarea nopții la tropice. îmi zise el. și porni cât de repede putu. pe 8 ianuarie. am zis eu. cangurii cu cealaltă.Domnule Aronnax. Indigenii de pe plajă erau mai numeroși. dacă nu vreți să intre pe „Nautilus”. Unii înaintaseră pe vârfurile coralilor până la mai puțin de patru sute de metri de submarin. . Am rămas acolo câteva ceasuri. porcul cu o mână. răspunse Conseil. Îi vedeam destul de bine. căci purta o coadă din frunze de banan.. căci vreo douăzeci de indigeni.54353048. care nu se potrivea cu trupurile lor negre și lucioase. Se făcuse întuneric. purtau pe umăr un fel de plasă cu pietre rotunjite. Ambarcațiunea noastră se găsea la vreo zece stânjeni de noi. nasul gros și turtit. m-am urcat pe platformă. în ciuda primejdiei. atingând cu degetele clapele orgii. După douăzeci de minute eram pe punte. domnule profesor?. zise căpitanul Nemo ironic.Dar. 74 . Unii șefi aveau la gât coliere de pietre roșii și albe.

. băiatule. să zicem că sunt canibali cinstiți și că-și devorează corect prizonierii. după cum poți fi lacom și în același timp canibal. Vârfurile coralilor începeau să dispară sub valul fluxului. N-am zărit decât o singură pirogă indigenă. Vreo douăzeci de pirogi îl înconjurau acum pe „Nautilus”. pe uscat.Ce are domnul?. dar mi-aș fi dat și un deget pentru așa ceva. băștinașii care îi dăduseră târcoale lui „Nautilus” nu erau zgomotoși. . Avea să fie ultima zi petrecută de „Nautilus” în acele locuri.doc Firește că aș fi putut să împușc un indigen prea apropiat de submarin.54353048. politicos: 75 . A doua zi urma să plutească în larg. Conseil tocmai scosese și el nenumărate scoici obișnuite. broaște țestoase.Conseil!. dar nu mi-a căzut în mreje vreo raritate. care însă în loc de a avea spirale de la dreapta la stânga. Totuși. spre neplăcerea lui Ned. i-am zis. .Bine. Conseil și cu mine eram adânciți în contemplarea comorii noastre. . iar noi nu remarcasem acest lucru. băiatule. Am văzut că numărul lor creștea. am strigat. Îndemânaticul canadian își petrecu timpul pregătind cărnurile și făina aduse de pe insulă. . Situația din jur se schimbase însă de câteva clipe. a tras! Glonțul distruse brățara cu amulete legată de brațul băștinașului. zoofitele și plantele pelagene. barca noastră nu a părăsit submarinul. Probabil că veneau de pe insulele învecinate. În perioada refluxului. pentru bucătăria de la bord. ciocănașe.Nu-s decât niște canibali. rar întălnită. . . . Între europeni și sălbatici e mai bine ca primii să nu răspundă și să nu atace.Iată o ploaie cu săgeți. . căci comandantul de pe „Nautilus” nu pare să ia nicio măsură de prevedere. M-am dus repede să-l anunț pe căpitanul Nemo. Un nor de săgeți se abătu asupra lui. . am scos din apă o minunăție. Conseil. m-am gândit să draghez apele limpezi. care era adâncit în calcule și i-am zis.Da.Ce s-a întâmplat? Doar canibalul acesta ne-a atacat primul! . conform promisiunii căpitanului Nemo. Deodată mă văzu că am băgat mâna în dispozitiv și am scos o scoică. însă m-am gândit să le aștept demonstrațiile cu adevărat dușmănoase. N-am acceptat însă un asemenea gest. Până să-l opresc. Și acum. întrebă el mirat. ce lăsau să se vadă în adâncuri cochiliile. La ora unsprezece sălbaticii au revenit pe insulă. Când nu mai speram nimic. mă întrebă Conseil. Conseil. I-am cerut deci lui Conseil să-mi aducă o dragă pentru prins stridii.Poți fi canibal și om de treabă. Conseil. când o piatră aruncată strică valorosul obiect. Am prins stridii. o aberație a naturii. Una n-o exclude pe cealaltă. câteva holoturi și altele. mă voi păzi. Iam auzit deseori repetând cuvântul „asai”. Poate fi una otrăvită. zise el. Din gesturile lor am înțeles că mă chemau la ei.Și sălbaticii?. căci speram să-mi îmbogățesc muzeul cu ea. Mă auzi cum îmi scapă un strigăt de cercetător. aflat în mâna servitorului meu. dar eu nu-i împărtășeam părerea. fiindcă nu vreau să fiu devorat. Neavând ce face. le are de la stânga la dreapta. care voia să-și completeze proviziile.Pentru o simplă oliva profira? . Mai bine m-ar fi lovit pe mine! Era sincer necăjit. nici măcar corect. Ce necaz! Conseil se aruncă asupra puștii mele și îl ochi pe sălbaticul care-și legăna praștia la zece metri de noi.O scoică nu valorează cât viața unui om. la treabă! Timp de două ore am pescuit fără încetare.Nu. zise supărat Conseil. În acea zi.Nemernicul!. A fost mușcat? .

Abia pe la șase dimineața am adormit cu adevărat. Apoi am vorbit despre alte subiecte.Totuși. al francezilor. Apoi m-am culcat.Ce este mai ușor de atât?. pentru a pieri într-un accident pe calea ferată! Vorbea emoționat. îmi spuse el după aceea. un fel de Cook al vostru.Ce a făcut el la suprafața apelor. unde Dumont d’Urville a fost cât pe ce să piară.Nu mă îndoiesc de asta.Credeți că vor veni la bord? . Apoi.Aha.„Nautilus” a eșuat ca și nava aceea.54353048. . submarinul meu nu e primejduit de nimic. îmi zise căpitanul. am refăcut traseele navigatorului francez. Nu are rost să-ți spun mai mult. aerul nu fusese împrospătat. . întrebă el. zise căpitanul. . M-am întors în cabina mea. Nu-i voi împiedica.Care? . zise liniștit Nemo. care era nerăbdător să afle rezultatul discuției mele cu căpitanul. Băștinașii tropăiau pe platforma de afară și urlau cât puteau de tare. dar mâine-dimineață. ajunge să închidem panourile.Domnul mai are nevoie de serviciile mele? . Eram liber să plec. la două și patruzeci după-amiaza.Nu-i adevărat. Căpitanul Nemo s-a dovedit foarte amabil. . A doua zi am lucrat în camera mea până după prânz. răspunse Conseil. . Nava noastră este la locul ei.Ei.O plăcintă minunată de cangur. Sunt niște papuași amărâți și n-aș vrea să ucid pe vreunul dintre ei în timpul vizitei mele pe Insula Gueboroar. Pirogile sălbaticilor ne-au înconjurat și în câteva clipe vom fi atacați de câteva sute dintre ei. Am vrut apoi să mă retrag. Am discutat și despre „Nautilus” prins în strâmtoarea aceea. mi-a răspuns căpitanul. Prin apăsarea unui buton electric.N-au decât să vină. au venit cu pirogile? . pe care nici ghiulelele vasului de război nu i-au deteriorat. .Sigur că nu. am făcut eu în adâncuri.A fost unul dintre marii voștri navigatori.Da. trimise un ordin la postul echipajului. adăugă el ridicându-se. Foarte serioase. . dar ce face Ned Land? .S-a rezolvat. . . . . . a înfruntat canibalii din Pacific. domnule. căpitane. L-am liniștit pe Conseil. . există pericolul să. dar am dormit prost.Firește. iar trapele au fost închise. există o asemănare între corveta lui și „Nautilus”. Cu aceste cuvinte se înclină. cred că aveți motive serioase. cu harta în mână. Nefericit savant! A străbătut banchizele de la Polul Sud. Din cauza trapelor trase. pentru realimentarea cu aer. Sper să nu vă temeți acum că vor sparge pereții lui „Nautilus”. .doc Vă deranjez? Domnule Aronnax.Asta și voiam să vă spun. când trapele vor fi deschise. bine. căpitane. . Navele lui au pierit. dar rezervoarele încărcate ne-au dat destui metri cubi de oxigen.Nu. M-a întrebat despre excursiile noastre pe uscat. dar căpitanul Nemo m-a reținut și m-a invitat să stau lângă el. domnule. . căpitane.. despre ce vânasem. „Nautilus” va părăsi fără avarii strâmtoarea de Torres.Mâine.Calmează-te și ai încredere în căpitan.. coralii din Oceania. - 76 . spuse Nemo. .

Era două și jumătate. se repezi pe scară. Conseil nu mai putea de bucurie.). .Domnule Aronnax. zise el. frecționându-l și încurajându-l.Vom pleca. adică originea cea Somn neliniștit (lb. 77 . CAPITOLUL 23 AEGRI SOMNIA2 Î 2 n ziua următoare. . „Nautilus”. se uitau mirați cum câțiva oameni ai echipajului deschid trapele. Pe 13 ianuarie. tr. Dacă nu ne propusese ceva imposibil căpitanul Nemo. dacă le veți deschide? .Sunt trăsnit?. răspunse căpitanul liniștit. m-am mirat eu. Am pornit către scara centrală. . A fugit de acolo făcând niște salturi impresionante. ridicat de valuri.54353048.Nu înțelegeți?. întrebă el uimit. Pe la ora două și treizeci și cinci de minute. M-am uitat la el. nu se pătrunde așa ușor în „Nautilus”. . Acea rampă era de fapt un cablu de metal. Primul dintr-un grup de sălbatici cu figuri oribile a pus mâna pe rampa scării și a fost aruncat înapoi scoțând sunete îngrozitoare. care ducea la platformă. S-au deschis tăbliile. . spre exterior. gata de luptă. În clipa aceea am înțeles. fu răsturnat la rândul său. Pe 11 ianuarie am ajuns la Capul Wessel. Ned Land. Am început să simt niște impulsuri și să aud cum scârțâia învelișul metalic al submarinului la contactul cu zidul de corali. chiar când acestea sunt deschise. . râzând. căpitanul Nemo a apărut în sală. .Dar papuașii n-or să intre înăuntrul lui „Nautilus”. Porni încet. Noi. îl îngrijeam pe Ned Land. papuașii înnebuniți de groază băteau în retragere. Dacă încercarea nu reușea.latină – n. Ne îndreptam spre vest. „Nautilus” se deplasa cu o viteză de treizeci și cinci de mile pe oră. pe 10 ianuarie. Prinții respectivi se consideră descendenți ai crocodililor. Între timp. căpitanul Nemo a ajuns în Marea Timor și a trecut pe lângă insula cu același nume. submarinul urma să rămână captivul coralilor încă multe luni. Ned și Conseil.Da?. părăsi stâncile de corali în momentul stabilit de căpitan. La orice atingere a acesteia simțeai o zvâcnitură puternică. aflată la 122 ◦ longitudine și guvernată de rajahi. apoi viteza sa crescu treptat și am părăsit cu bine primejdioasa Strâmtoare de Torres. aflați acolo.Atunci veniți și veți vedea. Zece dintre însoțitorii lui l-au urmat. .Am dat ordin să se deschidă panourile. atunci „Nautilus” avea să fie tras spre larg. încărcat cu electricitate. și care este vârful Golfului Carpentaria. în timp ce de afară răsunau urlete furioase.doc După o vreme m-am dus în salon. iar el înjura necontenit. De cum atinse rampa.Nu. mă întrebă. Mai aveam zece minute și fluxul avea să atingă înălțimea sa maximă. aflat la 135◦ longitudine și ◦ 10 latitudine nordică.

iar barometrul cobora încontinuu de câteva zile. modificându-și direcția în latitudine. Pe 16 ianuarie. Ocheanul îi căzuse din mână și se afla pe jos. . La început am crezut că se aprinsese felinarul său. Secundul i-a atras iar atenția către ceva anume. submarinul parcă adormise sub nivelul mării. de noctulice. atât timp cât voi vrea eu. vântul sufla tare dinspre est. Lumina le era amplificată de strălucirea meduzelor. elicea se oprise. Umbla liniștit. întunecat la față. Greșisem însă. felinarul vasului nu era aprins. Taina s-a mai deslușit atunci când căpitanul Nemo a ordonat ca submarinul să-și mărească viteza. S-a uitat fix acolo. Obturatoarele hublourilor din salon erau date la o parte. ca urmare a deplasărilor violente din strâmtoare.Trebuie să vă lăsați închiși. probabil. Căpitanul Nemo se afla în fața mea. Eram pe platformă și căpitanul Nemo se plimba de la un capăt la altul al acesteia.doc mai de vază a speței umane. Împreună cu însoțitorii mei. am fost martorii unui spectacol straniu. sprijinindu-l de cabina felinarului ce ieșea în evidență în partea din față a platformei. „Nautilus” s-a îndreptat spre Oceanul Indian.Domnule Aronnax. mi-am adus și eu un ochean. Douăzeci și cinci de mii din acestea se cuprindeau în treizeci de centimetri cubi de apă.54353048. Vremea era cumplită. în lucirea aceea existau o putere stranie și multă mișcare! Lumina lor era vie! Mulțimea nenumărată era formată din infuzori pelagieni. Totul prevestea o confruntare dură între elementele naturii. vasul se găsea la 105◦ longitudine și 15◦ latitudine meridională. Am plutit câteva ore în zonă. Credeam că echipajul se ocupa. Uneori se oprea. Acest fenomen se datora nenumăratelor mici animale luminoase. împrăștiindu-și lumina electrică în straturile lichide. fără a mă băga în seamă. având tentacule filiforme. Parcă împietrise în poziția aceea. Nu-mi apropiasem încă ochiul de ocular. Trupul său țeapăn.Care. fizionomia sa amenințătoare îi trădau ura intensă. Se uita încruntat la mine.Pot să vă pun o întrebare? . Pe 18 ianuarie. cu niște reparații. dumneavoastră și tovarășii dumneavoastră. Ce observa el cu atâta atenție? Ne aflam la sute de mile de uscat. În continuare. în valurile pline de strălucire. sporind rotația elicei. căpitane? . Submarinul se găsea în mijlocul unui strat fluorescent. Imediat m-am întors către persoana care făcuse asta. Spre deosebire de razele liniștite ale luminii cu care fuseserăm obișnuiți. Echipamentul electric nu mai funcționa. iar vasul plutea în derivă. . Părea un val de plumb topit scos din cuptorul unei turnătorii. ce-și amplificau sclipirea lunecând pe învelișul metalic al vasului. astfel încât să pot vedea întreaga linie a orizontului. asteriilor. însă chipul îi era de nerecunoscut. când „Nautilus” se trezi în plină lumină. a cărui luminozitate se dovedea orbitoare din cauza întunericului din jur. adevărate globulețe de negură străvezie. Buzele ridicate lăsau să i se vadă jumătate din dinții care îi scrâșneau. iar peștii mi se păreau niște umbre vagi. cerul era acoperit de nori groși. Era aproape întuneric. pe care mi l-am potrivit cu atenție. Cercetam cu atenție starea apei în respectivele condiții. aureliilor și zoofitelor fosforescente. dar mai puțin decis ca altădată. marea agitată. 78 . Apoi. astfel că oceanul abia era luminat. capul aplecat între umeri. vă cer să vă îndepliniți una dintre promisiunile făcute față de mine. admirând impunătoarele viețuitoare marine ce se jucau ca salamandrele în focul acela ce nu ardea pe nimeni. când instrumentul mi-a fost luat din mâini. domnule. stătea cu brațele încrucișate la piept și se uita la mare. îmi zise el pe ton de comandă.Nu. căpitanul Nemo și-a orientat ocheanul către un punct de la orizont. Mirat. .

Se afla acesta. Zadarnic încercă Ned Land să protesteze. Se miraseră când se treziseră în cabina lor. Respirația îmi slăbea. Nu aveam însă timp pentru alte lămuriri. n-am mai simțit nimic. îi imprimau vasului un ruliu sensibil. Plutea printre valuri. ca să poată reveni cu promptitudine la suprafață. Am coborât în cabina unde erau Ned Land și Conseil și le-am spus hotărârea căpitanului. apoi am urcat pe scara centrală. dar nu aveam șanse de câștig. voia să și dormim! În momentul acela am auzit cum se închideau panourile lui „Nautilus”. Mă gândeam adânc la diverse lucruri. Căpitanului Nemo nu-i fusese de ajuns să ne închidă. La bord nimic nu părea schimbat. Pleoapele grele mi-au acoperit privirea. După ce am mâncat. nici uscat. capul mi se îngreuna și părea a se răci. Nu aflasem ce se întâmplase în timpul nopții. „Nautilus” era tăcut și misterios ca întotdeauna. submarinul coborî la o adâncime medie de cincisprezece metri. Era pustie. Firește că mâncarea conținuse somnifere. iar acolo erau Ned Land și Conseil. Ușa i-a fost închisă în față. fără să știe. spunându-mi: . Mi-am zis să plec din cameră.54353048. Oare ce le provocase nevoia de somn? Chiar atunci am simțit și eu o toropeală intensă. Nu mai puteam vedea. Operațiunea respectivă fu exersată de 79 . ca și mine. Probabil că și prietenii mei fuseseră duși în cabinele lor. nici pânze. Dormiseră adânc și nu aveau nicio amintire. halucinant. După ce-și împrospătase aerul. Spre a lămuri misterul. CAPITOLUL 24 REGATUL CORALILOR A doua zi m-am trezit cu capul limpede. odată cu mărirea vitezei lui „Nautilus”. Am deschis ușa. Briza sufla dinspre vest. mă găseam în camera mea. într-o zonă liniștită a apelor? Mă luptam cu somnul. Canadianul nu văzu nimic la orizont. Ei ne-au condus în celula unde stătusem în prima noastră noapte la bordul lui „Nautilus”. După ce viziunile acelea au dispărut. contam pe întâmplările viitoare. Nici ei nu știau nimic despre întâmplările din timpul nopții. Acela era răspunsul. Panourile. Ciudatul căpitan Nemo dăduse acel ordin. O clipă mai târziu parcă paralizasem. Meșterul Land fu gata să plesnească de furie. dar ei se închideau împotriva dorinței mele. Am căzut într-un somn adânc. Ned Land scruta marea cu ochii săi pătrunzători. Valurile. Voiam să-mi țin ochii deschiși. erau deschise acum. închise în ajun. Ned Land și Conseil au adormit destul de repede. după părerea mea. Spre marea mea surpriză. când Ned Land m-a trezit la realitate. întețite de vânt.doc Conversația noastră se încheie astfel. Eram liber sau tot prizonier? Liber cu totul. Am mers pe platformă. Nu aveam ce face.Iată! Ni s-a pregătit masa! Nu se înșela. așa că ne-am așezat toți trei la masă. Căzusem pradă halucinației chinuitoare. rămânând în întuneric. acum. lumina din celulă se stinse. Patru oameni din echipaj stăteau la ușă.

l-am văzut doar pe nepăsătorul stewart. După ce l-am pansat iar pe nefericit.54353048. Cheaguri de sânge se formaseră în masa aceea lichidă.Da. Am privit ultima oară rănitul. totodată. sunt medic internist. în acea zi de 19 ianuarie. iar misterul mă preocupa la fel de mult ca bolnavul. L-am privit câteva clipe. Nu știu de ce. apoi am spus: . puteți să-l îngrijiți pe unul dintre oamenii mei? . Căpitaanul Nemo nu se ivi. Mărturisesc faptul că-mi bătea inima mai tare ca de obicei. .Puteți vorbi.Domnule Aronnax.Ce importanță are?!. în interiorul navei. o lăsa jos. Nu credeam că el putea plânge. . de culoarea vinului. îmi zise căpitanul. atrăgând paralizia simțurilor și a mișcării. Am desfăcut pânzele. așteptam alte întrebări de la el.Nimic nu-l poate scăpa? .Într-adevăr. lua o carte la întâmplare. care mă servi cu aceeași muțenie ca de obicei.Nimic. 80 . Nu puteam să fac nimic pentru el. N-a făcut-o. fără să-i răspund. dar vedeam o anumită legătură între boala unuia din echipaj și evenimentele din ajun. . . Mulți dintre colegii dumneavoastră au studii în medicină: Gratiolet. Trupul începuse să i se răcească și vedeam cum moartea se apropia. Se întoarse către mine și mă întrebă: . Neștiind unde voia să ajungă. se uita la instrumentele sale fără să-și facă însemnările obișnuite. înainte de a intra la muzeu.Veniți după mine.Sunteți medic?. Se plimba prin încăpere. cu ochii încercănați de un somn neliniștit și foarte trist. Capul lui bandajat în niște pânze însângerate se odihnea pe pernă. răspunse căpitanul. se așeza și se ridica. l-am întrebat. I-am luat pulsul. Pe la ora două când eram în marea sală. . repetă el.Cum a fost rănit?. Era intermitent. Flegmazia cerebrală era completă. spre a-i răspunde potrivit împrejurărilor. câteva mișcări spasmodice îi chinuiau chipul. Secundul urcă apoi pe platformă și se rosti fraza cunoscută. într-o cabină de lângă postul marinarilor. cum se obișnuise până atunci. Rana era îngrozitoare. domnule. Ce părere aveți? Am ezitat să mă pronunț. stătea întins un bărbat de vreo patruzeci de ani. Lam salutat. am zis.Bine. Craniul desfăcut lăsa să se vadă creierul.doc mai multe ori. clasificându-mi însemnările. . M-am uitat la el. tipic anglosaxonă. m-am întors iar către căpitanul Nemo. Mi-am reînceput treaba. Părea obosit. dar nu mi-a zis nimic. Omul acesta nu cunoaște franceza.Acest om va muri peste câteva ore. Am lucrat câțiva ani. Acolo. domnule Aronnax? Nu mă așteptasem la o asemenea întrebare. Parcă nu putea sta locului. iar el nu s-a opus. . pe pat. sperând că avea să-mi ofere mai multe explicații despre evenimentele din noaptea precedentă. . .Sunt gata să vă urmez. Mi-a întors salutul cu un semn abia perceptibil. Respirația bolnavului încetinise. Dintre cei de la bord. O izbitură a vasului „Nautilus” a rupt o pârghie de la o mașină care l-a lovit pe omul acesta. Căpitanul Nemo și-a încleștat pumnii și câteva lacrimi au lunecat din ochii lui. Era vorba de contuzie și de comoție cerebrală. intră căpitanul Nemo.Sunteți medic. . Răspunsul meu îl satisfăcuse pe căpitanul Nemo. cu figură energică.Aveți un bolnav? . Căpitanul m-a condus în partea din spate a vasului „Nautilus”. Moquin-Tandon și alții.

m-a întrebat el. mi-a zis căpitanul. căpitane. substanță ciudată ce a fost catalogată. și posedă o existență proprie. care se mineralizează arborizându-se. gorgoniile. Printre zoofite. isidiile și coralii. Celei din urmă îi aparține coralul. Această materie prețioasă. la zece metri mai jos de solul tare pe care se odihnea „Nautilus”.doc Câteva clipe l-am observat pe muribundul a cărui viață se retrăgea treptat. Am recunsocut de îndată regiunea minunată unde ne conducea căpitanul Nemo.Domnule profesor. Era cu totul diferit de cel pe care-l văzusem în Oceanul Pacific. Căpitanul Nemo era acolo și a venit spre mine. Visele mi se întrerupeau frecvent. Este deci un fel de socialism natural.54353048. . treceau printre ele ca păsările. La opt și jumătate eram îmbrăcați pentru noua plimbare și dotați cu aparate electrice de iluminat și de respirat. pe care am remarcat admirabile specimene de coral roz. altele abia mijind. am pornit în adânc. . avea să închidă acea zonă din Oceanul Indian. într-o limbă necunoscută mie? A doua zi dimineață am urcat pe punte. Valorează până la cinci sute de franci kilogramul. Am pornit aparatele Ruhmkorff. Doar că. M-am dus în camera mea foarte mișcat de scena aceasta. nici păduri pelagiene. pe coastele Franței.Cu tovarășii mei? . acești copăcei. Îi vedeam chipul ridat prematur. jucându-se printre acele ramuri atât de viu colorate. Era un coral asemenea celui care se pescuiește în Mediterana. adesea amestecată cu alți poliperi. Propunerea a fost primită bine de Ned Land și de Conseil. Era o rugă pentru un mort. Întâmplarea mă pusese în prezența celor mai prețioase eșantioane ale acestui zoofit. . conform observației naturaliștilor. și nimeni nu putea fi mai interesat ca mine de a vizita una dintre pădurile pietrificate pe care natura le-a plantat pe fundul mării. . cu timpul. porneau de sus în jos. L-am lăsat în cabina muribundului.Suntem la ordinele dumneavoastră. unele de abia desfăcute. pe rând. Remediu pentru antici. Noaptea am dormit prost. Era opt. domnule Aronnax. Aici nu era deloc nisip fin. Mi se părea că tuburile membranoase și cilindrice tremurau sub ondulările apelor. Drumul era străjuit pe margini de tufișuri încâlcite și de copăcei care acopereau micuțele flori stelate cu raze albe. participând totodată la viața comună. pe care poate că necazurile le provocaseră de multă vreme. Italiei și Berberiei. iar în acel loc se găsea o comoară coralieră întreagă. fixați în rocile din sol. forma ansamble compacte denumite „macciota”. invers ca pe uscat. în clasa alcionarelor. Era Regatul de Corali. ce cuprinde trei grupe. Întreaga zi am fost chinuit de presentimente sinistre. Încercam să-i surprind secretul vieții sale în ultimele cuvinte ce-i scăpau din gură. Ușa dublă fu deschisă. Acești polipi au un generator unic. abia în 1694 marsiliezul Peysonnel îl puse definitiv în rândul regnului animal. în regnul mineral. se remarcă ordinul gorgoniilor. în timp ce pești micuți. Pentru culoarea lor vie erau vânduți în comerț sub denumirea de „floarea sângelui” și “spuma sângelui”. Cunosc ultimele lucrări despre acest bizar zoofit. 81 . nici prerii submarine. Mi se părea că auzeam suspine îndepărtate și parcă un cântec de înmormântare. Împreună cu căpitanul Nemo și cu alți doisprezece oameni din echipaj. Coralul este o adunătură de animale mici îngrămădite pe un polipier de natură pietroasă și casantă. Am urmat un banc de corali în curs de formare. O pantă ușoară cobora spre un fund de mare accidentat.Atunci îmbrăcați-vă costumele de scafandri. v-ar conveni să faceți o excursie submarină? . vegetal și animal.Vă puteți retrage. aflat la cincisprezece brațe mai jos. Paloarea sa era mai intensă în lumina electrică din jurul locului în care zăcea. Nimic despre muribund.Dacă le place. Mă tenta să le culeg corolele proaspete. Lumina producea efecte încântătoare. bijuterie pentru cei moderni. luând naștere prin înmugurire. cu înotătoare rapide. ornate cu tentacule delicate. ce.

care-și întindea brațele lungi. îngenunchiară iar. pe care ea le aprindea. urcând neîncetat. După aceea am plecat către submarin. ce păreau făcute din sânge împietrit. Ne aflam în centrul unei poieni vaste. după lungi discuții. reuniți prin ghirlande ale acelor liane de mare. melite. a cărei pantă lină ne-a dus la adâncimea de o sută de metri. La un semn al căpitanului Nemo. iriși cu ramificații articulate. altele roșii. enormi arbori pietrificați. căpitanul Nemo se oprise. Niciodată n-am fost mai emoționat! Niciodată nu mi-au invadat creierul idei mai tulburătoare! Nu voiam să văd ceea ce priveam! În acest timp. Dar. Obiectul prelung era trupul celui mort în cursul nopții! În groapa făcută pe fundul inaccesibil al oceanului trebuia înhumat tovarășul lor. timp de mai multe ore. Groapa se mări și se adânci. Observând solul. fu coborât în mormântul său umed. scoasă de la centură. după cum vor. Ne uitam și am înțeles că aveam să fim martorii unei scene ciudate. Peștii fugeau din ascunzătorile lor. mormântul era săpat încet.doc Curând însă tufișurile se răriră. Elementele unei arhitecturi fantastice se deschiseră în fața noastră. ca să-și reia ultimul rămas bun. domeniul dublu al uscatului și al apei? Între timp. cariofile ce formau un covor de flori. cu mari vegetații minerale. „poate că acolo este punctul adevărat în care viața se ridică în mod obscur din somnul pietrei. înconjurate de arborii înalți ai pădurii submarine. 82 . apoi câteva tufe de coraline. încât să încapă în ea trupul celui mort. fără a se detașa încă prea mult de acest punct de plecare”. speriați de zgomotul cazmalei. îmbrăcat în giulgiu. Printre copăceii coraliferi am observat și alți polipi nu mai puțin ciudați. adică limita extremă la care coralul începe să se formeze. Apoi groapa fu acoperită. am văzut că era umflat în anumite puncte. meandrine. iar regularitatea lor trăda mâna omului. pe care naturaliștii. La marginea poienii. M-am întors și i-am văzut pe oameni formând un semicerc în jurul șefului lor. de ce nu ne puteam comunica senzațiile? De ce eram prizonieri sub acea mască de metal și de sticlă? De ce nu puteam vorbi unii cu alții? De ce să nu trăim viața acelor pești ce populează elementul lichid sau pe cea a amfibiilor care. În mijlocul poienii. căpitanul Nemo și oamenii săi se ridicară. Căpitanul Nemo se angajă într-o galerie obscură.54353048. astree. Lămpile aduceau în acel spațiu un fel de luminozitate crepusculară ce alungea nemăsurat umbrele pe sol. Trupul. ci se vedea o adevărată pădure. unul dintre oamenii lui înaintă spre cruce și începu să sape o groapă cu o cazma. pe sub bolta plantelor marine. în diverse nuanțe. în timp ce picioarele noastre călcau pe tubipore. Am înțeles că acest teren era un cimitir. Au venit apoi oamenii ce duceau cadavrul. pot parcurge. cu brațele încrucișate la piept. obscuritatea redevenea profundă și nu se mai vedeau decât mici străluciri. Lumina farurilor noastre producea uneori efecte magice. Ce spectacol indescriptibil! Vai. adevărate pietre sclipitoare. și prietenii celui dispărut îngenunchiară pentru rugăciune. am ajuns la o adâncime de peste trei sute de metri. cum remarca un gânditor. pe un piedestal de piatră. Ne-am suspendat și noi marșul. Umblam pe sub ramurile înalte ce abia se distingeau prin întunericul apei. După două ore de mers. se înălța o cruce de coral. Groapa era un mormânt. le-au poziționat definitiv în regnul vegetal. După aceea. plin de strălucire. am văzut că patru dintre ei purtau pe umeri un obiect prelung. Căpitanul Nemo. Ned Land și Conseil erau lângă mine. Acolo nu mai erau tufe izolate sau tufișuri modeste. imensă. se apropiară de mormânt. surpinzând asperitățile rugoase ale acelor bolți naturale și ale elementelor ce atârnau ca niște lustre. unele verzi. Uitându-mă mai atent.

răspunse căpitanul Nemo. domnule. feriți de rechini! .Acolo este liniștitul nostru cimitir. uitat de toți.Și el se odihnește lângă tovarășii săi. adăugând: .Da. Cu ajutorul lor ne-am ghidat către „Nautilus”. .Da. așa cum prevăzusem? . La ora unu eram înapoi pe vas. Văzându-l. răspunse căpitanul Nemo. căpitane. încercând să-și rețină plânsul. în acel cimitir de corali? .Morții dumneavoastră dorm liniștiți. dar nu și de noi. M-am schimbat repede și am urcat pe platformă.Da.54353048. Căpitanul Nemo a venit la mine.doc Se vedeau luminile de la bord. Noi săpăm groapa și polipii au grijă s-o pecetluiască pentru vecie! Capitanul își acoperi fața cu mâinile crispate. domnule Aronnax.Acest om a murit în timpul nopții. la câteva sute de picioare sub nivelul mării! . feriți de rechini și de oameni! 83 . i-am spus: .

îmi spuneau că Nemo nu se mulțumea doar să fugă de oameni. decepționat de cele de pe pământ. în sânul acestei mări imense. voi regreta într-un fel generozitatea căpitanului care ne-a lăsat să pătrundem misterele lui „Nautilus”. până la mormânt. să închei acel tur al lumii submarine ale cărui începuturi au fost minunate. unde instinctele sale se desfășurau în libertate. această ipoteză explica doar anumite laturi ale căpitanului Nemo. Bravul flăcău persista să vadă în comandantul lui „Nautilus” doar un savant necunoscut. legați unii de alții și după moarte. atunci când eram gata să explorez orizontul. nu doar în viață. De fapt. spusese căpitanul Nemo. după mine. se refugiase în acel mediu inaccesibil. Totuși. viața căpitanului Nemo se derula în totalitate și. Acolo niciunul dintre monștrii oceanului nu avea să tulbure somnul celor de pe „Nautilus”. Dar. nu ne leagă nimic de căpitanul Nemo. Așadar. Eu nu mă mulțumeam însă cu ipotezele care îi ajungeau lui Conseil.54353048. Exista mereu aceeași neîncredere totală în societatea omenească. Aș vrea să observ întreaga gamă de minuni aflate în mările planetei. aș vrea. el avea să străbată neîncetat abisurile acelea. ce disprețuia omenirea și căruia îi era indiferentă aceasta. Voi face și eu ca el. înainte de a-l părăsi pentru totdeauna. Ned Land nu a renunțat la speranța de a-și redescoperi libertatea. De fapt. Nu ne leagă niciun angajament de onoare. Totuși. În acest moment este limpede pentru mine numai faptul că trebuie să mă limitez numai la a scrie ceea ce îmi dictează evenimentele. Știe că nu putem scăpa de pe „Nautilus”. precauția luată cu atâta violență de către căpitan de a-mi smulge luneta de la ochi. Nu ne-am dat nici măcar cuvântul că vom rămâne prizonieri. ca să fiu sincer. rana mortală a acestui om cauzată de izbirea inexplicabilă a lui „Nautilus”. „Feriți de oameni”. Trebuia să-l urăsc pe omul acesta sau să-l admir? Este o victimă sau un călău? Și. al acelor prieteni. Suntem doar captivi. Aș vrea să văd ceea ce nimeni nu a văzut 84 . prizonieri deghizați sub numele de oaspeți. Reprezenta pentru el și un geniu necunoscut care.doc PARTEA A DOUA CAPITOLUL 1 OCEANUL INDIAN A ici începe a doua parte a călătoriei pe sub mări. Prima s-a încheiat cu scena impresionantă a cimitirului de corali ce mi-a lăsat în cuget o amintire profundă. misterul acestei ultime nopți în care fuseserăm înlănțuiți în temniță și în somn. toate acestea mă împingeau pe o cale nouă. ci și a intereselor legate de nu știu ce represalii îngrozitoare. Formidabilul său aparat nu îi servea numai la satisfacerea instinctelor sale de libertate. Sigur că va profita de prima ocazie pe care i-o va scoate în cale întâmplarea.

palmipede și pescăruși. unul dintre mateloții de pe „Nautilus”. știu bine că „Nautilus” se apropie de pământuri locuite și că. când sunt prinse. Dar se va ivi vreodată ocazia aceasta? Omul forțat să stea închis o așteaptă. ori de câte ori le surprindeam prin panourile deschise secretele vieții lor acvatice. „Nautilus” plutea. orele i s-ar fi părut lungi și monotone. am zărit albatroși magnifici. oferind un vânat de apă foarte bun. cu strigătul distonant. Acești pești. ce plonjează cu ușurință. am văzut o mulțime de păsări acvatice. acel om viguros ce ne însoțise în timpul excursiei submarine de lângă Insula Crespo. cu aceste plimbări zilnice pe platformă. am coborât în salon. însă el a rămas nepăsător și mut. dar. Pe când „Nautilus” se pregătea pentru drumul său submarin.doc încă. cu lecturarea cărților din bibliotecă și scrierea memoriilor mele. Ne deplasam printre valurile Oceanului Indian. care eram cuprins de o dragoste imensă față de mare. unde aerul proaspăt al oceanului mă înviora. care n-ar fi putut să le înlocuiască prea ușor. căci nu parcursesem decât șase mii de leghe prin Pacific! Totuși. cunoscut în Provence drept „chimen de mare” și din care aveam destul la bord. ce-i drept. ca și țestoasele. dar savantul nu o dorește. Dar. în general. cu dos bombat și carapace foarte tare. Regimul de la bord ne convenea. Chiar dacă aș plăti cu viața această nestinsă dorință a mea de a ști.54353048. ar fi o cruzime să-mi sacrific tovarășii din pricina dorinței mele de cunoaștere. Am cercetat atunci instalația acelui aparat a cărui putere era amplificată de inelele lenticulare dispuse precum cele ale farurilor. pot să se mențină mult timp sub apă închizându-și supapa cărnoasă situată la orificiul extern al canalului lor nazal. poate chiar să îi călăuzesc. Peștii ne smulgeau neîncetat admirația. și care îi mențineau lumina în plan util. încât amețești atunci când te apleci să le privești. 85 . În timp ce-și făcea observațiile cu akutorul sextantului. Pe 21 ianuarie 1868. căci am spus cu glas tare niște reflecții ce ar fi trebuit să îi smulgă măcar niște semne involuntare de atenție. Oricărui altuia decât mie. veni să curețe geamurile felinarului. Am mers astfel câteva zile. Acest vid economisea vârfurile de grafit între care se dezvoltă arcul electric. Nu mă prea interesau. la adăpost de animalele marine. În următoarele zile. cu penaj alb. la prânz. de pe toate continentele și care se odihnesc pe valuri când sunt obosite. de mărimea porumbeilor. Mării Indiei și acelei părți din ocean ce udă coastele Americii echinoxiale. Familia totipalmată era reprezentată de acele fregate rapide ce prindeau repede peștii de la suprafață. Panourile se închiseseră. Printre marile zburătoare. vast câmp lichid de cinci sute cincizeci de milioane de hectare. De altfel. cu ape atât de transparente. nuanțat cu tenuri de roz. Ruta ne ducea direct către apus. am aprins o țigară și am urmărit operațiunea. Aceste reptile. dar ouăle se dovedeau foarte bune. Acest madrepor dendrofilat. Lumina ei se producea în vid. secundul veni să ia înălțimea soarelui. dacă ni se oferă vreo șansă de scăpare. Carnea lor nu era strălucită. Va trebui să îi urmez. ursinele. Ce am descoperit până acum? Nimic sau aproape nimic. dobândite de la mari distanțe. ne oferea un amestec excelent împotriva tusei. economie importantă pentru căpitanul Nemo. Lampa electrică era concepută astfel încât să-și ofere întreaga putere de iluminare. nu ne temeam nici măcar de guturai. în acele condiții. Plasele de pe „Nautilus” au scos tot felul de țestoase marine. ceea ce-i asigura regularitate și intensitate. ca răgetul unui măgar. Am remarcat mai multe specii pe care nu le observasem până atunci. Unele dintre acestea. Unele au fost ucise cu îndemânare și pregătite într-un anumit fel. dorm încă în carapacea lor. acei tatuu. cu pete roșii. Eram destul de sănătoși. pasăre ce aparține ordinului longipene. în contrast cu negrul aripilor lor. schimbările pe care voia să le facă Ned. Am urcat pe plaformă. cu spectacolul oferit prin geamurile salonului de apele bogate. la acea temperatură constantă. nu aveam timp să mă plictisesc. Voi aminti în principal ostracionii specifici Mării Roșii. și de numeroși fetoni. între o sută și două sute de metri adâncime. Eram sigur că omul acela nu pricepea franceza. uzura lor era imperceptibilă. dacă le-ar fi înțeles.

