Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

2. SINTEZA FILTRELOR NUMERICE

Proiectarea unui filtru numeric presupune parcurgerea următoarelor etape :

- Sinteza funcţiei de transfer H ( z ) ce satisface condiţiile impuse;
- Alegerea unei structuri care realizează această funcţie de transfer. Realizarea sa va
presupune cuantizarea coeficienţilor la un număr finit de biţi si efectuarea
operaţiilor aritmetice cu o precizie finită;
- Evaluarea efectelor generate de formatele finite de reprezentare a semnalelor si
coeficienţilor ( posibilitatea depăşirii capacităţii registrelor, eliminarea prin scalare
a acestei posibilităţi, stabilirea definitivă a formatelor de reprezentare, zgomotul de
cuantizare datorat operaţiilor aritmetice, oscilaţii datorate formatelor finite de
reprezentare) .

2.1 Sinteza funcţiei de transfer pentru filtre RFI

2.1.1 Proprietăţi generale ale filtrelor RFI

Sunt caracterizate printr-o ecuaţie cu diferenţe finite de forma :

N −1
y ( n) = ∑ a k x(n − k ) (2.1)
k =0
Rezultă o funcţie de pondere
N −1
h( n) = ∑ a k δ (n − k ) (2.2)
k =0
deci
⎧a , n ∈ 0, N − 1
h( n) = ⎨ n (2.3)
⎩0 , in rest
Funcţia de transfer este prin urmare
N −1
H ( z ) = Z{h(n)} = ∑ a k z −k (2.4)
k =0

Filtrele RFI se caracterizează deci printr-o funcţie de transfer polinomială, în

−1
z . Se spune că filtrul este de lungime N (lungimea suportului funcţiei pondere) sau de
ordin N-1.
Ne vom referi în cele ce urmează la cazul frecvent întâlnit când {a n } ⊂ R
(coeficienţii filtrului sunt reali). În acest caz, zerourile funcţiei H ( z ) vor fi reale, sau
perechi complexe conjugate. Există un singur pol, de ordinul N-1, în origine, efectul sau

1
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

apărând numai în întârzierea introdusă de filtru. O consecinţă imediată este că un filtru

RFI este stabil, oricare ar fi coeficienţii a n .
Să vedem ce efect are un nul al funcţiei de transfer asupra caracteristicilor de
frecvenţă.
Vom considera o funcţie de transfer cu un singur nul; z 0 = re jθ , r > 0 ;
z − z0
H ( z ) = 1 − z 0 z −1 = (2.5)
z
În domeniul frecvenţă
H (e jω ) = H (e jω ) e jϕ (ω ) = 1 − re j (θ −ω ) (2.6)

H (e jω ) = e jω − re jθ = 1 + r 2 − 2r cos(θ − ω ) (2.7)
r sin(ω − θ )
tg(ϕ (ω )) = (2.8)
1 − r cos(ω − θ )
Valorile extreme ale modulului sunt :

max H (e jω ) = 1 + r
ω
min H (e jω ) = 1 − r (2.9)
ω

Se constată existenţa unui minim, pentru o frecvenţă normată ω = θ . Acest minim

este chiar zero, daca nulul se află pe cercul unitar (r = 1) . Interpretarea geometrică a
acestei observaţii rezulta din Fig.1.
Im z ejω- z0
z0
r
ejω
1
Re z

Fig.1

În general, minimul va fi cu atât mai pronunţat cu cât nulul se află mai aproape de cercul
de rază unitate. Existenţa mai multor zerouri face ca efectele acestora să interacţioneze.
Ca urmare, este posibil ca unele zerouri, situate mai aproape de centrul cercului unitar, să
nu mai genereze minime, iar minimele să apară la frecvenţe diferite de argumentele
nulurilor.

2
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

1
Se poate simplu arăta că efectul unui nul z 0' = e jθ are asupra caracteristicii
r
jθ
amplitudine frecvenţă, acelaşi efect c şi nulul z 0 = re , cu excepţia unui factor de scară
1
. Într-adevăr,
r
1 1 + r 2 − 2r cos(θ − ω )
e jω − e j θ = (2.10)
r r

O funcţie de transfer de tip RFI având toate zerourile în interiorul cercului de

rază unitate se numeşte funcţie de faza minimă. Pentru a justifica această denumire,
putem lua ca exemplu
H ( z ) = 1 + rz −1
H (e jω ) = 1 + r cos ω − jr sin ω (2.11)
Argumentul (faza) funcţiei de mai sus rezultă din relaţiile :
− r sin ω
sin ϕ (ω ) =
1 + r 2 + 2r cos ω
1 + r cos ω
cos ϕ (ω ) = (2.12)
1 + r 2 + 2r cos ω

Se observă ca
1 − r ⎧1 , r < 1
cos ϕ (π ) = =⎨ (2.13)
1 − r ⎩− 1 , r > 1
aşa încât ϕ (π ) = 0 , pentru r < 1 şi ϕ (π ) = −π pentru r > 1 .
Curbele respective sunt date in Fig.2, de unde se vede o variaţie in limite mai
largi a fazei in cazul r > 1 (nul în afara cercului unitar) decât in cazul r < 1 .