Înțepăturile sale fac răni periculoase.Nu. pești lungi de douăzeci și cinci de centimetri. caii de mare. ostracioni pătați cu alb pe partea inferioară a trupului. au culori mai vii. când a unui dreptunghi solid. ale căror înotătoare pectorale. cu cap impunător. maronii la coadă. având un aspect fantastic al capului. cu cap rugos. Dromaderii au cocoașe mari. Ned. nici pietroasă. Voi aminti și ostracionii dreptunghiulari. ne aflam la 12◦5’ latitudine sudică și 94◦33’ longitudine. către extremitatea peninsulei indiene. îmi zise în acea zi Ned Land. obișnuiți prin toate mările. caliomorele palide. Din notițele ținute de Conseil remarc peștii din genul tetrodon. specifici acestor mări. lângă Insula Keeling. cu coada acoperită de numeroase inele solzoase. îi lasă măcar să planeze prin aer. având ace pe cap și o singură înotătoare dorsală. căi ferate. de altfel. nu. pe drept numit “broască de mare”. cu bot alungit. Odată ajunși în mările noastre. cu înotătoare galbenă și a căror aclimatizare o recomand și în apele dulci. ovoidele asemănătoare unui ou maroniu spre negru. Are ace și tuberculi ce par neregulați și hidoși. am notat unii cu o lungime de jumătate de decimetru. În al optzeci și nouălea gen de pești clasați de Lacepede. chiar oribil. Grohăitul lor neobișnuit le-a adus denumirea de „porci de mare”. în care. ridicătură madreporică plină de cocotieri magnifici. dar și curiozități din încrengătura moluștelor. ce aparțin celei de-a doua subclase de osoși. Mai bine decât insule ca Papua. având spatele roșu. lungi de șapte degete. N-ar fi timpul să-i mulțumim pentru politețe căpitanului Nemo? . Al doilea subgen ne-a oferit eșantioane de didactile lungi de trei. un mare număr de pești se adaptează ușor. Este respingător. exemplare cărora le-am adăugat o astree punctiferă. cu carnea salubră și gust excelent. Pe 24 dimineața. Majoritatea. tricoptere. porumbeii spatulați. adică cinci sute patruzeci de mile sau douăzeci și două de mile pe oră. în care sunt mai mulți sălbatici decât capre. burta albă.doc crustaceele sunt protejați de o cuirasă ce nu este nici cretacee. Revine în Europa. aș remarca scorpia de mare. diodonii. A fost vizitată de domnul Darwin și de căpitanul Fitz-Roy. însă unii reușeau să se mențină la nivelul nostru. dotați cu ace și putând să se umfle ca să formeze o pilotă plină de ghimpi. care se domesticesc precum păsările. . ce se disting prin trei rânduri longitudinale de filamente.54353048. Cât despre primul subgen. Dacă în trecerea noastră recunoșteam diversele varietăți de pești. Trigonii au ace formate pe prelungirea crustei lor osoase. orașe englezești. comform subgenului de care aparțin.Pământuri civilizate. ne-a furnizat mai multe specimene ale acelui pește bizar. Când are forma unui triunghi solid. adevărați porci spinoși ai mării. ci osoasă. macrognații. vom vedea ce ne sfătuiește prudența să 86 . Nu străbați cinci mile fără să dai de un compatriot. împodobite cu panglici albe. un fel de polip parazit. Dragele aduseră numeroase eșantioane de polipi și de echinoderme. din cauza vitezei noastre. ce strălucesc în culori agreabile. Unele produse valoroase din specia dofinule măriră comoara căpitanului Nemo. Vasul nostru a trecut însă pe lângă această insulă pustie. Printre eșantioanele altor genuri. pegașii zburători. i-am răspuns cu hotărâre. Aici sunt drumuri. delicioasele velifere. în formă de con și carnea tare. cu aripi formate din filamente etc. ruta se schimbă spre nord-vest. Cei electrici. Între 21 și 23 ianuarie. când prezentând sinusuri profunde. „Nautilus” se apropie de continente locuite. Printre cei triunghiulari. domnule profesor. „Nautilus” străbătu două sute cincizeci de leghe pe zi. dacă nu le permit să zboare. fără cozi. Trupul și coada prezintă calozitate. ce-și pot ridica înotătoarele ca niște pânze spre a fi duse de vânt. După ce insula dispăru în depărtare. o vreme. franțuzești și indiene. patru centimetri. când plin de protuberanțe. animale fără solzișori. adesea fixat sub o cochilie. se datora faptului că erau atrași de strălucirea noastră electrică și căutau să ne însoțească. caracterizați de un opercul și o membrană branhială. rămâneau în urmă. având pe spate tuberculi groși. întinse și dispuse sub formă de aripi.

doc facem. aflat puțin deasupra apei. A doua zi. care 87 . care se disting prin numărul lor de branhii. adică purtător de ventuze. Valurile. Există un animal încântător. nautilul. Într-adevăr. după cum spun bătrânii. i-am zis lui Conseil. Ca la un semnal.54353048. dar nu o face niciodată. Pliniu. voiam să profit până la capăt de soarta ce mă aruncase pe „Nautilus”. se prelingeau pe lângă „Nautilus”. schimbându-și centrul de greutate și toată flota a dispărut în valuri. se întindeau în vânt ca niște pânze ușoare. . Cine l-ar fi consultat pe Conseil ar fi aflat că încrengătura moluștelor se divide în cinci clase. nu părea el un cetaceu gigantic? Am petrecut trei sferturi din acea zi pe platformă. prevestește noroc. fără ca acesta să stea lipit de ea. ca o navă. n-ar fi putut fi iertat. trei kilometri.Nu ne putem lipsi de voia lui? Nu i-am răapuns canadianului. Le vedeam perfect cochilia în formă de spirală pe care Cuvier o compară cu o șalupă elegantă. cea a cefalopodelor. Pe la patru după-amiaza. pe 26 ianuarie. între Capul Regele George și Melbourne. încercuită cu alb. Priveam marea. Prima. înarmați cu unsprezece rânduri de dinți. un steamer lung se deplasa către vest. De fapt. . L-am zărit o clipă. răspunse el. Aceste moluște elegante se mișcau înapoi cu akutorul tubului lor locomotor. adică are tentacule. Seara. Familia tetrabranhiatelor are unul singur. spre ora cinci. pânzele au fost subit retrase. calmarul și sepia. Am ajuns astfel până la doi. Nu voiam să mai discut. trupurile s-au contractat. „Nautilus” a plutit la suprafață. Căpitanul Nemo nu o să ne dea voie să vânăm pe coastele Malabarului sau Coromandelului ca în pădurile din Noua Guinee. a cărui întâlnire. rechini cu gât pătat. În acea zi ne-a însoțit un banc de rechini cu spini. Aristotel. Familia dibranhiatelor cuprinde trei genuri: argonautul. șase lungi și subțiri pluteau pe apă. făcându-le primejdioase. Cât despre temperatura din straturile inferioare. făcând să sară apa foarte sus. mersul ni s-a încetinit. cuprinde două familii. cu o pată neagră. Nu știu ce spaimă le-a cuprins apoi deodată.La fel și căpitanul Nemo. Tocmai atunci o ceată de argonauți călătorea la suprafața oceanului. După Insula Keeling. În acele condiții. Observam doar că în pânzele superficiale apa era mai rece în adânc decât în largul mării. specifică mărilor Indiei. Puteam număra câteva sute. în timp ce alte două rotunjite. Aparțineau unei specii de argonauți tuberculați. De aceea mai bine își denumea vasul „Argonautul”. După știința modernă. animalul care a secretat-o. El nu-l putea observa pe „Nautilus”. dar n-am verificat niciodată fundul mării indiene pe care sondele de treisprezece mii de metri nu l-au putut atinge. Timp de o oră. cochiliile s-au răsturmat. Pe 25 ianuarie. „Nautilus” a plutit în mijlocul acestei trupe de moluște. aruncând prin el apa aspirată. Ruta ne era capricioasă și ne ducea uneori la mare adâncime. Erau rechini Philipps. destul de liniștite. pești de pradă care trăiesc în aceste mări. cu spate maroniu și burtă albă. această moluscă este cunoscută sub numele de argonaut. S-au folosit de mai multe ori planurile înclinate pe care pârghiile din interior le puteau plasa oblic față de linia de plutire. oceanul fiind pustiu. cu exponenți când cu testacee. . Din cele opt tentacule ale lor. Ateneu. cu nautilul. găoacea poartă. Conseil și cu mine am văzut un spectacol ciudat. Dacă după această nomenclatură un spirit rebel ar fi confundat argonautul. care este acetabutifer. Chiar atunci se lăsă noaptea. Niciodată navele unei escadrile n-au manevrat mai bine împreună. Nimic la orozont. Îl numeau „Nautilus” sau „Pompylius”. Opianus îi studiaseră gesturile și epuizaseră întreaga poetică a savanților Greciei și Italiei în privința sa. am trecut Ecuatorul pe la al optzeci și doilea meridian și am intrat în Emisfera Boreală.Argonautul își poate părăsi cochilia. ca niște palme. brațele la fel. care este tentaculifer. Cred că vasul acela aparținea companiei peninsulare ce face itinerariul între Insula Ceylon și Sydney. termometrul indica invariabil patru grade cu plus. când nu. lovind valurile cu elicea sa. cea a dibranhiatelor și a tetrabranhiatelor.

Eu am continuat să cercetez fenomenul. această albeață care te juimește se datorează prezenței a miliarde de viețuitoare infuzorii. am notat mai întâi relevmentul Ceylonului. de grosimea unui fir de păr și o lungime ce nu depășește o cincime de milimetru. la suprafața apei. căci unii navigatori au umblat pe asemenea mări de lapte mai mult de patruzeci de mile.doc seamănă cu un ochi. Acești viermișori se află pe o întindere de mai multe leghe. care este perla peninsulei indiene în partea inferioară. am intrat în salon și când am cercetat harta. căutând să evalueze câți infuzori de o cincime de milimetru ar încăpea în cele patruzeci de mile pătrate. căreia în Antichitate i se dăduseră diverse 88 . la amiază. pistruiat cu puncte negre. Uscatul se vedea la opt mile de el. întrebă Conseil. lungi de cinci metri. știam ce să-i răspund. cu bot rotunjit. am întâlnit multe cadavre care pluteau la suprafața apelor. Adesea. În clipele acelea. care-l provocau cu o insistență unică. Am găsit volumul lui H. una dintre cele mai fertile de pe glob.Nu. După ce am stabilit poziția. Voia să urce la suprafață și să-i străpungă pe monștri. iar spre miezul nopții marea și-a recăpătat culoarea ei obișnuită. am înțeles că ne aflam în fața Insulei Ceylon.54353048. Rechinii nu întârziaseră să le dea ajutor.C. Cât se vedea în zare. Conseil mă întrebă care sunt cauzele acelui fenomen extraordinar. Erau morții orașelor indiene. la intrarea în vastul Golf Bengal. Dar curând „Nautilus” și-a mărit viteza. Ned Land nu se mai stăpânea. . CAPITOLUL 2 O NOUĂ PROPUNERE A CĂPITANULUI NEMO P e 28 ianuarie.De mai multe leghe! . un fel de viermișori luminoși. cu forme capricios modelate. „Nautilus” urcase la suprafață și naviga pe o mare de lapte.Dar. i-am zis. căci apa doar nu s-a schimbat în lapte! . Am observat mai întâi o aglomerație de munți. rechini Izabela. Deși cerul era luminat de razele astrului. cerul reflecta albeața apelor și păru multă vreme impregnat de lucirile nedefinite ale Aurorii Boreale. dar în urma noastră. Era oare efectul razelor de lună? Nu. cu o înfățișare gelatinoasă și incoloră. . Pe la ora șapte seara. Sirr esq. înalți de cam două mii de picioare. o vastă întindere de ape albe. Mă duceam să caut în bibliotecă o carte despre această insulă. lăsându-i rapid în urmă. dar a căzut pe gânduri. „Nautilus” a revenit. intitulat „Ceylon and the Cingalese”. mai ales pe rechini. cu gura plină de dinți dispuși ca un mozaic și pe uriașii rechini tigru. căci luna nu se ridicase încă. până la orizont. Timp de mai multe ore „Nautilus” brăzdă cu pintenul său valurile albe și am remarcat că luneca fără zgomot peste acea apă. spre vest. flăcăule. Reîntors în salon. animalele se izbeau de geamurile salonului cu o furie care mă înspăimânta. Din fericire.Da.Este ceea ce se numește o mare de lapte. Pe 27 ianuarie. domnul ar putea să-mi spună cauzele care produc un asemenea fenomen. . duși de fkuviul Gange până în largul mării și pe care vulturii nu-i terminaseră de sfâșiat. Nu căuta să le afli numărul. părea negru pe lângă albeața apelor. oceanul părea numai lapte.. Nu știu dacă el a ținut cont de recomandarea mea. ce se vede frecvent pe coasta din Amboine ca și prin aceste locuri. Conseil. Nu-l vei ști niciodată. Neputând să-și creadă ochilor. la 9 ◦4’ latitudine nordică.

uitându-se pe hartă și întorcându-se către mine. . sunt rari. . . primul spuse: . care satisface unele capricii.Firește. timp în care se grăbesc să strângă întro plasă mică toate stridiile cu perle. Numai că vom vedea pescăriile. Pescarii se adună abia în martie în Golful Manaar și acolo. „Nautilus” se scufundă apoi la treizeci de picioare sub apă. Fiecare navă are zece vâslași și zece pescari. Avea o lungime de șaptezeci și cinci de mile. adică puțin inferioară celei a Irlandei. .Insula Ceylon este renumită pentru pescuitul perlelor. dar în Ceylon activitatea aceasta duce la rezultatele cele mai frumoase. În Panama câștigă un dolar pe săptămână. Poziția sa era între 5◦55’ și 9◦49’ latitudine nordică și 79◦42’ și 82◦4’ longitudine estică față de meridianul Greenwich. .Deci. Dar ce mai contează! Voi îndrepta vasul spre Golful Manaar. Adesea iau un sol pe o scoică cu perlă. poporul cel mai industrializat de pe glob. în cele din sudul Americii. deși pescăriile le aparțin englezilor. domnule Aronnax. circumferința de nouă sute de mile. îl vom vedea operând. pescarii rezistă sub apă treizeci de secunde. Exploatarea anuală n-a început încă. prin Tratatul de la Amiens. vă este teamă de rechini? 89 . pe care le smulg. . în mările Indiei.Desigur. În medie. vorbește de un cafru care a stat cinci minute sub apă.Costumul de scafandru folosit de dumneavoastră ar fi de mare utilitate într-o asemenea operațiune. răspunse el. Căpitanul îi spuse câteva cuvinte secundului. care ieși. căpitane. veți vizita bancul Manaar cu prietenii dumneavoastră. .Perfect.Da. Ca să ajungem la el. în Golful Panama. căutam Golful Manaar. timp de treizeci de zile.Spuneți. se pescuiesc perle în Golful Bengal. După douăzeci de zile. le apar răni pe trup. domnule profesor. nu și pescarii. cărora le-au fost cedate încă din 1802. Dar ce cantitate de stridii poate pescui o navă pe zi? . o lățime de maximum o sută cincizeci de mile. optzeci și șapte. Cu harta în mână. să vizitați una dintre pescăriile ei? .Bine.doc denumiri.54353048. Vom ajunge însă cam devreme. trei sute de corăbii sunt prezente pentru exploatarea comorilor mării. Știu că unii scufundători rezistă cincizeci și șapte de secunde. domnule Aronnax. vederea lor slăbește. iar cei foarte buni. Când revin la suprafață le curge sânge din nas și din urechi. coboară alternativ la o adâncime de doisprezece metri. . foarte bine. Și astea sunt rare! . pe coasta nordvestică a Ceylonului. V-ar face plăcere. cu ajutorul unui pietroi pe care-l țin între picioare și cu o coardă legată de navă. domnule profesor Aronnax. care a călătorit în Ceylon. În 1814. Căpitanul Nemo și secundul său intrară în sală. Totuși.Domnule profesor. fac apoplexie pe fundul mării. apoi.Se mai folosește încă mijlocul acesta primitiv? . este o meserie tristă.Un sol pentru săracii care-și îmbogățesc stăpânii! Este pur și simplu odios. lângă insulița cu același nume.Cel puțin sunt bine plătiți? . suprafața de douăzeci și patru de mii patru sute patruzeci și opt de mile pătrate. căci bieții pescari nu pot rămâne sub apă mult timp. L-am găsit pe a noua paralelă.Bineînțeles. în Golful Californiei. Acești pescari nu trăiesc mult. unde vom ajunge în timpul nopții. în mările Chinei și Japoniei. . căpitane.Între patruzeci și cincizeci de mii de bucăți. divizați în două grupe.Nu. iar dacă se află vreun pescar pe-acolo. Englezul Perceval. . au adus șaptezeci și șase de milioane de stridii. guvernatorul englez a trimis pescarii să lucreze pentru el. dar nu prea cred. mi-a zis căpitanul Nemo. Aceștia. trebuia să străbatem tot țărmul occidental al Ceylonului.

doc . la gura lor cu rânduri de dinți care sunt în stare să despice un om în două. bine? . la gât sau la ureche.Deci nu v-a amintit și de. pentru chimist este un amestec de fosfat și de 90 . răspunse Ned Land. . că încă nu sunt prea obișnuit cu acest fel de pești. este bine să cunoaștem.Stați jos.54353048. răspunse Conseil.. căpitane. am răspuns eu. spui: ”Foarte bine. precum cea de lângă Insula Crespo. precum Insulele Andaman.Despre pescuit.Dumnezeule. pentru dame este o bijuterie de formă alungită. de parcă le lipsea deja un membru. . Să-i previn? Firește. Nu mă prea bazam pe înțelepciunea lui Ned Land. căpitanul Nemo nu le mai spusese de rechini. Simțeam deja o durere pe la șale. zise Ned Land. mi-am zis. chiar bucuroși. Tocmai atunci intrară Conseil și canadianul.De rechini? Întrebarea mi se păru fără rost.Despre pescuit sau despre incidentele sale? .. strălucitoare. Când ești invitat să prin munții elvețieni.Vă mărturisesc. Să nu ne grăbim. domnule profesor. Mi-am șters cu mâna sudoarea rece de pe frunte. pe mâine dis-de-dimineață. meștere Land. Văd c-a început să vă placă. frumoasele pescării din Ceylon. mâine voi vâna urși”. pentru poeți este o lacrimă a mării. ce-i aia o perlă? . Căpitanul ieși din sală pe acel ton degajat. . Veniți cu noi.Ei. Poate vom vâna în drumul nostru unul dintre aceste specimene. . și vă voi spune tot ce știu de la englezul Sirr. amicii mei. „Ia să vedem. De parcă am fi prins o vulpe pe sub copaci! “Va veni Conseil și voi scăpa de obligația de a-l însoți pe căpitan”. liniștiți.. Înainte de a merge pe teren. domnule naturalist. . cum poate fi primejdioasă!.Noi ne-am învățat cu ei. Să vânezi lutrii prin pădurile submarine. Este o vânătoare interesantă. de purtat pe deget.Sigur. vom fi înarmați. Dar când ești invitat să vânezi rechini în elementul lor natural. În vremea aceasta s-a purtat ca un domn. nu? . Ei nu știau ce-i așteaptă.Da! E ciudat.Dacă domnul nu se supără. dar mulți dintre ei nu se mai întorc vii! Dacă aș fi un negru. poate!. Mă gândeam la rechini. . Eu îi priveam îngrijorat.Aha. am spus eu. am zis eu. negrii nu ezită să atace rechinii cu un cuțit într-o mână și o plasă în cealaltă.Domnule. Nu-mi venea bine nici felul degajat în care căpitanul îmi făcuse invitația. ca să dai de rechini cu spini. De altfel. Firește. . deci știți. răspunse canadianul. mi-am zis. pentru orientali este o picătură de rouă solidificată. Ned și Conseil au luat loc pe divan și canadianul spuse: . poate n-aș ezita”. vreți să ne dați câteva lămuriri despre pescuitul perlelor? . mai merge. e altceva! Știu bine că în unele locuri. .Nu.Domnule. Pe el îl atrăgeau pericolele. cred că îți trebuie puțin timp ca să meditezi asupra acelei propuneri.. Așadar.Bunul meu Ned. dar cum? . zici: ”Ce bine că vom vâna lei sau tigri!”.Nu v-a mai spus nimic? . comandantul lui „Nautilus” ne-a invitat să vizităm mâine împreună cu dumneavoastră. căpitanul Nemo ne-a făcut o propunere care ne-a mers la inimă! . cu timpul o să vă obișnuiți și dumneavoastră.Primejdios. . dar să alergi pe fundul mării. ..Nimic.O simplă excursie pe un banc de stridii. mi-a zis Conseil.. Când ești invitat să vânezi lei prin câmpia Atlasului sau tigri prin jungla din India. .

Fiind mai prețioase. de culoare. De carne nu se prinde. le deschid și le spală. spuse Conseil. cu puțină gelatină. fie se încrustează în pliurile animalului. Într-o singură stridie se găsesc mai multe perle?. Atunci le bagă în niște rezervoare cu apă de mare. piriformele – cercei. Dar această muncă ce constă în a despărți perlele după mărime trebuie să fie foarte migăloasă și grea. care secretă sideful. de formă sferică.doc carbonat de var. care se vând în lăzi de o sută douăzeci și cinci până la o sută cincizeci de kilograme. întrebă Conseil. ci și de forma lor. sunt de prim ordin. Se zice că într-o asemenea scoică s-au găsit peste o sută cincizeci de rechini. Are însă un nod ca un corp mic și dur. clasa acefalee. întrebă Conseil. Perlele ce rămân în dispozitivul ce numără de la douăzeci la optzeci de găuri. Saxonia. albastră. În ordinul inferior se clasează perlele mici. Franța. Se folosesc mai ales pentru executarea de broderii pe ornamentele din biserici. Dacă ne luăm după ce spune Sirr. Aceasta aderă la cochilia stridiei. domnule savant Conseil. De franci!. Da. zise Conseil. întrebă Conseil. Neregulate fiind. întrebă Conseil. Vom avea grijă de acum încolo. Perla nu este decât o secreție de sidef. Cele care nu ies prin orificiile celor o sută și opt sute de găuri sunt de ordinul al doilea. urechea de mare. băiete. Văd că împărțirea și clasarea perlelor se face în mod mecanic. Bun. Dar cel mai des pintadinele sunt întinse pe rogojini la mal.54353048. fie un ovul steril. peste zece zile. De obicei sunt sferice sau piriforme. Se despart mai întâi plăcile de sidef cunoscute în comerț sub denumirea de veritabilă argintie. Sunt albe. pescăriile din Ceylon aduc anual suma de trei milioane de rechini. Apoi se scoate parenchimul stridiei. Nu doar de mărimea lor. Unele pintadine formează un adevărat depozit. Când perlele sunt lipite de valve. zise canadianul. denumită Meleagrina margaritifera. Aceasta se face cu ajutorul a unsprezece site cu un anumit număr de găuri. - - - - - 91 . Poate să ne spună domnul cât se câștigă din exploatarea unui banc de stridii cu perle?. cele de pe anumite râuri din Scoția. tridacneea și altele. Da. în țesutul moluștei. se fierbe și se trece prin sită pentru ca să se extragă și cele mai mici perle. Boemia. Rechini am zis? Scuzați-mă. adică o substanță albăstruie. se vând la bucată. Cele mai frumoase sunt cele denumite virgine. pescarii le smulg cu cleștele. sunt în stare de putrefacție. replică harponierul. Ingenios. Prețul perlelor depinde de mărimea lor?. Nu. ordinul testacee. Acestea mor în aer liber și. Dar molusca de la care ni se dă perla este prin excelență stridia perlieră. se vând la greutate. bastard alb și bastard negru. Printre aceste testacee sunt unele. Aderă la valve. prietene. ce le acoperă interiorul valvelor și pot produce perlele. Încrengătura moluștelor. izbucni Ned Land. adesea opace. Exact. din Irlanda. violetă sau albă. întrebă canadianul. succesiv și în straturi subțiri și concentrice. Se formează izolat. uneori cu o transparență opalină. de perle! Care sunt mijloacele prin care se extrag aceste perle?. Și scoicile?. fie un fir de nisip. iar pentru naturaliști este o simplă secreție bolnăvicioasă a organului care produce sideful la unele bivalve. din Țara Galilor. Cele sferice formează brățări. de strălucire. cunoscute drept semințe. Perlele pentru care se folosesc dispozitive cu nouă sute până la o mie de găuri sunt semințe. în jurul căruia se depune materia sidefie în câțiva ani. O sută cincizeci de rechini!. Celelalte perle aderă la cochilie.

Nu. Meseria mea e să râd de acești pești! Nu-i vorba de asta. am răspuns. zise Conseil. De fapt. zise cu seriozitate canadianul. s-a măritat cu altul. Să mă creadă domnul profesor când spun că perlele ce-l compuneau n-ar trece niciodată prin sita cu douăzeci de găuri. strigă Ned Land.. Da. Dar pescuitul perlelor este primejdios?. în banii noștri. Conseil. Care sunt riscurile meseriei?. produceau patru milioane de franci. zise Ned Land. întrebă Conseil.54353048. Cred că nu era ceva bun. În medie. arătând magnifica bijuterie închisă sub vitrină. întrebă Ned Land. spuse Conseil. adăugă Ned Land. Detestabil. Franci!. Nu l-a costat pe căpitan decât efortul de a o culege. ci de a-i pescui și a-i ridica pe punte. este ceva! Regret că nu m-am însurat cu doamna asta. prietene. de franci. Nu e vina mea că treaba n-a mers. răspunse canadianul. Cu toate astea. În apă? - - 92 . Cred că are o valoare de două milioane de. Dar un păhărel de oțet care costă un milion și jumătate de franci. am spus eu. altundeva.. poveștile cu aventurile noastre vor căpăta o mare greutate. cine zice că măine. ei și? La ce ne-ar ajuta milioanele la bordul lui „Nautilus”? La bord nu. Mai ales dacă ești precaut. Dacă vom duce în Europa sau în America o perlă de câteva milioane. Să înghiți niște apă? Cum spui tu. dar.. flăcăule. De asta s-a măritat ea cu altul!. i-am zis. Cum. iar acum numai două treimi din această sumă. am zis eu. Era să mă însor. de franci. se miră Conseil. am spus. replică servitorul meu. acelea erau perle artificiale. meșterul Land are dreptate. strigă Conseil. Cleopatra. Eu i-am cumpărat logodnicei mele Kat Tander un șirag de perle pe care n-am dat decât un dolar și jumătate. de a le tăia cozile cu toporul. în timpul plimbării noastre. încercând să par la fel de destins ca și căpitanul Nemo. Pescăriile americane. Altundeva da. Deci e vorba de. replică servitorul meu.. Mie?. concluzionă canadianul. nu vom da de una la fel? Ei și?. Iar perlele valoroase sunt foarte scumpe?. E vorba de asta. Ți-e teamă de rechini?. replică servitorul meu. Ned. de a le despica burțile și a le scoate inimile. Cred.doc Da. care este foarte ieftină. zise canadianul. zise canadianul. niște globulețe din sticlă. ? Exact. cam nouă milioane de franci este randamentul general al unei exploatări de perle. zise Ned Land. N-am auzit însă niciun rege care să fi avut o perlă precum cea a căpitanului Nemo. Da.. întrebă Conseil. Dar pescăriile nu mai câștigă ca pe vremuri. Trei milioane. Am auzit că o doamnă din antichitate bea perle cu oțet.. Sunt harponier de profesie. Ned Land soțul Cleopatrei!. am răspuns râzând. Se spune că Cezar i-a oferit Serviliei o perlă de douăzeci de mii de franci. având în interior o anumită esență orientală. le-am zis eu. pe vremea lui Carol Quintul. Bunul meu Ned. Ehei!.

Acolo erau Ned și Conseil. Cât despre Conseil. sunteți gata de plecare?. 93 . Conseil?.Ce zici despre asta. Ne așteaptă. mi-a zis el. am întrebat eu. A doua zi. iar cei patru marinari la vâsle. Căpitanul era la cârmă. dar n-am văzut mare lucru spre sud-vest și nord-est.Vă rog să mă urmați. Canadianul îl considera. Rechinii aveau un rol însemnat în visele mele. el era doar curios. - CAPITOLUL 3 O PERLĂ DE ZECE MILIOANE S e înnoptase. M-am îmbrăcat și am trecut în sală. Pe cuvântul neu. Acolo. Am dormit destul de prost. Picăturile de apă săreau în jurul nostru. Vorbele lui mă înfiorară. cu vâslele în mână.Sunt gata. Ambarcațiunea avea și o ușoară mișcare de ruliu. .doc În apă. acești rechini sunt foarte stângaci. sub apele întunecate. Înotătorii nu se grăbeau.Și tovarășii mei? . . Era încă întuneric. Căpitanul Nemo m-a condus spre scara care dădea pe platformă. dar barca ne va duce în locul exact de scufundare și vom câștiga astfel mult timp. datorată valurilor venite dinspre larg. Acolo mă aștepta căpitanul Nemo.54353048.Voi fi sincer cu domnul. „Nautilus” nu s-a apropiat prea mult de aceste coaste. . . la patru dimineața. pe o lungime de peste douăzeci de mile. . atunci nu mă tem nici eu. cu un harpon bun. Barca porni spre sud. prea îndepărtat. Mam uitat spre uscat.Îmbrăcăm acum costumele de scafandru?. Tăceam. se întindea bancul scoicilor cu perle. și armele. Nu se vâslea prea repede. m-a trezit servitorul de la bord al căpitanului Nemo. servitorul lui fidel. Norii groși acopereau cerul și nu lăsau să se vadă decât arareori stelele.Sunt gata.Dacă domnului nu îi este frică de rechini. Cinci marinari de pe „Nautilus” ne așteptau în ambarcațiune. Am luat loc în ambarcațiune și ne-am îndreptat spre sud. Trebuie să se întoarcă pe burtă când vor să înșface pe cineva și în clipa aceea.. . „Nautilus” străbătuse în timpul nopții zona din jurul coastei occidentale a Ceylon-ului și se afla la vest de golful format de uscat și Insula Manaar. M-am culcat.Foarte bine. .Domnule Aronnax. așa că suntem în largul bancului Manaar. Va transporta și echipamentul nostru de plonjare. Mi se părea justă și injustă în același timp etimologia potrivit căreia rechin provine din recviem. . La ce se gândea oare căpitanul Nemo? Poate că la țărmul ce se apropia. . firește.Încă nu.. l-am întrebat. să îi înfrunt alături de dumnealui. .

am observat strălucitorii paru. Fundul era la un metru. Acum vom îmbrăca hainele de scafandru și vom începe plimbarea. pusesem piciorul pe nisip. Vedeam cele mai mici obiecte. Sosisem cu o lună mai devreme acolo. Acolo bancul era cel mai sus. Nicio barcă. Căpitanul Nemo și tovarășii mei s-au îmbrăcat și ei. Aceste prețioase moluște sunt lipite de pietre. ni s-au prins aparatele de respirat. Acolo devenisem liniștit. mai ales de ranine dințate. Mai aveam cinci mile. mi-am pus costumul. Solul se modifica. Destul de plată spre est. . Se vedea aproape orice. un adevărat șarpe lung de opt decimetri. domnule Aronnax. cu corp comprimat și oval. Pe la ora șase se lumină dintr-odată. Nu lipseau anatinele. Soarele lumina tot mai slab apele. fără gândurile negre care mă obsedaseră. Nu se mai putea vorbi cu ei. După zece minute de mers. Se urcă pe arborii de pe țărm și doboară nuca. cu repeziciunea specifică tropicelor. ce sunt comestibili. ce alimentează piețele Hindustanului. Vedeți acest golfuleț? Aici se vor aduna peste o lună numeroase corăbii ale pescuitorilor de perle. mi-a zis Nemo. După ce ne-am pus hainele din cauciuc.N-are rost. Din genul stromatee. prin apa limpede. căruia natura i-a oferit forța și instinctul de a se hrăni cu nuci de cocos. utilizați în mâncarea denumită karawade. am coborât cinci metri sub apă. Marinarii ne-au debarcat unul după altul și. însă lămpile Ruhmkorff nu. L-am întrebat pe căpitanul Nemo dacă nu ne luam și puștile.54353048. Ned și Conseil își puseseră deja căștile metalice. Aici. mi-a răspuns el. la un metru și jumătate sub apă. niciun scufundător. Pașii noștri tulburau liniștea peștilor ciudați din genul monopterelor. Ceilalți aveau aceleași arme ca și noi. În cădere. Un tăiș bun e mai sigur decât glonțul. N-am răspuns nimic.Ne sunt inutile. Printre acestea am remarcat placenele cu valve mici și inegale. Pe la ora șapte am ajuns la bancul unde stridiile de coral se reproduc cu milioanele. aceasta se sparge. cu burta lividă. în timp ce cheloneele întâlnite pe coastele Manaarului se deplasau lent printre stânci. crabul alerga cu o agilitate neobișnuită.Iată-ne ajunși. ca să nu fie atrași rechinii de lumina lor. zise căpitanul. . uscați sau marinați. cu linii aurii pe coaste. cu aspect neplăcut. care n-au altă înotătoare decât coada. magnifice evantaie ce formează unele dintre cele mai bogate arborescențe din aceste mări. Era o liniște profundă în zona pescuitorilor de perle. L-am recunoscut pe javanez. ajutat de mateloți. iar ceața acoperea restul detaliilor. datorită adâncimii. Întâlneam tot felul de pești. se ridica puțin către sud. Soarele lumina destul de bine. cu cochilii comestibile. un fel de ostracee specifice Mării Roșii și Oceanului Indian. dar restul celor de pe „Nautilus” nu. apoi el o desface cu cleștii săi puternici. Se zărea și coasta.doc Pe la cinci și jumătate se iviră zorii. uitându-mă la valurile suspecte. lucinele portocalii cu cochilii orbiculare și altele. cu carapace ca un triunghi rotunjit și partenope oribile. Luați-l pe acesta și puneți-l la brâu. După nisipul fin urma un teren plin de pietre rotunde. ci. La un semn de-al său fu aruncată ancora. de care se atașează foarte tare.Solul era plat. . acoperite cu moluște și zoofite. Căpitanul Nemo se sculase în picioare și observa marea. Ned Land își luase și un harpon. În mijlocul acelor plante și pe stratul de hidrofite alergau legiuni de articulate. pelagele panopire luminoase și admirabilele oculine flabeliforme. Alt animal hidos observat de mine a fost crabul enorm văzut și de domnul Darwin. 94 . rămânând imobile. Nu vom merge în adânc și nu este prudent să avem lămpi electrice la noi.

Era un rechin mare. căpitanul Nemo încetini pasul și printr-un semn ne-a poruncit să ne culcăm lângă dânsul pe fundul unei mari ascunzători. Cele două valve erau deschise. Apoi urca. Căpitanul Nemo părăsi grota și ne urcarăm din nou pe bancul de stridii. Pentru a coborî repede pe fundul mării. cu ochii aprinși. ci a permis stridiei să se închidă. capul meu a ieșit din apă. își umplea sacul cu stridii culese la întâmplare. Lăsa perla acolo. care înainta ușor. cu gura căscată. După ce am coborât o pantă accidentată. căci forța creatoare a naturii depășește instinctul distructiv al omului. cu pereți foarte groși și aspri pe dinafară. Îl urmam pe căpitan. Vizita acolo se încheiase. Căpitanul Nemo îmi arătă cu mâna îngrămădirea aceea a lor și am priceput că mina respectivă era inepuizabilă. dar căpitanul Nemo nu m-a lăsat. Acest scufundător nu ne vedea. Fiecare se oprea sau se îndepărta după cum dorea. Era o stridie de o mărime extraordinară. Aderase la masa de granit și se dezvolta izolat în apele calme ale grotei. ca să crească în continuare. care mergea pe drumuri știute numai de el. ce se acoperise apoi cu materie sidefie. Uneori.doc Meleagrina. La început mi s-a părut perfect obscură. răsturnându-se pe spate și pregătindu-se să-l taie în două pe indian. avea o piatră pe care o strângea cu picioarele și care era prinsă cu o frânghie de barcă. de parcă ne plimbam. un pescar indian care studia zona înainte de recoltă. mama coralului. prin secreția ei. Ajuns jos. Conseil s-a apropiat de mine și m-a salutat din ochi. își golea sacul. mai mare decât cea de pe „Nautilus”. trăgea sus piatra și reîncepea operația care nu dura decât treizeci de secunde. Era un om. față de perlele pe care le cunoșteam deja. determinase chiar el producerea acelei perle introducând în moluscă o bucată de sticlă sau de metal. aceasta valora cel puțin zece milioane de franci. molusca adăuga straturi noi perlei. o tridacnă gigantică. brațul meu ieșea la suprafață. Se scufumda și urca mereu. Căpitanul Nemo a intrat în peștera întunecoasă. Trebuia să fie de o valoare inestimabilă. căpitanul Nemo s-a oprit pe fundul unei fântâni rotunde și ne-a arătat un obiect. Oricum. Nu ne puteam opri. După zece minute. Am înțeles ce urmărea el. În momentul în care indianul era ingenunchiat pe pământ. Scoicile în vârstă de zece ani și mai mult aveau suprafața aspră și neagră. Ned Land. Căpitanul a băgat pumnalul înăuntru. față de cele din colecția căpitanului. Lacomul animal se îndreptă spre indian. după exemplul chinezilor și al indienilor. Căpitanul Nemo știa de această moluscă fenomenală și cunoștea peștera unde era acest bivalv. Trebuia să aibă cam trei sute de kilograme. Lucrurile au durat astfel vreo jumătate de ceas. apoi am văzut că razele soarelui se stingeau treptat. Solul se ridica spre suprafața mării. aflată într-o îngrămădire pitorească de stânci tapițate cu flora submarină. Dar platoul pe care urcasem a coborât iar și am reintrat în ocean. Curând. l-am văzut făcând o mișcare de spaimă. În fiecare an. la vreo cinci metri adâncime. când îl ridicam. Deodată căpitanul Nemo se sculă și cu pumnalul în 95 . Am vrut să o ating. însă coada acestuia îl lovi în piept și îl trânti. Era singura sa unealtă. Solul urca ușor.54353048. cu o lățime de peste doi metri. Alteori bancul cobora rapid. Mergeam izolați. Numai el îl vizita pentru a-l transporta la prețiosul său muzeu. Poate că. ca să împiedice molusca să se închidă. M-am apropiat de ea. fidel acestui instinct. Scufundătorul scăpă de mușcătura rechinului. Apoi ni s-a deschis înainte o grotă vastă. Acolo am văzut o perlă mare cât o nucă de cocos! Avea o formă sferică și era foarte limpede. are înfățișarea unei scoici rotunjite. își umplu plasa cu moluște. Numai căpitanul Nemo știa peștera în care avea loc fenomenul. La cinci metri de mine am văzut o umbră care se apleca spre pământ. Scoicile care erau brăzdate cu fâșii verzui și porneau de la vârf erau stridii tinere. O umbră uriașă s-a ivit deasupra scufundătorului. Rechinul se întoarse.

răspumse Ned Land. Marea se vopsi în roșu și nu am mai văzut nimic. zise căpitanul. . îl luă pe indian în brațe și urcă la suprafața apei. nu-și greșise ținta. Căpitanul Nemo scoase din buzunar o pungă cu perle și i-o puse în mână. cu o gură enormă. Asta însemna că sentimentele nobile încă nu dispăruseră cu totul din sufletul lui. Printr-un luminiș. Căpitanul își adună puterile. care-și riscase viața ca să-l ajute pe indian. răsturnat de grămada imensă care îl apăsa. . dispuși sub formă de triunghi isoscel pe maxilarul superior. Valuri de sânge erau peste tot. I-am spus asta și mi-a zis emoționat: . și am ajuns la barca pescarului. meștere Land. căpitane. Barca zbura pe valuri. dar îl zări pe noul adversar și. clasându-l deja printre cartilaginoase. întorcându-se pe spate. Conseil îl privea cu interes. am întâlnit cadavrul rechinului. zbătându-se. genul rechinilor. L-a lovit în inimă pe monstrul care se zbătea și ale cărui spasme l-au răsturnat pe Conseil.doc mână merse spre monstru. se îndreptă repede spre dânsul. familia solacienilor. La semnul căpitanului ne-am întors pe bancul de stridii. spintecându-i burta cu numeroase lovituri de pumnal. cu harponul în mână. Avea șase rânduri de dinți. V-o datoram. ridicându-se fără să fie rănit. Mă gândeam la gestul căpitanului. Atunci începu o luptă teribilă. . înecatul își reveni încetul cu încetul. dar groaza mă împietrise pe loc și nu mă puteam clinti. Acesta. sângele îi curgea șiroaie din rană.Indianul face parte dintre cei asupriți. Căpitanul a căzut. Am urcat toți trei în câteva clipe. Ned Land.Spre „Nautilus”. sfâșiindu-l în bucăți.Mulțumesc. După câteva minute. Primul cuvânt al căpitanului Nemo era pentru canadian. iar după o jumătate de oră de mers am dat de ancora care lega de pământ barca lui „Nautilus”. Prin masajele lui Conseil și ale căpitanului. el se feri și îi înfipse pumnalul în burtă. o duzină de rechini se năpusti asupra cadavrului. Acestea se agitau sub mișcările rechinului care se zbătea cu o furie de nedescris. Când uriașul se aruncă asupra lui. agita apa cu furie. ordinul chondropterigienilor cu branhii fixe. am zărit lupta corp la corp a căpitanului cu monstrul.Aceasta e o revanșă. În timp ce priveam mormanul acesta. Aș fi vrut să-l ajut. Era un adult lung de douăzeci și cinci de picioare. Ned Land îl eliberase pe căpitan. La opt și jumătate eram deja la bordul lui „Nautilus”. 96 . domnule profesor.54353048. Rechinul. Rechinul scoase un zgomot aurzitor. Această pomană a fost primită de indianul din Ceylon cu mâna tremurândă. care era o treime din trup. Rechinul era gata să-l înșface pe pescar. îi zise el. iar eu voi fi întotdeauna alături de ei.

Mascat. că sunt aproape trei luni de când suntem închiși în acest „Nautilus”? Mie nu-mi mai face plăcere. . iar Nemo nu se aventurează prin mări europene. Deocamdată nu putem face nimic. prin Canalul Mozambic. . Insula Ceylon dispărea.doc CAPITOLUL 4 MAREA ROȘIE Î n ziua de 29 ianuarie. te-au plictisit călătoriile pe sub mare? Nu-ți mai place spectacolul? Pe mine m-ar mâhni mult sfârșitul călătoriei noastre. am cunoscut cel mai important oraș din Oman. „Nautilus” va coborî în Oceanul Indian. după ce va vizita ciudatele împrejmuiri ale Arabiei și ale Egiptului.Și după aceea? . . Din dialog se vede că eram un fanatic al lui „Nautilus”. Străbătusem șaisprezece mii două sute douăzeci de mile sau șapte mii cinci sute de leghe de când plecasem din Marea Japoniei. Mergea cu diverse viteze. vom vorbi împreună despre ea.Și dacă după Golful Persic „Nautilus” dorește să viziteze Marea Roșie. ca să ajungă la Capul Bunei Speranțe. ca și comandantul său. .Nici n-am zis că ne vom întoarce pe aici în Europa. fără a depăși însă Tropicul Racului. răspunse canadianul. i-am răspuns. Ce o să facă „Nautilus”?. Prin Marea Roșie niciun drum nu ne duce în Europa. cu o viteză de douăzeci de mile pe oră.Vom vedea. n-are decât să treacă prin strâmtoarea Bab-el-Mandeb.Dar ce credeți? . Dacă vom avea vreo șansă de evadare. . A doua zi. iar „Nautilus”.După care vom pătrunde în Atlantic.Nu vreau să știu de asta. Pentru moment nu e cazul. . Discutăm degeaba.Și în final? . . pe 30 ianuarie. Ned plecă însă nemulțumit. fiind înconjurat de stânci întunecoase și pe care se puteau vedea casele albe și 97 . Prietene Ned.Golful Persic n-are ieșire și dacă intrăm acolo nu vom întârzia să ne întoarcem pe unde am venit. domnule Aronnax. Ne îndreptam acolo unde ne conducea căpitanul Nemo. situată între 10◦ și 14◦30’ latitudine nordică și între 69◦ și 51◦72’ longitudine estică. „Nautilus” se îndrepta spre Marea Oman. nici orele.Marea Roșie nu e mai puțin închisă decât golful și vasul nostru n-ar îndrăzni să treacă prin aceste canale.Dar știți. care are Golful Persic. Părăsind acea mare. spuse canadianul. I-am admirat aspectul ciudat. . Era un fel de fundătură fără nicio ieșire. parcă la întâmplare. se strecură prin labirintul de canale care desparte Insulele Maldive de Insulele Laquedive. situată între Arabia și peninsula indiană. . pământ madreporic. Nu număr nici zilele. Până pe 3 februarie „Nautilus” vizită Marea Oman.Cred că. întrebă Ned Land. Ned.Trecu pe lângă Insula Kittan.54353048. descoperit de Vasco da Gama în 1499 și una dintre principalele insule ale Arhipelagului Laquedivelor. după care se adânci în valurile întunecate.

printre care thalassianthus aster. cu șase piețe publice. turnurile elegantelor minarete. „Nautilus” se deplasa. în 1839.54353048. în timp ce submarinul se deplasa pe sub apă. zoofitele nu doar că înfloreau deasupra apei. nici măcar Insula Perim. Bureții nu sunt plante. Am petrecut ceasuri întregi la geamurile sălii mari. Prin strâmtoarea ce are lățimea de douăzeci de mile circulau multe vase englezești și franțuzești. buretele vulgar. actinii. Se zăreau minaretele octogonale ale acestui important centru comercial de pe coasta arabă. acum numai ruine. prin care guvernul britanic a fortificat poziția Adenului. grupa întâi de polipi. Credeam că acum căpitanul Nemo va întoarce. Arborii s-au arătat în toată frumusețea lor când ne-am apropiat de țărmurile orientale. în arhipelagul grecesc. are o utilitate incontestabilă. unde evaporarea egalează apele primite din alte surse. Pe 8 februarie. Prea multe steamere ale liniilor Suza. este inferior vecinilor săi precum Marea Caspică. Melbourne. La amiază eram pe valurile Mării Roșii. N-am văzut însă nimic. Calcutta. Altădată important. polip inferior celui de coral. „Nautilus” nu se mișca repede. am intrat în strâmtoarea Bab-el-Mandeb. Marea Roșie are două mii șase sute de kilometri lungime și o lățime medie de două sute patruzeci. punctată prin câteva ruine antice. mai ales în Mediterana. Pe coasta Tehamei. Am zărit cupola înconjurată de moschei. Pe 6 februarie pluteam în fața orașului Aden. a fost cea mai importantă arteră comercială a lumii. pentru ca „Nautilus” să se poată arăta. este supusă unei evaporări excesive prin care pierde anual o tranșă de lichid înaltă de un metru și jumătate! Golf singular ce va seca total în viitor. unde nu se varsă fluvii importante. Ce de eșantioane noi ale florei și faunei submarine am admirat în lumina felinarului nostru electric! Fongii agariciforme.doc forturile sale. când scufundându-se pentru a ocoli vreun vas. este o creatură izolată și unică. Bourbon se găseau acolo. Dar imediat după aceea. ci un fel de animal din ultimul ordin. dar mă înșelam. S-a deplasat apoi la o distanță de șase mile de coastele arabe ale Mahranului și Hadramantului și de linia ondulată a munților. Bombay. Clasa spongioase. cochilii specifice acelei mări. Nu știu ce toană îl împingea pe Nemo să ne ducă în acel golf. cum cred mulți. încât se puteau vedea tufișuri de coral strălucitor și pereții stâncilor îmbrăcați cu o splendidă podoabă de alge verzi și de fucuși. ca și altă dată. ne aflam în fața orașului Mecca. ci formau înlănțuiri ce se derulau până la zece brațe în adânc. în continuare. Pentru unii naturaliști. un fel de Gibraltar fortificat de englezi. ținându-se când la suprafață. unde nu plouă. iar străpungerea istmului îi va reda această poziție. tubipore dispuse ca niște naiuri. al cărei nume înseamnă în limba arabă „Poarta Lacrimilor”. după ce îl cuceriseră. marea era adâncă și limpede ca de cristal. Ce spectacol de nedescris! Ce varietate de situri și de peisaje! Acolo sunt și minunatele insulițe vulcanice din apropierea coastei libiene. un lac vestit al legendelor biblice. pe coasta Siriei și în Marea Roșie. Pe 5 februarie am intrat în Golful Aden. când pe sub ape. Clasa spongioase are vreo trei sute de specii. Pe 7 februarie. Acolo. „Nautilus” s-a îndepărtat. Anticii îl plasau între plante și animale. Aceasta. ca domnul Milne Edwards. mii de specimene ale unui poliper neobservat de mine până atunci. Pe timpurile Ptolemeilor și împăraților romani. Pe la prânz. eram în largul Mării Roșii. când la suprafață. adevărată pâlnie pentru strâmtoarea Bab-el-Mandeb prin care se varsă apele indiene în Marea Roșie. terasele sale pline de verdeață. „Nautilus” se apropia de coastele africane. ce trăiesc majoritatea în mări sau în fluvii. douăzeci și șase de moschei și cu paisprezece forturi ce formează o centură de apărare de trei kilometri lungime. Acolo erau bureți 98 .

. căpitane. deoarece nu aveau instrumente care să le arate direcția. îndrăzneț și invulnerabil. Ce păcat că un asemenea secret trebuie să piară odată cu inventatorul său! Nemo nu răspunse. ce ne-au oferit o masă sănătoasă și delicată. L-am învățat pe Conseil că se pescuiesc în două feluri. vapoarele fac curse regulate între Suez și mările sudului. cu pete albastre. după cât este de elastic și de rezistent. nici de stânci. Mergeau la întâmplare în mijlocul curenților.54353048. Nu oferea nimic bun. Existau uragane cumplite. . Nu exagerau? . Istoricii greci și latini n-o vorbesc de bine. era periculos pentru vasele anticilor. trecea razant pe lângă stâncile coastei orientale respective. fără să se teamă de stihiile de aici. bureții. pe coasta de est. ac dublu. Dar care este originea numelui acestei mări? .Vreți să cunoașteți părerea unui cronicar din secolul al XIV-lea? 99 . față de epoca ei. domnule Aronnax. am răspuns eu. burete dur de Barbaria etc. coralii și orașele de pe malurile ei? . specific Mării Roșii. Agatharcide și Artemidor. Ultima metodă este preferată de scufundători. . cărămizii. prin putrezire. cu valoare de până la o sută cincizeci de franci. După câteva minute de tăcere. Dintre pești.Această mare este socotită ca fiind cea mai periculoasă. cu aburi. astfel polipul își păstrează o valoare ridicată. nici de curenții marini. Și anticii o detestau. deștept.Da. cu draga sau cu mâna. coarne de elan. pe coasta de vest și Quonfoda. zoofitele. cu cozi ascuțite. foliați. .doc fini. coșuleț.Adevărat.Da. având o culoare roșiatică și care e utilizat în diverse scopuri. Nava dumneavoastră are un avans de un secol. coada păunului. globuloși. Pescarii le zic labă de leu. burete blond de Siria. aodoni fără dinți. Cine știe dacă peste o sută de ani vom vedea al doilea „Nautilus”! Progresul e lent. unde eram și eu. În trecut.Vorbeați de părerea istoricilor antici despre pericolele navigației pe Marea Roșie? . domnule. Nu rămân decât fibrele buretelui domestic.Fiindcă istoricii n-au călătorit la bordul lui „Nautilus”. Se apropie de mine.Detestabilă. la o adâncime de opt-nouă metri. Acum însă. iar Strabon ne spune că era dificilă pe vremea vânturilor de nord și în sezonul ploilor. după d’Orbigny. domnule Aronnax. legate cu frânghii de palmier și unse cu grăsime de câine de mare. credeau Arien.Da și nu. ostracioni-dromaderi. Alte zoofite erau meduzele dintr-o specie elegantă.Nici cei moderni nu-s mai savanți.Aburii au ucis recunoștința din inimile marinarilor.Adevărat. din genul cefalonee. Arabul Edrisi o descrie sub denumirea de Golful Colzum și povestește că multe nave piereau din pricina bancurilor de nisip. Polipii aceștia aderă la stânci.Ei bine. fus. iar reptilele – pe țestoasrele virgata. . nici nu le mai mulțumesc pentru protecția acordată pe mare. Nimeni nu se aventura pe mare noaptea. căpitanul Nemo se urcă pe platformă. Căpitanii și călătorii nu le mai aduc jertfe zeilor. o distanță de o sută nouăzeci de mile. la cochilii de moluște și la tulpinele hidrofitelor. L-am chemat pe Conseil. insulițe neprimitoare. Ceea ce nu mai este primejdios pe o navă modernă. La amiază. domnule Aronnax. Ce vas „deștept” e „Nautilus”! . domnule profesor. a căror cocoașă se termina cu un ac curbat etc. vă place Marea Roșie? Ați observat minunile sale. moluștele aveau ca reprezentant calmarul. nefiind deteriorat. primii navigatori aveau bărcile făcute din scânduri. poate de mai multe. digitați. solid construită. Pe 9 februarie „Nautilus” plutea pe Marea Roșie între Suakin. . am prins calcani de formă ovală. Creșteau acolo tot felul de bureți. în timp ce „Nautilus”. Secretă o substanță semifluidă ce dispare după moartea polipului și. De aceea naufragiile erau numeroase. răspândește amoniac. peștii. Nu îi este teamă nici de vijeliile din Marea Roșie. îmi oferi o țigară și îmi zise: . zise: .

Poate le vom vedea la Tor. Ducea din câmpia Egiptului spre Arabia. denumirea de Marea Roșie e o traducere a cuvântului ebraic „Edrom”. pe când Marea Roșie se întindea până la lacurile amare. Geniul său s-a impus. pentru ca dușmanii săi să nu primească provizii. nu vă pot conduce prin acest canal. Califul Omar l-a folosit iar. spre Pământul Promis. După străpungerea istmului. Ați descoperit vreo urmă a trecerii israelienilor pe aici și a catastrofei egiptenilor? Nu.54353048.doc Firește că vreau. fiul lui Histaspe și terminat de Ptolemeu al II-lea. cât mai repede. Și motivul este clar. Slăbiciunea lui era că nu putea fi folosit decât câteva luni pe an. încât cămilele de abia își udă picioarele când umblă pe acolo. sar găsi multe arme și instrumente egiptene. Din ce cauză vă surprinde asta? Credeam că vom ajunge acolo poimâine. am strigat eu. Canalul ce unea Nilul cu Marea Roșie a fost început de Sesostris. iar poporul i-a dat numele care-l poartă acum. Dar unde este locul acela? Puțin mai sus de Suez. Din cauza culorii apelor ei. Atât era de lat. dar nu s-au gândit să facă un canal. Care este părerea dumneavoastră? După mine. Ce motiv? Locul pe unde a trecut Moise cu tot poporul său este atât de plin de nisip acum. Cu 615 ani înainte de Iisus. este o materie roșie. Strabon l-a văzut util pentru navigație. căpitane. miraculos ori nu. pe un braț ce forma altădată un estuar adânc. Să sperăm că o vor face arheologii. o veți remarca. Înaintând spre fundul golfului. Pe acolo au trecut israelienii. Domnul de Lesseps a făcut-o. A fost continuat de Darius. domnule. vor apărea multe orașe în zonă. Ei bine. domnule Aronnax. În Mediterana!. dar veți vedea poimâine Port Said când vom fi în Mediterana. căpitane Nemo. Da. Am văzut Golful Tor complet roșu. ca un lac de sânge. Culoarea o puneți pe seama unei alge microscopice? Da. A servit negoțului pe timpul Antoninilor. Puteți fi mândru de compatriotul dumneavoastră. Necos a început lucrările la un canal alimentat cu apă din Nil. Cinste lui! Adevărat. domnule profesor. Dacă s-ar face săpături în nisip. anticii n-au putut face joncțiunea între mări. produsă de niște alge plăpânde. A triumfat în cele din urmă. numite trichodesmii. marea s-a făcut roșie-aurie. Explicație de poet. - - 100 . Anticii au înțeles importanța comunicării dintre Marea Roșie și Mediterana. scurtând cu nouă mii de kilometri drumul de la Cadix în Indii și transformând Africa într-o insulă uriașă. Armata faraonului a pierit tot acolo. ci au mers pe Nil. zise căpitanul Nemo. A fost distrus prin 761 sau 762 de califul Al Mansur. „Nautilus” n-ar avea destulă apă ca să navigheze în zonă. Canalul Suez este foarte nefolositor pentru un vas ca „Nautilus”! Dar folositor lumii întregi. străbunii noștri i-au dat acest nume. Bonaparte a găsit urmele canalului când a făcut expediția sa în Egipt. așa spune poetul. Trebuie patruzeci de mii ca să ocupe un milimetru pătrat. Două trireme puteau umbla în același timp pe el. Dar până acum apele au fost limpezi și nu au o culoare anume. Navele îl urcau în patru zile. Deci nu este prima dată când parcurgeți Marea Roșie la bordul lui „Nautilus”? Nu. Când faraonul a pierit în valurile care s-au închis la porunca lui Moise. domnule profesor. Cinste lui! Din păcate.

Aures habent et non audient (Au urechi și nu aud). Nu numai că această trecătoare există. Dar nu pot crede. Altfel nu mă încumetam în această fundătură a Mării Roșii. leam pus în jurul cozii inel de aramă și i-am aruncat în mare. pe care numai eu o cunosc. pe care am denumit-o Tunelul Arab.54353048. Cine a auzit așa ceva? . prietene Ned? Nu! El există totuși. Am văzut localitatea Djedah. Dar de ce v-ar surprinde? Din cauza vitezei mari cu care „ Nautilus” va trebui să facă înconjurul Africii. submarinul. Siria. Dar istmul nu are nisipuri mișcătoare? Până la o anumită adâncime. pentru a fi poimâine în Mediterana! De ce trebuie să înconjoare Africa pe la Capul Bunei Speranțe. domnule profesor? Cum! Doar nu va naviga pe uscat ca să treacă peste istm. dragă domnule profesor. Și din întâmplare ați descoperit această trecătoare?.Un tunel submarin!. Aflat la 21◦30’ latitudine nordică în acea seară.. Am căutat-o cu „ Nautilus”. Deci există o trecătoare? Da. Nu respinge lucrurile pe motiv că nu ai auzit. ce plutea la suprafață. Am pescuit un număr mare de pești în împrejurimile Suezului. Conseil bătu din palme. Sub cincizeci de metri se află doar stâncă. am descoperit-o și veți trece și dumneavoastră prin Tunelul meu Arab! CAPITOLUL 5 TUNELUL ARAB C ând le-am spus lui Conseil și lui Ned Land că peste două zile vom fi în apele Mediteranei. se apropie de coasta arabă. Ofidii. exoceți și alții. .Ai auzit vreodată de „Nautilus”. Câteva locuințe modeste din lemn arătau cartierul beduinilor. un important târg pentru Egipt. Exista deci o comunicare între ele. Turcia și India. un raționament simplu de naturalist m-a condus să descopăr această trecătoare. cum ați descoperit acest tunel? Domnule. Comunicarea dintre cele două mări îmi era dovedită. iar canadianul ridică din umeri. Observam că în Marea Roșie și în Mediterana există un oarecare număr de pești de specii identice. am întrebat eu. a strigat Ned. 101 . răspunse Conseil. După câteva luni am pescuit pe coastele Siriei și erau mostre din peștii mei cu inelul indicator. fiatole.. Mai curând pe dedesubt. Totuși. pe la Capul Bunei Speranțe. Ea începe sub Suez și dă în Golful Peluza.doc Chiar așa? M-am obișnuit însă să nu mă mai mire nimic atunci când sunt la bordul vasului dumneavoastră. A fost mai mult raționament decât întâmplare. dar m-am folosit de ea de mai multe ori. Se distingeau bine construcțiile și navele din port.

. grupa pisciformelor. i-am răspuns. meștere Land. în dreptul înălțimii felinarului. . strigă Ned. Chiar atunci se ivi pe platformă căpitanul Nemo. . .Ei bine. Ar fi străpuns-o cu harponul. Curând. care zări animalul. .Ba da.doc A doua zi. Iar carnea dugongului este foarte bună. E o carne adevărată. Ned întinse mâna șimi arătă ceva în zare. Pe astea le cunosc din copilărie. vorbeam vrute și nevrute. obiectul negricios se afla numai o milă de noi. Îl înțelese pe canadian și i se adresă: .Nu.Mulțumesc. nu mai era nimic de zis.E periculos acest dugong?. Ce putea fi? . după o atentă observare. Este un dugong. poți trece la treabă. . Dar.Ți-ar displăcea să-ți reiei pentru o zi meseria de pescar? . Totuși. pe 10 februarie.La treabă deci. când marea era pustie. Deodată.Atunci să așteptăm. întrebă Conseil. Dacă nu mă înșel. „Nautilus” naviga pe sub apă. domnule. .54353048. . . întrebă Conseil. la prânz. am mers pe platformă.Da.Ai grijă să-l nimerești. am răspuns. Ned rămăsese cu privirea înspre făptura aceea. Ceva ca un trup lung. mai multe nave ce mergeau în sens invers au fost observate. .Alt „Nautilus”?. zise căpitanul. urcă la suprafață. domnule. . ci o ciudățenie care mai există doar în Marea Roșie. . Părea o stâncă eșuată în plină mare. uneori. Ca și lamantinul. iar înotătoarele sale par niște membri retezate.Sunt balene în Marea Roșie?. iar în Malaezia o mănâncă doar prinții. domnule.Aș trece la treabă. răspunse Conseil. răspunse Ned. Se repede la atacatorii săi și le răstoarnă barca. n-am ucis niciodată așa ceva.Ce-ai face dacă ai avea un harpon.Poate. domnule. Nu vedeți ceva mișcânduse? . s-o răpună în propriul element.Ordinul sirenelor. . . animal înrudit cu acesta. Alături de Ned și de Conseil.Înseamnă că e o sirenă. subclasa monodelfienilor.Merge! Se scufundă!. . „Nautilus” se îndreaptă într-acolo. este un animal marin. îi vin eu de hac. de aceea e și mai căutat. Ce animal poate fi? Nu are coada bifurcată ca balenele sau cașaloții. . . . Când vorbea el astfel. dugongul devine tot mai rar. dar nu am ochi ageri ca ai tăi. . am întrebat eu. zise căpitanul Nemo.Iată că-și ridică mamelele în aer!.Deloc.Dar dacă e ultimul din specia sa. ce apare la suprafață. .E bun de mâncat?. spuse Conseil. răspunse canadianul. domnule profesor? . meștere Land? . Coasta estică nu se prea vedea din pricina ceții umede. . se miră canadianul.Nu este o sirenă. încrengătura vertebratelor. răspunse canadianul. Stând lângă barcă. 102 . propuse Conseil. zise el cu glasul tremurând. dar. .Firește. S-ar fi aruncat în mare.Nu.Deci? .Vedeți ceva. .Vai. Dar meșterul Land are brațul tare și ochii siguri.Uitați-vă bine în față la tribord. în folosul bucătăriei.Nu este o balenă. Nu m-aș înșela niciodată. cu ochi strălucitori. n-ar fi mai bine să-l cruțăm în folosul științei?. întrebă Conseil. zise canadianul. răspunse Ned.

Acesta seamănă mult cu lamantinul. Părea că doarme la suprafața apei.Nu. Înotătoarele sale laterale se termină cu niște degete. Cei din barcă stăteau gata de orice. În aceeași zi. „Nautilus” plutea pe deasupra. spre ghinionul său. Ned Land a lovit imensul animal.doc Șapte oameni din echipaj. Barca reuși totuși să se apropie de câteva ori de el.Nu. strigă el. Ned Land își pregătea harponul. așa cum afirmase căpitanul Nemo. Ambarcațiunea n-a putut evita izbitura. Dugongul ne evita toate vicleșugurile. Acesta era legat cu o frânghie lungă care avea vreo duzină de brațe. burta și gâtul albe. Credeam că ne-a scăpat. Un stol de rândunele de mare veni pe vas. Probabil că harponul nu atinsese decât apa. l-am întrebat. căpitane?. Conform calculelor mele. „Nautilus” se îmbogăți cu altă delicatesă. strigă Ned. . Ned. având gâtul și partea de sus a capului pătate cu negru. L-am urmărit neîncetat preț de un ceas. Lovi.Atenție!. Vă urez vânătoare plăcută! Barca porni. Era lung de peste șapte metri. S-a repezit să izbească barca. o extremitate a Arabiei. maxilarul său superior e dotat cu doi dinți lungi și ascuțiți. printre caret și pelicanul. unde Moise l-a întâlnit pe Dumnezeu și pe care ni-l închipuim mereu brăzdat de fulgere. aripile și coada gri. Fu despicat sub ochii canadianului. Dar harponul n-a rămas în el. . Ned Land trecu în față. Și-a reluat elanul. urlă furios canadianul. Era excelentă. Firește. muți și nepăsători. animalul a vrut să se răzbune pe noi. specifică Egiptului. Ne îndreptarăm într-acolo și-l recuperarăm.Nu veniți. canadianul n-a ratat o asemenea ocazie. apropiindu-se de Suez. Dugongul a venit la douăzeci de pași de noi. ca de obicei. Apoi barca porni după animal. Am văzut înaltul munte Oreb.Să-l recuperez!. Degeaba îl înjura Ned Land în englezește. Nu mișca. Suezul nu putea fi departe. aducând harponul. cu gust foarte bun. vasul se găsea la câțiva metri în adânc. apoi s-a oprit brusc. Pe 11 februarie. Dugongul a dispărut în mare. M-am sculat să văd mai bine. Pe la cinci după-amiaza am trecut de Canalul Ras Mahomed. Având șase vâslași. Ne-au trebuit niște scripeți zdraveni ca să-l ridicăm pe platformă. am redus viteza. Am mai prins o duzină de rațe de Nil. Barca se apropie cu prudență până la trei brațe de el. însă nu s-a răsturnat. „Nautilus” se deplasa încet. Curând însă a ieșit la suprafață. . . urcară pe platformă. însă animalul dispăru în adâncuri. Noaptea se lăsă odată cu tăcerea adâncă. luând harponul cu el. respectiv Sinai. Avea peste cinci tone. M-am ridicat să observ mai bine dugongul. Pe la nouă. dar. ale cărui ape păreau vopsite în roșu. Era o specie de sterna nilotica. Barca s-a dus la el și l-a tras către „Nautilus”. În apropierea cetaceului. lângă cârmaci. Vâslele au fost ridicate. se apropie repede de animalul aflat la două mile de „Nautilus”. Acesta ieșea din când în când la suprafață să respire. cu harponul pregătit. dar se și scufundă de-a lungul Golfului Tor. tulburată doar de strigătele unor păsări.54353048. cu pete albe în jurul ochilor.L-am ratat!. Animalul este rănit. aflat între Golful Suez și Golful Acabah. Pe la șase. Dugongul lui Ned avea dimensiuni colosale. Pregătiră barca și o lansară la apă. cu spatele. servitorul de la bord ne-a oferit câteva tranșe din carnea bine pregătită de către bucătar. tăbărând pe noi. Spre deosebire de lamantin. Șase vâslași trecură la rame. . cu cioc negru și capul gri. Uite sângele. . 103 . Submarinul a intrat apoi în strântoarea Jubal. Conseil și cu mine am luat loc în spate. căci încă fugea. precum cea de vițel sau chiar de bou. picioarele roșii. Marea Roșie nu mai era atât de sărată. domnule. Rana nu-l slăbise.

54353048.doc Prin geamurile salonului se vedeau pereții de stâncă luminați intens de lămpile electrice ale vasului. Mi se părea că strâmtoarea se îngusta tot mai mult. După un sfert de oră, submarinul ieși la suprafață. M-am urcat și eu pe platformă. Eram nerăbdător să trec prin tunelul căpitanului Nemo. Nu-mi puteam înfrâna nervozitatea. Ieșisem să respir aerul proaspăt al nopții. Prin obscuritate, am distins o lumină slabă, ce răzbătea prin ceață, la mai puțin de o milă de noi. - Este un far plutitor, se auzi un glas din apropiere. Lângă mine venise căpitanul Nemo. - Iată farul plutitor din Suez, spuse el. Curând vom ajunge la gura tunelului. - Nu cred că este ușor de intrat. - Nu, domnule, de aceea cinduc eu vasul. Vă rog să coborâți. „Nautilus” se va scufunda, iar după ce va trece de Tunelul Arab va ieși la suprafață. L-am urmat pe căpitan. Panourile s-au închis, rezervoarele de apă s-au umplut și vasul s-a scufundat vreo zece metri. Am vrut să merg în camera mea, dar căpitanul Nemo mă invită în cabina pilotului, de unde puteam vedea această deplasare subterană și submarină. Încăperea respectivă măsura vreo șase picioare, semănând cu cele ale timonierilor de pe vapoarele ce străbat fluviile Mississippi sau Hudson. În mijloc exista o roată în plan vertical, prin care se manevrau corzile cârmei, ce duceau în partea din spate a submarinului, Cabina avea patru geamuri lenticulare în pereți, astfel că timonierul se putea uita în orice direcție. Nu era bine luminată, dar, treptat, m-am obișnuit cu obscuritatea ei. L-am distins pe pilot, un bărbat voinic. Afară marea era intens luminată de felinarul din partea din spate a cabinei, de la celălalt capăt al platformei. - Să ne vedem de drum, spuse căpitanul Nemo. Existau fire electrice care făceau legătura între cușca timonierului și sala mașinilor, astfel încât căpitanul putea transmite direcția și alte elemente ale mișcării vasului. După ce apăsă un buton, viteza submarinului se reduse brusc. Am călătorit la numai câțiva metri de zidul de stâncă de la poalele muntelui de pe coastă, timp de un ceas. Căpitanul Nemo era foarte atent la busola atârnată în cabină. La orice semn al căpitanului, timonierul schimba direcția lui „Nautilus”. M-am așezat lângă un geam și mă uitam la minunatele recife de corali, la alge, zoofite, crustacee, care-și mișcau prelungirile impresionante în afara despicăturilor din stâncă. Pe la zece și un sfert, căpitanul Nemo trecu chiar el la timonă. Un culoar lat, întunecat și adânc se deschidea înaintea noastră. Acolo intră temerarul „Nautilus”. Am auzit un vâjâit pe învelișul lui. Erau apele Mării Roșii pe care panta tunelului le ducea în Mediterana. „Nautilus”, iute ca o săgeată, urma puhoiul, în ciuda împotrivirii motoarelor sale, ce făceau ca elicea să bată apa în contrasens. Pe zidurile înguste ale tunelului nu vedeam decât dâre luminoase, linii drepte, urme de foc trasate de viteza cu care ne deplasam, datorate strălucirii electrice. La zece și treizeci și cinci de minute, căpitanul Nemo, eliberând roata și întorcându-se spre mine, mă anunță: - Mediterana. În nici douăzeci de minute, „Nautilus”, dus de curent, străbătuse Canalul Suez.

104

54353048.doc

CAPITOLUL 6 ARHIPELAGUL GRECESC

A

doua zi, pe 12 februarie, dis-de-dimineață, „Nautilus” a urcat la suprafața apei. M-am

suit pe platformă. La trei mile spre sud se zărea silueta neclară a Peluzei. Un curent puternic ne dusese dintr-o mare în cealaltă. Tunelul însă, pe care se putea coborî ușor, nu putea fi urcat. Pe la șapte dimineața au venit și Ned cu Conseil lângă mine. Ei dormiseră liniștiți, fără să știe de întâmplările de peste noapte. - Ei bine, domnule naturalist, dar Mediterana unde e?, zise canadianul. - Plutim la suprafața ei, amice Ned. - Cum?, făcu Conseil. - Chiar în noaptea asta, în câteva minute, am trecut acest tunel. - Eu nu cred, răspunse canadianul. - Coasta aceea dinspre sud, care se vede în zare, este cea egipteană, i-am spus eu. - Glumiți, desigur, continuă el, cu încăpățânare. - Căpitanul Nemo a condus vasul „Nautilus” prin trecătoarea îngustă. Eram lângă dânsul în cabina cârmaciului. Ned, poți zări zăgazurile din Port Said care se prelungesc în mare. Canadianul privi cu atenție. - Vezi, Ned?, întrebă Conseil. - Tocmai dumneata, Ned, cu ochii tăi buni, nu vezi împrejurimile Port Saidului? - Într-adevăr, zise el, aveți dreptate, domnule profesor, și căpitanul este un om, nu glumă. Suntem în Mediterana. Atunci să vorbim despre treburile noastre, fără să ne audă cineva. - Acum, Ned, te ascultăm, am răspuns eu. Ce ne spui? - Suntem în Europa, iar căpitanul Nemo va vrea să ne ducă pe fundul mărilor polare sau în Oceania. Cer să părăsim „Nautilus”. Discuțiile cu canadianul mă deranjau întotdeauna. Nu voiam ca libertatea prietenilor mei să sufere din pricina mea, însă nu doream nici să-l părăsesc pe căpitanul Nemo. Mulțumită lui și submarinului său îmi completam zilnic destule cunoștințe. Niciodată nu urma să mai am o asemenea ocazie. - Amice Ned, am zis eu, te plictisești pe „Nautilus”? - Cinstit vorbind, nu regret călătoria aceasta, răspunse el. Trebuie însă să se termine. - Se va termina. - Unde și când? - Nu știu. Poate când nu vom mai avea ce afla despre mări. Poate chiar el ne va da drumul, zise Conseil. - Să ne dea drumul?, se miră canadianul. - Nu avem de ce ne teme de el, meștere Land, am spus eu. Știm toate secretele submarinului, de aceea nu cred că ne va lăsa să umblăm liberi prin lume. - Și atunci ce sperați?, întrebă canadianul. - Pentru a fugi de pe „Nautilus” trebuie o ocazie serioasă. Poate, de azi în șase luni. 105

54353048.doc Șase luni? Și pe unde vom fi atunci, domnule naturalist?, întrebă Ned. Poate că aici, poate că în China. „Nautilus” umblă repede. Străbate oceanele precum rândunica aerul sau expresul continentele. Poate vom ajunge atunci pe coastele Franței, Angliei sau Americii. - Domnule Aronnax, argumentele dumneavoastră nu se bazează pe nimic, replică Ned. Acum ar trebui să profităm de ocazie. Logica lui îi dădea dreptate. Nu știam ce argument să mai găsesc în favoarea mea. - Dacă Nemo însuși ne va dărui libertatea, o veți accepta, domnule?, mă întrebă canadianul. - Nu știu. - Dar tu, Conseil? - Pe Conseil nu-l interesează chestiunea asta, răspunse el. Ca și Ned, ca și stăpânul său, este celibatar. N-are familie sau copii. Este pregătit pentru orice decizie veți lua voi doi. Am zâmbit auzindu-l. Și canadianul era mulțumit că nu i se împotrivea. - Pentru că prietenul Conseil nu există, ce aveți de spus, domnule?, întrebă Ned. - Iată ce. Ai dreptate, prietene. Nu trebuie să ne bazăm pe bunăvoința lui Nemo. Trebuie să profităm de prima ocazie pentru a fugi de pe „Nautilus”. - Ați vorbit cu înțelepciune. - Dacă nu vom reuși, nu vom mai avea altă ocazie și căpitanul Nemo nu ne-ar ierta niciodată. - E drept ceea ce spuneți, dar dacă încercăm să fugim peste doi ani sau peste două zile riscăm același lucru. Deci dacă avem ocazia favorabilă, trebuie să riscăm. - Ned, ce înțelegi printr-o ocazie favorabilă? - De pildă, dacă „Nautilus” s-ar apropia într-o noapte întunecoasă de coasta europeană. - Și ai încerca să fugi înot? - Da, dacă vasul ar fi la suprafață și am fi aproape de mal. - Și în cazul acesta? - În cazul acesta aș căuta să pun mâna pe ambarcațiune. Știu cum trebuie manevrată încât nimeni să nu-și dea seama de fuga noastră. - Bine, Ned, caută ocazia, dar nu uita că un eșec ar fi catastrofal. - Nu voi uita, domnule. - După părerea mea, eu cred că această ocazie favorabilă nu se va ivi. - De ce? - Căpitanul Nemo va lua măsuri în privința libertății noastre în apropierea coastelor europene. - Sunt de aceeași părere cu domnul, spuse Conseil. - Bine, vom vedea, zise canadianul. - În ziua când vei fi pregătit de fugă, ne previi și noi te urmăm, am adăugat eu. Astfel se termină această convorbire. Faptele ce urmară mi-au dat dreptate. Căpitanul Nemo, temându-se să nu evadăm, își ținu vasul în larg, departe de țărmuri, spre disperarea canadianului. „Nautilus” se scufunda adesea, chiar la mari adâncimi, căci între arhipelagul grecesc și Asia Mică fundul apei se găsea la peste două mii de metri. N-am știut de Insula Carpathos, una dintre Sporade decât atunci când căpitanul Nemo îmi cită versul lui Virgiliu și când mi-o arătă pe planisferă: -

Există în Carpathio golful lui Neptun unde profetul Proteus cugeta...

106

ba chiar îngrijorat. de la Capul Matapan. căpitane? . un fel de casă de bani.54353048. se ivi un om. am strigat eu. mi-a zis căpitanul. tocmai fusese eliberată de sub turci. Timp de două ore se auziră zgomote de dute-vino. Acolo erau peste o mie de kilograme de aur. pe 14 februarie. în clipele acelea. . ordonă deschiderea celor două panouri și. 107 .Atunci permiteți-mi să vă urez noapte bună. le putea opri. ce mănâncă multe vegetale marine. un scufundător. mergând de la o insulă la alta până la Creta.Un om! Un naufragiat!.Ce spuneați. . Apoi căpitanul Nemo plecă din încăpere. deci vreo cinci milioane de franci. În mijlocul acestei ape. Oricum. voiam să mă ocup de studiul peștilor din arhipelag. prin ferestre. îl închise și scrise ceva în limba greacă modernă pe capac. când am fost izbiți de o apariție neașteptată. agățat de carena corăbiilor. Trăiește mai mult în apă decât pe pământ. nu știu de ce. în prezent această insulă numindu-se Scarpanto. A doua zi. în timpul bătăliei de la Actium. Trebuie scăpat cu orice preț! Căpitanul nu-mi răspunse. Acestea erau bucăți de aur. . Priveam fără să scot o vorbă. „Nautilus” se îndrepta spre Insula Creta. . lungi de trei decimetri. am intrat în camera mea. Dimineața. care îi credeau capabili să gonească monștrii adâncurilor. „Nautilus” urca la suprafață. Așa s-a întâmplat cu vasul lui Antonius. De ce oare? Nu am putut ghici și am început să urmăresc peștii ce defilau prin fața ochilor mei. aflată între Rodos și Creta. . denumită acum Candia. Am făcut aluzie la acel eveniment seara. Căutam legătura dintre scafandru și cufărul cu aur. cunoscuți drept „țipari de mare”. Se transportau aceste milioane în aur. Căpitanul părea abătut. Deși nu îi stătea în obicei. domnule Aronnax? Lângă partea stângă a sălii era mobila și un cufăr cu cercuri de fier. întâlniți mai ales lângă Delta Nilului. Apoi „Nautilus” se scufundă din nou. de la roz pal până la rubiniu. chinuindu-mă să adorm. ce călătorea agățat de burta rechinilor. pe al cărui capac era deviza Mobilis in mobile.Nimic. Acest mic pește. Căpitanul Nemo umplu cufărul cu aceste bucăți de aur.doc Acolo stătea Proteus. soarta ei nu mă interesa nici pe mine. Numele lor înseamnă floare și este justificat de culorile lor. din gama roșului. Când mă îmbarcasem pe „Abraham Lincoln”. le-am povestit tovarășilor mei întâmplările de peste noapte. domnule profesor? . N-am văzut decât subansamble granitice prin geamurile salonului. E Nicolai. un remora. Am părăsit sala. cercetă atent marea.Nu vă îngrijorați pentru el. Ochii nu mi se puteau desprinde de la minunile mării. domnule căpitan. care conținea o mulțime de bucăți de metal. Căpitanul deschise dulapul. . Iată de ce depinde soarta națiunilor! Admirabilii antiași erau considerați sacri de către greci.Îl cunoașteți. Un iscusit scufundător. Apoi i-am auzit urcându-l pe scara de fier. Am auzit pași pe platformă.Dar de unde ia aceste milioane?. Ferestrele au rămas însă închise ermetic. nici pe Nemo. întrebă Ned Land. Am văzut astfel acei gobi citați de Aristotel.cu pete roșii. Veni să se sprijine de fereastră. bătrânul păstor al turmelor lui Neptun. când mă aflam cu el în salon. Apăsă pe un buton și în sală apărură patru oameni care împinseră cufărul afară din sală.De ce nu. apoi peștii osoși cu solzi transparenți. ușurând astfel victoria lui Augustus.

Golful acesta este supus mereu focurilor din adâncuri. înconjurată de portocali. deci de unde putea proveni creșterea de temperatură? .Fie cum spuneți.Unde suntem. . Puteți regla temperatura? . .54353048. îmbogățită cu un aer curat țI străveziu. pe 16 februarie.Nu. „Nautilus” se scufundase la șaizeci de picioare. Panourile s-au deschis și am văzut marea albă cu valuri care clocoteau ca apa într-un cazan. . Se vedeau flăcări roșiatice. domnule profesor. respiram iar deasupra valurilor. am întrebat eu. nu ar fi prudent. . Marea nu mai era albă.Nu mai putem rămâne în această apă clocotindă. . Plutim într-un curent de apă clocotindă. Deși salonul era închis ermetic.O fi vreun incendiu la bord? Voiam să ies din sală. Parcă fierbeam. . „Nautilus” se oprise. am ieșit din acest bazin care. i-am zis căpitanului. am replicat. M-am gândit că dacă Ned Land ar fi vrut să evadeze acolo. plină de parfum. însă era atât de fierbinte încât a trebuit să o retrag. are o adâncime de trei mii de metri. . cactuși. Deși acest bazin este atât de frumos. căpitane. Mi-am sprijimit mâna de unul dintre geamuri. . mai strălucitoare ca lumina electrică. nelipsitî de vulcani. aloe.Credeam că s-a încheiat formarea de noi insule. iar „Nautilus” a părăsit Arhipelagul grecesc trecând pe lâmgă Insula Cerigo. mare nostrum a romanilor. M-am dus în camera mea și până la cinci seara am făcut diverse însemnări. când căpitanul Nemo intră. La un ordin al său. pini maritimi. Pe canalul ce desparte Nea-Kamenni de Palea-Kamenni. Voiam să vă arăt ciudatul spectacol al unei erupții submarine. „vasta mare” a evreilor. este locul unde omul prinde puteri în una din climele cele mai sănătoase ale globului. Am privit pe geam. încadrată de munți înalți. datorită sărurilor de fier. După un sfert de ceas.Acest proces nu se încheie niciodată în zonele cu vulcani. nam fi scăpat cu viață din acea mare de foc! A doua zi. . Căldura devenea insuportabilă. Pe căpitanul Nemo nu l-am văzut nici măcar o dată în timpul 108 . între Rodos și Alexandria. Mă treceau toate sudorile. cum spune Michelet. CAPITOLUL 7 MEDITERANA ÎN PATRUZECI ȘI OPT DE ORE M editerana. nu l-am putut privi decât în grabă. mi-a răspuns căpitanul.Nu. marea grecilor. foarte greu de suportat.doc Nu puteam să răspund. „Nautilus” s-a îndepărtat de acel cazan încins. după ce înconjurase Capul Matapan.Priviți. zise el. marea albastră.Patruzeci și două de grade. Are peste două milioane de kilometri pătrați. ci roșie. pătrunsese totuși mirosul de sulf.Simt și eu. Se uită la termometru. Căldura devenea de nesuportat. răspunse căpitanul Nemo. zise el.Lângă Insula Santorini. .

iar în ziua de 18. Rechiniimilandri aveau douăsprezece picioare lungime. Firește că Ned Land renunță la ideile sale. uscați. Rin. traversam Strâmtoarea Gibraltar. cu înotătoare dorsale. fundul mării urcă brusc. calcani cu burtă albă. Oder și se hrănesc cu heringi. cai de mare. și o vigoare remarcabilă. douăsprezece foci cu burtă albă. cum nici păianjenii nu pot broda. ce s-a apropiat de geamul dinspre babord și părea un filament lung. vulpile de mare opt picioare.O barieră asemănătoare există între Gibraltar și Ceuta. Am observat și scrumbii albastre și argintii. purtând pe spatele albăstrui pete maronii. . Aparțin clasei cartilaginoaselor. Aici. ca în trecut. între Capul Boco și Capul Furina.Da. Nu scapă însă de pescarii din Provence. În seara zilei de 16 februarie.Nu prea cred. moruni magnifici. albaștri și galbeni. Treceau atât de repede. Alți pești văzuți de mine și Conseil îi voi cita doar pentru memorie. Înoată în triunghi. observată de Conseil. Nu am văzut din Mediterana decât ceea ce vede un călător din expres dintr-o priveliște care-i fuge pe dinaintea ochilor. el închide întreaga strâmtoare a Libiei. Se mănâncă proaspeți.Acest istm leagă Europa de Africa. zise Conseil. adâncimea este de o sută șaptezeci de metri.Cred și eu. dorade de până la treisprezece decimetri. cu dungi dorsale aurii. . Treceam printre Sicilia și coasta Tunisiei. ar fi neplăcut pentru domnul de Lesseps. care s-a chinuit să străpungă istmul.Dar dacă se va întâmpla. lungi de trei picioare. 109 . la răsăritul soarelui. În epocile geologice închidea complet Mediterana. având un număr infinit de ramificații și cea mai fină dantelă. tenii ce pluteau ca niște ace fine etc. Am plecat în dimineața zilei de 16 februarie din împrejurimile Greciei. adică țipari lungi de un metru. având arcade aurii. . au corpul neted și fusiform. Dunăre.54353048. Sunt admirabili croiți pentru cursă. pești consacrați lui Venus. Era cam strâmt pentru el între Africa și Europa. pe care i-am clasificat împreună cu Conseil. șerpi de trei-patru metri verzi. între Capul Bon și Messina. Dintre mamifere am văzut: doi-trei cașaloți. . spate cenușiu. am zis eu. în timp ce lângă coaste. somoni și alți pești. Dintre zoofite am putut admira câteva clipe o galeoleră portocalie. Propontide și Italia. Firește că Mediterana îi displăcea căpitanului Nemo. lungi de trei metri și o broască țestoasă lată de trei picioare. marinați ori sărați. până la șaptesprezece metri de suprafață. Lau însoțit pe „Nautilus”. Pad. căci puteam evada ușor în acea zonă. cu cap zebrat. . Loara. că păreau mai curând șobolani și lilieci. În grabă am putut distinge câteva specii de pești. ce loveau cu cozile lor puternice geamurile.Dacă vulcanii vor ridica în viitor aceste bariere peste nivelul mării?. . Cred că „Nautilus” a parcurs șase sute de leghe pe respectivul drum. Erau morene. zise Conseil. N-am reușit s-o pescuiesc. asemănându-se cu rechinii. „Nautilus” își încetini mersul. spate negru. în lacuri și oceane. din păcate. Sondările lui Smith au arătat că ambele continente erau unite în trecut. în patruzeci și opt de ore. dar neavând puterea lor. cum obișnuiesc și cu alte nave. trăind în ape dulci ori sărate. din cauza vitezei prea mari cu care umblam prin acele ape. N-am putut observa baliste. Am văzut și toni cu partea dorsală albastru-închis. moruni. și numai noaptea urca la suprafață. tetrodoni. . cu vasul lui La Perouse. lungi de nouă-zece metri. părând niște umbre mari și albăstrui. Primăvara umblă pe fluvii ca Volga. întrebă Conseil. delfini globicefali mediteraneeni. Viteza lui „Nautilus” era de douăzeci și cinci de mile pe oră. merluci. fiecare de câte patru kilometri. dar sunt delicați. Câteva ore au mers cu aceeași viteză ca noi. Lucullus i-a servit de multe ori. „Nautilus” nu avea nici libertatea de mișcare de care se bucura în oceane. pătat.doc acestei traversări rapide. adică douăaprezece leghe. ca anumite stoluri de păsări. cu burtă argintie. sardele și multe alte specii caracteristice Atlanticului și Mediteranei.