ϕ (ω )
π

r >1

−π 0 π ω
r <1

−π

Fig.2

3
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

O funcţie de transfer cu toate zerourile in afara cercului de rază unitate se va numi

de faza maximă.

O proprietate remarcabilă a filtrelor RFI, neîntâlnită in cazul filtrelor analogice cu

constante concentrate, constă in posibilitatea realizării unor filtre cu fază absolut liniară.
Dată fiind importanţa acestui tip de filtre, ne vom concentra atenţia asupra lor.

2.1.2. Filtre cu fază liniară

Funcţia de transfer poate fi scrisă sub forma

H (e jω ) = H (e jω ) e jϕ (ω ) (2.14)

Trecerile prin zero ale funcţiei de transfer conduc la salturi de fază de π, aşa încât ϕ (ω )
are discontinuităţi in aceste puncte. Din acest motiv vom prefera o alta formă:

H (e jω ) = ± H (e jω ) e jθ (ω ) = H 0 (ω ) e jθ (ω ) (2.15)
în care H 0 (ω ) este o funcţie reală, pozitivă sau negativă, numită funcţie de faza nulă, iar
θ (ω ) este o funcţie continuă.
Dorim sa realizăm un filtru având un timp de întârziere de grup constant în toată
banda de frecvenţe ω ∈ [− π , π ] . Sunt posibile două variante :
A. Caracteristica de faza este liniara, cu trecere prin origine,
θ (ω ) = −αω (2.16)
aşa încât timpul de întârziere de grup normat este
dθ (ω )
t g (ω ) = − =α (2.17)
dω

Aceasta conduce la
N −1
H (e jω ) = ∑ h(n) e − jnω = H 0 (ω ) e − jαω (2.18)
n =0

Vom egala părţile reale şi imaginare :

N −1
H 0 (ω )sin αω = ∑ h(n) sin nω
n =0

N −1
H 0 (ω )cos αω = ∑ h(n) cos nω (2.19)
n =0

aşa încât

4
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

N −1 N −1
∑ h(n) sin nω ∑ h(n) sin nω
n =0 n =1
tgαω = N −1
= N −1
(2.20)
∑ h(n) cos nω h(0 ) + ∑ h(n) cos nω
n =0 n =1

Dacă am impune ca faza să fie nulă, α = 0 , ar rezulta

N −1
∑ h(n) sin nω = 0, pentru ∀ω ∈ [− π , π ] (2.21)
n =1

ceea ce conduce la

h(n) = 0, n = 1,..., N − 1 (2.22)

şi funcţia de transfer s-ar reduce la constanta H ( z ) = h(0) . Excludem deci această

situaţie si rămâne :
N −1 N −1
∑ h(n) cos nω sin αω = ∑ h(n) sin nω cosαω (2.23)
n =0 n =0

sau
N −1
∑ h(n) sin(α − n)ω = 0 (2.24)
n =0

Se poate uşor verifica faptul ca relaţia de mai sus este îndeplinită dacă :

N −1
α= (2.25)
2

şi

h(n) = h( N − 1 − n) , n = 0,1,..., N − 1 (2.26)

Într-adevăr, izolând orice pereche de termeni ai sumei (2.24) simetrici în raport cu
centrul sumei, obţinem
⎛ ⎛ N −1 ⎞ ⎞ ⎛⎛ N −1 ⎞ ⎞
h(n )sin ⎜ ⎜ − n ⎟ω ⎟ + h( N − 1 − n )sin ⎜ ⎜ − N + 1 + n ⎟ω ⎟ = 0
⎝⎝ 2 ⎠ ⎠ ⎝⎝ 2 ⎠ ⎠
Dacă N este impar, mai rămâne un termen central,
⎛ N −1⎞ ⎛⎛ N −1⎞ ⎞
h⎜ ⎟ sin ⎜ ⎜α − ⎟ω ⎟ = 0
⎝ 2 ⎠ ⎝⎝ 2 ⎠ ⎠
Prima din cele două condiţii, 2.25, arată că pentru un N dat, valoarea timpului de
întârziere de grup pentru un asemenea filtru este bine determinată. Ea este egală cu un
număr întreg de perioade de eşantionare pentru filtre de lungimi impare, şi un număr
întreg de semiperioade, pentru lungimi pare.

5
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

A doua condiţie, 2.26, impune o simetrie a coeficienţilor in raport cu centrul

secvenţei. În figurile 3 şi 4 sunt date exemple pentru N impar şi par.

h(n ) axa de simetrie

h(n ) axa de simetrie
N=7 N=6

1
0 1 2 3 4 5 6 7 n
0 1 2 3 4 5 6 7 n

Fig. 3 Fig. 4
B. Caracteristica de fază este o dreaptă care nu mai trece prin origine:

θ (ω ) = β − αω (2.27)

aşa încât şi în acest caz timpul de întârziere de grup normat este constant

t g (ω ) = α (2.28)

În mod asemănător ca in cazul A, se poate arăta că aceasta implică :

π N −1
β= ,α =
2 2

h ( n ) = − h ( N − 1 − n) (2.29)