. Conseil a clasat cu grijă toate animalele observate conform acestor criterii. articulatele și zoofitele. animale cu cap și torace sudate între ele. pe solul stâncos și vulcanic se întindea flora vie. În timpul plimbărilor prin apele adânci. Conseil. cu cochilie ovală. hialine roșiatice cu o ușoară fosforescență. Treceam prin acea parte a Mediteranei atât de bogată în nenorociri. Ce istorie sinistră s-ar putea scrie despre aceste adâncuri mediteraneene. În noaptea de 16 spre 17 februarie. din care trei marine. umbreluțe specifice Mediteranei. iar căldura internă scade. unele drepte. cu numeroase tentacule măslinii. Conseil observa în special moluștele și articulatele. bureți. între coasta algeriană și Provence. Conseil a început să studieze mai departe fundul mării. Vulcanii se sting treptat. ouă cu puncte verzui. actini verzi cu trunchiuri cenușii. unde s-au pierdut atâtea bogății și atâtea vieți! În tot acest timp. cu înotătoare galbene și cochilii transparente. ancore. tunuri. cavoline ce se târăsc pe spate. pe care ar fi divizat-o în tubicole și dorsibranhiate. . euriale arborescente foarte frumoase. argulele. eolide. acestea se împart în trei secțiuni. coșuri sfărâmate. el a citat petoncule pectiniforme. izopodele. reluându-și viteza ridicată. cu disc maroniu. dar unul cu ape capricioase. auriculi miosotis. am zărit pe fundul mării o mulțime de sfărâmături. din păcate. când liniștite. cu aparat bucal compus din mai multe perechi de membre șI care posedă patru. De atunci nu s-au mai putut observa moluștele.54353048. Dintre moluște. Pe 18 februarie. . se strecura printre aceste resturi cu ușurință.. ciropode și anelide. „Nautilus”. ci doar câțiva pești mari. clasa anelitelor. - 110 . schimbătoare. Pământul va fi un cadavru rece. ce cuprinde ciclopii. prietene. dacă o compari cu suprafața Pacificului. ar fi trebuit să citeze clasa ciropodelor. altele culcate! Mediterana nu-i decât un lac. dacă nu se bagă Ned Land! După ce s-a liniștit. dar un asemenea fenomen nu se va produce.Peste câteva sute de mii de ani. pernuțe de mare.doc Adevărat.Ei bine. crustacee. atlante cu cochilii spiraliforme. altele acoperite numai cu un strat de rugină. Dar „Nautilus” ieșise din strâmtoarea Libiei și trecuse în ape mai adânci. ca Luna. branhipodele. întrasem în al doilea bazin mediteranean. pe lângă care trecea „Nautilus” cu o viteză moderată. comatule ambulante. petricole. Primul ordin conține decapode. lamelare. pleurobranhii portocalii. donacee triunghiulare. Cam aici se oprea munca lui.Peste câte secole? . dolabele. din câte știu. . divizate în șase clase. amfipodele. ce treceau ca niște umbre. trebuie să-i recunosc meritele sale personale. trilobiții. dimineața. holoturi.Deci vom avea timp să ne terminăm călătoria. unele împietrite cu corali. care șia pierdut de mult căldura vitală. scalari. homopodele. eram la intrarea în Strâmtoarea Gibraltar. După meoda lui Milne Edwards. cazane sparte. căci temperatura globului naște viața. despre acest mare cimitir. Va deveni de nelocuit. . pandore etc. Conseil le-a subdivizat corect în nouă ordine pe primele.Dar soarele. . Deși nomenclatura este cam aridă. Dintre articulate. Poate aduce la viață un cadavru? . de un metru. hiale tridentale. Nu avusese timp să completeze clasa crustaceelor cu stomapodele. când furioase. indiferent și rapid. apoi învelișuri plutind între două ape. ursine comestibile din specii diverse. cinci ori șase picioare toracice sau ambulante. a cărui adâncime ajunge până la trei mii de metri.Este insuficient. Pentru a încheia studiul articulatelor marine. Acolo. aplisii denumite „iepuri de mare”. flăcăule.Nu. brațe de elice. ostracodele etc.

. Vom fugi diseară. Diseară vom trece numai la câteva mile de coasta spaniolă. În scurt timp am revenit la suprafața apei și am putut reîncepe plimbările noastre pe platformă. Acum s-a ivit.54353048. Senegal. 111 . privindu-mă fix.Așteptam o împrejurare favorabilă. cu o lungime de nouă mii de mile și o lățime medie de două mii șapte sute. Bătea un vânt puternic din sud și marea era agitată. care prin Strâmtoarea Gibraltar varsă în bazinul Atlanticului surplusul Mediteranei. Nu suntem departe de Franța și de Anglia. Loara. Peste câteva minute.temute de marinari. care formează vârful de sud-vest al coastei hispanice. la douăsprezece mile. Ne îndreptăm însă spre locuri apropiate de țărmuri. Elba. acești olandezi din vechime care în peregrinările lor urmau coastele vestice ale Europei și ale Africii. o lungime mai mare ca circumferința Pământului. îmi spuse el. unde vom găsi ușor un refugiu.doc Acolo există doi curenți: unul superior. aproape necunoscută de antici. Am cuvântul dumneavoastră. Masa a fost servită ca de obicei în cameră. Încotro ne îndreptam? Ce ne rezerva viitorul? După ce am ieșit din Strâmtoarea Gibraltar. Mississippi. Canadianul se apropie de mine. ce aduc ape din țările cele mai civilizate și din ținuturile cele mai sălbatice. Nu reușise să-și pună planurile în aplicare din cauza vitezei prea mari cu care umblam. Spațiu magnific. Amazon. Capul Horn și Capul Furtunilor. „Nautilus” spărgea apele cu pintenul său. mi-aș fi făcut griji. purtând toate pavilioanele din lume. „Nautilus” se scufunda sub valurile Atlanticului. însă Ned era decepționat. după ce parcursese peste zece mii de mile în trei luni șI jumătate. La Plata. Ocean ale cărui țărmuri sinuoase și paralele sunt udate de cele mai mari fluvii din lume: Saint-Laurent. cu excepția cartaginezilor. i-am zis. Dacă ieșind din Gibraltar. Eu tăceam. Am mers fiecare în cameră. zise Ned. și celălalt inferior. Deci peste câteva zile îți vei putea pune în aplicare planurile. Niger. Am urcat împreună cu Ned Land și Conseil și am zărit. . CAPITOLUL 8 GOLFULEȚUL VIGO A tlanticul! O mare întindere de apă care acoperă o suprafață de douăzeci și cinci de milioane de mile pătrate. Nemo nu se ferește de apele civilizate. ce se încheie cu două extremități teribile. Rin. astfel încât nu se putea sta pe platforma lovită de valurile mari. Am tresărit. „Nautilus” profită de acest contracurent și înaintă repede prin îngusta trecătoare. . Era încruntat și strângea din buze. domnule Aronnax. „Nautilus” s-ar fi dus spre sud. care duce apele Oceanului Atlantic în bazinul Mediteranei. Nu eram pregătit pentru o asemenea declarație.Mergem de-a lungul coastei portugheze. Orinoco.Diseară. pluteam pe valurile Atlanticului. străbătut neîncetat de navele tuturor națiunilor. Totuși. ne-am îndreptat în largul oceanului. Capul Sfântului Vicențiu.

M-am dus în salon de două ori. Nu-l mai văzusem de la vizita noastră pe Insula Santorini. Am dus vâslele și proviziile în ambarcațiune. ci gândul de a da greș și de a fi adus în fața furiosului Nemo. Atlanticul mai avea încă atâtea secrete de dezvăluit. de eliberare a țărilor lor: Kosciusko. lăsându-mi studiile neterminate. . Poate că mâine „Nautilus” va fi departe de orice uscat. Aveam să iau cu mine doar însemnările făcute zilnic. Barca e bună și ne găsim la câteva mile de uscat. Mă vedeam când pe pământ. iar dumneavoastră ne veți aștepta în bibliotecă. Eram nehotărât. Cu Dumnezeu înainte! Pe diseară! După aceste cuvinte. Pe diseară. dar. O’Connell. Încăperea era goală. Lincoln. portrete ale unor oameni importanți ce se sacrificaseră pentru idei mărețe. Mergea spre nord. de-a lungul țărmurilor.E riscul nostru. Mă uitam deci la bogățiile acelea uimitoare și am ajuns la ușa ce dădea în cabina căpitanului. am zis. lăsându-mă dezorientat. din ce în ce mai agitat. Camera avea un aspect sever. Oare nu lipsea el de pe „Nautilus”? Uneori treceau săptămâni întregi fără să-l văd. La acea oră. ca să fug. Botzaris. la zece sau unsprezece noaptea vom fi pe țărm. Washington. Am văzut de îndată niște tablouri. se retrase. Cu noroc. spuse iar Ned Land. Trebuia să-mi fac bagajele. „Nautilus” se găsea tot în apele portugheze.54353048. în același timp. Conseil și cu mine vom urca pe scara centrală. Dinspre camera alăturată cabinei mele nu răzbătea niciun zgomot. John Brown. Multe ceasuri neplăcute s-au scurs astfel. apărătorul Irlandei. Ned Land avea dreptate. mă temeam de o asemenea întâlnire. dar mă și temeam de așa ceva. la nouă.doc Deci diseară. L-am prevenit pe Conseil. Se ivise ocazia și voia să o folosească. dacă ne îndepărtam sau nu de țărm. Dinspre cabina lui nu se mai auzea nimic. ucis de glonțul unui sclavagist. acest Leonida al Greciei moderne. înainte de plecare. O sută douăzeci de minute mă separau de clipa reîntâlnirii cu Ned. patriotul italian. să vă facem semn. când aflând despre o împrejurare neprevăzută ce ne silea să ne întrerupem proiectul. Nu mă îngrijora dacă pieream în acea încercare. mi se părea că Nemo păstrase cu uscatul relații de un anumit fel. Se făcuse ora șapte și mai aveam de așteptat două ceasuri. Ce făcea el în acest timp? Am luat masa în camera mea. cel spânzurat și desenat astfel de creionul lui Victor Hugo. Îmi părea rău pentru faptul că Nemo ne găzduise cu inima deschisă și că trebuia să-l părăsesc asfel. cu tovarășii mei. În acea zi am rămas în cabina mea. Probabil era goală. Mă bazez pe dumneavoastră. Urma să mă pregătesc pentru evadare. Oare întâmplarea avea să-l scoată înaintea mea tocmai la plecare? Aș fi vrut acest lucru. de la aparatele de acolo. Desigur. Mâine ne vom afla poate în largul mării. . Mă plimbam tulburat prin încăpere. nici cei din echipaj. iar submarinul avea să pornească la drum pe sub ape. fondatorul Statelor Unite ale Americii. Nemo stă în caamera sa. Am pășit înăuntru. Manin. Nu voiam să mă întâlnesc cu Nemo. poate chiar doarme. Oare acel personaj straniu se mai găsea la bord? Din noaptea în care barca plecase de pe „Nautilus” pentru o treabă misterioasă. prețul eliberării noastre. martirul negrilor.Dar marea este tulbure. Îmi părea rău să plec de pe mininăția cu numele de „Nautilus”. precum făcuseră mările Indiei și Pacificul! Visul mi se întrerupea în cel mai frumos moment. Nu ne vor vedea nici mecanicii. căci astfel periclitam soarta prietenilor mei. eroul căzut pentru Polonia. Deocamdată șuieratul vasului îmi arătă că rezervoarele de ummpleau. Am mai trecut o dată prin salon și am revăzut tezaurul strâns acolo de cel care își impusese exilul pentru totdeauna. Eram agitat. Nici eu nu-mi puteam retrage cuvântul. încercând să aflu. Aș fi vrut să-l mai întâlnesc o dată. - 112 . Niciun jurământ însă nu mă lega de el.

vă căutam. dacă nu la Cadix. M-am așezat lângă ușa ce ducea la cabina scării centrale. Acesta nu putea fi apărat. Trecând pe lângă busolă. Zgomotul elicei era singurul ce tulbura tăcerea de la bord. Mă urmăriți?. întrebă căpitanul Nemo. casele regale din Olanda. Spre sfârșitul anului 1702. dar oare ce? Era eliberatorul popoarelor și al sclavilor? Fusese oare unul dintre participanții la cumplitul război civil american? Ceasul a bătut ora opt și am fugit speriat de acolo. Am intrat în bibliotecă. Austria și Anglia au încheiat un tratat la Haga cu scopul de a răpi coroana Spaniei lui Phillip al V-lea și a o pune pe capul unui arhiduce. . în continuare. Am revenit în cabina mea și m-am echipat cu haine groase. l-am imitat. 113 . Regele vostru Ludovic al XIV-lea l-a impus spaniolilor pe ducele de Anjou. Eram și mai neliniștit. Apoi acesta s-a oprit. căci marina coalizată străbătea Atlanticul în lung și în lat. Spania aștepta un mare transport pe care Franța trebuia să-l escorteze cu o flotă de douăzeci și trei de vase comandate de amiralul Chateau-Renaud. De ce oare? Acest lucru favoriza oare planul lui Ned Land? Nu auzeam decât bătăile imimii mele. Nu-i lipseau însă banii. cu un an înainte. Pe 22 octombrie 1702. care s-au scufundat. domnule profesor. am răspuns eu. Planul lui Ned se dovedea realizabil. dar a apărut o problemă de rivalitate.Foarte puțin. am răspuns. Căpitanul Nemo se oprise. el a dat foc și a găurit corăbiile. Eram gata și așteptam. . cu cizme marine și bonetă de lutrie. nepotul lui. și cazaca din piele de focă. Căpitanul se întinse pe divan.Firește. reluă el.Ah! Domnule profesor. Spania trebuia să reziste acestei coaliții. atunci în golfulețul Vigo. A urmat o izbitură și „Nautilus” s-a oprit pe fundul oceanului.Vă ascult.Să continui. dar amiralul. dacă voiți o să începem de la 1702. Într-adevăr. Nu prea avea marinari și soldați. . Convoiul trebuia să ajungă la Cadix. vasele englezești au sosit în golfulețul Vigo. am văzut că ne îndreptam. Când a văzut că bogățiile convoiului vor cădea în mâinile dușmanului.doc Pe căpitanul Nemo îl lega ceva de acești oameni. dar forțele lui erau inferioare. . . am zis eu. Viteza submarinului s-a redus semnificativ chiar atunci. Nu se auzea nimic. Acest prinț. căpitane. . așteptând semnalul canadianului. . M-am întors în salonul întunecos.54353048. Amiralul Chateau-Renaud a cedat acestei cereri și corăbiile au intrat în golfulețul Vigo. aflat în nord-vestul Spaniei.Domnule profesor. reluă căpitanul Nemo.Vă va interesa. aflând că flota engleză avea să-l întâlnească. La nouă mi-am lipit urechea de ușa căpitanului. neștiind încă scopul acelei lecții de istorie. se hotărî să se oprească într-un port francez. Fără să vreau. Dacă Ned Land fusese surprins în încercarea lui de fugă? Am început să mă agit. neștiind unde voia să ajungă interlocutorul meu. Ușa sălii se deschise și se ivi căpitanul Nemo care zise: . Nici acolo nu prea era lumină. și vă voi povesti un episod curios al acestei istorii. Comandanții spanioli s-au împotrivit acestei hotărâri. către nord.Ei bine?. Vă va răspunde la o întrebare ce v-a chinuit până acum. Amiralul Chateau-Renaud se luptă vitejește. Trebuiau să se grăbească pentru a descărca toate corăbiile înainte de sosirea flotei coalizate.Luați loc. Semnalul lui Ned Land nu venea și eram gata să mă duc la el ca să aflu ce se întâmpla. . a avut dușmani puternici în afară. Cunoașteți istoria Spaniei? Nici măcar pe a țării mele nu mi-o aminteam în clipele acelea. căruia i s-a dat înainte de vreme numele de Carol al III-lea. cu o viteză potrivită. Mărturisesc că nu mă interesa această povestire. Galioanele sale îi aduceau aur și argint din America. ei voiau să fie duși într-un port spaniol. care a domnit sub numele de Phillip al V-lea.

O societate care a obținut de la guvernul spaniol privilegiul de a căuta corăbiile înecate. Ei bine. .Dar pentru a-l extrage. . niște lăzi spintecate. Încărcați cu prada lor prețioasă.. . domnule Aronnax. ale căror poziții le-am însemnat pe harta mea.Degeaba?. Ar trebui să li se spună că bogățiile pe care le-ar fi putut obține s-au dus pe apa sâmbetei.doc Ei bine?. în mijlocul unor epave înnegrite. Părea foarte dezamăgit. Credeți că bogățiile acelea s-au dus degeaba fiindcă le-am strâns eu? Nu înțelegeți? Cunosc destule ființe oprimate.Înțeleg. Oamenii echipajului.54353048. îmbrăcați în haine de scafandru. Aici se scufundaseră corăbiile încărcate pentru guvernul spaniol. își depuneau povara și se înapoiau să reînceapă pescuitul de aur și de argint. cheltuielile ar întrece câștigul. pe o rază de o jumătate de milă. care investesc în găsirea tezaurului. Aici n-am decât să adun ceea ce oamenii au pierdut nu numai în golfulețul Vigo. . pe 19 februarie. Căpitanul Nemo se opri. se aprinse căpitanul Nemo. apele erau puternic luminate. ne aflăm în acest golf și dumneavoastră îi puteți dezvălui misterele. Valoarea comorii naufragiate a fost socotită la cinci sute de milioane. săraci ce trebuie ajutați.Știați. 114 . Salonul era întunecos. Din aceste butoaie și lăzi ieșeau bucăți de aur și de argint.Se presupune că în mare ar exista aproximativ două miloane de tone de argint. acești oameni se întorceau la „Nautilus”. Exploatând acest golfuleț Vigo. l-am văzut intrând pe canadian în cabina mea. răspunse căpitanul Nemo. Aici era teatrul de luptă de la 22 octombrie 1702.Care? . pe când „Nautilus” naviga pe lângă Creta răsculată! - CAPITOLUL 9 UN CONTINENT DISPĂRUT A doua zi de dimineață. Am făcut-o. dar și în mii de zone de naufragiu. că marea conține atâtea bogății? . domnule profesor. Înțelegeți acum de ce sunt miliardar? . Regreta că vorbise prea mult. Îl așteptam. . popoare asuprite. dar prin geamuri se vedea marea. Inima lui bătea încă pentru suferințele omenirii și mila se îndrepta către rasele sclave și către diverși alți indivizi..Păcat de acționarii societății. Căpitanul Nemo era moștenitorul direct al acelor comori ale incașilor. Am înțeles atunci cui îi erau destinate milioanele expediate de căpitanul Nemo. nu faceți decât să o luați înaintea cercetărilor unei societăți rivale.Cinci sute de milioane! Nu mai sunt. Nemo se simți rănit de vorbele acestea. smulse de la ei de către Fernando Cortez. Se ridică și mă rugă să-l urmez. piaștri și bijuterii. l-am întrebat. . căpitane. În jurul lui „Nautilus”. desfundau niște butoaie putrezite.

Nu vreți să vedeți fundul mării și noaptea? . Căpitanul Nemo și cu mine mergeam spre focul ce se zărea. am coborât înăuntru și panourile s-au închis.Mă rog.La prânz îi voi vedea poziția pe hartă. . mi-a zis el. Picioarele ni se înfundau în mâl. .doc Ei. Ned. zise el. După ce m-am îmbrăcat. . mi s-a dat un baston de fier. Nu aveam cum fugi de acolo. Solul plat urca ușor. Vedeam pietrele acoperite de milioane de zoofite și pline de alge. Fără baston. În câteva minute eram pe fundul Atlanticului la o adâncime de trei sute de metri. Va trebui mers mult și urcați munții. Așa cum obișnuiam. am primit vizita neașteptată a căpitanului Nemo. Nu se vedea decât nesfârșita întimdere a apelor. dar m-am abținut să mai vorbesc despre asta.Propuneți. Sunt gata să vă urmez. domnule profesor. încă nu-i totul pierdut. dar mergeam încet. Degeaba era Ned furios! Pe la prânz. Oricum. imposibil de evaluat - 115 . ca să-i ia înălțimea. A trebuit să vină căpitanul Nemo tocmai în momentul când trebuia să fugim de pe vasul lui. Pe la unsprezece și jumătate sau golit rezervoarele. am auzit un zgomot deasupra mea.Mă faceți și mai curios. dar nu știam ce-l alimenta. am trecut la treabă. Altă dată vom reuși. alge și printre pietre. căpitane. I-am povestit întâmplările canadianului. Busola arăta că „Nautilus” mergea spre sud-sud-est.Va fi obositor.Da. domnule?. Cerul era înnorat și vântul bătea. . n-aș fi putut umbla! În spatele nostru. Eu am ajuns pe platformă. la o sută cincizeci de leghe de uscatul cel mai apropiat. Marea devenind furioasă. Ne găseam la 16 ◦17’ longitudine și 33◦22’ latitudine. mă întrebă el. Seara. Uneori acesta răzbea mai tare.Veniți. dar el și-a exprimat regretul că nu se putuse plimba cum ar fi vrut. După care el s-a dus la Conseil. Am înțeles ce-l cauza. Am văzut și brazde gigantice ce se pierdeau în obscuritate. Era un fel de foc. Europa era în spatele nostru. În ocean bogățiile sunt mai în siguranță ca în trezoreria statului.Nu știu. pe la unsprezece.Ba da. în apă! După o jumătate de oră de umblat. Poate diseară. am trecut în salon. . M-am obișnuit cu acel întuneric și am priceput inutilitatea aparatelor Ruhmkorff. așadar. Meduze și crustacee microscopice îl luminau cu lucirea lor fosforescentă. iar căpitanul Nemo îmi arăta în depărtare un punct roșiatic. După un ceas m-am uitat pe hartă. A făcut o afacere bună cu bancherul lui. .Nici nu e nevoie de ele. Nici gând să mai putem fugi. sperând să renunțe la evadare.În ce direcție merge „Nautilus”? . căpitane. . făcea puțină lumină. rezervoarele cu aer. Nici tovarășii mei și nici vreun om al echipajului nu ne-a urmat în această excursie. apele erau întunecoase. Picioarele mi se cufundau în acel covor. . dar lămpile electrice nu erau pregătite. . . Secundul a profitat.54353048.Ce bancher? . bine. Îngrămădirile de pietre dispuse pe fundul oceanului aveau o anumită regularitate pe care nu mi-o explicam. pe câmpul de luptă de la Vigo. Am crezut că n-am auzit bine. Deodată. Ned Land era deja acolo și cerceta orizontul. vă propun o excursie neașteptată. soarele s-a arătat o clipă. „Nautilus” dispărea în întuneric.Mai curând cu banca.Domnule Aronnax. Era aproape de miezul nopții. Eu mă simțeam însă ușurat deee povară! Liniștit. . pământul a devenit pietros. . în ciuda furiei lui Ned. Vasul a urcat la suprafață. Ploua la suprafața mării! M-am gândit atunci că putea să mă ude acolo. vom îmbrăca hainele de scafandru. Ne-am pus aparatele. vă previn. Ne ajutam cu bastoanele.

Avea să apară vreun locuitor al acelei regiuni? Căpitanul Nemo urca neabătut. Cunoștea drumul. Ce era locul acela de pe glob înghițit de cataclisme? Cine dispusese stâncile și pietrele ca pe dolmene ale timpurilor preistorice? Unde mă dusese fantezia căpitanului Nemo? 116 . nu cea a Creatorului. Nu simțeam diferența datorată marii densități a apei. O pădure de copaci morți. Un pas greșit și m-aș fi prăbușit în prăpastie. pe care algele formau o groasă haină vegetală. Stânci monumentale păreau să sfideze legile echilibrului. Îl urmam. Pentru a ne apropia de acesta. Cărări pline de alge. Era unu noaptea. Totuși n-am visat. Am ajuns la o stâncă uriașă. care stăteau pitite în ascunzătorile lor. trebuia să trecem prin potecile întortochiate ale unei vegetații abundente. nici veșmintele mele grele. Ajunsesem la primele povârnișuri ale muntelui. Eu îl urmam cu mare încredere. Bastonul mă ajuta mult. Nu m-ar fi mirat să găsim acolo un oraș submarin. Și aceasta mă intriga. Pentru a urca pe stânci aveam bastonul. zgomotul de avalanșe? În dreapta și în stânga se deschideau galerii tenebroase. Erau ochii crustaceelor gigantice. O pădure înghițită de apă. Erau vaste îngrămădiri de pietre în care se distingeau formele vagi de castele. din pricina luminii care iradia de pe el. printre care mișuna o lume de crustacee. caracatițe îngrozitoare își încolăceau tentaculele ce păreau un mărăciniș viu de șerpi. Nemo înainta fără să ezite. Pe ce câmp vast mă aflam? Aș fi vrut să aflu de la căpitan. Se vedea mai bine. dar nu-i știam limbajul semnelor. fără sevă.54353048. unde mă așteptau alte surprize. Existau și alte lucruri ciudate. Mii de puncte luminoase străluceau în întuneric. Crabi uriași se înălțau mișcându-și membrele cu un zăngănit de fier. ce trădau mâna omului. copaci mineralizați sub înrâurirea apelor. am ieșit din pădure. precum pădurea Hartz. Peștii fugeau de sub picioarele noastre. Părea un duh al oceanului. a cărui siluetă întunecată se decupa pe fundul luminos al orizontului. Am ajuns pe primul platou. Căpitanul Nemo trecea nepăsător printre ele. Turnuri naturale se înclinau la unghiuri pe care legea gravitației nu lear fi permis pe uscat. Nu mai simțeam oboseala. La o sută de picioare deasupra capetelor noastre se ridica vârful muntelui a cărui umbră acoperea versantul opus. pe care mâna omului părea să le fi degajat. în timp ce-mi treceau prin fața ochilor tot felul de minunății. Trebuia să-l urmez. Treceam peste prăpăstii impresionante pe trunchiuri de copac puse de-a curmezișul. arătându-ne calea. O antenă enormă ne bara drumul. Dar eu nu vedeam decât reflectarea ei prin straturile de lichid. Am văzut și simțit toate aceste lucruri! După două ceasuri de când părăsisem „Nautilus”. Lumina lucea în creștetul unui munte înalt de opt sute de picioare. Acolo se desenau ruine pitorești. pietrele peste care pășeam. care mă ajuta enorm. Peștii zburau dintr-o creangă în alta. Uneori trebuia să sar peste genuni ce se deschideau sub mine. Ce era acea lume exorbitantă pe care n-o cunoșteam? Cărui ordin îi aparțineau articulatele cărora stânca le era a doua carapace? Unde găsise natura secretul existenței lor vegetative și de câte secole trăiau astfel în straturile cele mai de jos ale oceanului? Eu nu mă puteam opri. Mergeam cu lejeritatea unei capre negre! Povestea aceasta pare ireală. ce avea adevărate peșteri în care se mișcau lucruri extraordinare. Prin mijlocul pietrelor ce brăzdau fundul Atlanticului. Lumina roșiatică creștea la orizont. temple. acoperite de lumea zoofitelor în flori. Ce spectacol! Cum să-l redau? Stâncile și copacii de sub ape. Îl mai parcursese. fără frunze. Era electrică? Se datora unui fenomen necunoscut? Mâna omului intervenise acolo? Voi da de tovarășii și prietenii lui Nemo prin locurile acelea? Erau la fel de ciudați și de ascunși ca și el? Vreo colonie de exilați de pe uscat trăia prin adâncul oceanului? Ideile acestea nebunești mă stârneau.doc ca lungime.

după inundații și cutremure de pământ. Voiam să vorbesc. să parcurg acel continent imens ce unea. Engel. vrând parcă a-mi spune: . în afara Europei. Malte-Brun. de pe vremea lui Solon. Torentele de lavă ajungeau până la poalele muntelui. După câteva minute. cu care s-au războit pentru prima oară vechii greci! Atlanții. Neputând face asta. străzi largi. Dominația lor se întindea până la Egipt. La cincizeci de picioare de pisc. dar pe partea cealaltă el avea o înălțime de două ori mai mare față de fundul oceanului. formele Parthenonului. l-am oprit. nu flăcări. lumina valea până la ultimele limite ale orizontului. Humboldt. unde se simțea arhitectura toscană. un întreg Pompei îngropat sub ape! Unde eram? Voiam să aflu cu orice preț. de opt sute de ani. pe care arborii mineralizați le acopereau odinioară cu umbra lor! De ce n-aveam timp? Aș fi vrut să cobor pe panta abruptă a muntelui. Umblam pe acolo pe unde au umblat contemporanii primului om! Atingeam cu mâna ruinele multiseculare. atlanţii. Am privit în zare. După veacuri. vestigiile portului. Dar el. urcasem pe piscul ce domina cu vreo zece metri tot ansamblul acela stâncos. Acolo. el se apropie de o stâncă de bazalt negru și scrise acest cuvânt: ATLANTIDA Parcă am fost trăsnit! Atlantida. Vulcanul. cetatea războinică. unde trăia acel popor puternic. Iată ce amintiri istorice îmi trezise inscripția căpitanului Nemo. cetatea pioșeniei. ale cărei piscuri înalte: Madera. d’Anville. dincolo de Coloanele lui Hercule. Eusebes. Porfir. Am privit la drumul pe care l-am făcut. Sub ochii mei. Ridicând o bucată de piatră. ocupau un continent mai mare decât Asia și Africa la un loc. mi-a arătat ultimul munte. luminat de fulgere violente. Atlantida lui Platon. să-mi smulg sfera de pe cap! Căpitanul Nemo veni spre mine și mă opri. Ammian-Marcellinis. Craterul submarin arunca lavă. Acest munte era un vulcan. s-a distrus această Atlanidă. mai vechi cu o mie de ani. care cădeau în cascade de foc în mijlocul masei lichide. Pentru flăcări trebuie oxigen din aer. poet și legislator. firește. dar li s-au împotrivit grecii. și rezistă în fața elementului lichid care se vaporizează în contact cu aceasta. pustii. Curenți rapizi antrenau gazele ce difuzau. după istorisirea lui Platon din dialogul dintre Timei și Critias. Într-o zi Solon discuta cu bătrânii din Sais. Era un spațiu vast. Lava însă este incandescentă. de culoare alb-roșie. apăru un oraș ruinat. contemporane epocilor geologice! Călcam pe schelete de animale ale unor timpuri extraordinare. Asiei şi Libiei. Canare. se vedeau resturi de apeducte. ca o făclie imensă. Tertullian. Sherer. erau Makhimos. clătinând din cap.54353048. urmele Acropolei. Tournefort. antica Meropida de Theopompe. Muntele se înălța la șapte-opt sute de picioare față de vale. 117 . cu ziduri năruite. Au vrut să se impună. Buffon și d’Avezac. un crater mare arunca puhoaie de lavă. sub privirile mele. precum dejecțiile Vezuviului oe un alt Torre del Greco. pe care am văzut-o cu ochii mei! Acesta era ţinutul înghiţit de ocean. Azore. ce fusese invadat și distrus parțial de atlanți. ce-i puneau dispariția pe seama legendelor. Jamblique. Africa de America și să vizitez marile orașe antediluviene. admis de Possidonius.Vino! Să mergem! L-am urmat cu un ultim elan. Insulele Capului Verde mai ies și acum la suprafață.doc Am vrut să-l întreb. Pliniu. Unul dintre ei i-a povestit despre alt oraș. continentul negat de Origene. oraș vechi pe atunci. ai cărei locuitori gigantici trăiau secole întregi și care aveau forța să îngrămădească blocuri de piatră ce încă rezistau acțiunii apelor.

părea subjugat de măreția priveliștii.54353048. Cine știe dacă vreodată Atlantida nu va apărea iar la suprafață? Încercam să păatrez în memorie cât mai multe detalii ale impresionantului peisaj. Căpitanul se ridică. solul este frământat de forțe plutoniene. capricioase accidentări ale solului îl obligau pe „Nautilus” să-și reducă viteza. sturioni asemenea rudelor lor din Mediterana etc.doc Poate că vreodată. Aceste eșantioane nu mi-au distras însă atenția de la câmpiile Atlantidei. Căpitanul Nemo. Apoi se ivi luna. „Nautilus” trecea razant. vreun fenomen eruptiv avea să aducă la suprafață acele ruine înecate. ce strălucea asemenea unei stele. cu ace dorsale care-i fac periculoși de prins. Alerga ca un balon dus de vânt peste preriile terestre. CAPITOLUL 10 ZĂCĂMINTELE SUBMARINE D in cauza oboselii. 20 februarie. având pe maxilarul superior o spadă cu vârf ascuțit. blocurile de lavă ce atestau furia expansiunilor plutoniene. rechini de diverse specii. Instrumentele indicau sudul. m-am trezit a doua zi. dorade minunate. de care nu mă îndoiam. corifemi. Am ajuns la bord în clipa în care se puteau vedea primele licăriri ale zorilor. Am fost nevoit și eu să-mi reiau. printre ape. încă se mai putea vedea o parte din acel continent scufundat. Prin panourile deschise. am zărit felinarul lui „Nautilus”. ce se repercutau cu o amploare maiestuoasă. pe care îi clasifica. Vedeam rocile decupate fantastic. Se gândea oare la generațiile dispărute. Am coborât repede muntele. Până la Ecuator. războaiele lor eroice. lungi de cinci metri. căci atenția îi era atrasă de peștii numeroși. pădurile de arbori. cu spinări maronii. să i le înțeleg. la misterul sorții omenești? Tare mult aș fi vrut să-i aflu gândurile. Printre peștii-pasăre. Conseil a observat makaira negri. Am rămas o oră contemplând valea întinsă sub strălucirea lavei. În sală intră Conseil și i-am mărturisit ce am putut vedea în acea noapte. să i le împărtășesc. denumiți astfel din vremea lui Aristotel. iar razele ei palide străbătură continentul scufundat. După ce am trecut de pădurea minerală. pe la ora unsprezece. lungi de trei metri. mai privi o dată valea imensă și-mi făcu semn să-l urmez. Uneori. sprijinit de o coloană sfărâmată. În salon eram ca într-un vagon de expres. Peștii Atlantidei nu difereau mult de cei observați de noi înainte. Fierberea interioară nu înceta sub scoarța muntelui. pe la zece metri de solul câmpiei Atlantidei. Dar el nu mă prea asculta. Mediul lichid transmitea zgomote profunde. M-am îmbrăcat repede și voiam să știu care era direcția lui „Nautilus”. îi povesteam lui Conseil istoria atlanților. Adâncimea era de o sută de metri. Erau calcani uriași. cu o viteză de douăzeci de mile pe oră. Naviga atunci cu precizia 118 . bolovanii uriași acoperiți de covoare de anemone și axidii. S-au semnalat mulți vulcani submarini în această porțiune a oceanului și multe nave au fost zguduite când au trecut prin zonă. studiile ihtiologice. În timp ce aceste situri bizare erau iluminate electric de noi. alături de el. dragoni marini în culori vii. cu o forță musculară ce le permitea să sară peste valuri. Unii au auzit zgomote surde ce anunțau lupta elementelor din adâncuri.

Am putea coborî pe orificiul format de crater? . Parcă făceam o plimbare aerostatică.Aici oamenii dumneavoastră fac slujba de mineri? .Nu. evitând corpurile din jur. Să fi fost încă noapte? Nu se vedea nicio stea. aparatul se ridica precum un aerostat și depășea obstacolul. A doua zi era opt când am intrat în sală. Dacă labirintul devenea prea complicat. în portul său comod. M-am uitat la manometru. M-am gândit că urma o zonă montană și. Pe la ora patru spre seară.54353048. . după care revenea pe fundul mării. îmbrăcați în costume de scafandru. Întâmplarea m-a făcut să o descopăr și tot întâmplarea mi-a servit bine.Așteptați câteva clipe. Putea fi un continent sau o insulă. extrag huila. „Nautilus” plutea la suprafață. Nici urca. . adăpostit de vânturi. Aici oamenii mei. misterios. când un glas îmi spuse: . „Nautilus” mergea mai încet.Într-adevăr. căpitane. Aici sunteți în siguranță.Natura vă este de folos întotdeauna.Da.În mijlocul unui vulcan stins. Am rămas singur. . căpitane Nemo. la ce bun acest refugiu? „Nautilus” nu are nevoie de port. aici sunteți în siguranță. tufe bazaltice. am zis eu. Aceste mine se ascund sub valuri. . Până la o sută de metri înălțime. unde suntem? . și care forma o pâlnie răsturnată. mam pomenit într-un întuneric adânc. „Nautilus” intră pe un teren stâncos. iar în vârf având o deschizătură rotundă prin care pătrundea lumina razelor de soare. transformate în huilă. . cu deosebirea că„Nautilus” asculta de mâna pricepută a timonierului său. dar el are nevoie de energie electrică pentru a se mișca. care era plin cu lavă altădată. ajungând aici. Nu știam ce să gândesc.Căpitane Nemo. . inundat de mare în urma unei convulsii a pământului. domnule profesor. una dintre Insulele Canare sau dintre cele ale Capului Verde. craterul său.Dumneavoastră sunteți. ca și minele din Newcastle. Ruliul nu trăda însă existența valurilor. având două mile în diametru. Vârful său ieșea din ocean. domnule profesor? . Am pus piciorul pe plstformă și am așteptat. panta muntelui este practicabilă.Dar care este numele muntelui acesta? . sunt pentru mine o mină nesecată.Sub pământ. M-am culcat cu intenția să mă scol după câteva ore de somn. având conglomerate. Noaptea mi-a întrerupt observațiile.Muntele aparține unei insule din mare. Am rămas multă vreme la geam. În timp ce dormeați. dar mai sus nu se poate ajunge. 119 .Unde suntem?. . la orizont. Dar. Am văzut o deschizătură în vârful lui. Am auzit pași pe platformă.Nu. resturi de lavă. printr-o zonă cu sol confuz. de anumite elemente pentru a produce energia și săruri pentru a alimenta elementele. M-am urcat până aproape de una dintre trapele deschise. „Nautilus” a pătruns printr-un canal sub nivelul oceanului. inclusiv de uragane. Aici marea acoperă păduri întregi care au fost inundate în timpurile geologice și care. Conseil plecase în cabina lui. . domnule profesor. printre care aștrii zodiacali din coada lui Orion. . Această mare era un lac închis într-un cerc de ziduri. „Nautilus” plutea de-a lungul unui mal așezat ca un chei. am strigat eu. . un zid înalt părea că oprește trecerea pe acolo.Sub pământ!. Dar în loc să dau de lumina zilei. Nu știam dacă o asemenea peșteră era creația omului sau a naturii.doc cetaceelor printre coline. . Acest zid mi-a arătat sfârșitul teritoriului Atlantidei din care străbătusem o părticică. cu înălțime de cinci ori șase sute de metri.Da. admirând frumusețile mării și ale cerului înstelat. Aprind felinarul și veți fi luminat.

- 120 . repetă canadianul. încrustate cu bituminoase. răspunse canadianul.doc Îi vom vedea la lucru pe tovarășii dumneavoastră? Nu. Ascensiunea noastră a continuat. Dacă vreți să vizitați grota. care nu-și prea justificau numele. șI nu suntem „pe” el.Dar dacă ar fi fost așa. în interesul nostru. . Trebuia să mergem cu atenție printre acele conglomerate nelegate cu ciment între ele. n-au suflet! Treceam pe lângă un tufiș de liliac. zburând în apropiere. Pe acolo se putea înconjura ușor lacul. după ce afumă albinele și le alungă. dispuse ca o colonadă ce susținea parcă bolta imensă. Conseil se uită cu naturalețe în jur. Între munte și lac se întindea o plajă nisipoasă. Au venit apoi pe platformă. dar regret. Cu cât înaintam. când Ned Land strigă: . profitați de această zi. Au trecut de atunci multe secole. zise Conseil. am făcut eu.Cu exactitate. această deschizătură prin care a trecut „Nautilus”. . . replică Conseil. Erau cristale de feldspat și de cuarț. Câteva crizanteme creșteau timide la rădăcinile unor aloe cu frunze lungi și triste. Natura vulcanică a enormei excavări era evidentă pretutindeni. pământul urca și am ajuns la niște povârnișuri lungi și întortocheate.54353048. Pantele erau tot mai abrupte.Accept explicația. în număr de câteva mii. un stup! . Între aceste roci bazaltice existau scurgeri de lavă răcită. domnule Aronnax. din Canare. Cu cât ne îndepărtam de apă. de enorme pietre ponce. La vreo treizeci de metri înălțime. apa din Atlantic a pătruns în interiorul muntelui. căci mă voi grăbi să continui ocolul submarin al lumii. A existat o luptă teribilă între cele două elemente. Lumina zilei ce pătrundea prin craterul superior se intensifica. iar florile din mare. Dar poate domnul să-mi spună de ce vulcanul și-a întrerupt activitatea și cuptorul a fost înlocuit de apele liniștite ale unui lac? . un stup. Am zărit niște violete încă parfumate. răspunse Conseil. încheiată în avantajul lui Neptun. ca fonta într-un furmal?.Ah! Domnule. iar în unele locuri covoare întinse de sulf. Heliotropele. care îndepărta stâncile datorită rădăcinii puternice. unele sub formă de prismă regulată. Am recunoscut eufore din care curgea sucul lor caustic. „Nautilus” n-ar mai fi ajuns până aici. Canadianul strânse câteva livre de miere. în adâncul oceanului. Fără să se mire. cu adevărat. . ce nu era mai lată de cinci picioare. splendidele hidrofite. Atunci. După conglomerate urmară roci bazaltice negre. Am tras încântat aer în piept. am adăugat eu. Și albinele roiau în jurul lui. alteori ne târam pe burtă.Vă închipuiți ce era pâlnia aceasta când se umplea cu lavă în fierbere și nivelul lichidului incandescent se ridica până la orificiul muntelui.Iată-ne din nou pe pământ. Parfumul este sufletul florii. i-am întrebat. își plecau triste florile colorate și parfumate. La o înălțime de două sute cincizeci de picioare ne-am oprit. că deschizătura de care s-a pomenit nu s-a format deasupra nivelului mării.Acesta nu se cheamă „pământ”. ci „sub” el. dar cu precizia lui Conseil și cu forța lui Ned ne-am descurcat.O să amestec mierea cu aluat de artocarpus și vă voi oferi o prăjitură suculentă. iar vulcanul scufundat s-a schimbat într-o grotă liniștită. dar Ned vru să afle dacă peștera avea ieșire. căci soarele ajungea cu greu la ele. . Câteva tufișuri și chiar arbori se prinseseră de pereți. zise Ned. pe care piciorul aluneca.Un stup?.Probabil pentru că o convulsie a provocat. Ca să mă conving. . m-am apropiat și am văzut acele insecte ingenioase. plin de blocuri vulcanice.Iar apa n-ar mai fi ajuns în vulcan și acesta nu s-ar fi stins. . cu atât povârnișurile deveneau mai abrupte și mai înguste. Dar solul era accidentat. . Am mulțumit căpitanului și am mers să îi chem pe tovarășii mei. zise el. Nu m-am opus.Da. terenul se modifică. Ne deplasam uneori în genunchi. Câteodată trebuia să sărim peste excavații profunde. . Aici regnul vegetal începea să lupte cu regnul animal.

colo. crabi. .Lăsați turta dulce! Să mergem mai departe! După câteva cotituri ale potecii pe care o urmam. CAPITOLUL 11 MAREA SARGASELOR 121 . iar tovarășii mei și cu mine ne întinserăm pe nisipul fin. ajunserăm într-un loc de pe malul interior. pe care norii erau purtați de vântul dinspre apus.doc . Canadianului îi părea rău că nu are o pușcă la îndemână. întrebă Conseil. . . Am observat apoi că nu doar albinele trăiau pe acolo. . homari. A trebuit apoi să coborâm spre plajă. Însă cu ajutorul pietrelor a reușit să lovească o dropie. Chiar atunci am înconjurat creasta cea mai înaltă care susținea bolta. părăsindu-și portul. Felinarul îi lumina întreaga suprafață. Speram ca Nemo să pornească spre Europa sau America. Visam că eram o moluscă și că această grotă era cochilia mea. strigă el. plutea în larg. Să ne schimbăm pe „Nautilus”! După trei sferturi de oră. Am stat acolo un ceas.Va fi un fel de turtă dulce. ca să iasă în secret din pasajul submarin? Poate. Deasupra noastră. A doua zi dimineață. denumită iarba-surzilor. Deodată am fost trezit de glasul lui Conseil. terminaserăm plimbarea noastră circulară și am revenit la bord. Pe platforma sa și pe mal se agitau cei din echipaj. . la câțiva metri sub valurile Atlanticului. Focul îi șlefuise pereții emailați și lucioși. craterul părea o uriașă gură de puț. . Voia să aștepte noaptea. „Nautilus” stătea perfect imobil. Ned Land se chinuia să afle grosimea pereților. „Nautilus”. Oamenii echipajului terminau atunci cu încărcarea proviziilor de sodiu și „Nautilus” ar fi putut pleca imediat. galatee etc.Dar ce e asta?.54353048. Am început apoi discuția despre veșnica evadare.Vine apa peste noi! În câteva clipe eram în siguranță. pițigoi. iar nivelul lacului urcă și el. Fauna era reprezentată de mii de crustacee. spuse Conseil. Ne-am ales doar cu o baie. Acolo se deschidea o peșteră. N-am putut să nu zâmbesc. Se vedea foarte bine cerul. ce nu prezenta valuri. unde existau covoare formate dintr-o mică plantă.Ce este?. Conseil culese câteva dintre acestea. căci urcușul devenise imposibil. după ce-și refăcuse aici provizia de sodiu. am întrebat noi. ulii cu burta albă.Alertă!. Căpitanul Nemo nu dădu însă niciun ordin. acoperiți de praf de mică.Este fluxul care era să ne surprindă ca pe eroul lui Walter Scott! Oceanul se umflă pe dinafară. Ne venise un fel de moleșeală căreia nu i-am rezistat. Canadianul își putea relua astfel tentativele cu succes. În interiorul acestui vulcan erau păsări de pradă ce zburau ici. După o jumătate de oră de la isprava lui Ned Land. iar pe povârnișuri alergau niște dropii grase și frumoase. pe vârful grotei. punându-și viața în pericol pentru a o înhăța. s-a ivit lacul în toată măreția sa.

Vasul se îndrepta către sud. Doar Ned Land regreta că „Nautilus”. au plutit printre ierburile ce le împiedicau să avanseze. În acea perioadă am navigat mult la suprafața apelor. Nădăjduiam că. pot înghiți un om întreg. Deasupra noastră pluteau diverse corpuri. încheind astfel acest episod. Lucra. astfel că speranțele noastre de a reveni în mările Europei se cam năruiră. denumită varec. se întoarce spre Marea Antilelor. după ocolirea Capului Horn. oceanul își recăpătă aspectul obișnuit. liniștită. Pentru a nu obosi elicea. după o curbă. Unde? Nu puteam ghici. Marea Sargaselor acoperă cam toată Atlantida scufundată. de la alte latitudini. animale lacome care. Unii acceptă că ierburile pe care le aduce provin din pășunile fostului continent. Întreaga zi de 22 februarie am umblat în această mare. Când navele acestui temerar au ajuns în mijlocul Mării Sargaselor. Alături de Conseil am văzut pești ce nu difereau prea mult de alții. prin obscuritate. În ziua respectivă. Într-o zi. care ne confundaseră cu un cetaceu foarte valoros. O zi mai târziu. Melodiile interpretate erau foarte expresive.doc N autilus” își păstră direcția. lăsate deschise și uitate acolo. ca trunchiuri de copaci aduși din Anzi sau de pe Mississippi. În aceste nouăsprezece zile. căpitanul Nemo a hotărât să meargă la o adâncime de câțiva metri de suprafața oceanului. greu de depășit. Am putut studia această zonă a oceanului în care vapoarele pătrund foarte rar. „Nautilus” pluti în largul Atlanticului. Îl interesase lucrarea mea despre fundul oceanului. Existau însă și câini de mare. Căpitanul Nemo voia să-și îndeplinească programul stabilit. Ca ei să nu-și piardă timpul degeaba. Numele de Sargase provine din cuvântul spaniol sargazzo. Le executa în special noaptea. Are nevoie de trei ani pentru un ocol complet. în special cele de istorie naturală. resturi de catarge. Uneori nu era de acord cu teoriile mele. când „Nautilus” se odihnea în liniștea oceanului. cu destinația India. căpitanul Nemo scufundă submarinul. printr-un covor de alge și fucuși compact. se deplasau spre Capul Bunei Speranțe. ne-au urmărit ambarcațiunile unor vânători de balene. care înseamnă varec. Au fost necesare trei săptămâni spre a traversa respectiva zonă. strânse grămadă între ierburile maronii. un adevărat lac în mijlocul Atlanticului. respectivul curent se împarte în două: brațul principal care se îndreaptă spre Irlanda și Norvegia. Câteva nave cu pânze. Alteori ascultam sunetele melancolice ale orgii sale. „Nautilus” traversă o ciudată parte a oceanului. Din 23 februarie și până pe 12 martie. Trecea printr-o adevărată pășune. 122 . avea să pornească spre mările sudice ale Pacificului. În bibliotecă găseam cărțile. nu putea fi străpuns de harpoanele vânătorilor. însă înainte de a pătrunde în Golful Mexicului. cu o viteză constantă de o sută de leghe pe zi. fragmente de tot felul târâte de curenți. Este cunoscut marele curent de apă caldă denumit Gulfstream. Ultimul braț pare mai curând un colier ce înconjoară cu apele lui calde acea zonă rece. Își notase multe lucruri pe marginile paginilor. spre spaima echipajelor. dar nu dicuta cu mine despre asta. trecând aproape de Africa și. fiind din oțel. Pe căpitan îl vedeam rar. pânze. Pe acolo umbla acum „Nautilus”. nu s-a semnalat niciun incident. nemișcată a oceanului. unde peștii găsesc multă hrană. Din iarba aceasta. potrivit pescarilor. Marea era pustie. pornește către Spitzberg. iar celălalt spre sud. Iată unul dintre motivele pentru care Cristofor Columb a crezut în existența unui continent nou. este format acel banc imens. După ce iese din canalele Floridei.54353048. S-ar putea însă să fie aduse de Gulfstream de pe țărmurile Europei și ale Americii. Îmi corecta cercetările. care se numește Marea Sargaselor. la 44◦ latitudine nordică.

pe care îi prindeau. spre admirația mea. provocând o mișcare suficientă pentru întreținerea vieții asteriilor și stelelor de mare.Se știe asta?. Până pe 13 martie. geamurile păreau gata să plesnească. Depășisem zona făpturilor submarine. Dar ce crede știința în privința aceasta? .Și cum explicați. la care raportul este invers. Înclin deci să vă dau dreptate. se miră Nemo. pentru a stabili adâncimea exactă. Căpitanul Nemo se hotărî să ajungă pe fundul mării coborând pe diagonală. Deși cei mai mulți rezistă la suprafața mării sau a fluviilor. iar pentru revenirea la suprafață ar fi trebuit golită apa din acestea. grinzile i se încovoiau. lucru ce m-a interesat în mod deosebit. a adus o stea de mare vie de la două mii cinci sute de metri față de suprafață. Locotenentul Parker. . . există specii care s-au adaptat la mari adâncimi. Peștii de pe fundul oceanului conțin în branhii mai mult oxigen decât azot. datorită presiunii uriașe a mării. Cantitatea de oxigen dizolvată în apă crește o dată cu adâncimea. în haită. Ajungând la paisprezece mii de metri. pe măsură ce cobora în abis. spre deosebire de cei de la suprafață. precum balonul ce trece deasupra regiunilor unde se poate respira. învelișul lui „Nautilus” tremura precum o coardă sonoră. . i-am răspuns.doc Ne însoțeau uneori cete de delfini zburdalnici. ne găseam la treisprezece mii de metri adâncime. Dar să ne continuăm cercetările. nu îl atinsese nici după sondajul ce îi arătase cincisprezece mii o sută patruzeci de metri adâncime. după cum afirmase căpitanul Nemo. din salon. Nu peste multă vreme am trecut de zona în care trăiau majoritatea peștilor. în adânc. că vietățile acestea trăiesc la aceste adâncimi?. vânând ca lupii. dar fundul oceanului nu se vedea. eroul mărilor polare. Coborârea sa continuă. ce stă la baza vieții. pereții gemeau. Prima: prin curenții verticali. viața vegetală dispare înaintea celei animale. am distins vârfuri întunecate de munți. Nu se mai vedea nicio viețuitoare prin apă.Că. . . aceasta a lovit valurile cu o forță de nedescris. Cei din echipajul lui „Bull-Dog” din Marina Regală au scos o stea de mare de la peste o leghe adâncime. nu scade. „Nautilus” nu se opri acolo. cu mare abilitate. L-am întrebat pe căpitan dacă observase pești la o asemenea distanță de suprafață. urmăream acele manometrului. Datorită presiunii imense. Umblau în grupuri de cinci sau șase. Mac Clintock. . dar nu atinsese fundul oceanului. zise căpitanul Nemo. Hidrofitele nu mai există în abisuri. după sondare. de exemplu. însă pompele n-ar fi avut destulă putere ca să învingă presiunea externă.54353048. a răspuns el. Adevărat. Alături de căpitan. de pe nava americană „Congress”. Norocul submarinului era. care se mișcau cu repeziciune. Eram foarte interesat de rezultatele acestei experiențe. Ne aflam la 45◦37’ latitudine sudică și 37◦53’ longitudine vestică. o adâncime de paisprezece mii de metri. la mai mult de trei leghe adâncime. găsise. căpitanul Denham de pe „Herald”. Parcursesem vreo treisprezece mii de leghe de la punctul nostru de plecare din Pacific. Când a pornit elicea. Nu ne puteam scufunda umplând rezervoarele. Apoi „Nautilus” a început să sondeze adâncurile. Puteau să fie ale unora înalți precum Himalaia sau Mont Blanc.Corect. rezistă până la două mii de metri sub apă. că se comporta ca un bloc compact. ba poate chiar mai semeți decât aceștia. Stridiile. apropiindu-ne de straturile cele mai adânci ale oceanului. pești zburători. ce fac schimburile de ape și de săruri. Manometrul indica în prezent șase mii de metri sub nivelul mării! Ne acufundam de un ceas și operațiunea continua! Apele transparente erau pustii. Căpitanul Nemo decise să-și scufunde cât mai mult submarinul. domnule profesor. Chiar în locul respectiv. mă întrebă căpitanul Nemo. cu ajutorul plantelor laterale care au fost puse la un unghi de patruzeci și cinci de grade față de orizontală. Învelișul îi tremura.Foarte rar. dar alte făpturi vii da.Am două explicații. Panourile salonului s-au dat la o parte și au început manevrele de coborâre. căci nu cunoșteam dimensiunea abisului.A doua: prin comprimarea oxigenului. 123 . După încă o oră. am călătorit în aceleași condiții.

Nu trebuie să expunem vasul prea mult la asemenea presiuni.54353048. „Nautilus” își pornise elicea și urca acum repede ca fulgerul. Amintirile îl chinuie.Ați vrea să păstrați altceva decât amintirea? . A străbătut în patru minute cele patru leghe față de nivelul mării.Să-mi permită domnul să remarc faptul că Ned tânjește după tot ce nu poate avea. . harponierul nu-mi mai vorbea de planurile sale de evadare. Nu am priceput însă avertismentul său și într-o clipă am fost trântit pe covor.Să ne găsim la asemenea adâncime. „Nautilus” suporta o presiune de o mie șase sute de atmosfere pe fiecare centimetru pătrat al suprafeței lui. Nu-i plăcea șederea îndelungată la bordul submarinului.Să urcăm acum.Să urcăm. Când se întâlnea cu căpitanul.Putem fotografia cu ușurință această regiune submarină. a căzut pe suprafața oceanului. Mirarea mea a crescut. . Dar se pare că temerarul căpitan nu gândea ca și mine și își urma călătroria spre regiunile australe. Începeam să cred că îndrăzneala căpitanului îndreptățea teama lui Ned Land. Nu este un savant. După ce a ieșit din lichid ca un pește zburător. . „Nautilus” se deplasa spre sud. Mă temeam să nu răbufnească într-una din zile. Credeam că de la Capul Horm va porni spre vest prin mările Pacificului. . Unde voia să se ducă? Spre pol? Ar fi fost o nebunie. . . căci căpitanul Nemo adusese un aparat de fotografiat în sală. unde nu mai este nici urmă de viață. domnule profesor. El era obișnuit să trăiască liber și să fie activ. Tezaurul mării nu-l interesează. Prin geamuri se vedea apa minunat iluminată de felinarul electric.Nu vă înțeleg. peșterile nelocuite.Țineți-vă bine. Ar trebui să-i dăm dreptate. Nu se mai putea vedea nimic. Despica apa vâjâind zgomotos. ca domnul. Nici soarele n-ar fi fost mai adecvat pentru o asemenea operațiune. zise Conseil. ochii i se aprindeau. Ce să facă el aici? Nimic. neatinsă încă de om. . El ar vrea să bea ceva într-o tavernă din țara sa. CAPITOLUL 12 CAȘALOȚI ȘI BALENE Î n noaptea de 13 spre 14 martie. ca să termine ocolul lumii. Nu se zărea nicio umbră. La un semn al căpitanului. Canadianul nu suporta monotonia de la bord. Incidentul ce urmă îi reaminti însă de zilele frumoase ale vânătorii. am răspuns eu. De la o vreme. „Nautilus” s-a oprit și în câteva clipe am fotografiat stâncile minunate. și să nu avem altă dovadă decât amintirea acestei minunății. Ar vrea să facă tot ce este interzis.doc La adâncimea de șaisprezece mii de metri. am zis eu. Tăcea și devenea ascuns. 124 . adică patru leghe. ridicând valurile uimitor de sus. mi-a spus apoi Nemo. Fierbea de mânie.

.Pentru că atunci ele aveau coada de-a curmezișul și loveau apa de la dreapta la stânga și de la stânga la dreapta la fel ca peștii.Nu zic nu. . . le-a sucit coada și de atunci ele bat de sus în jos.Aproape. vânând balene în ținuturile arctice sau antarctice. cum dispare sub apă! Se zice că aceste animale pot face înconjurul lumii în cincisprezece zile. . apoi pe asturieni. . .doc Pe la ora unsprezece. evident. Dacă acest lucru nu-i adevărat acum. balena vine în apropierea lui „Nautilus”. lungi de o sută de picioare. Am auzit chiar că hullamock și umgallick din Insulele Aleutine aveau peste o sută cincizeci de picioare. cât și în Strâmtoarea David.Ce spui. sunt tot atât de mari ca și cele din mările boreale? . . spre răsărit. care plutea la suprafață. răspunse canadianul fără să ezite. tot n-ai renunțat la plăcerile tale de pescar? .De ce se spune așa? . domnule profesor. Rolul balenei în lumea marină și influența ei asupra descoperirilor geografice au fost mari. . E o balenă dintre cele mai mari. la cinci mile de „Nautilus”. e că la începutul lumii. Se apropie! Vine spre noi! Nici nu-i pasă de mine! Știe că nu-i pot face nimic! Ned bătea din picior. . în detrimentul vitezei lor. Nu m-a surprins acest lucru. Ned? Adevărat? . . vânate intens. văzând că ele umblau prea repede.Oare un vânător de balene poate să-și uite vreodată meseria lui? Cine se poate sătura vreodată de plăcerile unei asemenea vânători? .Oare aceste animale trăiesc mult?.O să faci acum cunoștință cu ea.De unde știi. domnule. căci respectivele cetacee. Ea este aceea care. întrebă el. atât în Strâmtoarea Bering.54353048. Ned.Dacă aș fi pe o barcă pescărească. Priviți cum umblă. i-a obișnuit cu peimejdiile oceanului și i-a dus de la o extremitate la cealaltă a pământului. Priviți cu ce putere aruncă coloana de apă prin răsuflătoare! De ce sunt înlănțuit în obiectul acesta de oțel? .Pentru că așa se știe. zise Conseil. s-a nimerit între mai multe balene.Atunci balena australă îți este necunoscută. Ned? . .Niciodată. întâlnirea asta mi-ar face mare plăcere!. se refugiaseră în zonele oceanice de la latirudini mari. englezi. Stăteam pe platformă. strigă canadianul.Dar ceea ce nu știți. oamenii vor ajunge la cele două extremități necunoscute ale globului. Luna martie la aceste latitudini ne oferea zile frumoase de toamnă. 125 .Cum.O mie de ani. balenele înotau și mai repede. . strigă canadianul emoționat. . Numai în mările boreale. strigă Ned Land.N-ai pescuit niciodată în aceste mări.Aceste dimensiuni par a fi cam exagerate. Dar Dumnezeu. Brațul lui tremura aruncând un harpon imaginar. Niște legende vechi susțin că aceste cetacee i-au dus pe pescari până la șapte leghe de Polul Nord.Aha!. întrebă Conseil. târând în urma ei mai întâi pe basci. „Nautilus”. iar marea era calmă.Mamiferele acestea. Privind cu băgare de seamă. se va adeveri totuși cândva și este probabil că. domnule. Canadianul a fost acela care a zărit o balenă la orizont. olandezi. Ned? . Ned. .Pentru că am văzut balene. și asta. . a cărui privire nu se mai dezlipea de ocean. Balenelor le place să umble prin mările australe și boreale. i se vedea spatele negricios ridicându-se și scufundându-se mereu sub valuri.Uite-o!.Pentru că așa se spune.

sunt douăzeci. am zis eu. A-i vorbi astfel unui vânător înseamnă să risipești cuvintele în vânt. semenii tăi. strigă el. am răspuns eu.Da. zise el. ceea ce l-a făcut pe Buffon să afirme că aceste mamifere pot trăi o mie de ani. domnule Aronnax. El nu mai asculta.Punctele acestea sunt cașaloți. de ce nu te duci să îi ceri căpitanului voie să vânezi?. Capul enorm al acestui cetaceu ocupă o treime din trupul lui. dar eu nu admit această distracție ucigașă. Mai bine înarmat decât balena. . Pe acestea. Ned. doar numai așa. Au destul de lucru acum cu dușmanii lor naturali. Auzi. xifiile. ca să nu-mi uit meseria? . fiimd crude și răufăcătoare. numit „alb de balenă”. căpitane. Ele vor avea în curând probleme. să vânezi numai pentru a distruge. . pe care le-am întâlnit în haite de câte două. Căpitanul Nemo a privit trupa de cetacee care se zbătea în apă la o milă de „Nautilus”. O flotă întreagă de pescari s-ar îmbogăți de pe urma lor.doc Nu. . Între timp. viețuitoare inofensive și bune. căpitanul Nemo observă trupa de cetacee și zise. Submarinul acesta este înarmat cu un pinten de oțel care o să facă tot atâta ca și harponul meșterului Land. Observați la opt mile în depărtare niște puncte negre care se mișcă? . să ajungă la maturitate. comit o faptă rea. trei sute. Conseil nu-și încheiase fraza că Ned Land și dispăru de pe platformă în căutarea căpitanului. în afară de oameni. ci sunt zece. răspunse căpitanul Nemo. . animale teribile. când pescuitorii vânau pentru prima oară balenele. zise canadianul.E de prisos să ne expunem. Ned Land scrâșnea din dinți de necaz. Înverșunarea sălbatică a pescarilor va face să dispară până și ultima balenă din ocean. de dragul de a omorî? Știu că acest privilegiu îi este îngăduit omului.. lungi de douăzeci de centimetri. domnule. n-aș putea pescui și eu. Și să nu pot face nimic! Să stau aici cu picioarele și cu mâinile legate! . căpitane. Balena se apropia mereu.54353048. Cașalotul este un animal dizgrațios. nu mai e o balenă. o turmă întreagă. balenele au de-a face cu alți dușmani. prietene Ned.. meștere Land. avem dreptate să le exterminăm.Acestea sunt balene australe. mai este încă timp. rău format și nu vede decât cu ochiul drept. întorcându-se spre mine: .Aveam dreptate spunând că.Iată. deci. domnule profesor..Ei bine. în interesul balenelor. Vă puteți închipui mutra pe care a făcut-o canadianul pe parcursul acestui curs de morală.Așteptați. nu se știe. . peștii fierăstrău.Dar. a cărui lungime întrece chiar douăzeci și cinci de metri. aceste animale erau mai mari decât cele de acum. Se presupune. Lasă în pace aceste sărmane mamifere. Ned Land se uita la căpitan și nu înțelegea ce-i spunea. cilindrici și conici în vârf și care cântăresc câte un kilogram fiecare. Peste câteva clipe au venit amândoi. Însă căpitanul avea dreptate. Ned? Canadianul nu auzea. La partea de sus a acestui cap enorm se găsesc trei sau patru sute de kilograme din acel ulei prețios. Ei au pustiit astfel golfulețul Baffin și vor stârpi o clasă de animale folositoare. zise căpitanul Nemo. are douăzeci și cinci de dinți mari. Omorând balene. . „Nautilus” va alunga el singur cașaloții. fără să te mai amesteci și dumneata. Vă vom arăta o vânătoare cum n-ați mai văzut..La ce bun. cașaloții. că balenele de acum n-au avut timpul necesar să se dezvolte. Canadianul a ridicat din umeri. Să fie atacate cetaceele cu pintenul! Cine a mai auzit așa ceva? . dar se presupune și iată argumentul pe care ne sprijinim: acum patru sute de ani. El o sorbea din priviri.Ei bine. Canadianul se întoarse deodată la vorbele acestea. Niciun pic de milă pentru aceste animale care nu-s decât gură și dinți! Gură și dinți! Nici nu se putea descrie mai bine cașalotul. - 126 .

să manevreze el însuși aparatul. Dar canadianul n-a avut timp să se înfurie. Ei însă se prindeau de vas. . Dar în curând au trebuit să se păzească de loviturile lui. . Căpitanul Nemo se apropie de noi. în jurul lui „Nautilus”. Dezgustat. Aceasta nu reușise să scape de sălbăticia cașaloților. gurile pline de dinți și ochiul înfiorător. După ce cașaloții se risipiră. Prin geam le vedeam enormele beregăți. îl trăgeau sau îl ridicau la suprafață. mai ales pe burtă. pe care o puteam păstra ca unt sau brânză. Masacrul a durat mai mult de o oră.Fiecare cu arma sa. Căpitanul se duse lângă timonier. îi forțau elicea. Se putea prevedea dinainte victoria cașaloților. izbindu-l. coada lor făcea adevărate furtuni. Aceștia. Ce înfruntare! Chiar și Ned Land. Câțiva cașaloți se îndepărtau de noi. Zăriseră balenele și se pregăteau să le atace. în zare. După ce l-am gustat. „Nautilus” se scufundă aproape de suprafață. Laptele acela reprezenta o provizie utilă. marea se liniști. Mă temeam să nu izbucnească scandalul. fără să urce să respire la suprafață. tăindu-l sau rupându-l în bucăți. Ne deplasam printre acestea. „Nautilus” se apropie de cadavru. care se mai calmase. Lupta între cașaloți și balene se pornise atunci când „Nautilus” a ajuns în mijlocul lor. Curând. albe pe burtă. meștere Land?.Este masacrul unor animale dăunătoare. căci a observat o balenă care se apropia de „Nautilus”. a bătut din palme. Venise clipa să mergem în ajutorul balenelor. zăcea pe o parte. nu măcelar. În apropiere zăcea și puiul ei. ca pe o unealtă de distrugere. Ned și cu mine am luat loc în fața geamurilor din salon. de obicei atât de liniștite. dar și pentru că pot sta mai mult timp sub apă. i-am dat dreptate. Vasul nu simțea puternicele lovituri de coadă care-i izbeau coastele.Ei bine. Se deplasa în așa fel ca să poată tăia trupa cașaloților. întrebă el. 127 . Uneori se strângeau zece sau doisprezece cașaloți și încercau să sfărâme submarinul sub greutatea lor. Plină de răni. Căpitanul mi-a oferit o cană de lapte cald.Un spectacol groaznic. Murise. scufundându-se când cetaceul cobora în adâncuri. am auzit bătăile rapide ale elicei și viteza vasului a crescut. zise canadianul. lăsând în urma sa câte două jumătăți de animal. la început. făcut de șuierăturile ascuțite și de răsuflările acestor animale îngrozite. Doi oameni din echipaj au urcat balena pe vas și au scos tot laptele din aceasta. În mijlocul acestor straturi lichide. nu numai pentru că sunt mai bine înarmați față de adversarii lor inofensivi. Ce masacru! Ce zgomot la suprafața valurilor. iar eu sunt pescar. . Nemaiputându-se stăpâni. urcând cu acesta când monstrul revenea la suprafață. dar „Nautilus” rezista fără probleme la forța lor impresionantă. străpungându-l cu puternica sa armă. Cum ucidea un cașalot fugea spre altul. „Nautilus” nu mai era decât un harpon uriaș. cam două. Pe valuri pluteau zeci de cadavre mutilate. zise căpitanul. Am deschis panourile și am ajuns pe platformă. trei butoaie. care se însuflețise. Acesta-i un masacru. învârtindu-se pe loc ca să nu scape prada. nu s-au prea sinchisit de noul monstru care venea să se amestece în luptă.Prefer harponul meu. l-am refuzat. Erau albastre pe spinare. Apa era plină de sânge pe o suprafață de mai multe mile. . nici loviturile pe care le dădea. Am urcat la suprafață.doc Trupa de monștri se apropia tot mai mult. Nici măcar o explozie nu le-ar fi sfâșiat trupurile cu mai multă furie. . El îl azvârlea în mormanele de carne și acesta le străbătea dintr-o parte în alta.54353048. dar m-a convins că era la fel de bun precum cel de vacă. uitându-se fix la el. replică Ned. canadianul îi înjura și îi amenința. aruncat de mâna căpitanului său.

fiind el însuși la cârma vasului. era destul ca să se scufunde câțiva metri în apă pentru a găsi o temperatură suportabilă. expus la aerul de afară. încălzit regulat de aparatele electrice. strălucitoare. arăta două sau trei grade sub zero. Păsările polare zburau deasupra noastră. Anotimpul nu era potrivit. căutând cu grijă. El observa cu atenție aceste locuri pustii și. Urma să ajungă la pol? Nu credeam. îl ferea cu îndemânare de izbiturile acestor ghețari. căci toate încercările de a ajunge până la acel punct al globului eșuaseră. de douăzeci și cinci de picioare. Dar căpitanul Nemo. Pe 14 martie am zărit câteva sloiuri de gheață la 55 ◦ latitudine. astfel că oglindeau razele soarelui pe miile de fețe ale cristalelor lor. la orizont. Termometrul. cu toate că știa bine că aceasta se închidea în urma lui. cu o viteză foarte mare. Adesea orizontul părea închis de tot. pe la al cincizecilea meridian. veneau să se odihnească pe el și loveau cu ciocul în oțelul lui. Cât despre interiorul lui „Nautilus”. căpitanul Nemo ieșea adesea pe platformă. În curând s-au ivit blocuri mai mari. ca niște ametiste enorme. deoarece 13 martie pe pământurile antarctice înseamnă 13 septembrie în regiunile boreale.54353048. aisberguri. se întindea o zonă albă. acesta sfida frigul cel mai puternic. spre sud. Cu cât ne deplasam mai mult spre sud. Conseil și cu mine îl admiram pentru prima dată. Dar eram bine îmbrăcați cu blănuri de foci și de urși de mare. luându-l pe „Nautilus” drept un leș de balenă. În atmosferă. „Nautilus” se deplasa la suprafața oceanului. CAPITOLUL 13 PRINTRE GHEȚURI N autilus” se îndrepta în continuare către sud. 128 . De altfel. Unele. care mai pescuise în apele arctice. astfel că am decis să-i supraveghez mai atent gesturile. Aceasta prevestește apropierea unui „pack”. La 60 ◦ latitudine nu mai era nicio trecătoare. Pescarii englezi au numit-o „ice blink”. lăsau să pătrundă printre ele lumina.doc De atunci am observat cu neliniște că Ned avea reacții tot mai agresive față de căpitan. Temperatura era destul de coborâtă. Altele. banc de gheață. Unele dintre sloiuri aveau nervuri verzi. găsea îndată vreo deschizătură îngustă prin care se strecura. Ned Land. asurzindu-ne cu strigătele lor. Pe parcursul acestei navigări în mijlocul ghețarilor. a căror strălucire se schimbă odată cu negura. cu atât aceste insule plutitoare deveneau mai mari și mai numeroase. un fel de resturi de ghețari. era obișnuit cu acest spectacol al aisbergurilor. optzeci de metri. dintre care unii aveau o lungime de câteva mile și o înălțime de șaptezeci. de parcă sulfatul de cupru ar fi tras linii curbe pe acestea.

Într-un loc formau parcă un oraș oriental cu minarete și geamii. . Era un punct înaintat al regiunilor antarctice. Frumusețea noii zone mă încânta. mi-a zis canadianul. în altul o cetate ruinată. Decorul se schimba ca imaginile unui film. Nici urmă pe aici de suprafața lichidă. . doborâtă de cutremur. dar instinctul căpitanului Nemo. tunete.Drept înainte. iar căpitanul. îmi spuse: .Ei bine. câmpurile de gheață nu ne mai permiteau înaintarea. zise Conseil. mă gândeam că vom rămâne pe veci acolo. Adesea. Aspectul lor se schimba necontenit. Această piedică nu-l putea opri pe căpitan. cimentate de ger. cu tot efortul și cu toate încercările mijloacelor sale puternice de a spinteca obstacolele. Ne aflam la 51◦30’ longitudine și 67◦39’ latitudine meridională. se va opri. nevăzând nicio ieșire. „Nautilus” era nevoit să se oprească în mijlocul acestor ghețuri. la această latitudine ziua era neîntreruptă. nici câmpuri de gheață. Pe 16 martie. Acum însă. El nu se înșela niciodată când vedea firicelele subțiri de apă albăstruie care brăzdau întinderile de gheață. Nemo ne-a relatat că odinioară acolo trăiau numeroase cete de foci.54353048. Călătoria aceea plină de primejdii era însă pe placul meu. ci întinderi vaste de apă. Uneori urca pe gheață și o sfărâma sub greutatea sa. iar modificarea era însoțită de zgomote.Banchiza!. îl ajuta să descopere noi trecători. dar mai târziu regiunile polare aveau să stea în obscuritate vreo șase luni. iar dacă rămâneam pe loc. Bucățile de gheață cădeau ca grindina în jurul nostru. Nu mai erau nici bancuri. am întrebat eu. Pe 15 martie am trecut de latitudinea la care se află Insulele New Shetland și Orkney. Eram înconjurați de ghețari. astfel că acum peste acele meleaguri domnea tăcerea morții. au masacrat masculii. „Nautilus” trecea de cercul polar antarctic pe la meridiamul al cincizeci și cincilea. De obicei. domnule profesor. chiar și zgomotul. „Nautilus” pătrunse în această grămadă casantă și o sparse cu un zgomot asurzitor. cine nu poate merge mai departe. nici nu ne putem întoarce. Mă aflam pe platformă. căci pe la două noaptea. aceasta era piedica peste care nu se putea trece. noaptea dura trei. ci o nesfârșită și nemișcată barieră alcătuită din munți lipiți unul de altul. Totul era înghețat.Că nici nu putem înainta.Cred că nu e bine. care se lua după cele mai mici semne. cu o iuțeală remarcabilă. Căpitanul Nemo găsea însă trecătorile prin care să înaintăm necontenit. Prin simpla putere de împingere. . în goana lor spre îmbogățire.Încotro mergem?. începu să se prindă o pătură de gheață nouă pe coastele lui „Nautilus”.Nu cred. . căci trecătorile se închiseseră în urma noastră. . Încercarea căpitanului Nemo era mai mult decât imprudentă. i-am replicat. Iar când nu va mai putea să avanseze. Busola coborî până la 73◦5’. Pe 18 martie. ne blocam de-a binelea. barometrul rămase foarte jos.Nu e bine? Ce înțelegeți prin asta? . bubuituri. „Nautilus” a fost ținut în loc. cât și pentru toți navigatorii de dinaintea noastră. În aceste condiții. Am înțeles că atât pentru Ned Land. Dar aici era tot atât de greu a te întoarce ca și a înainta. El se avântă împotiva ghețurilor cu furie. ce credeți despre asta? . 129 . care evalua situația. Nu erau banchize. la opt dimineața. căpitanul Nemo a obținut o măsură destul de exactă a situației noastre. patru ore. Însă în ziua de 16 martie. aparatul nostru își croi drum. Ghețarii se dovedeau superbi. se întoarce. Ivindu-se soarele pe la amiază. după douăzeci de asalturi zadarnice. Așa se și întâmplă.doc În urmă cu două luni. femelele și puii. dar vânătorii de balene englezi și americani. căci nu are ce face.

Dar vă veți și întoarce de acolo? - 130 . după ce a aflat de la mine că urma să ajungem la pol. acolo unde se întâlnesc toate meridianele globului. căpitane. . ar fi să rămânem câteva zile în apă. ci pe dedesubt. Vom trece pe dedesubtul acestor aisberguri. am reluat eu cu un ton cam ironic. Înțelesesem. . Această singură vorbă a căpitanului Nemo m-a luminat deodată și mi-a destăinuit planurile sale. căci nu a părut surprins deloc. fie a găsit planul bine conceput. va merge la pol. Ned Land ridică însă din umeri. spre sud?. am răspuns eu. domnule. . domnule. domnule. am strigat eu. precum știți. și atunci la suprafață gerul ar fi de minus treizeci.Doar aceasta? „Nautilus” are rezervoare mari. reluă căpitanul Nemo. a răspuns acest băiat de ispravă.Pe dedesubt!.Adevărat. au de trei ori adâncimea în mare a înălțimii lor de deasupra apei. Acolo unde alții au eșuat. Deoarece acești munți de gheață n-au mai mult de o sută de metri înălțime. am întrebat eu. Înainte! Nu există piedici pentru noi! Să sfărâmăm banchiza! S-o aruncăm în aer și. răspunse căpitanul Nemo ironic. mi-a spus căpitanul zâmbind. Dar impasibilitatea sa n-o depășea pe cea a lui Conseil. Și ce sunt pentru „Nautilus” trei sute de metri? . Încă nu m-am plimbat pe „Nautilus” atât de departe prin mările australe. răspunse rece căpitanul. . au trei sute în apă. nu v-ați schimbat! Nu vedeți decât piedici! Eu vă spun că „Nautilus” nu numai că va scăpa de aici. domnule profesor.La pol!. . trădându-mi mirarea. . .doc Domnule profesor.Da!. dar vasul acesta va merge mereu înainte. . Însușirile extraordinare ale lui „Nautilus” aveau să-l slujească și de data aceasta! .Singura dificultate. răspunse liniștit căpitanul. fără a ne împrospăta rezervele de aer. dacă rezistă.Vom ajunge la Pol. După un sfert de oră de la discuția aceasta. Au discutat în limba lor neînțeleasă și fie că secundul știa dinainte.54353048. . nu era aceasta o întreprindere nechibzuită. meștere Land.Pe deasupra? Nu. îl vom descoperi împreună.Vreau să vă cred. un gând care putea încolți numai în mintea unui nebun? Mam gândit atunci să-l întreb dacă nu cumva descoperise acel Pol Sud. care. Nu pe deasupra.Cum vrea domnul. domnule profesor. să-i facem aripi submarinului ca să poată trece pe deasupra! . eu voi reuși. observam că eu eram acela care căuta să-l îndemne pe căpitan spre îndeplinirea acestui plan îndrăzneț. . căpitanul a sunat și a venit secundul său. După ce ne-am înțeles în toate privințele. neatins încă de om. unde încă nu pătrunsese niciunul dintre curajoșii navigatori.Submarinul ar putea să coboare la adâncimi și mai mari ca să caute acea temperatură uniformă a apelor marine. la Polul Sud. domnule. care e mai inaccesibil decât Polul Nord. Știți că fac cu „Nautilus” tot ce vreau. am strigat eu.Mai departe.Da. . . le vom umple și vom avea oxigenul necesar. patruzeci de grade.Nimic.Începem să ne înțelegem. . Da! Îl știam pe acest om deosebit de temerar! Dar a învinge piedicile Polului Sud.Nu. mi-a răspuns el.Păcat de dumneavoastră și de căpitanul Nemo. . dar va merge și mai departe! .

să mă odihnesc. Doar atât ne mai despărțea de suprafață! Banchiza se aplatiza iar. La ora patru. curioși. Străbătând coridoarele. ce părea foarte groasă. dar nu reuși. între 67◦30’ până la 90◦. Pe la trei dimineața. „Nautilus” se lovi de suprafața interioară a banchizei. am plecat în cabina mea. Conseil a făcut la fel. Pompele puternice ale lui „Nautilus” goleau rezervoarele de aer. Probabil se afla în cușca timonierului. Inima îmi bătea nebunește. deplasându-se pe al 52-lea meridian. Se ridica spre suprafață. vasul încercă de mai multe ori să iasă la suprafață. Mă uitam încontinuu la manometru. Muntele redevenea câmpie. Pe parcursul zilei.Marea este liberă! CAPITOLUL 14 POLUL SUD 131 . ceea ce indica o grosime totală a acesteia de o mie două sute de metri. „Nautilus” se scufundă apoi mai mult. Peste două zile aveam să ajungem la pol. suprafața inferioară a banchizei se găsea la doar cincizeci de metri adâncime. golindu-și treptat rezervoarele. Căpitanul Nemo nu folosise încă rezervoarele de oxigen. Viteza vasului se stabiliză la douăzeci și șase de mile pe oră. Mergeam la trei sute de metri pe sub banchiză. „Nautilus” mergea la întâmplare. deci o mie față de nivelul mării. Pe acolo. lovea gheața la doar nouă sute de metri adâncime. În acea noapte am dormit prost. Situația noastră nu s-a schimbat nici în cursul serii. Pe la șase dimineața. ajungând la opt sute de metri. Lochul arăta că „Nautilus” mergea mai încet. în acea zi de neuitat de 19 martie. de 12 grade sub zero. Stăteam în salon împreună cu Conseil și urmăream prin geam straturile inferioare ale oceanului austral. Stratul nu era prea gros. Cerul era senin. acesta s-a cufundat în mare. Acest lucru însemna că grosimea gheții era de încă patru mii de picioare. judecând după zgomot. Vom ieși oare la suprafață chiar la pol? Nu. căci operațiunea fusese întârziată patru ceasuri.54353048.doc Se făceau pregătirile necesare acelei tentative temerare. Distanța dintre noi și suprafața apei era prea mare! Pe la opt a trebuit să împrospătăm aerul. Conseil și cu mine am stat multă vreme la geam. M-am trezit de mai multe ori. Urcam pe diagonală spre suprafața care strălucea în lumina electrică. Banchiza se subția neîncetat. când plin de deznădejde. Eram când plin de speranță. „Nautilus” porni direct către pol. Zece oameni cu târnăcoape începură să spargă gheața din jurul lui „Nautilus”. la cinci dimineața. căpitanul anunță că panourile de pe platformă aveau să fie închise. Izbitura se produsese la trei mii de picioare adâncime. După ce s-au umplut rezervoarele de apă. astfel că au terminat repede și au intrat în interiorul submarinului. deci peste cinci sute de leghe. căpitanul Nemo deschise ușa salonului și zise: . A doua zi. nu m-am întâlnit cu căpitanul. din pricina banchizei. Vântul nu mai bătea însă prea tare. Pe la două. înmagazinându-l apoi la o presiune uriașă. Temperatura apei se încălzi cu două grade. În timpul nopții. pe 19 martie. Gheața rămânea între patru și cinci sute de metri adâncime. adică cea a unui expres. gerul intens. am revenit în salon. În unele locuri. Aveam de parcurs douăzeci și două de grade și jumătate latitudine. M-am mai uitat o dată spre banchiză.