Constatăm că de această dată funcţia pondere trebuie să fie antisimetrică. Două

asemenea exemple sunt date în figurile 5 şi 6.

h(n ) axa de simetrie h(n ) axa de simetrie

N=7 N=6

0 1 2 3 4 5 6 7 n 0 1 2 3 4 5 6 7 n

Fig.5 Fig.6

6
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

În consecinţă, filtrele RFI cu faza liniară se pot clasifica în 4 categorii, după cum
urmează:
1. Funcţie de pondere simetrică , h(n) = h( N − 1 − n) , lungime impara, N = 2 P + 1 ;
2. Funcţie de pondere simetrică, h(n) = h( N − 1 − n) , lungime pară, N = 2 P ;
3. Funcţie de pondere antisimetrică, h(n) = − h( N − 1 − n) , lungime impară,
N = 2P + 1;
4. Funcţie de pondere antisimetrică, h(n) = − h( N − 1 − n) , lungime pară, N = 2 P .
Fiecare din aceste 4 tipuri de filtre are caracteristici specifice, care îl recomandă
sau nu pentru o anumită aplicaţie. Este, in consecinţă, util să analizăm separat
funcţiile de transfer corespunzătoare.

Filtre RFI cu fază liniară de tipul 1

În acest caz, N = 2 P + 1 , deci timpul de întârziere de grup normat este α = P şi are loc
relaţia:
h(n) = h(2 P − n), n = 0,..., P (2.30)
Funcţia de transfer se scrie :
2P P −1 2P
H ( e jω ) = ∑ h(n) e − jnω = ∑ h(n) e − jnω + h( P) e − jPω + ∑ h(n) e − jnω (2.31)
n =0 n =0 n = P +1
În ultima sumă, pe care o vom nota cu S, facem o schimbare a indicelui de însumare
care să permită valorificarea relaţiei de simetrie : m = 2 P − n
Se obţine :
P −1 P −1
S= ∑ h(2 P − m) e − j ( 2 P −m)ω = ∑ h(n) e − j ( 2 P −n)ω (2.32)
m =0 n=0
Înlocuind şi scoţând in factor termenul de fază liniară ,
⎛ P −1 P −1
⎞
H (e jω ) = e − jPω ⎜ ∑ h(n) e j ( P − n )ω + h( P ) + ∑ h(n) e − j ( P − n )ω ⎟ (2.33)
⎝ n =0 n =0 ⎠
Se grupează cele două sume şi se obţine

⎛ P −1 ⎞
H (e jω ) = e − jPω ⎜⎜ ∑ 2h(n) cos( P − n)ω + h( P ) ⎟⎟ (2.34)
⎝ n =0 ⎠
În această relaţie se face schimbarea indicelui de însumare, m = P − n şi rămâne :
− jPω ⎛
P ⎞
jω
H (e ) = e ⎜
⎜ ∑ 2 h ( P − m ) cos mω + h ( P ) ⎟⎟ (2.35)
⎝ m =1 ⎠
Cantitatea din paranteză reprezintă evident funcţia de fază nulă, care poate fi scrisă mai
compact :
P
H 0 (ω ) = ∑ a' (n) cos nω (2.36)
n =0

unde coeficienţii a ' (n) sunt daţi de relaţia :

7
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

⎧2h( P − n) , n = 1,..., P
a ' ( n) = ⎨ (2.37)
⎩h ( P ) ,n=0
Funcţia de transfer în ansamblu este
H (e jω ) = e − jPω H 0 (ω ) (2.38)

Filtre RFI cu fază liniară de tipul 2

Deoarece în acest caz N = 2 P , relaţia de simetrie devine h(n) = h(2 P − 1 − n) ,

1
iar timpul de întârziere de grup normat este α = P −
2
Funcţia de transfer este:
2 P −1 P −1 2 P −1
H ( e jω ) = ∑ h(n) e − jnω = ∑ h(n) e − jnω + ∑ h(n) e − jnω (2.39)
n =0 n =0 n= P
În ultima sumă, pe care o vom nota cu S vom face o schimbare de indice de însumare
care să permită utilizarea relaţiei de simetrie, m = 2 P − 1 − n
P −1 P −1
S= ∑ h(2 P − 1 − m) e − j ( 2 P −1−m)ω = ∑ h(n) e − j ( 2 P −1−n)ω (2.40)
m =0 n =0
Înlocuind in expresia funcţiei de transfer se obţin succesiv:
P −1 P −1
H ( e jω ) = ∑ h(n) e − jnω + ∑ h(n) e − j ( 2 P −1−n)ω =
n =0 n =0
1
− j ( P − )ω ⎛ P −1 1
− j ( n − P + )ω P −1 j ( n − P + )ω ⎞
1
=e 2 ⎜ ∑ h( n) e 2
+ ∑ h(n) e 2 ⎟=
⎜ n =0 ⎟
⎝ n=0 ⎠
1
− ( P − )ω P −1 1
=e 2
∑ 2h(n) cos( P − n − 2 )ω
n =0
(2.41)
Evident, suma reprezintă funcţia de fază nulă si vom mai efectua încă o schimbare de
indice de însumare, m = P − n după care rezultă
P
1
H 0 (ω ) = ∑ 2h( P − m) cos(m − )ω (2.42)
m =1 2
sau
P
1
H 0 (ω ) = ∑ b' (n) cos(n − )ω (2.43)
n =1 2
unde
b' (n) = 2h( P − n), n = 1,..., P (2.44)
şi în final
1
− j ( P − )ω
H (e jω ) = e 2
H 0 (ω ) (2.45)