înconjurându-ne de aproape.54353048. În câteva locuri.Nu știu. După cinci minute de asemenea extaz. Existența acestui uscat dădea dreptate ipotezelor lui Maury. . tot o să-mi ajungă. Am văzut și porumbei albi. nimic altceva. .Domnule. ca să nu fie nevoit să ne dea dreptate. O emoție puternică făcea să-i bată mai tare inima. După două ore am înconjurat-o. La prânz vom măsura poziția soarelui. . Nu-l văzusem pe Ned Land. care probabil nu se arătase. domnule.doc A m alergat pe platformă.Suntem la pol?. Spuse aceste cuvinte și sări pe nisip. și dacă voi călca pământul acesta. foarte mari. . . cinci mile. l-am întrebat înflăcărat pe căpitan. colo. căci puteau fi blocuri de gheață în mare. S-a lansat barca la apă și căpitanul. o insulă singuratică se înălța la două sute de mile peste nivelul apei. Însă „Nautilus”. mut. în vârful căreia exista un fel de platou și acolo. Doar câteva plante microscopice și niște fucuși roșii. Solul era dintr-un fel de substanță calcaroasă de culoare roșiatică.Oricăt de puțin s-ar arăta. cu pietre ponce. . se oprise la câteva sute de metri de coastă. deși mă urcasem pe o stâncă. ca să nu se împotmolească. nu am văzut niciun vulcan pe o rază de câteva mile. ascunsă de această parte a banchizei. în rest. Un canal îngust o despărțea de o întindere de pământ foarte vastă. După un ceas am ajuns lângă insulă. un continent poate. Avea o circumferință de patru. pe cât sunt de greoaie și de stângace pe pământ. câțiva ghețari împrăștiați. Vegetația de acolo era foarte săracă. Am debarcat. În clipa când Conseil a vrut să sară. Termometrul arăta trei grade peste zero.Da. Erau și pinguini. Era acoperit cu zgură. Era ca o primăvară timidă. care nu se întâlnesc niciodată în Atlanticul de Nord.Dar o să se arate prin ceață?. 132 . Totuși. Unele acopereau stâncile și ne priveau trecând fără teamă. lavă. doi dintre oamenii săi care aduceau instrumentele. ne-am îmbarcat. părea că pune stăpânire pe aceste țărmuri australe. urmat de Conseil. l-am reținut. mi-a strigat el. Se mai vedeau doar ici. liniștită. Inginerul american observase că între Polul Sud și paralela 60. Conseil și cu mine. spre sud. o fac pentru că până acum nicio ființă omenească nu și-a lăsat aici urmele pașilor. domnule!. . marea este acoperită cu ghețari plutitori. cu privirea aprinsă. deoarece aisbergurile nu se pot forma în largul mării. lăsându-i pe cei doi oameni în barcă. păsări atât de îndemânatice și de mlădioase în apă. ci numai pe coaste. ai cărei munți îndepărtați se zăreau la orizont. am zis privind cerul cenușiu. Câteva vâsle și barca ajunse pe nisipul malului. mi-a răspuns el. spre nord. răspunse el. care variau de la albastrul cel mai limpede până la verde închis.Poftiți. A urcat pe o stâncă. Conseil prinse câțiva pentru prietenul său. mirosul de pucioasă trăda unele focuri lăuntrice care-și mai păstraseră puterea de erupție. răspunse căpitanul. unde se opri. o mulțime de păsări în văzduh și mii de pești sub ape. De la acest fapt a tras concluzia că Antarctica are pământuri întinse. dumneavoastră vi se cuvine onoarea să puneți întâi piciorul pe acest pământ. ale cărei margini nu le vedeam. cu brațele încrucișate. Fiecare pas făcut ne dovedea originea lui vulcanică. Marea era liberă. Dar miile de păsări de felurite specii ne asurzeau cu țipetele lor. La zece mile de „Nautilus”. nemișcat. el se întoarse spre noi. Mergeam spre ea cu băgare de seamă. marea vastă. Era ora șase de dimineață. i-am zis căpitanului Nemo.

deoarece n-avuseseră niciodată de-a face cu oamenii. Ne mai rămâneau patru ore până în clipa când soarele ne va putea fi de folos în observațiile noastre. unele lungite pe pământ. mă întrebă Conseil. un fel de foci cu trompa scurtă. mergând de-a lungul coastei. Din salon. am răspuns eu. Erau foci de diferite specii. mama alăptându-și puii și câțiva dintre aceștia. Nu se vedeau craterele care le aruncaseră. Însă nici în ziua aceea nu mă așteptam să văd soarele. mai înaintă zece mile spre sud. lungi de zece metri. Era opt dimineața. Era unsprezece și dacă bravul căpitan Nemo avea să-și facă observațiile. Ele formau grupuri deosebite. Veni prânzul și. Pământul era același. El stătea lângă un bloc de bazalt și privea cerul. care se jucau în mijlocul vârtejului de zăpadă. mai mărișori. Ambarcațiunea îl adusese între timp pe căpitan pe uscat. dintr-un fildeș tare și fără dungi. Aici. După ce am examinat îndeajuns această cetate de morse.doc La o jumătate de leghe. Printre ei se strecurau elefanții marini. mii de păsări populau acele locuri. iar cei de sus sunt niște colți lungi de optzeci de centimetri și cu circumferința de treizeci. voiam să fiu și eu de față.Are dreptul acesta.54353048.Pe mâine. căt vedeam cu ochii. Am luat-o spre „Nautilus” pe o potecă îngustă. de mărimea unei gâște. sunt foarte căutați. Nici la prânz nu se ivi astrul zilei. lavă bazalt. În curând. m-am gândit la întoarcere. de masculi și de femele. M-am așezat alături de el și am așteptat fără să vorbesc. Ne-am îndreptat spre un golfuleț de pe mal.Sunt animale primejdioase?. Termometrul arăta două grade sub zero. se lăsau omorâte cu pietre. zise Conseil. auzeam țipetele păsărilor. pământul era plin de cuiburi din care zburau numeroase alte păsări. . când a încetat ninsoarea. La unsprezece și jumătate eram în punctul de debarcare. se lăsă gerul. Peste tot urme de zgură. unde îmi notam incidentele acestei excursii pe continentul polar. . Morsele seamănă cu focile în ceea ce privește forma trupului și a picioarelor. În depărtare se auzeau mugete puternice. Atunci se întâmplă să sfărâme în bucăți barca pescarilor. furia ei e grozavă. Căpitanul Nemo vână mai târziu câteva sute. precum o făcea mării. nu de furie. ceea ce mă neliniștea. A doua zi. Și căpitanul era nerăbdător. soarele nu se arăta. Căpitanul Nemo nu se arătase încă. Acești dinți. Nu au făcut nicio mișcare când ne-am apropiat. . aceasta se prefăcu în zăpadă. Neam îndreptat spre locul de inde provenea zgomotul asurzitor și de pe o înălțime am zărit o mare câmpie albă. Dar ele își împărțeau acest teritoriu cu mari turme de mamifere marine. Ceața se împrăștia și nădăjduiam că în acea zi vom putea stabili locul unde ne aflam. Nu se putea recunoaște nici locul pe care-l ocupa după perdeaua de ceață. mai trainici decât ai elefantului. altele culcate pe vreun ghețar. asemenea celor ale unei cirezi de rumegătoare. fără a încerca să fugă. Aceste animale se jucau și strigătele lor erau de bucurie. . Instrumentele erau lângă dânsul. Și aici. Când o focă își apără puiul. Aceste zburătoare. căci carnea lor neagră este foarte gustoasă.Nu. pământurile și ghețarii erau acoperiți cu mamifere marine. Dar ceața nu se risipea și pe la unsprezece încă nu se ivise soarele. tatăl veghind asupra familiei. Ele nu fugeau la apropierea noastră. „Nautilus” nu rămase pe loc și. acoperită cu morse. care se ascundea în continuare sub nori. căci fără acesta nu aveam cum să aflăm dacă am ajuns la pol. .Nu te contrazic. zise căpitanul și ne întoarserăm pe „Nautilus”. Ce putea face? Acest om temerar și puternic nu-i poruncea soarelui. aflându-se la câțiva pași de părinți. ca în ajun. Era cu neputință de stat pe platformă. Erau mai cu seamă foci. Ninsoarea nu încetă până a doua zi. 133 . ca și dincolo. Dinții de jos lipsesc. doar dacă le atacăm. ba chiar necăjit. care ne priveau cu ochi blânzi. Conseil și cu mine am mers cu barca la mal. câteva ieșind din mare și intrând din nou. pe 20 martie. niște uriași ai acestor specii.

„Nautilus” înaintase cu câteva mile pe timpul nopții. pe 21 martie 1868. alt englez. denumită și al șaselea continent! . iar în 1821 la 111◦ longitudine vestică. Căpitanul Nemo cerceta bolta cu ocheanul și. John Ross. îndrepta refracția. își arunca razele peste acel continent neumblat de om. a atins 71◦15’ latitudine. soarele. În 1773. Cu un sfert de ceas înainte de douăsprezece. Este momentul în care începe lunga noapte polară. domnule! Apoi întinse un drapel întunecat pe care se afla brodată litera aurie N. vom merge să găsim un punct de observare. cu ajutorul unei oglinzi. Ajuns pe creastă. pe 5 februarie. În 1831. Am văzut o ceată de balene ce umbla prin marea liniștită. Dacă nu aveam s-o facem nici în ziua următoare. Biscoe. la o leghe de uscat. În 1774.Domnule. a atins 72◦14’. . Sprijinindu-se cu mâna de umărul meu. astrul zilei avea să dispară sub orizont pentru șase luni. în 1600. nevăzând soarele.În al cui nume. În zona aceea se refugiau ele ca să scape de vânători. Pe 27 ianuarie a atins 76◦8’.Polul Sud!. De sus. olandezul Gheritk. Eu. Eu țineam cronometrul. la o latitudine de 68◦50’. ne-am întors la bord. a descoperit Insula Enderby. Căpitanul Nemo porni către ridicătura de pe care urma să-și facă observațiile. Soarele se adâncea treptat sub orizont. La poalele muntelui se întindea un câmp alb și lucitor. oferindu-mi ocheanul ca să văd soarele tăiat în două părți egale de linia orizontului. După două ceasuri am ajuns pe culmea acelui munte. Norii se deplasau către sud. îmi zise: .Se mai luminează puțin. Se lumina. în dreptul celui de-al treizeci și cincilea meridian. Alături de mine și de căpitanul Nemo au mai venit doi oameni din echipaj. căpitanul Nemo își aranjă instrumentele. pe 2 februarie la 78◦4’. Ceața plutea încă peste marea înghețată. ca un disc auriu. fiind nevoit să se întoarcă. Pe 21 martie. vestitul Cook. dus de curenți și furtună. tot englez. la o latitudine de 67◦. iar în 1842 n-a putut trece de al șaptezeci și unulea grad. Căpitanul Nemo se afla acolo. de echinox. pe 30 ianuarie. căpitane?. ajungea pe coasta Claria. În 1819. . l-am întrebat. pe 17 ianuarie. un cronometru și un barometru. Nu reușeam să măsurăm înălțimea soarelui.Amiaza!. Se găsea în larg. am strigat. la 171◦7’ longitudine est. În 1825. În zare. După ce vom servi micul dejun. pe 28 a ajuns la 77◦32’. ale cărui ultime raze atingeau suprafața mării. fiind acoperit de stânci și de ghețuri. a ajuns la 67◦50’ latitudine. englezul Weddel. care duceau instrumentele: un ochean. la al nouăzecilea grad. Francezul Dumont d’Urville a descoperit regiunea Ludovic Filip. iar în 1840 a văzut Adelaida. în urma noastră. După ce am așteptat inutil. umblând pe al o sută nouălea meridian. în 1838. la o latitudine de 64◦45’. iar pe 21 februarie ținutul Graham. dificil de escaladat din pricina rocilor ascuțite și a pietrelor ponce tăioase. cu solemnitate. căpitanul Nemo. Întorcându-se către soare. în 1832.54353048. replică Nemo. pe 1 februarie. la ora cinci dimineața.În numele meu. La nouă ne aflam pe țărm. . Putem spera. Barca ne purtă spre țărm. Mirosul de sulf era intens. zise el. un vânător de foci. am ajuns la Polul Sud.doc Adevărat ghinion. „Nautilus” părea o balenă adormită. zise: 134 . însemna că ne aflam la pol. se putea vedea marea cea vastă. trebuia să renunțăm la stabilirea poziției noastre. a descoperit uscatul Victoria. a ajuns la 64 ◦ latitudine sudică și a descoperit New Shetland. și pun stăpânire pe această parte a globului. Dacă dispariția a jumătate din discul solar coincidea chiar cu prânzul. uscatul nu cunoștea limite. Pe 21 martie. . am ieșit pe platformă. rusul Bellinghausen a ajuns la a șaizeci și noua paralelă. Spre sud și răsărit. În 1842. Deasupra noastră bolta era senină. prin refracție. ținutul Adelaida. O săptămână mai târziu. deplasânduse pe al treizeci și optulea meridian.

alungate de frig. prinse pe picioare solide. Ce făceau balenele în acest timp? Desigur căutau alte mări mai calde. Elicea lovea apa cu putere și vasul se îndreptă spre nord cu o viteză de cinci mile pe oră. Ghețarii se înmulțeau. Toate mobilele erau răsturnate. Termometrul arăta douăsprezece grade sub zero. aceste mamifere marine rămân singurii stăpâni ai continentului polar. am început pregătirile de plecare. M-am ridicat și am ascultat prin întuneric. Era ger. toate aventurile acestei călătorii. Mi-am petrecut toată ziua recitindu-mi însemnările. lăsând noaptea lungă de șase luni să acopere cu umbrele ei noul meu domeniu! CAPITOLUL 15 ACCIDENT SAU INCIDENT? A doua zi.doc Rămas bun! Poți dispărea. căci „Nautilus” se putea izbi de vreun ghețar scufundat. Din fericire. emigrează spre nord. ceea ce atârna de pereți se mișcaseră. Spre seară. „Nautilus” stătea culcat pe o parte. Când păsările. M-am sprijinit de pereți și m-am târât prin coridoare până în salon. au intrat Ned și Conseil. Prin aceste găuri vin să respire. în gând. iar la zenit. umbla pe sub imensa carapace înghețată a banchizei.54353048. Am retrăit. obișnuite să trăiască în această climă aspră. strigă canadianul. Pe bolta senină sclipeau stelele. Pe la trei dimineața am fost trezit de o lovitură puternică. iar marea prindea o pojghiță de gheață. glasuri nedeslușite. dar pe căpitan nu-l vedeam. 135 . amintirile nu-mi dădeau pace. tapiseriile. pe 22 martie. . Chiar și în timpul nopții. însă tablourile. M-am uitat la manometru. Spre marea mea uimire am văzut că eram la o adâncime de trei sute șaizeci de metri. . Auzeam zgomot de pași. vasul se opri. i-am întrebat. rămâneau pe plajele înghețate. ca din Strâmtoarea de Torres.Ce s-a întâmplat?. și de data asta n-o să scape așa ușor. acea admirabilă Cruce a Sudului. răspunse Conseil. astru al zilei! Dormi în această mare liberă. Am fost aruncat deodată în mijlocul încăperii. la ora șase dimineața. Gerul era înțepător. Aceste animale au instinctul de a săpa găuri în stratul de gheață și de a le ține totdeauna deschise. absolut nemișcat. Când să ies din salon. Panourile ferestrelor erau închise.Tocmai asta veneam să întreb pe domnul. . Rezervoarele lui „Nautilus” s-au umplut și ne-am scufundat. Steaua Polară a ținuturilor antarctice. care era luminat. rezistaseră. vitrinele. Ajuns la o adâncime de o mie de picioare. Cât despre foci și morse.„Nautilus” s-a înțepenit.

Da. l-a tras în straturile mai puțin dense și l-a culcat pe o parte. Acul arată că „Nautilus” urcă. dar se afla în aceeași poziție.Poate.„Nautilus” s-a înțepenit? .În sfârșit.Un sloi de gheață uriaș.Pericolul e mare? . . de când se răsturnase aisbergul. Nu voiam să deschid discuția cu el și nu am răspuns nimic.. răsturnându-se.Dar vom mai pluti? . Nimeni dintre noi nu vorbea. „Nautilus”.doc . Căpitanul se uita mereu la manometru. zise căpitanul Nemo.Am scăpat ca prin minune!. răspunse el. . fără să mai bag în seamă toanele lui Ned. când se întoarse spre mine. care se deplasa prin apă.Ce înseamnă asta?. Parcă nici nu ne vedea.Un incident. domnule. . urcase o sută cincizeci de picioare.Datorită unui capriciu al naturii. răspunse el. „Nautilus” nu mai urca. manometrul și tăcu. folosindu-mă de o expresie de-a lui folosită atunci când eram la de Torres: . trăda o oarecare îngrijorare.Da. Sub noi. la ordinul lui. căutând să surprind fiecare zgomot. „Nautilus” va urca la suprafața mării. După ce se vor goli rezervoarele. . un adevărat munte. lunecând pe învelișul lui și ridicându-l cu o putere irezistibilă.Nu. am strigat eu. Panourile se dechiseră în acea clipă și lumina de afară a năvălit prin geamuri. i-am zis.Care e cauza acestui accident. când intră căpitanul.De ce?.Dar nu-l puteți reechilibra. Am observat în curând că. în cazul cel mai bun. pentru că s-ar fi izbit de partea de jos a banchizei. puteam fi zdrobiți între aceste sloiuri sau. Așa s-a întâmplat și acum. . Suprafața de jos a banchizei se întindea deasupra noastră ca un tavan. ghețarul răsturnat. răspunse el. Podeaua reveni la orizontală sub picioarele noastre.Tocmai asta fac pompele acum.Grav? . zise Conseil. rămâneam blocați acolo și neputându-ne împrospăta aerul. N-a fost nicio greșeală de manevrare. .. Pereții au redevenit verticali. dar la o distanță de zece metri. Uitați-vă la manometru. lunecând puțin câte puțin. Apoi.54353048. Când aisbergurile sunt duse de apele mai calde. Unul dintre acești ghețari. Însă peste câteva clipe..Nu. murmură Ned Land.Desigur. dar ghețarul se ridică odată cu el și până ce o piedică nu va opri ascensiunea lui. Deodată am simțit o ușoară mișcare. Deasupra noastră. .Măcar să ne alegem numai cu atât!. l-a izbit pe „Nautilus”. s-a răsturnat. pe o parte. Era mai bine să rămână între ape. După ce au trecut zece minute. de data asta un accident. stăm drept! . . centrul lor de gravitație urcă. De douăzeci de minute eram în salon. . Nu voiam să-l întrerup. „Nautilus” își îndreptă puțin poziția. Căpitanul ieși.. golindu-i rezervoarele? . îndreptându-se spre ușă.Într-adevăr. căpitane? . Atunci acestea se răstoarnă. găsise pe pereții laterali două puncte de sprijin care-l țineau 136 . poziția noastră va rămăne neschimbată Mă gândeam la consecințele situației noastre. observam. domnule? . . Obiectele atârnate au revenit la poziția lor normală. El observă busola. în fiecare parte se înălța câte un zid de gheață care te orbea prin strălucirea lui. Ne aflam în mijlocul apei. Cu mare emoție. Fața lui. simțeam cum vasul se îndrepta. am strigat: . aceleași ziduri. de obicei atât de liniștită. Chiar că am scăpat ca prin minune! . dedesubt.

Manometrul arăta că „Nautilus” se menținea la o adâncime de trei sute de metri. mersul său înainte nu putea fi împiedicat. busola – că se îndrepta spre sud –. am răspuns eu. .Ne întoarcem?. Aceasta se petrecea pe la cinci dimineața.. .Dar ce ai pățit.doc în această poziție. .Rămâneți. zise Ned. „Nautilus”. pentru că pereții de gheață răsfrângeau razele felinarului. spuse Conseil. căci nu era ușor de mers în acest tunel submarin înconjurat de ghețari. 137 . Au trecut câteva ceasuri. . am orbit! M-am uitat fără să vreau pe geam și nu am putut suporta focul care trecea pe dinaintea lui. vorbindu-ne din ochi. Ne întoarcem și ieșim prin capătul celălalt al tunelului. Mă uitam adesea la instrumentele atârnate pe pereți. . Ned? . răspândind o multitudine de safire și de smaralde în jurul nostru. M-am întins pe divan și am luat o carte pe care am răsfoit-o mecanic. flăcăule? . Am închis-o și am început să mă plimb. . . am zis eu. Salonul era feeric luminat. întrebă Conseil.O să întârziem. Nu-i așa. . Probabil că nu fusese manevrat bine. „Nautilus” se deplasa acum înapoi. Tovarășii mei s-au apropiat de mine. .54353048. am zis eu. numai să ieșim de aici! M-am plimbat câtva timp prin salon și prin bibliotecă. Niciodată n-am mai văzut așa ceva. M-am îngălbenit. Vorbind astfel.Domnul să închidă ochii! Domnul să nu se uite! Conseil își acoperi ochii cu mâinile. în partea din spate a vasului. voiam să par liniștit. răspunse Conseil. Ned și Conseil se ridicară să plece. Era prea frumos.Ce s-a întâmplat?. Focurile acestor mii de diamante se amestecau între ele. prieteni. Deodată am simțit o izbitură în partea din față a vasului. e foarte simplu. Conseil a venit la mine și mi-a zis: . mergând împotriva elicei. „Nautilus”. .O priveliște admirabilă. de unde era foarte ușor de ieșit. Nu cumva vedem aici lucruri pe care Dumnezeu nu îngăduie ca omul să le vadă? Avea dreptate. În ciuda acestui lucru. lochul o viteză de douăzeci de mile pe oră. se deplasa cu mare viteză. pornindu-și elicea. E minunat! Sunt furios că trebuie să admit asta. răspunse el. .Atunci.Da. . Deodată. am întrebat eu. Pintenul său lovise un sloi de gheață. Mișcarea retrogradă a submarinului se acceleră și. După un sfert de oră. fără să-mi dau seama. Toate strălucirile liniștite ale pereților de gheață s-au schimbat atunci în linii de foc. Tovarășii mei tăceau.Firește.Este foarte interesant ceea ce citește domnul? . . lat de douăzeci de metri. călătorea într-un tunel de fulgere. dar de fapt nu eram.Foarte interesant.Am amețit.Așa e.Și atunci?.Cartea mea? Într-adevăr. De data aceasta.Ce contează câteva ceasuri mai mult sau mai puțin. un strigăt al lui Conseil m-a făcut să mă întorc.Cum poftește domnul. . Pe la opt și douăzeci a avut loc încă o izbitură. ne deplasam cu mare viteză. purtat de elicea sa. multiplicându-le pe fiecare față a unghiurilor. am răspuns eu. Să stăm împreună până vom ieși din fundătura aceasta. Probabil că tunelul n-are ieșire în capătul acesta. În orice caz.Ce frumos!. Dar această priveliște ne poate costa scump. țineam în mână „Cartea marilor adâncuri oceanice”.. . Am înțeles ce se întâmplase. L-am prins de mână pe Conseil și ne priveam. foarte mare într-un spațiu atât de îngust. le-am zis. „Nautilus” era închis într-un tunel de gheață. Domnul citește cartea sa.

Căpitanul Nemo ieși. CAPITOLUL 16 FĂRĂ AER Î n jurul lui „Nautilus” era un zid de gheață de nepătruns.Manevrez bine târnăcopul și harponul. Peste două zile.Da. . zise canadianul.Pe unde?.Suntem blocați aici? . căci stăm pe loc. Ned. Asfixierea nu se poate produce. .E închis drumul la sud? .Da. am răspuns eu.Domnilor.Rezervoarele sunt pline. sunt gata să fac orice pentru salvarea tuturor. îmbrăcați în scafandri.E gravă situația. spuse el.Ori putem muri striviți.Vom afla după sondări.Putem deschide panourile salonului? . ca de obicei. Contez pe curajul și energia voastră. căci de provizii nu duce lipsă „Nautilus”. și de treizeci și șase de ore suntem în apă.Bine. Ned. . a închis orice ieșire. Îl voi eșua pe „Nautilus” pe bancul inferior. M-am dus la el. Vino cu mine. Șuierăturile ce urmară mă făcură să înțeleg că se umpleau rezervoarele cu apă. „Nautilus” nu mișca. care l-a și acceptat. . . căpitane? .Ne vom elibera în acest timp.Nu te va refuza. Aisbergul.Domnule. . . Căpitanul părea nepăsător. vor ataca aisbergul în zona sa mai subțire. Eram prizonierii banchizei. . I-am strâns mâna.Rămâne să străpungem zidul care ne înconjoară. rezerva ni se va epuiza. Se gândea. există două feluri de a muri. Părea un profesor de matematică în timp ce le făcea elevilor săi o demonstrație. Acum nu ne deranjează. . I-am transmis propunerea lui Ned căpitanului. L-am dus pe canadian în camera unde oamenii din „Nautilus” își îmbrăcau hainele de scafandru. Îi pot fi util căpitanului. Aerul comprimat de pe „Nautilus” trebuie reîmprospătat. .Firește. răsucindu-se. Oamenii din 138 .doc În acea clipă a intrat căpitanul în salon. domnule profesor.Da. . Își încrucișase brațele. . ori asfixiați. iar oamenii mei. . Nu mai vorbesc de moartea prin înfometare. am întrebat. .54353048. am zis eu. zise căpitanul. Canadianul izbi cu pumnul său formidabil în masă. Conseil tăcea. . dar ele nu vor da aer decât pentru două zile. în situația noastră. „Nautilus” coborî la o adâncime de trei sute cincizeci de metri.

De ce n-aveam mijloacele chimice să îndepărtăm acel gaz? Oxigrnul nu ne-ar fi lipsit. Apa din jur avea cantități considerabile din acesta și am fi descompus-o cu pilele noastre puternice. blocurile de gheață fiind mai puțin dense decât apa. Sondele lungi fură introduse în pereții laterali. timp de mai multe ceasuri. Fiecare avea pe spate aparatul Rouquayrol. Oamenii au lovit cu târnăcoapele masa compactă.Știu. Nu s-a săpat chiar pe lângă „Nautilus”. se solidificau mereu. De altfel. Acestea se ridicau spre tavan. . De ce să-i supăr degeaba? Dar căpitanului Nemo i-am vorbit despre complicația aceea. plin cu aer pur. Ne mișcam ușor. printre care Conseil și cu mine. ne mai trebuiau patru zile și cinci nopți pentru a sfârși lucrarea. Eram însă deciși toți să mergem până la capăt. Lămpile Ruhmkorff erau inutile în acele ape luminoase și saturate de razele electrice. Oamenii au fost schimbați la locul de muncă cu alții. căci banchiza avea peste patru sute de metri grosime. Straturile de apă aflate ceva mai departe de oameni. După câteva clipe. Fenomenul este datorat greutății specifice. Rămânea suprafața de jos. am muncit din greu cu târnăcopul. deși eram supuși unei presiuni de treizeci de atmosfere.Iar după ce vom ieși din temnița asta. 139 . Nici după cincisprezece metri nu ieșiră din gheață. Urmau să se detașeze șase mii cinci sute de metri cubi de gheață. Ne conducea secundul. După două ore ne-am întors să mâncăm și să ne odihnim. am văzut o duzină de oameni ieșind pe bancul de gheață. de munca lor și de instrumentele lor. șanțul se mai adâncise cu un metru. am parcurs masa lichidă la șase. Când m-am întors la bord.54353048. Dimineața însă.Cinci nopți și patru zile!. fu cât pe ce să mă asfixiez cu gazul carbonic de care era saturat aerul. conform previziunilor mele. pe unde trebuia săpată o gaură prin care să treacă „Nautilus”. Va trebui să fugim de aici înainte de solidificare. După douăsprezece ore nu detașasem decât o bucată de gheață de un metru grosime de pe întreaga suprafață desemnată. desfăcându-o în bucăți. alături de Conseil. Cei din echipaj au ales simultan mai multe puncte de atac de pe circumferința aceea. Am observat că aerul de pe „Nautilus” nu era reîmprospătat față de cel din aparatul Rouquayrol. acționate zilnic. Căpitanul îi însoțea. îmi răspunse el abătut. Era inutil să se atace suprafața plafonului. așa plecam de pe „Nautilus” și respiram un aer mai pur. După două ceasuri de efort. ca să mă uit pe geam. După aceea m-am întors în salon. Ned Land s-a întors epuizat.doc echipaj și-au îmbrăcat costumele.Să fugim înainte! Dar cum? În acea zi. ci s-a desemnat un șanț uriaș. la opt metri de babordul său. ne vom găsi tot sub banchiză și nu vom comunica defel cu atmosfera! Nu greșea. deci șase sute de metri cubi. Înainte de a străpunge pereții. Munca a început de îndată. . șapte grade sub zero și am remarcat că pereții laterali se apropiaseră puțin. s-au făcut sondări care să arate direcția bună a lucrărilor. spuse Ned Land. Munca mă susținea. . Nu le-am spus asta prietenilor mei. Printre ei și Ned Land. îmbrăcat în scafandru. încă un metru fu scos din grosimea banchizei. reținând gazul care întreține viața. am zis eu. Spre seară. Apa mi s-a părut foarte rece. În timpul nopții. E un pericol în plus. Cât timp ne trebuia ca să ne eliberăm? Aveam să pierim asfixiați înainte ca „Nautilus” să ajungă la suprafațâ? Groapa aceea de gheață urma să ne înghită pe toți? Situația era îngrozitoare. Nu se putea împiedica acest fenomen care ar fi făcut să plesnească pereții vasului „Nautilus” ca un obiect din sticlă. În ritmul în care lucram noi. cu o grosime de vreo zece metri. Nu mai avem aer decât pentru patruzeci și opt de ore! . Nu știu cum să-l evităm.

M-a cuprins disperarea. ca să-i las aerul domnului. Scăpă vorbele acestea: . Termometrul arăta atunci minus șapte grade. Mă aflam parcă între fălcile unui monstru. după ce am observat cum progresa operațiunea.Reușim. . i-am zis căpitanului. altfel ne-am fi asfixiat din cauza gazului carbonic cu care era încărcat aerul. Încă două zile de muncă.doc Căpitanul Nemo a deschis rezervoarele să intre aer curat. Mă încuraja. lipsit de forță.Să încercăm. Zăceam.Da.De n-aș mai respira. Mă prinse de mână. Cu ajutorul aparatelor distilatoare din bucătărie. Îndepărtam al cincilea metru. bine?. Peste încă două ore erau minus patru grade. Iar aerul respirabil trebuia consumat de lucrători.Poate că nu vom fi striviți. . Acum era 26. Conseil. M-a înțeles și mi-a făcut semn să-l urmez. Căpitanul se uită în ochii mei. dar cum scăpăm de asfixiere? În timpul nopții temperatura ajungea la minus un grad. Apa injectată n-o putea încălzi mai mult. neînțelegându-l. de asemenea. l-am întrebat eu. termometrul arăta minus șase grade. Plămânii mei căutau oxigenul dătător de viață. Căpitanul Nemo se gândea în tăcere. Eram ca beat. Începându-se să se împrăștie apa fierbinte. trebuie să încercăm o acțiune eroică. . am văzut că se mai apropiaseră de „Nautilus”. se va turti ca o foaie de tablă. ce se rarefia tot mai mult. am strigat eu. . Prin solidificarea ei poate face să plesnească pietrele cele mai tari. Aerul de pe „Nautilus” nu mai era de respirat. . . Însă congelarea mării se produce la mai puțin de două grade sub zero. vital pentru plămâni! Respiram! 140 . Murmura: .Cât timp mai avem aer?. .Da. a doua zi. am zis eu.Apă fierbinte?. domnule profesor. apa a fost adusă la o temperatură de o sută de grade. De cinci zile trăiam cu rezervele de la bord. dar ce-i de făcut? . se săpaseră șase metri. Trebuie să împiedicăm apa să înghețe. . În jurul submarinului au rămas zece picioare de apă. a doua zi. I-am arătat căpitanului că peretele dinspre tribord înaintase cu cel puțin patru metri către „Nautilus”. La un moment dat fu străfulgerat de o idee.Dacă „Nautilus” nu suportă această presiune îngrozitoare. A fost dirijată către pompe. răspunse el. astfel că nu ne mai amenința. .Apă fierbinte! .Da.. după trei ore. apa clocotită aruncată neîncetat de pompele lui „Nautilus” n-ar ridica temperatura locului. Mi-au dat lacrimile auzindu-l vorbind astfel. „Nautilus” se scufundase în apele de la pol.Dacă „Nautilus” al meu ar fi suficient de puternic să suporte această presiune fără a fi strivit! . În acest spațiu mic. altfel rămânem cimentați aici.. Mai rămâneau patru. Pe la trei după-amiaza mă apucase angoasa.Știu. împiedicând înghețul? . De ce mă miram însă? Pe 22 martie.Ei. m-am pus din nou pe lucru. am zis hotărât. de aceea trebuie să ne bizuim pe noi înșine.54353048.Poimâine rezervoarele vor fi goale! Mi-a înghețat sângele în vene. l-am întrebat. . iar acestea se apropiau de mine fără să mă pot opune.Domnule Aronnax. . cu câtă bucurie și grabă ne îmbrăcam costumele ca să lucrăm în exterior! Nu ne păsa de oboseală și de răni cât timp munceam! Aveam aer. Pe 27 martie. domnule. după care m-a dus în sală. Pe 26 martie. Munca noastră era inutilă. Uitândumă la pereții de gheață. domnule. Deși în interior situația era foarte grea.Înghețarea apei ne-ar putea veni în ajutor.

. Orele treceau. după un avânt suprem. N-am putut rosti niciun cuvânt.54353048. găurită de sonde în mii de locuri. „Nautilus” mergea cu o viteză înspăimântătoare. cu pintenul său. Se retrăgea și deodată se arunca. CAPITOLUL 17 DE LA CAPUL HORN LA AMAZON 141 . Doar lucrătorii mai aveau aer. astfel că a spart suprafața înghețată. Trebuia să fim în 28 martie... sparse gheața încetul cu încetul. mă sufocam. În ziua respectivă. Am vrut să resping aparatul. I-am apucat mâna și o strângeam fără să vreau. În acea zi. Rezervoarele se deschiseră și o sută de metri cubi au intrat înăuntrul lui „Nautilus”. Panourile s-au deschis și aerul pur a năvălit în tot interiorul vasului. abia respiram. Se auzeau niște pocnituri sub coca vasului. Noțiunea de timp îmi dispăruse din minte. „Nautilus” stătea pe gheața de un metru grosime. dar nu le puteam evalua. m-am sufocat. murmură Conseil. Chipul îmi era violet.Am scăpat!. Căpitanul Nemo oferea exemplul cel mai elocvent și se supunea primul acelei discipline severe. nu mai auzeam. scufundarea s-a oprit. „Nautilus” a fost ridicat de pe stratul de gheață printr-o schimbare de greutate specifică. Mușchii nu mi se mai contractau. munca s-a desfășurat cu și mai multă vigoare. M-am uitat la ceas. Cât putea să dureze navigația pe sub banchiză. Nu mai vedeam. Ned și Conseil se sacrificau pentru mine. . Deodată însă mi-am revenit. Numai doi metri ne separau de marea liberă! Dar rezervoarele de aer erau goale. Manometrul arăta chiar că urcam. a fost cârmit în groapa desemnată pentru el. Gheața s-a spart cu un zgomot ciudat. Atunci când a fost mișcat.. iar „Nautilus” a căzut în adâncuri. Din ordinul lui. Ușa dublă de ieșire s-a închis. ținându-mă de mâini. Ce noapte! N-aș putea să o descriu! Ce suferințe! A doua zi.. În loc să-i respire ei. Agonia mea începuse. După câteva minute. s-a hotărât să zdrobească stratul de gheață care ne mai despărțea de mare. Ne îndreptam spre nord. Mă durea capul și aveam amețeli. „Nautilus” se scufunda! Imediat au început să lucreze pompele. golind rezervoarele de apă. La fel și tovarășii mei.doc Totuși. de patruzeci de mile pe oră. ca să grăbească lucrul.. până la marea liberă? Încă o zi? Aveam să pierim înainte de a ieși de acolo! Întins pe un divan din bibliotecă. Un câmp de gheață ne mai despărțea de armosferă. buzele albastre. Tot echipajul a revenit la bord. Pe „Nautilus” nu mai exista niciun atom. Ascultam. După ce-și îndeplinea munca. Submarinul. nimeni nu prelungea programul de lucru sub apă. Ieșisem la suprafață? Trecusem de banchiză? Nu. Când am revenit la bord. Un aparat mai păstrase câțiva atomi de aer. Unde era căpitanul Nemo? Murise? La fel și tovarășii săi? Manometrul arăta că ne aflam la douăzeci de metri de suprafață. Așteptam. Speram. Mai rămâneau doi metri de săpat. fiecare ceda altuia rezervorul cu viață. Elicea mergea cu toată viteza. dar ei m-au obligat să-i absorb. făcându-l mai greu. a șasea de când eram captivi. Era unsprezece dimineața. mi-i dăduseră mie. Aerul mi-a intrat în plămâni. căpitanul Nemo.

Niciun om din echipaj. Poate că mă dusese canadianul acolo. mi-a zis Ned Land. Amintirea ghețarilor se ștergea treptat din mintea noastră și nu ne gândeam decât la viitor. nici în salon. domnule profesor. A doua zi. un barometru natural care nu m-a înșelat niciodată când pluteam prin Strâmtoarea Magellan. lucru care se și îndeplini. tu ai suferit mult. zise Conseil. am văzut că eram singur pe platformă. cu câteva minute înainte de amiază.Bună veste!. la șapte seara. Am trecut curând de cercul polar și ne îndreptam spre Capul Horn. am zărit pământ la vest. Tovarășii mei se îmbătau și ei de prospețimea aerului. nici măcar căpitanul Nemo. Ciudații marinari ai lui „Nautilus” se mulțumeau cu aerul care circula înăuntru. piscul se vedea clar pe un cer senin.Bine. Secundul lui însemna în fiecare zi pe hartă locul unde ne aflam. că mergeam spre nord.Bine! Bine!. Și ce respirație puternică! Canadianul „trăgea” ca o sobă.Un barometru vestit. Era Țara Focului. „Nautilus” mergea repede. ci deschidea o gură de ar fi speriat și rechinii. Primele cuvinte pe care le-am pronunțat au fost de mulțumire și de recunoștință față de tovarășii mei. după cum este învăluit sau nu în vapori „anunță timpul frumos sau urât”. nici pe platformă. . Am ajuns acolo la 31 martie.Nu chiar atât de mult. repetă canadianul. Domnul poate respira cât poftește. printre care am zărit și masivul Sarmiento.Nu. De altfel. Nu era decât o chestie de aritmetică. când „Nautilus” urca la suprafață. ca dumneata! . este aer pentru toată lumea. cu subînțeles. . vedeam că domnul era leșinat și asta îmi tăia răsuflarea. între 53◦ și 56◦ latitudine australă și 67◦50’ și 77◦15’ longitudine vestică. care. Puteam respira în voie aerul binefăcător din atmosferă! .Iar tu. bunul meu Conseil. 142 . nu era mai utilă. pe o întindere de treizeci de leghe în lung și optzeci de leghe în lat. . . mi-a zis Ned Land.Ce bun e oxigenul!. domnule. În acea clipă. Uitasem de toate suferințele noastre trecute. pe 1 aprilie. el nu vorbea. văzând fumurile care se înălțau din colibele indigene. Cât despre Ned Land. spre marea mea satisfacție. Nimeni nu îi este superior omului bun și generos. Ned. Le-am adus la cunoștință canadianului și lui Conseil rezultatul observațiilor mele.Da. răspunse Ned Land. dar nici nu merită să vorbim! Parcă ce mare lucru am făcut noi? Nimic. Țărmul era șes. căreia primii navigatori i-au dat acest nume. Existența dumneavoastră era mai importantă ca a noastră. jenat. În acea seară era clar. un fel de piramidă cu vârful foarte ascuțit. prietene. . Prevestea vreme frumoasă. îmi lipseau câteva înghițituri de aer. cu piscul la două mii șaptezeci de metri deasupra nivelului mării.54353048. Căpitanul Nemo nu se mai vedea. dar în depărtare se înălțau munți mari. deci trebuia păstrată. am răspuns eu. dar cu timpul m-aș fi obișnuit. sorbeam aerul înviorător al mării. prin apele Atlanticului. Dar respiram. Ca să fiu sincer. Mi-au revenit îndată puterile și când am privit în jurul meu. Țara Focului este alcătuită din mai multe insule mici. .doc N u știu cum am ajuns pe platformă. .

Pe parcursul acestor două zile. nu-i plăcea apropierea de coastele locuite ale Braziliei. răspunse Conseil. Capul San Roque. . genul torpilelor! . „Nautilus” se scufundă la douăzeci și cinci de metri și merse astfel de-a lungul coastei americane. Dar. încerca să se întoarcă prin mișcări convulsive. rotunde. căci n-a pomenit nimic. l-am frecat și. Am trecut și de Ecuator. scufundându-se din nou. Făcusem până atunci șaisprezece mii de leghe de la punctul nostru de îmbarcare din mările Japoniei.Vai! Domnul poate să nu mă creadă. se apropie de Arhipelagul Malvinelor. prietene. când la suprafața lui. Căpitanului Nemo. Dar pe 11 aprilie vasul se ridică deodată și am zărit țărmul acolo unde se varsă fluviul Amazon în mare. am replicat eu. apucându-l cu amândouă mâinile. „Nautilus” s-a menținut la adâncimile cele mai mari. îl opri. de culoare albastru-închis. la cincizeci de mile în larg. cu jumătate din trup paralizat. acest neînduplecat clasificator îngâna cu glasul întretăiat: . împrejmuite cu negru. Când ultimele înălțimi ale Malvinelor dispărură la orizont. Canadianul și cu mine l-am ridicat. familia calcanilor.Da. am putut vedea iar munții aceia înalți. de pe coasta africană. După atâta efort. nu am făcut nicio aluzie la planurile noastre de fugă. în dreptul statului Uruguay. Pe la unsprezece dimineața. Conseil era în elementul lui și nu mai înceta să claseze ceea ce înșiram noi. colonie franceză unde am fi găsit ușor un adăpost. seara. roșiatic pe spinare. Această viteză de deplasare s-a menținut timp de câteva zile și. 143 . așa că neau scăpat curiozitățile naturale ale acestor mări. pe 4 aprilie. strigând: . cu pete mari. Timp de două zile. nicio pasăre. Ned Land a priceput acest lucru. Niciun pește. Nu le mai înșir numele și nu le mai descriu culorile strălucitoare. A doua zi.54353048. Însă el s-a prăbușit pe spate. care ținea la peștele lui. nu ne putea urmări. cu branhii fixe.Clasa cartilaginoșilor. pești și reptile. când și-a revenit. de 11 și 12 aprilie. Voi aminti însă un calcan foarte turtit. vast estuar al cărui debit este atât de mare. chiar dintre cele mai iuți. Mergeam cu o viteză moderată. Dar vântul sufla cu putere și valurile furioase n-ar fi îngăduit unei simple bărci să le înfrunte. a rămas în urma noastră Guyana. „Nautilus” a trecut de marile diguri de la Delta Plata și se afla. navigând când pe sub apele oceanului.doc „Nautilus”. Căpitanul Nemo tot nu se arăta. căci mergea cu o viteză amețitoare. Spre seară. Tropicul Cancerului a fost tăiat pe la al treizeci și șaptelea meridian și am trecut în larg prin Capul Frio. spre marea nemulțumire a lui Ned Land. cu coadă tăiată în formă de disc și care cântărea cam douăzeci de kilograme. în care se scufunda cu ajutorul planurilor înclinate. cu picioarele în sus. am atins punctul cel mai răsăritean al Americii de Sud. ordinul chondopterigenilor. Întins pe platformă. stăpâne! Scapă-mă! Era prima dată când acest băiat de ispravă nu-mi vorbea la a „treia persoană”. după aceea. el se zbătea. „Nautilus” nu a părăsit suprafața mării și plasa lui ne-a adus o colecție miraculoasă de zoofite. subordinul selacienilor. Era alb pe dedesubt. pe 9 aprilie. M-am eliberat de aceste gânduri prin studii interesante. încât desalinizează oceanul pe o întindere de câteva leghe. căci nu voiam să-l împing la o încercare care ar fi dat greș. dar am să mă răzbun pe animalul acesta. e o torpilă care te-a adus în această stare de plâns.Stăpâne. „Nautilus” se înepărtă din nou și merse să caute la adâncimi mai mari o vale submarină săpată între acest cap și Sierra Leone. La douăzeci de mile spre vest. Direcția lui se menținea spre nord și urma să plutească în apropierea coastelor Americii meridionale. când Conseil. a mers numai la câteva mile de-a lungul coastei. Cât despre mine. era să sară în mare. cu pielea foarte netedă și cu înotătoarea despicată. Până la 3 aprilie nu ne-am îndepărtat de țărmurile Patagoniei.

străvezii. țestoasele de care erau lipite. cu picățele albe și galbene era foarte căutată. căci aceste ape presărate cu insule și străbătute de steamere nu-i conveneau căpitanului Nemo. într-adevăr. De altfel. și. în timpul nopții. iar harponul nu putea să se înfigă în carapacea solidă. 144 . și carnea lor e excelentă. „Nautilus” se apropia de coasta olandeză. Tenacitatea lor era atât de mare. Mergeau în așa fel încât inelele se prindeau de gâtul țestoaselor. Pe 16 aprilie am trecut pe lângă Martinica și Guadelupa. un cârlig care îl face fericit și bogat pe naivul pescar cu undița. Ele au fost trase la bord și. Carapacea lor acoperită cu plăci mari colțuroase. Ar fi fost greu să prindem vreuna dintre aceste prețioase reptile. care cântăreau două sute de kilograme. Suprafața sa n-are mai puțin de douăzeci și șapte de picioare pătrate. subțiri. Acest animal este. Ceea ce a și făcut seara. odată cu ele. Astfel am zărit pentru o clipă vârfurile munților lor. Oamenii de pe „Nautilus” au prins de coada acestor pești niște inele destul de mari ca să nu le împiedice mișcările și au fixat de acest inel o frânghie.doc . spre Delta Maroni. deoarece carnea lui e tare ca piatra. Dar echeneida avea să ni le prindă cu o siguranță și o precizie extraordinare. decât să dea drumul pradei. atât de mare e puterea organului lui electric. Acolo dormeau la suprafața valurilor numeroase țestoase marine. dar numai din răzbunare. aruncate în mare. pe 12 aprilie. Echeneidele. Nu voia să se apropie de Golful Mexic sau de Marea Antilelor.54353048. Bietul Conseil dăduse peste o torpilă dintre cele mai primejdioase. numită cumana. cafenii. și-au jucat de îndată rolul.Mâncându-l. „Nautilus” a ieșit în larg. Am prins astfel câteva cacuane late de un metru. Acest pescuit a încheiat șederea noastră în împrejurimile Amazoniei. A doua zi. Acest ciudat animal trăsnește peștii de la o distanță de câțiva metri.Cum? . căci cel mai mic zgomot le trezea. că mai degrabă s-ar fi lăsat rupte. CAPITOLUL 18 CARACATIȚELE Î n decurs de câteva zile. la o distanță de treizeci de mile. „Nautilus” s-a îndepărtat constant de coasta americană.

i-am răspuns eu. Un asemenea demers nu-mi plăcea. hidrofite nesfârșite. N-aveam ce spera de la Nemo. Ar fi fost lesne de fugit acolo cu ajutorul bărcii. 145 . L-am rugat pe Ned să mă lase să mă mai gândesc înainte de a vorbi direct cu Nemo. își întindeau membranele în vânt și-și lăsau să plutească tentaculele albastre ca firele de mătase. de moluște litorale uriașe etc. Chiar dacă Nemo rupsese orice legătură cu umanitatea. Eu nu observ nimic. câte nu observam! Alte zoofite. fie acostând unul dintre numeroasele vase care fac cabotajul de la o insulă la alta. Exceptând clipele grele de sub banchiză. Era aproape unsprezece când Ned Land îmi atrase atenția asupra unei mișcări formidabile printre marile alge. maxilarele proeminente. pe care razele lămpilor noastre electrice nu le luminau până la fund. Aveam dreptul de a scrie adevărata carte a mării. . dacă „Nautilus” nu s-ar fi scufundat mai mult! Planurile sale înclinate îl duseră la două mii. situația noastră ar fi devenit penibilă. lungi de zece picioare și cântărind câte șase sute de livre. Pământul cel mai apropiat era atunci Arhipelagul Insulelor Lucayes. viața animală era reprezentată doar de stele de mare. Trebuia să aflăm de la Nemo cât avea de gând să ne mai țină la bord. Aceste stânci erau acoperite cu ierburi mari. de la o vreme. ca o grămadă de pietriș. adevărate bijuterii consacrate odinioară Dianei de către romanii bogați. fie refugiindu-se pe o insulă. aproape nemișcat. balistele americane. anelidele lungi de un metru și jumătate. demne de o lume de titani. încântătoare pentacrine cu cap de meduză. iar planurile canadianului s-ar fi năruit. cu fucuși uriași. cu tulpină dreaptă. voiam să-mi fac publice noile studii și cercetări. am zis eu. care se gândea să-și pună în aplicare planul în Golful Mexic. Încântătoarele meduze cu ochi. ba chiar la trei mii cinci sute de metri în străfundurile mării. În apele Antilelor. Canadianul. Dar prietenul nostru Land s-a înșelat. ci numai de la noi. Conseil și cu mine am avut o discuție lungă în privința aceasta. calcanii molubari. Am făcut șaptesprezece mii de leghe și. În ceea ce mă privește. Pe 20 aprilie. el era mai retras. cu înotătoarea pectorală triunghiulară. mai mohorât. Unele erau destinate a fi hrana celorlalte. cartilaginoși.Ei bine. aici sunt adevărate caverne ale caracatițelor și nu m-ar mira să văd unul dintre acești monștri. nenumărații șobolani de mare. o duceam foarte bine la bord. și alții treceau pe dinaintea noastră ca niște seniori adevărați pictați de Veronese. De șase luni eram prizonieri pe „Nautilus”. întunecoase. cu înotătoare galbene. a fost foarte dezamăgit. din clasa cefalopodelor?. având hrană sănătoasă și bucurându-ne de o atmosferă salubră. nu vedeam încă decât picioarele întortocheate ale păianjenilor de mare și ale crabilor de culoare vânătă. mai puțin prietenos. noi n-o făcusem. Conseil și cu mine am trecut la animalele gigantice ale mării. ce-și agitau aripioarele lucitoare.Nu. . Ce schimbare se produsese în el? De ce? Eu nu aveam ce să-mi reproșez. spatele puțin bombat. cum zicea Ned Land. cât mai repede. ziduri drepte între care erau săpate găuri adânci. având pe trup doar tonuri de alb și negru. era de necrezut că ne va reda libertatea. Sunt caracatițe uriașe. la zece metri adâncime. Însă prin geamurile lui „Nautilus”.doc Ned Land. Acolo. întrebă Conseil. cu trompă roz și având o mie șapte sute de organe locomotorii ce șerpuiau prin apă. Dacă demersul acela nu ar fi dus la nicun rezultat. nu ajunsesem încă la capătul călătoriei. care se zărea din depărtare. Dar în plin ocean nici nu se putea gândi la asta. . pești enormi. Prezența noastră la bord îl întrista? Oricum. ne aflam la o adâncime medie de o mie cinci sute de metri. cu dungi aurii de la cap la coadă. care se găsesc numai prin Marea Antilelor. De altfel.54353048.Nu-s decât calmari simpli. De la aceste plante colosale despre care vorbeam. plutind ca niște epave. Câte alte specimene minunate și noi nu aveam să le observăm. galerele cunoscute drept physalia spelagica. Acolo se înălțau faleze submarine.

întrebă Conseil. ripostă Conseil. Dar ce este adevărat din toate istorisirile astea?. dar eu m-am decis să nu mai admit existența acestor monștri decât după ce-i disec cu mâna mea. cel puțin un pretext. spuse Conseil. întrebă Conseil. Nu-s decât fabule și legende. întrebă Ned. Ehei.54353048. Ce putem crede despre legende din punct de vedere științific? Dar nu doar legendele. are tentacule în lungime de douăzeci și șapte. Și pescari. În port?. Asta-i tot?. Are dreptate. Era un tablou care reprezenta caracatiţa în discuţie. Tare aș vrea să văd cu ochii mei unul dintre aceste animale de care s-a vorbit atât și care pot târî vapoare pe fundul prăpăstiilot.. în orice caz. Conseil. Pontoppidan de Berghem. Iată că domnul Conseil râde de mine. prietene Ned. Aristotel a consemnat existența unui calmar de peste trei metri. Bravo!.. într-o biserică. Un alt episcop. spuse canadianul. Pescarii noștri văd curent unii de peste un metru optzeci. prietene Ned. care semăna mai mult cu o insulă decât cu un animal. Naturaliștii din Antichitate amintesc de monștrii al căror gâtlej seamănă cu un golf și care erau atât de mari că nu puteau trece prin Strâmtoarea Gibraltar. Niciodată n-ai să mă faci să cred că există asemenea animale. întrebă Ned Land ironic. întrebă canadianul. răspunse decis Conseil. Poate savanți. Conseil. Da.doc Mi-ar părea rău să fie așa. cu mutră foarte serioasă. dacă nu o cauză. Probabil. - 146 . Am auzit de tabloul acesta care reprezintă o legendă. Aceste lighioane se numesc krak. îmi amintesc foarte bine că am văzut cu ochii mei un vapor târât sub valuri de brațele unui cefalopod. am zis eu. Ai văzut asta?. Muzeele din Trieste și Montpellier conservă scheletele unor caracatițe de doi metri. dar. Nu. dar alții cred și acum. Nimic. După ce și-a încheiat messa. Se spune că episcopul din Nitros a ridicat într-o zi un altar pe o stâncă imensă. răspunse Conseil. fantezia celor ce au făcut aceste legende a avut. Într-o biserică!. ce bine o duceau episcopii de altădată!. Unde? La Saint Malo. prieteni. Olaus Magnus amintește de un cefalopod lung de o milă. ele nu le sunt inferioare cetaceelor. și savanți. strigă canadianul. care vă vorbesc. După calculele naturaliștilor. lung de șase picioare. Mulți. Dar eu. zise canadianul. Cu ochii tăi? Cu ochii mei. zise canadianul. Dar nu pescari. De ce?. Ned. zise Ned. un asemenea animal. Totuși. Ajunge!. Deci domnul nu crede în caracatițele gigantice? Dar cine a crezut vreodată?. Kraken. În narval cum am crezut? Și am greșit. zise Conseil. întrebă canadianul. Ajunge pentru a fi un monstru formidabil. stânca s-a pus în mișcare și s-a scufundat în mare. ci și naturaliștii de odinioară vorbesc de niște monștri imenși. Firește. Era o caracatiță. Nu. Da. Nu putem ști dacă există caracatițe foarte mari. vorbește de o caracatiță pe care putea face manevre un regiment de cavalerie.

- 147 . Brațele și coada se formează din nou și în șapte ani coada calmarului a avut tot timpul să crească la loc. . caracatițele. Dacă nu se pescuiesc. . demn de a figura în legende. Ce fantezie a naturii! Un cioc de pasăre pus unei moluşte! Trupul ei. dacă-mi dă voie domnul. am răspuns eu. iar celălalt își pierduse coada! . se deschidea și se închidea vertical. întrebă Ned Land.doc Și se pescuiesc aceste animale?. . zise Conseil. Conseil.Ei bine.54353048. Unul dintre prietenii mei. lăsând un gol. care se dovedea mai puternic și căruia brațele sale cu ventuze sau mandibulele nu-i puteau face nimic. De ce se irita această moluscă? Desigur.Ba da.N-ar fi un motiv. Comandantul Bourguer s-a apropiat de animal șI l-a atacat cu harponul și cu pușca. M-am uitat la Conseil. n-avea opt tentacule care se zvârcoleau prin apă ca șerpii? . dar greutatea monstrului era atât de mare. înarmată cu câteva rânduri de dinți ascuțiți. strigă el. am început să-l desenez. Mi-am stăpânit scârba insuflată de el și. dacă n-o fi chiar calmarul de care vorbea domnul. Se vedeau deslușit cele două sute cincizeci de ventuze. trecând de la cenușiu-vânăt la cafeniu-roșiatic. măcar se văd. Totuși. ieșea șuierând din aceste adevărate foarfece. Aceasta se întâmpla în anul 1861. din cauza lui „Nautilus”. Ea mergea de-a-ndărătelea.Și gura era un adevărat cioc uriaș de papagal? . După câteva încercări zadarnice.Capul. . de culoare verzuie. aceste ventuze se lipeau de geamurile salonului. cu o viteză extrem de mare. sub formă de capsule semisferice. căpitanul Paul Bos din Le Havre. așezate pe partea interioară a tentaculelor.Ba da. ca un cioc de papagal. . acești monștri. M-am uitat și eu pe geam și m-am cutremurat de scârbă.Întocmai. aflați în vârful capului.Și cum s-a petrecut?. Cele opt brațe sau mai curând cele opt picioare prinse de cap. reluă Conseil. luând un creion.Ce bestie îngrozitoare!. făcută dintr-o substanță cornoasă. la nord de Tenerife. care au dat acestui animal numele de cefalopod. având opt metri lungime. Ned Land alergă la geam. în direcția lui „Nautilus”. nu erau foarte mari? .Iată cum. au o vitalitate uimitoare și o mare putere în mișcări. deoarece Creatorul lea dăruit trei inimi. . . . . spuse canadianul. răspunse el liniștit. .Nu era de vreo șase metri?. Culoarea ei nestatornică se schimba după gradul de iritație al animalului.Nu.Poate e același calmar văzut de „Alecton”. căci gloanțele și harpoanele treceau prin aceste cărnuri moi ca printr-o gelatină fără consistență.Și cât era de lung?.Într-adevăr. Au încercat apoi să-l tragă la bord. În fața ochilor mei se zvârcolea un monstru îngrozitor. iată cel puțin unul dintre frații săi. Gura monstrului. Câteodată. am replicat eu. întrebă canadianul. alcătuia o masă cărnoasă care trebuia să cântărească douăzeci până la douăzeci și cinci de mii de kilograme. zise Conseil. Era o caracatiță de mărime colosală. care se uita prin geam la scobiturile stâncii. Limba lui. echipajul a izbutit să treacă o frânghie înnodată în jurul trupului. În 1861. deoarece acesta e întreg. . erau de două ori mai mari decât trupul și se zvârcoleau neîncetat. Ne privea cu ochii enormi.Ochii. m-a încredințat că întâlnise unul din acești monștri uriași în mările Indiei. încât coada s-a despărțit de trup acolo unde era frânghia și animalul a dispărut sub apă. Întâmplarea ne-a pus în fața acestui calmar și nu voiam să pierd ocazia de a-l studia amănunțit. . dar fără succes. echipajul vasului „Alecton” a zărit un calmar îngrozitor care plutea pe lângă vas. întrebă Conseil. în formă de fus și umflat la mijloc.

Și ce vreți să faceți? .Într-adevăr. și ne vom bate cu ele acum corp la corp. căpitanul Nemo tăie acest tentacul formidabil. zise canadianul. unde nu găsesc destulă rezistență ca să explodeze.doc De altfel. O clipă am crezut că nenorocitul. Unul singur. se zvârcolea în aer. Eu am continuat să le desenez. Echipajul lovea cu topoarele. Panourile se închiseră. meștere Land. animalul aruncă o coloană de lichid negricios. fără a ne vedea poate. el se duse la geam. căci plutim. va scăpa. domnule naturalist.Într-adevăr. Acesta ieși. urmat de secundul lui. Dar în clipa în care căpitanul Nemo și secundul săriră asupra lui. se uită la caracatițe și îi spuse câteva vorbe secundului său. Deodată. Cine-l putea smulge din această îmbrățișare puternică? Însă căpitanul Nemo alergase la monstru și.Ne-am ciocnit oare?. În clipa când ne îngrămădeam unul peste altul pentru a ieși pe platformă. alte două brațe. am zis eu. Conseil și cu mine am luat două topoare. . Un miros de mosc umplea aerul. în voia acestei trompe enorme. am repetat eu. căpitanul Nemo. urmându-l pe căpitanul Nemo. ca și când ne-am fi izbit de ceva. răspunse el. domnule. îi mai tăie un braț.Să urcăm la suprafață și să-i masacrăm pe toți paraziții aceștia.Și cu harponul. Dar le vom lovi cu toporul. El horcăia. se aruncară asupra omului care era în fața căpitanului și îl ridicară cu o furie de nedescris. ne-am îndreptat spre scara centrală. . dar nu înainta. . ceea ce ne împiedică să înaintăm. Conseil și cu mine izbeam cu armele acele grămezi de carne. Cu o lovitură de topor. o fi unul dintr-aceia! Într-adevăr. se înăbușea și striga: . Aveam. Secundul lui se luptă furios cu alți monștri care urcau pe platformă. . era legănat prin aer.Ajutor! Ajutor! Aceste cuvinte spuse în franțuzește m-au uimit grozav. .Da. Părea trist. Am numărat șapte. prins de caracatiță. - 148 . Căpitanul Nemo scoase un strigăt și fugi afară. când un braț lung de caracatiță se strecură ca un șarpe prin deschizătură. .Vă vom însoți. Aripile elicei nu băteau valurile. Ele îl escortau pe „Nautilus” și le auzeam scrâșnetul ciocurilor pe învelișul de oțel. Tavanul se lumină. . zise Ned Land. „Nautilus” plutea ce-i drept.Corp la corp?. domnule. dacă nu refuzați ajutorul meu. vreo zece oameni înarmați cu topoare erau gata de atac.În orice caz nu e nicio primejdie.54353048. am întrebat eu. Unul dintre marinari tocmai desfăcuse panourile. Noi am alergat după el. . cu o lovitură de topor. Nu-l mai văzusem de câtva timp. După un minut. alte caracatițe se iveau la geamul dinspre tribord.E greu. am zis eu și. „Nautilus” urcase în acest timp la suprafața apei. cu glasul unui amator în fața cristalului unui acvariu. . apucat de tentacul și lipit de ventuzele lui. Ce priveliște! Nenorocitul. M-am dus la căpitan. . „Nautilus” se opri. intrară în salon. Fără a ne vorbi. câțiva poate! Acest strigăt sfâșietor îl voi auzi toată viața mea! Nenorocitul era pierdut. . un compatriot la bord. iar alte douăzeci se zvârcoleau pe deasupra. dacă nu e chiar acela. Gloanțele electrice n-au niciun efect asupra acestor cărnuri moi. Acolo. așadar. zvârcolindu-se. Era îngrozitor. . care alunecă pe scări. Cred că mandibulele unuia dintre acești calmari s-au încurcat în aripile ei. Elicea a fost oprită.O ciudată colecție de caracatițe. biciuind aerul. învârtind victima ca pe o pană.Îl primesc. Șapte brațe din opt fuseseră tăiate. Ned Land un harpon.

loviți de moarte. Am fost orbiți. Pentru a reda asemenea tablouri. în apele liniștite ale cimitirului de corali! Căpitanul Nemo intră în camera lui și nu l-am mai văzut o vreme. Cu toate că „Nautilus” avea acum elicea neatinsă. CAPITOLUL 19 GULFSTREAM N u puteam uita această scenă grozavă din 20 aprilie. la fiecare lovitură. care are malurile lui. roșu de sânge. Au trecut astfel zece zile. Dar îndrăznețul meu tovarăș a fost trântit de tentaculele unui monstru de care nu s-a putut feri.Îți datoram această revanșă!. 149 . asemenea capetelor Hidrei. plutea în voia valurilor. calmarul dispăruse. Și ce moarte! Omul fusese zdrobit de brațul imensei caracatițe. fără a-i răspunde. . lacrimi mari curgându-i din ochi. Ne zvârcoleam în mijlocul acestor șerpi care săreau pe platformă în valuri de sânge și de cerneală neagră. De atunci. fără să vrea să se despartă de teatrul ultimei lupte. Lupta durase un sfert de oră. Dar căpitanul Nemo mi-o luase înainte. scăpat ca prin minune. Am alergat în ajutorul lui. în sfârșit. precum tovarășii lui. Trebuie să fi fost foarte trist și deznădăjduit. Au găsit-o exactă. Căpitanul Nemo plângea privind la valuri. temperatura lui proprie. Ah! Cum mi-a bătut inima de emoție și de groază! Uriașul cioc al calmarului se deschisese asupra lui Ned Land. de lângă Canalul Panama. Ned se înclină. Durerea lui era fără margini. se sculă și băgă harponul lui puternic până în întreita inimă a caracatiței. Ce furie ne împinse atunci împotriva monștrilor! Nu ne mai stăpâneam. dar insuficientă ca efect. Harponul lui Ned Land. Când acest nor se împrăștie. și au dispărut sub valuri. cu nefericitul meu compatriot. strivit de falca ei de fier și nu avea să se odihnească. Căpitanul Nemo. submarinul mergea spre nord. Mergeam prin apele celui mai mare fluviu al mării. Toporul lui a dispărut între două fălci enorme și canadianul. Zece sau douăsprezece caracatițe năvăliseră pe platforma vasului „Nautilus”. am mai revizuit povestirea.54353048. trebuie să ai pana celui mai ilustru dintre poeții noștri. intra în ochii verzui ai calmarilor și-i plesnea. Pe 1 mai. peştii lui. autorul „Lucrătorilor mării”.doc dintr-o pungă a stomacului său. Monștrii învinși. care costase viața unuia dintre marinarii lui. Nefericitul avea să fie tăiat în două. ne-au părăsit. Am descris-o sub impresia unei emoții violente. Este vorba de Gulfstream. Le-am citit-o lui Conseil și canadianului. după ce trecuse de Insulele Lucayes. îi zise căpitanul Nemo canadianului. Era al doilea tovarăș pe care îl pierdea de când eram la bord. mutilați. Se părea că aceste tentacule lipicioase creșteau la loc. stătea nemișcat lângă felinar și privea marea care-l înghițise pe unul dintre tovarășii lui.

apele fosforescente ale curentului rivalizau cu strălucirea felinarului nostru. Curentul lui este atât de deosebit de marea înconjurătoare. pornește din nou pe drumul făcând o curbă mare. incep să se formeze. deviază sub puterea curentului rece din Strâmtoarea Davis. . cu gura plină de dințișori. dinți ascuțiți dispuși pe mai multe rânduri. se aflau în mare număr acolo. Nicio supraveghere la bord. dintre care unul trece prin apele calde ale Mării Antilelor. ca să formeze marea liberă a polului. Argonauții. nici reci. își începe rolul lui ponderator.54353048. își încălzește valurile la razele zonei toride. bot scurt și turtit. În unele locuri. adevărate curcubee în ocean. Pe 8 mai eram lângă Capul Hatteras. după ce a încălzit malurile Irlandei și ale Norvegiei. În clipa aceea. ce pot rivaliza în frumusețe cu păsările de la tropice. de un metru. Volumul constant al apelor e mai mare decât acela al tuturor fluviilor de pe glob. Marea era brăzdată de numeroase steamere. mergea cu o viteză de opt kilometri pe oră. el se ridică spre nord lângă coastele americane. se desface în două brațe la al patruzeci și treilea grad. Se vedea clar cum „Nautilus”. de la nivelul Carolinelor. El coboară spre sud. înaintează spre Terra Nova. am observat sciene lungi de un metru. cu temperatura și culoarea încă reduse. Înfierbântat în Golful Mexicului. este în Golful Gasconiei. Se mai deosebește și prin culoarea lui albastră de verdele mării. mai sărat decât marea din jurul lui. După Maury. Gulfstream este un vast calorifer ce permite coastelor europene să fie mereu verzi. Pe acest fluviu al oceanului plutea acum „Nautilus”. Este un fluviu sărat. batracieni cu o bandă galbenă transversală pe care figurează un „t” grecesc etc. dintre care unul. după ce iese din Golful Mexic. Atunci.doc Acesta este un fluviu. în dreptul Carolinei de Nord. nu diferă prea mult de cea a sângelui. având coada cât o treime din trup. Dintre cartilaginoși.Asta pentru că temperatura sa. La ieșirea din Canalul Panama. care ne amenințau foarte des. Apele lui nu erau nici calde. Curentul aducea cu el o lume de ființe vii. apele lui. mai cu seamă pe timpul vijeliilor. corifeni albaștri. Timpul era foarte urât. Acolo. cu nuanțe aurii și argintii ca papagalii. în timp ce elicea lui le lovea pe cele ale oceanului. se duce până la Spitzberg. dacă s-ar folosi toată căldura acestui curent. Adevăratul izvor al Gulfstream-ului. cu corpul plin de solzi. „Nautilus” urma să plutească la întâmplare. Ne apropiam de acele meleaguri unde vijeliile sunt dese. de-a lungul Africii Ecuatoriale. se remarcau calcanii. în acea zonă a trombelor-coloane conice și 150 . deci. care trebuie să restabilească echilibrul între temperaturi și să amestece apele de la tropice cu apele boreale. despica apele Gulfstream-ului cu pintenul. viteza sa era de doi metri douăzeci și cinci pe secundă. Aceasta descreștea treptat pe măsură ce înaintam spre nord. specifici Mediteranei. Rechini pitici. curentul are o viteză de patru kilometri pe oră. pe o lățime de paisprezece leghe. se întoarce spre Golful Gasconiei și Azore. chiar dacă țărmul se afla la o depărtare de treizeci de mile de „Nautilus”. cu capul mare. Adâncimea sa medie este de trei mii de picioare. În timpul nopții. Gulfstreamul. Lățimea Gulfstream-ului este acolo de șaptezeci șI cinci de mile și adâncimea sa de două sute zece metri. ajutat de alizeul de nord-est. atinge Capul San Roque de pe coasta braziliană și se desface în două brațe. iar celălalt. o ocazie prielnică. Pe la prânz eram pe platformă cu Conseil și i-am făcut cunoscute particularitățile acestui fluviu. că se deosebește clar de apele oceanului. care curge liber prin mijlocul Atlanticului și ale cărui ape nu se amestecă deloc cu cele ale oceanului. având o adâncime de trei sute cincizeci de metri. lățimea medie de șaizeci de mile. care fac legătura între New York sau Boston și Golful Mexicului. străbate Atlanticul. Dintre peștii osoși. Admit că în asemenea împrejurări putea să ne izbândească evadarea. Era. Dar o împrejurare supărătoare contraria proiectele canadianului. s-ar putea topi un fluviu de fier cât Amazonul sau Missouri. dacă ne ghidăm după comandantul Maury. într-adevăr. unde temperatura scade la patru grade.

. Nemo al dumneavoastră se îndepărtează iar de pământ și urcă spre nord. . Nu i-ați spus nimic atunci când eram în mările țării dumneavoastră. Ned Land gândea la fel. Firea lui puternică nu se putea acomoda cu această închisoare îndelungată.Bine.Ei bine.. Voi vorbi azi cu el. . Ned. mă apucă furia. fluviul Quebec-ului.Da. insistă canadianul. el nu va pieri odată cu mine. am să vă vorbesc despre un lucru urgent. Acest manuscris. Am rămas singur. Dacă băiatul ar fi avut branhii. A ne încumeta în asemenea condiții pe o barcă ar fi însemnat să ne pierdem cu siguranță.Azi. Am bătut din nou și am apăsat pe clanță. . spre Terra Nova. cu biografia mea. De șapte luni nu mai aveam nicio veste de pe pământ. domnule Aronnax. că am ajuns în mările țării mele.Domnule. semnat de mine. mi se urcă sângele în cap. . Hotărât să nu-l părăsesc fără să capăt un răspuns. este un golf și că în acest golf se varsă Saint Laurent și că acesta este fluviul meu. ce pește ar fi fost! . Am intrat. Domnule. De acolo am auzit pași în camera căpitanului. domnule.Când?. .doc a uraganelor pricinuite de curentul Gulfstream.Bine.Despre ce. Îi voi vorbi.Duceți-vă la el. el mi-a arătat un manuscris deschis pe masă și-mi zise cu glas serios: . Căpitanul era acolo.Vreți să vi-l găsesc eu. . .Să vă vorbesc. am zis eu.Fie.Dumneavoastră. răspunse el ironic.Vrei să vorbesc cu Nemo despre noi? . El ridică ușor capul. domnule Aronnax? .Domnule. Dar înainte de a fi putut răspunde. El conține rezultatul studiilor mele despre mare și.Dar sunt ocupat. . Am intrat în cabina mea. ca să nu strice el treburile. .Trebuie vorbit cu căpitanul.. mai bine mă arunc în mare! Nu voi rămâne aici! Mă înăbuș! Nu era de glumit cu canadianul.Când îl voi întâlni. Ușa se deschise. al orașului meu natal. Ar fi trebuit să fiu un flamand ca servitorul meu. aici! Ce vreți de la mine? . va fi închis într-un mic aparat ce nu se 151 . Nu pot avea libertatea de a lucra nestingherit? . .Iată.. . m-am apropiat de dânsul. Ați făcut o nouă descoperire? Marea v-a destăinuit un nou secret pe care eu l-am scăpat din vedere? Eram departe de a ne înțelege. un manuscris în mai multe limbi. domnule?. Dar vă declar că m-am săturat de Polul Sud și n-o să-l mai urmez la Polul Nord. Am bătut în ușă. Nu mi-a răspuns. zise el în acea zi. mi se face părul măciucă. Mâine. domnule. domnule?.Ce să facem. Aplecat asupra mesei de lucru.Nu. reluă Ned. Fusesem obligat să-i făgăduiesc canadianului că voi vorbi „în numele lui” căpitanului. el nu mă auzise. căci și pe mine mă apuca nostalgia. Mă evită..54353048. Slăbea din zi în zi și devenea trist. . Simțeam cât trebuia să sufere. . lucrez. Când mă gândesc că peste câteva zile „Nautilus” va fi la nivelul Noii Scoții și că acolo. ca să accept această situație în acest mediu făcut pentru cetacee și pentru alți locuitori ai mării. E imposibil de evadat acum. Dar gândul fugii îl rodea întruna. O să-i vorbesc eu. asta trebuie să se sfârșească odată. dacă o vrea Dumnezeu. deodată încreți sprâncenele și se răsti la mine: . Dar îl întâlnesc rar.

Cine știe unde vor împinge vânturile acel aparat. cu slaba speranță de a lăsa odată viitorului rezultatul lucrărilor mele. spuse căpitanul Nemo sculându-se. răspunse căpitanul. domnule Aronnax. Nu pentru persoana mea am început discuția. ca laptele. așadar.Ned Land poate să gândească. . să încerce ce va vrea.Dar și sclavia are dreptul de a-și răscumpăra libertatea. Dar mă gândesc la Ned Land. .. Căpitanul Nemo se ridică. Ca și dumneavoastră. am zis eu. să îndrăznească.? . ca să nu fie nevoie s-o începem altădată. „Nautilus” se apropie de Long Island. . Vați întrebat vreodată ce gânduri de răzbunare pot nutri dorința de libertate. M-am retras. . Le-am povestit tovarășilor mei convorbirea. am spus eu. tovarășii mei. Păsările dispăreau. nu pot decât să aprob ideea dumneavoastră. Lupta între elemente era aproape. domnule. . Ultimul supraviețuitor de la bordul lui „Nautilus” va arunca acest aparat în mare și valurile îl vor duce la întânplare.Dar eu. Se vedeau semnele uraganului.Libertatea!.Domnule Aronnax. un antrenament. în afară de satanicle. M-am gândit eu vreodată să vă leg printrun jurământ? Căpitanul Nemo mă privi încrucișându-și brațele. vă voi răspunde și astăzi ceea ce v-am răspuns acum șapte luni: cine intră în „Nautilus” nu mai iese din el. că n-avem la ce să ne așteptăm de la acest om. Atmosfera se făcu albicioasă. nu vi-l reneg. Din ziua aceea relațiile noastre s-au răcit foarte mult. domnule.doc poate scufunda. orice vreme o fi. Vă pot admira și vă pot pricepe în unele privințe. . în numele meu și al tovarășilor mei. Aș dori să fie prima. căci a doua oară n-aș mai putea măcar să vă ascult. de nimbocumuluși. în ce mâini va cădea el. încredințat valurilor și vânturilor. zgomotoasă. ce-mi pasă? Nu mam dus eu să-l caut! Nu-l țin pentru plăcerea mea aici.Căpitane. o patimă care mă poate face să uit de toate. Nu trebuie ca roadele studiilor dumneavoastră să se piardă. . Barometrul cobora și arăta o extremă tensiune a vaporilor în aer. mă pot resemna să trăiesc ascuns. dezvăluit odată? Dar în acea clipă mă gândeam numai că acesta ar fi un prillej de a deschide vorba.54353048.Numiți-o cum vă place. Talazurile dominau întinderea. încerca? Am tăcut. numai prin faptul că e om. dar și ultima dată când îmi vorbiți despre acest lucru. . De șapte luni suntem la bordul acestui vas și vă întreb astăzi. Oricare ar fi mijloacele de scăpare. cu ajutorul unui aparat ipotetic. Dar mijlocul pe care îl întrebuințați mi se pare primitiv. . Vom fugi. ceea ce ne-ar fi foarte neplăcut și unuia și altuia.Domnule. din nou. la o fire ca a vânătorului. Marea se umfla. La orizont erau alte straturi. Oricare om. îndrăzni. chiar și tăcerea. la bord! Cât despre dumneavoastră. Nu mai am ce să vă răspund. suntem hotărâți să păstrăm acest manuscris în taină și dacă ne redați libertatea.Niciodată. o distracție. vrea ca lumea să se gândească la dânsul. . 152 . Pentru mine studiul este un ajutor. sclavul le găsește pe toate bune! . Numele real al acestui om! Viața lui scrisă de el însuși! Misterul lui va fi. zise căpitanul Nemo.Da. fiindcă veni vorba. ura față de sclavie.Acum știm.Atunci ne impuneți sclavia adevărată. N-ați găsit un mijloc mai bun? Dumneavoastră sau unul dintre oamenii dumneavoastră n-ar putea să. și tocmai pentru asta am venit să vă vorbesc.Acest drept. zise Ned Land. dacă aveți de gând să ne țineți pentru totdeauna aici. Dar cerul devenea din ce în ce mai amenințător. ce poate el gândi. zise căpitanul întrerupându-mă. sunteți dintre aceia care înțelegeți tot. neștiut de nimeni. . Cerul era acoperit de nori cirus groși care fugeau mânați de vânt. mai bine s-o isprăvim. prietenele vijeliilor..

Dar „Nautilus” îi rezista fără probleme. Furtuna era atunci la maximum. Intensitatea furtunii crescu odată cu venirea nopții. Am coborât în salon. În acele condiții. porțile. cerul era în flăcări. m-am culcat pe burtă pe platformă. în timpul furtunii din 23 decembrie 1864. Căpitanul Nemo. Prin geamurile din salon am văzut marii pești speriați ce treceau ca niște fantome prin apele de foc. în Hebride.doc Furtuna a izbucnit în ziua de 18 mai. în timpul unui ciclon. La zece seara. tocmai când „Nautilus” plutea la nivelul lui Long Island. ca în 1860. la capătul puterilor. de pe care am văzut că săreau scântei. dar n-a fost așa. trecea spre nord. ce tăcere. a vrut s-o înfrunte la suprafața apei. Curând. ca pe un paratrăsnet. printr-un capriciu inexplicabil. atingând șapte sute de kilometri la oră și ajungând în aceeași zi pe coastele Americii. pornit din est. de parcă ar fi vrut o moarte demnă de el. grilajel de fier. Copleșit. Nemo se uita nepăsător la ele. Am auzit cum rezervoarele se umpleau. el dărâmă case. iar uraganul se declanșă cu o viteză de patruzeci și cinci de metri pe secundă.54353048. „Nautilus” se culca succesiv pe o parte sau pe cealaltă. care înfrunta vijelia. încerca să se lase trăsnit. Pe drept cuvânt Gulfstream era regele vijeliilor! El crea acele cicloane formidabile prin diferența de temperatură dintre straturile de aer. Se legase ca să le facă față valurilor monstuoase. în loc să se ascundă în adâncuri. Barometrul. la Reunion. căpitanul Nemo. Căpitanul Nemo. Pot descrie această luptă a elementelor. Ruliul și tangajul său se dovedeau cumplite. dispăru în beznă. la câteva mile de trecătorile New York-ului. m-am dus către trapă și am deschis-o. Ciclonul. „Nautilus” cobora în continuare. Credeam că își va găsi liniștea la cincisprezece metri adâncime. Era un steamer al liniei New York – Liverpool sau Le Havre. Marea înnebunită era măturată de nori care-i atingeau talazurile. Printr-o cumplită mișcare de tangaj. M-am dus acolo și m-am ancorat și eu. Tot ele. căzu la 710 milimetri. Pe la cinci se porni o ploaie torențială. care s-a mărit la douăzeci și cinci de metri pe la ora trei după-amiază. pentru că. Asemenea valuri. talazurile gemeau. vest și sud. Straturile superioare erau prea agitate. vântul mugea. a luat loc pe platformă. au devastat o parte din orașul Yeddo din Japonia. Volumul și puterea lor creșteau odată cu adâncimea apelor. Tunetele bubuiau. de cincisprezece metri pe secundă. Unii au fost trăsniți sub privirile mele. admirându-l pe omul acela. Cercetam atent valurile dezlănțuite. Era imposibil să stai în picioare în „Nautilus”. Forța lor extremă de presiune s-a calculat că poate ridica până la trei tone pe picior pătrat de suprafață. Aveau până la cincisprezece metri înălțime și o viteză pe jumătate din cea a vântului. „Nautilus” începu să se scufunde lent. Ploaia urmă unei averse de foc. nepăsător la rafale. smulge țiglele. adică patruzeci de leghe pe oră. „Nautilus” își ridică în văzduh pintenul de oțel. Căpitanul Nemo reveni la miezul nopții. au deplasat un bloc de optzeci și patru de mii de livre. Seara am văzut o navă ce se lupta din greu cu marea. Înălțimea lor creștea. Vântul sufla de la sud-vest cu o viteză de cincisprezece metri pe secundă. ce mediu liniștit găseam acolo! Cine ar fi spus că un uragan cumplit se dezlănțuia chiar atunci la suprafața oceanului? 153 . Liniștea se afla abia la cincizeci de metri adâncime! Ce calm. deplasează tunurile. în sens invers față de furtunile rotitoare din emisfera australă. Bolta era plină de fulgere violente.