Filtre RFI cu fază liniară de tipul 3

8
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

În acest caz, N = 2 P + 1 , α = P si h(n) = − h(2 P − n). Procedând asemănător ca

in cazurile precedente, se găseşte
P
H 0 (ω ) = ∑ c' (n) sin nω (2.46)
n =1

unde
c' (n) = 2h( P − n), n = 1,..., P (2.47)
şi
π
j
jω
H (e ) = e − jPω
e 2 H 0 (e jω ) = je − jPω H 0 (ω ) (2.48)

Filtre RFI cu fază liniară de tipul 4

De această dată, N = 2 P , aşa încât h(n) = − h(2 P − 1 − n) . Se găseşte

P
1
H 0 (ω ) = ∑ d ' (n) sin( n − )ω (2.49)
n =1 2
unde
d ' (n) = 2h( P − n), n = 1,..., P (2.50)
şi
1 π 1
− j ( P − )ω j − j ( P− ) ω
H (e j ω ) = e 2
e 2 H 0 (e j ω ) = je 2
H 0 (ω ) (2.51)

Observaţii
• Restricţii privind poziţiile zerourilor
Pentru oricare din cele 4 tipuri de filtre putem scrie :
H ( z ) = h(0) + h(1) z −1 + h(2) z −2 + ... + h( N − 3) z − ( N −3) + h( N − 2) z − ( N −2) + h( N − 1) z − ( N −1)

sau ţinând seama de condiţia de simetrie/antisimetrie

H ( z ) = h(0) + h(1) z −1 + h(2) z −2 + ... ± h( 2) z − ( N −3) ± h(1) z − ( N − 2) ± h(0) z − ( N −1)
Pe de altă parte, evaluând expresia
z − ( N −1) H ( z −1 ) = h(0) z − ( N −1) + h(1) z − ( N − 2) + h(2) z − ( N −3) + ... ± h(2) z −2 ± h(1) z −1 ± h(0)
constatăm că
H ( z ) = ± z − ( N −1) H ( z −1 ) (2.52)

Concluzia imediată este că dacă z i este un nul al funcţiei de transfer, z i−1 va fi de

asemenea nul. O consecinţă imediată o constituie faptul ca filtrele cu faza liniară nu pot fi
în acelaşi timp filtre de fază minimă sau de fază maximă.
În cazul frecvent întâlnit al filtrelor cu coeficienţi reali, daca z i = ri e jϕi este un
nul, vor mai fi de asemenea nuluri şi :
1 1
z i * = ri e − jϕi ; z i−1 = e − jϕi ; ( z i−1 )* = e jϕi
r r
(vezi Fig.7).

9
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

Existenţa unui asemenea nul conduce deci la un factor de ordinul 4 în funcţia de

transfer, de forma
( )( )⎛
⎝
1
r
⎞⎛
⎠⎝
1 ⎞
1 − z −1 ri e jϕi 1 − z −1ri e − jϕi ⎜1 − z −1 e jϕi ⎟⎜1 − z −1 e − jϕi ⎟
r ⎠
(2.53)
Im z

(z ) ∗ −1
i

zi

-1 1 Re z

zi∗

z i−1

Fig. 7

Apar următoarele situaţii particulare:

1. Dacă ri = 1 , ϕ i ≠ 0, π , nulul se află pe cercul unitar, z i = e jϕi . În acest caz va mai
apare un zero, z i* = e − jϕi . Celelalte două zerouri, obţinute prin inversarea primelor două,
( ) *
se confundă cu acestea : z i−1 = e − jϕi = z i* , z i−1 = z i (Fig. 8). În consecinţă, rămân
doar două nuluri, care generează un factor de gradul doi in funcţia de transfer :

(1 − z −1 jϕ
e )(1 − z −1 − jϕ
e ) (2.54)

( )
z i = z i−1 *

( )(
⇒ 1 − z −1e jϕi 1 − z −1e − jϕi )
z i* = z i−1
Fig. 8
1
2. Dacă ϕ i = 0 , deci există un zero real, z i = ri , va mai exista implicit şi ( z i )−1 = .
ri
Aceştia generează de asemenea un factor de ordinul doi in funcţia de transfer (Fig. 9).

10
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

zi z i−1
( ⎛
) 1⎞
⇒ 1 − z −1ri ⎜⎜1 − z −1 ⎟⎟
ri ⎠
⎝

Fig. 9
3. În fine, în cazul ri = 1 si ϕ i = 0 sau ϕ i = π , deci z i = ±1 , zeroul este egal şi cu
inversul şi cu complex conjugatul său. El generează un factor de ordinul unu (Fig.10, 11)

(
⇒ 1 − z −1 )
zi = z i−1 =1=
( )
= z i• = z i•
−1

Fig. 10

z i = z i−1 = −1
(
⇒ 1 + z −1 )
( )
= z i• = z i•
−1

Fig. 11

• Restricţii in comportarea in domeniul frecvenţă.

In cazul 1 expresia găsită pentru H 0 (ω ) nu presupune restricţii speciale privind
comportarea in domeniul frecvenţă, aşa încât poate fi utilizat pentru realizarea filtrelor
trece jos (FTJ), trece sus (FTS), trece bandă (FTB), opreşte bandă (FOB). Se remarcă în
plus că H 0 (ω ) este funcţie pară.
( )
In cazul 2, se observă imediat ca H e jπ = 0 , deci funcţia de transfer are un nul
la z = e jπ = −1 . Aceasta înseamnă un nul la frecvente înalte, aşa încât acest tip de filtru nu

11
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

poate fi folosit pentru realizarea FTS, FOB, dar poate fi folosit pentru FTJ si FTB. Şi în
acest caz H 0 (ω ) este funcţie pară.
In cazul 3, se constată că
( ) ( )
H e j 0 = 0 şi H e jπ = 0 , ceea ce implică zerouri ale lui H(z) pentru z = ±1 .
Caracteristica de frecvenţă prezintă zerouri atât la frecvente joase ( ω = 0 ) cât si înalte
( ω = π ), deci nu poate fi utilizat pentru FTJ, FTS, FOB. Poate fi utilizat pentru FTB. Se
constată de asemenea că H 0 (ω ) este funcţie impară de ω
( )
Funcţiile de tipul 4 au evident H e j 0 = 0 , deci z = 1 este un nul al funcţiei H ( z ) .
Frecvenţele joase sunt rejectate, deci acest tip nu poate fi folosit pentru realizarea de FTJ,
FOB. El poate fi utilizat pentru a realiza FTS sau FTB. Si in acest caz, H 0 (ω ) este funcţie
impară de ω.
Paritatea funcţiei H 0 (ω ) trebuie avută în vedere in realizarea unor categorii de
filtre. De exemplu diferenţiatorul ideal si transformatorul Hilbert necesită o funcţie
H 0 (ω ) impară, ceea ce presupune utilizarea tipurilor 3 sau 4.

Tipul 1: Tipul 3:
H0 funcţie pară şi simetrică faţă de π H0 funcţie impară şi antisimetrică faţă de π

H 0 (ω )
H 0 (ω )

ω ω
-π 0 π 2π 3π -π 0 π 2π 3π

Tipul 2: Tipul 4:
H0 funcţie pară şi antisimetrică faţă de π H0 funcţie impară şi simetrică faţă de π

H 0 (ω ) H 0 (ω )

ω ω
-π 0 π 2π 3π -π 0 π 2π 3π

Tabelul 1. Simetria funcţiei de fază nulă H0 pentru cele 4 tipuri de filtre

12
 Zerouri obligatorii
H 0 (ω ) = 0 , H ( z ) = 0 Nu se pot
Tip Lungime Secvenţa h(n) H 0 (ω ) θ (ω ) Se pot proiecta
ω=0 ω =π proiecta
z =1 z = −1

simetrică N −1 FTJ
2 N −1 fără con- fără con- FTS tr. Hilbert
− ω
1 N impar
h( n ) = h( N − 1 − n)
∑ a n cos(nω ) 2 strângeri strângeri FTB diferenţiator
n =0
FOB

simetrică N
N −1 FTS, FOB
2
⎛ 1⎞ fără con- FTJ
− ω
2 N par
h( n ) = h( N − 1 − n)
∑ bn cos⎜⎝ n − 2 ⎟⎠ω 2 strângeri
0
FTB
tr. Hilbert
diferenţiator
n =1

antisimetrică
N −1
h( n) = − h( N − 1 − n) π N −1 FTB FTJ
2
− ω
3 N impar
h⎜
⎛ N −1⎞
⎟=0
∑ cn sin (nω ) 2 2
0 0 tr. Hilbert
diferenţiator
FTS
FOB
n =1
⎝ 2 ⎠

antisimetrică N FTS
2
⎛ 1⎞ π N −1 fără con- FTB FTJ
− ω
4 N par
h( n) = − h( N − 1 − n) ∑ d n sin⎜⎝ n − 2 ⎟⎠ω 2 2
0
strângeri tr. Hilbert FOB
n =1
diferenţiator
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

2.1.3. Metode de sinteza a funcţiilor de transfer pentru filtre RFI

Vom prezenta in continuare 4 metode de sinteză a funcţiilor de transfer.

1. Metoda ferestrelor.
2. Metoda eşantionării in domeniul frecvenţă.
3. Metodă bazată pe minimizarea erorii maxime.
4. Metodă bazată pe minimizarea erorii pătratice (în sensul celor mai mici
pătrate).