începând de la Capul Race și mergând până la Insula Sfântul Pavel.Iată morunii! Credeam că sunt turtiți ca limanda sau ca limba de mare. putea trăi mult și pe uscat. strălucitor. Bietul Ned. cu țepi pe cap și ace la înotătoare. printre care și omul. dispărute din cauze necunoscute. cu cap asemănător cu al câinelui. burtă portocalie. un fel de morenă. musculos. Printre peștii văzuți de pe „Nautilus”. Solway. Bancul acesta este produsul aluviunilor marine. Câte trupuri și bunuri nu se găseau acolo! O lume de emigranți cuprinsă între acele puncte primejdioase semnalate de statistici. dar în apă el are forma unui fus. porcul de mare cu țepi și morunul. Paramatta. mici pești ce însoțesc multă vreme navele prin mările boreale. pe care zăceau cei învinși de ocean. Strâmtoarea Belle-Île și estuarul fluviului Saint Laurent. un adevărat scorpion de doi. Conseil și cu mine stăteam mereu împreună. trei metri. Statele Unite. Isis. Terra Nova este un munte submarin. de „President”. Humboldt. „Nautilus” se îndrepta către est. Pe 15 mai eram la extremitatea meridională a bancului Terra Nova. Câte vase nu s-au pierdut pe acolo! Câte nenorociri nu se datorau acelor neguri opace! Câte nave nu s-au izbit de stânci! Câte nu s-au ciocnit între ele. Mai precis. cu spinare neagră. se izolă precum căpitanul Nemo. prin Gulfstream. . Epavele mai noi reflectau lumina felinarului nostru. ce se aventurează departe de mările boreale. În doar câțiva ani. din Arctic. „Pacific”. . grație conformației sale. Anglo-Saxon. argintat. căci. Dar câți sunt! . moluște și zoofite. Canadian. caraci cu ochi mari. Inmann.Ce naiv ești! Morunul nu-i turtit decât la băcani. când sub nivelul mării atât de temută de navigatori. în ciuda luminilor lor de poziție. Acolo se topesc și blocurile de gheață rătăcite. erau trecute acum în revistă de „Nautilus”. dușman înverșunat al somonilor. un pește rapid. a sirenelor și a clopotelor lor de alarmă! Fundul acelei mări avea aspectul unui câmp de luptă. care pier în zonă cu miliardele. Acolo se formase un vast morman de oseminte de pești. ovoripari ca șerpii. un unernac mare. aduse fie de la Ecuator. Cei de pe „Nautilus” au pus cu greu mâna pe el. Orice speranță de evadare în apropiere de New York sau Saint Laurent a dispărut. Hungarian. În plase am găsit și un pește îndrăzneț. scufundate după abordaj. Știi câte icre sunt într-o femelă? 154 . domnule. Când Conseil zări acești pești.Poate. Timp de câteva zile a rătăcit când la suprafața apei.54353048. cu gust excelent. atmosfera este foarte umedă. Se spune că morunii sunt pești care se țin mai mult pe lângă munți. fie de la Polul Nord. care să-l distrugă. viguros. toate eșuate. spre nord-est. victimele oferite de analele funeste ale liniilor Royal Mail. din Montreal. care oferă un exemplu rar de fidelitate conjugală. disperat. ar umple mările. exclamă: . macroul cu coadă lungă. aș cita coleopterul de un metru. o îngrămădire considerabilă de resturi organice. „City-of-Glasgow”. Aceasta pentru că atunci când se topesc ghețurile. Mai amintesc boschienii. Este căutat pentru icrele lui. prin contracurentul rece care vine de-a lungul coastei americane.doc CAPITOLUL 20 LA 47 24’ LATITUDINE ȘI 17◦28’ LONGITUDINE ◦ Î n urma acestei vijelii am fost aruncați spre est. Lyonnais.Dacă n-ar avea atâția dușmani.

Ascult. Francezii. pe sol. Conseil. Într-o zi. Conducătorul întreprinderii. A fost conectat iar. „Great Eastern” a ieșit în larg la 13 iulie 1866. Fiecare vas aduce în medie patruzeci de mii. ca să-l scoată din mare. „Nautilus” manevra cu îndemânare prin acea rețea submarină. însă eu l-am potolit și i-am spus câte ceva despre el. în condiții mai bune. aflat la o adâncime de trei mii opt sute treizeci și șase de metri. apoi scufundat în apă. norvegienii pescuiesc morunii cu miile.Cele unsprezece milioane de icre. care a fost îmbarcat pe „Great Eastern”. după câteva zile. Conseil. la nivelul lui San Juan de Terra Nova. americanii. Dar încercarea a dat greș. Electricienii de la bordul lui „Great Eastern” au tăiat cablul. stătea în locul unde se produsese ruptura. La unsprezece seara scoseseră partea avariată. când i s-a telegrafiat din Irlanda vestea încheierii armistițiului între Prusia și Austria. la două după amiaza. după ce se transmiseseră vreo patru sute de telegrame. danezii. În timp ce cercetam fundul bancului Terra Nova. am văzut undițele lungi. .54353048. Pe 25 mai. În loc să-și continue drumul spre nord. De atunci. acesta nu a mai funcționat. ar ajunge patru moruni pentru a alimenta Anglia. nu rămase prea mult acolo. Căpitanul Anderson. ofițerii săi și inginerii s-au reunit și au hotărât ca nemernicul care făcuse asta să fie aruncat în mare. „Great Eastern” era la opt sute de kilometri de Terra Nova. Numără-le. . Dar mai bine m-ai crede. America și Norvegia.Dacă toate icrele ar ecloza. . Câteva cuie străbătuseră cablul. Doar în Anglia și în America. „Nautilus” apucă spre est. distrugându-i miezul. . Nu cred așa ceva până ce nu le voi număra chiar eu. tentative de acest fel n-au mai existat. Dar.doc Cinci sute de mii? Unsprezece milioane. având fiecare câte două sute de cârlige. pe care le are fiecare navă. prima telegramă pe care tânăra Americă o adresa bătrânei Europe a fost: Glorie lui Dumnezeu din ceruri și pace oamenilor buni de pe Pământ. am zărit cablul jos. de trei mii patru sute de kilometri și patru mii cinci sute de tone. dar s-a ivit un incident. - 155 . Dar fac o remarcă. Se îndreptă către paralela de patruzeci și două de grade. De altfel. Fără uimitoarea lor fecunditate. l-a luat drept un șarpe gigantic și voia să-l claseze. Pe 17 mai. temerarul Cyrus Field. prietene.Ce anume? . îl voi crede pe domnul. dar. Americanii nu s-au descurajat. la extremitatea cablului transatlantic. Operațiunea s-a desfășurat bine. de parcă voia să meargă pe acel platou pe care se odihnește cablul telegrafic. Nu le voi număra. ar dispărea repede din mare. „Nautilus”. a construit un alt cablu.Bine. la fel. Pe coasta Norvegiei. cinci mii de nave cu șaptezeci și cinci de mii de mateloți se ocupă cu pescuitul lor. Primul cablu a fost pus între anii 1857 și 1858. inginerii au construit alt cablu. adică la șase sute treizeci și opt de mile de coasta irlandeză. Pe 23 iulie. în total douăzeci și cinci de milioane. La 27 iulie. În 1863. Îi consumă în mari cantități. comunicarea cu Europa se întrerupsese. la cinci sute de mile de Heart’s Content și la două mii opt sute de metri adâncime. pe care nu-l prevenisem. englezii. s-a rupt iar și na mai putut fi recuperat din ocean.

Acum șaptezeci și patru de ani. pe 5 septembrie. După ce a luat înălțimea soarelui cu sextantul său.54353048. În 1794.Odinioară. „Nautilus” îl urmă până la patru mii patru sute treizeci de metri. Domnule. când l-am auzit pe căpitanul Nemo. nava pe care o vedeți. Eram pe platformă. ca să se rupă. pe timp ce trece. Mi s-a părut mai trist ca niciodată. Eu m-am întors în sală. Pentru Marea Mânecii trebuia să mergem către est. comandat de La Poype-Vertrieux. ce luminează navele care pleacă din Glasgow și din Liverpool. Marea era frumoasă. Erau parcă niște cochilii albe sub un mantou de zăpadă. de acolo. ceea ce m-a intrigat. a preferat să se scufunde cu cei trei sute cincizeci și șase de marinari ai 156 . aveam să văd și eu coasta Franței? „Nautilus” cobora mereu spre sud. Pe 31 mai. între capătul extrem al Angliei și Insulele Sorlinge. Nici Mont Blanc nu șiar fi scos afară creasta. Se odihnea pe fundul mării. în acest loc. pe 4 iulie. „Nautilus” a început să se scufunde. La opt mile spre est. l-a ajutat pe amiralul d’Estaing să cucerească Granada. pe care le-a lăsat în urmă. Am recunoscut forma unei nave. ceva mi-a atras atenția.E aici! A coborât prin panou. Nemo observă cu atenție marea. Oare de ce? Regreta ceva? Avea remușcări? Ce secrete îl întristau astfel? Pe 1 iunie. În 1781. Aveam să trecem prin Marea Mânecii? Ned Land mă întreba asta. Căpitanul Nemo a măsurat soarele. În 1779. învelișul de gutapercă devine mai trainic în apa de mare. fără cele trei catarge ale ei. către mările europene. Acest cablu va rezista la nesfârșit. cerul senin. Am zărit Capul Clear și farul de la Fasternet. aflată de multă vreme pe fundul oceanului. N-am făcut-o. La prânz. De ce venea „Nautilus” să-l viziteze? M-am uitat la babord și n-am văzut decât apa liniștită. Era o epavă acoperită de calcar. un vapor mare se desena pe linia orizontului. La tribord. ce-l protejau de moluște. Ce să-i răspund? Pe căpitanul Nemo nu-l mai întâlneam. cu escadrila lui Villaret-Joyeuse. Cablul nimerise bine pe acel platou. Ce navă era? De ce venise „Nautilus” la mormântul ei? Se scufundase singură? Nu știam ce să cred. Lungul șarpe se acoperise de pietre. s-a dus la Brest. la tribord. Republica Franceză i-a schimbat numele. „Nautilus” a descris cercuri în mare. Presiunea apei îl ajuta să transmită mesajele din America în Europa în treizeci și două de sutimi de secundă. În 1778. zise: . „Nautilus” stătea liniștit pe apa calmă. După ce căpitanul își termină observațiile. Avea șaptezeci și patru de tunuri. sub conducerea amiralului Van Stabel. căpitanul Nemo a stabilit chiar el poziția vasului. Pe 11 și 12 priar. azi este 13 priar. a luat parte la lupta din Golful Cheșapa. s-a bătut cu îndrăzneală împotriva vasului „Preston”. după o bătălie eroică. anul al doilea. escadrila s-a întâlnit cu vasele engleze. Apoi ne-am dus în locul unde se petrecuse accidentul din 1863. S-a observat că. acest vas se numea „Marsiliezul”. S-a oprit la o adâncime de opt sute treizeci și trei de metri și se odihnea pe pământ. Pe 16 aprilie. Pe 28 mai. Părea să caute un loc anume. Fundul oceanului forma o vale lungă de o sută douăzeci de kilometri. ca să escorteze un convoi de grâu dinspre America. După ce canadianul zărise America. „Nautilus” a făcut alte cercuri. La 31 mai a trecut pe lângă Land’s End. „Nautilus” se afla la doar cincizeci de kilometri de Irlanda. la 47◦24’ latitudine și 17◦28’ longitudine. A pornit spre sud. A fost lansat la apă în 1762. Am zărit un vas scufundat. pe 13 august. de lângă mine: . 1 iunie 1868. astfel că nu coborâse la adâncimi prea mari.doc Nu mă așteptam să găsesc cablul electric în starea lui primitivă. fără ruliu sau tangaj. cu o treime din echipaj scoasă din luptă. Căpitanul Nemo voia să treacă pe lângă Marea Britanie? Nu.

Pe la patru seara. Se învârtea în jurul ei ca o fiară. domnule. domnule.Ce vas este acela? .Nu veți face așa ceva! . E vasul „Răzbunătorul”!. în loc să se predea. 157 . ricoșând pe lângă căpitan. zise căpitanul Nemo. apoi îmi zise: .doc săi. Riposta va fi cumplită. Coborâți! Nu puteam să nu ne supunem. Fatalitatea vă arată ceea ce nu trebuia să vedeți. răspunse cu răceală Nemo. Intrați în navă! .O voi scufunda. veți ataca nava aceasta? . Cincisprezece marinari de pe „Nautilus” îl înconjurau pe căpitan și se uitau cu ură la vasul ce se apropia de ei. Elicea s-a pus în mișcare. șase mile. Da. dar el mi-a făcut semn să tac. Pe măsură ce dispăreau în mare. nemaisuportând tensiunea. navă necugetată! Consumă-ți gloanțele inutile! Nu vei scăpa de pintenul lui „Nautilus”! Dar nu în acest loc trebuie să pieri. aceștia strigau: „Trăiască Republica!”. un glonț lovi oblic coca lui „Nautilus” și.54353048.Trage. Căpitanul se plimba pe acolo agitat.Ba da. Nu vreau ca resturile tale să se confunde cu ale Răzbunătorului! M-am dus în camera mea. Căpitanul și secundul său au rămas pe platformă.Nu știți? Cu atât mai bine! Cel puțin naționalitatea sa va rămâne necunoscută pentru dumneavoastră. Dar urmărirea continuă și căpitanul Nemo se mulțumi să păstreze distanța. Să nu mă judecați. am strigat eu. „Nautilus” ieși din raza gloanțelor trase de pe vas.Domnule. lăsându-se urmărit de aceasta. Am fost atacat. Frumos nume. - CAPITOLUL 21 DEZASTRUL C ăpitanul Nemo desfășură în partea din față a platformei un pavilion negru. Se uita la nava aflată la cinci. În aceeași clipă. domnule! Răzbunătorul. Oare ezita? Am vrut să mai intervin odată. Am coborât în momentul în care un alt proiectil lovea coca lui „Nautilus” și l-am auzit pe căpitan strigând: . se pierdu în mare. Nemo se miră. am urcat pe plaformă.Coborâți! . încrucișându-și brațele la piept. . Nu ataca încă vasul. M-am îndreptat către căpitanul Nemo. atrăgând-o către răsărit. Îndepărtându-se repede.

Scânteile ce ieșeau pe coșuri înmulțeau stelele de pe cer. Hotărâsem să fugim de acolo atunci când vasul avea să se apropie mai mult. ca să fim auziți sau văzuți. La fel cuștile felinarului și timonierului reintrară în cocă. Dar mai bine să dispărem odată cu el decât să devenim complicii celui ce aplică asemenea represalii inechitabile. ceea ce mă înfiora.Prieteni. soție. Busola arăta că „Nautilus” nu-și modificase direcția. dar l-am obligat să mai aștepte. Am trecut în bibliotecă. În câteva clipe „Nautilus” se scufundă la câțiva metri de suprafața apei. la răsărit. fie făceam tot ce se putea în asemenea situație. . Se mulțumea însă să își lase adversarul să se apropie. geamurile se animau de roșul soarelui ce răsărea. iar marea îi oferea astrului nopții cea mai frumoasă oglindă în care și-a reflectat vreodată imaginea. Jupiter se ridica. răspunse Ned. La ora trei noaptea. De altfel detonațiile se auzeau mai violent. Luna trecea de meridian. În mijlocul acelei naturi liniștite. „Nautilus” trebuia să atace vasul cu două punți la suprafață și atunci era nu doar posibil. au distrus! Îi urăsc! Nu spuneți nimic! Am aruncat o ultimă privire către vasul de război. La ora cinci. Vasul se afla la două mile de noi. Veni noaptea. - 158 . Suprafața acelei țigări lungi era acum netedă. cu răceală. Apoi m-am dus lângă Ned și Conseil. Am vrut să cobor ca să-i avertizez. Căpitanul Nemo nu-i văzu sau nu vru să-i vadă. îmi zise el. Mai mulți marinari îl însoțeau. ce flutura în vântul slab. ei sunt opresorii! Tot ce am iubit. Am înțeles că lăsa nava străină să se apropie de el. când secundul urcă pe platformă. am auzit panoul superior închizându-se brusc. eu nervos. Venea spre lucirea aceea fosforescentă ce semnala prezența submarinului. îngrijorat. căci luna. În momentul când împingeam ușa ce dădea către scara centrală. Se luară anumite dispoziții referitoare la luptă. Odată ajunși la bordul său. tată. . ca să nu jeneze manevrele. am urcat pe punte. „Nautilus” se scufunda în continuare. Începea îngrozitoarea zi de 2 iunie.doc Am dreptul să fac asta!. Ned Land ar fi vrut să sară în apă.Și eu cred la fel. a venit clipa. . Sub ondulațiile valurilor. îndrăgit. fie reușeam să prevenim lovitura ce-l amenința. Să ne strângem mâinile și Dumnezeu să ne aibă în paza Lui! Ned Land era hotărât. ca și felinarul său alb suspendat de catarg. ci și ușor de fugit. le-am zis. dar l-am oprit. cerul și oceanul rivalizau ca liniște.Nu știu. Avea o intensitate extraordinară în privire și nu mai băga în seamă pe nimeni din jurul său.Să fugim!. lângă drapelul său. Calmul acela era cu totul opus urii și tensiunii ascunse în invizibilul „Nautilus”. verde și roșie. care trebuia să fie plină peste trei zile. Erau foarte simple. Căpitanul Nemo nu plecase de acolo. după care se îndepărta iar. O reverberație vagă îi lumina greementul și arăta că focurile erau întinse la maximum. I-am văzut luminile de poziție. Câteva luciri matinale se infiltrau în stratul lichid. le-am zis. O tăcere adâncă domnea la bord. Stătea în picioare. Îi auzeam elicea lovind apa regulat.54353048. Pândeam ocazia de a acționa. lochul mi-a arătat că viteza lui „Nautilus” se modera. fără să lase semne. țară. fiind prea emoționați. Conseil calm. copii. . Vorbeam puțin. Canadianul se repezi pe scări. Un șuierat cunoscut arăta că apa pătrundea în rezervoarele de la bord. O parte din noapte se scurse fără incidente. în față.Ce vas este?. M-am întors în salon. Va fi însă scufundat până la noapte. Nu scăpa vasul advers din ochi. După mine. De abia mă stăpâneam. mamă. Proiectilele loveau apa din jur și șuierau regulat prin apropiere. Filiera ce forma balustrada din jurul platformei fu coborâtă. mă întrebă Ned. venerat. Stătea la suprafață și se legăna. Să așteptăm căderea nopții. lumina. . De mai multe ori am crezut că „Nautilus” se pregătea de luptă. Eu sunt oprimatul.

Eram iar prizonieri. sub portretele eroilor săi. aflat la o sută de 159 . M-am uitat după el. cu părul măciucă. Căpitanul Nemo îi privi câteva clipe. Am simțit forța de penetrare a pintenului din oțel. Dar „Nautilus”. dar relativ slabă. Am auzit zgomotele. Mut. Ca să nu piardă nimic din agonia ei.. Deodată. Se iviră mai întâi platformele încărcate cu victime. pe un perete. ieșii din camera mea și mă repezii în salon. pe cel al unei femei încă tinere și chipurile a doi copii. fără glas. Punțile navei zburară cât colo. căpitanul Nemo se îndreptă spre cabina sa și intră. se uita prin panoul de la babord. îndoite sub greutatea ciorchinelui de oameni. implacabil. Deodată. vârful catargului mare. întinse mâinile către ei. adevărat arhanghel al urii.doc I-am înțeles manevra. Așteptam. am țipat. În interiorul lui „Nautilus” se făcu întuneric și liniște. După aceea. Puntea era plină de umbre negre ce se agitau. Vasul enorm se scufunda lent. Refugiați în camera mea.. martori forțați ai dramei sinistre ce se pregătea. Avu loc o izbitură. spionându-i mișcările. prin care pătrundea apa cu zgomot de tunet. O stupoare profundă pusese stăpânire pe mine. Furnicarul uman fusese surprins de invazia mării! Paralizat. apoi barele sale. izbucni în lacrimi. pierdut. că acesta devie. înghițite de apă. se uita în continuare. așteptam. se zbăteau în valuri. trecu prin masa vasului precum acul de cusut prin pânză! Nu mai puteam să stau în picioare. Viteza lui „Nautilus” crescu considerabil. Își lua elan. priveam! Geamul mă atrăgea în mod irezistibil. „Nautilus” cobora în apă odată cu aceasta. dar lumina nu se aprinse în salon. apoi linia dublă de tunuri și de bastingaj. îngenunchind. întunecat. Întreaga cocă îi trepida. De abia avurăm timp de gândire. „Nautilus” nu voia să lovească vasul cu două punți în cuirasa lui impresionantă. Acest îngrozitor justițiar. iar în final. Nenorociții se repezeau spre hobane. O masă enormă se scufunda.54353048. Trăiam doar pentru a auzi. CAPITOLUL 22 ULTIMELE CUVINTE ALE CĂPITANULUI NEMO P anourile se închiseră după acea viziune cumplită. Căpitanul Nemo era acolo.. Era prea târziu ca să acționez. se agățau de catarge. unde carapacea metalică nu-l mai proteja.. ne uitam unul la altul și nu scoteam niciun cuvânt. împins de forța extraordinară a propulsiei sale. ci sub linia acestuia de plutire. apoi. Nebun. După aceea. nefericita navă se scufundă mai repede. M-am întors către căpitanul Nemo. Am văzut. După ce se termină totul. Eram în acea stare penibilă ce precede așteptarea unei bubuituri îngrozitoare. Apele îl împinseră atât de tare pe „Nautilus”. Apa urca. cu ochii holbați și cu respirația oprită. La zece metri de mine am văzut coca desfăcută. țeapăn de groază. avu loc o explozie. Nu mai gândeam. masa întunecată dispăru și odată cu ea cadavrele echipajului. „Nautilus” îl urmărea. Pleca din acel loc dezolant.

sub imperiul îngrozitoarei nostalgii. Unde se ducea? Spre nord sau către sud? Unde fugea omul acesta după represaliile îngrozitoare? Am intrat în cabina mea. Când urca la suprafață ca să-și reîmprospăteze rezerva de aer. Conseil nu-l putea face să vorbească și se temea ca. dar trebuie să ne refugiem acolo. Unde ne aflăm? . Nu mai exista niciun punct stabilit pe planisferă. 160 .Când?. Se părea că noaptea și ziua. Dar în clipele acelea nu se mai punea problema de a-i observa. a căluților acvatici. mă așteptam să văd. când la treizeci de picioare sub aceasta. Era pustiu. a impunătorilor vulturi de mare. domnule? . armatele de crabi ce fugeau pe diagonală. Situația devenise de nesuportat. „Nautilus” fugea spre nord cu o viteză de douăzeci și cinci de mile pe oră. . Trecuse oare de Capul Spitzberg. Ieșeam din Marea Mânecii și ne îndreptam spre cele boreale în plină viteză. l-am întrebat. ca în ținuturile polare. clasa. Se pare că nimeni nu mai supraveghează submarinul. Nu puteam dormi.Ce pământ este? . nici cu secundul său. a celor cu spini ce populează apele respective. Arhipelagul Liarov și țărmurile necunoscute ale Asiei? Nu știu. străbătusem două sute de leghe prin Atlantic. m-am trezit și Ned Land era aplecat asupra mea. prin ceață. să nu se sinucidă. Se lăsă întunericul și marea fu invadată de tenebre până se ridică luna. într-un acces de delir. devenisem martorul răzbunărilor sale! Era prea mult pentru mine. „acel chip uman acoperit de văluri de proporții mult mai vaste decât ale oricărui locuitor al pământului.La noapte.Da. . nici cu vreunul dintre oamenii săi. ridicându-mă. ca la Edgar Poe. Cât ne-a dus de departe în Atlanticul de Nord? Mergea de zile întregi în plină viteză. Marea Kara. Nu știam unde ne aflam. Oricât ar fi suferit el din cauza oamenilor. ridicându-și cleștii deasupra carapacelor lor. La ora unsprezece se aprinse lumina electrică.doc picioare sub nivelul mării.54353048. cu devotament. precum vestitul Gordon Pym. ce păreau niște piese de șah. când la suprafața mării. Dacă nu mă făcuse complicele său. spunându-mi în șoaptă: .Vom fugi! .Nu știu. de coasta Noii Zemlii? Străbătuse Marea Albă. la douăzeci de mile către est. trapele se deschideau și se închideau automat. unde Ned și Conseil stăteau tăcuți. La bord nu ne întâlneam nici cu căpitanul Nemo. Vom fugi la noapte. cete de marsuini ce-și disputau supremația vitezei cu„Nautilus”. Am treecut în salon. Estimez că acea cursă aventuroasă a lui „Nautilus” se prelungi cincisprezece sau douăzeci de zile și nu știu cât ar mai fi durat dacă nu s-ar fi întâmplat catastrofa ce a încheiat călătoria. în fiecare clipă. . înaintând în continuu prin cețurile hiperboreene. nu avea dreptul să îi pedepsească așa. Mă simțeam purtat prin acele locuri unde bizarul se zămislește ușor din imaginația incitată. nu-și mai urmau cursul regulat. Sunteți gata. Ceasurile de la bord fuseseră oprite. a anghilelor ce se agitau precum rachetele de la artificii. Nu știu ce se întâmplă la bord. În minte mi se repeta scena oribilă a distrugerii. Într-o dimineață – a cărei dată nu o știu – când de abia ațipisem. în mare viteză.Lângă uscatul pe care l-am văzut. Nici canadianul nu se mai ivea. chiar dacă ne va înghiți marea.Bine. Golful Obi. În fiecare clipă. a rechinilor-ciocan. M-am uitat la diversele instrumente. în zori. Îl urmărea deci. Nu mai puteam evolua timpul. Îmi era groază de căpitanul Nemo. „Nautilus” umbla pe sub apă neîncetat. Eram asaltat de coșmaruri. Până seara. străjuind cascada ce apără limitele Polului”. De abia puteam surprinde trecerea rapidă a rechinilor cu bot lung. studia. M-am întors în cabina mea.

- 161 . Ce făcea Nemo în clipele acelea? Am ascultat la ușa cabinei sale. . Nu trebuia să mai pierdem nicio zi. În clipa aceea am auzit acordurile vagi ale orgii. unde de abia mă țineam din cauza valurilor. dar nu mă sperie să străbat douăzeci de mile cu ambarcațiunea de pe „Nautilus”. naufragiul. M-am dus în salon. Am urcat pe platformă. la colecția fără pereche destinată să piară într-o zi în oceanul din care provenise. Mai bine să pier așa. Era acolo. în lumina ce izvora din tavan. trecând în revistă tezaurul strălucitor de sub vitrine. Aveam ochii închiși. . scufundătorul cretan.. Tulburarea și agitația mea m-ar fi trădat în fața căpitanului. Mă hotărâsem. prin care trecusem de când dispărusem de pe „Abraham Lincoln”.Vom muri împreună. deși nu-mi era foame. Ned Land intră în cabina mea. prietene Ned. ultima pe care a trebuit să o petrec la bordul lui „Nautilus”! Am stat singur.. Nu dormea.doc Valurile sunt furioase. Creierul meu surescitat m-a făcut să revăd pe scurt toată existența mea la bordul lui „Nautilus”. la obiectele de artă îngrămădite în acel muzeu. La fiecare mișcare. Mai bine să nu dau ochii cu el. Voiam să verific direcția lui „Nautilus”. Starea aceea deveni atât de apăsătoare. La șase și jumătate.. fără a-mi lăsa timp să îi răspund. să mă calmez. că m-am gândit că era mai bine să intru în cabina căpitanului și să-l înfrunt cu gestul și privirea! Înnebunisem oare? M-am întors în camera mea și m-am întins pe pat. pentru mare.. nevoind să-mi slăbească forțele. Ce să-i fi spus? Să-i fi ascuns groaza pe care mi-o provoca? Nu. Canadianul plecă.De altfel. dar trebuia să fugim. Veniți la barcă. Încă o jumătate de oră de așteptare! Coșmarul ce continua mă înnebunea. la o adâncime de cincizeci de metri. Cât de lungă fu ziua aceea.. vântul violent. Căpăta proporții supraumane. captivitatea între ghețuri. Se auzea un zgomot de pași. Apoi ieși. Eu și Conseil vă așteptăm acolo. apoi m-am întors în cabina mea. Am stat astfel un ceas. furtuna produsă de Gulfstream. . „Răzbunătorul” și oribila scenă a scufundării vasului cu tot echipajul său. fericite sau nefericite. Voiam și totodată nu voiam să-l văd. Strâmtoarea de Torres. Nu mai voiam să gândesc. Căpitanul Nemo creștea în dimensiuni în acel mediu straniu. Ne îndreptam către nord-nord-est cu o viteză îngrozitoare.. Inima îmi bătea să-mi spargă pieptul. Mai bine să-l uit. M-am uitat pentru ultima oară la acele minuni ale naturii. Polul Sud. de teamă să nu se trădeze. toate incidentele. Acolo m-am îmbrăcat în haine solide.54353048. Am pus de o parte provizii și sticle cu apă. Voiam să păstrez o imagine neștearsă a lucrurilor acelora. La șase am mâncat. lupta cu caracatițele. Pe la zece. Eram tot timpul în alertă. Mi-am strâns însemnările. Atlantida. Imaginația mea mă speria. Era nouă și jumătate. temându-mă și dorindu-mi în același timp să mă întâlnesc cu Nemo. vânătorile submarine.Te voi urma.Nu ne vom revedea până la plecare. banchiza. Canalul Suez. Insula Santorini. mi se părea că avea să apară și să mă întrebe de ce voiam să fug. Îmi zise: . Golful Vigo. adâncit precum Nemo în acele extaze muzicale ce îl duceau dincolo de marginile acestei lumi. luna încă nu va fi răsărit. Ned Land și Conseil nu-mi vorbeau. iar pământul era acoperit de ceața deasă. Cerul era amenințător. Vom profita de întuneric. Abia respiram. niciun ceas. dacă sunt surprins. cimitirul de corali. adevărat suspin al unui suflet ce vrea să-și rupă legăturile terestre. sălbaticii din Papua. era omul apelor. Nu-mi puteam comprima pulsul. Am revenit în salon. Îmi țineam capul cu amândouă mâinile. Nu mai era semenul meu. Toate acele evenimente mi-au trecut prin fața ochilor ca decorul unui teatru. o armonie tristă dintr-un cântec nedefinit. Totuși. geniul mărilor. M-am forțat să mă hrănesc. să nu-mi explodeze. mă voi lupta.

Am ajuns la ușa salonului. Nu mă vedea. ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la el: . Salonul era cufundat în obscuritate. M-am târât pe covor.Imediat!.. care dădea în bibliotecă. tăcând. un suspin al căpitanului Nemo m-a împiedicat. Canadianul începu apoi să desfacă legăturile ce ne țineau atașați încă de submarin. căci extazul îl absorbise cu totul. Veni către mine. Acolo. „Nautilus” – în mod involuntar sau poate voluntar – ajunsese datorită căpitanului său. Când s-o deschid. Bătu ora zece. Nu cu noi avea treabă echipajul submarinului! . mervii ne erau anihilați. Momentul venise pentru a ieși din cameră și a mă alătura tovarășilor mei. Am deschis-o încet. Mă va vedea.doc Deodată. repetat de douăzeci de ori. Căpitanul Nemo era acolo. Am luat loc alături de ceilalți doi tovarăși ai mei. strigau ei. Ce se întâmplase? Își dăduseră seama de fuga noastră? Am simțit că Ned Land mi-a strecurat un pumnal în mână. am murmurat. Cred că nici pe lumină nu m-ar fi observat. Poate doar în imaginația mea! Am înaintat târându-mă. am ieșit și am ajuns la barcă. prinsă încă de submarin. Nu trebuia să ezit din pricina căpitanului Nemo. alunecând mai degrabă decât mergând. Un singur gest de-al său și n-aș mai fi plecat de la bord. Resimțeam mișcarea aceea de rotație mult prelungită.54353048.Să plecăm!. oprindu-mă la fiecare pas pentru a-mi comprima bătăile inimii. Am urcat scara centrală. de agonie. Și l-am auzit chiar murmurând aceste vorbe. m-a făcut să înțeleg cauza agitației de la bordul lui „Nautilus”. căci câteva raze dinspre biblioteca luminată ajungeau până în salon. O simțeam.Maelstrom! Maelstrom!. mi-a răspuns canadianul. . . Orificiul deschis din tabla lui „Nautilus” fu în prealabil închis și asigurat cu ajutorul unei chei cu care se dotase Ned Land.Ne vom vinde scump pielea!. Dar un cuvânt. un gând neașteptat mă îngrozi. după cum spun norvegienii! 162 . . de care corpurile tari se zdrobeau! Acolo și trunchiurile de copac se prefac în așchii. Era în salonul pe care trebuia să-l traversez ca să fug. Ele formează acel abis numit pe drept „Buricul oceanului”. pe frunți aveam o sudoare rece. ca o fantomă. deși mi s-a părut că a făcut un zgomot îngrozitor. apele dintre Insulele Feroe și Loffoden se mișcă spre interiorul mării cu o violență de nestăvilit. Formează un vârtej din care nicio navă n-a scăpat. Canadianul se oprise din muncă. a cărui putere de atracție se întinde pe o distanță de peste cincisprezece kilometri. Și ce zgomot în jurul bărcii noastre fragile! Ce mugete repetate de ecou până la o distanță de mai multe mile! Ce vacarm făceau apele sfărâmate de stâncile ascuțite de pe fundul mării. Mai multe voci ajungeau până la noi. evitând orice zgomot ce mi-ar fi trădat prezența.Destul. Acolo aveam să-l întâlnesc pentru ultima dată. Eram îngroziți. Un nume mai înfiorător într-o situație mai îngrozitoare ar fi putut oare să ne răsune în urechi? Ne aflam deci în acele locuri primejdioase ale coastei norvegiene? „Nautilus” era târât în acel abis în clipa în care ambarcațiunea noastră se desprindea de el? Se știe că în momentul fluxului. barca. nu mai respiram. Mi-au trebuit cinci minute să ajung la ușa din spate. Lam zărit. Suspina. Dumnezeule atotputernic! Oare remușcarea îl chinuia? M-am repezit în bibliotecă. am strigat. va vorbi cu mine. Am deschis cu precauție ușa. Căpitanul Nemo ieșise din camera sa. cu brațele încrucișate. Deodată se auzi un zgomot dinspre interior. Descria o spirală a cărei rază se diminua din ce în ce mai mult. un cuvânt înfiorător. De pretutindeni se ivesc valuri monstruoase. Acolo sunt aspirate vasele. Am înțeles că se ridica. Odată cu ea. Acordurile instrumentului răsunau slab. dar și balenele sau urșii albi din regiunile boreale. era târâtă cu o viteză vertiginoasă..

pe care doar progresul îl va pune la îndemâna sa într-o bună zi. În acea clipă. Cei doi tovarăși ai mei. Uneori se ridica și noi odată cu el! . Voi fi crezut oare? Nu știu. Sper și că puternicul său aparat a învins marea în abisul ei cel mai fioros și a supraviețuit acolo unde atâtea nave au pierit! Dacă așa e și dacă Nemo locuiește încă în ocean.Trebuie să rezistăm. M-am lovit cu capul de o membrană de fier și mi-am pierdut cunoștința. nu ne puteam gândi să ne întoarcem în Franța. Nu-și termină bine cuvintele și se auzi o sfărâmătură. fu aruncată ca o piatră în mijlocul vârtejului. Este exactă. Dacă rămânem legați de „Nautilus”. în ce fel Ned Land.. Ne-am îmbrățișat. avem șanse să scăpăm. prin ocean. zise Ned. Conseil și cu mine am ieșit din adânc.. „Nautilus” se apăra ca o ființă umană. mările australe și boreale! Ce s-a întâmplat cu „Nautilus”? A rezistat presiunilor vârtejului maelstrom? Căpitanul Nemo e încă viu? Își continuă. niciun detaliu exagerat. Este nararea fidelă a incredibilei expediții într-un element inaccesibil omului. în ce fel a scăpat barca de mișcarea formidabilă a vârtejului maelstrom. Niciun lucru n-a fost omis. eram culcat în cabana unui pescar din Insulele Loffoden. desprinsă din alveola sa. de acest tur al lumii submarine ce mi-a dezvăluit atâtea minuni prin Pacific. Mijloacele de comunicare între Norvegia septentrională și sud sunt rare. Dar când mi-am revenit. patria lui adoptivă. Să dispară justițiarul.doc Ce situaţie! Eram azvârliți fără milă dintr-o parte în alta. iar savantul să-și continue în mod pașnic explorarea mărilor. Fie ca minunile văzute acolo să îi stingă spiritul de răzbunare. Barca. Oceanul Indian. 163 . Aici. în mai puțin de zece luni. poate că ura din inima lui sălbatică s-a mai domolit. Marea Roșie. Ceea ce s-a întâmplat în noaptea aceea. în mijlocul oamenilor valoroși ce ne culeseseră din valuri. erau lângă mine și îmi strângeau mâinile. îngrozitoarele represalii ori s-a oprit în acel cumplit mormânt? Valurile vor aduce oare la suprafață într-o zi manuscrisul ce cuprinde povestea vieții sale? Voi afla vreodată numele acestui om? Voi ști naționalitatea căpitanului Nemo? Nădăjduiesc acest lucru. am umblat douăzeci de mii de leghe. Nici nu contează. revăd povestirea acestor aventuri. Sunt deci obligat să aștept trecerea vasului cu aburi ce face o cursă bimenstruală către Capul Nord. întregi și sănătoși. Mediterana. Atlantic. Ce pot afirma acum este că am dreptul să vorbesc de mările în adâncurile cărora.54353048. n-aș ști să o spun. CAPITOLUL 23 ÎNCHEIERE I ată sfărșitul acestei călătorii submarine. Mușchii săi de oțel cedau.

................................................................................................................................. 20 CAPITOLUL 8 CAPITOLUL 9 Mobilis in mobili........... 23 Ned Land e furios............. 2 CAPITOLUL 2 CAPITOLUL 3 Pentru și împotrivă.................................... 5 Cum dorește domnul!..... Nu l-am înțeles chiar și eu? N-am trăit și eu zece luni în acel mod supranatural? De aceea................................................................................................................................................................................................................ 16 CAPITOLUL 7 O balenă dintr-o specie necunoscută.................................................................................................................................................................................................................. 27 CAPITOLUL 10 Omul apelor.................................... SFÂRȘIT CUPRINS PARTEA ÎNTÂI CAPITOLUL 1 Stânca marină mișcătoare....................................................................................................................................... la întrebarea pusă acum șase mii de ani de Ecleziast: „Cine a putut să afle vreodată ce se găsește în adâncul prăpastiei?” Doar doi oameni au dreptul de a răspunde: căpitanul Nemo și cu mine.......................................................................................54353048.......................................................................... 14 CAPITOLUL 6 În plină viteză..................doc Dacă destinul său este ciudat............................................................................ 8 CAPITOLUL 4 CAPITOLUL 5 Ned Land......................................................... 11 Rătăcind la întâmplare...................................................................... este și sublim totodată.. 30 164 ...................................

............................................................. 57 CAPITOLUL 19 CAPITOLUL 20 Vanikoro.............................................................. 69 Trăsnetul căpitanului Nemo................................................................................................................................................................................................................ 54 Patru mii de leghe pe sub Pacific...........................................................................................................54353048............................................................................................................................................. 93 CAPITOLUL 4 165 ........................................................... 65 CAPITOLUL 21 CAPITOLUL 22 Câteva zile pe uscat.......................................................................................................................................................................................................................................................................... 47 Plimbare prin câmpie............................................................................................ 88 O perlă de zece milioane........................................... 34 CAPITOLUL 12 Totul cu ajutorul electricității... 51 CAPITOLUL 17 CAPITOLUL 18 Pădurea submarină....................................................................................................................................... 79 PARTEA A DOUA CAPITOLUL 1 Oceanul Indian.................................................. 37 CAPITOLUL 13 CAPITOLUL 14 Câteva cifre................................................. 43 CAPITOLUL 15 CAPITOLUL 16 O invitație scrisă............................................. 61 Strâmtoarea de Torres..................................................................................................................................... 73 CAPITOLUL 23 CAPITOLUL 24 Aegri somnia........................................................................................... 84 CAPITOLUL 2 CAPITOLUL 3 O nouă propunere a căpitanului Nemo.............................................................................................................................................................................................................................................................................................. 77 Regatul coralilor................................................................ 40 Fluviul negru.............................................................................................................doc CAPITOLUL 11 Nautilus...........

....................................................................................................................................................................... 108 Golfulețul Vigo......................................................... 159 Încheiere....................................................................................... CAPITOLUL 12 Cașaloți și balene................................................................................. 153 Dezastrul................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 149 CAPITOLUL 20 CAPITOLUL 21 La 47◦24’ latitudine și 17◦28’ longitudine.............................................................. 124 CAPITOLUL 13 Printre ghețuri........................................................ 111 CAPITOLUL 9 Un continent dispărut............................................................................................................................................................................. 131 Accident sau incident?......................... 105 CAPITOLUL 7 CAPITOLUL 8 Mediterana în patruzeci și opt de ore.......................................................................................................................................................................................................................................................................... 157 CAPITOLUL 22 CAPITOLUL 23 Ultimele cuvinte ale căpitanului Nemo......................................................... 118 CAPITOLUL 11 Marea 121 Sargaselor........................ 135 CAPITOLUL 16 CAPITOLUL 17 Fără aer............................................................................................................................................ 114 CAPITOLUL 10 Zăcămintele submarine................54353048.............................................. 97 CAPITOLUL 5 CAPITOLUL 6 Tunelul arab.................................................................. 128 CAPITOLUL 14 CAPITOLUL 15 Polul Sud............................. 101 Arhipelagul grecesc........................................................... 137 De la Capul Horn la Amazon.................................................................... ................................................. 141 CAPITOLUL 18 CAPITOLUL 19 Caracatițele......................................................................................................................... 144 Gulfstream......................................................... 165 166 ...........................................................................................................................................................................................................doc Marea Roșie.

doc 167 .54353048.

54353048.doc 168 .

doc 169 .54353048.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->