2.1.3.1. Metoda ferestrelor

Fie funcţia de transfer dorită H d (e jω ) . Evident, aceasta trebuie să fie o funcţie

periodică in ω cu perioada 2π şi se poate dezvolta intr-o serie Fourier :
∞
H d ( e jω ) = ∑ hd (n)e − jnω
n = −∞
π
1 jω
unde hd (n) = ∫ H d (e )e jnω dω (2.55)
2π −π

Pe de altă parte, filtrul numeric RFI are o funcţie de transfer de forma

N −1
H ( e jω ) = ∑ h(n)e − jnω (2.56)
n =0
Pornind de la observaţia că termenii celor două sume reprezentând funcţia dorita şi
funcţia de transfer a filtrului sunt de aceeaşi formă, se poate realiza o identificare a unui
număr finit de termeni,
h(n) = hd (n), n = 0,..., N − 1 (2.57)
Aceasta este echivalentă cu o trunchiere a seriei H d (e jω ) pentru a o putea identifica cu
suma finită H (e jω ) .
Frecvent, se doreşte un filtru cu o caracteristică de fază liniară şi cu o
caracteristică amplitudine frecvenţă H d (e jω ) impusă. Vom presupune dată şi lungimea
N (cel puţin aproximativă) a filtrului. Decizia asupra tipului de filtru ales se ia având în
vedere restricţiile prezente mai înainte. Într-o sinteză cu coeficienţi reali, H d (e jω )
îndeplineşte condiţia de paritate:
H d ( e − jω ) = H d ( e jω ) (2.58)
În cazurile 1 si 2, H 0 (ω ) este funcţie pară şi se poate lua
H d (ω ) = H d (e jω ) , ω ∈ [− π , π ]
0
(2.59)
care se completează cu factorul de fază
N −1
−j ω
jω
H d (e ) = e 2
H d (ω )
0
(2.60)

14
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

În cazul filtrelor de tip 3 sau 4, H 0 (e jω ) este o funcţie impară de ω, aşa încât se

poate lua :
⎧ H d (e jω ) , ω ∈ (0, π ]
⎪
H d 0 (ω ) = ⎨− H d (e jω ) , ω ∈ [− π ,0 ) (2.61)
⎪ 0 ω=0
⎩

Evident, opţiunea pentru aceste tipuri este justificată numai dacă H d (e j 0 ) = 0 . Se

completează apoi cu termenul de fază liniară,
N −1
−j ω
jω
H d (e ) = je 2
H d (ω )
0
(2.62)
După stabilirea lui H d (e jω ) se face descompunerea în serie Fourier, având ca
rezultat secvenţa infinită hd (n), n = −∞,..., ∞ . În final, se determină coeficienţii
filtrului sintetizat cu
h(n ) = hd (n ), n = 0,", N − 1 (2.63)
Această trunchiere a seriei Fourier este echivalentă cu o înmulţire a seriei cu o fereastră
temporală, w(n ) ,
h( n) = hd ( n) w(n) (2.64)
cu proprietatea
w(n) = 0, pentru n ∉ 0, N − 1 [ ] (2.65)
Este de aşteptat ca trunchierea seriei sa conducă la anumite efecte asupra
caracteristicilor realizate.
Pentru a pune in evidenţă acest fapt vom introduce transformatele Z
Z{hd (n)} = H d ( z ) şi W ( z ) = Z{w(n)}
Înmulţirea secvenţelor are drept efect convoluţia in planul Z, deci
z
h(n) = hd ( n) w(n) ← ⎯→ ( H d ∗ W )( z ) = H ( z ) (2.66)
Deci funcţia de transfer a filtrului obţinut este
1 ⎛z⎞
H ( z) = ∫ H d (v)W ⎜ ⎟v −1dv
2πj C ⎝v⎠ (2.67)
{
C = v ∈C v = e ju
}
Făcând schimbarea de variabilă v = e ju si trecând pe cercul unitar, z = e jω pentru
a obţine caracteristicile de frecvenţă obţinem
1 π
H ( e jω ) = ∫ H d (e ju ) W (e j (ω −u ) ) du (2.68)
2π −π
care evident nu coincide in general cu H d (e jω ) .
In cazul sintezei filtrelor cu fază liniară, funcţia fereastră va trebui să
îndeplinească condiţia de simetrie
w(n) = w( N − 1 − n) (2.69)

15
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

deci se poate scrie

N −1
−j ω
jω
W (e ) = e 2
⋅ W0 (ω ) (2.70)

W ( e jω )

Fig. 11

0 ω

Aşa cum se va vedea in continuare, pentru ferestrele uzuale, caracteristicile

amplitudine frecvenţă au un lob principal, centrat pe ω = 0 si un număr lobi secundari, cu
o tendinţă generala de descreştere (Fig.11)

Hd (e jω )

H(e jω ) Fig. 12

Efectul produs asupra caracteristicii obţinute (cunoscut sub numele de efect

Gibbs) se poate constata în special in zonele de tranziţie rapidă. În figura 12 este luat
exemplul unui filtru trece–jos ideal (caracteristica dorită). Se constată apariţia a două
fenomene :
- Apare o bandă de tranziţie de lărgime finită între banda de trecere si cea de oprire
(in cazul filtrului ideal, lărgimea acestei benzi era nulă). Se poate arăta că lărgimea
acestei benzi este cu atât mai mare cu cât este mai mare lărgimea lobului principal
al spectrului ferestrei.
- Apar nişte ondulaţii (ripluri) , atât în banda de trecere cât şi în cea de oprire, cu
amplitudini mai mari in apropierea tranziţiilor. Se poate arăta că amplitudinea
acestora şi viteza lor de scădere este determinată de amplitudinea şi viteza de
scădere a lobilor secundari ai spectrului ferestrei.

16
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

În concluzie, pentru a avea o banda de tranziţie cât mai mică şi ondulaţii cât mai
reduse, funcţia fereastra utilizată ar trebui sa aibă un lob principal cât mai îngust şi
lobi secundari cât mai mici. La limită, condiţiile acestea ar fi îndeplinite de
W (e jω ) = 2πδ (ω ) , ceea ce ar conduce evident la
H d ( e jω ) = H ( e j ω )
Acest rezultat nu are însă valoare practică, deoarece in acest caz w(n) = 1 = const. ,
pentru orice n, deci lipseşte fereastra.
Observaţiile de mai sus conduc la o modalitate de specificare a “gabaritului”
impus pentru câştigul sau atenuarea filtrului. Sa consideram tot cazul unui FTJ (Figura
13)
Se pot preciza :
- limita superioară a benzii de trecere, ω t ;
- ondulaţia maximă (eroarea) in banda de trecere, δ t ;
- limita inferioară a benzii de oprire ω b ;
- ondulaţia maximă (eroarea) in banda de oprire (blocare), δ b .
Evident, acest mod de definire presupune ca :
H (e jω ) − 1 ≤ δ t pentru ω ∈ [0, ω t ]

H (e jω ) ≤ δ b pentru ω ≥ [ω b , π ] (2.71)

Oricare din aceste ripluri se poate exprima in dB

H(e jω )
1+ δt
1
Fig. 13
1− δt

δb

ωt ωb ω

Se mai poate indica, in loc de δ t , abaterea maximă a atenuării in banda de trecere :

1+ δt
Δat = −20 lg(1 − δ t ) + 20 lg(1 + δ t ) = 20 lg (dB) (2.72)
1− δt

Asemănător, in loc de δ b se poate specifica atenuarea minimă în banda de oprire :

Δab = −20 lg δ b (dB) (2.73)
Din multitudinea de funcţii fereastră propuse în literatură, vom prezenta în
continuare câteva care sunt cele mai frecvent folosite.

17
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

Fereastra dreptunghiulară
Se defineşte prin :
[
⎧1, n ∈ 0, N − 1
wD ( n ) = ⎨
] (2.74)
⎩0, in rest
şi este reprezentată în figura 14.

wD (n)

-2 -1 0 1 N-1 N N+1 n
Fig. 14

Transformata z este :

N −1
1 − z −N
WD ( z ) = ∑ z −n = 1 − z −1
(2.75)
n =0
iar spectrul e dat de
N
− jNω ω N −1 sin
jω 1− e 2−j ω
W D (e ) = =e 2 (2.76)
1 − e − jω 1
sin ω
2
Cum era de aşteptat, având in vedere relaţia de simetrie wD (n) = wD ( N − 1 − n) , apare si
aici termenul de faza nulă
N
sin ω
WD 0 (ω ) = 2 (2.77)
1
sin ω
2
jω
Modulul spectrului, WD (e ) este reprezentat, pentru N=8 in Fig. 15

18
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

( )
W D e jω

2π 2π
0 2 π 2π ω
N N
Fig. 15

Remarcăm următoarele puncte caracteristice :

- Pentru ω = 2kπ se obţin maxime principale egale cu N;
N 2π
- Pentru ω = 2π , deci ω = r , dar r ≠ mN , se obţin anulări;
2 N
- Între două zerouri succesive apare câte un maxim secundar; zerourile delimitează
lobii secundari;
- Să facem o evaluare a amplitudinii primului lob secundar. Vom presupune N
N 1
suficient de mare, aşa încât sin ω variază mult mai repede decât sin ω . Maximul
2 2
N
(in modul) se obţine când sin ω = ±1 . Prima frecvenţă la care este îndeplinită
2
N π 3π
această condiţie, este ω = π + deci ω = . Să evaluăm raportul între
2 2 N
amplitudinea acestui lob şi aceea a lobului principal.
3π
j
W D (e N
1 1 ) 2 1
⋅ =≈ ≈ 0,2 = (2.78)
W D (e ) N 3π
j0 3π 5
2N
sau -13dB. Această valoare s-a obţinut pentru N suficient de mare. La valori mici ale lui
N, poate rezulta o valoare ceva mai mare a lobului secundar, dar pe măsura ce N creşte,
aceasta nu mai depinde de N, încât poate fi considerată practic constantă. Valoarea
raportului de mai sus, exprimată în decibeli, este reprezentată în figura 16, pentru N=29.
În caracteristica rezultată a filtrului sintetizat, vor rezulta ondulaţii cu amplitudinea
maximă de circa 9% (-21 dB) din amplitudinea tranziţiei.

19
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

W D ( e jω )
0 W D (e j 0 ) dB

-10

-20

-30

-40

-50

-60

-70
0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 0.4 0.45 0.5
frecventa normata

Fig. 16

Ferestrele Hamming

Se definesc prin relaţia :

⎧ ⎛ 2π 1 ⎞
⎪α − (1 − α ) cos⎜ N (n + 2 ) ⎟, [
n ∈ 01, N − 1 ]
wH ( n ) = ⎨ ⎝ ⎠ (2.79)
⎪
⎩ 0, in rest

Este de fapt o familie de ferestre, cu parametrul α . Pentru α = 0,54 se obţine fereastra

Hamming propriu-zisa, iar pentru α = 0,5 se obţine fereastra Hann (deseori, in mod
impropriu numită Hanning)
1

0.9 wH (n )
0.8

0.7

0.6

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

Fig. 17

20
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

Aspectul secvenţei wH (n ) este sugerat în Fig 17, pentru N=45. Eşantioanele de la

capete (primul si ultimul) au valoarea
π
wH (0) = wH ( N − 1) = α − (1 − α ) cos
N
Pentru lungimi N mari ,
wH (0) = wH ( N − 1) ≅ 2α − 1
valoare apropiată de 0 pentru α ≈ 0,5 . Termenul central (dacă există, deci dacă N e
impar) are valoarea
⎛ N −1⎞
wH ⎜ ⎟ =1
⎝ 2 ⎠
Căderea abruptă la extremităţile ferestrei este înlocuită cu una mai lentă, având drept
efecte, pe de o parte lărgimea lobului principal al spectrului, iar pe de alta parte,
reducerea importantă a lobilor laterali. Să justificăm printr-un calcul aceste afirmaţii.
wH (n) poate fi scris
π 2π π 2π
1−α j N j N n 1−α − j N − j N n
wH (n) = αwD (n) − e e wD ( n ) − e e wD ( n) (2.80)
2 2
Pentru evaluarea spectrului vom utiliza teoremele liniarităţii şi deplasării :
π 2π π 2π
jω 1−α jN jω N ) − 1 − α e N W (e
j (ω − ) −j j (ω + )
W H (e ) = αW D (e ) − e W D (e D
N ) (2.81)
2 2
unde W D (e jω ) este spectrul ferestrei dreptunghiulare:
N −1
−j ω
W D ( e jω ) = e 2
WD (e jω ),
0

N
ω sin (2.82)
WD (ω ) = 2
0
1
sin ω
2

În consecinţă :
N −1
−j ω
W H (e ) = α ⋅ e
jω 2
WD (ω ) −
0

1−α jN π
−j
N −1
(ω − 2π
2π
)
− e e 2
WD (ω − ) −
N
(2.83)
2 N 0

1 − α − j N − j 2 (ω + N )
π N −1 2π
2π
− e e WD (ω + )
2 N 0

dar
N −1 2π N −1 π π N −1
−j (ω − ) −j ω −j −j −j ω
e 2 N =e 2 e N e jπ = −e Ne 2

aşa încât
−j
N −1
ω ⎛ 1−α 2π 1 − α 2π ⎞
W H ( e jω ) = e ⎜ α ⋅ W D (e ) + WD (ω − ) + WD (ω +
jω
2
)⎟ (2.84)
⎝ 2 N 2 N ⎠
0 0 0

21
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

În faţa parantezei s-a obţinut termenul de fază liniară, aşa încât cantitatea din paranteză
reprezintă funcţia de fază nulă
1−α 2π 1 − α 2π
W H ( e jω ) = α ⋅ W D ( e jω ) + WD (ω − ) + WD (ω + ) (2.85)
0 0
2 0
N 2 0
N
Aceasta funcţie este reprezentată în Figura 18, cu linie continuă. În aceeaşi figură, sunt
reprezentaţi cu linie punctată, cei trei termeni ai sumei din relaţia 2.85.
Se constată :
⎛ 8π ⎞
- o dublare a lăţimii lobului principal ⎜ ⎟ faţă de cazul ferestrei dreptunghiulare
⎝N⎠
4π
- în cazul ferestrei Hamming propriu-zisă mai apare o anulare a spectrului între
N
6π
şi , care face ca principalul lob secundar sa aibă o valoare foarte redusa (circa –
N
41dB faţă de lobul principal). Spectrul e reprezentat în figura 19, pentru N=29.
Aceasta va conduce la ondulaţii ale caracteristicii de amplitudine a filtrului realizat
ce nu depăşesc -54dB din amplitudinea saltului.

WH (ω )
0

αN

2π 2π 4π 6π ω
−
N N N N

Fig. 18

22
Prelucrarea numerică a semnalelor, Capitolul 2 Silviu Ciochina

( )
W H e jω
0
WH (e ) j0
dB
-10

-20

-30

-40

-50

-60

-70

-80

-90
0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 0.4 0.45 0.5
frecventa normata

Fig. 19

- în cazul α = 0,5 (fereastra Hann), amplitudinea celui mai mare lob secundar este
de circa -31dB din aceea a lobului principal. Spectrul este reprezentat în figura 20,
pentru N=29. Ondulaţiile caracteristicii de frecvenţă sunt de circa –44 dB din
amplitudinea tranziţiei.

( )
W H e jω
0 WH (e ) j0
dB

-20

-40

-60

-80

-100

-120
0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 0.4 0.45 0.5
frecventa normata

Fig. 20

23